istoria dreptului romanesc unitatea i

�

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALA�I

DEPARTAMENTUL DE ÎNV��MÂNT LA DISTAN�� SI FRECVENTA REDUSA

FACULTATEA DE DREPT

�TEFAN GHEORGHE

�

�Anul I, semestrul I�

ISTORIA DREPTULUI ROMÂNESC�

Istoria dreptului românesc 3

CUPRINS

1. Organizarea politica si juridica a geto-dacilor inainte si dupa cucerirea romana

Evolutia raporturilor juridice in spatiul geto-dac 8

Organizarea politico-juridica a provinciei Dacia Romana 19

Obiectivele specifice unit��ii de înv��are

Rezumat 33

Teste de autoevaluare 34

R�spunsuri la întreb�rile din testele de autoevaluare 35

Bibliografie minimal� 35

2. Spatiul juridic medieval romanescJus Valahicum si inceputurile dreptului feudal romanesc 37

Evolutia dreptului feudal la romani 51


Rezumat 62



Lucrare de verificare 63


3. Aspecte privind modernizarea dreptului romanesc

Dreptul romanesc in perioada moderna 66

Evolutia raporturilor politico-juridice in perioada moderna

82


Rezumat 94





4. Romania si statul de drept in secolul XXStatul si dreptul romanesc in perioada interbelica (1918-1945)

97

Evolutia raporturilor politice in spatiul romanesc dupa 1945

107


Rezumat 113



Lucrare de verificare 114


Bibliografie (de elaborare a cursului)


INTRODUCERE Modulul intitulat Istoria dreptului romanesc se studiaz� în anul I �i vizeaz�dobândirea de competen�e în domeniul istorie dreptului.

Competen�ele pe care le vei dobândi sunt urm�toarele:

• integrarea istoriei dreptului in sistemul stiintelor; • explicarea principiilor evolutive si unitare ale societatii române; • identificarea elementelor specifice spatiului juridic romanesc; • interpretarea normelor de drept prin raportare la traditiile romanesti; • cunoasterea principalelor institutii aferente dreptului romanesc; • recunoasterea izvoarelor juridice ale dreptului romanesc.

Con�inutul este structurat în urm�toarele unit��i de înv��are:

- Organizarea politico-juridica a geto-dacilor inainte si dupa cucerirea

romana;

- Spatiul juridic medieval romanesc;

- Aspecte privind modernizarea dreptului romanesc;

- Romania si statul de drept in secolul XX.

In prima unitate de înv��are, intitulat� Organizarea politico-juridica a geto-

dacilor inainte si dupa cucerirea romana, vei reg�si opera�ionalizarea urm�toarelor obiective specifice:

- s� define�ti aspectele unitare ale evolutiei dreptului la geto-daci; - s� raportezi istoria dreptului ca element de referinta la romani; - s� identifici impactul aparitiei si dezvoltarii dreptului roman in

Dacia; - s� evaluezi corect consecintele retragerii romane la sudul Dunarii,

dup� ce vei studia con�inutul cursului �i vei parcurge bibliografia recomandat�. Pentru aprofundare �i autoevaluare î�i propun exerci�ii �i teste adecvate.

Dup� ce ai parcurs informa�ia esen�ial�, în a doua unitate de înv��are, Spatiul

juridic medieval romanesc, vei achizi�iona, odat� cu cuno�tin�ele oferite, noi competen�e, care iti vor conferi capacitatea:

- sa identifici caracteristicile dreptului cutumiar romanesc;

- sa corelezi evolutia unitara a dreptului cu aparitia statelor medievale;

- sa diferentiezi tipurile de proprietate si rolul acesteia in Evul Mediu;

- sa intelegi raporturile politico-juridice ale Tarilor Romane cu Turcia,

care î�i vor permite s� rezolvi testele propuse �i lucrarea de verificare corespunz�toare primelor dou� unit��i de înv��are. Ca sa î�i evaluez gradul de însu�ire a cuno�tin�elor, vei rezolva o lucrare de evaluare, pe care, dup�corectare o vei primi cu observa�iile adecvate �i cu strategia corect� de înv��are pentru capitolele urm�toare.

Istoria dreptului românesc

Dup� ce ai parcurs informaprivind modernizarea dreptului romanesc,

cuno�tin�ele oferite, noi competen

- s� identifici rolul dreptului modern romanesc in peri

- s� evaluezi corect gradul de dezvoltare a societatii

- s� definesti evolutia unitara

- sa cuantifici rolul dreptului in societate ca mijlointerpersonala.

Dup� ce ai parcurs informaRomania si statul de drept in secolul XX,

oferite, noi competen

- s� enumeri categoriile de drepturi practica interbelica;

- s� intelegi notiunile generale privind institutiile p

- s� evaluezi ju

- s� recunosti importanta revenirii la standardele demo

Pentru o înv��are eficient

• Cite�ti modulul cu maxim

• Eviden�iezi informaadnotezi în spa

• R�spunzi la întreb

• Mimezi evaluarea finals� apelezi la suportu

• Compari rezultatul cu suportul de curs anumite secven

• În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul

Pe m�sur� ce vei parcurge modulul îverificare pe carer�spunde în scris la aceste cerinurm�toarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagigradul în care ai reuacurate�ea rezolv�rii, de modul de prezentare Pentru neclarit��i �

N.B. Informa�ia de specialitate oferitparcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezotestelor �i lucr�rilor de verificare. Doar în acest fel vei putea fi evacorespunz�toare efortului de

�

ce ai parcurs informa�ia esen�ial�, în a treia unitate de înv��privind modernizarea dreptului romanesc, vei achizi�iona, odat

ele oferite, noi competen�e, gratie carora vei avea capacitatea:

identifici rolul dreptului modern romanesc in perioada fanariota;

evaluezi corect gradul de dezvoltare a societatii romanesti;

definesti evolutia unitara a dreptului romanesc intre (1800

sa cuantifici rolul dreptului in societate ca mijloc de reglementare interpersonala.

ce ai parcurs informa�ia esen�ial�, în a patra unitate de înv��Romania si statul de drept in secolul XX, vei achizi�iona, odat� cu cunooferite, noi competen�e. Datorita acestora, vei avea capacitatea:

enumeri categoriile de drepturi �i libert��i cet��ene�practica interbelica;

intelegi notiunile generale privind institutiile politice ;

evaluezi justetea capacitatilor juridice ale regimului comunis

recunosti importanta revenirii la standardele democratice europene.

��are eficient� ai nevoie de urm�torii pa�i obligatorii:

ti modulul cu maxim� aten�ie;

�iezi informa�iile esen�iale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le adnotezi în spa�iul alb, rezervat special în stânga paginii;

spunzi la întreb�ri �i rezolvi exerci�iile propuse;

Mimezi evaluarea final�, autopropunându-�i o tem� �i rezolvând apelezi la suportul scris;

Compari rezultatul cu suportul de curs �i explic�-�i de ce ai eliminat anumite secven�e;

În caz de rezultat îndoielnic, reia întreg demersul de înv��are.

ce vei parcurge modulul î�i vor fi administrate douverificare pe care le vei reg�si la sfâr�itul unit��ilor de înv��are 2

spunde în scris la aceste cerin�e, folosindu-te de suportul de curs toarele resurse suplimentare (autori, titluri, pagini). Vei fi evaluat dup

gradul în care ai reu�it s� opera�ionalizezi competen�ele. Se va ea rezolv�rii, de modul de prezentare �i de promptitudinea r

��i �i informa�ii suplimentare vei apela la tutorele indicat.

ia de specialitate oferit� de curs este minimal�. Se impune în consecinparcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate si rezolvarea sarcinilor de lucru, a

�rilor de verificare. Doar în acest fel vei putea fi evaluat cu o nottoare efortului de înv��are��

6

, în a treia unitate de înv��are, Apecte

�iona, odat� cu, gratie carora vei avea capacitatea:

oada fanariota;

romanesti;

romanesc intre (1800-1848);

c de reglementare

, în a patra unitate de înv��are, intitulat�� cu cuno�tin�ele

��ene�ti puse in

stetea capacitatilor juridice ale regimului comunist;

cratice europene.

iale cu culoare, le notezi pe hârtie, sau le

i rezolvând-o f�r�

i de ce ai eliminat

��are.

i vor fi administrate dou� lucr�ri de ��are 2 �i 4. Vei

te de suportul de curs �i de ni). Vei fi evaluat dup�ele. Se va �ine cont de

i de promptitudinea r�spunsului. ii suplimentare vei apela la tutorele indicat.

. Se impune în consecin��, si rezolvarea sarcinilor de lucru, a

rilor de verificare. Doar în acest fel vei putea fi evaluat cu o not�

�


1. ORGANIZAREA POLITICO-JURIDICA A GETO-DACILOR INAINTE SI DUPA CUCERIREA ROMANA

�

Obiective specifice:

La sfâr�itul capitolului, vei avea capacitatea:

• s� define�ti aspectele unitare ale evolutiei dreptului la geto-daci;

• s� raportezi istoria dreptului ca element de referinta la romani;

• s� identifici impactul aparitiei si dezvoltarii dreptului roman in Dacia;

• s� evaluezi corect consecintele retragerii romane la sudul Dunarii.

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 8 ore

1.1. Evolutia raporturilor juridice in spatiul geto-dac

8

1.2. Organizarea politico-juridica a provinciei Dacia Romana

19


Rezumat 33


R�spunsuri la întreb�rile din testele de autoevaluare

35


�

�tefan Gheorghe Organizarea politico-juridica a geto-dacilor inainte si dupa cucerirea romana


1.1. Evolutia raporturilor juridice in spatiul geto-dac

1.1.1. Particularitati sociale, politice si juridice ale populatiei de la Nordul Dunarii in antichitate

Desprin�i din marele neam al tracilor, geto-dacii s-au afirmat ca popor de sine st�t�tor în prima jum�tate a mileniului I î.e.n.. Despre vechimea românilor, Nicolae Iorga afirma c� au o istorie de patru ori milenar�. Savantul român avea în vedere obâr�ia românilor din etnicul dacic romanizat, precum �i faptul c�geto-dacii erau la rândul lor descenden�i �i contemporani cu tracii.

Este bine �tiut c� marele neam al tracilor a constituit o realitate etno-cultural�în mileniul al III-lea î.e.n.. Aceast� civiliza�ie, corespunz�toare în plan material cu faimoasa cultur� a bronzului, cuprindea spa�iul dintre Carpa�ii P�duro�i �i Podi�ul Boemiei (în nord-vest), pân� la v�rsarea Bugului în Marea Neagr� în est, �i de la Marea Egee în sud pân� la izvoarele Nistrului - în nord. Despre traci, istoricul Herodot a l�sat m�rturia potrivit c�reia, neamul tracilor era cel mai numeros dup� inzi. Tracii alc�tuiau, în mileniul II î.e.n., un popor cu o cultur� �i civiliza�ie distincte: limb� proprie �i teritoriu stabil, ocupând în istoria antic� un loc de necontestat.

Din acest mare neam al tracilor s-a desprins, începând cu anul 1000 î.e.n., ramura de nord a acestora, intrând în istorie cu numele de ge�i la început (cum îi numeau grecii), apoi �i de daci (cum le-au zis romanii). Istoria îi consemneaz� pe geto-daci, începând cu secolele VIII-VII î.e.n., având ca „grani��” de sud povârni�ul nordic al mun�ilor Haemus (Balcani), restul grani�elor din vest, nord �i est r�mânând acelea�i, men�ionate mai sus, la traci.

Via�a economic� �i politic� a geto-dacilor era temeinic conturat� în prima jum�tate a mileniului I î.e.n., când în spa�iul dacic au ap�rut coloni�tii greci. Stabilirea comercian�ilor greci, începând cu sfâr�itul secolului al VIII–lea – începutul celui de-al VII-lea î.e.n., în teritoriul dacic s-a f�cut cu consim��mântul localnicilor în scopul de a-�i extinde sfera lor comercial�. Noii veni�i au g�sit aici o bun� pia�� de desfacere a produselor lor scumpe (ceramic�, ulei de m�sline, arme, pânzeturi etc), ceea ce pune în eviden��poten�ialul economic �i rafinamentul clasei „nobiliare” dacice �i al armatei. Totodat�, �i dacii ofereau spre schimb (cump�rare) produse la fel de importante (grâu, animale, miere de albine, cear�, sare etc).

Activitatea economic� intens� era înso�it� de una politic� �i de stat pe m�sur�. O prim� men�iune scris� �i cunoscut� de posteritate este însemnarea lui Herodot din anul 514 î.e.n. Istoricul grec constata existen�a unei armate getice care s-a opus cu „armele” invadatorului persan. „Popoarele de la sud de

Haemus s-au supus f�r� lupt� – scrie Herodot-, numai ge�ii s-au opus cu

armele”, ace�tia din urm� fiind înfrân�i „chiar dac� erau ei cei mai viteji �i

mai drep�i dintre traci”. Remarc�m în acest caz organizarea politic� �i militar�a ge�ilor, dar �i modul lor de a fi: drep�i (judecau cu dreptate) �i viteji. Istoriografia româneasc� sus�ine c�

„în perioada ce începe în secolul al VI-lea î.e.n. – ultima etap� din procesul de

destr�mare a comunit��ilor gentilice, geto-dacii tr�iau organiza�i în triburi între care

existau leg�turi strânse ce mergeau uneori pâna la constituirea unor uniuni politice”.

Pân� la anul 335 î.e.n. �tirile scrise despre geto-daci sunt mai s�race, nu îns� �i

�



cele arheologice care ofer� date foarte bogate. Scriitorii antici Arrian �i Strabon, descriu expedi�ia lui Alexandru Macedon la nord de Dun�re, în anul 335 î.e.n., unde au constatat existen�a unei forma�iuni politice dacice, care dispunea de armat� (circa 10 000 de solda�i-pede�tri �i 4000 de c�l�re�i). Osta�ii regelui macedonean au pr�dat a�ezarea înt�rit� din care se retr�seser�dacii. De re�inut deci, existen�a unei organiza�ii statale de dimensiuni apreciabile, al c�rei teritoriu era sigur la nord de Dun�re, îns� nelocalizat cu exactitate. Includem aici �i anul 339 î.e.n., când regele scit Ateas, a întâmpinat o puternic� rezisten�� din partea unui rege cu armata sa, de pe malurile Dun�rii.Trogus Pompeius aminte�te despre Histrianorum, dedus de speciali�ti ca rege al dacilor istrieni (de la Istru, cum se numea Dun�rea atunci).

Istoricii Diodor din Sicilia, Polyainos, precum �i geograful Pausanis au scris pe larg despre agresiunea regelui macedonean Lysimachos asupra regatului dacic condus de Dromichaites. Conflictul militar, derulat cu aproxima�ie între anii 300-292 î.e.n. s-a soldat cu victoria categoric� a ge�ilor, asupra armatei traco-macedonene. Deci, re�inem existen�a unei alte forma�iuni politice getice condus� de o c�petenie fa�� de care nu trebuie s� avem re�inere în a-l considera rege pe acel victorios Dromichaites.

În jurul anului 200 î.e.n. o alt� c�petenie dacic� apare în conflictul cu bastarnii în zona Moldovei, conflict descris de istoricul Iustinus. Pompeius Trogus scrie despre cre�terea puterii politice a dacilor în vremea lui Rubobostes (premerg�tor statului dac centralizat), ce domnea într-o regiune din Transilvania. Exemplele sunt numeroase, mai ales cele arheologice, la fel de doveditoare ca �i cele scrise, privind organizarea politic� a geto-dacilor în secolele de dinaintea constituirii statului dac centralizat condus de Burebista.

În secolele IV-II î.e.n. geto-dacii erau o etnie sedentar� (care nu a cunoscut migra�ia) numeroas�, r�spândit�, dup� cum dovedesc m�rturiile arheologice, propor�ional pe întreg teritoriul dacic. Ei au cunoscut o dezvoltare economic�remarcabil�, practicând agricultura, cunoscând arta construc�iilor �i a prelucr�rii fierului. Geto-dacii erau temeinic organiza�i din punct de vedere militar, erau uni�i printr-o religie puternic� �i n�zuiau spre suprema�ie politic�în regiune.

În secolul al IV-lea î.e.n. existau deja puternice forma�iuni militare, precum �i numeroase cet��i de ap�rare sub conducerea unor regi zonali. Corespunz�tor dezvolt�rii economice �i social-religioase geto-dacii se aflau spre sfâr�itul mileniului I î.e.n., în stadiul uniunilor de triburi bazate pe democra�ia militar�. În secolele III-II î.e.n., autoritatea regilor a crescut necontenit dar �i ideea de unificare a luat amploare, fapt care se va concretiza la începutul secolului I din ultimul mileniu dinainte de Era Cre�tin� (era noastr�).

Sarcina de lucru 1 Explic� în trei fraze modul în care raporturile politice si juridice au ajutat la constituirea primelor foratiuni statale la nordul Dunarii.



1.1.2. Norme de drept premerg�toare statului dac centralizat

Paralel cu închegarea unor forma�iuni politice timpurii, când rolul comunit��ii era înc� puternic, rela�iile sociale la geto-daci erau reglementate prin norme de conduit�, respectate de bun� voie de c�tre întreaga comunitate. Dreptatea o f�cea comunitatea, nu „instan�a”. Treptat, pe m�sura maturiz�rii societ��ii dacice, au ap�rut norme noi, impuse, care se împleteau cu cele vechi.

Odat� cu destr�marea spiritului de ob�te gentilic� �i apari�ia propriet��ii private, societatea s-a structurat pe clase: clasa avut�, clasa mai pu�in avut� �i s�r�cimea. Acest fapt va impune c�utarea/g�sirea de noi modalit��i pentru rezolvarea unor conflicte ap�rute odat� cu clasele sociale.

Pericolul frecvent provocat de popula�iile migratoare-r�zboinice, pe de o parte, conflictele intertriburi, pe de alta, au direc�ionat societatea dacic� c�tre o organizare bazat� pe norme mai temeinice de convie�uire, cum ar fi: organizarea prestatal�, constituirea de deta�amente militare, impunerea unor reguli de conduit� social�, obligatorii pentru to�i.

Apari�ia propriet��ii private �i consolidarea acesteia a scos în eviden�� nevoia unor m�suri de combatere a faptelor antisociale, în primul rând furtul (resim�it mai puternic în noua situa�ie a existen�ei propriet��ii private) care constituia o înc�lcare deosebit de grav� a normelor de convie�uire la geto-daci.

Geto-dacii s-au eviden�iat �i în cazul raporturilor cu alte state sau popula�ii. Toate în�elegerile pe care dacii le-au încheiat cu vecinii relev� existen�a unor norme pe baza c�rora se convenea asupra alian�ei, p�cii sau r�zboiului. Avem în vedere în�elegerile (tratativele) cu traco-macedonenii lui Lysimachos, cu grecii coloni�ti, cu romanii mai târziu; alian�ele r�zboinice sau comerciale etc.

Edificatoare r�mâne în�elepciunea politico-diplomatic� dovedit� de Dromichaites, în raporturile cu Lysimachos, regele macedonean, când dup�mai multe victorii militare ale dacilor asupra acestuia din urm�, Dromichaites a organizat ospe�e dedicate învin�ilor pentru a le dovedi omenia �i civiliza�ia superioar� a geto-dacilor. Dromichaites pornea de la ideea c� o alian�� pa�nic�este de preferat confrunt�rilor militare. În acela�i spirit de în�elepciune Dromichaites a ini�iat �i alian�e patrimoniale: c�s�torii între cele dou� case princiare.

Istoricii Diodor din Sicilia �i Polyainos, ca �i geograful Pausanios au scris despre conflictul dintre Lysimachos �i Dromichaites (300-292 î.e.n.). Acest conflict s-a soldat cu înfrângerea armatei macedonene invadatoare în spa�iul dacic. Armata traco-macedonean� a devenit prizonier�, urmând s� aib� o soart�tragic�. Potrivit tradi�iei getice, cei ce �i-au expus via�a în lupt� erau în drept s�decid� în toate privin�ele, cu atât mai mult în acele condi�ii de victorie. Ei cereau ca prizonierii, în frunte cu regele �i c�peteniile lor s� fie uci�i. Dromichaites i-a convins îns� pe ai s�i c� e mai bine s� le cru�e via�a �i s� fie elibera�i, întrucât agresorii macedoneni vor în�elege s� nu mai vin� cu r�zboi asupra ge�ilor. Fa�� de for�a argumentelor lui Dromichaites, ge�ii constitui�i în adunarea poporului înarmat, au renun�at la dreptul de a-l pedepsi pe Lysimachos �i ai lui, ace�tia fiind elibera�i. Întâmplarea nu are precedent �i este socotit� ca o contribu�ie dacic� la crearea �i fundamentarea unei noi norme de

drept.

�



Bunele raporturi cu coloni�tii greci vreme de mai multe secole, constituie un exemplu de gândire juridic� la geto-daci în raport cu alte state sau popula�ii. Aceia�i geto-daci, anima�i de sentimente pa�nice �i de conlucrare cu popula�iile (popoarele) vecine, au ac�ionat cu asprime atunci când popula�ii migratoare sau state vecine au atentat la libertatea �i demnitatea lor.

Se poate conchide a�adar c� în perioada democra�iei militare existau norme de drept proprii (cutume) ale geto-dacilor privitoare la raporturile externe. Cu privire la asemenea obiceiuri ale geto-dacilor unii istorici ai antichit��ii (Iordanes, Athenaios, �.a.) pomenesc de practici ale ge�ilor în domeniul reglement�rii rela�iilor externe. Reglementarea unor astfel de rela�ii ap�rute în epoca democra�iei militare sub forma obiceiurilor nejuridice �i deci nesanc�ionate de cineva anume, de un for superior, au c�p�tat cu timpul sanc�iune juridic�, în condi�iile constituirii statului dac centralizat.

Sarcina de lucru 2Identific� cinci tipuri de izvoare ale Istoriei Dreptului Romanesc.

1.1.3. Evolu�ia statului si a dreptului geto-dac

Rezultat al maturiz�rii societ��ii dacice, unirea tuturor forma�iunilor politice existente într-un singur stat centralizat a constituit apogeul evolu�iei dacilor din mai multe puncte de vedere: economic, militar, religios, al con�tiin�ei politice �i al dreptului. De altfel, la începutul secolului I î.e.n. societatea dacic� era unit� prin t�ria etnicului ce o întruchipa, prin religie, cultur�, lingvistic�, via��economic�.

Statul dac centralizat s-a constituit în jurul anului 80 î.e.n. sub conducerea regelui Burebista �i a marelui preot Deceneu, prin unificarea tuturor forma�iunilor (regatelor) locale, f�r� excep�ie. Importan�a acestui moment a fost deosebit� prin aceea c� �i politicul se alinia spiritului unitar ce func�iona deja în celelalte domenii.

Legitatea centraliz�rii politice a dacilor a fost confirmat� de ascensiunea rapid�a acestora în direc�ia dezvolt�rii tuturor domeniilor enun�ate. În noile condi�ii, atât economicul, cât �i politicul, religia, armata, politica extern�, justi�ia, într-un cuvânt societatea dacic� a cunoscut noi trepte de afirmare sub ocrotirea puternicului stat centralizat.

Statul creat sub conducerea lui Burebista a avut un larg ecou în lumea antic�. Evenimentul a fost remarcat cu respect �i îngrijorare de cronicarii contemporani �i de c�tre oamenii politici. Strabon (58 î.e.n. – 25 e.n.), istoric �i geograf contemporan cu acel eveniment, scria:

„Burebista, getul, luând conducerea poporului s�u, a ridicat pe oamenii ace�tia… �i i-a

îndreptat prin abstinen��, sobrietate �i ascultare de porunci, a�a încât, în câ�iva ani a



întemeiat o mare st�pânire”.

De asemenea, potrivit inscrip�iei de pe monumentul ridicat de autorit��ile ora�ului Dyonisopolis concitadinului lor Acornion, fost ambasador pe lâng�Burebista, rezult� c� acesta din urma (Burebista) era „cel dintâi �i cel mai mare

rege din Tracia…”.

Un important element în definirea unui stat, atunci, precum �i în zilele noastre, îl constituie teritoriul. În procesul de realizare a statului, teritoriul pe care se formeaz� acesta (statul) leag� pe individ de noua structur� politico-statal�, îi insufl� siguran�� i demnitate; individul devine o component� organic� a comunit��ii statale. Dacia lui Burebista s-a circumscris acestui proces. Iat� care era întindirea acelui stat: spre apus atingea Cadrilaterul Boem – Dun�rea de mijloc �i Moravia; spre nord se m�rginea cu Carpa�ii P�duro�i �i izvoarele Nistrului; spre r�s�rit cu Bugul �i ��rmul nordic al M�rii Negre, iar spre miaz�zi grani�a statului condus de Burebista atingea lan�ul mun�ilor Haemus (Balcani).

Sarcina de lucru 3Selecteaz� trei dintre izvoarele formale ale istoriei dreptului romanesc �i descrie-le în câte o fraz� distinct� de 3-5 rânduri.

1.1.4. Aspecte economice si administrative privind aparitia statului dac centralizat

Unificarea a impus noi forme de organizare structural�. Întinderea mare a noului stat a determinat �i o organizare temeinic� în plan central. Astfel, în fruntea statului se afla regele acceptat de nobilime, între care conduc�torii locali au avut un rol decisiv în recunoa�terea lui Burebista ca unicul conduc�tor al statului. Izvoarele istorice p�strate nu men�ioneaz� cum ar�ta curtea regal� a dacilor, dar se poate deduce, f�r� teama de a gre�i, c� o seam� de conduc�tori locali au c�p�tat atribu�ii centrale. Domenii ca agricultura, finan�ele statului (impozitele), administra�ia, armata, biserica, justi�ia aveau conduc�tor la nivel central. Exist� certitudinea în ceea ce prive�te func�ia de vicerege, de�inut� de marele preot Deceneu, care era �i conduc�torul bisericii.

De asemenea, nu exist� date în ceea ce prive�te administra�ia local�. �i în acest caz trebuie s� recurgem la ipoteze. Este de presupus c� fostele regate sau forma�iuni politico-statale, destul de numeroase de altfel, au devenit unit��i administrative locale, subordonate centrului, �i care se conformau unor norme impuse de acesta.

Dup� moartea lui Burebista, în anul 44 î.e.n., conducerea statului dac a r�mas în seama lui Deceneu, viceregele de pân� atunci. Nu se �tie cât a domnit acesta, cum a f�cut-o �i în ce an a murit. Se constat� doar faptul c� dup� dispari�ia �i a lui Deceneu statul dac centralizat s-a dezmembrat din punct de vedere politic în



patru, apoi în cinci mari forma�iuni politico-statale. S-a p�strat îns� intact etnicul �i spiritul dacic, s-a men�inut religia ca element de unitate, via�a economic�, normele de drept, tradi�iile etc.

Unitatea statal-politic� a dacilor se va reface în a doua jum�tate a secolului I î.e.n. sub conducerea lui Decebal, a c�rui domnie începe cu anul 87 e.n.. Este posibil ca la venirea în fruntea statului dac Decebal s� fi g�sit unitatea ref�cut�de c�tre înainta�ii s�i, deoarece m�rturiile vremii men�ioneaz� câteva personalit��i bine conturate �i anume: regii Comosicus, Scorilo, Durpaneus.

Domnia lui Decebal a început sub auspicii nu prea bune pentru Dacia, deoarece ascensiunea militar� roman� în Balcani �i centrul Europei a afectat teritorial statul dac. Decebal nu va mai st�pâni Dacia din vremea lui Burebista, ci o Dacie mult restrâns� �i cu armatele romane la grani��, pe o întindere din Maramure� pân� la v�rsarea Dun�rii în Marea Neagr�. Romanii, profitând de dezmembrarea regatului dacilor, au ocupat teritoriile acestora de pe malul drept al Dun�rii �i Panonia. În aceste condi�ii de puternic� presiune roman�, dacii vor fi nevoi�i s� poarte aprige r�zboaie de ap�rare, r�zboaie care s-au sfâr�it cu pr�bu�irea statului dac �i cu sinuciderea regelui Decebal. Urmarea a fost cucerirea roman� în Dacia �i schimbarea destinului istoric al dacilor, care au acceptat romanizarea, nu îns� �i cucerirea sau st�pânirea roman�.

În epoca lui Burebista poporul dac a cunoscut cele mai mari realiz�ri economice; s-a dezvoltat considerabil agricultura, c�p�tând forme de organizare �i produc�ie superioare; mineritul �i metalurgia au o luat amploare f�r� precedent. Calitatea �i diversitatea uneltelor din metale, realizate de c�tre me�terii daci, atest� existen�a unor profesii �i a me�te�ugurilor care erau foarte r�spândite. Toate acestea pun în eviden�� o mul�ime de activit��i economice. A�a se explic� existen�a unor func�ii centrale privind agricultura, circula�ia monedei unice, intensele schimburi comerciale cu grecii �i romanii, precum �i cu popula�ii din preajma dacilor. Cea mai ilustrativ� �i important� activitate a fost aceea din domeniul construc�iilor. Începând cu perioada domniei lui Burebista, dar �i dup� aceea, cu deosebire în vremea lui Decebal (87-106 e.n.) s-au realizat numeroase �i importante construc�ii (edificii) din piatr�. Majoritatea lor aveau caracter militar de ap�rare. Tot în acea perioad� au fost în�l�ate �i edificii de cult, unde aveau loc ceremoniile religioase ale dacilor. Asemenea realiz�ri relev� existen�a unei economii puternice �i temeinic organizat� normativ.

Intensificarea schimburilor de produse atât în plan intern, cât �i cu alte state, a impus folosirea monedei unice, nu tribale. În Dacia lui Burebista, ca moned�unic�, era folosit denarul roman, care avea o circula�ie aproape universal�. În astfel de situa�ii s-au impus �i norme juridice adecvate, care s� asigure buna func�ionare a acestui domeniu. Spre exemplu, dacii foloseau jur�mântul ca mijloc principal de garan�ie. Potrivit aceleia�i norme juridice, statul dac trebuia s� dea garan�ii comercian�ilor, s� le asigure locuri de depozitare a m�rfurilor etc.



Sarcina de lucru 4

Identifica principalele cauze ale continuitatii unitatii dace in M-tii Orastiei si descrie-le în câte o fraz� distinct� de 3-5 rânduri.

1.1.5. Institutiile de drept la geto-daci in cadrul antichitatii clasice

În aceast� perioad� începe s� se impun� legea ca form� superioar� obiceiului (cutumei). Legea este socotit� cel de-al doilea izvor al dreptului. La început, legea a ap�rut ca o simpl� înregistrare oficial� a obiceiurilor juridice, cu timpul îns�, aceasta s-a transformat în depozitarul unor reguli noi �i a unor norme mai complete, impuse de evolu�ia societ��ii.Iordanes men�ioneaz� caracterul religios al legilor la daci. Fapt explicabil, întrucât la vechile popoare aceea�i persoan� avea puteri religioase cumulate cu cele statal-juridice. Institu�ia juridic� se reg�se�te a�adar, în biseric�, religia fiind acea institu�ie care patrona, cu puterea ei de convingere, dreptul dacic.

Lucr�ri de specialitate apreciaz� faptul c� dreptul cutumiar geto-dac a avut o sfer� larg� de aplicare în perioada premerg�toare statului dac centralizat. Num�rul mare de forma�iuni politice din secolele IV-II î.e.n. confirm� aceast�extindere prestatal� pe întreg spa�iul dacic. Multe din aceste norme de drept, create sau existente în perioada prestatal� s-au p�strat �i în vremea lui Burebista, ceea ce dovede�te tr�inicia lor. Îns��i constituirea de forma�iuni statale, din ce în ce mai mari, fac dovada maturiz�rii societ��ii dacice, implicit existen�a de „a�ez�minte” cutumiare.

O organizare politic� nu poate fi conceput� f�r� existen�a unor norme de drept. Acest fapt aduce în discu�ie un alt aspect, asupra c�ruia nu vom insista aici, �i anume acela c� normele juridice au premers întotdeauna momentului de constituire statal�. Se poate sus�ine a�adar, c� procesul de realizare a forma�iunilor politico-statale au beneficiat de existen�a normelor de drept. Altfel spus, dreptul �i-a adus o contribu�ie hot�râtoare la închegarea statului dacic, în aceea�i m�sur� ca �i religia, economia etc. Dreptul �i religia i-au con�tientizat pe geto-daci, ca �i pe alte popoare, de importan�a major� a realiz�rii organiza�iei de stat.

Unele afirma�ii merg pân� la a atribui geto-dacilor legi scrise, ceea ce este greu de demonstrat, �tiut fiind faptul c� ace�tia (geto-dacii) nu foloseau scrisul. Istoricul Iordanes, referindu-se la ge�i men�iona c� ei aveau legi scrise. Îndoiala noastr� vine �i de acolo c� Iordanes a tr�it în secolul VI e.n., deci cu câteva secole mai târziu dup� perioada pe care o analiz�m. Este posibil ca în cunoscuta lui eroare de a confunda pe ge�i cu go�ii, Iordanes s� fi atribuit geto-dacilor scrieri gotice.



V. Pârvan, citându-l pe Aristotel, arat� c� dacii din mun�i (Transilvania) „versificau legile lor �i le cântau spre a le �ine bine minte pe de rost”. Deci nu erau scrise ! Pe de alt� parte, N. Iorga, f�când referire la aceia�i daci, sus�ine c�aveau „legile scrise în versuri informa�ie apar�inând lui Strabon referitoare la existen�a unor porunci ale regelui Burebista �i ecoul lor explic� puternica autoritate a institu�iei regale.

Burebista - scrie Strabon - i-a îndreptat pe daci prin abstinen��, sobrietate, �i

ascultare de porunci”. Este neîndoielnic faptul c� statul lui Burebista �i Decebal, se conducea dup� o seam� de reglement�ri stricte – scrise sau nescrise, mai curând nescrise, care cuprindeau elemente concludente ale dreptului. La baza acestora se aflau acele Legi Bellagines cum spunea Iordanes c� se numesc

„legile lor proprii (ale ge�ilor), pe care le au scrise pân� în zilele noastre”. La acest argument men�ion�m �i „colec�ionarea cea veche de legi a Daciei, care în diferite epoci

figureaz� ca legi ale Atlan�ilor sau Hyperboreilor, ale Sci�ilor, Agatâr�ilor �i Ge�ilor”,

cum se exprim� Nicolae Densu�ianu în monumentala sa oper�, Dacia

preistoric�. Eruditul nostru savant men�iona c�

„legile cele mai vechi care au guvernat societatea omeneasc� au fost de origine pelasg�”, iar în ceea ce ne prive�te „primele începuturi ale istoriei dreptului �i legisla�iei se reduc

la regiunea de nord a Dun�rii de Jos”.

Institu�ia propriet��ii în Dacia burebistan�

În privin�a propriet��ii, aceasta a devenit mai puternic�, marile latifundii private delimitându-se clar de ��r�nimea liber�, care st�pânea p�mântul în comun, formând ob�tea teritorial�. Statul centralizat, între alte atribu�ii, o avea �i pe aceea a ap�r�rii marii propriet��i private. Nobilimea era clasa care asigura conducerea politic� a statului, a religiei �i a principalelor institu�ii. În consecin��, aceasta (nobilimea) urm�rea s�-�i asigure o baz� economic�puternic� �i stabil�.

Despre modul cum erau exploatate marile propriet��i la geto-daci nu se �tiu prea multe lucruri. În schimb, despre proprietatea comun� (ob�tea teritorial�) s-au p�strat din textele lui Hora�iu câteva referiri, între care �i aceea c� ge�ii se ocupau cu agricultura: „strâng recolte ob�te�ti cu sârg, de pe glia cea f�r� de

hat”. Pe de alt� parte, se �tie c� p�mântul ob�tii era împ�r�it în loturi, atribuite spre folosin�� individual� fiec�rei familii anual. Loturile se redistribuiau prin tragere la sor�i. P��unile, p�durile, apele, erau în proprietate fie a statului, fie a comunit��ilor. Aceste propriet��i erau exploatate în comun f�r� împ�r�irea în loturi. Noua modalitate se deosebea de practica din comunit��ile mai vechi, în care munca era în comun, împ�r�indu-se doar produsele.

Se poate conchide, a�adar, c� în condi�iile statului centralizat, comunitatea s�teasc� unea principiul propriet��ii private cu acela al propriet��ii ob�te�ti, l�sând loc de dezvoltare celui dintâi, prin îngr�direa treptat� a celui din urm�.



Familia ca institu�ie de drept

În condi�iile constituirii statului dac centralizat, familia a c�p�tat o importan��i mai mare însu�indu-�i statutul de celul� de baz� a societ��ii. Rolul familiei pereche (monogam�) sau familia „mic�”, cum se nume�te în sociologie, a c�p�tat atribu�ii sporite în economie, ca surs� demografic�, ca element de conservare a etnicului, rol educativ etc. Potrivit unei diagrame întocmit� de L.P. Marcu, atribu�iile familiei în societatea dacic� erau multiple (vezi diagrama).

În ceea ce prive�te regimul persoanelor �i al familiei se constat� o accentuare a diferen�ierii de clas� �i corespunz�tor, consolidarea drepturilor personale �i familiale ale celor avu�i, oameni de arme (comati, capillati) afla�i în slujba celor dintâi, �i poporul de rând.

S-a accentuat, de asemenea, diferen�ierea capacit��ii juridice a persoanelor în raport cu pozi�ia social�, clasa avut� bucurându-se de o mai puternic� ocrotire �i privilegii sporite, pe când marea mas� de ��rani posedau o capacitate juridic�restrâns�.

Pe m�sura consolid�rii institu�iei propriet��ii s-a înt�rit �i pozi�ia economic� a b�rbatului, femeia r�mânând pe mai departe dependent� �i subordonat�acestuia. În aceast� privin�� sunt edificatoare însemn�rile poetului latin Ovidiu, exilat la Tomis, care descrie starea de subordonare a so�iei fa�� de b�rbat. Acesteia îi reveneau toate sarcinile gospod�riei: m�cinarea grânelor, c�ratul apei, g�titul �i îngrijirea copiilor etc.

Hora�iu prosl�ve�te fidelitatea so�iei la daci, relatând despre suportul legal al acestei fidelit��i, �i anume: infidelitatea era pedepsit� foarte sever.

Alte aspecte privitoare la familia dacic� au fost relatate mai sus, principalele tr�s�turi r�mânând acelea�i �i în condi�iile statului centralizat: descenden�a dup� tat�, so�ia locuia la b�rbat, c�s�toria se f�cea prin r�scump�rare, luându-se în calcul cinstea �i frumuse�ea fetelor, existen�a institu�iei dotei, confirmat� �i de cuvântul zestre la români, termen din limba dac�.

Avu�iile acumulate de familie dac� erau transmise copiilor în p�r�i egale, statuându-se institu�ia succesoral�. Cele de mai sus constituie �i o dovad� de integrare a cutumei tradi�ionale în normele legislative ale statului dac centralizat.

În ceea ce prive�te pozi�ia sclavilor în societatea dacic�, dup� constituirea statului centralizat, trebuie �tiut c� ace�tia au fost pu�ini, sclavia având un caracter sporadic, neinstitu�ionalizat în forme clasice. Acest fenomen a ap�rut la geto-daci ca urmare a influen�elor greac� �i roman�, �i a p�strat doar tr�s�turi patriarhale1.

Religia

O institu�ie cu puteri deosebite, a c�rei scopuri �i activitate se interferau cu alte domenii, ca politicul, „justi�ia”, cultura etc. Unele dintre acestea au �i fost enun�ate deja, r�mânând s� vedem structura �i modul de manifestare a

��1 Pe larg, Istoria dreptului românesc, Vol. I, 1980, pp. 76-77.



sarcedo�iului. Tagma preo�ilor se presupune a fi fost foarte numeroas�. Existen�a marelui preot, ceea ce echivala cu o zeitate, relev� puterea de care dispunea preo�imea în statul dac centralizat. A�a cum s-a mai ar�tat, puterea religioas� provenea din imensul cult al lui Zamolxis pe care dacii l-au respectat cu str��nicie, însu�indu-�i cu pio�enie înv��turile acestuia.

Într-o alt� ordine de idei, puterea preo�ilor daci venea �i de la contribu�ia lor la înf�ptuirea statului centralizat. Nu în ultimul rând acest prestigiu se datora �i personalit��ii puternice a lui Deceneu, mare preot în timpul lui Burebista. Asocierea la domnie ca vice-rege a lui Deceneu nu a fost o întâmplare, ci o recunoa�tere a meritelor acestuia de c�tre clasa politic� dacic�, �i în primul rând de c�tre Burebista.

�i în continuare preo�imea va juca un rol determinant în societatea �i statul dac, func�iei de conduc�tor al statului, regele, atribuindu-i-se �i aceea de mare preot. Avem exemplul lui Comosicus �i Deceneu, care au cumulat aceste func�ii. Decebal nu a f�cut-o, el l-a avut ca mare preot pe Vezina. Rolul deosebit ce revenea puterii religioase se explica �i prin aceea c� regii daci, ca �i aristocra�ia, erau interesa�i în a acredita ideea c� legile sunt de sorginte divin�. De altfel, preo�ii erau, potrivit conceptului de atunci, singurii în m�sur� s�interpreteze voin�a zeilor, �i tot lor le reveneau principalele atribu�ii judec�tore�ti. Normele morale impuse de religie erau �i norme juridice. În multe privin�e elementele de drept au fost z�mislite sau propagate în „amvonul” sanctuarelor religioase. Îns��i religia la daci era temeinic organizat� pe baza unor norme ce trebuiau respectate cu „sfin�enie”. A�a încât, prin religie, s-au impus multe dintre normele de conduit� social�, ce au intrat apoi în patrimoniul �tiin�ei dreptului.

Dreptul penal

Concomitent cu formarea �i afirmarea statului dac centralizat, au ap�rut o seam� de norme juridice noi, care înlocuiau sau asimilau „obiceiurile” din epoca democra�iei militare. Pe lâng� dreptul nescris, bazat pe tradi�ia local�, în statul centralizat a fost elaborat un sistem de legi cuprinz�toare ce reflectau �i serveau noilor realit��i (Iordanes, Getica XX, 69). Strabon a l�sat m�rturii scrise, potrivit c�rora „legile geto-dacilor au fost adoptate în vremea lui

Burebista, care pretindea c� i-au fost inspirate de zei”. De vreme ce asemenea legi au fost consemnate �i de Iordanes (sec. VI e.n.) înseamn� c� ele au fost durabile.

Prin aceste legi nu s-a f�cut o simpl� codificare a „obiceiurilor”, ci s-au introdus norme de drept mai adecvate, care cuprindeau poruncile regelui. Existen�a statului presupunea pe de o parte norme (reguli) cu substrat juridic, iar pe de alt� parte institu�ionalizarea unui aparat menit s� asigure îndeplinirea dispozi�iilor legislative.

În privin�a dreptului penal, principalele reguli vizau ap�rarea statului �i a propriet��ii private. Se constat� existen�a unor preocup�ri centrale, a conducerii statului dac, în privin�a organiz�rii activit��ii juridice. A�a se explic� de ce Burebista a emis legi, iar mai târziu unul din urma�ii s�i (probabil �i al�ii), Comosicus „se ocupa de organizarea �i judecarea proceselor”. Potrivit exege�ilor, în timpul lui Burebista, ca �i dup� aceea, exista o anumit�



organizare a instan�elor judec�tore�ti, care foloseau anumite proceduri de judecat�.

M�sura distrugerii vi�ei de vie, despre care men�ioneaz� Strabon e o indica�ie pre�ioas� în ceea ce prive�te nivelul pân� la care s-a mers cu reglementarea normelor de comportament în societatea dacic� din timpul lui Burebista. Iordanes scria despre regele Burebista c� „înv��ându-i pe daci �tiin�ele naturii

omene�ti, i-a f�cut pe ace�tia s� tr�iasc� potrivit legilor naturii”, adic�

ponderat. Lucr�ri fundamentale de istorie a românilor eviden�iaz� faptul c�dacii cunoscând organizarea puterii centrale, dup� modelul monarhiilor elenistice, este posibil ca la curtea regal� (a lui Burebista) s� fi existat �i nelipsita tagm� a înv��a�ilor. Lucru plauzibil, pornind chiar de la Deceneu, care era înv��at, �i categoric mai existau �i al�ii ca el. Men�ionarea „�tiin�elor”

medicale, astronomice, apicole etc. ca fiind cunoscute �i practicate de c�tre daci, indic� �i prezen�a celor juridice.

A�a cum s-a mai ar�tat, religia a avut rolul ei determinant în sus�inerea �i exercitarea dreptului. Puterea judec�toreasc� era încredin�at� preo�ilor. În aceast� privin�� Iordanes aminte�te despre marele preot Deceneu, ca fiind cel mai mare judec�tor. A�adar, Deceneu apare în mai multe rânduri fie ca legislator, fie ca judec�tor.

Desigur, nu în toate cazurile legea f�cea sau asigura ordinea. Mai ac�iona, izolat �i sporadic, spiritul r�zbun�rilor personale. Ovidiu, poet latin, a transmis m�rturia cum c�

„în dispre�ul legilor, autohtonii (unii dintre ei) î�i fac singuri dreptate, folosind

r�zbunarea sângelui, cum se practica în orânduirea gentilic�”.

Ceea ce trebuie desprins din aceast� informa�ie este faptul c� exista legea �i c�ea trebuia respectat�.

Scriind despre geto-daci, V. Pârvan, istoric român, arat� c� ace�tia primeau puternice înrâuriri grece�ti �i mai apoi romane, dar în aceea�i vreme ––subliniaz� savantul român––

„ofereau la rândul lor �i grecilor �i romanilor o consisten�� spiritual� �i caracteristic�,

pe care literatura antic� a însemnat-o cu mirare �i admira�ie, f�când din ge�i aproape un

popor fabulos prin vitejia, în�elepciunea �i sentimentul lui de dreptate”.

Armata

Armata era una dintre institu�iile cel mai bine organizate în timpul lui Burebista, �i cea mai puternic�. Se �tie prea bine c� Burebista putea aduna (mobiliza) o armat� de pân� la 200.000 de oameni, ceea ce-l f�cea de temut �i pentru romani. O astfel de armat�, posibil� în condi�iile întinderii �i popul�rii statului condus de marele rege dac, presupunea o organizare temeinic�, reguli de comportament, o structur� de comand� �i existen�a unei ordini �i discipline puternice. Cu certitudine, în cadrul acelei armate au func�ionat legi specifice bazate pe norme de drept. Religia a avut de asemenea un rol important în educarea armatei, prin între�inerea spiritului militar de ap�rare. A cultivat dispre�ul fa�� de moarte �i vitejia (eroismul) în lupta pentru ap�rarea ��rii de pericolul din afar�. Cu siguran�� în cadrul acestui program educativ, se practica



�i acel jur�mânt de dinaintea luptei prin care solda�ii daci jurau s� nu se întoarc� la p�rin�ii lor decât înving�tori.

Scrise sau nescrise, normele de drept la geto-daci au existat de timpuriu, evolu�ia lor conturându-se tot mai clar dup� realizarea unit��ii tuturor forma�iunilor politice dacice într-un singur stat, condus de regele Burebista împreun� cu marele preot Deceneu. Luptele victorioase ale lui Burebista împotriva cel�ilor, bastarnilor, tauriscilor etc, popula�ii migratoare care z�d�rniceau lini�tea statului dac, precum �i eroismul dovedit de armatele lui Decebal împotriva cuceritorului roman, fac dovada unei educa�ii puternice ce avea s� asigure tr�inicia unor „a�ez�minte” juridice a c�ror respectare le ridicau la rang de virtute.

Sarcina de lucru 5Identific� 3 moduri distincte de raportare la putere ale institu�iilor politice.

1.2. Organizarea politico-juridica a provinciei Dacia Romana

1.2.1. Constituirea si organizarea provinciei Dacia

Expansiunea roman� în sud-estul Europei a atins frontierele dacilor, care parcurgeau un proces de reunificare politic�. Replica dacilor îndârjit� �i încerc�rile de a-i îndep�rta pe romani de grani�ele statului dac a condus la declan�area unui conflict, care a durat 20 de ani (85-106 e.n.). Sunt cunoscute luptele dacilor condu�i mai întâi de Durpaneus, apoi de c�tre Decebal (începând cu anul 87) împotriva armatelor lui Domi�ian (pân� în 89 e.n.) �i Traian (98-117 e.n.), împ�ra�i romani. În timpul lui Domi�ian, romanii au p�truns în teritoriul dacic (Banatul de ast�zi) dar f�r� a dobândi un succes hot�râtor. Prin pacea încheiat� între cele dou� p�r�i a avut câ�tig de cauz�Decebal, regele dacilor, care a ob�inut ajutoare în tehnica militar� �i stipendii b�ne�ti.

Urcarea lui Traian pe tronul imperial de la Roma (97 e.n.), un om ambi�ios �i bun general, a determinat reluarea ostilit��ilor pe frontul romano-dacic. Dou�r�zboaie puternice (101/102 �i 105/106) au adus deznod�mântul, victoria romanilor asupra armatei condus� de marele Decebal. Urm�rile au fost: pr�bu�irea statului dac (desfiin�area lui) dezmembrarea �i dispari�ia armatei dace, sinuciderea lui Decebal, cucerirea par�ial� roman� în Dacia etc. A fost ocupat� —potrivit informa�iilor geografului Ptolemaios—Transilvania (mai pu�in Maramure�ul), Banatul, Oltenia, vestul Munteniei �i o parte din Moldova de sud vest. Preciz�m aici c� Dobrogea fusese încorporat� Imperiului Roman la începutul sec. I e.n... Restul teritoriului dacic, Maramure�ul, teritoriile de la est de Carpa�i (probabil �i Carpa�ii r�s�riteni inclusiv curbura Vrancei), a r�mas în afara cuceririi romane. În condi�iile absen�ei unei conduceri centrale, dacii de

�



aici �i-au continuat modul lor de via�� tradi�ional.

Dup� moartea lui Traian (117 e.n.), pentru a putea fi mai u�or st�pânit�, Dacia Roman� a fost împ�r�it�, reorganizat� (anul 119), în dou� subunit��i administrative, �i anume: Dacia Superior, cuprinzând nordul Transilvaniei, �i Dacia Inferior, partea de sud a Transilvaniei, cu Banatul �i Oltenia. Prima era condus� de un legatus Augusti pro praetore, ce f�cea parte din ordinul senatorial, iar a doua de c�tre un praefectus, �i mai târziu de un procurator

preziden�ial. Dup� cum rezult� dintr-o diplom� militar� din jurul anului 133, Provincia Dacia a fost reorganizat� administrativ �i militar în trei subprovincii: Dacia Superior, Dacia Inferior �i Dacia Porolissensis. În pofida f�r�mi��rii administrative a Daciei Romane, prin crearea celor dou�, apoi trei subprovincii, unitatea acesteia era totu�i men�inut� prin aceea c� s-a p�strat institu�ia de guvernator suprem peste cele „trei Dacii”, un legatus Augusti pro praetore

trium Daciarum. Aceast� conducere unic� reflect� adev�rul c� Dacia Roman�constituia de fapt o singur� provincie. Subdiviziunile enun�ate constituiau m�suri de ordin administrativ local.

Alaturi de guvernatorul Provinciei, un rol de seam� îl avea „adunarea

provincial�” (concilium provinciae), organ exponent al intereselor p�turii dominante. Este vorba despre adunarea celor trei Dacii care confirm� unitatea Provinciei Dacia Roman�. Atribu�iile acestei adun�ri erau mai mult formale: se ocupa de cultul împ�ratului, ridicarea de monumente �i statui, mul�umiri guvernatorului, dac� era bun administrator etc.

În cadrul administra�iei locale, asem�n�tor întregului Imperiul Roman, erau organizate a�ez�ri or��ene�ti, care puteau fi colonii sau municipii, �i a�ez�ri rurale, numite pagi (vici), villa sau vicus. Coloniile se bucurau de toate drepturile poporului roman �i aveau o situa�ie mai bun� decât a municipiilor. De obicei în colonii, care nu erau altceva decât ora�e mai mari, mai importante, locuiau fo�tii osta�i, l�sa�i la vatr�. Unele dintre acestea aveau dreptul de cet��enie roman� (coloniae ciuium Romanorum) în timp ce altele aveau numai drepturi ius latii, adic� se bucurau de un statut juridic intermediar între cel de cet��ean roman �i cel de peregrin. Ora�ele municipii aveau o importan�� mai mic� decât coloniile. Dup� cucerirea roman� în Dacia, dreptul autohton geto-dac a r�mas în vigoare, pentru a reglementa acele raporturi pe care romanii le mai îng�duiau s� fie guvernate de dreptul local. Aceste norme erau cuprinse în obiceiurile sau cutumele (consuetudo, mos maiorum) geto-dace, tolerate de noii st�pânitori.

Altfel spus, al�turi de dreptul local nescris s-a introdus �i dreptul roman scris. Cutuma local� putea fi aplicat� în m�sura în care nu venea în contradic�ie cu principiile generale ale dreptului roman. La început, cele dou� rânduieli juridice se aplicau în paralel, apoi, în cadrul unui proces de întrep�trundere �i de influen�are reciproc�, a luat na�tere un sistem de drept nou, daco-roman, în cadrul c�ruia conceptele �i institu�iile juridice au dobândit noi func�ii �i noi finalit��i.

Cucerirea roman� în Dacia a însemnat �i o nou� organizare a activit��ilor financiare, domeniu foarte important pentru statul roman care între�inea o mare armat� �i un impresionant aparat func�ion�resc. Imediat dup� cucerire, împ�ratul Traian a ordonat s� se fac� un recens�mânt general al provinciei în



scopul stabilirii impozitelor. Erau exceptate de la impozite câteva ora�e care se bucurau de ius italicum: Sarmizegetusa, Apulum, Potaissa, Napoca �i Dierna. Terenurile acestora erau socotite ca f�când parte din teritoriul roman �i, în consecin��, neimpozabile.

Impozitele erau de dou� feluri: directe �i indirecte. În prima categorie intrau impozitele pe p�mânt (funciare) �i capita�ia (impozit personal) pl�tite de to�i locuitorii provinciei, indiferent dac� erau sau nu cet��eni. Negustorii pl�teau un impozit special sub numele de aurum negotiatiorium, introdus de împ�ratul Alexander Severus.

Sub aspectul cuantumului veniturilor ce ajungeau în visteria statului, foarte importante erau impozitele indirecte. Acestea proveneau din impozite pe mo�teniri, eliber�ri de sclavi, taxe vamale. Din categoria veniturilor indirecte mai f�ceau parte monopolurile, minele de sare, minele de fier. Minele de aur în schimb formau proprietatea împ�ratului; de exploatarea lor se îngrijea un procurator aurariarum, ajutat de un corp întreg de slujba�i: contabili (tabulari), casieri (dispensatores), arhivari, supraveghetori, etc.

Pentru probleme financiare, fiecare din cele „trei Dacii” avea un procurator al ei. Ace�tia erau ajuta�i în îndeplinirea sarcinilor ce le reveneau de func�ionari inferiori, care erau destul de numero�i.

Sarcina de lucru 6Precizati in trei fraze cum si de ce a fost restructurata provincia Dacia in timpul stapanirii romane.

1.2.2. Evolutia institutiilor de drept in Dacia Romana

Conceput� destul de profesionist pentru acele vremuri, legisla�ia roman� s-a dovedit a fi greoaie în formul�ri �i nu lipsit� de ambiguit��i. Complexitatea realit��ilor imperiului justific� întrucâtva con�inutul prea înc�rcat al acesteia. În mare m�sur�, legile romane au fost transpuse �i în Provincia Dacia. În privin�a persoanelor, se �tie c� locuitorii liberi (adic� mai pu�in sclavii) din Dacia roman� erau împ�r�i�i în trei categorii principale �i anume: cet��eni, latini, peregrini. În temeiul acelei împ�r�iri, regimul juridic al persoanelor era reglementat în mod diferit, respectiv în func�ie de încadrarea acestora într-una din cele trei categorii, dup� cum urmeaz�:

Cet��eni erau socotite persoanele ce se bucurau de acelea�i drepturi ca �i cet��enii reziden�i din Roma sau Italia (adic� de toate drepturile). Locuiau în majoritate la ora�e, care c�p�taser� dreptul de ius italicum (calitatea de sol roman). Ace�ti cet��eni aveau dreptul de proprietate roman�. În Dacia au existat câteva ora�e care se bucurau de ius italicum �i anume: Sarmizegetusa, Apulum, Potaissa, Napoca �i Dierna.



Latinii reprezentau majoritatea popula�iei colonizate în Dacia, stabili�i de regul� în ora�e. Era cea de a doua categorie de locuitori ai Daciei cucerite de romani �i ocupau o pozi�ie intermediar� între cet��eni �i peregrini (vezi mai jos). Ace�tia beneficiau de dreptul latin, aveau acelea�i drepturi patrimoniale ca �i romanii (ius comerci). În schimb nu se bucurau de ius connubii – dreptul de a se c�s�tori în conformitate cu dispozi�iile legii romane – �i nu aveau drepturi politice. În cadrul acestei categorii, ca �i cet��enii de altfel, existau unele deosebiri. Spre exemplu, nu to�i latinii coloniari aveau acela�i statut juridic, deci nici acelea�i drepturi, mai ales politice.

Peregrinii constituiau marea mas� a popula�iei libere din provincie (to�i locuitorii liberi ai Daciei Romane, adic� autohtoni �i str�ini stabili�i în spa�iul dacic, dar care nu erau cet��eni sau latini. Situa�ia lor era reglementat� prin legea de organizare a provinciei (lex provinciae) �i prin edictele guvernan�ilor. Existau dou� categorii de peregrini: peregrinii obi�nui�i �i peregrinii dediticii. Cei dintâi erau str�inii ale c�ror cet��i n-au fost desfiin�ate din punct de vedere politic, ei se bucurau de ius gentium. Peregrinii dediticii erau acei ale c�ror cet��i au fost, dup� cucerire, desfiin�ate din punct de vedere juridic �i administrativ. Aceasta mai ales în cazurile unei rezisten�e înver�unate fa�� de cuceritorii romani, capitulând în cele din urm� f�r� condi�ii. În anul 212 e.n. împ�ratul roman Caracalla a dat edictul imperial cu privire la naturalizarea peregrinilor.

Reglement�ri de drept au introdus romanii �i în ceea ce privea alte dou�categorii de cet��eni �i anume: sclavii �i colonii. De�i în societatea dac� nu a fost institu�ionalizat� sclavia, ea s-a practicat totu�i, dar în mod sporadic. În documentele vremii �i în lucr�ri de specialitate privitoare la Dacia Roman� se fac referiri la cei ce aveau dreptul s� aib� sclavi sau la eliberarea acestora din urm�, precum �i la drepturile sau interdic�iile ce rezultau din c�s�toria dintre oamenii liberi �i sclavi, preciz�ri privitoare la urma�ii acestora etc.

Despre cealalt� categorie, colonii se �tie c�

„între oamenii liberi �i sclavi se g�seau în provincii, ca �i la Roma o categorie de locuitori

care, de�i liberi în drept, se aflau de fapt într-o situa�ie asem�n�toare cu sclavia. Colonatul,

constatat documentar în diverse p�r�i ale Imperiului Roman, nu putea lipsi în Dacia, unde,

datorit� începutului de declin al sistemului sclavagist, propriet��ile mai mari urmau a fi

lucrate pentru cre�terea rentabilit��ii lor…

de c�tre ace�tia care nu erau altceva decât ��ranii s�raci din împrejurimile ora�elor. Rezumând, trebuie re�inut faptul c�, cet��enii, latinii, peregrinii, sclavii sau al�ii, reprezentau tot atâtea categorii juridice în tabloul societ��ii provinciale din Dacia.

Familia, ca institu�ie de drept

În condi�iile create de cucerirea roman�, familia dacic� î�i va p�stra caracterul ei monogam �i de element determinant în via�a economico-social�. Totodat� au ap�rut elemente noi impuse de regulile romane. Institu�ia familiei la cet��enii romani stabili�i în Dacia urma regulile dreptului roman. În acest caz nu puteau lipsi dispozi�iile specifice pentru cet��enii respectivi. Gaius, jurist roman, aminte�te de o controvers� cu privire la faptul dac� legea roman�, Julia de



fundo dotali se aplica sau nu �i romanilor din provincie. Iat�, spre exemplu, unele prevederi legale cu privire la întemeierea familiei în Dacia Roman�. În privin�a peregrinilor prevederile erau acelea c� ace�tia neavând ius cannubi, nu puteau contracta între ei o c�s�torie legal� conform dreptului roman, ci numai „potrivit legii lor na�ionale (secundum leges moresque peregrinorum)” (Gaius, I, 92), iar dac� so�ii erau peregrini deditici, uniunea lor era reglementat� de dreptul popoarelor (ius gentium). Dac� un cet��ean roman se c�s�torea cu o peregrin� care primise ius cannubii, c�s�toria lor era o c�s�torie roman�, iar copiii ce rezultau din aceasta intrau în puterea �efului de familie (pater familias) – (Gaius, I, 76). Osta�ii necet��eni romani, odat� cu eliberarea din armat�, primeau cet��enia roman� �i în acela�i timp dreptul de a contracta o c�s�torie roman� legitim� (ius cannubii) cu peregrinele sau cu latinele. În cazul în care un cet��ean roman voia s� se c�s�toreasc� cu o peregrin�, care nu avea ius cannubii, unirea lor nu avea valoarea unei c�s�torii �i copilul urma soarta mamei adic� r�mânea peregrin �i el, de�i tat�l era cet��ean roman. Deci, numai ius cannubi justifica o c�s�torie legal�, caz în care copiii urmau situa�ia juridic�a tat�lui. În privin�a sclavilor din Dacia, asem�n�tor lumii romane, ei nu puteau încheia o c�s�torie, de�i existau aceste c�s�torii, ele aveau valoarea unui fapt oarecare, nu aceea a unei c�s�torii (matrimonium), cea mai mare parte a sclavilor din Dacia, atâ�ia câ�i erau, tr�iau în astfel de uniuni tolerate de justi�ia roman�.

În ceea ce prive�te institu�iile dreptului familial (tutel�, curatel�, adop�ie, etc) cet��enilor romani li se aplicau legile romane. �i totu�i, existau unele particularit��i, caracteristice dreptului roman provincial. Deci, exista un drept roman provincial, emana�ie a autorit��ilor provinciale, care în elaborarea normelor legislative locale trebuiau s� aib� în vedere specificul �i cutuma din provincia avut� sub guvernare. Spre exemplu, în cazul tutelei la peregrini se aplica dreptul local geto-dac (Gaius, I, 193). În ceea ce prive�te curatela, exist�doar supozi�ia c� ar fi existat în Dacia Roman�. Adop�iunea �i îndeosebi adroga�iunea erau, de asemenea, institu�ii caracteristice romane. Rolul pretorului la Roma era îndeplinit în provincii de c�tre guvernatori care reprezentau autoritatea statului roman, în plan local. Adop�iunea ca �i adroga�iunea se încheiau în fa�a acestora (Gaius, I, 99-102 �i 105).

Regimul bunurilor

Legile romane ce ac�ionau în Provincia Dacia priveau �i proprietatea (mai ales proprietatea), ca institu�ie de baz� în Imperiu. Aceste legi vizau în principal pe romanii reziden�i din Dacia. Exista �i o excep�ie, anume aceea c� ei (reziden�ii) nu puteau avea în materie imobiliar� o adev�rat� proprietate roman� (dominium

ex iure Quiritium), afar� numai dac� p�mântul coloniei respective nu primise, printr-o fic�iune calitatea de „sol roman” (ius italicum), ca �i cum ar fi fost situat în Italia.

De precizat c� asupra fondurilor provinciale, cet��enii romani nu aveau decât o „posesiune sau uzufruct”. Adev�ratul proprietar al acestor fonduri era fie statul roman, dac� era vorba de provincii senatoriale (provinciae senatus populi), fie împ�ratul, dac� provincia era imperial� (provinciae Caesaris, principis), cum era cazul Daciei.

Proprietarii î�i puteau men�ine/ap�ra proprietatea ca urmare a edictelor ob�inute de la guvernatorul provinciei. În baza acestui drept de posesie, proprietarul



putea dispune de fondul respectiv pân� la a-l înstr�ina. Succesiunile la cet��enii romani din Dacia erau reglementate de legea roman�. În cazul c� rolul în domeniul mo�tenirilor revenea pretorilor sau consulilor, atunci acest rol îl aveau guvernatorii de provincii.

În cazul provinciilor se puteau face exproprieri mai u�or decât cele italice, în situa�ia de interes public. Legisla�ia mai prevedea c� p�mânturile nelucrate puteau fi ocupate de alte persoane, ca de altfel �i terenurile p�r�site de c�tre proprietari. Am re�inut c� dreptul la propriet��i (funciare) imobiliare îl aveau cet��enii romani, cei ce se bucurau de cet��enie roman�. S-a ar�tat mai sus c�bunurile imobiliare în provincii apar�ineau fie împ�ratului, fie senatului/statului. Cum p�mântul trebuia muncit ca s� dea roade, era l�sat proprietarului ini�ial sau (din disponibil) erau împropriet�ri�i veteranii, ori era concesionat celor interesa�i. Peregrinii nu puteau avea o astfel de proprietate decât dac� se bucurau de ius comercii. Cu toate acestea, guvernatorii de provincii ocroteau proprietatea peregrinilor, pe care o considerau un domenium

ce �inea de dreptul gin�ilor.

Ca mijloc de dobândire a propriet��ii peregrinii foloseau ocupa�iunea (Gaius, D, 4i, 1,3pv) �i mai ales tradi�iunea (tradi�ia). Aceasta din urm� institu�ie de drept a gin�ilor, putea fi utilizat� între peregrinii, ca �i în raporturile dintre ace�tia �i cet��enii romani, fie pentru mobile, fie pentru imobile. Potrivit legisla�iei romane se foloseau: prescrip�ia, servitu�iile, succesiunea, etc. Important este, îns�, faptul c� peregrinii din Dacia aveau �i o proprietate reglementat� de vechiul lor drept, adic� de dreptul geto-dac. Acest fapt se întâmpla numai în m�sura în care dispozi�iile acestui drept fuseser�recunoscute de Roma, fapt ce s-a petrecut în realitate.

Obliga�ii �i contracte

În privin�a obliga�iilor între p�r�i, problema aplic�rii dreptului roman în Dacia este bine ilustrat� de m�rturii documentare, deosebit de conving�toare pentru istoria dreptului. Avem în vedere în primul rând t�bli�ele cerate, descoperite la Ro�ia Montan� �i care provin din anul 167 e.n.. Dat� fiind importan�a acestora, precum �i raritatea lor vom da câteva detalii. T�bli�ele la care ne referim sunt alc�tuite fiecare din câte trei mici scândurele din lemn de brad, legate între ele. Fa�a primei t�bli�e �i dosul celei de a treia nu sunt scrise. Celelalte trei fe�e sunt acoperite cu un strat de cear� pe care este scris prin incizie. Au fost descoperite 25 de asemenea t�bli�e, dintre care la 14 s-a p�strat textul inteligibil. Red�m con�inutul unora dintre acestea: un copil sclav (feti�� de 6 ani) era cump�rat pentru 205 denari. Drept garan�ie se prevedea faptul c� în cazul unei eventuale evic�iuni �i vicii ascunse, vânz�torul se oblig�, printr-o stipula�ie, fa�� de cump�r�tor, c�-i va restitui pre�ul dublu. Într-un alt caz, un tân�r sclav era cump�rat pentru suma de 600 de denari. Vânz�torul declara sclavul lipsit de vicii ascunse. Pentru aceasta �i pentru o eventual� evic�iune, el promitea, printr-o stipula�ie (fide promissio) o sum� îndoit� (dubl�) fa�� de paguba ce putea fi pricinuit�. Drept chez��ie privind respectarea obliga�iilor vânz�torului (id fide sua esse iussit), intervenea (drept garant) Vibius Longus. În cazul vânz�rii unei jum�t��i de cas�, se folosea mancipa�iunea. Vânzarea se f�cea pentru 300 de denari. Drept garan�ie pentru cazul de evic�iune, vânz�torul se obliga s� pl�teasc� desp�gubiri cump�r�torului o sum� echivalent� cu paguba pricinuit� (tantam pecuniam). Deci, pe de o parte se folosea desp�gubirea în



cazurile unor eventuale neconcordan�e în privin�a stipul�rilor din contract, iar în alte cazuri acesta (contractul) era înt�rit de prezen�a unei persoane garante. Contractele erau încheiate fie între romani, fie între peregrini, iar vânz�rile erau înso�ite de mancipa�iune, folosindu-se adesea cel pu�in cinci martori. De�i astfel de acte, de transferare a propriet��ii, nu erau valabile decât pentru cet��enii romani, peregrinii, din nevoia de imitare, foloseau �i ei asemenea acte �i formul�ri.

Din punct de vedere juridic tripticile la care ne-am referit serveau ca acte probatorii ale contractelor intervenite între p�r�i (instrumenta), având valoarea unor probationes. În t�bli�ele respective mai apar contracte de loca�iune, persoane care-�i închiriaz� munca lor pentru o sum� oarecare (ceea ce se poate numi ast�zi contract de munc�). Se prevede faptul c� dac� cel ce se angaja nu ar fi putut s� î�i îndeplineasc� lucrul, se angaja s� pl�teasc� desp�gubiri. La fel �i angajatorul se obliga s� pl�teasc� lucr�torului 5 serte�i pentru fiecare zi întârziere a retribu�iei. Din con�inutul contractelor rezult�, în cazul de mai sus, c� lucr�torul trebuie s� presteze o munc� s�n�toas� �i s� fie priceput în meserie. (Gaius, D, 9, 2, 8,1).

Asemenea contracte se încheiau nu numai în cazurile când p�r�ile erau persoane, ci �i în acelea în care era vorba de societ��i. Spre exemplu, un astfel de contract era încheiat în cazul unei societ��i (societas danistraia) menit� s�ofere celor interesa�i împrumuturi cu dobând�. Doi c�m�tari care au pus în comun un capital pe care apoi l-au exploatat luând dobând�. Interesant de relevat este faptul c� susmen�ionatul contract, ca orice contract consensual, obliga prin însu�i consim��mântul p�r�ilor la îndeplinirea clauzelor prev�zute �i în consecin�� nu mai era nevoie de o stipula�ie special�.

Prezint� interes �i faptul c� t�bli�ele cerate sunt scrise în alfabetul latin cu litere cursive �i redactate în latina vulgar�. Întocmirea lor este f�cut� potrivit practicilor încet��enite în lumea roman�. În privin�a con�inutului juridic al acestora, se dovede�te faptul c� dreptul roman clasic nu se aplica în Dacia, a�a cum nu se aplica nici în alte provincii, în toat� puritatea lui, ci într-o form�uneori simplificat�, îns� spiritul de promovare a romanita�ii era nelipsit în provincii.

Cât prive�te alte institu�ii din domeniul obliga�iilor, câteva texte amintesc de reguli de drept al gin�ilor, aplicabile în egal� m�sur� romanilor �i peregrinilor daci. Dintre acestea sunt amintite în lucr�ri de specialitate, cele referitoare la îmbog��irea f�r� cauz� (Marcian, D, 25, 2, 25), stingerea obliga�iilor prin acceptilatio (Ulpian, D, 46, 48, 4), conven�ia de precar �i aceea de împrumut (Gaius, III, 132). Dar nu numai tripticele constituie dovezi juridice în Dacia Roman�, ci �i unele inscrip�ii funerare, cum este epitaful de la Sucidava, socotite de speciali�ti adev�rate documente de drept testamentar.

Dreptul penal �i procesual

�i în acest domeniu regulile generale privind folosirea legisla�iei romane erau acelea�i; dreptul roman avea prioritate în aplicarea lui, nu îns� în toate cazurile. Au existat �i situa�ii particulare, în raport de specificul provinciei. În cazurile de delicte, se întâlnesc în Provincia Dacia, ca �i în alte provincii, reguli comune, aplicabile romanilor �i peregrinilor în aceea�i m�sur�. Legea roman�



Aquila, emis� înc� în secolul al III-lea î.e.n., cuprindea stipula�iuni despre furt �i despre damnum inuria datum (Gaius, IV, 37). Adic� în procesele dintre romani �i peregrini era pus� în aplicare fic�iunea calit��ii de cet��ean roman, acordat� ad-hoc peregrinilor.

Procedura de judecat� era aceea�i în toate provinciile romane, deci �i în Dacia. Cet��enii romani se adresau instan�elor potrivit procedurii formulate. Guvernatorul sau reprezentantul s�u (legatus) trimitea p�r�ile, dup� ce le d�dea formula, la un judec�tor, care statua in indicio. Guvernatorul putea judeca �i personal pricinile, f�r� a le mai trimite la judec�tor (procedura extra ordinem). În caz de pedeaps� capital� cet��enii puteau face apel la Roma.În litigiile dintre un cet��ean roman �i un peregrin, acesta din urm� era socotit, pentru durata procesului, ca �i cum ar fost cet��ean roman (ac si cuius Romanus esset).

Peregrinii erau judeca�i tot de guvernatorul provinciei sau de reprezentantul s�u. Acesta putea rezolva pricina singur sau d�dea numai formule de judecat�, trimi�ând pricina spre solu�ionare unui judec�tor unic (iudex unus) sau unor judec�tori multiplii (recuperatores).

1.2.3. Consecin�ele retragerii romane de la Nordul Dun�rii

P�r�sirea Daciei de c�tre romani în anii 271-275 e.n. a constituit �i mai constituie o preocupare constant� pentru istorici, momentul dovedindu-se de un interes aparte pentru istoriografia româneasc� �i cea general�. Retragerea roman� s-a petrecut destul de repede �i într-un moment când raporturile dominator - domina�i treceau printr-o perioad� lini�tit�, iar aproprierea dintre cele dou� p�r�i c�p�tase o direc�ie nou� în procesul de romanizare.Grav a fost îns� faptul c� aceast� retragere a avut loc în condi�iile unei puternice amenin��ri din partea popula�iilor migratoare-barbare, care s-au n�pustit asupra Daciei, lipsit� de ap�rarea roman�. De aici �i o puternic� descump�nire în societatea dacic�, c�reia îi vor trebui multe veacuri pân� la refacerea unor noi forme statale. Acestea pe de o parte. Pe de alt� parte, retragerii administra�iei �i a armatelor romane i-a urmat o refacere imediat� a unit��ii dacilor, afla�i într-un puternic proces de romanizare. Odat� cu p�r�sirea Daciei de c�tre romani s-a spulberat diviziunea impus� de c�tre cucerirea imperial�. Dacia s-a ref�cut a�adar teritorial, demografic �i spiritual, economic etc., a�a cum fusese la începutul domniei lui Decebal. R�zboiul cu romanii nu a sec�tuit teritoriul dacic de popula�ia autohton�, cum sus�in, cu rea inten�ie, unii pseudoistorici, încercând astfel s� acrediteze ideea vidului demografic, privind continuitatea românilor în acest spa�iu.

Vreme de câteva secole ob�tea s�teasc� va constitui fundamentul existen�ei popula�iei daco-romane în spa�iul fostei Dacii. Ea (ob�tea) va face �i va promova legea în acest r�stimp în spa�iul amintit. Chiar dac� migra�iile au afectat (mai puternic la început) procesul de organizare social� a autohtonilor, ele nu au putut opri acest proces. Comunit��ile locale, cu timpul, s-au consolidat, astfel încât ob�tea teritorial� (s�teasc�) a c�p�tat adev�rate competen�e economico-sociale �i administrative.

Cercetarea istoric� �i sociologic� a reu�it s� p�trund� tainele ob�tii române�ti �i s� dea un r�spuns coerent. Ob�tile au avut o existen�� îndelungat�. Mai întâi a fost ob�tea gentilic�, structurat� pe rudenie de sânge. Apoi a urmat ob�tea



teritorial� bazat� pe st�pânirea în comun a p�mântului. Ob�tea teritorial� a existat �i în societatea dacic� sub forma a�ez�rilor rurale cu denumirea de dava. Acestea au devenit fossattum în timpul st�pânirii romane în Dacia, termen p�strat în limba român� cu denumirea binecunoscut� de sat. Despre ob�te, din perspectiva istoriei, a scris istoricul P.P. Panaitescu („Ob�tea ��r�neasc� din �ara Româneasc� �i Moldova” ––1964). Îns�, cea mai complex� cercetare asupra ob�tei, îmbinând tehnicile sociologice de teren �i documentarea de arhiv� cu metoda arheologiei sociale a întreprins-o Henri H. Stahl (Contribu�ii la studiul satelor dev�lma�e române�ti, 3 vol., 1958-1965 ). Ob�tea, ca form�de organizare teritorial� nu trebuie în�eleas� ca fiind oponent� organiza�iei de stat, dimpotriv� ea a dovedit disponibilit��i de încadrare în forme statale, a�a cum a fost în cazul Daciei centralizate sau în situa�ia provinciei Dacia Roman�, iar mai târziu în statul feudal. Comparând ob�tea teritorial� cu statul, se constat� c� exist� o tr�s�tur� comun�, �i anume aceea c� ambele sunt constituite pe temeiul unor grup�ri teritoriale, nu de rudenie.

Totodat� ob�tile se deosebesc esen�ial de stat prin aceea c� numai statul dispune de o for�� public� institu�ionalizat� (cu organisme de constrângere etc), ce se situeaz� deasupra societ��ii, în timp ce ob�tea este lipsit� de astfel de institu�ii. Ea p�streaz� forme arhaice de conducere, realizate prin participarea tuturor membrilor s�i. Ob�tea teritorial� constituie, prin aceast� prism�, primul pas spre organizarea de stat, prin prezen�a criteriului teritorial, ca temelie de constituire, fapt pentru care ob�tea devine prima grupare social� a oamenilor liberi, nelega�i prin leg�turi de sânge.

Lumea ob�tilor str�române�ti constituie o enigm� care continu� s� uimeasc� pe cercet�tori. Întrebarea ce se pune adesea este cum de s-a putut ca în condi�iile absen�ei statului �i a armatei, expus turbulentelor �i devastatoarelor migra�ii barbare, pe o durat� de câteva secole, s� se pl�m�deasc� românismul ca expresie a continuit��ii?! R�spunsul l-a dat t�ria acestor ob�ti. Puterea lor a constat în spiritul de solidaritate intra �i inter colectivitate, precum �i în mul�imea lor pe întinsul fostei Dacii. Ob�tile s-au men�inut în spiritul tradi�iilor p�mântene, au preluat cre�tinismul �i au men�inut procesul de romanizare, evoluând c�tre forma�iuni prestatal feudale. A fost practic o reluare a vie�ii de la început, pe o structur� dacic� puternic înr�d�cinat� în con�tiin�a acelor oameni care nu s-au l�sat desprin�i de pe p�mântul str�bunilor; nu l-au abandonat, n-au renun�at la limba �i credin�a lor, dobândite între timp. Înfruntând vitregii greu de imaginat dacoromanii (str�românii) au g�sit formule de supravie�uire �i continuitate în condi�ii de disolu�ie etno - cultural�provocate de migra�ii. În aceast� privin�� subscriem la opiniile potrivit c�rora dispari�ia rela�iilor de produc�ie tipice societ��ii dacice �i celei romane (sclavagiste) pe teritoriul vechii Dacii, în urma retragerii autorit��ilor romane, nu a condus la instituirea unui mod de produc�ie superior, feudal, dar nici la o întoarcere spre comuna primitiv�, de�i migra�iile barbare puteau determina aceasta.

Saltul calitativ realizat înc� din ultima perioad� a statului dac definitivat de st�pânirea roman�, �i anume generalizarea organiz�rii teritoriale a comunit��ilor vicinale nu a putut fi lichidat de noii cuceritori. A�adar, înfruntând vitregiile provocate de migra�iile barbare, ob�tea str�mo�easc� s-a p�strat �i s-a dezvoltat, evoluând c�tre închegarea unor noi forme de



convie�uire social�, economic� �i politic�. Existen�a satelor ob�te este atestat�arheologic �i prin scrieri contemporane, în întreg spa�iul vechii Dacii. Cre�terea demografic�, oglindit� în extinderea teritorial� a ob�tilor existente, precum �i apari�ia de ob�ti noi s-a reflectat în apropierea dintre acestea, dând na�tere la forma�iuni mai mari, mai cuprinz�toare. În cadrul acestui proces, unele ob�ti �i-au pierdut identitatea în noile comunit��i, numite uniuni de ob�te, cu o capacitate economic� mai mare �i cu o eficien�� sporit� în ap�rarea fiin�ei lor fa�� de pustiitoarele migra�ii care nu conteneau.

Uniunile de ob�ti, unele mai puternice, altele mai firave, vor constitui temelia a ceea ce s-au numit ��ri, apoi cnezate �i voievodate, forma�iuni mult mai cuprinz�toare �i mai clar exprimate în plan politic, administrativ �i militar.Încadrarea ob�tilor s�te�ti în forma�iuni politice mai largi nu a modificat structura intern� tradi�ional� a fiec�reia dintre ele. Ob�tea teritorial� a r�mas celula de baz� a organiz�rii administrative rurale, adic� satul cu particularit��ile �i meritele lui în sus�inerea forma�iunilor mai mari din care vor face parte.

1.2.4. Aparitia si dezvoltarea obstilor teritoriale

Ob�tea s�teasc� a fost singura form� de organizare social-economic� a popula�iei daco-romane în acest r�stimp, de la p�r�sirea Daciei de c�tre romani, pân� la integrarea în structurile statale feudale. Ob�tea nu �i-a încetat existen�a nici în timpul st�pânirii romane �i nu a putut fi distrus� nici de marile migra�ii. Form� tradi�ional� dacic�, apoi daco-roman� de organizare social-economic�, ob�tea s�teasc� a supravie�uit �i s-a dezvoltat corespunz�tor, în secolele ce au urmat, pe tot teritoriul fostei Dacii, constituind una din liniile de for�� ale unit��ii românilor, un adev�rat bastion etnic, social-economic, juridic �i religios al popula�iei autohtone în lupta pentru d�inuire pe p�mântul str�mo�esc.

De�i lipsit� de conducere administrativ-politic� central� sau zonal�, ob�tea str�mo�easc� a cunoscut totu�i organizarea, o organizare sui generis ce particularizeaz� în compara�ie cu perioada dacic� sau cea feudal� de mai târziu, precum �i fa�� de alte ob�ti.

Locul primordial l-a avut criteriul teritorial sus�inut de cel economic. La temelia tr�iniciei ob�tii a stat întotdeauna solidaritatea de interese, nevoia de ap�rare �i supravie�uire. În virtutea celor de mai sus, membri ai ob�tii erau numai cei ce st�pâneau prin voin�a întregii comunit��i o parte din teritoriul comun. În ob�tea teritorial�, vicinal� sau s�teasc�, teritoriul avea atât func�ie economic�, precum �i semnifica�ie social� de determinare a apartenen�ei la ob�te.

Din punct de vedere politic, ob�tea teritorial� reprezenta o democra�ie care folosea principiul colectiv �i se autoadministra. Ob�tea î�i alegea singur�organele de conducere prin consim��mânt general �i pe care membrii comunit��ii le respectau, supunându-se de bun� voie dispozi�iilor acestora. Asemenea organisme de conducere erau:

a) Adunarea Megie�ilor, membrii st�pânitori de-a valma;

b) Oamenii Buni �i B�trâni, ale�i dintre megie�i, �i care aveau împuterniciri judiciare;



“Ceata de b�trâni - ar�ta Romulus Vulc�nescu - era d�t�toare �i p�str�toare de datini,

cutume �i tradi�ii juridice. Ea constituia organul suprem de reglementare obi�nuielnic� a

ob�tei �i totodat� de judecat� f�r� apel...”

c) Juzii, �efi militari ai satului (ob�tii); un fel de straj� permanent�. �i ace�tia aveau împuterniciri judiciare.

În cadrul ob�tii exista prin tradi�ie un spirit conlucrativ de ap�rare �i munc� în comun. Ob�tea s�teasc� a cunoscut �i rela�ii intercomunitare publice. Acestea se stabileau pentru nevoi de ap�rare sau lucr�ri comune, punându-se sub o comand� unic� satele din aceea�i vale sau regiune. De aici �i pân� la confedera�iile (uniunile) de ob�ti, cu aspect de nucleu statal, nu a fost decât un pas.

Via�a economic� a ob�tii

În cadrul procesului de teritorializare a ob�tilor, un rol important l-a avut economicul, evolu�ia „tehnicilor agricole” �i pastorale – cum se demonstreaz�în lucr�ri de specialitate (H.H. Stahl �i P.P. Panaitescu). Ob�tea a fost în primul rând o comunitate de munc�, într-un teritoriu dat, constituit� într-un prim stadiu pe baza leg�turilor de rudenie. Destr�marea rela�iilor gentilice (familiale) a dus la sl�birea leg�turilor de rudenie, locul acestora luându-l criteriile teritorial �i economic. În acest fel, în cadrul ob�tii teritoriale, vicinal�sau s�teasc� principiul teritorial va c�p�ta �i o func�ie economic�.

Principalele îndeletniciri ale ob�tilor au r�mas acelea�i, ca �i în vremea geto-dacilor: agricultura, p�storitul, cre�terea animalelor, me�te�ugurile etc. În privin�a muncii agricole se poate afirma c� era bine organizat�, pe baz� de normative speciale cum erau: reparti�ia câmpurilor de cultur� pentru membrii ob�tii; folosirea asolamentului pe culturi �i câmpuri; stabilirea momentelor privind declan�area campaniilor de arat-sem�nat �i recoltat; fixarea rezervelor agricole pentru s�mân��, schimburi comerciale, d�ri etc.

În paralel cu agricultura se desf��ura o substan�ial� activitate în domeniul cre�terii vitelor (bovine, cabaline, porcine), precum �i a p�storitului. Existau �i aici norme, bine delimitate �i respectate ca atare, legate mai ales de p�storit: pornirea turmelor, împ�r�irea produselor în cazul turmelor comune; stabilirea locurilor �i perioada de p��unat etc.

Alte activit��i, comune sau individuale, la fel de importante, care intrau, de asemenea, în r�spunderea �i atribu�iile ob�tii erau: mineritul, vân�toarea, pescuitul, executarea c�ilor de acces (drumuri), defri��ri de p�duri, amenaj�ri hidrotehnice sau construc�ia de a�ez�minte publice (de rug�ciune).

O atât de complex� activitate presupunea, desigur, �i existen�a unor oameni pricepu�i în organizare. Ei au existat, f�r� dubii. În primul rând erau cei din conducerea ob�tii, îns� s-au afirmat �i alte persoane cu calit��i (întreprinz�tori, cu ini�iativ�) care cu timpul s-au deta�at fa�� de masa membrilor ob�tii. Trebuie subliniat faptul c� ace�tia au avut o contribu�ie însemnat� la dinamizarea vie�ii economice �i la prop��irea ob�tii în general. A�a s-au conturat treptat diferen�ele economice în societatea de ob�te a str�românilor. La începutul perioadei, aceste diferen�ieri mai curând nu se semnalau, sau dac� existau ele erau foarte slabe. Abia în secolul al VIII-lea vor apare primele manifest�ri clare de inegalitate economic� �i social�.



În concluzie la aceast� problem� se poate sus�ine c�: principiul economic fundamental în cadrul ob�tii a fost proprietatea comun� asupra tuturor p�mânturilor �i asigurarea accesului fiec�rui membru la cele trei mari zone economice �i agricole, anume:

a) terenurile arabile;

b) vatra satului;

c) p��unile, p�durile, apele.

Proprietatea

Principala avu�ie a ob�tii era p�mântul pe care locuia �i îl lucra, p��unile, p�durile, apele, tot ce intra sub inciden�a teritorial� a ob�tii. Proprietatea era comun�; o st�pânire în dev�lm��ie care nu era suma propriet��ilor individuale ci un întreg asupra c�ruia aveau drepturi egale to�i membrii colectivit��ii, cu excep�ia bunurilor personale. De precizat faptul c� doar p�mântul era în proprietate comun�, roadele acestuia reveneau fiec�rei familii potrivit lotului ce i se atribuia la începutul fiec�rui an agricol. În cadrul propriet��ii dev�lma�e, membrii ob�tii, individual sau în grup, nu aveau voie s� înstr�ineze p�r�i din mo�ie. Proprietatea ob�teasc� era sacr�, intangibil�. Turmele de oi, vite, cai etc., erau socotite, de asemenea, bunuri comune (dev�lma�e). În aceast�categorie intrau bunurile din subsol (diferite minereuri), morile, precum �i alte instala�ii. În aceste condi�ii se pare c� a luat na�tere dreptul la preem�iune, cunoscut prin durabilitatea lui. Înstr�inarea de bunuri imobile privea pe cei ce nu f�ceau parte din clanul respectiv. Dac� cineva renun�a la drepturile lui asupra lotului de p�mânt se impunea consultarea mai întâi a rudelor doritoare de a cump�ra, iar în cazul c� nu se g�sea cineva dintre rude, urmau vecinii, ob�tea. Ideea era aceea de a nu înstr�ina p�r�i ale comunit��ii.

St�pânirea personal�

Dac� p�mântul era în dev�lm��ie, existau �i bunuri ale familiei, cum erau casa �i curtea, unelte �i alte bunuri personale, care vor sta la temelia viitoarelor propriet��i feudale. Casa a fost prima desprindere de ob�te. F�r� îndoial� c� �i uneltele personale aveau acela�i statut, legiferat de c�tre comunitatea de ob�te. Semnul trecerii gospod�riei în st�pânire personal� l-a constituit gardul (I.I. Rusu) cu care a fost izolat� de proprietatea comun� a ob�tii. Modul de îngr�dire a casei �i a cur�ii este constatat începând cu secolul al IV-lea e.n. Un proces asem�n�tor s-a petrecut cu câmpul, ajungându-se la delimit�ri de loturi numite sor�. Probabil pentru încurajarea unei mai bune organiz�ri a muncii �i pentru randament mai mare, conducerile ob�tilor au stimulat loturile familiale sau personale. Se ivea astfel o valoare nou� în domeniul propriet��ii �i o norm�legislativ� proprie viitoarelor forme de proprietate feudal�. L�rgindu-se treptat, proprietatea va deveni una dintre institu�iile fundamentale ale dreptului feudal �i burghez de mai târziu.

Regimul persoanelor

Fapt enun�at deja la alte capitole, regimul fundamental al ob�tii era egalitatea dintre membrii acesteia. Egalitatea era determinat� de caracterul de dev�lm��ie asupra p�mântului �i de participarea tuturor la munca de producere a bunurilor, în condi�iile absen�ei elementului economic dominant, care s� nu munceasc�dar s� aib� mai mult decât cei ce lucrau. Prin dispari�ia st�pânirii romane de tip



sclavagist, �i când înc� nu ap�ruser� deosebirile de avere, oamenii erau to�i egali. Calit��ile personale de inteligen��, vitejie, bun� comportare – a�a cum erau de exemplu, oamenii buni �i b�trâni, puteau s� eviden�ieze pe unii membrii din cadrul comunit��ii s�te�ti, dar nu s�i suprapun� celorlal�i. Prin sarcinile ob�te�ti pe care le îndeplineau, ace�tia aduceau foloase întregii ob�ti.

Familia

În perioada la care ne referim (sec. IV-IX) familia mic� devine celula de baz� a societ��ii. Familia avea atribu�ii economice, paternale, biologice, educative, sociale etc. Exista o solidaritate familial� rezultat� din aceste atribu�ii �i r�spunderi. Exista îndatorirea de între�inere reciproc� între so�i �i între p�rin�i �i copii. Asemenea principii tradi�ionale la daci vor fi înt�rite de religia cre�tin�, r�spândit� în lumea daco-roman� înc� din secolul al III-lea e.n. C�s�toria se încheia prin liber consim��mânt al so�ilor, iar dup� r�spândirea cre�tinismului �i prin binecuvântarea religioas�. Divor�ul era admis la cererea oric�ruia dintre so�i pe baza acelora�i principii de egalitate, în ceea ce privea motivele invocate. De asemenea, succesiunea: descenden�ii aveau drepturi egale la mo�tenirea p�rin�ilor. Dreptul de mo�tenire era recunoscut �i so�ului supravie�uitor.

Norme de drept civil

De necrezut c� într-o lume atât de zbuciumat�, expus� la permanente retrageri din calea n�v�litorilor �i revenirea la vetrele ini�iale, o lume în care orice lucru se realiza anevoios, s-a g�sit for�a necesar� men�inerii �i promov�rii vie�ii specifice, a normelor morale �i de drept, condi�ie f�r� de care nu se poate vorbi de societate organizat� sau civiliza�ie. A creat �i acumulat valori noi, reu�ind chiar s� asimileze numeroase grupuri de popula�ie str�ine, risipite în acest spa�iu de t�v�lugul migra�iilor, popula�ii cu care autohtonii adesea au conlucrat sau pe care le-au înfruntat. Asimilarea de popula�ii migratoare explic� diferen�a istoric� dintre autohtoni (mai evolua�i) �i n�v�litori, afla�i într-un stadiu mult înapoiat. În astfel de condi�ii, foarte succint prezentate, daco-romanii, mai exact str�românii, au men�inut legea p�mântului, adic� norme �i institu�ii de drept.

Obiceiul p�mântului nu este o crea�ie a unui moment oarecare din trecut, ci este produsul unui îndelungat proces istoric care, în linii mari, coincide cu însu�i drumul urmat de poporul ce l-a aplicat. Într-o form� ini�ial�, acest sistem normativ a corespuns societ��ii f�r� clase, iar dup� înglobarea comunit��ilor s�te�ti în organisme politice de tip statal - mai întâi de tip sclavagist, apoi feudal - ele au c�p�tat caracter de forma�iune juridic�, în cadrul unui proces dialectic specific, prin care dreptul clasei dominante, impus maselor populare ca drept pozitiv, a continuat s� fie aplicat de acestea �i dup� dispari�ia acestor clase, a modului de produc�ie �i a sistemului de drept respectiv, transformându-se din drept pozitiv în obicei juridic.

Dreptul civil s-a manifestat sub diferite forme de exprimare juridic�. În primul rând, ca persoane libere �i egale, membrii ob�tii puteau încheia diverse tranzac�ii sub form� de contracte. Vânzarea era contractul cel mai r�spândit, cu efect translativ de proprietate prin simplul consim��mânt al p�r�ilor. Numeroase tezaure monetare scoase la iveal� de arheologi pentru epoca respectiv�, precum �i exemplarele de balan�e pentru cânt�rirea obiectelor de vânzare, fac dovada unui comer� intens �i implicarea persoanei în afaceri, care atr�gea dup� sine



responsabilit��i �i respectarea de norme comerciale, juridice de pia��. Contractele verbale erau precump�nitoare, iar cuvântul dat lega p�r�ile, ca �i datul mâinii, ambele procedee având sensuri magice. Jur�mântul era folosit �i în în�elegerile particulare �i în cele cu alte popoare (de stat).

R�spunderea penal� �i procedura de judecat�

În condi�iile din acele vremuri este aproape surprinz�tor faptul c� au existat norme de drept care au func�ionat cu eficien��. Cu certitudine, la men�inerea �i impunerea normelor juridice în societate a contribuit biserica, precum �i spiritul foarte puternic de comuniune. Exista o supunere total� (cel pu�in la început) fa�� de voin�a colectivit��ii.

A�adar au existat institu�ii (nu în sensul celor de ast�zi) �i activit��i legislative

pe care trebuie s� le descifr�m din multitudinea �tirilor despre alte domenii. Adesea, actul juridic putea fi confundat cu faptul economic, religios, militar sau politic. Totu�i, cu toat� perfec�iunea pe care, din sentimentalism încerc�m s� o atribuim înainta�ilor no�tri, trebuie relevat faptul c� existau �i abateri de la normele de conduit� social� stabilite prin tradi�ie sau impuse de colectivitate (direct ori prin conduc�torii ei). Complexitatea fiin�ei umane, imprevizibilul social au cauzat �i anomalii care la rându-le au determinat m�suri pentru stoparea �i eradicarea lor. Spre deosebire de perioada anterioar� retragerii aureliene formalismul caracteristic dreptului roman a disp�rut, impunându-se formele mai vechi, simple �i directe.

Se poate sus�ine astfel c� tradi�ia dacic� a fost destul de puternic�, dac� avem în vedere urm�toarele: dup� retragerea roman�, statul cu organismele lui a lipsit; clasele dominante nu existau; lumea daco-roman� s-a ref�cut în mediul rural; popula�iile migratoare au frânat evolu�ia societ��ii daco-romane. Men�inerea �i revigorarea cutumei dacice s-a datorat faptului c� dreptul roman nu a fost aplicat marii majorit��i a popula�iei din Dacia Roman�.

Aceast� popula�ie avea statutul de peregrin, iar cet��enii romani coloniza�i în provincie au p�strat în bun� m�sur� propriul lor drept provincial, pe care apoi l-au luat cu ei odat� cu retragerea din Dacia. Rezult� de aici întrebarea fireasc� �i anume cum �i de unde au ajuns la nord de Dun�re numeroase elemente de drept roman pe care le întâlnim mai ales în epoca modern�. Ipotetic se poate r�spunde c� asemenea elemente, prezente în spa�iul românesc de mai târziu, au fost preluate posterior prin influen�e indirecte, dar �i directe (prin Bizan�), care s-au reg�sit într-un fond preexistent mai cuprinz�tor.

Prin legile introduse, romanii au reu�it, în anumite privin�e, s� cointereseze �i masa cet��enilor de rând, astfel c� unele din legile romane au devenit cutum� în cadrul ob�tei locale. Dreptul ac�iona atunci când normele de conduit� social�stabilite prin obiceiul p�mântului sau ad-hoc, erau înc�lcate. Conflictele dintre membrii ob�tii se rezolvau în cadrul acesteia. În alte cazuri nefericite se recurgea la Legea talionului. În cazul în care o persoan� sau mai multe dintr-o ob�te provocau daune altei ob�ti, r�spunderea o prelua ob�tea vinovatului (vinova�ilor). A�adar r�spunderea era solidar� din partea comunit��ii, care î�i aroga dreptul de a pedepsi pe vinovat potrivit regulilor din ob�tea respectiv�, r�spunz�toare de educa�ia lui. În cazul c� existau daune, de asemenea, ob�tea c�reia îi apar�inea vinovatul pl�tea desp�gubiri. În vechiul sistem punitiv

�tefan Gheorghe Organizarea politico


popular românesc pedeapsa maximdin colectivitate (sat, obînrâurire puternic�convie�uire. S-au ppedepse cum erau strigarea peste sat, sau cu ocaziaporecle f�pta�ilor vinova

În general, în lumea obcele contra bunurilor, furtul fiind considerat un lroadelor pentru consumul pe loc nu era spentru alte scopuri (înstrcu lucrul furat, ceea ce echivala cu moartea civilvendeta (r�zbunarea) dar în zonele rdurat mai mult� vreme. În zonele în care obde timpuriu, începuse sîn vechime, în relateritoriul ��rii noastre au îmbrregimul persoanelor, bunuri, obliga�i private etc. având caracter de form�, nevoilor concrete ale acestor comunitP. Marcu). Toate relataplicare îndelungat�c� aveau deci o ra�

Nerespectarea obiceiului juridic, înzestrat cu sancacela�i timp, nesocotirea voinvinovat se excludea automat “desconsiderat �i povestit peste tot satul”

satului”, “nu mai sc

venite din vechime

Selecteaz� �i descrie în practicilor juridice romane incepand cu anul 275d.H

Rezumat

Desprin�i din marele neam al tracilor, getost�t�tor în prima jumdaci, începând cu secolele VIIIpovârni�ul nordic al munnord �i est r�mânând acelea

Organizarea politico-juridica a geto-dacilor inainte si dupa cucerirea romana

popular românesc pedeapsa maxim� era nu moartea, ci izgonirea vinovatului din colectivitate (sat, ob�te). Opinia public� exercita astfel un control înrâurire puternic� �i permanent� asupra celor ce nu respectau regulile de

au p�strat pân� târziu în evul mediu �i epoca modernpedepse cum erau strigarea peste sat, sau cu ocazia unor întruniri atribuirea de

ilor vinova�i.

În general, în lumea ob�tilor predominau infrac�iuni contra persoanelor, cele contra bunurilor, furtul fiind considerat un lucru lipsit de sens. Însuroadelor pentru consumul pe loc nu era socotit� furt, ci numai culegerea lor pentru alte scopuri (înstr�inare). Sanc�iunea pentru ho� era purtarea lui prin sat cu lucrul furat, ceea ce echivala cu moartea civil� a celui vinovat. Se aplica

zbunarea) dar în zonele r�mase în urm�, unde rela�iile gentilice au � vreme. În zonele în care ob�tile teritoriale s-au dezvoltat mai epuse s� se admit� compozi�ia. Normele de convie�

în vechime, în rela�iile materiale dintre membrii comunit��ilor vecine drii noastre au îmbr�cat forme multiple: organizare, administra

regimul persoanelor, bunuri, obliga�ii, pedepse, rela�ii intercomunitare publice i private etc. având caracter de sistem normativ ce corespundea, în con

voilor concrete ale acestor comunit��i, stadiului lor de dezvoltare (L. P. Marcu). Toate relat�rile subliniaz� vechimea acestor practici, ce au avut o aplicare îndelungat�, pe baza convingerii c� ele reprezentau o ordine juridic

o ra�iune de a exista.

Nerespectarea obiceiului juridic, înzestrat cu sanc�iune material�i timp, nesocotirea voin�ei întregii comunit��i, fapt pentru care cel

vinovat se excludea automat �i f�r� drept de apel din mijlocul ei, fiind�i povestit peste tot satul”, “r�mânea toat� via�

“nu mai sc�pa de gura satului” –– formul�ri de expresie juridicvenite din vechime �i care s-au p�strat pân� în contemporaneitate.

Sarcina de lucru 7�i descrie în fraze minimale (3) modul de transformare a

practicilor juridice romane incepand cu anul 275d.Hr.

i din marele neam al tracilor, geto-dacii s-au afirmat ca popor de sine tor în prima jum�tate a mileniului I î.e.n.. Istoria îi consemneaz

daci, începând cu secolele VIII-VII î.e.n., având ca „grani

ul nordic al mun�ilor Haemus (Balcani), restul grani�elor din vest, �mânând acelea�i, men�ionate mai sus, la traci. Se poate conchide

dacilor inainte si dupa cucerirea romana

33

era nu moartea, ci izgonirea vinovatului exercita astfel un control �i o

asupra celor ce nu respectau regulile de i epoca modern�, �i alte

întruniri atribuirea de

iuni contra persoanelor, �i nu ucru lipsit de sens. Însu�irea furt, ci numai culegerea lor

era purtarea lui prin sat a celui vinovat. Se aplica �i

�iile gentilice au au dezvoltat mai

Normele de convie�uire aplicate ��ilor vecine de pe

cat forme multiple: organizare, administra�ie, ii intercomunitare publice

ce corespundea, în con�inut �i i, stadiului lor de dezvoltare (L.

vechimea acestor practici, ce au avut o ele reprezentau o ordine juridic� �i

iune material�, însemna, în i, fapt pentru care cel

drept de apel din mijlocul ei, fiind via�a batjocura

ri de expresie juridic� în contemporaneitate.

fraze minimale (3) modul de transformare a

au afirmat ca popor de sine tate a mileniului I î.e.n.. Istoria îi consemneaz� pe geto-

„grani��” de sud ilor Haemus (Balcani), restul grani�elor din vest,

ionate mai sus, la traci. Se poate conchide



Teste de autoevaluare 1. Identificati primul

a) Strabon;

b) Herodot;

c) Dio Cassius.

2. Precizati care a fost momentul unificarii triburiloconstituirii statului dac unitar:

a) în timpul cuceririi romane

b) în timpul regelui

c) în perioada domniei regelui Decebal

3. Identificati care au fost principalele trei categorprovinciei Dacia Romana:

a) cetatenii, latinii, peregriniii;

a�adar c� în perioada democra(cutume) ale getocentralizat s-a constituit în jurul anului 80 î.e.n. sub conducerBurebista �i a marelui preot Deceneu, prin unificarea tuturor (regatelor) locale, fau adus deznod�mântul, victoria romanilor asupra armatei condusDecebal. Urm�rile au fost: prdezmembrarea �i disparipar�ial� roman� în Dacia etc. A fost ocgeografului PtolemaiosOltenia, vestul Munteniei Dobrogea fusese încorporatteritoriului dacic, MaramureCarpa�ii r�s�riteni inclusiv curbura Vrancei), a rromane. În condi�continuat modul lor de viCaracalla a dat edictul imperial cu privire la natuCet��enii, latinii, peregrinii, sclavii sau aljuridice în tabloul societautorit��ilor romane din teritoriul fostei Provincii Dacia, fenomen de ruralizare a vieadministrative centrale Astfel, în fosta Dacie a lui Decebal au aplipsite îns� de clasa dominantcentralizate sau locale.


Teste de autoevaluare Identificati primul izvor istoriografic ce face referire la triburile d

Precizati care a fost momentul unificarii triburilor de getoconstituirii statului dac unitar:

n timpul cuceririi romane;

n timpul regelui Burebista;

n perioada domniei regelui Decebal.

Identificati care au fost principalele trei categorii sociale existente in spatiul provinciei Dacia Romana:

etatenii, latinii, peregriniii;

în perioada democra�iei militare existau norme de drept proprii (cutume) ale geto-dacilor privitoare la raporturile externe. Statul dac

a constituit în jurul anului 80 î.e.n. sub conduceri a marelui preot Deceneu, prin unificarea tuturor forma

gatelor) locale, f�r� excep�ie. Dou� r�zboaie puternice (101/102 dus deznod�mântul, victoria romanilor asupra armatei condus

�rile au fost: pr�bu�irea statului dac (desfiindezmembrarea �i dispari�ia armatei dace, sinuciderea lui Decebal, cucerirea

roman� în Dacia etc. A fost ocupat� —potrivit informageografului Ptolemaios—Transilvania (mai pu�in Maramure�Oltenia, vestul Munteniei �i o parte din Moldova de sud vest. PrecizDobrogea fusese încorporat� Imperiului Roman la începutul sec. I e.n... Restuteritoriului dacic, Maramure�ul, teritoriile de la est de Carpa�i (probabil

�riteni inclusiv curbura Vrancei), a r�mas în afara cuceririi romane. În condi�iile absen�ei unei conduceri centrale, dacii de aici continuat modul lor de via�� tradi�ional. În anul 212 e.n. împ�Caracalla a dat edictul imperial cu privire la naturalizarea peregrinilor.

enii, latinii, peregrinii, sclavii sau al�ii, reprezentau tot atâtea categorii juridice în tabloul societ��ii provinciale din Dacia. Dup�

ilor romane din teritoriul fostei Provincii Dacia, s-a înregistrat un fenomen de ruralizare a vie�ii sociale, ca efect al încet�rii existenadministrative centrale �i locale, precum �i ca urmare dec�derii oraAstfel, în fosta Dacie a lui Decebal au ap�rut o multitudine de ob�

de clasa dominant� conduc�toare �i f�r� structuri administrative centralizate sau locale.


34

izvor istoriografic ce face referire la triburile de get-daci:

r de geto-daci si al

ii sociale existente in spatiul

iei militare existau norme de drept proprii externe. Statul dac

a constituit în jurul anului 80 î.e.n. sub conducerea regelui i a marelui preot Deceneu, prin unificarea tuturor forma�iunilor

zboaie puternice (101/102 �i 105/106) mântul, victoria romanilor asupra armatei condus� de marele

irea statului dac (desfiin�area lui) ia armatei dace, sinuciderea lui Decebal, cucerirea

potrivit informa�iilor in Maramure�ul), Banatul,

i o parte din Moldova de sud vest. Preciz�m aici c� Imperiului Roman la începutul sec. I e.n... Restul

ul, teritoriile de la est de Carpa�i (probabil �i mas în afara cuceririi

ei unei conduceri centrale, dacii de aici �i-au ional. În anul 212 e.n. împ�ratul roman

ralizarea peregrinilor. ii, reprezentau tot atâtea categorii

Dacia. Dup� retragerea a înregistrat un

rii existen�ei puterii �derii ora�elor.

rut o multitudine de ob�ti teritoriale, structuri administrative



b) latinii, sclavii, peregrinii;

c) cetatenii, latinii, peregrinii,

4. Consecintele retrageriivedere juridic la?

a) disparitia dreptului roman din fosta provincie Dacia

b) reinstaurarea normelor de drept dacice anterioare;

c) modificari ale normelor juridice daco

5. Organizarea si conducerea

a) de-a valma;

b) organizat prin intermediul unor slujbasi remunerati

c) prin intermediul institutiilor obstii, juzi, cneji, Adunarea oamenilor buni si batrani

R�spunsuri la întreb

1. b; 2. b; 3. a; 4. c; 5. c

Bibliografie minimalApostu, Ioan; Ionescu, Nicolae (2003).românesc. Gala�i: Editura Nitnelav.

Cernea, Emil; MolcuBucure�ti: Editura �

Clo�c�, Constantin; Asandului, Gabriel (2002).Gala�i: Editura Fun

Firoiu, Dumitru (1996).Funda�iei Chemarea.

Hanga, Vladimir (1993)Chemarea.

Marcu, L. P. (1997).Lex.

Voicu, Costic� (2006).Editura Universul Juridic.


atinii, sclavii, peregrinii;

etatenii, latinii, peregrinii, sclavii.

retragerii romane de la Nordul Dunarii au condus din punct de vedere juridic la?

isparitia dreptului roman din fosta provincie Dacia;

einstaurarea normelor de drept dacice anterioare;

odificari ale normelor juridice daco-romane datorita noilor veniti.

Organizarea si conducerea ob�tilor se facea:

rganizat prin intermediul unor slujbasi remunerati de obste;

rin intermediul institutiilor obstii, juzi, cneji, Adunarea Megiesilor, Adunarea oamenilor buni si batrani.

spunsuri la întreb�rile din testele de autoevaluare

b; 2. b; 3. a; 4. c; 5. c

Bibliografie minimal�Apostu, Ioan; Ionescu, Nicolae (2003). Prelegeri de istoria dreptului

�i: Editura Nitnelav.

Cernea, Emil; Molcu�, Emil (1996). Istoria statului �i dreptului românesc

ti: Editura �ansa.

nstantin; Asandului, Gabriel (2002). Istoria Dreptului Românesc

Editura Funda�iei Academice Danubius.

Firoiu, Dumitru (1996). Istoria dreptului �i statului românesc. Iaiei Chemarea.

Hanga, Vladimir (1993) Istoria dreptului românesc. Ia�i: Editura Funda

Marcu, L. P. (1997). Istoria dreptului românesc. Bucure�ti: Editura Lumina

� (2006). Istoria statului �i dreptului românesc

Editura Universul Juridic.


35

romane de la Nordul Dunarii au condus din punct de

datorita noilor veniti.

Adunarea Megiesilor,

rile din testele de autoevaluare

Prelegeri de istoria dreptului

i dreptului românesc.

Istoria Dreptului Românesc.

. Ia�i: Editura

Editura Funda�iei

ti: Editura Lumina

i dreptului românesc. Bucure�ti:

istoria dreptului romanesc unitatea i

Documents