istoria televiziunii

2
 Istoria televiziunii Apariţia televiziunii este un fenomen rezultat al unei întregi serii de procese tehnice. Începuturile sistemului de televiziune au avut ca bază “paradigma” electromecanică. Televiziunea este posibilă datorită unei trăsături specifice sistemului de percepţie uman, numit persistenţa imaginii. Ochii continuă să vadă o imagine pentru încă o fracţiune de secundă, după ce aceasta a dispărut din vedere. Pentru transmiterea sunetelor şi a imaginilor, televiziunea apelează la un ansamblu de trei tehnici: fotoelectricitatea, analiza imaginii punct cu punct şi linie cu linie şi undele hertziene. În jurul anilor ’20, apar primele prototipuri ale sistemelor de televizune. Rezultatele acestor  încercări se vor constitui în transmiterea la distanţă a unor litere. Dispozitivele utilizau principiul transmiterii fotografiei prin telefon. Perioada ce urmează este marcată de invenţii precum tubul catodic, iconoscopul şi dispozitivul de baleiaj a imaginii. SUA, Anglia, Franţa şi Germania îşi vor intensifica eforturile pentru a pune la punct televiziunea ca nou sistem de difuziune. Ch. Jenkins şi J. Bird realizează, în anul 1925, prototipurile tele viziunii mecanice. În acelaşi an, Bird  înfiinţează prima societate de televiziune din lume, Television Limited. Calitatea imaginilor oferite de către paradigma mecanică a televiziunii era însă rudimentară. În acest context se dezvoltă ideea ideea unei variante electronice a televiziunii, susţinută de către Vladimir Zvorykin şi Philo Fransworth. Primul, în 1927, va inventa pentru RCA tubul catodic de recepţie (cinescopul), iar în 1931 tubul analizator al camerei. Pe de altă parte, Fransworth realizează, tot în 1927, prima telecameră electronică şi îmbunătăţeşte sistemul video de la 60 de linii la 400. Începând cu anul 1934, producătorii din domeniul audiovizualului vor acţiona într-un cadru determinat legislativ. Guvernul va impune ca standard o definiţie minimă de 240 de linii şi 25 de imagini pe secundă. Anul 1941 poate fi considerat punctul de plecare în dezvoltarea televiziunii în SUA. În ajunul izbucnirii celui de-al doilea război mondial Comisia Federală a Comunicaţiilor (FCC) işi va da acceptul pentru televiziunea de larg consum, legislaţia fiind preluată, în mare măsură, de la radio. Momentul reprezintă transformarea televiziunii în mediu de masă. Reglementarea sistemului tv va însemna adevăratul start în ceea ce va deveni o mare industrie. Numărul staţiilor creşte de la şase sau opt în 1945, la 98 în 1950, iar în cel al receptoarelor , de la 10.000 în 1945, la 4 milioane în 1950, zece ani mai târziu ajungând la cifra de 35 de milioane. În 1948, FCC a interzis acordarea de noi licenţe pentru staţiile de televiziune- perioadă cunoscută sub numele de îngheţ. Staţiilor care erau deja în funcţiune li s-a permis să-şi continue activitatea. Era însă nevoie de timp pentru a pune la punct detaliile unui plan general, astfel încât să se poată evita cât mai multe probleme atunci când televiziunea avea să atingă un punct maxim de dezvoltare. Atunci când îngheţarea a încetat, în 1952, s-a primit un mare număr de cereri pentri staţii noi, în zonele din SUA care nu aveseseră semnal. Acceptarea lor a stimulat în mare măsură vânzarea de televizoare, iar curba de adopţie a urcat rapid. Tot în această perioadă, televiziunea prin reţea îşi găseşte un concurent în sistemele Community Antenna Television. Acestea au apărut din cauza receptării slabe a semnalelor emise la staţii aflate uneori la mii de kilometri distanţă. Robert Tarlton va monta o antenă înaltă şi, în schimbul unei taxe lunare, va conecta prin cablu fiecare abonat. În scurt timp ideea a fost preluată, trecându-se şi la recepţionarea şi transmiterea de semnale din alte oraşe, ceea ce însemna o concurenţă neloială pentru staţiile locale. În anul 1958, factorii de natură economică şi tehnică fac ca televiziunea să se apropie şi de mediul rural. Din 1960 televiziunea devine un element obişnuit al vieţii cotidiene. Piaţa de desfacere a receptoarelor ajunge la saturaţie, iar numărul staţiilor de emisie creşte şi el. Trei mari reţele se formează: ABC, NBC, CBS. Trăsătura esenţială a programelor rezidă dintr-un amestec de show-business, publicitate şi multă informaţie, în funcţie de politica reţelei producătoare şi de contractele ei cu agenţii economici şi cu elementele politice. Din 1955, după modelul american, televiziunile din statele europene au trecut şi ele la un sistem concurenţial, care admite existenţa difuzorilor particulari. Retragerea statului are printre urmări apariţia progresivă a unui nou drept. Europenii adoptă formula unei regle mentări autonome în momentul în care în SUA încearcă limitarea ei.

Upload: catrynelg

Post on 10-Jul-2015

97 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

5/10/2018 Istoria televiziunii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-televiziunii 1/2

Istoria televiziunii

Apariţia televiziunii este un fenomen rezultat al unei întregi serii de procese tehnice.Începuturile sistemului de televiziune au avut ca bază “paradigma” electromecanică. Televiziuneaeste posibilă datorită unei trăsături specifice sistemului de percepţie uman, numit persistenţaimaginii. Ochii continuă să vadă o imagine pentru încă o fracţiune de secundă, după ce aceasta adispărut din vedere.

Pentru transmiterea sunetelor şi a imaginilor, televiziunea apelează la un ansamblu de trei tehnici:fotoelectricitatea, analiza imaginii punct cu punct şi linie cu linie şi undele hertziene.

În jurul anilor ’20, apar primele prototipuri ale sistemelor de televizune. Rezultatele acestor încercări se vor constitui în transmiterea la distanţă a unor litere. Dispozitivele utilizau principiultransmiterii fotografiei prin telefon. Perioada ce urmează este marcată de invenţii precum tubulcatodic, iconoscopul şi dispozitivul de baleiaj a imaginii. SUA, Anglia, Franţa şi Germania îşi vorintensifica eforturile pentru a pune la punct televiziunea ca nou sistem de difuziune.Ch. Jenkins şi J. Bird realizează, în anul 1925, prototipurile televiziunii mecanice. În acelaşi an, Bird înfiinţează prima societate de televiziune din lume, Television Limited. Calitatea imaginilor oferite decătre paradigma mecanică a televiziunii era însă rudimentară. În acest context se dezvoltă ideeaideea unei variante electronice a televiziunii, susţinută de către Vladimir Zvorykin şi PhiloFransworth. Primul, în 1927, va inventa pentru RCA tubul catodic de recepţie (cinescopul), iar în1931 tubul analizator al camerei. Pe de altă parte, Fransworth realizează, tot în 1927, primatelecameră electronică şi îmbunătăţeşte sistemul video de la 60 de linii la 400. Începând cu anul

1934, producătorii din domeniul audiovizualului vor acţiona într-un cadru determinat legislativ.Guvernul va impune ca standard o definiţie minimă de 240 de linii şi 25 de imagini pe secundă.

Anul 1941 poate fi considerat punctul de plecare în dezvoltarea televiziunii în SUA. În ajunulizbucnirii celui de-al doilea război mondial Comisia Federală a Comunicaţiilor (FCC) işi va da acceptulpentru televiziunea de larg consum, legislaţia fiind preluată, în mare măsură, de la radio. Momentulreprezintă transformarea televiziunii în mediu de masă. Reglementarea sistemului tv va însemnaadevăratul start în ceea ce va deveni o mare industrie. Numărul staţiilor creşte de la şase sau opt în1945, la 98 în 1950, iar în cel al receptoarelor , de la 10.000 în 1945, la 4 milioane în 1950, zeceani mai târziu ajungând la cifra de 35 de milioane.

În 1948, FCC a interzis acordarea de noi licenţe pentru staţiile de televiziune- perioadă cunoscutăsub numele de îngheţ. Staţiilor care erau deja în funcţiune li s-a permis să-şi continue activitatea.Era însă nevoie de timp pentru a pune la punct detaliile unui plan general, astfel încât să se poatăevita cât mai multe probleme atunci când televiziunea avea să atingă un punct maxim dedezvoltare.

Atunci când îngheţarea a încetat, în 1952, s-a primit un mare număr de cereri pentri staţii noi, înzonele din SUA care nu aveseseră semnal. Acceptarea lor a stimulat în mare măsură vânzarea detelevizoare, iar curba de adopţie a urcat rapid. Tot în această perioadă, televiziunea prin reţea îşigăseşte un concurent în sistemele Community Antenna Television. Acestea au apărut din cauzareceptării slabe a semnalelor emise la staţii aflate uneori la mii de kilometri distanţă. Robert Tarltonva monta o antenă înaltă şi, în schimbul unei taxe lunare, va conecta prin cablu fiecare abonat. Înscurt timp ideea a fost preluată, trecându-se şi la recepţionarea şi transmiterea de semnale din alteoraşe, ceea ce însemna o concurenţă neloială pentru staţiile locale. În anul 1958, factorii de naturăeconomică şi tehnică fac ca televiziunea să se apropie şi de mediul rural.

Din 1960 televiziunea devine un element obişnuit al vieţii cotidiene. Piaţa de desfacere areceptoarelor ajunge la saturaţie, iar numărul staţiilor de

emisie creşte şi el. Trei mari reţele se formează: ABC, NBC, CBS. Trăsătura esenţială a programelorrezidă dintr-un amestec de show-business, publicitate şi multă informaţie, în funcţie de politicareţelei producătoare şi de contractele ei cu agenţii economici şi cu elementele politice. Din 1955,după modelul american, televiziunile din statele europene au trecut şi ele la un sistem concurenţial,care admite existenţa difuzorilor particulari. Retragerea statului are printre urmări apariţiaprogresivă a unui nou drept. Europenii adoptă formula unei reglementări autonome în momentul încare în SUA încearcă limitarea ei.

5/10/2018 Istoria televiziunii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/istoria-televiziunii 2/2