Colecgia

Romnnele Marii Uniri

@ Editura $coala Ardelean5, 2018

Cluj-Napoca, str. Mecanicilor nr. 48

Redacgia: tel 0364 ll7 252;0728 084 801

e-mail: offi ce@scoalaardeleanacluj.ro,

redactie @ scoalaardeleanacluj. ro

Difuzare: teVfax 0364 117 246; 07 28 084 803

e-mail: difuzare@scoalaardeleanacluj.ro,

esadifuza re@ gmail.com

ll"vwv. scoalaardeleanacluj' ro

Descrierea CIP este disponibilX la

Biblioteca Nalional[ a RomAniei

ISBN 973-6 06-7 97 -334-r

Imagine coperta I: Vasile Pop, Christ,1993

Copertd gi tehnoredactare: Cristina Braig

Editor: Vasile George Ddncu

HORIA BADESCU

$mim

pe&iKXli&mrEdigia a IV-a

Prefagd de Pctru Poantd

Postfagd de Liviu Petrescu

Cluj-Napoca, 2018

cum la Horia B[descu se irnpletesc temele fundaale intregii lui opere. Nu este intf;mpldtor ci unuleseurile superbe ale autorului a fost consacratdiscugiei qi analizei lui, pornihd de la balada ca Megterului Manble. Tiagicul l-a atras gi iatd, aici, ,,€ilii

construclie tragic6, o rezolvare a solugiei tragice intr.uttr*,,l

roman istoric. Sunt momente de sublim, de frumusegeo

de desfbtare gi descdtuqare nagionald, care fac din aceaetd.'

carte adevf,ratd o lecturi edificantd, o lecturi care nsimbogitreqte ) care ne innobileazi, care ne face sd nq

depdqim pe noi inqine, si tindern inspre ceea ce sunJ

personajele acestei cdrli: intruchipdri ale principiuluimoral care nu se sperie dinaintea jertfei. Este o 1..1gfi r;

care ne face mai buni.. 'r.

Liviu PETRESCU .,

* Rezentare la lansarea edigiei a II-a a romanului.

224

Cuprins

O lume in 24 de ore.

Prefagfi de Petru Poantd / 5

Cap.I /9I /99s /s64/485 /536/587 /728 /77I /9r10/96tr I r0:3

t2 I 10913 / tt3L4 I r2rt5 / 13516 I ts917 I r4218 I r4g19 I 15220 I r5521 I r5822 I 16r23 I r6s

24 / 167

2s I t6926 / t7227 / 175

28 / 180

29 / 183

30 / tqtsr / r95s2 I 201s3 I 20434 / 209s5 / 2r5

O lecturd care innobileazi.Postfagd de Liviu Petrescu I 22I

- lstoria nu e numai o chestiune de fapte, domnuleSzescok!

Titus Ciortea se opri o clipd in dreptul ferestrei.

Dinspre Jibleg se pornise vAntoasa. Nori cenuqii se

tArau de-a lungul Ldpuqului, spulberAnd lumina pu{inda amurgului. Ningea rar, cu fulgi uriaqi, pilota ceruluise scutura grdbitd peste noroiul uligei. CAmpul Rohieizvdrlea in vdzduh bulgdri de lut cArAitori qi sub palelede vAnt cArdurile de ciori se izbeau nduce de pAnteculnorilor. Fird s[ vrea, avocatul iqi strAnse umerii.

- Da, rosti el, intorcAndu-se qi reluAnd cu paqi lengi

plimbarea aceea fhrd un sens precis de-a lungul camerei,nu e numai o realitate a faptelor! Ciortea ridici fXrd

voie aritdtorul: Faptele vin qi trec chemate de doringele

noastre, de idealurile noastre.

- Uneori, domnule avocat!

Vocea rdguqitd, de o metalitate stranie, il {bcu sd-l

priveascX atent. Prim-pretorul stdtea in picioare, masiv,

colguros, ursuz, in scurta aceea din bland de lup pe care

nu qi-o scosese, cu cizmele de vAnitoare innoroiate pAnd

dincolo de carAmbi - ,hr,he, chicotiin gAnd avocatul, he

he, domnule prim-pretor, marea Austro-Ungarie se duce

i -L' .: .1 R'.,i. . '

de ripi, ce mai, s-a gi dus qi dumneata tot dupd {usta

grofigll clin $omcuta!; -, puternic, dar de o putere sleitd'

id,rnute in pumnii care strAngeau,spdtarul scaunului'

Ciortea ii vizu incheieturil. ilbittdu-te qi chicoti din

nou interior - ,,l'le, he, ce mai! Gata, domnule, s-a qi

dus, acuma ,tumai cu strAnsul scaunului, he, he!" Faga

ii rlmase insf, extrem de serioasi qi prin minte ii trecurd

o clipd orele de germand de la gimnaziul nisdudean'

profJsorul Woly h-"irAind vocalele ulp-1t,,cu burdihanul

proiectat peste cureaua subqire, sfredelindu-l cu o privire'r.u,

ir't timp ce el, serios, de o sobrietate-.iezuitd, il injura

in gdnd, uitAndu-se la el cu un aer candid'u Du, uneori, admise, mutAndu-qi privirea

asupra pdrintelui Herman. Dar nepotrivirea aceasta

. afut o problemd de timp gi uneori, vedeqi, domnule

prinl-p..lor, contradicgia aparentd e numai o chestiune

h. opiid. Poate ci fapiele intAmplate au fost chemate de

,r...ri,ur.u ca dorinia noastrd ,A inttttt timpul' Sd-gi

incerce ceasul, cum spun triranii noqtri' Aq putea sd vd

dau o mulgime de exemple din istoria dumneavoastrd'

- Nu e nevoie, domnule Ciortea'

- Sau dintr-a noastrd.

- $^i p. aceea o qtiu. l

- in acest caz, suntegi un om al momentului'

domnule Szescok! Poate ci agi ingeles cu un ceas mai

devreme decAt algii cAt de amestecate sunt aceste doud

istorii gi cdt de amestecate vor fi in viitor' Oricum, ceea

ce trebuie sd in(elegegi dumneavoastrd cu to[ii e cd istoria

acestei Thansilvanii nu mai este de azi inainte urmarea

unui jus belli, ci a unei voin[e declarate, a unei alegeri

libere.

10 11

J*i:l pa*:':rilcr

- $i totugi, domnule avocat, gi totuqi este urmareaunui rizboi. Ce naiba! Dacd pe mine nu mi inqaldmemoria, treaba asta e rodul a patru ani de rizboi, de

rdzboi absurd, dar rdzboi, domnilor! Prim-pre torul dldudrumul scaunului, indlgAndu-qi mAinile. Sacra majestateimperiali se plictisea in Schdnbrunn qi gi-a gdsitdistractria sc[rpinAndu-i pe nemgi?ntre coarne. $i a iegitun rahat, un rahat, domnilor, in care noi, noi ungurii,am rimas bdgali p1nd-n git. Szescok aproape striga. Iarchestia asta, che-chestia asta cu Tiansilvania, de emogie

Szescok incepuse sd se bAlbiie, cu voia dumneavoastrd,cste tot unjus belli.

*Ar fi putut sd fie dacd am fi doriro, dacd. am fi ar,ut

trevoie de el, dar n-am a\.'ut gi mai ales n-am doriro.Din co\ul de sub icoand, in care un sfdnt Gheorghe,

ascetic pAnd la mumificare, impungea cu lancea unlralaur plinug - ,,sdracu, aista nu-i hrdnit de la facerea

Ittmii", zisese odatd Gheorghe Miholca -, silueta firavd a

invdldtorului Bizo, ieqind parcd din contururile sfantuluilirrnelic, se deslugea incert.

- Ce sd facem noi, care suntem aici dinainte sd vd

rnigcatri voi din Asia, noi care suntem de trei ori mairrrultri, cu dreptul rdzboiului? Noi avem alte drepturi,rrraivechi qi mai puternice! Dreptul de-a fi fost totdeaunaqi de-a fi totdeauna aici. Dreptul plmdntului gi dreptulstatorniciei, domnule prim-pretor! Sunt drepturi pe care

rrrr timp forga le poate ignora, dar vine o vreme, qi vremea

lu(:cea a venit, in care forga e neputincioasi in faga lor!Szescok nu-l privi. Il enerva discugia asta, degi qtia

t'rr sigurangd cd nu era nici prima qi nici ultima de acest

lirl pe care avea si o poarte de aici inainte, cel pugin

i':{r-rri* SiCcsc*

pentru catdva vreme, fiindcd lucrurile acestea care se

intimplaserd qi care se intAmplau acum, $l nu numal

aici - Europa intreagd ..u u,', cAmp arat de-a lungul

gi de-a latul de fierul aspru al rdzboiului, semdnatd cu

cele mai feluritg semintref gi nimeni nu qtia incd gi n-avea

sd gtie multd vreme ce fel de plante vor r[sdri gi ce vor

rodi .le mai tArziu -, lucrurile acestea erau cu totul noi'

chiar daci... ,,Dreptul primei nopgi, dreptul forgei, dragd

Andras, nu legitirneazd paternitatea nou-ndscutului!, i-ar

fi putut ,puni cu umoiul lui negru lancso, gi chiar i-o

,our.r. la conacul acela de lAngd Szeged, qi s-ar putea

.'u inar-o 2i... Austria s-a b[gat cu forga in prea multe

paturi striine gi noud ne place,sd-i ginem isonul, ca sd

luem iluria c-am daro afarl din patul nostru' Numai

cd gi noi... he, he!, rAnjea lancso cdtre paginile minunat

ilustrate ale acelei voluminoase istorii ce povestea

aventurile primilor regi unguri qi care purta pe p.ugl1u

de gardd semnitura tiuunti a cardinalului Migatzi, din

u .i.ui bibliotecd nimeni nu gtia cum ajunsese aici, gi

noi..." gi-i {hcea cu ochiul, strimbAndu-gi cu ironici

blazare faga inteligentd gi pistruiati, obraznicl sub claia

de pdr rogcat, inclrcAnd si-l scoat6, prin aceste glumege

incursiuni istorico-politice, din umoarea neagr[ in care

il azvirlise indiferenga frumoasei lrma gi zarva prea

multelor echipaje, ,orind cu uruit stins infa{a peronului'

aruncAnd di"ite pernele imbibate de praful pustei tineri

elegangi, mustdcioqi gi volubili." Dun mai mulidecAt aceastd enervare' prim-pretorul

sim[ea cd ceea ce-l intriga indeosebi, qi-qi dddu seama-de

aceasta pe mdsurd ce-l urmdrea pe Ciortea qi pe mdsurd.ce

,. ,,r.prittdea pe sine enervAndu-se, erau fegele celor din

j*ia parirnil*r

incdpere, atitudinea lor, aerul pe care-l abordau, fiecare infelul sdu gi totugi putAnd fi cu togii cuprinqiin cer,a comun.

$i acel ce\a comun era lumina care se instalase in ochii, ingesturile, in vorbele lor. Nu era niciun fel de trufie in {inutaacestor oameni, a invingdtorilor de astdzi, fiindcd ei erau

astiziinvingdtorii, aga se cam pusese totdeauna problemape aici de multe veacuri gi pugini se gindiserd weodatdci ?ntAmpldrilor povestite in acele voluminoase tonuriistorice li se vor mai putea modifica weodatd urmdrile, cd

adicd ei, victorioqii de-atunci, iqi vor mai putea schimbavreodatd starea, nu ela nimic care ar fi putut sd-l jigneascd

pe el, cel care apar[inea invingdtorilor de altddata. $i iqi

dddu seama cd se simtrea umilit tocmai pentru cd ei nuvoiau sau nu puteau sd-l umileascd, fiindcd lor situagia de

acum li se pdrea atAt de fireascd, atdt de naturald gi de

conformd cu dreptul natuml gi istoric gi cu orice alt dreptcdruia i se supun oamenii, incAt qtergeau dintr-odatd, caqi cum n-ar fi fost, secole intreg: cdrora el, Szescok, gi cei

tle un neam cu el incercaserd sd le sape un singur curs.

Nu erau nici disprefuitori, nici dzbundtori, cu atAt mai

lrugin rdzbundtori. Iertaserd. Pur qi simplu iertaserd, cuacea nepf,sare bund qi neostentativd a celor puternici. $i el

ql.ia, sim(ea in acele clipe, cd va fi cu atAt mai de nesuportat

l)cntru mulgi dintre ai sdi tocmai aceasti iertare, care, intclulcel mai simplu cu putin(d, reinvia un adevdr istoric ce

nrr fusese mort niciodatd. $imaigtia cd nimic nu este maisirlbatic decAt furia celui ce se simte umilit fhr{ si fi fost de

lirpt, fhrd sd aibd alt motiv decAt por,ara propriei vinovdgii.

Scuturd din cap cu inddrdtnicie, simgind el insugi

lrarc5 pe umeri povara acestei vinovdgii, simgind el insuqit:it de greu iivenea sd suporte bundvoinga acestor oameni,

,,1)e dracu bundvoingd, dar ce, parcd pogi si o iei altfel?",

13

llori* &i<icseu

qi strinse din nou, cu putere, spdtarul scaunului, ca gi

cum bucata de lemn neinsuflegit ar fi fost pricina tuturor

necazurilor.

Suntem invinqi qi invingitori, asta suntem!

continud el la fel de riguqit, dar {Xrd s[ se mai bAlbAie,

simgind undeva in fundul gAtlejului ghemul acela aspru,

care-i tiia respiragia gi-i zgAria pieliga umedd qi caldd. Iar

invinqii..., govdi o clipi, invingii nu-i iartd niciodatd pe

invingdtori, domnule Ciortea. Dumneavoastrd, rominii,

nu ne-a[i iertat-o, iatd, nici dupd atAtea veacuri, sublinie

in pofida celor ce gAndise maiinainte. Nu zic cd ne vom

uri, se grdbi sd adauge, parci speriat de perspectiva pe

care el insuqi o punea in discugie gi in care, cel pugin in

ceea ce-l privea, nu credea, nu!, dar nu ne vom putea

ierta aceste umilinqe.

- Nu vorbigi prostii! izbucni Ciortea gi se simgi

imediat ruqinat de aceastd mojicie, care-i scipase fXrd si

vrea, dar Szescok n-o lui in seamd; cuvintele trecuri pe

lAngi el fXri sd-l atingd. Poliga... Dar aici n-a fost vorba

d. nicio poligd, domnule prim-pretor, ci de restabilirea

unui adevir care..., avocatul se leg[nX u$or pe cdlcAie,

nici mdcar de unii dintre dumneavoastrd n-a fost uitatl

in fine... oricum... poliga, daci vregi... e... igi cdutd

cuvintele, e... plititd abum!

- Nu! se incipd[Aniintunecat Szescok, neingelegAnd

el insuqi de ce se incdpd[Xna si sus[ind asta, dar a$a era

cinstit, sd priveascd adevirul in fa!i, chiar dacd nu era

vorba atAt despre el. Nu! $ivd rog sd md ingelegegi' Nu

vorbesc pentru mine, eu..., renun[f, sd continue in ceea

ce-l privla. Nu, spuse pentru a treia oard, fiindcd ne-a[i

umilit mai rdu, mult mai rdu invingdndu-ne {Xri lupti,

-|*ia p*rirn!}or

fhri arme, Ihrd forgd sau, mai bine zis, cu o for[d careumileqte.

- Istoria, nu noi, v-a umilit, domnule Szescokl

- Istoria? Hm! Prim-pretorul se uitd la Ciorteadintr-o parte gi acesta se mird pu(in vizAndu-i cdutdturalimpede. Credetri? lstoria ne-a fhcut cel mult o farsl ca sd

ne trezeascd. De umilit insd... dumneavoastrd a[i {hcut-o.

- Sunte[i sau naiv, sau orb, domnule prim-pretor. $itotuqi am arut impresia...

Nu sunt! Szescok dAdu drumul scaunului,dezdoindu-gi spinarea. Se uitd drept la Ciortea, Iiniqtit deaceastd datd, in[elegdtoq ciutind el insuqi intrelegere. Nusunt! Insd incerca(i gi dumneavoastrd sd pricepegi acest

lrunct de vedere. El existd, domnule avocat, e firesc, ag

zice. $tiu, nu pentru dumneavoastri, il opri el cu un gest,

pAni la un punct. Va fi nevoie sd vd ganditri la asta de acuminainte. Pentru cd, vedetri, prim-pretorul iqi incruciqdrrriinile la piept, de luni de zile, de cAnd scheldria a

inceput sd pArAie, m-am tot intrebat, qi am ar,ut destultirnp s-o fac, vd rog sd md credetri, de ce aga, dintr-odatd,rlc ce to{i in toate p[rtrile? Ca qi cum, uite, toate ale mele,irsi des{hcu larg bragele privindu-se de sus pAni jos, arirtcepe sd o ia razna. $i cred, da, cred, sunt convins cd s-a

irrtimplat tocmai pentru cd nimeni sau prea putini au wutsir priceapi ce se petrece cu aceste pdr[i, ce simte, ce credet:rr adevirat fiecare dintre ele, nu ceea ce le plicea lor sd

t'rcad5. GAndigi-vd la aceasta, domnule Ciortea!Ticerea pluti un timp impreuni cu fognetul fulgilor

lulx)Ql pe pervaz.

- Domnule Szescok, relud linigtit avocatul, ceea ce

r,ra tle implinit s-a implinit. Nici Dumnezeu. din cer nu

L loria lSi*csr:*

mai poate schimba ceva deqi, z?'mbi el c[tre Herman'

md indoiesc ci ar vrea s-o faci. Au fost acolo, la Alba' o

suti de mii de oameni! O suti de mii trimigi ai citorva

-ilioun.. Au fost din toate p5rtrile, din toate colqurile

acestui ginut. Ei au ales gi alegerea rXmine fhcutd!

Prim-pretorul cl5tin5 din cap intr-un fel in care nu

puteai ingelege cdrui gAnd ii rdspundea el gi Ciortea se

grdbi sa adauge:

E o faple fiberi qi dumneavoastrd, cu to{ii, trebuie

s-o ingelegegi aqa cum este. Aqa cum qi dumneavoastrf,

imi ceregiine ceregi, se corecti el, sd pricepem o realitate

care..., iior,.u eziid, incregindu-gi fruntea gi fixAndu-l pe

prim-pretor, in timp ce mdna dreapti i se balansa uqor'

parc['mdsurdnd un timp al cugetdrii, ei da!, care este

igu .rrrn este. Dar, sublinie apisand cuvintele, depinde

.at d. largd este aceastd reafitate, cAtri oameni se simt

cuprinqi in aceastd realitate .

- Mulgi!

- Mul[i, admise, mulgi din punct de vedere al ideii'

Dar destuiie pugini fagd de cei care vor lua faptele aga

cum sunt ele, nu ca pe o umilire, ci ca pe o aqezare

fireascd, chiar dacd alti, alucrurilor' Fiindcd asta este' O

a1ezarefireascd a stdrilor! Da! zise cu hotdrAre avocatul'

lar acestora, celor care vor rdmAne aici cu noi qi vor

rimAne aproape toqi, fiindcd n-au unde sd se ducX, aici

s-au ndscut qi au ale lor, nu le purtagi de grija! Cum ne-o

fi noud le-o fi gi lor. N-avem nimic cu maghiarii' N-am

vrut qi nu vrem decAt sd fim in dreptul qi in dreptatea

nourtri. Dar dumneavoastrd, dumneavoastrd, domnule

Szescok, Ciortea se uitd curios la prim-pretor, ce vd

gAndigi si faceqi?

1617

J<il* pa:i.nri1or

- Nu gtiu incd. Am rude la Baia, am rude qi laBudapesta. Nu-s insurat..., zAmbi. Nu qtiu. Aici ce s[fac? Oricum, n-am sd mai fiu prim-pretor.

- Pdi da, cd n-o avea cine sd se judece, pufni. popa.

Egti avocat, domnule prim-pretor, qi avocagii nu mor de

lbame.

- Las' cd nici avocatrii Domnului, strecuri Ciortea.

- Ce-ai zis? se interesd Herman, scotocind pe sub

anteriu. Iar mi-am uitat batista, anafura ei, Doamne' -tapara:

- Am zis de avocagii Celui-de-sus.

- Ba sd nu zici, cd dia-s papistaqii. Ci al lor zice cd

c locgiitorul Domnului pe pdmAnt. Noi, slracii, cu ale

rloastre...

- Pdi da, cu oudle, cu pita, cu slana, cu coliva gi cu

arrafura.

- Glumeqte dumnealui, didu din mAnd Herman.l)a' eu zic sd. rimdne{i, se intoarse spre Szescok. Nusrrnte{i om riu, ne-om ingelege.

- Nu qtiu. Prim-pretorul pdrea pierdut cu privireasl)re negura fiblegului. Nu era insd o privire moale,

qtcarsS, aburitS, de om care viseazd. Era mai mult o

lrtrrdd fagd de ceva nevdzut fa{d de ceva ce-i ndlucea

rrrrmai lui, ceva pe care-l urmdrea migcAndu-se , pe care-l

lurrzea migcAndu-se gi-l urmdrea cu toati fiinga incordat5,crr o neliniqte de vAn5tor. $i chiar era vAndtor ?n cizmele

irt:clea inalte qi innoroiate gi in scurta de bland de lup.( ) liniqte pe care vorbele bdtrAnului preot o crescurd qi,

r laci ciner,a i-ar fi vXzut in penumbrd ochii spdlecif, de

rrrr albastru leqios, ar fivdzut pupilele ingustAndu-se, ca

,si cum ceva sau cineva l-ar fi izbit peste fagd. Nu gtiu, nu

T 'lr:ri:r Sidescu

mai prea am ce face. G[rzile nalionale pdstreazd ordinea'

aga cX eu...

- Fiindcd ziceagi de g[rzi' Ciortea se apropie de

el qi-i puse mAna pe umdr] MAine avem adunare, si le

spunem cum a fost.' - gtiu, zise Szescok, {hrd s[ se migte, privind tot spre

Jibleq.- - g, tArg, o sd fie lume multd." Ar fi bine cajandarmii

lui Szekely"sd stea in cazarmd. $i garda maghiar[' O sd

asigurdm noi ordinea.- - Aveqi arme, munigii?

-Avem ceva.

- Avegi suficiente ca s[ asiguragi ordinea?

- De ce intrebagi? fXcu nidumerit avocatul' Ce se

poate intAmpla? Eu ,irru^ doar si"' Au fost gi la AIba

provocdri.Aveti suficiente, domnule Ciortea? intrebarea se

repetd r... Pri.-pretorul privea mereu spre fibleg, ca qi

.J- p.iuit.a i-ar^fi fost fascinat[ de golul ce se intindea

intre el qi munte.

- Nu prea. $tigi, Clujul...Pupileie lui Sr.t.ok t. tngustar[ din nou, printre buze

ii scdpi un u$or {luierat, .u gi tttto ar fi chemat un cAine

de ven[toare ii p.nt.n un moment to(i qi-l inchipuird pe

clealurile arse de toamnd fluierandu-qi cAinii, superbii lui

oga.i al.tgandin preajma calului, un llnlHubertus

hunic

cu mustata aramle, gonind spre grofiga din $omcuta, pe

urmd scuiurd din cap qi se intoarse spre Ciortea'

- O s[ le spun, ingdimd moale, indepdrtAndu-i cu

blindege mina de pe rimpr' Ar cam trebui sd md duc'

Am oasp.gi i.t seara asta. imi pare r5u c[ domnul Latig

intirzie . Mi-ar fi fXcut pldcere sdl vdd'

rB t9

Jci;i patir::i1o:

- Drumurile sunt proaste. $titri gi dumneavoastrd. $icu vremea asta... Ciortea se opri din nou in faga ferestrei,

rritindu-se in inserarea inilbitd de viscol, pe urmavcdeniei ce-l pironise mai inainte pe Szescok. DomnulMihail umbl[ maigreu.

- Vine gi domnul doctor mAine? intrebi surprins

prim-pretorul.

- Vine. E sdrbdtoare mare .

- Mda! Eu md duc. Bund seara! Pdqigreoi spre uqd,

t:u mersul^lui legdnat de cildreg inrdit. Podeaua trosnisrrb pagi. Iqi lui cdciula din cuier. Bund seara! repetd

rleschizAnd uqa. O sd le spun, mai addugd inainte de atrcce pragul.

Nu se migcd nimeni sdl conducd. Rlmaseri ticutri

in spoiala ldptoasi pitatd dc umbr5. Sub icoand silueta

hri Bizo pdrea cd se subgiazd qi mai mult, alungindu-se.

,,tlite acu' se scurge prin podea", se pomeni Herman

giindindu-se. Seara cddea cu repeziciune potopitd de pAcld

rii Ciortea, rdmas nemiqcat in dreptul ferestrei, alu impresia

cri rnuntele se rostogolea spre ei. ,,Afurisiti weme, iqi zise.

l)acd qine gi mAine a€a..."

- Da' ce anafura, Doamne iartd-md, vru qi dsta cu

irrrnele? Popa se foia in scaun, cdutAndu-gi cu insistengi

lrltista rdtdcitd in buzunarele anteriului.

- ii e teamd qi lui, se intoarse avocatul. $i pe urm5,rlc, nu e obiqnuit sd gind algiiordinea.

- O sa se obignuiascd, spuse scurt Bizo.

- El, poate. $i algii. Unii n-or sd se obiqnuiascd. Mdgfirrrlesc la ceide se fluturau pe sus. Ca ceilalgi... Hermanrliirlu din mAnd. AmdrAgi ca qi ai noqtri.

- Poate cd nu trebuia s5-i spui de munitrie. Ei nurhrc lipsd.