mulul Istoriol cu ovontura lltororO clasico.*
mulul Istoriol cu ovontura lltororO clasico.* BooMtt 
 
An a -Vkr o n ic a  Mir c ea
i \  j N EM IRA
 
WHYTE, JACK
Mircea. - Bucureti: Nemira & Co., 2009  
2 vol.
ISBN 978-973-143-328-8  
Orice reproducere, totalâ sau parialâ, a acestei lucrri,  
fr acordul scris al editorului, este strict interzis  
i se pedepsete conform Legii dreptului de autor.
ISBN 978-973-143-328-8
 
printre egalii si, novicii Templului, cei mai neîn
semnai dintre cei mai neînsemnai, gzduii în pân
tecele unei corbii vechi, cu miros dezgusttor, pentru
a tri în peniten, murdrie i srcie în fiecare clip
a ederii lor în acel loc, cu excepia unei singure ore
pe zi, când li se îngduia s urce pe punte, pentru o
gur de aer curat i pentru exerciii.
Teoretic, lui i camarazilor lui li se cerea ca, sub
punte, s-i petreac timpul în rugciune, ascultând
lecturi din Sfânta Scriptur i din Regula Templului
i recitând i memorând articole i fragmente din ele.
Ins, în realitate, tot fraii care ar fi trebuit s se ocupe
Ins, în realitate, tot fraii care ar fi trebuit s se ocupe
de lectur aveau ru de mare, nefiind în stare s stea
pe un scaun i s citeasc, cu capul aplecat, în iadul
fetid al punii de jos, care se legna în toate prile.
Cei mai muli dintre brbaii de la bord îi petreceau
timpul gemând, vomând i râgâind i nu reueau
s-i gseasc locul din cauza suferinei.
 
JACK WHYTE
Cu toate c fusese cruat de partea cea mai rea a
acesteia, în momentul când ancorar la Messina,
André de St Clair nu mai purtase o discuie raional,
cu un suflet de om, de câteva sptmâni. Iar când i
se permise, în cele din urm, s mearg pe rm, la
comanderia ordinului din Messina, plec fr s aib
idee unde i-ar fi putut gsi tatl. tia, îns, c Sieur
Robert de Sablé, comandantul flotei regale, era omul
su de legtur, stabilit de membrii consiliului la Aix,
în Provence, omul care urma s-l cluzeasc în tot
ce avea s întreprind în Outremer, în folosul ordi
nului; tia, totodat, c de Sablé avea s-i poat spune
unde putea s-l gseasc pe Sieur Henri. Ca urmare,
cu acordul fratelui Justin, se îndrept direct ctre
locul unde se afla amiralul flotei regale.
Aa ajunse s cineze în seara aceea în refectoriul
imensei cldiri rechiziionate pentru personalul ad
ministrativ al armatei i al flotei, împreun cu tatl
su i cu regele Richard însui.
Suveranul era agitat - prea mult timp petrecut pe
mare, zise el, i prea mult via monahal, alturi
de prini, regi i fee bisericeti. Sieur Henri zâmbi
auzindu-1, dar nu spuse nimic i Richard se întoarse
pe jumtate ctre el.
pe jumtate ctre el.
- Zâmbete dac vrei, Henri, dar citesc în ochii
ti c tii exact despre ce vorbesc. A fost destul de ru
pe mare, iar de când am acostat m sufoc întruna,
înconjurat de preoi plângcioi i de episcopi beh-
itori. Jur pe surâsul lui Hristos, prea mult tmâie
poate înfunda plmânii unui om, fcându-1 s gâfâie
 
fiindc nu poate s respire. Pe coaiele Dom nului, cred
c-a fi înnebunit acolo, pe mare, dac mai rm âneam
închii pe corabie înc o singur zi. Oameni clti-
nându-se i borând peste tot i mirosul vomei ame
ninând s pângreasc orice frâm de mâncare. D ar
acum, mulumesc bunului Iisus, rugciunile i
plvrgelile par s fi rmas, pentru un timp, în urm a
noastr. Simt nevoia s m urc în a, s las aerul
proaspt al lui D um nezeu s-mi curee sarea din pr
i din plmâni i s uit o vreme de tâmpenia aface
rilor de stat... Oh, tiu c sunt necesare i vrednice
de laud, dintr-o mie de m otive, i c le dau tuturor
scribilor i clericilor un m otiv s respire, dar, Henri,
sunt îngrozitor de plictisitoare. N u eti de acord?
Aa! Caii mei au fost debarcai acum câteva zile i
mai-marele grajdurilor spune c i-au revenit dup
cltorie i sunt gata s fie clrii, de aceea plec în
zori la o partid de vântoare, ca s-aduc carne proas
pt, fr duhoare de vom, pentru noi toi. Venii
i voi doi, ce spunei?
Cei doi brbai se mulum ir s dea din cap, fr
ca mcar s se uite unul la cellalt. O dat ce Richard
Plantagenet îi pusese în gând un asemenea lucru,
nu avea rost s încerci s protestezi sau s nu fii de
nu avea rost s încerci s protestezi sau s nu fii de
acord.
grup - zece brbai, în afar de servitori - se achitase
cu bine de sarcin, când R ichard hotrî s se opreasc
i îi conduse înapoi, spre Messina. Ins fcuser mai
puin de jumtate din drum, când se confruntar cu
 
apru în galop, cu calul suflând din greu, cu respiraia
tiat, pentru a-1 întiina pe Richard c Filip al
Franei se întorsese la Messina i îl chema pentru a
sta neîntârziat de vorb. Ceea ce îl nuci pe regele
Angliei, pentru c Filip August plecase spre Outre-
mer cu dou zile înainte, în toiul unei dezlnuiri
de ranchiun, invidiind, probabil, felul în care se
îngrmdiser sicilienii s întâmpine sosirea flam-
boaiant a lui Richard, la dou zile dup ce a lui tre
cuse neobservat. Ins Filip, bine-cunoscut pentru
predispoziia sa la rul de mare, navigase pe o fur
tun violent la numai câteva ore dup plecare, iar
corabia lui avariat avusese nevoie de aproape dou
zile ca s se târasc înapoi, la Messina, unde suve
ranul Franei btea acum din picior cu nerbdare,
ateptând întoarcerea lui Richard.
Henri, care clrea alturi de el.
- S-l ia naiba pe omul sta! N-o s scap niciodat
de toanele lui? Credeam c-a plecat la drum în sigu
ran i c-am scpat de grij o vreme, dar acum s-a
întors, scâncind i vicrindu-se c nimeni nu-i arat
respectul pe care îl cere. Neghiobul sta afurisit pur
respectul pe care îl cere. Neghiobul sta afurisit pur
i simplu nu tie c nu poi s ceri respect, c trebuie
s-l câtigi. Duc-se la Hades.
Henri pstr tcerea, tiind foarte bine c Richard
nu fcea altceva decât s-i exprime frustrarea i nu
avea nevoie de nici un comentariu din partea lui, iar
regele, irascibil, continu, înfierbântându-se pe aceeai
 
tem, fr s-i treac prin cap c Henri nici mcar
nu era cu gândul acolo.
- Pe ezutul sacru al Domnului. Ca i cum n-a
avea destule pe cap fiind nevoit s m ocup de Tan-
cred, neobrzatul la de rege idiot al Siciliei. sta-i
un motiv serios pentru ca un monarh s-i blesteme
soarta. Regele Tancred! Tancred beivul, Tancred
piciosul, Tancred tâlharul. Blestemat s fie sufle
tul lui de ho, o s-i pun maele la uscat i o s fac
din ele corzi pentru noua mea arcubalist.
Se uit din nou la Sieur Henri.
- N-o s am odihn pân când nu-i vin de hac
prostului luia fr obraz i pân nu-i dau ceea ce
merit. I-a furat surorii mele regatul, a aruncat fun
dul ei regesc într-o închisoare de-a lui i acum refuz
s-i dea înapoi zestrea, asupra creia n-are nici cel mai
mic drept. Jur pe Dumnezeu, m-am gândit la mai multe
moduri în care s-i spintec mruntaiele, dar acum nu
pot s-o fac, nu înainte de a-1 consola pe capriciosul
meu vr Capet. Filip cel august, într-adevr... Am
vzut vaci mai auguste decât franuzul sta sclivisit.
Când îi ddu seama c André îl fixa cu privirea,
Sieur Henri refuz, cu pruden, s întâlneasc ochii
fiului su. Tancred pusese mâna pe tron cu doi ani
fiului su. Tancred pusese mâna pe tron cu doi ani
în urm, dup moartea regelui William cel Bun, soul
surorii lui Richard, Joanna Plantagenet. Urcându-se
pe tron, nu îi închipuise c Richard avea s-ajung
 
a fratelui ei, dar dduse gre, cu ostentaie, în privina
înapoierii dotei, iar Richard se pregtea s îndrepte
lucrurile. Aproape imdeiat dup debarcare, trimisese
câteva escadroane din forele sale de elit, din Anglia
i din Aquitania, s ocupe câteva poziii sigure, atât
ofensive, cât i defensive, încercuind Messina. In
acelai timp, printr-o micare surprinztoare i iute
ca fulgerul, luase în stpânire o mnstire puternic
fortificat din La Bagnara, situat în partea opus a
strâmtorii Messina, unde lsase o garnizoan i unde
o instalase pe sora sa Joanna, în siguran i bine ap
rat. inea deja în mân nou zecimi dintr-un fait  
accompliy iar ultimul lucru de care avea nevoie acum
era o nou belea, precum reapariia nerbdtorului
Filip al Franei.
yeomeni de-ai lui Richard, care discutau zgomotos,
cu aprindere, fiind, evident, foarte agitai. Se prea
c tensiunile din ora se dezlnuiser în dimineaa
aceea sub forma unei ostiliti pe fa între otenii
englezi i negustorii sicilieni. Prin tradiie, sicilieni
lor nu le plceau nici un fel de strini i nu fceau
lor nu le plceau nici un fel de strini i nu fceau
nici un secret din aversiunea lor. Ii ponegreau pe
soldaii englezi, numindu-i „cozi lungi“ i sugerând,
fr a se osteni s fie subtili, c fiecare dintre ei ascun
dea o coad de drac sub veminte. Iar în dimineaa
aceea, devreme, un otean englez se certase cu un bru
tar din pricina preului i a greutii unei franzele,
 
cându-1 în picioare pân l-au omorât, într-o demon
straie de ur care cptase în curând proporiile
unei revolte de strad, în timpul creia fuseser
mcelrii mai mult de douzeci de oteni englezi,
ale cror leuri au fost aruncate apoi în latrine pu
blice, ca o insult suplimentar.
Richard îi flutur mâna spre Sieur Henri, fcându-i
semn s rmân alturi de el, i ddu pinteni calului,
pornind-o ctre cetate, dar, cu mult înainte de a
ajunge la destinaie, începur s le ias în cale oteni
angevini în numr din ce în ce mai mare. Spuneau
c englezii, cei care scpaser teferi din revolta de di
minea, fuseser alungai din cetate i locuitorii ora
ului încuiaser porile în urma lor, pentru a-i ine
afar. Grifonii - porecla insulttoare dat de englezi
localnicilor - umpleau acum crestele zidurilor stri
gând injurii i batjocorindu-i pe yeomenii englezi, pe
care Richard i grupul su îi vedeau agitându-se de
rutai în spaiul din afara porilor.
Când se apropiar de locul desfurrii scenei, lui
André îi fu limpede c yeomenii englezi din acel
grup, în jur de o sut, erau pui pe rzbunare i nu
mai ateptau decât un conductor care s-i regrupeze
mai ateptau decât un conductor care s-i regrupeze
pentru un atac, aa c, fapt destul de firesc, se adu
nar în jurul lui Richard imediat ce acesta se apro
pie. Iar regele nu inteniona s se afunde i mai adânc
în curentul de emoii care îi tulbura oamenii. Se ridic
în scri i scoase un strigt, solicitându-le atenia, apoi
atept pân când amuir. Când fu singur c erau
 
14 JACK WHYTE
numai ochi i urechi, îi scoase sabia i se aez din
nou în a, cu magnifica arm ridicat.
- Cun oa tei cu toii aceast sabie, le spuse, men-
inându-i vocea destul de joas încât s fie nevoii
s-i încordeze auzul ca s-l poat asculta. Credei c-o
s-o mânjesc suportând insultele acestor bdrani i
o s-i las lama s-i piard luciul fiindc nu e între
buinat? O s-i învm pe aceti grifoni s-i contro
leze apucturile, flci, fii siguri de asta, dar trebuie
s-o facem în felul meu... în felul în care sunt constrâns
s-o fac. Pentru nite brbai vânjoi i bravi ca voi,
e simplu s se avânte în lupt strigând, cu mâinile goale,
dar eu sunt nevoit s gândesc i s m port ca un rege,
s privesc totul din punctul de vedere al unui monarh.
Aa c iat ce trebuie s facem.
Mtur cu privirea mulimea care îl fixa acum
îndelung, întâlnind, pentru un rstimp, oricât de
scurt, ochii fiecrui om. N ic i unul nu se clinti i nici
nu scoase vreun sunet, iar el se ridic din nou în scri
i, de data asta, îi în l vocea cu mai m ult putere.
- Pe strzile din Messina sunt azi englezi mori.
E adevrat?
 juri îi ddu dreptate iar el sfâie tcerea fichiuind
 juri, îi ddu dreptate, iar el sfâie tcerea fichiuind
aerul când îi coborî sabia.
- Atunci, pe barba atotputernicului Dum nezeu ,
vor fi rzbunai, pân la ultimul. U cigaii lor nu vor
rmâne nepedepsii. Messina i cetenii ei atini de
turbare vor plti scump pentru fiecare englez dat
 
CODUL ONOAREI   15
Richard al Angliei! O s fac dreptate. Noi o s facem
dreptate! Jur în faa voastr c aa va fi.
Pre de câteva clipe, se stârni un haos de aprobri
zgomotoase, iar Richard nu se uit nici mcar o sin
gur dat ctre membrii grupului su de vântori în
timp ce atepta, rbdtor, domolirea acelui tumult.
In schimb, se concentr, apreciind cu precizie mo
mentul când zgomotul începu s se sting, i îi ridic
braele, cerând s i se acorde atenie, în vreme ce se
instala din nou tcerea.
voastr. Stau aici ca rege al Angliei, iar voi, oameni
buni, suntei englezi i v aflai aici cu un scop pe
care ai jurat s-l îndeplinii. ara Sfânt a Domnu
lui Dumnezeu v ateapt, gemând sub picioarele
hoardelor pgâne. Gândii-v la asta. E datoria noas
tr sacr, fa de Dumnezeul nostru, s intrm în lupta
cu sarazinii având fiecare om teafr, i orice soldat
pe care îl vom pierde la jumtatea drumului, pe ici, pe
colo, înseamn o sabie mai puin printre cele ridicate
în numele Domnului. Am putea asalta Messina aici,
astzi, dar porile sunt încuiate i zidurile sunt pline
de brbai gata s ne in piept, iar noi nu avem nimic
de care s ne folosim, nici o scar, nimic. Iar ei, pe
de care s ne folosim, nici o scar, nimic. Iar ei, pe
de alt parte, ne vor primi cu torente de sgei i de
sulie, cu pietre, cu ulei clocotit. Am pierde prea
muli oameni i nu ne-o putem permite. D ar v jur,
pe mruntaiele lui Hristos, c mâine o s fie altceva.
Seara aceasta va fi pentru discuii, dar, dac nu se vor
dovedi raionali i nu-i vor cere iertare pentru ceea
 
16 JACK WHYTE
ce au fcut astzi, la venirea dimineii ne vom afla din
nou aici, îns pregtii aa cum se cuvine, iar Messina
i locuitorii ei vor vrsa lacrimi amare pentru nebu
nia zilei de astzi. Atunci o s bem sânge de grifon.
Atept iari s se domoleasc strigtele înainte
de a continua.
- Dar trebuie s tii, pe drept cuvânt, le spuse, c
n-am dorina de a mai vrsa nici un alt strop de sânge
englez aici, în Sicilia, dac acest lucru se poate evita.
Ultima voce care bombnea se stinse în timp ce
îi înelegeau sensul cuvintelor.
ctre asculttorii si amuii, e un om pierdut fr
folos pentru m area i sfânta noastr încercare. A a c
iat ce vreau s facei acum. Vreau s v întoarcei
cu toii, pân la ultimul om, în tabra voastr i s
ateptai o veste de la mine. O s v trimit vorb în
zori despre ceea ce se petrece. Iar pe drum povestii-le
tuturor celor pe care îi întâlnii ce v-am spus eu i
întoarcei-i cu voi odat. Mai presus de orice, avei
încredere în mine i în vorbele pe care le-am rostit.
Acum plecai i Domnul fie cu voi.
Rmase locului i îi privi pe yeom enii dezamgii,
Rmase locului i îi privi pe yeom enii dezamgii,
retrgându-se, fr tragere de inim, în direcia ta
berei lor. Numai dup ce ultimul om dispru din
vedere se întoarse ctre zidurile cetii Messina, cu
furia întiprit pe chip. D ar pe ntru A nd ré era tot
atât de lim pede c se hotrâse s-i in porn irile în
frâu. Richard scrut cu privirea locul din faa lui,
 
porile enorme. Trecu apoi în revist irurile de ta
rabe dese, abandonate, aflate de-o parte i de alta ale
acestora, înainte de a-i înla fruntea, privind silue
tele înghesuite pe coam a zidurilor. In cele din urm ,
începu s vorbeasc.
- M apropii de pori, ca s vorbesc cu cpitanul
grzii - presupunând c exist unul. Pân i o gloat
ca asta trebuie s aib un ef la poarta principal.
H enri, tu i André venii cu mine, aa cum o s vin
i Baldwin, dar nu înaintm direct, prin spaiul des
chis. Ar însemna s ispitim soarta, invitând la atac
vreun nebun fr pic de creier. H aidei, o s ne lsm
caii aici, sub copertina asta mare, maronie, unde vor
fi ferii de sgei, i-o s ne continum drumul la
adpostul tarabelor - atât cât ni-1 pot oferi. Patru e
un numr potrivit. Un sol i escorta lui. Un om în
plus ar putea fi o provocare i nu e un m om ent bine
ales pentru provocri inutile. Ceilali rmân aici, cu
caii, i ateapt întoarcerea noastr.
Desclecar sub copertina ampl pe care o prsir
apoi pentru a se îndrepta ctre pori, mergând cu pru
den printre mesele, cotigile i dughenele din pia,
contieni c, pe msur ce se apropiau de poart,
contieni c, pe msur ce se apropiau de poart,
erau din ce în ce mai vulnerabili în fa unui atac de
pe zidurile de deasupra. Ins nimeni nu îi brutaliz,
nici nu îi stânjeni, i ajunser curând în faa intrrii,
înaintând ctre arcada porii, unde canaturile erau
blocate, sus, de bolta înalt, proeminent, de deasu
pra buiandrugului.
acolo, nici Richard, nici altcineva nu puteau face
nimic. Bariera înalt din lemn de stejar, fr nici un
element aparte, rmase închis în faa strigtelor sale
i nimeni nu rspunse cererii lui de a deschide i de
a discuta. Regele vorbea, literalmente, cu un zid, ex-
punându-se riscului, cât se poate de real, de a prea
neghiob i incapabil. Cu faa apropiat de lemnul ui
lor, trase aer cu putere pe nas, apoi ddu scurt din
cap, acceptând inevitabilul.
- Asta e. Nu putem face nimic aici, aa c va tre
bui s ne întoarcem. Henri i André, mergei în frunte.
Eu v urmez, iar Baldwin o s ne pzeasc spatele.
- Da, alte.
André arunc o scurt privire ctre Richard înainte
de a se întoarce i ochii i se oprir o clip asupra lui
Baldwin de Bethune, însoitorul permanent al rege
lui i garda lui de corp. Credincios firii sale, uriaul
cavaler taciturn din Anjou nu rostise în ziua aceea
nici un cuvânt pe care s-l fi auzit André i nu spuse
nimic nici acum, mulumindu-se s-i trag sabia din
teac. André o scoase i el pe a sa, îl zri, cu coada ochiu
lui, pe tatl su fcând acelai lucru, apoi iei în vzul
celor de deasupra porilor i deschise drumul înapoi,
celor de deasupra porilor i deschise drumul înapoi,
pornind, printre tarabele din pia, ctre locul unde
îi lsaser caii i pe ceilali membri ai grupului.
Avu pentru prima dat senzaia existenei unui
pericol abia când ptrunser în labirintul tarabelor.
Trecuser prin acelai loc când se îndreptaser spre
pori, îns acum ceva se schimbase. Strânse mai tare
 
micându-se fr încetare, cercetând jocul de umbr
i lumin dintre tarabe i dintre copertinele din jurul
lor. Cu sabia în mân, tatl su mergea paralel cu el,
la doi pai distan spre dreapta i cu o jumtate de
pas în urm, iar Richard era aproape în spatele lui
André, fiind desprit de el de aproape un pas. André
tia, fr s se uite, c Baldwin trebuia s vin dup
Richard, mergând de-a-ndratelea, cercetând din pri
viri înlimea zidurilor pe care le lsaser în urm,
în cutarea oricrei ameninri. Presimirile rele i
se intensificar. Ceva nu era aa cum ar fi trebuit.
Ddu s vorbeasc, s-i previn cumva pe ceilali,
i tocmai începuse s-i rsuceasc umrul, când lic
rul unei micri din stânga sa îi atrase atenia. Se
întoarse imediat într-acolo, strângând cu mai mult
putere mânerul sbiei, dar nu era nimic de vzut.
Doar o tarab goal, ca toate celelalte, cu excepia
faptului c avea, în spate, un perete de pânz neagr.
Dar, când ochii i se obinuir cu întunericul, deslui
o alt micare în umbr i reacion instinctiv când
îi ddu seama la ce se uita: un brbat, îmbrcat în
întregime în negru, pe punctul de a slobozi o sgeat
dintr-o arbalet. ip i îi înl brusc sabia, îndrep-
dintr-o arbalet. ip i îi înl brusc sabia, îndrep-
tând-o în lateral cât de repede putu, ca s-l previn pe
Richard i s-l împing înapoi, dar tia c era prea târ
ziu. Pe urm auzi un zngnit rsuntor i primi în
cap o lovitur puternic, zguduitoare. O clip vzu
lumini licrind i se simi azvârlit într-o parte i în
el însui, apoi nu mai tiu nimic.
 
La mult timp dup întâmplare, când extazul i en
tuziasmul pliser i se simi în sfârit în stare s se
gândeasc la asta, André de St Clair se strdui s pun
cap la cap irul de fapte care îl aduseser acolo unde
era în dimineaa aceea, în poziia exact care îi per
misese s salveze viaa regelui în furnicarul de insule
pline de gunoaie ce despreau tarabele înghesuite în
spaiul din faa zidurilor înalte, inexpresive, ale cetii
Messina. tia c dac s-ar fi aflat cu treizeci de cen
timetri mai încolo, într-o parte sau într-alta, fa de
locul în care sttuse în acel moment crucial, nu ar fi
putut face ceea ce fcuse, iar Richard al Angliei ar fi
murit acolo, pe pm ântul presrat cu resturi de mân
care din piaa pustie.
André de St C lair avu nevoie de ceva timp ca s-i
recapete cunotina i, când o fcu, se pom eni pe un
trâm al suferinei, cu mâna i braul drept în flcrile
unei dureri crâncene. Sabia lui repezit în sus inter
sectase cu precizie traiectoria sgeii ucigae de arba
let i vârful acelui proiectil metalic nimerise exact
în centrul lamei, cam la o lime de palm distan
de mânerul în form de cruce, înclinând sabia cu pu
tere înapoi, pentru a-1 pocni pe rege în piept i peste
tere înapoi, pentru a-1 pocni pe rege în piept i peste
umr, fcându-1 s se rostogoleasc la pmânt. In tim
pul acelei micri violente de rsucire, sabia lui Richard
zvâcnise în exterior, purtat de un gest reflex, i lo
vise cu for ceafa lui André, ameindu-1.
Propria lui sabie fusese distrus în urma impac
tului, lama rsucit i deformat pe toat lungimea
 
slobozit de la nu mai mult de treizeci de metri,
fcuse o gaur în oelul clit al lamei groase de doi
sprezece milimetri. Izbit cu fora deplin a sbiei de
viate de sgeat, regele îi pierduse pentru o vreme
cunotina, iar zalele cmii uoare, singura armur
pe care o purtase în timpul vântorii, i se presaser
de piept, învineindu-i carnea. Din nefericire, se prea
c braul drept al lui Sieur André, degetele i înche
ietura se rupseser, rsucite de izbitur, refacerea lor
fiind destul de improbabil.
grup erau înconjurai de ceilali participani la vân
toare i, la scurt timp dup aceea, locul era înesat de
oteni englezi. Când Baldwin se reîntoarse, purtând
pe umr trupul fr cunotin al celui care fusese
cât pe ce s devin asasin, Richard i André erau deja
pui pe trgi i dui, cu o cru, în cortul regelui,
unde medicii acestuia se apucar imediat de lucru, ca
s le aline suferinele suveranului i aprtorului su.
Baldwin terminase rapid interogatoriul prizonie
rului, simplificat de faptul c individul nu era nici
decum un erou i nu suporta durerea, mai ales când
decum un erou i nu suporta durerea, mai ales când
îi era provocat, cu sânge rece i sistematic, de cineva
precum uriaul cavaler din Anjou. Potenialul
uciga mrturisise imediat, dezvluind în amnunt
cele întâmplate. Se dovedise a fi un soi de sergent,
în slujba lui Tancred. Aflase cumva c regele Siciliei
 
22 JACK WHYTE
fr s stea pe gânduri, s-l elimine pe cel de al doilea,
care amenina fericirea monarhului su.
Medicii hotrâr, în cele din urm, c, de fapt,
braul lui de St Clair nu era rupt. Dar czur de acord
c fusese foarte afectat i c André avea s-l poat fo
losi din nou abia dup câteva sptmâni sau poate
chiar luni de zile. Fiecare os i fiecare tendon al pal
mei, încheietura mâinii i cotul, ba chiar i umrul,
fuseser puternic rsucite i încordate, nu suficient
pentru a i se rupe articulaiile, dar destul de aproape
de asta, pentru ca impuntorii doctori ai regelui s se
încrunte cu gravitate i s clatine din cap. Au fost de
acord c mâna avea s se învineeasc spectaculos -
deja începuse s se înnegreasc - i nici unul dintre ei
nu voia s fac speculaii asupra duratei în care aveau
s se fac simite efectele, dar erau absolut de aceeai
prere, afirmând c singurul leac eficient pe care îl
puteau oferi era timpul, oricât de mult avea s fie ne
cesar, aa c prinser braul cavalerului într-un înveli
rigid de aele, fixând încheieturile, astfel încât s nu
poat fi micate înainte ca ei înii s considere c o
asemenea încercare putea fi fcut. Apoi, pentru c
rnitul avea dureri mari i pentru c însui regele îi
era îndatorat peste msur, îi administrar o doz de
era îndatorat peste msur, îi administrar o doz de
opiu suficient pentru trei zile.
Când André de St Clair deschise în sfârit din nou
ochii, simindu-se cu mintea întreag, tatl su sttea
la cptâiul patului, uitându-se la el cu privirile pier
 
singurul rezultat al efortului su fiind un mormit,
care l-a fcut pe Sieur Henri s revin în prezent. Maes
trul de arme se îndrept în scaun, apoi se aplec, încrun-
tându-se îngrijorat.
trezit?
Tânrul se sili s se destind, fr ca nici mcar s
încerce s-i mite capul. Când mormise închisese
ochii, iar acum zcea, imobil, controlându-i respi
raia i întrebându-se dac vocea avea s refuze s se
supun voinei sale, aa cum o fcuser muchii. Dar,
când se simi pregtit, îi mic pe îndelete limba,
agitând cei câiva stropi de saliv din gura uscat i
înghiindu-i, apoi vorbi:
- Tat? Ce faci aici? Clipi i se uit în jur, reali
zând c nu era în cldirea comanderiei Templului.
Unde m aflu?
în infirmeria lui.
Sieur Henri trase adânc aer în piept, apoi ddu
din cap, ca i cum ar fi fost mulumit de ceva anume,
din cap, ca i cum ar fi fost mulumit de ceva anume,
dar nu fcu nici o încercare de a rspunde la între
barea fiului su.
- Perfect, spuse, în schimb. Eti bine. tiam c aa
o s fie. Medicii regelui au avut grij s-i aline dure
rile i te-au inut drogat. Dar i-au scos atelele alal
tieri. Acum eti doar bandajat.
 
formaiile primite.
- Au trecut patru zile de când ai fost... rnit. i-ai
petrecut trei dintre ele fr cunotin, legat de un
suport construit special pentru tine, sub îndrumarea
lui Lucien de Amboise, mai-marele medicilor rege
lui. O soluie surprinztoare. Te-a inut complet ri
dicat, suspendat în aer, cu nite scripei. N-am mai
vzut niciodat aa ceva.
André se simi brusc doborât de teama c ar fi
putut dezvlui ceva în timpul bolii, toate gândurile
despre Ordinul de Sion i despre secretele sale care
i se învârtejeau prin minte, dar tatl su îi înl
sprâncenele a mirare.
tot timpul... cel puin aproape în tot timpul pe care
l-am petrecut eu aici, i am stat cu tine în cea mai
mare parte a ultimelor trei zile, cu îngduina rege
lui Richard.
- Nu. Maestrul Lucien a fost de prere c trebuie
s te trezeti de la sine... Henri se uit în jur, uor
s te trezeti de la sine... Henri se uit în jur, uor
surprins. ...cam pe la ora asta. A spus pe la jumtatea
dimineii i chiar aa e. Cum te simi?
- N u m pot mica.
- Nu, nu poi, fiindc mai eti înc legat, ca s
nu faci vreo micare greit. Cum te simi, în afar
de asta?
aminte c nu eram în stare s gândesc limpede... c
am avut viziuni stranii i c am auzit zgomote ciudate.
Acum îmi e mai bine i m simt uurat s aflu c nu
sunt paralizat. Aa am crezut când m-am trezit. Alt
fel m simt bine. Poi s dezlegi frânghiile astea?
- Nu sunt frânghii, sunt curele de piele. Dar cred
c e mai bine s le ii pân hotrte maestrul Lu
cien c pot fi scoase. Henri tcu o clip, apoi întreb,
cu glasul plin de uimire: Cum ai fcut asta?
- Hmm? Ce s fac?
- Ceea ce ai fcut în pia. Cum ai putut s fii atât
de iute, s ridici sabia aa, exact acolo unde trebuia
s fie?
reui s se uite drept spre tatl su, ateptându-se s-l
vad zâmbindu-i, în semn c îl tachina, dar chipul
lui Sieur Henri nu trda nici o urm de amuzament,
aa c acum fu rândul lui s se încrunte.
- Te referi la cum am parat sgeata? N-am putut.
N-am fcut asta, tat, nu intenionat. Aa s-a nime
rit... a fost pur întâmplare. M-am micat, încercând
rit... a fost pur întâmplare. M-am micat, încercând
s strig ca s v previn i s-i fac semn lui Richard s
se arunce la pmânt, dar am fost prea lent... mult,
mult prea lent. Ce face regele?
Henri îi ls capul într-o parte, mijindu-i ochii
de parc ar fi reflectat asupra spuselor fiului su, apoi
murmur:
trupul regesc în timpul atacului.
André cltin uor din cap, rotindu-i-1 cu grij
dintr-o parte în alta a pernei.
- N u e aa. I-o datoreaz Fortun ei, zeia rom an
a norocului, fiindc a fost un noroc c m-am aflat
acolo i m-am micat atunci când am fcut-o. N-am
vzut sgeata venind. A fost tras de la mai puin de
treizeci de pai i abia dac l-am zrit pe omul care a
slobozit-o... Ce s-a întâmplat cu el, a fost prins i ucis?
- Prins, dar nu ucis. Era un do bitoc i a acionat
de unul singur, gândindu-se c avea s fie rspltit
de Tancred. Baldwin l-a prins i Richard l-a iertat,
i-a dat cinci monede de argint, rspltindu-1, în apa
ren, pentru c e un inta jalnic, i l-a lsat s plece.
Regele a ieit din povestea asta bine vzut de toat
lumea, atât de sicilieni, cât i de ai notri, prin fap
tul c l-a iertat pe individ i n-a dat importan
încercrii lui. Dar, uite ce e...
André atept, dar, vzând c tatl su nu mai
zicea nimic, întreb:
Sieur Henri ridic din umeri.
Sieur Henri ridic din umeri.
- Voiam ... voiam s spun ceva care pare s fie lip
sit de sens, dar cred c trebuie spus oricum. Tu eti
convins... ovi, apoi se avânt. Da, tu eti convins
c ai salvat viaa regelui din întâmplare. îneleg asta.
 
CODUL ONOAREI   27
Ai fcut-o fiindc erai gata s o faci, gata s reacionezi
la orice ar fi urm at. Cred asta cu aceeai trie cu care
crezi tu în explicaia ta, iar faptul c i Richard o crede,
aa cum o cred i ceilali, e chiar mai important. D ac
te dai acum jos din pat i declari c totul n-a fost decât
o întâm plare i c aciunea ta e lipsit de orice m erit,
0 s-i faci un mare deserviciu, fiule.
- De ce? Mi se pare c e corect s o fac... s spun
adevrul.
- Poate c e corect, dar, în cazul sta, e o prostie.
Gândete-te unde ne aflm i ce te ateapt.
Cuvintele îi atinser inta, dar într-un mod pe
care Sieur Henri nu putea s-l îneleag.
- Uit-te la oam enii care te înconjoar , André, în
aceast strdanie a noastr. C ât corectitudine vezi?
C âte noblee sau cât integritate? E u cred c nu prea
mult . N u aa cum am fost noi doi obinuii s pr i
vim aceste însuiri. Cltin din cap, frustrat. Uite,
îi vorbesc ca un tat care te iubete i nu am în minte
nimic altceva, chiar dac ai impresia c spun lucruri
fr sens. André, nici unul dintre noi nu-i poate per
mite s neglijeze un avantaj sau s renune la el, când
1se ofer. Fiecare dintre noi e singur în mijlocul unei
otiri prea mari pentru a fi numrat om cu om , mer
otiri prea mari pentru a fi numrat om cu om , mer
gând împotriva alteia, despre care unii spun c ne e
superioar numeric, aa cum firele de nisip din deert
sunt mai numeroase decât pietrele... T u ai ocazia de
a-i îmbunti situaia, poate ocazia de a tri mai
mult decât camarazii ti i a supravieui în m od on o
 
viaa regelui! N-are importan c tu crezi c-a fost o
întâmplare. i faptul c te aflai acolo a fost o întâm
plare. Richard sttea exact în acel loc, exact în momen
tul acela, dintr-o întâmplare. Iar arbaletrierul sicilian
l-a recunoscut pe brbatul care mergea prin pia ca
fiind regele Angliei tot din întâmplare. Dar fapt este
c, atunci când s-a îndreptat spre inima de leu a aces
tuia, sgeata individului a întâlnit i a strpuns lama
sbiei tale, i-a gurit metalul. Dac sabia n-ar fi fost
acolo, sgeata ar fi despicat inima lui Richard i i-ar
fi ieit prin spinare. sta. E. Adevrul! i acest adevr
poate lucra în folosul tu. Fiind recunoscut drept sal
vatorul regelui, o s iei în eviden fa de alii. Faima
iuelii i a îndemânrii tale o s i-o ia întotdeauna
înainte, avertizându-i pe cei care-i sunt mai prejos
s te trateze cu respect. Dar asta numai dac nu dai
în vileag ce crezi tu c s-a întâmplat. Nimeni nu d
nici o ceap degerat pe un cavaler ca oricare altul,
care a dat cu piciorul norocului ce i-a surâs pentru
o clip.
tele tatlui su, care amui, privindu-1 i ateptând
tele tatlui su, care amui, privindu-1 i ateptând
s vorbeasc. André se gândi la ceea ce îl atepta de
fapt în Outrem er, se gândi cum i se putea uura mi
siunea dac oamenii îl priveau aa cum spusese Sieur
Flenri. - Bine, bine, atunci aa s fie. M-ai convins i m-am
hotrât. N-o s mai vorbesc despre fapte întâmpltoare.
 
Tcu, apoi zâmbi. i ce-o s urmeze acum? Model de
perfeciune sau nu, înc mai sunt cea mai jalnic fptur
din lume: un novice din Ordinul Templului.
Tatl su surâse.
- Da, poate, dar n-o s mai dureze mult. Cred c,
dup asta, greutile vor fi mai uor de suportat.
întins pe spate, André ridic sardonic dintr-o
sprâncean.
vicilor, s nu fie impresionat de noua mea faim...
Crezi c-o s mai rmânem mult aici, în Sicilia?
- Pi, ieri a fi fcut pariu c n-o s mai stm mult.
Richard a bgat de-a binelea spaima în Tancred i în
gloatele lui i sunt sigur c se gândise c o edere înde
lungat la Messina, cu Filip smiorcindu-se i vic-
rindu-se la cea mai mrunt contrazicere imaginabil,
n-are nici un farmec. D ar totul s-a schimbat azi-dimi-
nea, odat cu primirea unor veti îngrozitoare. Bar
barossa e mort, otirea i s-a risipit. întreaga lume e
derutat. Acum m-ndoiesc c-o s mai plecm de aici
pân în primvar.
déric Barbarossa, care deinuse titlul de Sfânt
împrat Roman vreme de trei decenii, era un levia
împrat Roman vreme de trei decenii, era un levia
tan printre oameni, acum îmbtrânit, dar nu cu mult
mai puin în form i gata de lupt decât fusese când
pretinsese tronul imperiului, cu treizeci i cinci de
ani în urm. La aizeci i ceva de ani, avusese sufi
cient putere i influen pentru a aduna o armat
 
gend, un nume cu adevrat demn de a fi invocat.
- A murit Barbarossa? Cum? Ce s-a-ntâmplat?
Vrei s spui c Saladin l-a învins?
Tatl su cltin din cap.
- Nu, nicidecum. Barbarossa n-a ajuns în ara
Sfânt. Se pare c s-a-necat pe undeva, în apropiere
de Bizan, când traversa un râu de munte, aa se spune.
A czut de pe cal, fiind în armur, în apa ca gheaa.
Arm ura l-a tras la fund i era deja mort când l-au scos.
tii, era btrân. Se spune c l-a ucis ocul... apa rece...
- Sfinte Iisuse!
- A m prim it vestea azi-diminea, adus de o co
rabie sosit dinspre Cipru. Era plin cu oamenii lui
Barbarossa - de rang înalt, baroni i coni, seniori i
cavaleri, cu toii în drum ctre cas. Se pare c ar
m ata a început s se împrtie chiar din clipa m orii
btrânului. Nimeni n-a fost destul de puternic, sau
n-a fost acceptat de ceilali, din punct de vedere po
litic, încât s regrupeze forele i s le in laolalt.
La o lun dup eveniment - dup moartea lui - ar
mata dispruse cu desvârire. Erau peste dou sute
mata dispruse cu desvârire. Erau peste dou sute
de mii i s-au risipit în cele patru vânturi, pân ce s-a
ales praful.
- Dar fiul lui, vabul, Frederick? Ce s-a-ntâmplat
cu el? N u e posibil s fi abandonat pur i simplu leul
tatlui su i s fi fugit. Povestea nu se poate rezum a
la ceea ce spuneai.
Sieur Henri ridic din umeri.
- Se pare c nimeni nu tie nimic precis. Nim en i
nu tie nici mcar dac vreo parte a armatei i-a con
tinuat marul spre O utrem er i nimeni nu pare dor
nic s cread asta.
- H m . N im eni de pe corabia aia nu vrea s spun
altceva. D ac Frederick de vabia sau oricare dintre
ceilali comandani e în drum spre Palestina, cei aflai
acum la bord, precum i toi ceilali care au fugit ctre
cas, nu pot s par decât nite lai, nu crezi?
O vreme nu mai vorbi nici unul, fiecare medi
tând asupra semnificaiei acelor nouti, pân când
André spuse:
siunile politice pentru care i-au fcut atâtea griji
Richard, Filip i papa. Barbarossa fiind mort, ame
ninarea ortodoxiei rsritene la adresa guvernrii pa
pale din Ierusalim slbete în mod simitor, iar asta
se preschimb, de-a dreptul, într-un rgaz ce ne va per
mite nou i otirilor noastre s ne tragem sufletul.
- Nu te pot urmri. In Outremer nu se schimb
nimic. Conrad de M ont ferrât continu s fie cu
nimic. Conrad de M ont ferrât continu s fie cu
cuitul la beregata regelui Guy, încercând s-i ia locul.
- Da, dar zelul o s-i scad considerabil când o s
aud de moartea vrului su imperial. A tât timp cât
micrile lui au avut în spate ameninarea puterii lui
Barbarossa, s-a inut ano. Cred c, fr el, o s fie
mult mai înclinat ctre compromisuri decât pân
 
acum. Oricum , sunt sigur c, odat ce în Outremer
o s se afle c Barbarossa a murit i c armata i s-a
împrtiat, G uy i partizanii lui se vor simi suficient
de încurajai ca s-i menin poziiile, ateptându-1
pe Richard, indiferent cât ar dura. De aceea nu gsesc
nici o fisur în raionamentul tu. Probabil c-o s
rmânem aici toat iarna i-o s plecm din nou pe
mare la primvar. Ceea ce o s dea natere unui
întreg ir de complicaii noi, dar nici eu, nici tu, nici
altcineva nu putem face nimic ca s schimbm toate
astea, aa c n-avem decât s le acceptm.
Sieur Henri se ridic.
- A face bine s plec. In ultima vreme m-am ocu
pat prea mult de propriile mele griji. i probabil c
regele o s vrea s stm de vorb, acum, dup ce-a
chibzuit asupra vetilor primite. Dac se hotrte
s stm aici pân la primvar, o s fiu nevoit s
m-apuc de construirea unor adposturi de iarn pen
tru toat afurisita asta de oaste. Sfinte Iisuse, o s fie
o treab dat naibii, în locul sta uitat de Dumne
zeu. Tu rmâi în pat i gândete-te c trebuie s
te-nsntoeti. Rmâi cu bine, ne vedem mâine.
Vtmrile mâinii i ale încheieturii lui André se
lecuir abia dup zece zile suficient pentru a-i putea
încleta pumnul, dar, chiar i atunci, degetele i oa
sele mâinii continuar s fie prea slbite, aa c nu
putea s strâng ceva cu putere. Antebraul, cotul i
umrul i se refcuser complet, ajungând la o culoare
 
In cea de a cincisprezecea zi dup ce fusese rnit,
îi ddu în sfârit picioarele jos din pat, proptindu-i-le
cu fermitate pe podea, apoi se ridic, ajutându-se de
un baston solid pe care îl inea în mâna stâng. Se
opri o clip, legnându-se uor pân când reui s-i
controleze din nou echilibrul, apoi respir adânc, fcu
un pas i se îndeprt de pat. Sau cel puin asta încerc
s fac, dar picioarele nu i se clintir i se prbui
drept în fa, ca un butean, având nevoie de ajutor
ca s ajung din nou pe patul de campanie.
Peste alte trei zile, mergea cu uurin, dar avu
nevoie de înc o sptmân pentru ca mâna s-i re
devin destul de vânjoas ca s in din nou sabia cu
o oarecare for i abia atunci se socoti c era tim
pul s ias de sub supravegherea maestrului Lucien
i s se reîntoarc printre camarazii si, novicii, care
îi începuser instruirea în lipsa lui. In dimineaa zilei
plecrii, regele în persoan deschise ua încperii în
care André lua micul dejun în compania altor doi
cavaleri i se aplec înuntru.
- Poftim, îi spuse lui André, o s ai nevoie de asta.
îi înl mâna, strecurându-i-o în interior, i
îi înl mâna, strecurându-i-o în interior, i
arunc spre André, care tocm ai se ridica în picioare,
o sabie lung aflat în teac. El prinse arma i o inu
cu braul întins, vzând c era înfurat într-o cen
tur groas, dar flexibil. Se întoarse ctre Richard,
dar regele plecase deja, lsând ua s se trânteasc
 
34 JACK WHYTE
i observ c îl priveau ca nite bufnie, pe sub sprân
cenele înlate. Ridic din um eri i zâm bi, oarecum
ruinat.
centura din jurul tecii i scoase sabia.
Era magnific, darul unui rege, i i-o apropie de
ochi ca s admire licrul luminii, jucând, într-o învl-
mire de forme, de-a lungul acelei lame superbe.
Ornamentele nu erau nici prea complicate, nici os
tentative, ci pur i simplu splendide prin fiecare de
taliu, pân i pielea groas a tecii fiind prelucrat i
reliefat cu subtilitate, cu stratul interior, din piele
de oaie, rzuit pân nu îi mai rmsese decât o um br
de puf. îi aduse aminte de sabia pe care o avusese
înainte, o arm util, lipsit de pretenii, care îl ser
vise onorabil ani de-a rândul i îi ddu seama c toc
mai primise una care valora de o sut de ori mai mult.
Era o sabie dem n de un rege, dat în dar de un rege.
N u avea nici cea mai mic mustrare de cuget fiindc
o acceptase, cci tia c urma s-i fie de mare folos
în vremurile care îl ateptau.
Reîntors la datorie, necesitatea imperioas de a re
cupera terenul pierdut, ajungându-i din urm pe cei
lali, îl acapar în curând, iar mâna rnit i se revigor
lali, îl acapar în curând, iar mâna rnit i se revigor
cu repeziciune în tim pul antrenam entelor zilnice de
lupt. Zilele i se umplur iari, chiar mai mult decât
oricând, cu ritualurile monastice i cu orele cano
nice din rânduielile ordinului, iar atunci când nu se
ruga era preocupat pe de-a-ntregul de instrucie, per-
fecionându-i abilitile de lupttor i recptându-i
 
puterea braului cu care mânuia sabia. Zilele, spt
mânile i lunile se scurgeau fr ca André s fie cu
adevrat contient de trecerea lor i, cu mult mai im
portant, fr s aib cu adevrat contiina existen
ei lumii de dincolo de zidurile comandamentului
Templului. La vremea respectiv, tiu c fuseser
Crciunul i Boboteaz, dar numai datorit impac
tului liturgic al acestora asupra rutinei zilnice a no
vicilor. Iar apoi pierdu din nou noiunea timpului,
pân la începutul postului Patilor, în primele zile
din luna martie a anului 1191, când activitile obi
nuite ale novicilor se întrerupser, pentru o perioad
de trei zile de rugciuni intense i de ajunare, numit
pustnicie. In acest rstimp, novicilor nu li se cerea
nimic altceva decât s se roage i s mediteze în lini
tea pocinei, stând tot timpul în genunchi, cu excep
ia câtorva ore în care le era îngduit s doarm.
In dimineaa când ieir din izolare, imediat dup
utrenie i cu mult înainte ca primele raze ale aurorei
s lumineze cerul, André fu chemat de fratele Justin.
Cu contiina curat cu desvârire, tiind c nu
greise cu nimic, se prezent imediat în faa maestru
lui novicilor, bnuind i sperând c era vorba de ceva
legat de Ordinul din Sion. Fratele Justin prea la
legat de Ordinul din Sion. Fratele Justin prea la
fel de irascibil i de intolerant ca întotdeauna, dar
nu rosti nici un cuvânt insulttor, mulumindu-se
s dea din cap ctre el i s-l informeze, fr nici
un preambul, c i se ceruse s-l trimit imediat la
Sieur Robert de Sablé, care era gzduit în interiorul
cetii Messina.
36 JACK WHYTE
André, cruia îi veni brusc o idee, se uit în jos,
la tunica murdar pe care o purta de câteva luni.
- S plec aa cum sunt, frate, îmbrcat aa?
Justin se încrunt.
- Da, aa, bineîneles c aa. Cum altfel vrei s pleci?
Sieur Robert tie c eti un novice al Templului, iar
tu n-ai nimic de ascuns. Dac te-ai îmbrca altfel i ai
fi recunoscut, asta ar putea stârni genul de întrebri
pe care nu vrem s le pun lumea. Dar ia un cal din
grajduri. De Sablé ar putea avea o alt treab pentru
tine. Poftim. Ii întinse un mic sul de pergament pe
care îl strânsese tot tim pul în mân. D-i-1 mai-marelui
grajdurilor i o s prim eti un cal acceptabil. Dac te
întreab cineva unde te duci i de ce, spui c te-am tri
mis cu un mesaj ctre tatl tu. Asta scrie în perga
ment. Acum du-te i, indiferent ce i-ar cere Sieur
Robert, fii prudent.
In ziua aceea, Sieur Henri de St Clair reui s
se-ntoarc în încperile sale abia ctre amiaz, liber pen
tru mom ent, fiind surprins i încântat când îi gsi fiul
în sala de primire, cocoat pe bancheta de lemn plasat
de-a lungul peretelui, unde sttea în permanen de paz
de-a lungul peretelui, unde sttea în permanen de paz
Tomas, secretarul devotat al maestrului de arme, fe-
rindu-1 de cei care i-ar fi putut irosi timpul. Tat l i fiul
nu mai sttuser de vorb de câteva sptmâni i Sieur
Henri nu pierdu vremea, grbindu-se s-l conduc pe
André în camera sa i s închid ua în urma lui.
- Ce s-a-ntâmplat, tat? Pari îngrijorat.
 
- Sunt. De ce-ai venit? Bineîneles c m bucur
s te vd, dar tiu c ai venit dintr-un m otiv anume,
destul de grav ca s justifice faptul c i s-a-ngduit
s faci vizite în aceast etap a instruirii tale.
André înl din sprâncene, cu un gest spectaculos.
- Cum de tii aa ceva? Detaliile instruirii noas
tre ar trebui s fie secrete.
- Da, ca multe alte lucruri. Stai jos.
In timp ce André îi ddea ascultare, aezându-se
pe unul dintre cele dou scaune de lâng singura mas
mare de lucru din încpere, Sieur Henri continu:
- Am muli prieteni, fiule, aa cum se cade pen
tru un om în vârst, iar unii sunt templieri. întâm
plarea a fcut ca, acum câteva zile, dup cin, s
împart un urcior de bere cu unul dintre ei, timp în
care am discutat despre multe lucruri, unul dintre
acestea fiind instruirea ultimului grup de novici. tia,
desigur, c te numeri printre ei i a încercat pur i
simplu s m consoleze fiindc n-aveam s te vd prea
curând. îi privi fiul cu atenie. Aa c d-i drumul,
spune tot. Ce te-a adus aici?
- Evreii, tat.
urmrind efectul pe care l-ar fi putut avea asupra
urmrind efectul pe care l-ar fi putut avea asupra
tatlui su, dar, indiferent la ce se ateptase, nu avu
parte de nimic. Sieur Henri se mulumi s se uite
chiorâ i se aez de partea cealalt a mesei.
- Ce-i cu ei?
38 JACK WHYTE
- Nu, tat, m tem c are sens, cel puin în ochii
mei. Ii aduci aminte când am vorbit ultima dat
despre evrei i despre prerea regelui în privina lor?
André nu atept rspunsul tatlui su. Am venit
încoace direct de la Sieur Robert de Sabie i toat po
vestea e presant. A trimis dup mine în dimineaa
asta i m-a scutit de îndatoririle pe ziua de azi, pur i
simplu pentru a-i transmite, prin mine, temerile lui
serioase pentru sigurana ta.
îi sunt recunosctor lui Sieur Robert, aa cum se cu
vine, fiindc e preocupat de sigurana i de bunstarea
mea, dar cred c faptele i purtrile mele nu au nimic
de-a face cu el i nu ar trebui s-i rein atenia. Aa
c fii bun i transmite-i asta, odat cu mulumirile
mele, firete.
- Nu, tat, cu tot respectul, n-o s-o fac. Eti obtuz,
Sieur Robert nu are de gând s te dojeneasc pentru
o purtare nepotrivit. îi face griji pentru tine fiindc
e convins, cu toat sinceritatea, c e în interesul
otilor noastre i al aciunii în care ne-am antrenat.
Te-ar fi putut preveni prin alte mijloace, dar a pre
ferat s se foloseasc de mine din mai multe motive,
dintre care cel mai puin important e faptul c îi sunt
prieten. îns problemele care îl îngrijoreaz sunt cu
mult mai presus decât orice prietenie.
Sieur Henri se încrunt uor.
- Ce fel de probleme?
liam Marshall, marealul Angliei, i Humphrey, ba
ronul de Sheffield.
Sieur Henri se sprijini cu un cot de marginea mesei,
btându-se cu dou degete peste buzele uguiate.
- Explic-mi.
- Chiar e necesar, tat? Nu mi s-a prut o mare fi
lozofie astzi diminea, când am primit explicaii. Ri-
chard e regele Angliei, fiind, în acelai timp, duce de
Aquitania i Norm andia i conte de Anjou, Poitou i
Bretania i stpânul altor teritorii, dintre care nici
unul nu este englez i care i-au trimis oamenii s duc
la bun sfârit aceast însrcinare care este eliberarea
Outremerului. Tu eti, ca titlu, maestrul de arme al
regelui, dar, în realitate, eti maestrul de arme al senio
rului tu, Richard, duce de Aquitania, persoana ta fiind
astfel simbolul identitii i al speranelor oricrui
otean din trupele lui i ale regelui Filip care nu e en
glez. Dac ajungi în dizgraie i eti îndeprtat, atunci
William Marshall o s-i ia locul i otirea o s ajung,
în întregime, sub controlul englezilor. i nu putem
îngdui s se-ntâmple asta.
s cedeze.
s cedeze.
- îneleg de ce îl îngrijoreaz asta, dar ce e cu ba
ronul de Sheffield?
sta, tat. E un porc grosolan i murdar, lipsit de
onoare i nedemn de rangul de cavaler, ca s nu mai
vorbim de cel de baron. Datorit unei persoane care,
 
dup spusele sale, e, fr dubiu, demn de încredere i
bine informat, a ajuns la urechile lui Robert c dru
murile tale s-au încruciat cu ale acestui dobitoc... i c,
de fapt, ai fost pe punctul de a-i încrucia sabia cu el.
Sieur Henri scutur brusc din cap.
- Nu e adevrat. Nu-mi place individul, dar nu
am nici un conflict deschis cu el.
- Poi s fii sigur de asta, tat? El e de aceeai
prere? Sieur Robert a auzit c Humphrey i-a îndrep
tat atenia asupra ta, nemulumit fiind, din cauza unui
oarecare evreu, pe nume Simeon, de aici, din Messina.
Se pare c acest Simeon e un personaj bine-cunoscut
în cetate, negustor, dar nu i cmtar, i care s-a fcut
nevzut, împreun cu familia lui, într-un moment
nepotrivit, nemaifiind zrit de atunci.
- Un moment nepotrivit pentru cine?
- Pentru Sheffield. Cui altcuiva i-ar psa? Humphrey
îi urte pe evrei cu înverunare, s-a consacrat aces
tei uri. E unul dintre acele lucruri - de fapt, cel mai
semnificativ dintre ele - care îi îngduie s continue
s fie prieten cu Richard, dac aici e vorba de prie
tenie. Se pare c Hum phrey are datoria - nerecunos
cut fi - de a face rost de evrei pentru spectacolele
cu care îi distreaz Richard oaspeii la cin. Dup
cu care îi distreaz Richard oaspeii la cin. Dup
spusele informatorului lui Sieur Robert, acest Simeon
a fost ales pentru un asemenea amuzament, dup o
altercaie cu unul dintre prietenii lui Humphrey, din
cauza unei datorii. Dar a disprut, aa cum îi spu
neam, împreun cu familia lui. Numele tu a fost
rostit în legtur cu dispariia, pomenindu-se ceva
 
otenilor din slujba baronului de Sheffield. Hum phrey
a dat crezare raportului i i l-a prezentat regelui. Din
fericire pentru noi toi, regele era... preocupat i n-a
avut timp s-l asculte. Aflând totul de la spionii si,
Sieur Robert s-a hotrât s intervin, oferind o ex
plicaie nesolicitat a purtrii tale, care contrazicea
întru totul povestea auzit de Humphrey. Baronul,
care îi e profund îndatorat lui Sieur Robert i care
nu avea de unde s tie c amiralul flotei te cunoate,
s-a încrezut în vorbele lui, aa c nu vor mai exista
nici un fel de urmri. Dar Sieur Robert vrea s tii
ce s-a întâmplat i, cu toate c nu-i permite s-i
spun cum s te pori, te implor ca pe viitor s fii
mcar ceva mai prevztor.
ditând asupra spuselor lui André, apoi trase aer adânc
i ddu din cap, coborându-i brbia în piept i strân-
gându-i buzele între vârfurile a dou degete. In cele
din urm, îi ridic privirea.
- Aa s fie. Recunosc. Am acionat cu nesbuin,
dei atunci n-am avut im presia asta. Pe viitor o s fiu
mai... prudent. D ar grija pentru poziia mea politic
mai... prudent. D ar grija pentru poziia mea politic
a fost într-adevr singurul motiv care l-a împins pe
prietenul tu s acioneze astfel?
- C um de te po i îndoi, tat? Gândete-te ce con
secine putea avea.
 
acum înainte, o s fiu mai atent.
- Nu, tat. Dac nu te superi, a vrea ca, pe vii
tor, s nu te mai implici în nici o poveste cu evrei.
Tot ce îi înconjoar e plin de primejdii i o inter
venie e, practic, o nebunie.
- Da, dar numai pentru c regele nostru prefer
s fie aa.
cu vederea.
- Fiule, Biserica o susine. D ar oare trebuie ca oa
menii obinuii, oamenii de bine, s se ascund cu
capul în nisip i s-o treac i ei cu vederea, dându-i
aprobarea tacit fa de nite atrociti ce l-ar scârbi
pe bunul Iisus, în care am fost învai s credem?
Cltin din cap, cu hotrâre, o singur dat. Nu-mi
cere s fac asta, André. N u se potrivete nici cu firea
mea, nici cu simul onoarei, aa c s nu mai discutm
despre asta. Tu ai transmis mesajul, iar eu l-am ascul
tat cu atenie. Ziceai, adug dup o ezitare, c prie
tenul tu i-a povestit c regele era preocupat i n-a
auzit raportul lui Sheffield, dar i-a spus i ce îl preo
cupa? Când s-a întâmplat asta?
- N u tiu, tat. N u m-am gândit s întreb, eram
- N u tiu, tat. N u m-am gândit s întreb, eram
prea îngrijorat din cauza consecinelor faptelor despre
care îmi vorbea. Dar acum, când îmi aduc aminte de
urgena trdat de cuvintele lui Sieur Robert, am impre
sia c s-a întâmplat cu foarte puin timp în urm.
- H m m . In ultimele câteva zile. Trebuie s fi fost
atunci. Se întrerupse brusc, privindu-i fiul dintr-o
 
parte. Ai auzit de confesiunile despre sodomie? Nu,
vd c n-ai auzit. Probabil c viaa în izolare are multe
avantaje. Czu o clip pe gânduri, apoi continu. Cu
mai puin de trei sptmâni în urm, Richard s-a
hotrât, din motive pe care nu le tiu decât el i Dum
nezeu, s se spovedeasc, recunoscând c are apucturi
nefireti. S-a închis, împreun cu un întreg sobor de
episcopi, într-o capel de aici, din Messina, care e pro
prietatea unui nobil local, i acolo, în mijlocul nori
lor de tmâie, a fcut o mrturisire deplin, presupus
a fi public, a dependenei sale de sodomie, implorând
iertarea lui Dumnezeu i a Sfintei Biserici i rugându-se
fierbinte s i se dea puterea de a rezista ispitei i de a
se lecui, începând din clipa aceea, de obiceiurile lui des
frânate, nelegiuite i împotriva firii. Amin.
- Doamne Sfinte! N u glumeti, nu-i aa? Chiar a
fcut-o?
- Da. La început, m-am gândit c de aceea trebuie
s fi fost atât de preocupat, încât n-a reuit s dea
atenie raportului lui Sheffield, îns apoi mi-am amin
tit c istoria cu Simeon s-a petrecut dup aceea. Aa
c, atunci când a vorbit despre preocuparea care îl
acapara pe Richard, de Sabie trebuie s se fi referit
la evenimente din ultima sptmân. Adic la sosi
la evenimente din ultima sptmân. Adic la sosi
rea lui Alienor, de acum patru zile.
- Sosirea lui Alienor? Ducesa Alienor, mama re
gelui? E aici, în Sicilia?
- Da. A venit alaltieri i, de atunci, locul sta bâ
zâie ca un stup. Tu i camarazii ti novici suntei pro
babil singurii oameni din Sicilia care nu tiu nimic.
 
- Dar de ce? Ce face aici? Credeam c s-a întors
în Anglia.
- N u , i nici n-are de gând. S-a stabilit din nou în
Aquitania, la Rouen i uneori la Chinon, orae pe
care le-a-ndrgit întotdeauna. A venit doar ca s-i
aduc lui Richard un dar.
- U n dar. C u vocea lipsit de inflexiuni i chipul
lipsit de expresie, André încerca s dea un sens celor
auzite. Ce fel de dar ar fi putut-o îndemna s vin
pân în Sicilia, ca s-l aduc ea însi?
- D arul pe care avea de gând s-l caute pentru el
când am vzut-o ultima dat. O soie.
Cuvintele czur ca nite crmizi într-un lac
linitit i nici unul dintre cei doi brbai nu mai spuse
nimic, vreme îndelungat.
tit cu un glas pe msur, cu o pruden desvârit,
cu toate c uile de lemn masiv din spatele lui erau
foarte bine închise.
- Da, din Navarra, de la sud de Pirinei. Prin
esa Berengaria. Aliénor a fost la curtea tatlui ei,
i a cerut personal mâna i a avut succes Regele Sancho
i-a cerut personal mâna i a avut succes. Regele Sancho
o s fie un aliat puternic al lui Richard. Are o
experien îndelungat în lupta cu maurii, acolo,
în Spania.
- D a, dar... Regele sta, Sancho i-ai spus? N u tie
ce... cum este Richard? Ce se sper s se realizeze prin
asta i cum a reacionat Richard?
 
- Se pare c foarte bine, spre marea surpriz a mul
tora. O sincronizare întâmpltoare, presupun, luând
în considerare c de curând a fost absolvit de mârvia
vechilor sale obiceiuri. Cu toate astea rmase con
venabil în urm, sunt sigur c se simte renscut i dis
pus la un nou mod de convieuire i c e dornic s
devin tat. D ar, sincer vorbind, un suflet neierttor
s-ar putea întreba dac monarhul nostru n-a auzit
cumva, cu vreo lun în urm, c mam a lui e pe drum
încoace, urm ând s-l viziteze târând dup ea o logod
nic, i dac nu cumva s-a hotrât s se pregteasc
aa cum era necesar.
- Da, poate c-a auzit. Asta nu m-ar surprinde.
Dar, pentru numele lui Dumnezeu, tat , ideea în
sine! Tu îl cuno ti pe R ichard mai bine decât mine.
Aa c o s dm crezare acum, cu toii , datorit
unor simple vorbe de binecuvântare i iertrii pri
mite într-o capel plin de episcopi, imaginii publice
amgitoare a unui Richard Plantagenet însurat  i
pa ter fa m ilias?
- N-are im portan dac tu sau eu credem sau nu
asta, André. Te asigur c se va face. Ang lia o s aib
o regin i, poate, în timp, un prin de coroan, iar
regele o s fie considerat brbat. N im eni nu contest
regele o s fie considerat brbat. N im eni nu contest
faptul c un m oten itor reprezint prim a prioritate
a lui Richard, fiind mai presus de alte responsabiliti.
Dac nu reuete s aib un fiu, tronul o s-i revin
nevolnicului su frate Ioan. Pân i eu, care am pe
trecut mai puin de o lun în Anglia i sunt com plet
 
c asta e o perspectiv pe care nimeni nu-i dorete
s-o ia în considerare.
- O , zei! André cltina din cap. sta e regele care
n-a vrut s aib nici o femeie la ospul de încoro
nare? Iar acum se înconjoar cu femei de bun voie.
Aliénor, Jo an na i cealalt, cum o cheam, Berengo-
ria? Mam, sor i soie. Or s-l scoat din mini.
- O cheam Berengdria i am îneles c e o fiin
linitit, sfioas i... fr pretenii.
- Fr pretenii? Sper c e aa, fiindc, pe toi
sfinii, o s-i prind bine.
- Pe lâng asta, Aliénor se întoarce din nou acas
peste câteva zile - de fapt, pleac mai întâi la Rom a,
apoi la Rouen. Richard se asigur de asta fr s
piard timpul. Iar Joanna poate fi destul de malea
bil, dac tii cum s-o iei. In lipsa mamei ei, n-o s
fac nici un fel de necazuri. In plus, o s-i in de urât
srmanei mirese dup plecarea soului ei la rzboi.
- i când o s fie nunta?
- N u în timpul postului, pe atâta lucru putem conta.
Ins, dup aceea, cine tie? Ceremonia se va ine aici,
dei m îndoiesc c Filip August o s participe, i exist
numeroi episcopi consacrai pregtii pentru asta, sa
livând la gândul predicii pompoase din momentul în
livând la gândul predicii pompoase din momentul în
care Richard Plantagenet va fi readus în lumea sexului
tradiional. Dumnezeu s ne aib pe toi în paza Sa.
- O s participi?
- Sigur c da, ca maestru de arme, n-o s am de
ales. D ar tu o s fii cavaler tem plier pân atunci, aa
 
- Poate c nu, dar trebuie s ateptm i vom
vedea. Cum suport Filip toate astea, la drept vor
bind? Ai idee? Trebuie s se fi pierdut cu firea, acum,
când iubitul i se însoar i, în acelai timp, surorii
lui i se d cu piciorul, în ciuda jurmintelor pline de
evlavie care promiteau contrariul.
- Da, dup cum era de ateptat, nu e în culmea fe
ricirii. Dar Filip a fost rege toat viaa lui, aa c e prag
matic. O s învee cum s triasc suportând realitatea.
- Da, fr îndoial... i irealitatea deopotriv. Fcu
o grimas. Atunci, asta e. Nu ne st în putere s facem
nimic, aa cum spuneai. Dar îmi promii c-o s fii
mai prudent când o s mai ai de-a face cu torionarii
evreilor? Rspunse la gestul aprobator al tatlui su
i se ridic în picioare. Atunci e perfect. M întorc
la Sieur Robert i-i spun asta, apoi trebuie s m duc
înapoi, la comandament. Rmâi cu bine, tat. Sper
s ne revedem curând.
dar Sieur Henri îi înclet mâinile de braele lui, sub
umeri, privindu-1 în ochi cu struin.
- Când i se încheie noviciatul? Când o s te
alturi ordinului?
alturi ordinului?
El zâmbi.
- Adevrul e c nu tiu, tat. Nu ni se spun ast
fel de lucruri. N u renun la strictee nici mcar pen
tru a ne întiina dac vom fi primii în ordin. Dar îi
 
postului. Intre timp, m frmânt uneori din pricina
legm intelor... Zâm betul i se lrgi în tim p ce se uita în
ochii lui Sieur Henri i cavalerul mai vârstnic nu apuc
s form uleze întrebarea care îi sttea pe limb înainte
ca el s continue: Cu srcia i cu supunerea e destul
de simplu. Sunt pri ale vieii pe care le-am ales deja,
dar castitatea m îngrijoreaz, fiindc nu o prefer...
Vorbea pe un ton glume , dar umorul cpt o
tent amar când vzu c tatl su îi lua spusele în
serios. Se strâm b i îi lu din nou m âna, strângând-o
într-ale lui.
- A fost o glum , tat . O glum proast , acum îm i
dau seama, dar încercam s te fac s zâmbeti. Tre
buie s plec. R m âi sntos pân la urm toarea noas
tr întâlnire. i nu uita, nici un alt risc prostesc în
privin a evreilor. N u-i po t interzice s riti, dar pro
stiile se pot ine sub control, nu-i aa? Adio.
2
In cea de a zecea zi a lunii aprilie din anul 1191,
care se întâmpl s cad în Joia Mare, Sieur Henri
care se întâmpl s cad în Joia Mare, Sieur Henri
de St Clair, bucurându-se de senzaia c puntea co
rbiei se înla sub picioarele sale, se simea gata s
cread c înc mai erau anse s ias din el un mari
nar. Cerul era senin, azuriu, apa era neted , calm ,
iar vântul uo r, suficient p en tru a um fla pânzele de
 
CODUL ONOAREI   49
a lui Richard ca pe o turm de oi. La vreo opt sute
de metri distan de prova vasului personal de rzboi
al regelui, locul unde se afla Sieur Henri, un ir de
aizeci i patru de alte corbii se întindea într-o parte
i într-alta, prând s umple marea de la un orizont
la cellalt, îns el tia c acestea nu reprezentau decât
o mic parte a flotei. Vasul pe care se afla el însui,
o galer lung, lucioas, purtat atât de vâsle, cât i
de pânze, cu flamura regal a Angliei fluturând pe ca
targ, fcea parte dintr-o subdiviziune a flotei alctuit
din zece corbii identice, fala i bucuria maritim a
lui Richard. Fuseser construite respectând cu exac
titate detaliile concepute de el însui, împreun cu
Sieur Robert de Sabie, comandantul flotei.
Fiind proiectate de la bun început ca vase de lupt,
fiecare dintre cele zece galere fusese construit asi-
gurându-i-se independena. Fiecare transporta câte
treisprezece ancore, anticipând nevoia neateptat,
imperioas i poate chiar frecvent de a tia cablul
de ancorare i de a fugi, plus trei cârme de rezerv,
o vel suplimentar i un echipaj de cincisprezece oa
meni, condus de un cpitan sau de un comandant.
Fiecare avea i câte treizeci de vâsle, plus trei gree-
mente, i putea gzdui o sut de oameni înarmai,
mente, i putea gzdui o sut de oameni înarmai,
cu echipamentul complet. Erau corbii lungi, zvelte,
având la prova câte un pinten ascuit, pentru a izbi
vasele dumane, i înaintau cu ajutorul a dou rân
duri de vâsle. Erau construite ca s se-afunde mult
în ap, având îns destul for i rezisten pentru
a face fa cu uurin valurilor înalte. Rapide,
 
lui acelei flote imense.
ternic între Dartmouth i Lisabona, pe prima
poriune a traseului lor, cele zece corbii se rzleiser
i una dintre ele fusese pierdut. Acum, cinci dintre
cele nou rmase, inclusiv cea a regelui, alctuiau al
optulea front, cel din ariergard, al flotei de dou sute
nousprezece vase încrcate la capacitatea maxim,
care ducea spre Outremer întreaga armat a lui
Richard. Celelalte patru se deplasau în afara formaiei,
cluzind irurile de corbii. Cele aizeci i patru de
vase aflate în faa liniei din ariergard alctuiau al ap
telea front, iar înaintea lor se întindeau alte ase, ce
ieeau din câmpul vizual al lui Henri, fiecare fiind
tot mai îngust i coninând tot mai puine corbii,
ajungându-se astfel ca primul, avangarda, s fie
alctuit din numai trei vase masive, impresionante,
numite dromoane, lente i uneori stângace, dar ro
buste i întotdeauna demne de încredere - cu o bun
navigabilitate, acesta era cuvântul pe care Sieur Henri
îl auzise pronunat, cu mult respect, la adresa lor, de
ctre de Sabie.
Lui Henri i se spusese c oricine ar fi putut s se
Lui Henri i se spusese c oricine ar fi putut s se
avânte în zbor deasupra mrii, ca o pasre, ar fi vzut
formaia lor ca pe un triunghi gigantic reliefat pe su
prafaa Mediteranei. Era posibil s fie cel mai mare
grup de vase strânse laolalt, dup Rzboiul Troian.
De St Clair auzea, în spatele lui, vocea regelui
înlându-se într-o uoar zeflemea i îi era uor s-i
 
imagineze zâmbetele forate, nesigure, de pe chipul
lui de Sabie i de pe ale celorlali ofieri ai flotei strâni
în jurul monarhului, pe puntea de la pupa. Se con
sidera norocos fiindc nu trebuia s ia parte la adu
nare. Cu toate c lucrurile preau s mearg bine în
ziua aceea, nimeni, nici mcar un singur om din gru
pul respectiv, nu-i putea permite s fac un pariu
în privina duratei acelui calm relativ. Richard era
ca un urs mâniat de aproape dou sptmâni, de pe
13 martie, când Filip August avusese o criz de furie,
aparent ofensat de posibilitatea de a se pomeni fa
în fa cu femeia numit Berengaria, „târâtura bovin
din Navarra“, cum o numea el, care o compromi
sese i o deposedase pe surioara lui, Alaîs. Faptul c
Berengaria nu o întâlnise niciodat i nu o cunotea
pe sora lui i c nu avea nici cea mai mic legtur
cu cderea în dizgraie a acesteia nu avea nici o im
portan pentru Filip, care se lsa în voia capriciilor
sale, dând frâu liber irascibilitii i geloziei. Dar, în
culmea furiei, alimentându-i pasiunile prin propriile
explozii de violen, dezorientase pe toat lumea
dând ordin s i se adune flota veneian, care atepta
în larg, i mobilizând, pentru îmbarcare, întreaga
oaste a Franei i toate forele aliate acesteia. Apoi
oaste a Franei i toate forele aliate acesteia. Apoi
ridicase pânzele, pornind spre ara Sfânt, fr s
sufle nici un cuvânt nimnui, cu excepia persoane
lor din cercul su, i fr s se consulte cu om ologul
su englez, cellalt comandant al campaniei.
Luat prin surprindere, ca toi ceilali, Richard nu
 
dând, la rândul su, ordinul de mobilizare a trupe
lor, pentru a fi îmbarcate cât mai curând cu putin.
Alternativa de a nu intra în aciune, lsându-1 aadar
pe Filip s fac exact ce-i dorea, adic s soseasc în
Outremer ca salvator al Ierusalimului, în propriul su
ritm i în propriile sale condiii, era pur i simplu
de neconceput. Acum, când Barbarossa, con
ductorul Imperiului German, murise, nu putea
exista decât un singur salvator al Ierusalimului: Ri-
chard Plantagenet.
transformase din harababur în haos, fiind început
pe neateptate i prost organizat, în ciuda experienei
i a priceperii lui Robert de Sabie. Vreme de mai
multe zile, nimic nu pruse s mearg fr piedici i
nimeni nu acionase cu o originalitate ludabil: oa
menii fuseser întâi îmbarcai pe corbiile încrcate
pentru ca apoi s fie descrcate iari, din pricina ba
lastului neechilibrat sau a proviziilor nepotrivite - apa
necorespunztor depozitat sau mâncarea i alte pro
vizii insuficiente pentru a hrni echipajul, soldaii i
vitele atât de mult timp cât ar fi fost necesar. Portul
Messina i toate golfurile minuscule întinse pe câteva
Messina i toate golfurile minuscule întinse pe câteva
mile în susul i în josul coastei fuseser reduse la un
haos desvârit zile de-a rândul, dificultile din tim
pul transporturilor sporind cu repeziciune i fcând
loc unor probleme noi, pe msur ce se rezolvau.
Totui, în cele din urm, flota îi regsise ordinea
i, în dimineaa aceea, în Joia Mare, ridicaser în
 
deplintatea splendorii lor oferindu-le un specta
col superb sicilienilor cuprini de veneraie, înirai
pe vârfurile stâncilor pentru a le vedea îndepr-
tându-se. Dumnezeu i sfinii Si îi zâmbiser otirii
engleze în ziua plecrii i, dup ce îi ocupaser
poziiile relative unul fa de celelalte, cele dou sute
nousprezece vase care purtau trupele lui Richard na-
vigaser ctre sud-est în cea mai mare parte a timpu
lui, cluzite de ordinele date de Sieur Robert i
transmise întregii flote. A doua zi era Vinerea Pati
milor i de Sabie apreciase c aveau s ancoreze în
Creta la timp pentru a celebra mesa de înviere din
Duminica Patilor.
unul dintre cele trei dromoane din prima linie,
însoit de doamna sa de companie i viitoarea sa cum
nat, Joanna, fosta regin a Siciliei, i împrind si
gurana oferit de imensa corabie cu cea mai mare
parte a lingourilor de aur din vistieria de rzboi a lui
Richard, aflat în paza unui contingent puternic din
garda personal a regelui. tiind c logodnica i sora
lui aveau un adpost confortabil i sigur, Richard se
considera îndreptit ca, la o distan de o trei mile
considera îndreptit ca, la o distan de o trei mile
în urma doamnelor i, cu siguran, în afara vederii
lor, s se bucure de un oarecare grad de libertate, al
turi de prietenii si i de însoitorii alei. Nici o mirare
c regele era bine dispus, se gândi, cinic, de St Clair.
- Sieur Henri! Cum de ai obinut privilegiul de a
sta aici, singur, admirând frumuseea flotei noastre?
 
El recunoscu vocea i se rsuci pân ce putu s-i
zâmbeasc prietenete lui Sieur Robert de Sabie, fr
s-i ia cotul de pe balustrada navei. Com andantul flo
tei se desprinsese din grupul regelui, care continua s
discute zgomotos la pupa, i se apropiase de prov.
- Bun ziua, Sieur Robert. Mi-am câtigat pri
vilegiul sta, aa cum îi spui, pe câmpurile de pa
rad de la Messina, micând cu iueal de colo-colo
un num r imens de oameni în arm ur, asudai i ne
splai, grupai în formaii de instrucie, pân când
nu mai erau buni de nimic altceva decât s cad pe
paturile lor de campanie i s doarm ca mori, spre
marea uurare a comandanilor responsabili de pur
trile i de sntatea lor. Acum suntem pe mare i aa
ceva nu mai e posibil, de aceea mi se îngduie s m
odihnesc i s m refac, recptându-mi puterile sec
tuite i pregtindu-m s le folosesc din nou dup
debarcare.
- i la asta te gândeai când am venit eu încoace?
De St Clair zâmbi din nou i cltin din cap.
- N u , de fapt m gândeam c a fi aproape m ul
um it de viaa de marinar, dac ar fi întotdeauna aa.
- D a, firete, Sieur H enry, nu m îndoiesc. D ac
ar fi aa, am gsi marinari cu uurin, dar tristul
ar fi aa, am gsi marinari cu uurin, dar tristul
adevr - pe care oamenii mrii i negutorii încearc
zadarnic s-l ascund - e c, pentru fiecare zi ca asta,
s-ar putea s avem douzeci din cellalt soi, când
lumea pare s se întoarc în întregime cu susul în jos,
inundat de vârtejuri de ap srat i de vo m i zgu
duit de vânturi reci, furtunoase, precum acelea care
 
spre Lisabona, anul trecut, de înlare.
Sieur Henri ddu din cap i se rsuci, îndrep-
tându-i privirea spre soarele ce începuse s coboare
ctre orizontul vestic.
tru zile ca asta.
- Da, i eu chiar o fac, de fiecare dat când am
parte de câte una. D ar nu-mi îngdui n iciodat s fiu
prea încântat. N u m încred niciodat în vreme, Sieur
Henri. Niciodat. N ici mcar atunci când cerul e al
bastru i fr nori cât vd cu ochii. Totul se poate
schimba într-o clip, trecând de la zâm bete la urlete
mai repede decât toanele unei femei îndrtnice.
De St Clair ridic dintr-o sprâncean.
- Dar azi, cu siguran, n-ai aceeai senzaie. E o
zi perfect.
- Da, chiar aa, tocmai de aceea nu-mi inspir
încredere. Suntem abia la început de aprilie, Sieur
Henri. Abia am ieit din iarn, iar vara e la câteva
luni deprtare. Crede-m, dac vremea asta ine toat
noaptea, o s fiu recunosctor. D ac rmâne aa înc
dou zile, o s fiu înc i mai recunosctor - i pro
fund mirat. Iar acum, dac m ieri, m duc s-mi
fund mirat. Iar acum, dac m ieri, m duc s-mi
reiau îndatoririle.
ddu politicos din cap i se îndeprt, chemându-1 cu
un semn din deget pe Sieur Geoffrey de Besanceau,
cpitanul corbiei regale, pentru a se îndrepta, împre
un cu el, spre pupa, unde, stând aplecat, timonierul
 
se sprijinea de roata cârmei. Sieur Henri se uit în
urma lor, a celor doi brbai, care, dovedit lucru, erau
cei mai importani din întreaga flot, i nu vzu nici
o ironie în faptul c simea o und de recunotin
fiindc, în calitate de maestru de arme, responsabi
litile lui erau mult mai puin împovrtoare decât
ale lor. Se rsuci în loc, privind din nou înainte, ctre
frontul larg de corbii, ce prea neschimbat. Observ,
cu nepsare, c regele Richard amuise, singurul zgo
mot care atrgea atenia fiind acum uierul uniform
al vâslelor ce propulsau galera.
Pe unul dintre vasele din fa, cineva strig ceva
i sunetul cltori, limpede, pe deasupra apei, dei cu
vintele erau de neîneles. De St Clair se întreb, în
treact, dac el se afla prea departe ca s le poat
deslui sau dac fuseser rostite într-o limb pe care
nu o tia. Presupuse c explicaia era cea de a doua,
pentru c era vorba despre coloana vertebral a unuia
dintre cele mai mree planuri ale sale, ca maestru
de arme. Insista mereu, nu numai pe lâng Richard,
ci i pe lâng ceilali regi aliai i pe lâng toi coman
danii intermediari dispui s-l asculte, asupra nece
sitii crescânde de comunicare laconic i exact.
Arabii - Henri îi privea întotdeauna mai întâi ca
Arabii - Henri îi privea întotdeauna mai întâi ca
arabi i apoi ca sarazini, numele la mod ce li se atri
buia - aveau dou mari avantaje, sublinia el cu fie
care ocazie. In primul rând, erau tot atât de muli
precum firele de nisip din deert, adunându-i lupttorii
dintr-un teritoriu enorm, care se întindea începând
din Arabia, Siria, din imensitatea Babilonului i din
 
nordul Africii învecinate acestuia. Rapoartele care
spuneau c Saladin aduna o oaste de o sut de mii
de oameni deveniser o banalitate. i se prea c aveau
un izvor nesecat, capabil s dea natere unor noi
mulimi de rzboinici imediat ce otirile de mai
înainte, care îi fcuser datoria aa cum o înelegeau
ele, începeau s se risipeasc pe drumul ctre cas,
pentru ca otenii s-i revad familiile i s se îngri
 jeasc de treburile lor înainte de a face cale-ntoars.
Ins cel de al doilea i cel mai mare avantaj pe care
îl aveau arabii asupra francilor era c vorbeau, cu toii,
aceeai limb, iar de St Clair se pomenea minunându-se
întruna de asta. Indiferent din ce col al lumii islamice
ar fi venit, vorbeau cu toii araba, limb pe care cei
mai muli tiau i s-o scrie i s-o citeasc. Firete c exis
tau anumite diferene regionale, dar numai în limba
vorbit, i nici una dintre acele variaiuni nu era o pie
dic în calea comunicrii fluente. Limba scris era,
bineîneles, aceeai, în întreg imperiul sarazin. De St
Clair îi pierdea uneori sperana c avea s reueasc
vreodat s aduc importana acestui fapt tulburtor,
nemaiîntâlnit, în atenia comandanilor franci. In ochii
nemaiîntâlnit, în atenia comandanilor franci. In ochii
lor, sarazinii erau pgâni, aadar barbari, întotdeauna
nedemni de a fi luai în seam altfel decât din nevoia
de a fi înfruntai în lupt i distrui. Cui îi psa c vor
beau o singur limb? Ce importan putea avea asta?
Pentru urechile cretine, civilizate, graiul lor nu era
decât o bolboroseal.
Aceast indiferen plin de arogan i de igno
ran îl adusese pe de St Clair de multe ori în pra
gul furiei. îi spunea adesea, în intimitatea gândurilor
sale, c acelor neghiobi li se prea lipsit de impor
tan pân i faptul c propriii lor oameni nu erau
adesea în stare s discute între ei. Imposibilitate ce
nu inea numai de diferenele grosolane, care îi împie
dicau pe francezi s stea de vorb cu nemii, cu en
glezii, cu danezii sau cu italienii. Era mult mai ru
i mult mai grav: un francez din Paris era pur i sim
plu incapabil s se-neleag cu un marinar din Mar
silia i numai câiva marsiliezi tiau limba oc, vorbit
în Languedoc. Acelai lucru se petrecea în Anglia i
în oricare alt loc din cretintate - oamenii din re
giuni diferite ale aceleiai ri se puteau rareori
înelege unii cu alii.
Henri mormi, dezgustat, i îi alung ideea din
minte. Era un ir de gânduri vechi i inutile, care nu-i
produceau nimic altceva decât frustrare i ranchiun.
Dar îi îngdui s-i aduc aminte de prietenul su
de mult pierdut, Torquil, un mercenar danez. Dei
nici unul dintre ei nu înelesese vreo dat lim ba ce
luilalt, savuraser împreun multe aventuri, pân
când Torquil czuse, în cele din urm , rpus de o
când Torquil czuse, în cele din urm , rpus de o
sgeat de arbalet tras la întâmplare, la poalele
Alpilor, într-o încierare murdar , neînsemnat .
Torquil, un mare mâncu, vestit pentru talentul su
de a cuta prin gunoaie, ar fi fost în stare, cum se spune,
s gseasc de-ale gurii i într-un sicriu gol, iar cea mai
mrea dintre loviturile sale fusese „capturarea“ unui
 
într-unul dintre numeroasele rzboaie purtate de re
gele Henric al Angliei cu fiii si rzvrtii. Purcelul
sugea când îl înhase Torquil, laptele scroafei i se
mai scurgea înc prin colul gurii, iar mirosul de frip
tur de porc continua s readuc în amintirea lui
Henri viziunea acelei nopi i gustul suculent al ace
lei crni, prima pe care el i prietenii lui o mâncau
dup mai bine de o lun. Acum, când se gândea la
asta i rememora totul, simi primele împunsturi
rscolitoare ale foamei i se duse s-i caute rania,
unde îi pstra raiile: un cârnat condimentat din