Istoria tehnologiei farmaceutice este ocălătorie în timp, de la empirism la epocamodernă, sedimentată, descifrată,îmbogă§ită în fiecare etapă a civiliza§iei, dela noaptea timpurilor primitive, când omulpreistoric – asiro#babilonian, egiptean, arab,chinez, indian – întâmplător sau contient,încerca să folosească lumea înconjurătoare(plante, animale, pământ) în folosul său, laepocaciviliza§ieiindustriale.Delaleacurileempirice,medicamentuladevenit substan§ă i preparat farmaceuticMaria Crivineanu Medicamentul Veterinar / Veterinary DrugVolume1,

o1,July2007

7

destinat vindecării, ameliorării, prevenirii idiagnosticării suferin§elor organismuluianimaliuman.Fascina§ia descoperirii unui leac a unitoamenii de tiin§ă, i#a îndârjit cătredescoperiri uluitoare, i, prin aceasta, aufăcut dovada calită§ii umane de a sfidamoartea. Datorită descoperirilorextraordinare din domeniul farmaciei,secolul al XX#lea este numit de americani„epocamedicamentului”După cum medicina, activitate nobilăpusăînslujbatămăduiriisuferin§eiumaneianimale, ocupă un loc distinct în via§apacientului,totlafel,farmaciaifarmacistulîi au locul bine conturat, ca sfătuitor albolnavuluiifurnizordesănătate.Înacelaitimp,medicamentele–careaustrăbătut un drum lung de la drogul brut lacompuii de sinteză – sunt, după cumspunea biochimistul britanic Ernst BorisChain, „una dintre cele mai mari binefaceri,poate cea mai mare binecuvântare atimpuluinostru”

Prima substanță antibacteriană care poate fi considerat ca antibiotic cu spectru restrâns a fost salvarsanul descoperit în anul 1910 de chimistul și medicul german Paul Ehrlich(1854-1915), medicament cu care s-a tratat sifilisul, care era foarte răspândit. Urmat în anul 1928 de descoperirea epocală a penicilinei de către Alexander Fleming, care observă că secreția mucegaiului verde „Penicillium notatum” (Penicillium chrysogenum) distruge colonia de bacterii din laborator. O altă descoperire demnă de amintit este descoperirea în anul 1935 a sulfonamidei de Gerhard Domagk, care nu este un antibiotic nefiind bactericid ci numai un bacterioastatic. Urmează descoperirea unei serii de antibiotice caStreptomicina, Chloramfenicol, Aureomicina, Tetraciclina etc

Farmacologie[modificare | modificare sursă]

Există două forme uzuale de penicilină: Penicilina G (forma injectabilă) și Penicilina V (forma

acidorezistentă, care se poate administra oral). Penicilina este un antibiotic cu un spectru bactericid

relativ redus contra germenilor gramnegativi, ceea ce a determinat obținerea derivatelor ei

ca ampicilina care are un spectru bactericid contra gramnegativilor și grampozitivilor.

Importanța[modificare | modificare sursă]

Acest medicament a avut un puternic impact asupra medicinei.

Până la descoperirea antibioticelor, infecțiile produse de răni și boli precum sifilisul erau aproape

întotdeauna mortale.

În mai puțin de un secol de când penicilina fost descoperită, antibioticele au salvat peste 200 de

milioane de vieți

Descoperirea sulfamidei albe

Paul Ehrlich, asistentul lui Robert Koch si laureat al Premiului Nobel in anul 1908, a fost un biolog cu

interesante realizari in domeniul sintezei organice.  El este autorul dictonului “ o culoare omoara un

microb” bazat pe experimentele pe care le-a facut si prin care a observat ca un colorant numit Rosu

Tripan ataca unele microorganisme (din clasa Tripanosoma). Astfel se vindeca  boala somnului si

se anihilau mainifestarile sifilisului. In anul 1932 Gerhardt Domagk a propus utilizarea colorantului

numit Prontosil Rosu ca agent bacteriostatic. Aceasta este prima sulfomida introdusa in practica

terapeutica.S-a descoperit ca Prontosilul Rosu este activ in organismele vii deoarece se descompune sub

actiunea enzimelor si formeaza Prontosil Alb sau

Sulfamida alba, adevaratul compus cu actiune bacteriana.  

Istoria antibioticelor (gr. “anti”-“impotriva”, “bios” – “viata”), in sensul de substante

capabile sa distruga bacteriile, sa impiedice multiplicarea acestora si sa ajute sistemul

imunitar sa faca fata bolii, nu este atat de veche pe 

cat am fi tentati sa credem. Este adevarat ca, inca din Antichitate, oamenii au cautat tot felul de remedii, pentru diversele boli, de la ierburi, usturoi, mucegai, la ochi de salamandra, dar rezultatele erau temporare sau nemultumitoare. In secolul al XVI-lea, Paracelsus, medic, astrolog, alchimist elvetian, considera ca diverse substante chimice, toxice in cantitati mari, printre care si mercurul, folosite in anumite doze, ar avea proprietati vindecatoare. Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, mai multi oameni de stiinta, au constatat ca solul, in care se adapostesc o multime de bacterii si de ciuperci nevatamatoare, nu accepta bacterii responsabile de declansarea unor boli (pneumonie, tuberculoza, sifilis, tetanos etc.), intuindu-se ca, in loc de a se cauta substante anorganice (in coloranti, de exemplu), in scop terapeutic, mai bine s-ar cerceta posibilitatea extragerii unor compusi organici. In 1877, Pasteur si Joubert, injectand animale cu bacterii de carbon (Bacillus anthracis), au constatat ca acestea impiedicau dezvoltarea bolilor bacteriene. Zece-doisprezece ani mai tarziu, romanul Victor Babes a demonstrat ca anumite bacterii saprofite inhiba dezvoltarea Mycobacterium tuberculosis.  Campul cercetarilor era, insa, atat de vast, incat nu s-a ajuns, la vremea respectiva, la nici un rezultat.

In 1922, Alexander Fleming, bacteriolog de origine scotiana, a reusit sa izoleze, din

lacrimi, o proteina, numita lizozina, careia nu i-a gasit insa nici o utilitate practica. In

cautarea unor substante care sa ucida bacteriile, in 1928, intr-un mod cu totul

intamplator (se intorcea din vacanta si s-a dus sa vada in ce stadiu sunt culturile sale de

bacterii), Fleming a descoperit, in mucegai, antibioticul care a revolutionat istoria

medicinei – penicilina. Aceasta distrugea numai anumite bacterii, fiind total inofensiva

in privinta altora, si, mai important, nu ataca deloc globulele albe. Aceasta descoperire

a atras atentia si altor specialisti (biochimistul Ernest Boris Chain si medicul australian

Howard Walter Florey), acestia, impreuna cu Fleming, reusind sa izoleze penicilina, pe

care au si folosit-o in tratarea soldatilor, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Toti

trei, pentru aceasta descoperire epocala, au primit, in 1945, Premiul Nobel pentru

Fiziologie si Medicina. Incepand cu 1942, marile firme farmaceutice americane au

inceput sa produca penicilina, estimandu-se ca speranta de viata a crescut, datorita

acestui antibiotic, cu 15 %.

Cam in aceeasi perioada cu Fleming, Rene Jules Dubos, biolog francez, a descoperit,

intr-o substanta produsa de una dintre bacteriile din sol, alte doua antibiotice, tirocidina

si gramicidina, iar in 1943, biochimistul ucraineano – american, Selman A. Waksman, a

izolat streptomicina. In anul urmator, americanul Benjamin Duggar a gasit primul tip de

tetraciclina. De aici inainte, numarul antibioticelor obtinute din ciuperci, bacterii din sol,

usturoi sau din compusi anorganici, a devenit din ce in ce mai mare.