Anul II. B l a J > Joi, 8 Ianuarie 1920.

A B O N A M E N T U L :

II, an 30 cor. (15 Lei) p c '/» de an . . 15 cor. (7'50 Lei) Ua număr 60 fileri (30 bani.)

ea mrmm pipăra! a! „MtMl" fa ffocare Joi. Adresa: sUNIREA POPORULUI", B l a j , Jud.Alba-de-jos'

Director: Alexandru Lapsaam Melin, deputat.

ANUNŢURI Şl RECLAME se primesc la Administraţie ţi te-

plă tesc : un j i r mântnt otiatfi ] cor,.

, a doaa 9! a treia ora 80 til.

De A L E X A N D R U L U P E A N U - M E L I N .

e j a n .

„in acestea iile sfinte de sărbătoare, când calinda copilaşii pe ia casele oame­nilor şi vestesc Naşterea iui Hristos, aducătorul păcii şi al mântuirii, ne gândim la Neamul nostru româ­nesc, la suferinţele lui prin câte a trecut, la vieaţa Iui de aităzi şi la nădejdile pe cari poate să-îe iege de

I x'raa de mâne, de viitorul ascuns în neguri. Ne'gân­dim şi ne ratrebăm:

Ce ne aduce nouă oare Moş-Crâciun, cereseul moşneag darnic? Traista lui sfântă, plină de bună­tăţi sufleteşti, are şi pentru noi vre-un dar dătător de nădejde bună? Vre-o po-v at ă> vre-un îndemn ceva,

B e dl şi nouă, umiiitelor lui slugi ascultătoare ?

—Moş-Crăciun, bătrâne V o r n i c du»nezeesc,ne aduci ? 1 "ouă, Românilor, vre-o vorbă, vre-o solie

tari, sub apăsarea impila- ,• ca/e¡, cu multe lacrimi şi

Pí­ dela nntele ceresc, Stăpânul

l â u Si al nostru? n n : ; 0 ' M°Ş-Grăciun, bunul l*r* P r i e«M, căruia noi, £ 0 r «««telaic, îi aprin-sârLf! a l t t m â n « " de noas ° a r e î n bisericile

* c ° r n i c e ' n u n e

ci L , n e o e o îeş te , c J * U m i n ^ şi nouă giietoare 8 0 l i i I e l u » »*n-

multă, m 2 i 6 e :

C s T î l u i C r â c i « f l

|i „ c / * d e ««Ştia feBB)

luie S * ţ i . ş a z ă ' n * îostc x T P»"ntească dra-

^ ' ^ e P o v â ţ u i e ş t e :

*<*t n e Poţilor, aţi r ° b i * s t r ă i n V e * e u r i î n

8 8 t m c h l « l celor mai

ţorilpr, aţi plâns, v'aţi ră zboit şi aţi scurmat pămân­tul pe seama altora, aţi hrănitpe nemeşii ungurilor, pe domnii nemţilor şi pe boerii ruşilor, aţi murit străini în ogorul vostru. Dar D-zeu a făcut dreptate, a umilit pe cei trufaşi, le-aple­cat cerbicea în ţărână şi v'a ridicat pe voi, v'a dat tărie şi curaj' ca să vă'" uniţi într'o singură ţară, în Ro­mânia Mare, v'a dat un singur stăpân, pe Regele care vă grăieşte limba şi râ înţelege sufletul, din slugi v'a făcut stăpâni, oameni de puterea şi de vrednicia voastră.

Sunteţi astăzi mari şi tari, cât puţine popoare se mai pot măsură cu voi. Aveţi puterea în mână, şi slobozenie aveţi sâ vă câr­muiţi înşivă, pe limba şi pe kgea voastră...

Aceat lucra trebuie să-I înţelegeţi mai întâi, şi să-1 preţuiţi, eă una sunteţi: un pământ şi un popor.

Şi mai aveţi un dar ce-rase: pacea. Pacea eu po­poarele ©ele mari ale lumii, pacea, care vă recunoaşte hotarele, pacea, care vă so­coteşte şi vă îndreptăţaşte stăpâni pe câştigul năzuin­ţelor voastre sfinte. Pe con­tractai cel mare dela Paris, încheiat în săptămânile din urmă, s'au pus toate iscă­liturile celor paternici ai lumii, alături de oamenii ţârii voastre. O » fo«t mai greu aţi dobândit.

Iar aeum una mai tre­

cu mult sânge, aţi câştigat-o. Voi, pământeni cu suflet

şi cu grai românasc, mai aveţi însă multe năcazuri, preeum au toţi aceia, cari au seâpat cu chinuri şi cu sudori cumplite de încă­ierarea unei lumi întregi. Scumpefea vă paşte, banii nu au preţ; drumurile sunt pltBc de piedeci; carălede foc* se pornesc anevoie şi vagoanele ior sunt strâmte şi neînodpătoare; hrana e puţină; mălaiul şi pita să cumpără cu comori întregi; inginerii nu s'au putut îneâ apucă de- împărţirea pă­mântului făgăduit; lacomii şi spiculanţii vă sug şi mă­duva din oase; unii dintre cei puşi sâ vă împartă dreptate şi să vă poarte de grijă în calea legilor şi-au uitat de sine şi în loc se vă ajute vă încurcă şi vă asupresc; prorocii minci­noşi vă umplu minţile de vorbe umflate şi goale, Î11-demnându-vă să vă pierdeţi cumpătul şi să începeţi răsboisl între fraţi, mai cumplit şi mai cu tăişuri decât toate răsboaicle lumii; stăpânii de ieri îşi adună oşti, ungurii dela Buda­pesta 30 născocorcsc şi a-meninţă cu baionete şterse de ragină, ruşii fcolşevici pândese peste Nistru, iar bulgarii dela Dunăroa de jos gem în neputinţa lor şi aşto&pti prilejul 3â-$iri-diee iarăşi pumnul vi­clean deasupra capetelor voastre...

Aaestca năcazuri şi al­tele mai mărunte vă pasc;

feţii ©ei, d« izbânda pe l * c l

plină încă, şi închiegarea ei e datoria zilelor dc as­tăzi.

Dar nu vă pierdeţi cura-jul, nici nu vă lăsaţi ame­ţiţi de scrumul şi cenuşa focului stânsl Tu, neam românesc, eşti ca voinicul

'din poveste, care a sdrobit toate capetele balaurului veninos şi mai are acum să privegheze avârcolirile stârvului cald incit. Balau­rul năcazurilor vosstre se svârc®Ieşte cu capetele tăiate. Rlsbeîul vostru s'a afârşit cu râărire; durerile, şi rănile de-a cu ma se vor vindeca dc leacul cuminţe­niei şi al cumpătului.

Cârma ţlrii voastre a ajups pe mâni cu durere de nevoile celor mulţi; mi­niştrii din fruntea trebilor sunt fii de oameni din po­por ; daţi-Ie răgaz se poati lucră şi ei vor trebui să-şi facă datoria.

Răbdare, încă un pic de răbdare după atâtea veacuri de aurerinţi. Răbdare, nă­dejde şi cumpăt! Dumne­z e i eare ?'a ajutat, prin glasul robului Bău şi prin raza stelei oare a strălucit deasupra Viflaimului, vă trimite solie de întărire.

...Acestea sunt graiurile lui Moş Crăciun, Ia săr­bătoarea sfântă a Naşterii Domnului. Iar noi, redac­torii ascetei gazete, cari tâlmâeim graiurile Barbă , bâtori? dătătoare de bune nădejdi, poftim tuturora:

Naştere» lai Hristos, Să ne fie de folos.

mnrfir.Á P O P O R U L U I

O r a ş u l V i f i a i m

peştera, în care s'a născut Mânfuiioru!.

O ce Teste minunată lo Vifiaim ni-se arata: Astăzi s'a născut Cel firă-'nceput, Cum au zi* prorfecii.

Nu-mi place nici o colindă ca aceasta. Când o and, trăiesc par'că in sita lume, şi sunt foarte fericit. Poate, unde aceasta am învăţat»© mai întâiu la şcoală, şi poate, onde cu aceasta am plecat losu-mi mai întâiu la eo'indat, dar mi-e mai dragă ca ori­care altă cântare din lume.

Şi de câte ori mi-o rea­mintesc, Îmi vine !n minte şi ceeace a xiî proroeul: >Şi tu Vifliime, pământul ludei, nicidecum nu "eşti mai mic fntre domnii Iudei, că dintru tine va ieşi Povăţuitor, ca­rele va paşte pe norodul meu Israii*. Şi mă gândese atnnoi ia acest orăşel mie, la Vifiaim, cum li zice po­porul nostru, !a Bethlehem, cam ii este adevăratul nume, şi-1 fericesc în sufletul meu, pentruei a fost vrednic să-l găzduiască şi sâ-1 încapă pe «el nelncâput Hristos Dum­nezeu.

Bethlehem înseamnă pe ro­mâneşte casa panii, şi se

află în fosta ţară jidovească, numita Palestina, în ţinutul Zebulon, nu departe dé Na-zaret; Astăzi are opt mii de locuitori şi nici înainte cu 1919 ani nu a fost mai mare, dar s'a făcut mare prin na­şterea Domnului. Oraşul a-cesta se află d^adreâpta dramului de ţară ce dn'ce la Hebron şi 9 aşezat pe un delusor, care să fie depăr­tare c'am de "două ceasuri pe jos dela Ierusalim. Lo­cuitorii de astăzi sunt pe jumătate romano-catoliei; iară pe jumătate greco-orientali, mai sunt apoi cam o sută ds armeni şi cam tot pe atâţia mohamedgüi (turei).

Are mai multe zidiri ve­stite, dintre cari cea mai vestită este biserica şi i mă­năstirea cea mare, care se afiâ In jurul peşterii, în cáre s's născut Mântuitorul. Bi­serica aceasîs a fost zidită pé vremea cuvioşilor impi-raţi Constantin şi Elena. In această mănăstire íocjjiesc trei feiiuri de călugări, şi anume: romano-oatolici r gr.-oriantali şi armeni.

Insaş peştera Mântuitorului se află sub altar şi în l¿sas peştera este o foarta- minu­nată biserică în care ; te po-gpri dia biserica de eu», din spre partea de miasănoâpte

pe 16 trepţi, iar dinspre miazăzi pe 13 trepţi.

Biserica aceasta apoi e de toată frumseţa. Padimentul (podelele) e din marmură albă,, păreţii tot din marmură şi îmbrăcaţi In celea mai scumpe perdele de mâtasă In biserică sunt trei altare, dintre cari cel mai frumos e cel de cătră răsărit şi care nu este altceva decât o masă de marmură. Sub această masă sunt mai multe lampe de argint, cari luminează o stea cu patrusprezece co ­roane de argint, în mijlocul eărda e scris latineşte: *Hic de Virgine Măria Iesus Christus natus est*, c ceacc se tălmăceşte pe româneşte: >Âici s'a năsont Isus Hristos dia Vergura Măria*.

De aici apoi se coboară omul pe trei trepte în insaş peştsra, In care s'a născut Mântuitorul nostru Isus Hri­stos; oblu cn această peşteră este altarul celor trei crai dela răsărit. Altarul acesta e al apusenilor.

Peştera, în care s'a născut Mântuitorul lumii, este lumi­nată de 32 de lămpi. Şi călugării mănăs'tirei sunt da­tori să se roage ziua şi noaptea tn peştera aceea. Rar se întâmplă de altfel să nn fie acolo de faţă şi alţi

C â n t e c e .

Din Banat. Pe câmpul cel cu flori, In mândre sărbători, Cântând treceam uşor Ca pasărea în zbor.

Feste deal la nana^n vale Mâni u trandafir răsare, Trandafir frumos cruţat De mândruţa, semănat,

Peste deal mandran departe, Huite ape ae desparte. Suflet rău ne-a boboni* Şi pe noi ne-a despărţit-Am un bade dus departe, Multe dealuri, Multe ape ne desparte. Nun minut mic trecător Ca s i nu'i duc dulce dor, Nic' e noapte, nici e ti Ca ai'ncet a-1 tot iubi. B; de, dorul dela tine Peste multe dealuri vine Şi nuxl poate opri nimeni Pan'ajunge-n sîn la mine, Nici Roman cu fluera, Nici voi»ic cu inima.

Vino, bads, când gândesc, -N'aştepU să te doresc, Că mi-s fată tinerea, Dorul tău nu4 pot purta Ş i mi'S fată descaierdită Şi cu dor deînvăţatâ. Salbă mândră de mărgele, Vino bade de mă cere De nerastă'n casa t* Şi noră 1« maică-tal •

Din Bucovina. Pe cărarea supt un brad ^

Zău, zău Şedc un voinic supărat: „Ce stai T o i n i c supărat Ori aştepţi un sărutat?"

— Cum să nu fiu supărat De vestea ce mwm aflat Că mândra s'o măritat Cât am fost înstreinat Sut pe munţi de piatră seacă Colind, dorul si 'mi mai trtacă Şi'Oi făai • altă fată Să mai mă iubesc odată „Du-te bade 'ncetinel Dorul n'ai să scapi de el Ci dragostea n'are leac De cit ochii care-ţi plac".

Todericâ, dragu mamii. - Po re s t ca anw c»pil v J s f i ţ a l —

Intr'un sat, aşe*at, undeva, p« o vale largă şi H&aoas*, trăiau doi oameni, şi «arc bucurie a-veau la casă, de copilul lor, de TodsncS, că aşa-i puse popa Bârnele i r botez.

Toaerica alb, grăsuţ, froaos, •ra dragul naaui ai-J vabiau părinţii ca ockii di* cap, îl pă-ziau să nu-l atiag* nici an strop de apa rece. Mană-»» Sevastin, de drag ce-1 avea, când laera pe afară, tot pâadia pela fares-tre, nu euisva plisga copilul.

Şi creştea T«derica axare, sta în sas, copăcel, marai-sa îl purta de subsuori,. învăţându-1 să umble în picioare. Tată-sâa Maaailă, casă wtsaaa de undsrta, îl Iul dm fcraţele sturaa-sii, îl ridica pâa' la griadă aicâad: »tita male" pe limba eopiilor. Tederici zimbia bucuros eu guriţa lui EBic£, arâtâHdo-şi doi dinţi de lapte.

Sovasţia punea de mascare, şe aşeza şi «a la masă, cu To-deriaă în braţe, îi l H a mâaaţa iadeaiaâadu-1:

credincioşi, caii ^ toate părţile \utnu ţ*v

sâ se Închine. \ .Fericit muntos t v ,

pocite înehina bau^ ' ţn viaţă Uv local ^ născut Cel c e . a i ^ lumea d'm păcatul ciesc,pe care,\iudW«\, mărim, luliufejv

G â n d u r i de CtVt:

De sus. din albastrul

•tornir din locui său, s*a «iii'

cum 2000 de ani.ost^ povâţuiască pe mjgi|a'l( nul din Vifiaim. - |D ^ noapte lumină de soaţe l(! lucit pe pământ sj <tt| tronul celui Preaînalt o(, de îngeri s'a coborlt sprep iurile omeneşti. Glasuridti ruvinii şi de Serafimii'auj ca să vestească lumii cînti de Crăciun: .Mărite luiDr nezeu... pe pământ ţi:> nâînvoire între oarneni!" ;

I 3 2 C f , bunăînvoirel De 2000 de ani se ve*

aceasta solie cereasca. Şi;> tuşi! După 2000 ani,înw luminii şi al ştiinţei, pap scuiatu-s'au unul asupra sili. oameni s'au omorât anii: alţii, cu sutele, cu miile,ci! cile şi sutele de mii. ^ ştiinţa omenească na >v" gând, de cât să iscodeascs şi noui arme, noui omor şi pustiire. Din «* oamenilor parei, cl • \

— flă în tfltă-tJu, ii, ! CopiluJ Jovca pe tatl*

zgâria pc obraz. Citi* raâsa sprnapQ <ie obnt,^, iii umbla cv gura sH-oifţ copilul «a i tare il iovei<••

bucurie mare in iotti «8S',!! mâiidcl p&rinlii nu ştia" *l «ulţămi lui Dubbs«u dat aşa odor de băiat !

Câod piângea Toiv^ vag!ia au ştia cum s& ^

, Ii da îa mâaâ jacirii; ţ

dat, ori ce ar 6 fl«B'f(!, dragu K i a m i i , a"»*1

plângi, ea, par'«â h s iffşi '

sbieretele şi pm*Mil

Manoite dsla şuri rtf, Viii ce-i cu Sera*"'' *

cssâ, ei-şi razi às 1^ «a i dupăee Toderifi «* din p i t c s şi-1 vedea W '.

Câni intra îs 0»** alt om, vr'aa il Iivia, se stiîfflb*^,,' - ° ă cioară - J ,i

lui tată-sâa. S t r ' , ^ , saaaa la aeeuviuM*' [

U N I R E A P O P O R U L U I Paj;. 3.

d r a g o n ş i t o a t â c r e d i n * a

'•V-Tm creştina părea, că a ' î T l a r i l e l e din Apocalipsul

e V atunci poate plânsu Jlorşi demldejde* vădu

ţi g«a l

i er-velor

a l carnetul bătrânilor a ajuns Tronul cel ceresc ş. Dum-

I J a plecat cumpăna. «ezeul «nle» «mintii- 1 1 1 l o c u ' i n « e r u , u f " t «cia cu coasa pe umeri preste

ríasele cimitere ale câmpurilor de luptă, s'a ivit sfies arhan­ghelul cu ramura de finic. Oa-

esii au lăsat să le cadă din Üa«i uneltele de ucidere. Pe fronturi s'a făcut pace!

Pe fronturi! Dar 1« suflete a rămas încă

răsboiul, a rămas semânţa lei, i rămas ura, setea de răsba-nar« fi stăpânie între popoare, pofta nebună de bani şi de pliceri, sila de mancă şi de clftlg cinstit între oameni. A rămas — ispita celui rău.

RStbeial lumii s'a isprăvit, dar pacea lumii — adevărata pace şi bunăînvoire între po­poare şi oameni — întârzie, pentrucă sufletul omenlmil e lolsav încă!

f na mult am uitat de Dum-îeeeu, de la aiul adevărată îa-cunare prea mult ne-am des-văţat, şi am umblat după pof­tele neastre, crezâad Îh noi, în propriile noastre puteri mai mit decât fa Dumnezeul cei «cinici Şi aceasta credinţă îa noi (nşiae s'a dovedit aşa de aidarnieâ, încrederea îa puterile noastre s'a dovedit aşa de ne­putincioasă.

Si desnădejduim?

Nu 1 O rază de nădejde, de vindecare mai «ste şi drumul spre doctorul sufletelor ni-1 arată steaua magilor.

E drumul ce duce la Viflaim, la evanghelie, e credinţa Intr'o Dumnezeire, care hotăreşte, deasupra tuturor, soarte pă­mântului, într'o dreptate, carea împacă pe toţi, într'o Iubire fără de hotar, carea prin graiul Evangheliei creştine pe /o//ne-a chemat Ia fericire.

Numai pe aceasta temelie se va putea clădi pace» adevărată şi bunâînvoirea între oameni.

Dr. Victor Macaveiu.

C a s a d - B u î l o r g s u

Cine n'a aszit şi nu ştie de numele» acestui laminat bărbat al neamului nvstru, caro a mândria de azi a în­treg neamului nostru ronsâ> nese f Puţini româai vor fi în tntr«§ «aprinsul României Mari, cari t a nu fi cetit ba-tlrai vrc'nn rând din scris»! eald şi luminat al marelui învăţat, şi pudici vor fi oari sâ nu fi trsu&rit te toata fiinţa Icwr cetioda-1, ori bb» caltftedn-1 vorbind- despre bacoriite şi saiafinţcle nea-m%\m româneis.

Di» frilejal zilei sf. Nieolae, d* ziaa sumefui rawelui în­vaţă*, o mână de însufleţiţi admiratori ai Lui —- toţi frun­taşii cărturari, cari îi are Bu­

cureştii şi Ţar» ! n t r C R g i m a j

sJeşi — i - t u d a r n i t c a c m _

ste o oată frumoasa In Bu-cur«şti azi In praţ. dc 3 0 0 . 0 0 0 Lei , c urt semn dc c i n s i e —- spua cinstitorii — pentru marele saetru deschizător du drumuri şj sămănător dc gânduri, un cămin pentru dânsul, unic cei scumpi ai dânsului şi undo preţioasele

cârti ţi mărturii ale tresu-tului «i-şj găsească un vred­nic acoperemânt .

Frumoase şi înălţătoare rânduri dc recunoştinţa foţâ de îicel care 3 0 dc ani a desfăşurat cea mai neobosită muncă de apostol şi cu scri­sul şi cu vorba pentru În­făptuirea măreţului vis din zilele noastre.

Moş Crăciun si lumea. Moş-Crâoiun ne bate la

uşă. A venit pe cărări dalbe do zăpadă, să ne a-ducâ mângâierile calde ale Naşterii Dom«»!ai. Nc intra în casă eu colinzi disieaae, ca crai qi eu irozi strălucitori de hai** mân­dre, ca păstori evlavioşi şi eu higeri în podoaba de argist, cari cântă şi veateac

Pe pământ pace Şi între oameni buni învoire! A venit Crăciunul să nc

descreţească iarăş frunţile, să'ne smulgă din grămada de griji şi de năcazuri, cari ne apasă, din valul de pa­timi şi de dureri, să ne şteargă'.sudorile ds pe feţe, lacrimile din ochi, să ne dee câteva zile de gânduri senine, de simţiri carate, de creştifieaacă odihnă a

sufletelor noasfre stoarse şi obosite. A venit sâ ne aducă aminte, câ noi suntem făpturile lui Dumnezeu, o-crotitorul, caro nu şi-a uitat do ooi, ci ne trimite săr­bătoarea Naşterii Fiului său, care sâ ne* pască cu pă­şunea învăţăturilor sala mântuitoare, cum păstorul cel bun şi iubitor paşte turma sa cea scumpă.

Iată, Moş-Crăciun se o-preşte în toată casa, îşi netezeşte cărunta lui bărbi dc mătasă şi ne spnne a-dânci vorbe bătrâneşti:

— Oameni ai lui Dum­nezeu, am coborît la voi din tăriile ceriulni. fiindcă atât de mare lipsă de mine sa acuma niciodată n'aţi avut. Pământul nostru a-dânc sa cufundase în noia­

ne el. Pariaţii râdeau ferioiţi lăudau pe voinicosal copil şi «rau bucuroşi, eă Todarisă fă­cea pozsa mú dihai.

Cât « fost raia, Toderică •sanea din a&B& mamc-sii, acum, * â se făeuse măricel şi putea birui ea masa iui lisgura, ©1 *» Punea cel dintâi, îa frustea

aşt»pta mâncarea, ee i-o c , a l u V dechilin, totdeauna

«bua". Ingaraşo mamii nu J°*u

mânca eri şi ee. Apoi •«Pica iaprăTia Tsaerieă, s'a-J»6»- cu liagura: umbla prin

' 1 tatâ-aftu, snsari vărsa ^ e a r « a dia blid pe faţa ca-

* m «*ii, şi Scvastia şter-l*\}n «raba fâs' b* zisă © t 0 [ f â legănată.

« i a * ° U i l ' I a U a a e a * s t a > s e

, . u î u » • sub sgrânaene, dar ^ '"uşteft ia T.rfca nevestei :

• i i» , r 1 ° m u l e ' m y * s i c a - * •«1) a are pricepere". .

, u h Taseriaă, ]« na eeail fc. *C U I" "* , b i * , i u ¿ « «âaepă. vasM,' ' "*** i m & *i lui. Se­ta b

î a rleboiB şi zoros

•"iiae .£* P a » t i , B * W

c*»l an • «a răsboiul la * *ltf«i , „ y ! i ^eb«* sftiei»,

— Date să-ţi facă tată-tăa — zise Sovsatia stând din lueru, şi invaiai eu privirea caldă coiyul frumos al copilului, apoi ea şi câad şi-ar fi adus aminte ée seva a izbit mai îasolo ou bràgia. Suveica fâsea zrr, până ajungea 1b ceealaltă mână. To-dericâ s'a uitat mai întâi holbat là a a a ă - s a , apei, dasă a văzut că au-i pe voia lui, se Bane pe pliHS, Sbisrat ca dia gura şar-palui şi fără pie de laeriatâ.

— Taoi, eâ-ţi f*e, - ?« 6 8

puse Sevastia împletoasoă sbieiu, eâad nu ştia pa ©e lu-me-i de gro*za de lucra ce â-v«» : ou pânzs, eu eloştele, su pwesii, ş'apoi la grldiaă n'a să-măaat aimis, aiei de o foaie de eiapă. N«-i arde ei « » « sbieiuri, dar n'ara fa»0-

— I gata uite îţi pui şi co­p r i s t e - şi Sbasti» iu* o v e r « - dela ră.bois di .tr. căzute, f«aatWalrfI»cadOTfte şi Todarisă întiase » » • » < l t t * , a

el «ulţamlt. >î'«8u«ă Savaitia să • • v » a

biae in lucra, alti jpnc..«, *"

- Aea» a'sai rraaia, -

scapă de zise ieşită din fire. N'apucă se gate vorba biae şi Todeniei se lăsă oiedos jos, sbflară căt 11 ia gura, se fri-mtată pe pământ, Îşi sfâşie haiaele ch codoriştea, apoi a-ruseă şi sbicie şi codorişte şi pălăriuţa dia «ap, bate eu palma îa pftsaânt. îşi freacă păpuceii dia pieiosra de pisiftBt, gân­deşti, că aeuma i sfârşitul.

Biata muers prin căte toate ti fâeu şi pleasna.

Toderică eşi afara, hail, cu sbieiul dtipă gllai, după purcei; galiţele săreau gardurile, sol-cerozeau splimâttate, vecisii itşeau afară si vaiă ce priaej-die vise. Sevaatia vedea şl ai-aia, dar au i-ar i greşit eopi-lulai pentru bogăţiile lumii, »ă-i zică • verbâ aspra, ori să-1 bată Doastse fereşte, „Are su­mai un copil şi «iei «aela să bu-1 poată creşte eusi vrea*.

Maaoilă când auzia da eăte-e Bizbâtie de a-lui TodaricI, «U-tisa dis eap, au aicea aiei el o verbă măcar, de teamă eă na dea 1« aear»" au nevasta. Se loa de găndsn: «a a's nlega de copilul ăsta, alnd v* ft stare?

Ne va răsturna casa. Apoi iar sa întorcea. O să meargă Ia şcoală, el o să-1 ducă la bise­rică, şi Io neamul lui şi a mă-na-sii tot oameni de ispravă au fost şi sunt. Toderică a'are cui sămăsa,

De vrea Toderică nă meargă cu caru, mergea, de vrea să -mâie el boii, ti mana, Ia targ mergea totdeauna, de mergea mamă-sa la o vecini ai el, ai fi gâadit că lnmea toată se Învârte după pofta lui.

Veni şi vremea de şcoală. Numai dc-1 atingea cineva, To­derică se făcoa roşu ea un rac fiurt, lovea pa cine apuca. Odată de pedeapsă a rămas fa şcoală oă-1 treacă araeaza.

Serastin, dacă a văzut, eă as eşit copiii dela şcoală, numai al ei nu, a pornit c'o falcă la cer şi ca una In -pAraănt, 1« şeoală, ocârănd pe învăţător. luat pruneul dc mâni şi si-1-a adua acasă. învăţătorul nu şi-a pus aaru In pietrii au ea, numai a înştiinţat la sat.

Manoilă Iseepu să cărtcnseS şi-i zieea nevestei, aă aivă grij'e^ oă creşte puiul şarpelui. Copilul se învaţă oănd au sa răsfaţi.

nul vrâjbilor de cinci ani; răsboiul cel mare al lumii via însâlbâtăcil de v'a făcut asemenea fiarelor codrului. Feţele voastre s'au încrun­tat în sânge, braţele voa­stre au uitat coarnele plu­gului, au uitat unealta meşteşugurilor folositoare şi peana de scris a slovei cinstite. Şi din oi blânde cum v'a zidit Dnainezeu v'aţi făcut cu toţii lupi şi tigri sfâşietori.

— Destul a fost! Destul au bubuit tunurile şi au spintecat suliţile voastre. Destul au plâns mumânile şi s'au văierat moşnegii, destul au jelit orfanii şi au lăcrimat fecioarele. Pămân­tul nu mai are zăgazuri cari să stăvilească sângele scurs, văzduhul nu mai poate cuprinde gemetele răniţilor. Ciorile şi corbii mint sătui.

Deacuma răsboiul a mu­rit. Lumea a cerut pace şi pacea a venit. Tunurile au amuţit şi săbiile s'au bâgat în teacă.

E vremea păcii şi a bunei învoiri.

Eu, Crăciunul, am venit la voi* pământenilor, ca să vă dau odihnă, şjl vă în­seninez feţele brăzdate de de răni, să binecuvântez pacea lumii.

Am venit sâ îngrop tre­cutul, să întind vălul uitării peste păgknk'tatea. de ieri, peste, ce-x fost rău şi urît.

Dar am venit să vă aduc şi sămânţa viitorului, n&-dejde.i binelui de mâne:

Pace'şi bună învoire! Acestea am venit să-le

aiuc lumii. Şi speranţa în mântuirea care se zămis-leşte în iestele Naşterii lui Hrisţos".

A, Melin.

N a ş t e r e a D o m n u l u i .

Cea mai laare fericire pentru n*smal omensse a fost fâră îndoiala Naşterea Mâatuitorului aostru Isus Hristos. Dela căderea lai Adatn .şi până la naşterea Mâflturtorahii,păB>ântul nostra z fost ca adevărat o vale a plângârii, oanaenii sşteptau ca nes-Ăbdare venirea făgâ-daitului Mesia. ,

Iată când s'a întrupat Dumaezeul cerit>loi şi al pă­mântului lwâiid trup omenasc din Prea*«rata VerguYă Măriţi, lumsa a început sâ răsufle raai uşor, pentrueft a simţit, câ acuma se de&Ieagă de blâst&m şi câ porţile fe­recate a5e cedărilor îrîcep a se deschide. • /

Sfânta noastră biserică În­ţelegând Însemnătatea acestei zile ca adevărat mari îniu dela mşeputul creştinismului a poruncit sâ sărbătorească creş-tiaii nn?t«rea Mântuito­rului. De acee-a a poruncit ,sâ se pregătească creştinii din bană vrame cu post dc şease Băp.tâmâni la prămHi 'rc:i ac-sstei zile. Postul iteesta ne aduce aaainte de vremea aceea tristă, cât au aşteptat creştinii venirea Mântuitorului. Iar apropiindu-se aceasta sărbătoare biserica ne mai pregăteşte şi prin o nltâ s<ir-bâtoxr'e. Anume tn Dumi­neca dirutif'tea Crăciunului avem amintirea tuturor pă­rinţilor celorce din veac bine au plăcui tui Dumnezeu dela Adam până la Iosif, logod­nicul Preasfintei născătoare de Dumnezeu. In Dmmioeca aceasta se cete^t<î evanghelia dsla s. Mivteio, care se în­cepe r.şa: „Cartea cusamslui lui Isus Hriitos, fiul lui David, fiul lui Avraam>. T e t In a-c*astă Duminooi mai sSrbâ-terim şi amintirea profeţilor şi profeteselor cWn Tes ta­mentul vechiu, cari au stră­lucit înainte 4a Mesia şi an prevestit venirea lui.

l a r i ) n 2 0 Decemvrie serbăm Presărbarea Naşterii celei după trup a Domnului

n^tru /sus s e » ° * P5i*â d« a t w n c i : » G ^ C S desch':sus-s'a tutttr ~!

Inipodebeşte-te ^ P°m«» vieţii fc'-JV "«rit din FetioJT 1 ^

sau Dummaca, e a/iJV dacă « d e pe z.le, ajunai şi e * t i f | J ; nlcr hnp&iâteşti ^ neri .înainte de-CrJ^

}n seara de. CrS I face litie şi se -tace sj necAtnl (utrenia).din^ Crăciun.

Insuş praznicul Crici ; ţine trei zile. In ziua ^ dintâi se prâzuuieşte a doua e Inahinatâ ptttl' ratei Vcrgure Mana, w\ treia sfântului întâiului % cenic şi arhidiaeon Ştdjj In Dumineca întâie\.ani tncazd după Crăciun, ţipi nuiesc sfiiţii şi drepţii: Ie logodnicul Vergurei, M împăratul şi Iaoob fnfy Domnului, j

As: fel praznuieşţe te* noasir.'i cea mai mm i nune a creştinismului, m terri cea după trsp »D» nulul DumneaeulşiMft** ruh:i nostru Isus Hristos, ,

— Tu însă eşti ca dascălul, ea popa. E copilul meu. Apoi dacă-i' al meu, ce au cu I-au dat ei ceva de cândo-i. Popa vază-şi de cărţi să nu l e rbază şoarecii, dascălul şi-o pas acum pe nas ochelari sâ vasă mai bine greşelele copii­lor, numai pe dăscăliţa lui j şi-o vede, nu şi-o aede, ce-i faeo po la nunţi, unde-i chemată Bănaşe.

Daca cerca şi Masoilâ s i mai zică o Vorbă ia sece ale aevestei, ea .nu-i- da rând, a-f8aa vorVa-ei şi mat tare, ea să copere pe a bărbatu-său. A-cssta mai aşezat, mai cu raiaU o năpustea.

' Nu s\_ mai amestecat în tre­burile ci, lui Todsrieă i-a lă­sat frâu slobod, numai încreţea fruntea, când se uita la copil şi acesta era dâcos. La casă »u era înţelesul deaHădatâ. To-derică simţea, eă i-s'a strisat pretenia cu tată-său,se ferea du el.

Dragu mamii cres-tsa ca din apă, se făeuse marc, plin, ca uo bunduc. Era vremea să-i fi si venit mintea, dar tot nu o avea. Iarna cât era ziulica fu-.gca de m da ca sania pe du-

rism dela »oot&. vara hoinare» cu cei cari păzeau oile şi porcii pe câmp. Nu să stee el acasă de ajutor, ori sft uwblo la şcoală, când era vremea, ca alţi copiuN» mai bivuiau părinţiicu el.

Lui tată-său, Todeflcâ îi du-eea groaza. Niai la mâncare nu v«»ea, câad il ştia aeasa. So culca cu sluga în podul şurii, ori în grajd. învăţase obiceiul de şterpslea lucruri «ai mă-ruRte dia casă. Banul il lua şi de sub cheie. Sevastia i'a prins su ocaua de câteva-ori, a tieut molcom, să « a sfle Maaoilă, c'aşoi era vai şi a » a r jie pie­lea lui, aşa sîâata bătaie iar â tras, de ti plâagea de al lj şi.

Era aşa ca dosâ «ăptâmini până'n Paşti. Ieri, alaltăieri, ve­nise cucul şi-şi apunea, voios numsla pria grădini. Ciocârlia, se rotea îa văsduh şi la versul ei maestru in inima plugarilor se str»eara ua fi«r eald ds oaldă nădtjde. Pocastele d« sbi-oio, îndemnuri la vite se auzeau dela pluguri. Cânteae, hiuhri *»8«te, viaţă veaelălM.rosul dc Pimănt proaspăt înpr&stia w i .

Mauoilâ cuoi zăbovise acfcsâ, pe drum, gândit», că stă cu caru po loc, <-ât ii era de grabă s i ajungi odată să se puie în lucru. Numai când a gmat d* suit coasta din jos. luă î cami , că au-i cârceia. Cc-i du făcut t Făt' dc e:\roeit n'ai ce face. Nu se gâadi mult, trasa caru la o parte, desjugă ua bou şi acasă după cârceie.

Când să Intre în turte aud o In casă b*fi ituri, strigăte răgu­şite, vaiete. Ce să fie, şi, Ma-noilS, din d«i paşi fu în prag. împinse repede uşa, şi, par ' c i printr'un paieaj*aiş a c sc aş9-zass deasupra ochilor, putu ve­dea : feeioru, care au laase seama c'a Intrat ciaeva, li e i r a mamă-sii c'o mână. în spate, în cap, In piept, unde apuaa,iar e» cealaltă o ţinea strâns de crăiţe.

Pândise lăpădatu, pâna-ee ta-tâ-său a plecat de-acasă, de mamă-sa nu se temea el. Pe ea o văsuse dacâad grâanţa la psreel şi d*.* bszna la casă, aţă la ladă şi codrokăia după baai. Ii trebuia de tibac, da ra-chia şi pe alte slâbi«iuai. Câad «a afla bami dueaa grâu la

c r i m a de l â a j * draaial ţârii.

Srv.'.nha deb coteţ i «| «?a scârţâind ia jtţini ţi«K| nit iute sâ vasă ciae-i, Wj vizut p?. Toador umblând h; Uda, a laat un Iama dela n«; i-a spus fntăi cu buna, 8^ ! l i| «fsră : ci aici uaa ciei ;i

a'n iHC.'Sreat dc părul nw 'f şi di-i si dâ-i, eum ,81* una ca şi asta Ia cei 9$t t i n i oameni

Tnamai atunci ni BOili. L-a laat d* « r •cehe,»1':

vateme, l-a scos in»1

• far l , I-a patrecut până l a ^

ponm in urmi lui, a «'ar fi deapirfil de ufl cu care a stritit prictit»-ÎBtrebot ţ$ rauiere d» «i-a eăutat ua om pe pl«* i «re la locui lui. ,1

El au 3pu*« «imie, I » 1 * ^ ' eătră oras cu eapal I» 'L «flcâad apăsat, w i J l n ^ . «and ia când înapoi. " (!

«a fiu eo şi-a snopi* I 8 "

Gustau amândoi, Mî**';.jf din apa amară, ce _t«JJ vorul, «nde ei, « ^ pus otrava.

T o m a

Răvaşul săptămânii,

In potriva ştirei ce am fost adas-o în numărul tre­cut al foii noastre, ca în Jocul miaistrstlui de interne, ea re a fost generalul Av$-rescB, va fi numit domnul Câmărâşescu, astăzi o pu­tem spune că locul goi al acestui ministeriat l-s luat dl. Lupu. Va «ă zică, gu­vernul d/ui Fa:da Vvevod e intregit, şi prin aceasta poate •să-şi vadă de lucra.

In visrtţa parlamentară au .avut loc deuâ fapte de cea -raai mare însemnătate.

\. In ăiua de 20 Decemvrie s'a decretat şi în parlament.

Unirea

terilor desrobite a Transil­vaniei, Basarabiei fi Buco­vinei cu Ţara mama. Prin aceasta s'au consfinţit pentru

•totdeauna hotărîrile adună­rilor naţionale dela Chişi­nău (24 Martie şi 27 No-emvrie 1918) dela Cernăuţi (28 Noeravri© 1918) şi dela Alba-lulia (1 Decemvrie 1918.)

2. S'a primit răspunsul la Mesagiul de tron, adscă la vorbirea cu care Maj. Sa Regele Berdinand a deschis Constituanta. In răspunsul asesta, în fâumele parlamen­tului ferajat din deputaţi tuturor ţinuturilor locuite de Români, se deslară înainte do toate, recueoştinţa hţ& da eroii cari şi-aa vărsat sân­te le în lupta peatu înfâpta-•rea idealului nostr* «naţiosul, şi îndeosebi faţă de Rege. înfăptuit acest gând al meşi-' o r Şi strămoşilor atostri, în conştiinţa că avem încă o menire sfâati de Inplinit *'ci U porţile Răsitului, parla­mentul declara eă va lucra sprijinit de foştii noştri aliaţi Pentru împlinirea mtnirii tale, d a r va lupta şi pentru între-8 l r c a fruntariilor fireşti ale | e « ' t cu speranţa c i dopa S-atirea păcii ca Austria şi

*cest dor fierbinte al nostru •a putea vedea Întrupat.

Făgăduieşte apoi, că nu se vâ da înapoi dela nici o greutate când va fi vorba să Introducă ocârmuirea dreaptă şi spre tndesulirea tuturor în lăontrul terii. încheie cu urări de bine pentru Rege şi Familia Sa şi cu speranţa că România Mare nu peste mult o să (ie ?i tare şi feri­cită.

După hotărîriie acestea Par­lamentul a început vacanţa de Crăciun, rămânând ca la 2 6 Ianuarie saseIntr'unească din nou, pentru a lua ia desbatere proiectele de legi, pe cari Ie va presenta gu vernsl amâsurat vorbirii de program al Dini Vaicia Vo-evod.

3. Alt fapt însemnat tn vieaţa noastră românească a fost zilele acestea hotârlrea marelui Sinod al României pentru unirea bisericilor t c -mâaeşti ortodoxe (gr. orien­tale) din vechiul reg'at si din Ţinuturile desrobite. Până acum adeeă biserica româ­nească ortodoxă era împăr­ţită în atâtea Mitropolii ori episcopii iedepedente, în câte teri loeniau credincioşii lor. Deaci încolo aşadar. Mitro­politul Primat al Româaici va fi mai mare peste toţi Mitropoliţii, Episcopii şi cre­dincioşii de gcelaş neam şi de aceaş lege cu el. Ca ur­c a r e a acestei hotârîri s'a făcut la 1 Dec. alegerea Mi­tropolitului Primat, eşind'a-les ?• S. S. Miron Crisiea, fost episcop la Caraascbţş.

Din Lwea largi Rapoartele noastre asupra

st&riior di® lamea largă avem ebiedul să ie fcneej»pm cu starea popotsr&lor saai lade-părtate de eoi, buninară cu mersal tr^bHof^âin Anglia, America, Franţa. Deastădată, latâ«ap!âri4e din nemijlocita apropiere a aeastrâ ne

să părăsim obiceiul nostru din trecut.

întâmplările aceste privesc taainte do toate pe vecina noastră

Bulgaria, unde a isbucnit revoluţia.

Nu cunoaştem tnea nici a-mănuntele revoluţiei nici pri­cinile pentru cari s'a iscat, — atâta ştim, că prin revo­luţie cârusa terii deocamdată a ajuns în manile- comuniş­tilor. Dacă vestea aceasta e adevărată, .atunci credem să nu greşim, când presupunem, oă regele

Boriş 3 luat'O la tălpăşiţa pe urma tatălui său, a lai Ferdinand de Ccburg.

Revoluţia bulgărească are o deoaebi&â însemnătate pen­tru noi Românii. Fiind-adecă Bulgaria vecină cu eoi, se poşte întâmpla foarte uşor, ca la cazul, că revoluţia cu

| se malcomeşte In grabă, să primim noi îtisârcinarea a .face pace în Bulgaria, după ce singur noi avem o armată bună, de care ştie,şi Bulgarii frică.

împăcarea Bulgariei nu poat© fi încredinţată Sârbilor, fii fidea *i f unt lnc& tot ia seîsţelegsre ca Croaţii, cari ku vreau sâ reenaoas** stă­pânirea sârbeassfi,.ei îe tre­buiai e Croaţie d@ sine stătă­toare. Neînţelegerea tatre Sârbi şi Croaţi :— speae-se, — eă-i atât de «sare, cât în mslte lo*ori s'an dat lapte sângeroase între aceste po­poare vrăşmaşe. Dar pe fângfl Croaţi le mei fae ta uite ne­plăceri Sârbilor şi Mnnfcene-gnnii, cari sr fi declarat, eă d*câ Sfatul pâeii ua le-ar ree*nou$i« independenţa, sunt gata eă se însoţească ce Ger­manii. Va sâ zică In lipsa Slrbilor, cari ar avea îh pri­mul rând interesul sâ Iacă pace in Bulgaria, va trebui sâ luAm noi esnpra noastră sardea.

Dinspre Ungaria de aatâdatăne vin veşti mai liniştitoare, nu doar' că un­gurii ne-ar fi îndrăgit, —

Doamne fereşte. Alta-i pri­cina. Şi anumo vestita ar­mată alui Horty, ca care au cercat să ne înspăimânte ziarele ungureşti ei unii spioni plătiţi, se împrăştie pe fie­care zi tot mai mult. Za­darnice sunt poruncile aspre ale guverntftuj unguresc şi ale lui Horty, armata ungu­rească nu «e mai poate re­face. Pricina e, că nici gu­vernul, nici Horly nu are de unde sâ le deie ostaşilor de mâncare. Cu veştile aceste ni se ia — la dreptul vor­bind — o piatră de moari de pe inimile noastre; nu de teama Ungerilor, ci de dragul soldaţilor noştri pe cari nu bucuros i-am fi tri­mis la un nou măcel tocmai pentru Unguri.

Prin 20 Iaauarie se va în­truni a doua oară Sfatul Păcii dela Paris. Ia aceasta a doua întrunire iarăş se vor lua hotârîri de ssare teeem-nâtale.' Cea dintâi hotărîre va rfl iscâlirea pă«ii ea Un­garia, apoi cea es Turcia. La iscâlirea păcii eu Un­garia

va trebui să fim şi noi de f«ţi,

pentru eă aisi ni-so statoresc graniţele noastre spre Apaş, adecă spre Ungaria, şi peate şi spre Sârbia şi Cwheslo-văcia. In vederea seestei împrejurări a plecat la Paris neal nostru delegat ia con­ferinţa păcii, dl Cantacuzino. I» privinţa păcii cu Ungaria se svoneşte, că In ursna ie-călirii din partea noastră a tratatului de pace ca Au­stria, vom pricii însemnate îndreptări de graniţă, vom priori adecă mai sault teritov de*ât cum ni s'a promis pe v r t aea când dl Brătisnu era trimisul Bostm fe Con­ferinţa de pace.

Şi acum să ferece» la ţe-rite ratai îndepărtate. . l a afacerile acestor teri

trebuie să «e taflemelm apropierea tet mai priete­nească dintre

T î N I R E A POPORULUI

Anglia şi Gtec'u bagseamă fiindcă amâadoaâ as lip»fi do sprijin Împru­mutat la împărţirea Tsrciei şi mai ales ciad vine vorba de stăpânirea Oaitantinopo-lelui. Oraşul acesta l-ar ţiaca şi p« mai departe Turcia, fiindcă de 500 ani tat aici i-a fost capitala. Ei, dar şi Anglia trag« nădejda la Constaatinopel. Dar după ce bs ţîie eum eă aetape ochii lata», ca să nu i-sc vadă prea tare ghiareie lă­comiei, a socotit, că pe Grecia mai uşor ii va succede să o pană de fermi stăpână Jn Constatinopol, ca »§>©i în r editate să-1 poată stăpâni «a. Aceasta ar fi cs«sa, dupăctm se spune, a apro­pierii dintru Anglia şi Grssla. Rămâne taeă şi pe mai de­parte Întrebarea, că oare isbâoa'i-for?

Ieainte de încheiere raai pomenim lucrul, că Iugosla-viai şi Poloniei Conferinţa Pieii le-a dat dreptal să poată arsa fiecare câte 12 aăi de răsboiu. Pomenim aeett lacru, fiindcă nu ştim dacă şi Rosaâni» are ori na acest drept, şi «e-ar plăcea dacă ne-ar lămuri «ineva Io această privinţă.

Şi pe p ă m i a t pace . : .

Âceeaş aeapte sfântă a în­frăţirii cerului cu pământul o sărbătorim acum din aou şi cântecul minunat al îagarilar di.i cer H efiatăm «u toată la-sufieţirea iaimiler aoastre. Pă-reţii bisericilor scăldate în lu­mină şi îndesate do oameni, răsnaâ <U eântăril* sflste ale soliei «arului: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu... şi Pe pământ fac»... Cai cari ani de-arâaăul au font marterii eâl-bătăciei eaaeailor, eari a»i de-arâadul au fost înjugaţi la jugul răaboiului îafrieeşat, aeum cântă aâatecul «ara ca 19 rea' euri mai aarnte a răaucat colo departe la răsărit ţi da souăs prezeee veacuri tacaaca „mereu /ace iaimile omeaaştisă tresară*

Bisţi oameni ai trudai u nă cazului, dia mintea cărora Dumnesea ştia «ânâ aa va şterge iceana tranşaeler, «ia ureckiU cărora DumnMeu ştia «âma* va pieri ca totul răauaehil buhui tuîui înfricoşat al tuauvilar ţi şrapae lclar ufcigltoare, acum îşi !n4r«a?tă miaţile aâtrl răsărit, cătră peştera « » Yifiaim, unire

s'a născut „Domnul păcn* şi părintele vesealui ce Ta să

fie*. E şi acolo lumină, dax nu lumina raehetelor; suat şi acolo asntecu, dar nu cântecele săl­batece abrăsboiului, cari aprind ÎH inimile omeneşti ura, duş­mănia'şi pofta de răsbunâre. E lumina adevărului, lamina aeea mar», care lmameaza celer cari zac In întuneric şi în umbra morţii şi le arată calea vieţii şi a mântuirii. Iar eâatecele sunt ale păşii şi binecuvântării, ala iubirii şi ale Înfrăţirii.

Căci prune s'a născut aouă^.. şi e'a dat nonă... Demnul cerului şi al pământului şi-a tr ia is ge unul născut fiul său şi ni-la dat nouă, oamenilor pâeătoşi. Veniţi deci fraţilor, pe aripele gâadu-riler noastre să alergăm la peştera dia Viflaim, să străba­tem cele souăsf răzeee. veacuri şi sâ vedem pe pruncul acela minenat şi să ne închisăm lui. Veniţi să ae îndulcim de zimbetul lui dulce şi să învăţata legea iubirii şi buaei înţelegeri. Şi minţile aoastra să le lăsăm sâ se deştepte Ia glasul minu­nat al îngerilor şi păstorilor.

O oameni ai lumii, cari în-veainaţi pământul eu răutăţile voastre şi îl înrt-şiţi cu sânge omenesc, treziţi-vă, deşteptaţi- vă! CtKoaşteţi şi pricepeţi nebunia care vă paşte de aai de zile şi pr4>a*ti» la care aţi ajuns! Lamina cea mare dela Viflaim agriaiU-se şi îa inimile voastre şi în areehile veastr» Intipă-raseă-se adâne câsteeul înge­rilor şi păstorilor. Căci din prăpastie numai această lumină poate s i ne seoati şi numai acest câatec.

Două cuvinte răsuaâ dela o margine a lumii până la cealaltă, cuvâHtuî dreptăţii şi al păeii. Dar întruparea acestor două cuviata în lume nici-odata an sa va face din îatuaerecul pa­timilor omeaeşti, ei dia lumiaa iubirii dumnezeioşti. Lumiaa iu­birii va arăta drumul cătră pne8

şi dreptate, iar pacea şi drep. tatea va croi fericirea «are o aşteaptă şi după eare aleargă • lume îitrcsgă.

lata, ee se învaţă psştera din Viflaira. La ««sehiiâtura acelei peşteri n» atât ostaşi e« armele întinse tpre ucidere »i pătfori buni şi W â B z i ) e a r î laehmă aceluia care va să fi» păatoruleel bu* al lumii latre*"

Dreptatea şi p a e „ i u m i i ' « « e l e ucigătoare . Y o r ^ a«.gura c i a m , l e i | b | « J

^ ă d r a r ^ r i ^ «1« iuairii, căai a l " U < 8

•» »um.i a c t , vor n 8 M 8

relelor a. cari J L * ^ * ' ' ă l

La naşterea pruncului dia Viflaim îngerii şi păstorii au vestit pacea şi buna înţelegere între oameni, De-atuaoi au tre «ut nouăsprezece veacuri şi poate-că mai mult decât < noauăsprezaci ori nouăsprezece şi-aH uitat oamenii de cuvintele aceste venite din cer. Oare nici acum să nu-şi tragă pe seamă Ingâafarea omenească? Oare niei acum s i nu ge trezească cei ce dorm?

O, oamenilor, treziţi-vfi! Pără­siţi patimile eari v'au înveninat inima ! Omortţi ura şi daşmăaia, ca din moartea acestor patimi caii atâtea rele au adus in Iuqm, fi* răsară iubirea şi pria iubire pacea şi buna luţele-gere. Mărire - întru cti dt sus Iui Dumneucu şi pe pă­mânt pace si intre oameni tuni învoire!

Septinaiu Popa .

B o a l e i e d e s t o m a c .

0 îatâsşlars idsrtrita.

Ieainte de Crăciun, fiecare era se Îngrijeşte »fi facă câţiva colaci pt; cari sA-i ! » -pertâ la oolindîtori şi ui«s dacă nu un porc maro cel puţia un purcel giasuţ, din care tn aărbitori să manea cârnaţ, să fiarbă «urechtu cu găluşte ki care să pui i i »n ciolaa, iar slânifta şi «Aiaca Kă «fimfină şi pe mai târziu.

Aşa In zilfîc trecute şi primasml Dinu Nalbă din Ar-boraş, a ucis un p»rc graa şj afme cât un deal. Pri­marul Dino Nalbă e om eu stare bună şi foarte cinstit de săte»j. A l«a:t parte şi lo bătăM» di» Galiţia şi a fost câtva l i m p şi prise*or In Rusia. Itt vreme» petre«*tă prim GaJiţia şi Rusia a trăit cum a putat şi s'a cam dae-văţat d<t bunul o^iceiu d-e a posti in postul sf. Crăciun. Aşa şi acura. G* ar fi fest dacă n'ar fi fâeut c«wâa-darea porculail A chemat p» vice-prirnarul, pe toţi juraţii şi p* alţi prietini din c&tâme şi tn trss o petrocaaie ie i-a mers veat*a şi pa sate!» * » &pt*ptert. Ao avat 1« «iasă curteni ea carne, câr-naţ, câtiabaşi, tecană d« p©rc, twte m jnraari, aşa bwne cum şti doana* p r i -«isttţ* a l pr«gtteaeeă. Ş i cum elşt i» 2 i w î a : > C 8 T a ş a l

g*l n« pefti ©aspsţi« e a4us

alb i

să pns

păr ehi

i şi roşu. m \

Şi primorul Dinu Nalba d«a pildă o a s p e ţ i ! o r * »P« mâacate. Şi a ^ din cu^ch i şi d i a « cârnaţi şi cârtaboşi. Aj, »ri povestind p 4 ţ S n i i ^

oAt&ni» s p u E f i a : . > e i f r a ţ J ! o r

fi ar»t noi m a 8 a a c e a ^ rm Galiţia cum ne raaiit|n. a.r«m f©amea<. Şi ^ n , J inflt cu paharul tacă -n,

Petrecania a fiaut t e âti neaptea. Dupăceoaspeţ i i^ Împrăştiat, Dinu Nalbă t'k

culcat. Der n'a putut ţ| doarmă. S 'a întors când o poarte când pe alta. Asadâ. St f lă gre», o&hii In csp« erau Istarşi. Nu mai ştia ^ sine. Ameţeşte. Se deşteaptă. Ineope să vanaeze, mâncSri nemistuit©, de un noirosaerlu, S « uşurează pnţin. Apoi iarăţ voancază. Şi vowatul nu-i Încetează Lacrămile li cwg din ochi, cămeaşa i-o poţi stoarce dc sudori. Dina Nalbă e bolnav. Are inii dt sttmat. A măncat prea m«Jt şi tot rnâRCâri grele, pe cari stoEJîicuî nn le-a putot miotal. Dt a c e e a a tncepot eă nsude şi £ă vomeze. Şi vospatul nu-i mai înceţi fiiiidci cm caoa slab de sto­mac Incâ cb când a fost prin Galiţia.

Doctor lr> apropiere n»' era. Aşa an chemat m»| flrabă pe Învăţătorul Valii* Codrctnti care se pricep» k tot feliei de berste noştea multa leacuri, >n«-i boală fără leac» -l icaâ de raalteeri Codrean^

Ce a f icat Învăţătorul [ > droanu ? A zis primăresei * aştearnă patul. Dinu sâ 9

calce pe spate, azi ar-e- lip

dc linişte. Pe fo**6 ' ' a P , un ştergar erdat In af» dar şters cât do bine. ^ făeuft ca tot ia ua ce«s, pitsă îi t a îace» marc», să Infhiţească o ^ o&ţiei de gns*t â> « j 4

grăuate, iar şterferui * * ^ schimbe t*t la « c « ^ ^

In trei sile nu I-a După trei 0

rnânca nimic. *^*ă p©ate să ©âcee . J»Pte rece. I a r daci n«i « voraeaai, atanci P0&te

A

mân«« ţi eâte a» ° * meaîe. Ba mai tâ rx i»f , ? ! "

Nr. 2. U N I R E A . POPOR m n i

•da pai ?i Puţină c a r n e

pui. Aşa pe rând să se obiş­nuiască cu mascările. Alt­cum iarâş poate să se În­toarcă boală şi sâ-i fie şi mai râu- —

Am spus la gazetă acea­sta întâmplare, fiindcă sun­tem chiar în vremea uctsuîai de porci. Unii vor râde de Dinu Nalbă. Mulţi însă vor învăţă dia păţania Iui. Şi trabuie să înveţe mai ales acei mulţi oameni, cari şi-au petrecut zilele prin Gali ţi» şi Rusia şi şi-au câştigat fsl şi f«l de dureri şi boaie de «tomac. Aceia totdeaana să fie cu grije la mâncări. Sâ no mance mult şi mâncări grete, cum suat mai ales. mânoările. de parc. Să tră­iască cât se poate de regalat, Dimineaţa sâ mance lapte. Dacă nu are lapte, s » mance i> gamă eu pftne. Pane» să fie bine coaptă fi mai mult uscata decât moale. La armai iarăş o z&m& şi ca c/trac. Dar carnea sâ fie foarte bine foartâ, să se scrobească bine în gerâ. Seara i*răş lapte, dacă se poate încă lapte aer« şi mult;uns sau :dauă •oue fierte. .

Aaost cost îl folosesc numai oamenii bolnavi de stomac. Goi sănătoşi, cu măsura pat să mance ori şi *e. Mnfcţi oameni se obiş-tiuesc «ă-1 Indoap© pe bolnav eu plăcinte şi uite mâncări grele. Se tem doar că bol­navul va muri de foame, dacă va aju*â vre-o câteva zile. Să na se teamă. Ea încâ n'am văzut pe nime să ssoară, 4h\ cauza că a ajunat, dar bdnavi şi morţi din cauza *â au mâncat $rea malt ori aa mâncat naâncări rele am Văsat eu sutei®.

I- P Cârapeanu.

— Preţurile oiaiaie ale cucu­ruzului, Preţurile cueumzelai J e * t r a '«««ie vtiteare, oficial .mat ••târlte, da^ft ettwi urmează: '

j*nearie 100 kg. ««ttuleu 6 0 cer. * 100 kg. afârîtnat 80 cor.

* * b r « " 100 kg. cu taleu 6 5 cor. * 100 kg. sfărîmat 85 cor.

Martie 100 k g . c « U l « « 70 cor. * 100 k j . sfâriaaat 90 car.

A »«He 100 kg. cu tuleu 75 cor. P r « ţ u r i l e v . a h.târlt pentru

Leacul unei boaie. Ş T I R I .

> Dorim sărbător i f e -ncite tutttror cetito-

Şi. trupul şi sufletul se pot bolnăvi; doctorul lecueşte be-» teşugurile trupeşti, pe cele su­fleteşti le pot leeul cei neatinşi de morbul răului, oamenii în- I r i l o r s i ' p r i e t i n i l o r ' m tregi.la minte. Boala cea nouă, z - f p i ' J o r B

numită „bolşevism" a lovit pe n o a s t r e , aeeia cari fârâ muncă şi grijă T , . căutau raiul pământesc. Ba a *oţi aceia, cari doresc bântuit şi bântueşte încă în s<* fie de fald la hiroto-Rusia, s'a întins în Ungaria şl nirea Mitropolitului, sd n'a prins rădăcini la noi, unde | telegrafese ori sd tclefo-este mai multă minte" ca aiurea. Străini, fărâ-wedinţă, trântori ai vremei de astăzi, bolşevicii n'au curajul să deà ochii cu noi, căci nu le vine la socoteală când îi vom întreba cine sunt şi ce voesc.

Spun, că voiesc să facă o apă şi un pământ, că prea s'a făcut lumea rea, că prea sunt unii mari şi puternici şi alţii mici şi.asupriţi şi că prea se urăsc 'şi se mâaâncă oamenii între ei. Acestea le spun ei şi pentru îndreptarea râului în­trebuinţează arraa revoluţieil Râsbciului îi zic amor-pentru pământ şi totuşi o duc într'ua răsboiu şt astăzi, când pacea domneşte în întreaga lume. Bol­navii aceştia numiţi „bolşevici* lucreaiă la surparea statului, Ia amestecarea neamurilor: Ruşi, Unguri, Români laolaltă, să se-amestece să iasă un singur neam de oamenii.. Aşa propo-văduesc ei. Minte de bolnav! Şi leacul boalei ittă-l: „Braţul vânjes al dorobanţului români El a isgOBit duhsrile necurate, a sfărâmat planurile de procop-seală ale duşmanilor. De vom întâlni un asemenea bolnav avem datorinţa să-l însănătoşim arătându-t pe îndelete, că binele vă veni delà noi înşl-ne prin siuncă dreaptă şi cinstită, nu prin vorbe de clacă şi răsvră-tireî Boiaavit aceştia au căutat sălaş în ţ ara noastră, care s'a închegat de o parte şi de alta a Carpaţilor până la apa Nis­trului, dar a'au găsit şi nu var află ospeţie, pentrucă stânca de suflete frăţeşti ştie câtă durere şi câte valurl_de suferinţi aH bătut-o de veacnri de anii Tim­purile pria cari trecem sunt prea mari pentru a sti nepă­sători pentru viitorul neamului nostru 1 Fiecărei soli sâ-i cău­tăm leaeul şi să nu ae temem, că nu l-om găsi; daar mântui­rea noastră delà nai trebuie si plece! Să vrem şl «ol o apă şi un pământ, dar nu cam tn ele* ace i »olnavi,ci ca o unire trai­nică a tuturor sufletelor ce »at si simt româneşte. _ ' Ăsta va fi cel « a . aun leac contra tu taror bolilor ae ne-ar ameninţi sufletele!

N. D. Petrescu-Zolţ*

neae din bună vreme dlui director Caliani. Altfel nu vor avea nici cortcle si nici loc de stat în ca­tedrală.

* O î n t â m p l a r e

dii Tiiaţa prim-ainistrBlui nostru.

Era In 27 Noemvrie, 1918. In Blaj, ea pretutindene», erau mari pregătiri şi insuflaţire în v«derea zilei msri de 1 Decemvrie, aael an, îs care Ardealul ţi Bănatul ai Bihorul şi Maramureşul şi-au spus dorinţa şi voinţa nestrămu­tată, câ să uneso cu ţara-mamă pentru totdeauna.

Ia Blajul eu nurae mare au f*sc sosit mai mulţi fruntaşi ds ai noştri, intre cari şi Dl prisa-mi«i$tru Dr. Alexandru Vaida-Votvod. Cărtd sâ plece spre Alba-lalia acest luptător neîn frieşt, caii înhămaţi nu voiau să mişte trăsura dinainte» pătatului metropolitan ori cât dc mult s'a chinuit servitorul, care avea Ia mână frânole. Atunci a veait In ajutor un nit servitor, care, ur-cându-je pe capră şi luând frâ­nele, iară nioi un sgomot, a mânai caii sburdainici, ocolind curtea vlădiceascâ.

Atunci un prietin veehiu al Dlui prim-ministru i-a zia: »Vezi, frate Alexandre, cam aţa se în­tâmpla şi în vieaţa popoarelor. Snb coHducerea unor bărbaţi, poporul e nemnlţnwut, murmura pentru orice greutate şi In viaţa lui na se vede nici o înaintare. Vin alţii la câruiă, şi aeelaş popor, cu aeeiaş greutate şt având aceleaşi legi, jertfeşte orice şi supoertă părerile spre binele sân, fârâ nici un murmur. Aceasta se explică aşa, că, ori cum să ăe poperul «cela, el aimte căldura dragottei, ori ră­ceala inimei conducătorilor săi, şt răsplăteşte cu ascultare pa ceice 11 conduc nu numai cu capul, ci şi cu inima, iar pe trufaşi, pe oamenii fară inimă, nu-i poate «uferi nici eând ii fac bina*.

Dorim Dnului prim-ministru, •ă ţină mult frânele guvernării Ramâniei mari cu Infilopciunea şi dragostea, ce le a arătat tot­deauna pentru poporul nostru.

<«t).

— Plata profesorilor din Ama-rlcî. Crtim intr'un aiar din America, «ă acolo profesorii universitari dtn Stetele-Unite ae un salar mai taie ca an muncitor care duce fiara înroşite ca roaba, sau ca un mecanic delà • iile ferate.

Tot aşa fi la noi, In Ţara Ro­manească, fără să vorbim de profesorii delà gimnazii şi În­văţătorii delà sate, cari sunt martiri ai vieţii, atât li-e plata de misă şi neînsemnaţi.

— Săptămâna şoarecilor. Bn-g'cjtl, căci cine alfii ar putea s i fio, au' • săptămână aleasă pe lună. Cetiterii noştri vor utede, că săptămâna acei« e mdttitA pentru eioe ştie cc lucruri mari. £Vt, de usde? Aceea e săptă­mâna ş9araailor, a rânSt«»r«i de şeareci tn fieeure QA>&. Se ştie, cl'n Anglia »'« Încuibat «tata şoreaănme, aaro păgubeşte ţara cv miliarde. Cei cari ucid mai mulţi şoareci c-apăts răsplată din parte* statului, iar o«i cari i»e»-deso eăre o maşină de prina şoareei trec de oameni mari.

Eaglejji se atlă cu şoareoii In adevărată stare de răsboiu. A» cum îi «<cid cu gaze Innăduşi-toare (besabe de gaz).

Cine are vr'un osijloc pentr» siârpirea şearccilnr să se ductt in "Anglia, cSci de bană *amă va primi o rîsplatft grasă.

1 — Hoda fetftlor im California, tn California, din Ţara Amerieei, fetele aa descoperit o soaă raodă. Ele iasă să le sugrăvească pe pielea peptului un şoarece mic albastru... Acum aşteptăm şi noi cei de aici din Ţara Europei ca aceasta nouă şezsnie a fetelor dia California, să treacă şi la asi In Europa, să vedem şi fetele noastre awăgite de curi-easa modă americană, do-a purta şoarecele în sân!

— Bolşevicii aa ocupat din nou K*evul. O ştire dia Moscva din 19 Dec* spune, că după apte taverşunate contra trupelor

iui Deaikin, bolşevicii ar 11 • -copat KtDVul, capitala Ucrainei.

Trapele albe suat pe fttgă. — Cocoane fără pălării...

Aaglia şt America suat firile şotaniilor de tot feliui. Acum ci că au dc mult s'a tnQiaţat (a Londra o tovărăşie tn scopul de a îndupleca teoseile să na mai poarte pălării. Terărăşia e patronată de 3 fainei dia cele mai dc frunte, cara dau pilda Infâţlşându-se pretatindoni lără pălării.

— Un j a\tn darnle. Cetim In gazeta nuntească dia Mediaş, că c«M«t:rcantul jidov, Filip Ci­tron din Mediaş, a făcut o fun-daţiuae <<c 100 mii coroane pantra gimnaziul săsesc din Mediaş. U n venitele acestei fun-daţiuai se vor da ajutoare pro­fesorilor acniii giwDax pentrucn •ă poată mrrjjc ia străinătate şi aă poată Invâ(a mai departe.

O P O R U L U l Nr. 2

- 0 maşină da umbla*. învă­ţatul francez Dr. Gavril Bidon din P.ris a făcat o maşină, cu ajutorul căreia oanenii lipsiţi «te picioare - şi sunt mulţi nefe­riciţi de aceştia acuma după războiu - pot tă° umble fără nici o greutate. Bieţii ologi pasă numai un bunb şi maşina începe să um»!e.

- Om omorît de bivol. In co­muna Tăuni, din plasa Husu-sâului, s'a Întâmplat următoarea nenorosire: Venind oamenii dela târg, din Cetatea de baltă, în ziua de sfântul Nicolae, pe dru­mul aşa numit »pe s«b Ciun-gariu* bivnlul în etate de 5 a»i a lui îoan Stoia l'a omorît pe Ioan Puşcă a Firii. Caşul s'a întâmplat aşa, că Ioan Puşcă a Firii a dat cu biciul după bivol. Bivolul s'a întors îeapoi, l'a luat in coarne şi l'a aruncat ca pe o peana în aier, şi când a căzut jos, ds loc a fi murit. Bivolul încolo nu era împungaci.

Vestea ni-o scrie cetitorul nostru din Tăuni, Vasilica Co­vaci.

— Câte animala au furat vrăş­maşii din România. Nemţii după ce au furat tot ce ae putut din România s'au pus şi năsdrăvă-niile şi le-au tipărit, ca cei mari ai lor încă să-ie cunoască. Dum­nezeu însă faptele rele nu le lasă nedeisoperit*. Aşa şi hoţiile nemţeşti au ieşit la iveală şi s'a adeverit, chiar şi înaintea fran-cesiior, că nemţii au furat din România, pe lângă alte averi, şi mi milion de vaci şi boi, fafru milioane, patru sute de «iii de oi, două milioane de miei şi un milion de. porci.

Oars na s'au cugetat, că oare când li-se va opri în gât earnea cea multă?

— Guvernul bulgar pedepseşte pe vinovaţii răsboiului. Guvernul bulgar în dorinţa .de a pedepsi pe vinovaţii răsboiului, a cerut prin Mijlocirea Conferinţei de pace — pe vinovaţii răsboiului, pe Rado'ilavoff fostul primmini-stru pe limpfcl răsboiului, jfekoff generalisimul armatei bulgare, generalul Satttcktff fost plenipo­tenţiar militar la cattierul gene­ral german şi a lui Gheorghieff fost şef al siguranţei sub regi mul guvernului lui Radoslavoff.

Se vede, «ă în Bulgaria au ajun» oameni mti cuminţi la cârmă, cari vreau să lecuiască fără întârwcre «anele pricinuite de râsb«iul lor nenorocit.

- - S'a Ieftinit pământul în Un gârla. In oraşul Kaezkomet di» Unguri* pe limpul râshainlui se vindea un jugâr dc vie cu 20—30 da mii dc coroan*. Acum» »e poate cumpăra cât mai multă cu 6—10.000. Oraţul Kec»ke«nct şt-a parcelat atuma o parte a locului aritor pe eare-1 avea. Cel mai scnmp p&tnănt s'a vândut cu 1600 cor. jugărnl. Ba

a fost }t «ăatcat de acela, care s'a vândut cu 670 eer jugârel. Semn răa. Ţară de vânzare,..

— Admiratei Horthy nu ştie ungureşte. Cine n'a a*sst 4* adiăiralel Horthy,, vestitul al doilea Tisza al Ungurilor, care şi-a pus in gâad să recucerească Ungaria iatr<s«gă, deeîarând răz­boiu taturor popoaralor, cari şi-au primit partea ce li-se cu­venea diit vechea Ungari» fără­delege. Ceti» acuma într'o foaie nemţească din Timişoara, că acest ungar mare nu ştie vorbi ungureşte şi aceasta o mărturi­seşte un marinar d« al ui H»rthy care a ssrvit sub comanda ae«-stui admirai pe nai» de răjboiu asraită «Viribas Ueitis*.

— Nu 89 mai pot întâmpla ne­fericiri cu trenurile, aşa ae spune cel puţin o foaie franţu­zească. Şi anume, inginerul Cla-veille zice, că ar fi făcut un fel de maşinărie, care se pune pe fiecare locomotivă ţa care dă de ştire trcswlui, care vine în faţă pe aceleaşi sini, că atol» se ană şi alt tren, şi astfel au se mai poate Întâmpla ciocnire de tren. Până acuasa s'a'u pus 1000 de maşinării de acestea pe le-«omotivele fraacese.

— Polonezii nu glumesc. Cetim în ziare, că în Polonia a fost condamaat la moarte şi exesutat un comerciant, nentrucă a făcat spseulă (câştig neiertat) cu trei vagoane de mânearc, cari or fi trebuit duse armatei poloneze.

Onre, dacă pentru tet câte trei vagease înţelat* ar trebui să moară şi la noi ua speculant, cât ar £ da mare numărul celor condamesţi la me&tte?

Şi până n» se va introduse şi la noi pedeapsa eu moarfee pen­tru speculanţi nu va & rânduialâ,

— Paşapoarte pentru ţinutul da dincolo da Tisa. Pentru ţinutul de dine»!© de Tisa nu mai sunt bun» l»fitina|iile, eari şe dau până acum, si trebu» paşaport în rând, ast şi pentru ţările străine. ,

0 nouă Maşină da «burat. Un »*u aeroplan după sistema! • Haedley Page* e««te duce de U 1 5 ~ 2 0 de persoane şi 0 în­cărcare până la 2 tone greutate Esto «ompus diatr'e ^ r e easi metalnu eu covnare, p.rdel,, fotohut., lămpi de lu«inâ e l c e . t n « , pendule, a g l i 8 z i > , «parate telegrafic, a r ă fl ^ foane ţi vase p e « r u florj

In curând vom e m . . ' ^

Ş« «P« sâ mai ^ c f i o w ' ° U * -d " C - < * * «eedaate ^

asta noul. Şi apoi sâ mai zici, efi omul au-i drac, când iscod «dracii» pe» Hunerl

— Săra&BăAaril* în Ariaal din «.uza vremii neprial» iutr'o star» cam slaba. C wiwltc sim&nături Încă nu s'au fiiut. Suntem îngrijoraţi pentru anul viitor. '

•Rai

C a l e n d a r u l

„Unir i i P o p o r u l u i " apare săptămâna viitoare.

Atâtea scrisori ae vin zil­nic şi atâtea rugari, in cari ni sc eer caleadare, to'jăt

fie-sm hotorlt să tcoatem totaş un calendar pentru ectitarii noştri. Facem şi aeeastá jertfă de dragul ce-titoriler sostri.

Cuk^ñtorii iî-osfri s';ui şi apacat de cales şi In eAtcva zile 11 vom puno sub tipar.

Calendarul > Unire» Po­porului* va cuprinde tot cc e de l i p s ă piHtru cetitorii noştri: sărbătorite, târgurile, sfatnri ccouomice, povestiri, poîxii, glume şi multe rvltc mărunţiiieri.

ca sd-l poată avea eu tofii, facem un favor, curx nu mai face nici o altă ga­zdă. Trimitem acest ca­lendar în cinste fără bani tuturor acelor cetitori ai „Unirii Poporului", cari şi-au plătii întreg abo­namentul atât pe anul trecut 1919, cât şi pe a-nul 1920 cel puţin până in 1 Februarie 1920 şi dacă no mai trimit 1 cor., adecă taxa de recoman-daţie cu porto.

Cei ce nu nc trimit pre­ţul gazetei şi corcit tu pentru spesele poştale cel puţin până ia 1 Februarie, nu vor primi calendarul, ci-1 vo.- pu­tea oumpârâ delii librărie eu preţul de 4 cor.

Grăbiţi aşadară şi triraitiţi preţul abonarnentalui rât tom iute, pentrucă altfel nu veţi patea c e t i «el mai frumos ş i mai folositor Galendfcr.-

Cei ce vin U Blaj la hiro­tonirea Metropolitolţii pat aduse Şi abonameetele C O R -săteniior lor şi astfel le duc mergând şi calendarul, ! a

care va fi ş j chipul Metro-poîrtului Vasile.

î m p o t r i v a r ă s p â n d i ­

r i l o r d e ş t i r i

1. Vor jf censidtrafi ca infr&steri :

a) Â6*i cari fără rea credinţă frim tocalutri fublice g&ri, trsnnri, fs atr&ui, etc, mor comu­nic» colporta, comentă

tn ortce chip, # i H . adevâr&te, fi« imagiH(£ sau fărsri relativ £ operaţiunile de răt&Qin

situaţia şidislocarea^, pelor, disposifiunik <^ toriidilor militare, S m

orice ck sstiune privitoare la a mat a română.

Ăee-Astă infracţiune i( va fudeea f i c e * d a « % de pretori Ln prima $ ultima instanţă, eu i& ckiso»re până la m an

cKi att*ei*dd până la 2000 Lei-

C&ttel fapteie de mai m sa &fr k i'&&&®Şit f« ful de « srpiona.smiiraia, 30 apli-o& fc&yf&eh fn-z&stfie dc l<*gite pmsk în vig*«re $n timp dt

Posta Redaoţiei. Par. Icati C. Ihmdrta, Ckiriliu,

Iţi rrmlţ.lmn'.i pentru interesul ce-l porţ i foii noi is t ic fi pent.u incasjare» nbonamotituhii . Ct:lor 14 abonaţi li-se va trimite foaia ţ i pe mai departe iar celorlal ţ i l o o -rom sista.'

D a c ă toţi domnii preoţi ar purcede a s e m e n e a Sf. Voas t re >Ur.irea« (i >Unirca Toporului» n'ar avea astitl o dntorir. dc ap ioape 200,000 cor. la tipografie Indiferentismul celorptntrt car i luerâia n c omonrâ însă.

Ut 1 -1V2H aiim.

C o n c u r s . S I Î publică «oncurs pcntrB»

se ocupa imadint : 1. I. Posturile de secretari şi

H. PoituriJe de subsecretari din a) Ricin, b) Samşu<«\ c)Mădâ-rar, d) Sânti*«nn.

2. Postul dc secretariii

3. posturile dle subsecretari» «•) Band, b) IVmet, toate în pil» Band, judeţul WunSş-Turda

Concsrenţii, — cari pot fi »u' mai cetiţeni ai României " vor avea a dovedi nunsai cvali-ficaţrunca legală şi praxa d{

Până acum, — notificând «»_c* Umbf p # i e d {n vorbă şi «ri5?

Cei, ce vor obţine aceste p»«" turi, vor beneficia salari»! fi' e' "iţele prescrise de ordiaaţi»« l ,e

J egale Ist vigoare. Petiţile sunt a se adrese cWe

priaipretura plasei Basdul 6 i

căwpie până incîasive 31 nusrie 1920.

Bandol la 1 Ianuarie 1920. Dr. Rus*

1 ~ < priBipiewr'

R«eastor r K ? ^ 1 , ,

I U L I U