ORGAME/ARGAMUM

com. Jurilovca, jud. Tulceacod RAN 160653.02

SCURT ISTORIC AL CERCETARILOR

Prima mentiune a sitului antic de la Capul Dolojman apare in lucrarea lui R. Netzhammer, Auf dem Razelm, Bucuresti, 1909, p. 18-19, fiind reluata de acelasi autor un deceniu mai tarziu in volumul Die christlichen Altertümer der Dobrudscha, Bucuresti, 1918, p. 165. in repertoriul monumetelor antice din Dobrogea intocmit de P. Polonic la inceputul secolului XX, referirile la sit sunt insotite de un prim releveu al cetatii.

Sugestia identificarii ruinelor de la Capul Dolojman cu toponimul antic Argamum, cunoscut din chorothesia Histriei (sec. II p. Chr.), este formulata de Vasile Parvan in 1916, cu prilejul publicarii importantului

1

document epigrafic histrian. in acelasi loc exista si o trimitere la textul lui Procopius din Caesareea, Peri Ktismatōn (sec. VI p. Chr.), care mentioneaza Argamum printre cetatile refacute de imparatul Justinian in Scythia Minor. Forma greaca a toponimului – Orgame – este cunoscuta dintr-unul din fragmentele conservate ale operei geografului milesian Hecateu (sfarsitul sec. VI a. Chr.), Periegesis si constituie cea mai veche mentiune scrisa a numelui unei localitati de pe teritoriul Romaniei.

in cadrul vastului program de cercetare sistematica a antichitatilor din Romania initiat de Muzeul National de Antichitati, al carui director era Vasile Parvan, debuteaza si primul proiect de sapatura arheologica sistematica la Capul Dolojman, sub conducerea lui Paul Nicorescu. in ciuda resurselor limitate, cele sase campanii consecutive (1926-1932) au adus, prin rezultatele spectaculoase, necesara confirmare a ipotezei de localizare formulata anterior de Vasile Parvan: au fost degajate in intregime traseul fortificatiei romano-bizantine, doua bazilici paleocrestine si mai multe constructii apartinand ultimelor nivele de vietuire ale asezarii. Toate descoperirile au fost datate de P. Nicorescu in sec. VI p. Chr., in temeiul marturiei scrise din lucrarea lui Procopius. Totodata, P. Nicorescu a efectuat si cateva interventii pe insula Bisericuta, aflata la cca 2,5 km de Capul Dolojman, in apele lacului Razelm, unde a identificat urmele unei alte fortificatii romane si morminte din secolul al XI-lea.

Din pacate, cercetarea sistematica condusa de P. Nicorescu a fost intrerupta in 1932, ducand inevitabil la degradarea monumentelor dezvelite prin extragerea pietrei de constructie, pana la reacoperirea lor treptata cu pamant.

Raspunzand sesizarilor privind intentia deschiderii unei cariere de piatra (prin detonare) pe acest amplasament, in 1965 Institutul de Arheologie din Bucuresti decide reluarea sapaturilor sistematice la Capul Dolojman, integrandu-l programului sau de cercetare asupra cetatilor greco-romane din Dobrogea si a relatiilor lor cu mediul indigen. Conducerea santierului a fost incredintata Mariei Coja (1965-1985).

in primii ani de la reluarea sapaturilor s-a urmarit reconstituirea cronologiei sitului si obtinerea de date privind topografia sa. in acest scop s-a practicat cu precadere sondajul stratigrafic. Ulterior s-a trecut la degajarea completa a unor monumente importante si la sapatura in suprafata, urmarindu-se recuperarea diverselor etape din evolutia habitatului si realizarea unor arii monumentale expresive din punct de vedere muzeistic.

Incepand din anul 1986 responsabilitatea coordonarii stiintifice a santierului revine Mihaelei Manucu-Adamesteanu (Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” al Academiei Romane, Bucuresti), cercetarea desfasurandu-se in prezent de catre o echipa formata din specialisti de la Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” al Academiei Romane (Bucuresti), Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Romane (Bucuresti), Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu” (Bucuresti), Institutul de Cercetari Eco-Muzeale (Tulcea). Ocazional, in functie de specificul problematicii abordate, exista traditia unor colaborari cu personal de specialitate din diverse alte domenii.

Lista bibliografica ce reuneste publicatiile referitoare la principalele rezultate ale cercetarilor arheologice de la Orgame/Argamum s-a imbogatit, in toamna anului 2005, prin inaugurarea seriei monografice omonime, completata in 2006 prin primul volum al unei srii de supplementa.

2

Responsabilitatea pastrarii, restaurarii, conservarii si punerii in valoare sub aspect muzeistic a patrimoniului arheologic mobil rezultat din cercetarile arheologice revine Muzeului de Arheologie din cadrul ICEM Tulcea, iar asigurarea protectiei sitului revine, conform legislatiei, autoritatilor administratiei locale.

Data fiind importanta deosebita a sitului (cca 110 ha), acesta a fost inscris in grupa A din Lista Monumentelor Istorice din Romania (cod TL-I-m-A-05808) se propune constituirea unei rezervatii arheologice si eventuala sa transformare intr-un parc ambiental, cu atat mai mult cu intreaga sa suprafata face parte din teritoriul aflat sub protectia Administratiei Rezervatiei Biosferei “Delta Dunarii” - zone strict protejate.

Etapele cercetarii si rezultatele lor, prezentate in ordine cronologica

− 1926-1932 - Paul Nicorescu (Universitatea Iasi):o intregul traseu al fortificatiei romano-bizantineo bazilica paleocrestina cu trei nave (bazilica 2)o bazilica paleocrestina cu o nava (bazilica 1)o diverse constructii antice (“praetorium”)o fortificatii romane pe insula Bisericutao morminte sec. XI pe insula Bisericuta

− 1965-1985 - Maria Coja (Institutul de Arheologie, Bucuresti):o bazilica paleocrestina cu trei nave (bazilica 2) – doua faze constructive – si edificii adiacenteo tronsonul de incinta romano-bizantina cu bastion de pe latura de est si edificii adiacenteo bazilica paleocrestina cu trei nave (bazilica 3) si edificiile de la est de eao poarta cu turn de pe latura de sud a incintei romano-bizantineo sectorul artizanal de epoca greaca si romana, situat extra muros, spre sud, in capul

promontoriuluio incinta greaca – tronsonul de pe latura de esto sondaj pe terasa de sud (relevand locuire hallstattiana (sec. IX-VIII a. Chr., sistem de

fortificatii cu zid, val si sant, locuire romano-bizantina extra muros)o sondaje extra muros spre SV de fortificatia romano-bizantina: locuire (sec. II-IV p. Chr.) si

necropola plana (sec. V-VI p. Chr.)

− 1975-1982 - Andrei Opait (Muzeul de Arheologie, Tulcea):o poarta de vest a incintei romano-bizantine (“Poarta Mare”)o bazilica paleocrestina cu o nava (bazilica 1)o sondaj intre poarta de vest si bazilica 1

3

− 1975 - in prezent - Mihaela Manucu-Adamesteanu (Muzeul de Arheologie, Tulcea; Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” al Academiei Romane, Bucuresti):

o locuire romana extra muros (sec. II-IV p. Chr.)o necropola plana de inhumatie (sec. IV-VI p. Chr.) o locuire hallstattiana (sec. X-VIII a. Chr.), greaca (sec. VII-II a. Chr.) si romana (sec. IV-VII

p. Chr.) in sectorul de sud est al fortificatiei romano-bizantineo incinta greaca – tronson de sud (sec. V-III a. Chr.) o locuire greaca (sec. VI-III a.Chr.) si romana tarzie (VI p. Chr.) pe terasa de sud, extra

muroso complexe funerare hallstattiene (sec. X-IX a. Chr.) pe terasa de sud, extra muros

− 1980-1982 - Cristina Opait (Muzeul de Arheologie, Tulcea):o poterna (“poarta mica”) de pe latura de sud a fortificatiei romano-bizantine, cu edificii

adiacente intra muros (sec. VI p. Chr.)

− 1980 - in prezent - Florin Topoleanu (Muzeul de Arheologie, Tulcea ; ICEM Tulcea):o bazilica paleocrestina cu trei nave (bazilica 2) si anexele sale, edificii si strazi din

proximitatea ei (sec. IV-VII p. Chr.)o tronsonul de zid cu bastion de pe latura de est a fortificatiei romano-bizantine (sec. VI p.

Chr.)o vestigii de locuire romana (sec. I-III p. Chr.) extra muroso vestigii de locuire grecesti (sec. IV-II a. Chr.)

− 1990 - in prezent – Vasilica Lungu (Muzeul de Arheologie, Tulcea ; Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Romane, Bucuresti):

o necropola tumulara greaca (sec. VII-II a. Chr.) cu ansambluri funerare caracteristice si secvente de lotizare (alei, strazi) si un mormant-heroon (mijlocul sec. VII a. Chr.)

o bazilica paleocrestina cu o nava (bazilica 4) (sec. VI p. Chr.)o sanctuare extra-urbane de epoca greaca (sec. IV-III a. Chr.)

4

− 1990 - in prezent – arh. Monica Margineanu Carstoiu (Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” al Academiei Romane, Bucuresti ; din 1998 la program participa si arh. Stefan Balici, de la Universitatea de Arhitectura si Urbanism “Ion Mincu”, Bucuresti, iar din 2001 si arh. Virgil Apostol, de la Muzeul National de Istorie al Romaniei, Bucuresti):

o relevee si sectiuni de arhitecturao studiu de evolutie a habitatuluio studiu de arhitectura asupra monumentelor dezvelite

− 1994 - in prezent – Mihaela Iacob (Institutul de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea):o locuire romana extra muros (sec. II-IV p. Chr.)o necropola plana de inhumatie (sec. IV-VI p. Chr.)

− 1995-2002 – Liana Ota (Institutul de Arheologie “Vasile Parvan” al Academiei Romane, Bucuresti):o locuire romano-bizantina (sec. VI d. Chr.) si urme de locuire greaca (sec. VII-V a. Chr.)

extra muros, intre cele doua valuri de pe latura de vest a fortificatiei romano-bizantine

− 1997-2000 - Lucretiu Mihailescu Birliba (Universitatea Al. I. Cuza, Iasi):o locuire greaca (sec. IV-III a. Chr.) si romano-bizantina (sec. V-VII p. Chr) in sectorul de

sud-est, intra muros

− 1997 - in prezent – ing. Sorin Anghel (Institutul National de Cercetare-Dezvoltare GeoEcoMar, Bucuresti):

o ridicare topo pentru sito studiu paleoambiental (flora, morfologia sitului)o studiu petrografic pe piatra din constructiile anticeo aplicatii metode geofizice de detectie a structurilor ingropate

− 1998-2003 – Iulian Vizauer (Directia pentru Cultura Culte si Patrimoniul Cultural National Tulcea) :o tronson de colt NV al fortificatiei romano-bizantine (sec. VI p. Chr.)o anexe bazilica 2 (sec. V-VI p. Chr.)o bazilica 1 (sec. VI p. Chr.)

Dr. Mihaela Manucu-AdamesteanuInstitutul de Arheologie “Vasile Parvan” al Academiei Romane

5

Responsabil stiintific al santierului arheologic Orgame/Argamum______________________________________________________________________________

© M. Manucu-Adamesteanu

6