Jocuri Olimpice antice

Jocurile Olimpice antice (greacă Olympiakoi Agones) au început în 776 î.Hr. la

Olympia, Grecia și s-au desfășurat până în anul 393.

Jocurile se desfășurau la fiecare patru ani, vara, în zilele sărbătorilor lui Zeus, în nord-

vestul Peloponesului, în câmpia Olimpia. Participau doar bărbații de origine grecească

în timp ce femeilor nu le era permisă prezența nici ca spectatoare. De asemenea, doar

cetățenii liberi erau admiși, sclavii fiind excluși.

In urma intrecerilor, castigatorii erau rasplatiti cu o coroana impletita din ramuri de

maslini si erau priviti de ceilalti participanti sau spectatori ca adevarati eroi.

Asa cum se obisnuieste si astazi in prima zi a jocurilor se aprinde flacara olimpica, ea

arde pe toata durata competitiei. Flacara era adusa in Olimp de trei oameni anume alesi,

care purtau pe cap coroane din ramuri de maslin; pana sa ajunga in Olimp ei calatoreau

3 luni prin intreaga Grecie, nimeni nu avea voie sa stinga flacara sau sa faca vreun rau

unuia din purtatorii ei; asta insemna ca il nesocotea chiar pe Zeus, cel caruia ii erau

dedicate aceste intreceri.

Jocurile Olimpice au mai continuat inca 12 secole (1200 de ani) pana cand, in anul 393

d.H. imparatul Theodosius a considerat ca acestea sunt jocuri pagane fara caracter

educativ sau sportiv si care nu fac altceva decat sa incurajeze violenta asa ca pana in

anul 1896 cand au aparut Jocurile Olimpice moderne aceste intreceri nu au mai avut

loc.

Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor și decernarea premiilor se făceau de către

magistrați numiți Helladonike. Jocurile durau cinci zile și începeau cu o procesiune

solemnă și cu jertfe, cu defilarea concurenților și jurământul olimpic. În ziua a doua

avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani după care, în ziua a treia întreceri de alergare,

lupte, pugilat și pancrațiu. Cea mai disputată probă, cea de pentatlon avea loc în ziua a

patra urmată de întrecerile „hoplitodorilor” (oameni înarmați), alergările de care și

călăria. De-a lungul timpului, ordinea întrecerilor s-a modificat de nenumărate ori. În

ziua a cincea erau premiați învingătorii (Olimpionike, învingător la Olimpia) care

primeau o cunună din ramuri de măslin sălbatic. Cei care își mențineau titlul de

campion la mai multe ediții succesive sau erau câștigători a mai multor jocuri care se

desfășurau pe teritoriul Greciei se numeau periodonikes.1

Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru evenimente atletice naționale

care făceau parte din jocurile periodos, sau de “circuit”. Celelalte trei au fost: Jocurile

Pytice din Delphi, Jocurile Istmice din Corint și Jocurile din Nemeea.

O deosebire importantă dintre Jocurile grecești și cele moderne este că toate

evenimentele atletice indiferent de gradul de importanță erau organizate sub patronajul

unei divinități. La Delphi era onorat zeul Apollo, iar în Corint și Nemeea zeul

Poseidon. Se credea că zeii le dau atleților forța fizică și abilitatea necesară pentru a

putea participa cu succes la Jocuri, și drept urmare, atleții se închinau la zeitățile

respective.

În timpul jocurilor olimpice încetau orice conflicte politice și militare dintre cetățile

grecești, instituindu-se așa-zisa „pace olimpică”. Intervalul dintre două ediții se numea

„olimpiadă”. Evenimentele importante din istoria acestei perioade sunt exprimate prin

numărul de ordine al Olimpiadei: de exemplu, lupta de la Termopile a avut loc în

primul an al Olimpiadei 75 (480 î.Hr.).Tradiția spune că începând cu anul 720 î.Hr.

atleții concurau dezbrăcați.

Antrenament

Concurentii erau siliti sub juramant in fata lui Zeus sa incheie zece de luni de

antrenament inainte de a putea participa la Jocurile Olimpice. Cu 30 de zile inainte de

inceperea evenimentului, toti atletii urmau sa se antreneze impreuna, sub ochii

arbitrilor din Olimpia.

Primul castigator al unei probe olimpice se pare ca a fost Koroibos, un bucatar grec, cel

care a fost cel mai rapid in proba de alergare in 776 i.H.

Jocuri Olimpice moderne

Pentru prima oară, Jocurile Olimpice moderne s-au desfăşurat la Atena în amintirea

glorioaselor jocuri ale grecilor din antichitate, în ziua de 6 aprilie 1896. Au participat

12 ţări. La maraton, probă alergată chiar pe traseul istoric de la Maraton la Atena, a

învins un păstor grec Spiridon Louis. Jocurile s-au bucurat de succes.

2

A doua ediţie s-a desfăşurat la Paris în 1900 cu ocazia unei mari expoziţii

internaţionale. întrecerile au început în 14 iulie şi s-au terminat'în octombrie. Primul

român participant, George Plagino la proba de tir.

A treia ediţie a Jocurilor Olimpice s-a organizaţia Saint Louisîn 1904, tot cu ocazia

unei expoziţii. Au fost prezente doar 7 naţiuni. Probele atletice s-au redus la un simplu

meci New-York - Chicago.

1928 este anul în care Jocurile Olimpice se organizează la Amsterdam, iar femeile

participă pentru prima oară. România participă cu 20 sportivi, la 8 ramuri sportive

cucerind prin locotenentul Henri Rang, medalia de argint la călărie. Anii grei ai

războiului anulează organizarea JocurilorOlimpice în anii 1940 şi 1944.

În 1948, 59 de ţări şi aproape 5000 de participanţi participă la Jocurile Olimpice de la

Londra. Olandeza Fanny Blankers Koen — 4 probe şi Emil Zatopek sunt eroii

jocurilor. Jocurile Olimpice din 1952 - Helsinki — au bătut toate recordurile de până

atunci: 5867 concurenţi din care 573 femei, 69 de ţări participante.

După 1.500 de ani de întrerupere, în 1896, la Atena, au fost reluate Jocurile Olimpice.

Reconstruirea acestui eveniment sportiv s-a datorat francezului Pierre de Coubertin.

Escaladarea muntelui Olymp în 1875 de către un grup de arheologi germani l-a inspirat

pe baronul Pierre de Coubertin să propună o variantă modernă a Jocurilor Olimpice.

Un rol important în reînvierea Jocurilor Olimpice l-a jucat și Evanghelie Zappa.

Numărul sportivilor participanți la Jocurile Olimpice a crescut de la 241 (din 14 țări) la

Olimpiada din 1896 la 11.100 (din 202 țări) la Jocurile Olimpice de la Atena. Numărul

participanților la Jocurile de iarnă este mult mai mic; la Olimpiada de iarnă din 2006,

numărul sportivilor a fost de 2.633 din 80 de țări.

Probleme la Jocurile Olimpice

Boicot:Boicotul olimpic a apărut la Olimpiada de la Mebourne din 1956, jocuri

boicotate de Olanda, Spania și Elveția pentru a protesta contra represiunii sovietice în

Ungaria; în plus, Cambodgia, Egipt, Irak și Liban au boicotat Jocurile în timpul Crizei

Suez. În 1972 și 1976 un număr mare de țări africane au amenințat CIO cu boicotul

Jocurilor Olimpice pentru a forța interzicerea participării Africii de Sud, Rodesia și

Noua Zeelandă. CIO a cedat în primele două cazuri dar în 1976 a refuzat deoarece

3

boicotul consta în protestul împotriva prezenței echipei de rugbi a Noii Zeelande în

Africa de Sud iar rugbiul nu era sport olimpic. Țările și-au retras echipele după

începerea Jocurilor; câțiva sportivi africani începuseră deja competiția.Douăzeci și

două de țări (Guyana a fost singura țară în afara continentului african) au boicotat

Olimpiada de la Montreal deoarece i s-a permis Noii Zeelande să participe la

competiție. În 1980 și 1984 opozanții Războiului Rece și-au boicotat reciproc Jocurile

Olimpice. Statele Unite urmată de alte 64 de țări au refuzat să participe la JO de la

Moscova pentru a protesta la invazia Afganistanului de către armata sovietică. Boicotul

a redus numărul țărilor participante la 80. A fost cel mai mic număr de țări participante

la JO din 1956. Uniunea Sovietică și alte 14 țări din blocul estic (cu excepția României)

n-au participat la JO de la Los Angeles argumentând că securitatea sportivilor nu ar fi

fost garantată.

Dopaj

Una din problemele principale ale Jocurilor Olimpice este dopajul. La începutul

secolului XX, mulți sportivi olimpici au început să folosească medicamente pentru a-și

îmbunătăți performanțele sportive. De exemplu, câștigătorul maratonului de la

Olimpiada din 1904, Thomas Hicks, a primit de la antenorul său stricnină și brandy

pentru a putea termina cursa. Primul caz de deces la Jocurile Olimpice din cauza

dopajului a avut loc în 1960, la Roma. În timpul cursei de ciclism, danezul Knut

Enemark Jensen a căzut de pe bicicletă și mai târziu a murit. Autopsia a arătat că

sportivul se afla sub influența amfetaminelor. După acest episod, CIO a introdus testul

antidoping.Primul sportiv olimpic găsit pozitiv la testul antidoping a fost pentatlonistul

suedez Hans-Gunnar Liljenwall la Olimpiada din 1968. Liljenwall a pierdut medalia de

bronz. În următorii ani, mai mulți sportivi au fost depistați pozitiv la testul antidoping.

Cazul cel mai mediatizat a fost al sprinter-ul canadian Ben Johnson care a câștigat

proba de 100 m la Seul 1988 dar trei zile mai târziu, când în urma testului a fost

depistat că a utilizat stanozolol, i s-a retras medalia de aur. În ciuda testelor, mulți

sportivi au continuat să se dopeze. În 1990, documentele au relevat că mai multor

sportivi est germani li s-a administrat steroizi anabolizanți în urma unui program de stat

al fostului regim comunist din Germania de Est. La sfârșitul anilor 1990, CIO a luat

inițiativa și a organizat o luptă împotriva dopării, condusă de Agenția Mondială

Antidoping. Jocurile Olimpice de vară din 2000 și Olimpiada de iarnă din 2002 au

4

arătat că bătălia nu s-a terminat; câțiva medaliați au fost descalificați după ce au fost

depistați pozitiv. La JO de la Sydney 2000, gimnastei Andreea Răducan i s-a reras

medalia de aur la individual compus, după ce controlul antidoping a ieșit pozitiv la

efedrină, din cauza unei pastile de nurofen administrate de medicul echipei. Mai recent,

în timpul Olimpiadei de iarnă 2006 numai un sportiv a fost depistat pozitiv și i s-a

retras medalia. Doisprezece sportivi au fost suspendați cinci zile din motive de sănătate

pentru un nivel mare de hemoglobină în sânge . Comitetul Internațional Olimpic a

introdus pentru prima dată testul de sânge în timpul acestor Jocuri Olimpice.

Violență

În ciuda a ceea ce Coubertin a sperat, Olimpiada nu a adus pacea totală în lume. De

fapt, trei Olimpiade au fost anulate din cauza războiului: Olimpiada de vară din timpul

Primului Război Mondial și Olimpiadele de vară și de iarnă din 1940 și 1944 din cauza

celui de-al Doilea Război Mondial.

Terorismul a devenit recent o amenințare pentru Jocurile Olimpice. În 1972, când s-au

desfășurat Jocurile de vară de la München, 11 membri ai echipei olimpice israeliene au

fost luați ostateci de un grup extremist palestinian „Septembrie negru”; zece din ei au

fost uciși. În timpul Olimpiadei de vară de la Atlanta din 1996, a avut loc un atac terorist

cu bombă în Centennial Olympic Park în care au murit 2 persoane și 111 au fost rănite .

Jocurile Olimpice de iarnă din 2002 de la Salt Lake City au fost primele Jocuri de la

atacurile din 11 septembrie. Măsurile de securitate au fost fără precedent.

Simboluri olimpice

Mișcarea olimpică folosește mai multe simboluri, multe dintre ele reprezentând ideile și

idealurile lui Coubertin. Probabil, cel mai cunoscut simbol îl reprezintă inelele olimpice.

Aceste cinci inele înlănțuite simbolizează unitatea celor cinci continente (cele două

Americi sunt considerate un singur continent). Ele apar în cinci culori pe steagul olimpic

de culoare albă. Aceste culori: alb (fondul drapelului), roșu, albastru, verde, galben și

negru au fost alese astfel încât fiecare națiune să aibă cel puțin una din ele reprezentată

pe steagul național.

5

Drapelul olimpic a fost adoptat în 1914 dar primele Jocuri la care a fluturat au fost

Jocurile de la Antwerp din 1920.

Deviza olimpică oficială este „Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai

puternic)

Probabil idealurile lui Coubertin sunt cel mai bine reprezentate de jurământul olimpic:

„Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câștigi ci să participi, așa cum

în viață nu contează triumful ci lupta. Esențial nu e să cucerești ci să lupți bine.

Flacăra olimpică este aprinsă la Olympia, Grecia și purtată până în orașul gazdă de

atleți; joacă un rol important la ceremonia de deschidere și arde pe tot parcursul

olimpiadei. Torța olimpică a fost introdusă la Olimpiada din 1936 de la Berlin.

Focul este un simbol sacru inca din timpuri antice. In Grecia antica simboliza renasterea

lumii si lumina. Focul a fost furat pentru oameni de catre Prometeu de la Zeus. Istoria

Flacarei Olimpice a inceput in Grecia in urma cu 2700 de ani. O flacara era aprinsa la

fiecare Olimpiada. Flacara ardea pe tot parcursul jocurilor. Ea simboliza moartea si

renasterea eroilor greci. In Grecia antica nu era de fapt vorba despre o torta, ci se numea

"lampadedromia"

Mascota olimpică, un animal sau o figură umană reprezintă moștenirea culturală a țării

gazdă și a fost introdusă la Jocurile din 1968 din Mexico. A început să joace un rol

important de la JO din 1980 de la Moscova cu debutul ursulețului Misha.

Franceza și engleza sunt cele două limbi oficiale ale mișcării olimpice.

Sporturi olimpice

Competitiile la Jocurile Olimpice de vara: tir cu arcul, badminton, baseball, baschet,

box, canoe, ciclism, calarie, atletism, fotbal, gimnastica, handball, hochei, judo, caiac,

maraton, pentatlon, ping pong, vasle, tir, inot, tae kwando, tenis, triatlon, volei, polo pe

apa, haltere, lupte libere si greco-romane.

Competitiile la Jocurile Olimpice de iarna: hochei, patinaj artistic, patinaj viteza, bob,

sanie, curling, ski si biathlon (ski si tir).

6