Maria Marinescu-Himu, Adelina Piatkowski, Istoria literaturii eline, Ed. Științifică, București, 1972

Comedia veche

-sfârșitul sec V

-satirică și plină de vervă , insistând asupra aspectelor politice ale epocii

-are înfățișarea structurală a unei tragedii dar cu particularități care îi sunt proprii : prologul, partea corului, episodul și exodul

Aristofan:

-personaje: fruntași politici, poeți, oameni de cultură și sofiști, meseriași, țărani, sclavi, zei coborâți la condiția unor muritori de rând

-știa să descopere ridicolul de situații și să scoată în evidență laturile deficitare ale gândirii și caracterului

-face parte dintr=o familie de țărani, motiv pentru care a luptat consecvent pentru interesele păturii țărănești care au avut foarte mult de pierdut mai ales în timpul războului peloponeziac.

-a scris peste 40 de piese

-a arătat adevărata față a războiului

-Norii- atacă pseudoconștiința, pseudocultura unor anumite cercuri intelectuale ale Atenei

- Broaștele- dezvoltă tema valorii educative a creției artistice ce are rolul unui instrument de perfecționare a vieții sociale

-lumea zeilor era metamorfozată într-o galerie de personaje ridicole

-bună părere asupra înțelepciunii și simțului de răspundere al femeilor, cărora le atribuie calități majore, inteligență, până și un fel de superioritate morală asupra bărbaților

-fiecare comedie în parte este îmbibata de aspecte contemporane

Comedia medie

-înc sec IV – vremea lui Alexandru cel Mare 400-336

-noua orientare a comediei are o triplă explicație: 1) interzicerea ridicularizării pe scenă a acțiunilor oamenilor politici 2)îmbrățișarea aspectelor reale ale vieții 3)sunt suprimate dansurile obscene executate de cor care nu-și mai aveau rațiunea

-renunță la o serie de subiecte care aveau tangență cu politica

-reprezentarea moravurilor reprezintă o inovație

-conturarea unora caractere ca : soldatul fanfaron, parazitul, bucătarul, tipul bătrânului și al tânărului, al sclavului și al curtezanei

-nu se servește de un limbaj poetic

-nu există încă o psihologie a personajelor astfel încât sentimentele nu sunt redate puternic

-reprezentanți: Antifan,Anaxandrides, Eubul, Araros, Amfis, alexis-unchiul lui Menandru

Comedia nouă

-336-250 î.e.n.

-adoptarea unui prolog

-dispariția corului considerat înainte ca fiind un personaj colectiv, participant activ în acțiune

-tema dominantă este cea a dragostei care animă întreaga viață a familiei

-intrigă simplă

-personaje puține la număr,conturate cu o deosebită măiestrie; sunt purtătoarele unei atitudini filosofice față de viață

-maxime și aprecierii asupra vieții oamenilor, puși în diverse împrejurări

-personaje noi: sclavul inventiv, îndrăzneț și intrigant, pus la egalitate cu oamenii liberi – acastă atitudine oglindește spiritualitatea epocii democrației sclavagiste,sub influența ideilor filosofice ale stoicilor și epicurilor, privind egalitatea socială.

Menandru:

-fost discipol al lui Teofrast

-subiectele abordate erau strâns legate de viața reală

-debut prin comedia Mânia , prima dintre cele 105 comedii ale sale

-comediile Eroul, Țăranul, Împricinații – discipol al lui Teofrast – apărător al ideei că fericirea sau nenocorcirea oamenilor este influențată de zei

-măiestrie în conturarea personajelor

-caracterele feminine arată evoluția mentalității grecești în ceea ce privește situația femeii

-comedia nouă vizează omul, căruia îi pune în față ridicolul slăbiciunilor umane, diverse pasiuni

-l-a influențat pe Terențiu

Teofrast

p. 412 - școala peripatetică, LYKEION, a fost condusă, după Aristotel, de elevul acesturi, Teofrast din Eresos,conducând școala între 322-287 î.e.n.

p. 413 - după moartea lui Platon (346 î.e.n.), frecventează cursul lui Aristotel, care, impresionat de elocvența tânărului discipol, îi schimbă numele inițial de Tirtamos în EUPHRASTOS (”cel care vorbește frumos”) și apoi în THEOFRASTOS (”cel care vorbește divin”)

- numărul lucrărilor lui Teofrast se ridică la aprox. 240, iar al discipolilor săi la peste 2000

p. 414 – domeniul de cercetări : metafizica,morala,politica,legislația, logica, psihologia, retorica, poetica, fizica, zoologia, botanica, istoria științelor și a filosofiei

p. 415 – Caracterele – îl arată pe Teofrast ca pe un observator riguros al naturii umane, respectând linia hasată de Aristotel, aceea a cercetarii lumii și omului, pătrunzând și intuind diverse manifestări

- o galerie de portrete care servea drept ilustrare concretă la un tratat de morală expus teoretic

- după moartea lui Teofrast, Caracterele, a ajuns în posesia elevului său preferat NELEUS, originar din Skepsis (Misia), și apoi au fost aduse la Atena, de unde Sylla, după cucerirea Atenei (81 î.e.n.) le-a transportat la Roma,atrăgând asupra lor atenșia gramaticului Tiranion, un frecvent aristotilician, și a lui Andronicos din Rodos, care ne-a dat o ediție clasică

Perioada elenistică

1.Caracterizare generală

P. 449 - 331 (anul cuceririi Greciei de către Alexandru) – 30 (ultimul stat independent al diadohilor, Egiptul, a fost supus de romani)

- mare bogăție de informații: acte oficiale, decrete, corespondență particulară

P. 450/451 - teritoriu vast, atingând granițele Armeniei, Indiei și Egiptului – cuceririle lui Alexandru cel Mare – statele elenistice sau state ale diadohilor : EGIPTUL+ CIRENAICA+LIBIA - PTOLOMEU LAGOS, SIRIA(ter. de la India

la M Mediterană) – SELEUCOS, MACEDONIA + GRECIA CONT. + UNELE INS. DIN M. EGEE– ANTIGONOS GONATAS, RODOS, BITINIA

p. 451- elenizare – educația grecească (transmisă prin organizarea efebiei- org. de tineret patronată de stat- și a gimnaziilor) + funcționarii greci care au imprimat un ritm mai viu în sistemul de adminitrație oriental + în Egipt există o a treia cauză: nr. Mare de mercenari înrolați în armata regelui + religia

2. Centre de cultură elenistică

p. 553/544 - Alexandria – zidită între 331 și 332 î.e.n.

- farul de 111 m

- Museionul- așezământ de cultură,caracterul unei univ. sau al unui centru de cercetare, inițiat de Ptolemeu Soter – în jurul museionului au gândit și au creat nenumărați poeți, filosofi, filologi și oameni de știință, 100 la număr ( Zenodot, Filetas din Cos, Calimah, Teocrit, Apolonios din Rodos) – ideea construrii museionului a fost a lui Demetrios din Faleron,discipol al lui Teofrast – cu ajutorul lui Ptolemeu – poetul Calimah a avut un rol de seamă în conducerea bibliotecii museionului redactând 120 de volume, un Repertoriu al scriitorilor în care s-au ilustrat în toate genurile și al operelor pe care le-au compus – public cititor – Demetrios a răscumpărat, la cererea lui Ptolemeu, biblioteca lui Aristotel și alte colecții aflate în posesia cetăților și a particularilor – anul 47 î.e.n. = 700.000 volume

- stiința- Euclid= a sistematizat toate cunoștiințele antchității în domeniul geometriei / Arhimede = cel mai mare matematician / Herofilos din Calcedon = atomist / Erasistratos din Iulis= medic

- bibliotecă +exedră +sală de conferințe +diverse laboratoare +sală de mese + parcuri pline de animale rare și exotice +grădinipt aclimatizarea unor soiuri de plante

- condus de un preot – obligațiile unui administrator

- Serapeionul- templu/ bibliotecă, cuprinzănd cărțile mai puțin importante și dubletele celor din Museion – numeroase săli de depozitare a

cărților, de ateliere pentru fabricarea papirusului, săli-anexă pentru copierea manuscriselor

- Sema – mormântul lui Alexandru / Poseidonion- templul lui Poseidon / Palatul Ptolomeilor/ Hipodromul și Apeionul/ Arsinoeionul –dedicat Afroditei

p. 454 – ideea formării unui așezămțnt de cultura a avut-o pt. prima dată Pitagora care intemeiase în sudul Italiei un fel de ”confrerie” în care cultul Muzelor întreținea studiul și cercetarea științifică

- Pergam – prosperitate economică + prosperitate culturală- biblioteca Pergamului- 400.000 volume cu caracter științific, număr mare de savanți și erudiți / școli de artă

- Pella în Macedonia ( rol preluat mai târziu de Tesalonike sau Terma deoarece Pella se afla prea în interiorul țării) – oaspeți de seamă- poeții tragici: Euripide, Atagon, Aratos etc.

- Marsilia - școli de retorică, medicină, drept și filosofie / cult puternic pt. Homer

3. Caracterul complex al literaturii elenistice

-opere cu caracter beletristic

-caracter idiomorf- literatură prorpiu-zisă + opere cu caracter istoric, genealogiile, oprere filosofice, de gramatică, de știință

-în cadrul Museionului din Alexandria- „Canoanele” – consacră pe cei trei mari tragici, pe poeții lirici, pe oratori

- la Pergam – în frunte cu Crates din Mallos, caută sa promoveze și să aplice o metodă alegorică în cercetarea operei lui Homer – el demonstrează că acestea abundă în alegorii în care se întrevăd adevăruri istorice și științifice

- Literatura filosofică – Atena – Academia Media și Nouă, care derivă in Academia lui Platon, ajunge sub influența lui Piron la scepticism / filosofia stoică a cunoscut o largă audiență în publicul roman / filozofia epicureică a exercitat o influență notorie asupra spiritelor – toate aceste filosofii cunosc o tendință de apropiere în vederea creării unei filosofii de mijloc

- istoriografia – concepută ca o specie beletristică, se dezvoltă sub impresia puternică a teoriei asupra dramei a lui Aristotel

4. Poezia alexandrină

-dezvoltare : moartea lui Alexandru – secolul lui Augustus, maxima înflorire având loc in sec 3

- s-a dezvoltat în Alexandria, Pergam, Pella, insulele Cos și Rodos

- a avut de suferit de pe urma patronajului monarhului care i-a imprimat caracterul unei poezii de curte

- istoria societății grecești, fenomenul desprinderii literaturii de marile mase, poezia imbrăcând o haină impusă de curte și de cenaclurile litarare erudite

- interes pentru redarea aspectelor realiste ale vieții

-arta realistă – iși gasește replica in sculpturi, în mozaicuri, picturi,

- interes susținut pentru păturile de jos, pt. Viața cotidiană a pescarilor, a plugarilor, a femeilor bătrâne, a atleților decăzuți din faima lor, pentru viața mizeră a sclavilor

- peisajul : pitoresc, de inspirație dionisiacă, cu arbori și animale, cu păstori și eroși, cu ghirlande de flori ( ca în idelele lui Teocrit) / portuar cu marea și construcții în formă de amfiteatru,cu diguri și cu farul Alexandriei / peisajul Nilului cu edificii, arbori și flori, cu oameni și animale fantastice

- poezia devine o poezie intimistă în carse reflectă diverse sentimente, în special dragostea cu multiplele ei manifestări / grija pentru formă, pentru detalii

- un aspect ce a defavorizat poezia alexandrină a fost constanta raportare a acesteia la poezia clasică

- dezvoltarea poeziei alexandrina – 2 direcții: 1) cea urmată de poeții conservatori- crearea de poeme epice / 2) cea inovatoare – poezii reduse ca întindere; în fruntea școlii inovatoare se afla Calimah care a emis un program de teorie literară: întinderea redusă, lupta împotriva expresiilor frecvent utilizate și devenite banale, prelucarrea atentă a detaliilor

- religia nu mai servea drept subiect

- specii : epigrame, elegii, imnuri, idile

5. Poezia bucolică – Teocrit și alții

- Teocrit, Bion, Moshos, Melagru

- s-a dezvoltat într-un moment în care opoziția dintre viața citadină și viața tihinită de la țară se face din ce în ce mai simțită

- are la bază Cântecele bucolice, creații populare, cântate de păstori și agricultori pentru a cinsti zeița agrestă Artemis

- Teocrit

- 60-70 pagini, însumând 2000 de versuri, grupate in 32 de idile și 25 de epigrame

- idile : Cântăreții bucolici, Hoțul de miere, Păstorașul, Pescarii, Îndrăgostitul etc.

-trăsătură pozitivă- realismul său, minuțios surprins

-realizează o fuziune intimp între real și imaginar

-dramatismul împrumutat din Comedie, care au furnizat tuturor scriitorilor alexandrini personaje, sentimente și un anumit mod de a gândi

-punerea în aplicare a unor principii estetice preconizate de Calimah care milota pentru o actualizare a miturilor, dându-le o coloratură realistă

-transformă realitatea în poezie

-natura- liniștită, odihnitoare

-eroii sunt mai degrabă păstori decât agricultori

-influnțe asupra lui Vergiliu, a romanului lui Longos,a lui André Chénier și a parnasienilor

-idilele care au drept cadru orașul – Vrăjitoarele, Siracuzanele

- idilele cu caracter mitologic – persistența motivelor tradiționale- Herakles copil,

- idile cu caracter de imn – preamărirea lui Ptolemeu și a lui Hieron

-muzicalitate

-a scris în dialectul doric

6. Epigrame

-secolul 7 î.e.n. – proză

-secolul 5 î.e.n.- versuri

-cuprins inițial eroic

-conținut mult mai variat și mai bogat decât în epoca clasică; solicită viața cotidiană, viața de familie, scene privind realițiile dintre sclavi și stăpâni

-epigrame erotice, votive, ocazionale, funerare

-epigrama votivă- Leonidas din Tarent

-epigrama ocazională, de la faptele cele mai banale până la evocări ale trecutului

-se mai caracterizează prin reflecția filosofică

-datorită scurtimii lor s-au alcătuit culegeri de epigrame,Antologii – prima Antologie destinată publicului a fost cea a lui Melagru

7. Poezia dramatică (mimul)

-mimul, specie dramatică minoră- genul de spectacol distractiv al antichității- reprezenta scenete din viața cotidiană care puteau fi jucate sau recitate la teatru la ocazii solemne fie în cadrul unor reuniuni familiare; recitarea putea fi acompaniată de muzică sau dans; actorii nu erau obligați să poarte mască însă unii actori au

continuat să poarte măști unele chiar exagerate / mimii erau de 2 feluri: mimi glumeți și mimi cu un subiect dat / principalul reprezentant a fost Herondas

8. Elegia poemului mitologic

-conținut închinat perpetuu spre proslăvirea sentimentelor de iubire

-formă de proporții reduse

- Filetas din Cos- întemeietorul cenaclului din Cos /Hermesianax- discipolul lui Filetas/ Fanocle

Calimah:

-originar din Cirene

-concepția sa: renașterea vechilor genuri, în special epopeea, nu mai este posibilă; astfel, el recomanda crearea unor poeme de mică întindere

-pretindea că tematica poeziei trebuie să se inspire dintr-un contact mai strâns cu viața, lucru greu de realizat deoarece majoritatea poeților alexandrini își duceau traiul în cadrul Museionului

-a căutat să abată literatura de la temele tradiționale

-a scris imnuri : imnul închinat lui Zeus, lui Apollo și cel dedicat insulei Delos

- operă reprezentativă : Aitia; istorioarele sau povestirile se referă la zei și eroi, de care erau legate anumite tradiții sau obiceiuri, fundări de orașe sau de temple

-Hecale- considerat un adevărat manifest literar, poemul marcând închidrea disputei literare dintre Calimah și Apolonios

-Iambii- cuprindeau povestiri și dispute cu caracter literar și moral

-Poemele lirice- bogăția tematicii abordată de Calimah

Apolonios:

-originar din Alexandria

-Argonautica- 5835 versuri, cea mai întinsă operă din perioada alexandrină / are ca subiect legenda exepediției Argonauților- Pelias, regele din Iolcos, în urma consultării oracolului, ăpruncește nepotului său Iason să plece în căutarea lânii de aur din colhida.În vederea acestei expediții construiește corabia Argo, pe care o echipeaă cu eroi de vază. Argonauții sosesc în țara bebricilor, unde se dă o luptă între regele țării și eroul argonaut Pollux. Corabia trece printre stâncile Simplegade și ajunge în colhida, unde stăpânește Aietes. Cântul al treilea este închinat pasiunii Medeii ăentru Iason și deciziei acesteia de a-l ajuta. În cântul al patrulea ni se povestește îmblânzirea taurilor cu copite de aramă și adormirea balaurului păzitor al lânii de aur, ca și reîntoarcerea corăbiei Argo pe apele istrului și apoi pe mare în portul Pagasai în Grecia.La începutul cântului al treilea Argonauții pătrund prin râul Fasis în Colhida unde urmau să obțină de la Aietes lâna de aur. Întâmplarea face ca în calea lui Ionas să apară nepoții regelui Aienes care se aveturaseră să plece din Coldiha. Cu ajutorul acestor copii Ionas speră să obțină bunavoința regelui.După ospățul oferit de rege oaspețilo Ionas explică motivul venirii sale în Coldiha și primește bunăvoința regelui , îi este cedată și lâna de aur. Ionas trebuia însă, la cererea regelui, să îmblânzească pe cei doi tauri cu copite de aramă și cu nări din care ies vîlvătăi de foc, să-i înjunghie și apoi să semene incinta închinată lui Ares cu dinți de balaur, să secere pe giganții înarmați ce se vor naște din pământ. Iason are ezitări și decide să părăsească palatul.Cu ajutorul Medeii, preoteasă a Hecatei- zeitate a infernului, Iasonreușește să obțină leacul pt a îmblânzi cei doi tauri .

-în anul 194 î.e.n. a fost chemat la conducerea Museionului

- în timpul șederii la Rodos a mai scris o serie de poeme arheologicecu privire la întemeierea orașelor rodiene li egiptene / a studiat textele vechi/ a predat lecții de gramatică și retorică