flNULX. - XXXí P.e.. 20. 1 leu exemplarul \ Duminica 27 Maiu iM

< = ^ PREŢUL ABONAMENTULUI Io tară: pe an an 60 lei . In străinătate pe ш an 120 lei. fí>> —

I S F » I T A

(Vezi e x p l i c a f i a I n text),

2 . — Nr. 20.

/

UNIVERSUL LITERAR Daminijă 27 M.iu

Femeea în art£& îna in te de război, apărea la Par is

o antologie anuală, caracteristică .şi interesantă : „Les plus jolis vers de . onnée".

In această car te am citit minuna­te destăinuiri estetice de suflete fe-rneeşti. Hélène Picard, Mathieu de Nouailles erau suflete fine care cân­tau ritmuri necunoscute până atunci .

N'ara mai citit această antalogie după război, sau. poate, n 'a apărut Mi-aduc aminte că autorul eî scria în prefaţă că viitorul artei şi titera-turei, al poesieî cu deosebire, aparţi­ne femeei, singura saeerdotă de mâi­ne a muzei Erato.

Cercetând însă. mai acum câte-va zile. oxposiţiile delà Cercul militar, am văzut acolo cunoştinţe înidome­niul artei — pe d-na Filotti.. cu m şi una nouă — pe d-na Gabriela • Con­stantin.

Am admirat t ra tamentul fin ai flo­rilor la amândouă, expresivitatea portretelor şi frăgezimea peisagiîlor la cea din urmă.

Şi mi-am adus atunci aminte de d-nele Cecília Stork. Maria Ciurdea-Steurer. Virginia Tomescu Scroeco. de răposata Grazziela Zaharia. de domnişoarele Nina Arbitre şi Adela J e c u — şi mi-am zis : în proza vea-

GRANGURUL povestire de A n d r é T h e u iet.

Era în Normandia, cana pe la-sfân­tul Ion. în epoca în care se coseşte fânul şi când teii sunt plini de flori.

Mă preumblam într 'o livadă bo­gată, în tovărăşia unei t inere femei, nepoata proprietarului moşiei.

Livada era plină cu eireşi. cu meri şi caişi. Tovarăşa mea era o femeie frumoasă de vre-o douăzeci şi cinei ani. trandafirie şi micuţă', cu nişte ochi mari negri şi cu un păr negru şî ondulat . Ne cunoşteam numai dia ajun, dar la ţ a ră şi mal ales când eşti tânăr, te împrieteneşti repede. Aerul proaspăt al dimineţei. soarele strălucitor şi mirosul fânului cosit lie făcuse expansivi, aşa* că ne pre­umblam în livadă discutând ca doi prieteni vechi; ea era foarte voioasă şi mal ales extrem de curioasă: e a eram mai sfios, mai romantic şi as­cunzând sab o înfăţişare stângace, o dragoste născândă care nu cerea de­cât să devie mai îndrăzneaţă.

In vreme ce hoinăream, am auzit de-odată. prin frunzişul arborilor, un cântec alcătuit din triluri foarte ar­monioase. Cântecul acesta putea fi comparat cu sunetul unui flaut. Era o melodie plină şi pură, îmbâcsită oa­recum de senzualitate. ' Tână ra femeie se oprise pentru a asculta cântecul.

cului nostru, — femeea când ştie sS facă a r tă şi-i simte farmecul-într 'ade-yăr, împrăşt ie peste banal i ta tea vre-mei o mant ie de roze, după cum soa­rele împrăştie raze şi peste păcatele lumei.

Femeea în ar tă e zâmbet de rouă pe flori. Romant ica şi melancolică în poezie, elegantă dar uneori energică în sculptură, subtilă şi mângâietoare în cabinetul şi perspectivele plcturei, fWneia îşi destăinue artei tot sufletul şi o înrudire cerească o leagă de su­fletul artei .

In orice înclinare firească ea pitite pornirea firei sale, sever satirică când se răzbună, dumnezeesc de dulce când se închină .

Şi nu ştiu dacă poezia şi a r ta vor fi numai ale femeei în viitor. Jude­când însă după impresiile ce mi-au mângâia t sufletul la expoziţiile delà Cercul militar, bănuesc că autorul antologiei „Les plus jolies vers de Vannée" a avut dreptate .

Deosebirea e că bărbaţ i pun prea mult meşteşug chiar atunci când au talent, pe când femeile pun to t su­fletul în artă chiar atunci când n'au talent.

t L. I.

— Ce pasăre e a s t a? mă întrebă ea. — E un grangure. Da ! şi corax e grangurele. mă rog?.. .

Nu Fam văzut niciodată. A m treltmt să-i descriu pasărea

asta, mare mâncătoare de cireşi, cu pieptul galben, cu aripi negre şi cu o coadă pe jumăta te neagră şi galbe­nă. I-am spus că vine din ţările calde în timpul când încep cireşile să se coacă şi că-şi face cuibul în vârful cel mai înalt al copacilor, — un cuib mătăsos din buruieni, iarbă şi pânză •ie păianjen.

Sucul cireşilor, am urmat eu, o pre­dispune la iubrre şi când s'a îmbăta t cu ele începe să-^i curteze tovarăşa.

Amănuntul acesta o făcu sa râdă pe t ânăra femeie.

— O ! zise ea, ta re aş vrea să văd un grangure.

— Nu prea e uşor, i-am replicat, fi­indcă pasărea asta lacomă este foar­te neîncrezătoare şi e aproape impo­sibil să pui mâna pe ea. Cu toate as­tea să încercăm...

Ne-am luat de mană şi ne-am du? lângă cireşul de unde se auzea cân­tecul. De-abia a m ajuns la piciorul copacului că am putut vedea pasa­rea. Din fericire o scară era rezema­t ă de copac.

— Dacă am lua locul graugureluî? insinua ea, lăsându-mi mâna.

Şi ea se urcă de-odată cu o uşurin­ţ ă nespusă pe treptele scărei. P e la jumăta tea drumului femeia se întoar­se şi-mi zise, cu un zâmbet ştrengă­resc •'

— Ei, nu vii şi d-ta? Evident că nu doream altceva, dar

aş teptam să fiu invitat. Am urmat-o aşa dar şi în curând ne-am trezit în vârful copacului.

Poziţ ia era foarte plăcută şi mai ales foarte comodă, cu atât mat mult cu câţfe Ia fiecare mişcare a ei braţele şi părul îmi atingeau fruntea, şi ea râdea cu hohote de vreme ce eu a-veam aerul unui prost. La un mo­ment dat ea se aşeză pe o cracă. Am făcut •: eu la fel; în schimb dacă ea avea un punct de reazîm, " în trun­chiul copacului, eu nu aveam alt spri­jin de cât umărul et de care însă nu prea îndrăzneam să mă siujeso. fiind că eram extrem de sfios.

O! cum invidiam -atunci îndemâ­narea şi uşurinţa grangurclui. fată o pasăre iscusita care ştie să stea în e-спіІіЬти pe creanga unui copac fără să se simtă câtuşi de puţin stin­gherită.

Lucrul acesta nu l'aşi fi putut spu­ne despre mine şi cu toată tovărăşia, plăcută a frumoasei mele însoţitoa­re, mă s imţeam cum nu se poate mai stânjenit. Ea părea însă că nu înţe­lege nimic din ceea ce se petrecea în sufletul meu şi mânca voioasă şi zâmbitoare cireşile care se aflau la îndemâna braţelor ei.

— Ce bine e aici. suspina ea, nu găseşti că suntem asemenea gran gurelui şi însoţitoarei lui în vârful a-cestui copac?

Nu ş t iam ce să răspund.. . De-altfel nici n'o înţelesesem bine; peste câte ,va clipe însă am făcut o mişcare gre­şi tă şi am căzut jo.s.

Ea îsbucni în t r 'un hohot er iaş de râs, apoi după ce-şi umplu buzu­narele cu cireşi, se dădu jos la rân­dul ei.

Eram necăjit pe mine, şi aproape Îără. să spun o vorbă, am luat-o spre casă, în vreme ce la liziera pădurei. grangurele cu cântecul lui argintiu părea că-şi bate joc de prostia mea,

T r a d . de Const . A. L Ohloa

óh

a

Muza e o femeie plină de capricii Nu vine c >nd o chemi, ci când voeşte ea. De 'merci s'o iei in silă, îţi râde 'n nas, ?au... ţipă ! In când n'o bagi tn seamă, ea rlânçe s'o primeşti. Te lasă-alunci când crezi c'o stăpâneşti mai bine, Şi când te-a inJiăgit, mori sub sărutul ei.-.

G S A V I N

Di mitiicä 27 Mniu 1923. UNIVERSUL LITERAR Nr. 20. — 7.

Rp. Lanolină Ulei de migdale chitei Sulf precipitat Oxid de zinc Ess. de rose

M. S. A.

5 gr. 5 gr. 5 gr.

2 gr. 50 O. gr. 50

Lucia M. Iaşi. — Fet idi ta tea respi­raţiei provine, în primul rând, din cauza dinţilor stricaţi şi a neîngriji­t e i gurei. Totuşi , dacă recunoaşteţ i

că nu acestea sunt cauzele, ia tă o formulă pentru prepararea unor pas­tile désodorisante :

Rp. Cafea măcina tă 75 gr. Cărbune pulv. 25 gr. Acid borîc pulv. 25 gr. Zahar ină 0. gr . 50 T-ra de vanilie şî Mucüagi de gomă Q. S. F . S. A. pastile de 0.75 fiecare.

tSSf

sp©ivnve Sportul ea mijloc de civilizaţie in Indo-Citina

Este u n lucru foarte cunoscut că oamenii ţărilor calde nu sunt încli­naţ i spre exerciţiile fizice. P r ima lor scuză este : d i m a i u l . Ei au şî o a doua în acel prejudiciu social, care, formează în ochii orientalilor, acel dolce far nient c. apanagiul nobililor. Un om care execută mişcări violen­t e pierde din demnita tea sa şî se cla­sează în rândul celor de jos.

Acest prejudiţiu stupid este mai a-les puternic îu ţările din extremul O-rient, unde idealul propăvăduit de budism este pasivitatea şi contem­plarea. Acest lucru a durat până în ultimii ani. când în coloniile indo-chineze s'a înfiinţat prima şcoală de educaţie fizică.

Fondatorul acestei insti tuţii este Ngu y e i î-qui -To a n.

El veni saşi .perfecţioneze studiile sale universitare în Franţa , undo consta tă inferioritatea sa fizică. La gimnaziu, cei maî mulţ i din tinerii săi camarazi executau vitejii, cari lui erau interzise, — şi amorul său propiu fu rănit .

Foar te curagios, şi fără a-şî negli­ja studiile, el se puse pe antrena­ment .

Timp- de cinci ani, cont inuă să se antreneze.

In 1913. profită de vacanţele şco­lare pentru a face un stagiu la cole­giul de atleţi din Reims, unde se ini-ţ"?i în metodele locotenentului Hé­bert.

La reîntoarcerea sa din Hano i îu І917. fu numit profesor la .,Colege du Protec tora t" . Din acel moment , el concepu proectul de a dota ţ a ra 6a cu un institut de educaţie fizică.

Dar mai întâi el se izbi de indife­renţa şi dispreţul compatrioţi lor săi.

In acest t imp, sfârşi prin a găsi co­loniali influenţi şi bancheri indigeni

d e V. Forbin

cari se interesară de proectul său. Consiliul municipal din Hanoi îi con-cedie, în apropierea oraşului, un te­ren vast care servise adeseaoi antre­namentulu i de elefanţi, şi care era acum cu totul parc ginit.

După doi ani consacraţ i destele> nirîi şi amenagerii , şcoala putu fi i-naugura tă Ia 21 Decembrie 1919.

Inst i tutul numără un stadion drept­unghiular de 145 metr i pe 50, care t raversează o pistă de 120 metr i pen­t ru cursele de viteză. Este înconju­ra t de o altă pistă în cerc, largă dt* 4 metr i şi lungă de 333 metri .

Un teren acoperit cu iarbă serveşte la diferite curse. Un spaţiu acoperit de tă râ ţe serveşte la exerciţiile de luptă şi box. P e diferite piste se prac­t ică aruncarea greutăţ i i şi suliţei, sărituri în lungime sau înălţime, cu prăjina, etc.

In t r ' un parc cu pajişti înverzite, a-menajate graţie generozităţi i uni i industriaş din Haroi, M. A. R. Fou-taine. se întinde un teren de t e n n i 3 ,

la umbra marilor arbori. Actualmen­te s'a instalat şi încă un alt te ren precum şi câmp de foot-ball.

Învă ţă tura , dirigeată de fondato­rul şcolii M. Nguyen-qui-Toan, este bazată pe metodul lui Hébert . El este completat prin prcticarea tu tu ror sporturilor atletice : foot-ball, box anamit , luptă, tennis, etc. La aceste exerciţii se mai adaugă conferiuţele de anatomie şi higiena.

Şcoala numără 25 elevi, a căror vârs tă variază între 9-20 ani şi c se recrutează din instituşiunîle şco­lare din Hanoi . Ea mai admite între alte, 65 de adulţi delà 20-47 ani, cari vin să se antreneze sau dimineaţa, sau seara. Se numără printre ace­ştia comercianţi , industriaşi, antre­

prenori, funcţionari, fără deosebire' de rasă sau situaţie socială.

I a t ă câteva rezultate interesate alo acestei şcoli :

Sub influenţa acestui metod, peri­metrul toracic se măreşte în mijlociu cu 2-4 centimetri la elevii de nu-.i pu­ţin 10 ani. Chiar şi la un bărbat de 47 ani, s'a înregistrat după o practi­că de 5 luni, o mărire de 2 centime­tr i .

Ar trebui să i se dea operii lui Ngu-yen-qui-Toan toată desvoltarea care meri tă .

Ea contribuie foarte mult la ridi carea nivelului moral fizic, şi în con­secinţă, nivelul moral al rasei ano-mite . In Asia ca şi în Europa, s p o r tul este marele educator, incorigibi­lul duşman al negustorilor de alcool şi opium.

B . P . M.

Tragerea premiilor filatelice lată numele câştigătorilor premiilor fila­

telice pe care „Universul Literar" le-a o-fetit cititorilor săi.

Lotul H O serie Silezia estică germană Pam Marian Bucureşti.

Lotul II : O serie de mărci Silistra : £ . Mihaesou, Buiev. Ferdinand 18 l o c o .

Lotul IM: O serie ocupaţia română în Transilvana^ Ing. Ştef. Nlcoleecu, Plantelor 86 Loco.

Lotul IV: 50 mărci dijerite, N. Băjeni,ă. Liceul Şaguna Braşov.

Lotul V: O serie boleevicd, S Irimescu. Cuza Vodă 46 Iaşi.

Lotul VI : O serie Azderbegian, Clu­bul fiLtelic. Temîşoara.

Lotul VII: Colonii franceze: d-ra Ma­ria Ştefănescu, Ştefan cel Mare 2. Bacău.

Lotul VIII : O serie Danem irca şi una Belgia: P. Drăgoescu Internatul Hceului T, Severin.

Lotul IX t Ocupaţia bulgară tn Romă* nia: Victor Ştefănescu, Vadul Cărăbuş i Galaţi.

Lotul X: O serie America de Sud, Ionel Marinescu Soc. Prevederea Bfaila.

Mica publicitate filatelică Darîtafo S e r i a m á r C : ' o r Transilvăne-ff f i i i I u l " ne cu sur sarj de Oradea-Mare este completă numai când conţine marca de 15 bani, tip seceriş, cu cifra aibă, vezi CatalogA Michel Nr. 30 (a:) Preţul unui bloc de 4 mărci este de Lei 4000 O singură marcă din aceste rarităţi costă 1200. Lei.—Se poate obţine şl în schimbul altor mărci de valoare.

Comptoir PhilateVgue—Aurel Rissu, Arad Strada Vnirti Hr. 67a

Cassa de mărci Bucureşti, Mircea-Vodă 9, oferă mărci streine h serii şi cu bucata. Preţul curent se trimite contra 4 lei. Posedă şi articole filatelice. Caut re­présentant serioşi, având garanţie mate­rială 100 - 5 0 0 Iei.

8 . __ N o . 20. UNIVERSUL UTERAR Duminica y.i X a

Duminică. 27 Ma:u 1923. UNIVERSUL LITERAR Nr. 2li 5

Poeme în proză de Théodore de Banville

Lied mirHîm Ste team împreuna ia o masă pe che­

iul Senei, cercetând cu atenţie catar­gele mar i ale corăbiilor si sorbind, fără să scoatem o vorbă, mireasma să ra tă a aerului. Ri tmul profilului t ău pal id era asemănarea aceluia pe care îl fac bărcile ce se leagănă pe apă...

- Iubito, vei pteca oare pentru tot­deauna?

P e buzele tale amare şi umede, fri­gul acestei după amiezi ,de t oamnă pusese un n imb de tr is teţe care se­m ă n a leit cu orizontul. Şi ochii tă i rămâneau senini în cavităţile lor pro­funde. O ! câ tă durere şt câtă triste^ă eălăşluia în faldurile mant ie i tale !

P e apa verzuie a basmului radei unde se afcaau corăbiile, lunecau din când in când câte-va bărci care îmi interceptau figura t a nemişcată şi gânditoare. Şi tot ast-fel lunecă în sufletul meu toate cugetările mele.

Încetasem de a gusta fructele măreî şi s teteam tăcuţ i . Şi puţin câte puţ in umbra serei care ne învăluise, mă fă­cuse să întrevăd de-odată propria t a fantomă.

Noctu rnă îndără tu l frunzişului des al cireşu­

lui înflorit, privesc pajiştea palidă în­văluită de razele argintii ale luneî.

Fantomele care au devenit rozele mele alcătuieşte un şir de figuri ne­mişcate, întoarse extat ic spre cer. I n mijloc preiste»! pare o salcie plângă­toare.

Toa t e astea a r ртеійш o seninăta­te liniştită H B & o r suflete. Dar eu ca­re mă simt eu desăvârşire nefericit şi asemenea unei plante care n 'ar mai voi să existe, nu mă simt câtuşi de puţin liniştit.

Mă gândesc ca om multe mustrăr i să-mi adresez. De-aceea simt o amă­răciune nespusă. în suflet. Şi în întu­nericul acesta luminat de o rază pa­lidă de lună nu simt nici o bucurie şi nu m ă pot odihni, cu toate că am muncit .

Şi simt că rozele nu vor să m ă erte. Tăcerea este desăvârşită,- aşa că pot să m ă judec în voie. Şi în tăcerea as­ta liniştită, îmi dau seama cât sunt de păcătos. 0 ! suflete, de ce nu eşti cu totul rău, astfel ca să pot ignora completa mea rău ta te .

•

Apoteoza eroului necunoscut de Pro'oereul Alexandru Munteanu, senator

In tine V iz adâncul trecutelor dureri Şi farmecul Unirii ţi truda ideală; ( ereasce mSmgúierea celor, care ieri, Mii'iră pentru ţara, prin Tu na triumfau.

— „A* acta nu se tretet* ziceai la Mărîseştt, • Când urlete pàgArie porneau să te ta'rice. Ttimsiemi «fir t/tälT să-Wrăagi, să-t um l 'şti Pe top mşmamt prü,cäft au trecut ne-aice.

Din tind ca d t o êobil ée grâu, răsare azi O vtafă notă, sfabtu,'şl'pilda ітШааг: Ce suHet mi sătteştt ftr piept de camar zi Când oastea se frămânţi tn v Muri schimb mare.

In ine neamtl ténia fot ce-an avut erou Pest: Carpaţi, pe Nistru, lă Tisa pretutindeni : Cununi şi tricolor ut, pe scumnui Mu cavot, ІприіоЬгзс pe unul, din cei met bravi şi sprin.mL

Pe nume ctn'te ştie — erau necunoscut? Nai ştim suprema jertfă $i slava Naţiei tale. Qptsutr mit \iih, ca tint, şi-au pierdut Să scoateţi nmoans din temnt0 şi din zale.„

Copilul care-ţi plânse, li cap. lângă sicriu. Părea, că te cunoaşte, când tatï t; numise, Credea, Ш-1 ieltn braţe, să-ţi simtă trw>»t Chlmeră 'nşeiătoare, cu farmece as vise.

In, tine se ascunde un mare viitor, lumina şi virtutea credinţei ni'l sfinţeşte ! P,Unâi dtapel, tn inimi, şi-at dragostei izvor Apoteoza vieţii trăită vitejeşte...

Bucureşti, ie Mai, 1923.

1 I

Fecioara comandant de IACOB

Se făcuse şase dimineaţa.-şi căpiţa- -.. nul corăbioarei ,.Orfraie" nu venise încă la bord. Secundul era foarte în-gri jat : de mai întârzia, pierdeau ma­reea.

Apăru în fine pe kt 7. şchiopătând şr sprijiakidu-se de b ra t» ! unei fete t inere de douzeci de ani.

— Bine că vă v ă 4 ! îi strigă secun­dul înseainat . Credeam că nu mai veni ţ i !"

— „Am venit, dar nu merg. Mă doare rău piciorul. Mă va înlocui fata iar eu am să stau în pat câté-va zile.

— ,,Mă duc să-1 fac. - ,,In pat acasă la mine, băiatule.

Am nevoe să fiu bine îngrijit.. * Secundul părea cam încurcat.

— ,,Şi domnişoara se îmbarcă în locul D-v., pare-că am auzit?

— Chiar aşa..' Se pricepe ca şt mi­ne. De când era de-o şchioapă a n avi- ' gat cu mine. De la ea vei primi or­dine. Ce dai din cap ? Nu-s stăpân să fac ce vreau, ce-mi place pe cor-abia mea

— Da, da. mă rog, — răspunse se­cundul cu necaz. — şi eu pot să dau din cap dacă-mi place, nie? un regu­lament nu mă opreşte.

— . .Să ru tămă , Geta şi urcă-te pe eorabie zise căpitanul, rezemându-se în baston şi întinzând obrazul spre fată. care, ascultătoare, îl sărută în fugii, pe sprânceană şi sprintenă sări în corabie.

— „Mola peste t o t ! " porunci, ca uni vechi marinar , împingând şi ea cu cangea în cheu. "La revedere, tată', şi vezi, du-te drept acasă, t răsura aş* teaptă !

— .,Da, da, puicuţă" răspunse- ta­tăl, mândru, cu orhîi umezi privind la fica lui, care işti aruncase haina şi ajuta pe secund la întins pânzele. Ce mai flăcău de fată a m !

Urmrăî eu ochii cât va t imp cora* bia, salută cu mâna şi tâ rând picio* rul, se îndreptă spre trăsură, - după' ce se opri mai întâi să t ragă un „ rhum" care trebue să fie bun pen­tru ..rum a tis ine".

— 'Mi pare foarte rău, domnişoa­ră, că tatăl D-v. e bolnav. — î n c e p u secundul, cam zăpăcit de ce se întâm­plase, când tânăra veni săd schimbe: la cârmă. Nu avea nimic la sosire.

— Ce să-i faci, aşa vine boala. Аслші fii bun ş i 'muta ţ i culcuşul Jaf

prora. Secundul se ui tă ţa ea cu un fel de

admiraţ ie îngăduitoare, — care o cam necăjea.

— Bine, bine, mai e t imp, acum sunt prea multe vas*1 în drum.

— ' . . C A vrei să spui cu as ta? — ,.Se ponte întâmpla r a vre-unul

să nu nianevreze bine şi să ne strice pi tura .

— ,,Ascultă, t inere" răspunse noul căpi tan cu un glas care nu îngăduia eă î se răspundă, - = „'dacă crezi că'

6 . . — Nr. 20. UNIVERSUL LITERA* Duminică. 7 M vu 19 >1

ştii să ţii cârma mai bine de cât mi­ne, apoi păstrează credinţa aceasta pentru D-ta. De-o- camdată, vezi de mută-ţi aşternutul, cum ţi-am ordo­n a t !

Secundul nu avu a face, şi-şi as­cunse necazul în salteaua ce o căra spre prora. P e u rmă veni iar la pupa şi-şi aprinse luleaua.

— „Minunată vreme", înceu el, do­molit. Aveţi mare no roc !

— „Puţ in îmi pasă de vreme", — răspunse fata, care bănuia că şt i inţa ei e luată în râs. ,,Ce bine ai face idacă te-ai apuca să speli puntea.

— „Am spălat-o aseară! — Noaptea ? Se cunoaşte. Are ne

Jroe să mai fie spălată odată. In capul secundului începu să fiar­

bă gânduri de răsvrătire, dar.-. îşi scoase haina cea nouă îmbrăcată în hatârul noului căpitan, puse mâna pe ghiordel şi perie şi începu să spele puntea fără a scoate o vorbă.

----- ,,Iţi cam place să stai degeaba! observă fata când secundul termină cu spălatul. Nu găseşti nimic de fă-fcut ?

— „Ştiu euî? Ar trebui ca d-ta că­pitane, să-mi spui ce ar mai fi de fă­cut !

F a t a îşi muşcă buzele şî căuta în jurul ei c a m ce r a r de de-lucru, — Când fură turburaţ i de căpitanul u-hui vas ce tocmai trecea.

— ,Даск ! J ack ! — „Ce ? răspunse secundul. — „De ce nu ne-a-i spus şi nouă ?

etrigă delà vasul celălalt. — Ce să vă spui ? —Când te-ai însurat ? — şi cu de­

getul arăta- la Miss Creieghe. Secundul începu să zâmbească, în­

curcat şi pe sub gene se uită la fată, icare cu obraji îmbujoraţi se ui ta drept înainte. Atenţ ia ei era aiurea însă : corăbioara juca la dreapta şi la stânga, în faţa alteia care urca.

— „Vă trebue tot râul ? urlă căpi­tanul, când trecu pe lângă ei. Dacă aveţi gust să vă sărutaţ i , de ce nu a-runcaţ i ancora ?

— „Nu ar fi ma i bine să m ă lăsaţi •pe mine la cârmă ? întrebă secundul, [ca oare care rău ta te .

— „Nu, mai bine te-ai .duce să s ta i de veghe la prora. Nu s'ar mai agăţa nimeni de noî. Ai putea lua şi carto­fii să-i cureţi pentru masă.

Secundul se supuse şi călătoria se scurse în tăcere, iar manevra deve­ni puţin mai grea, din cauza celor­lalte vase cari se apropiau ceva mai mul t să vadă pe gingaşul timonier.

Vântul şi marea schimbându-se, an­corară, s trânseră pânzele şi fiind-că începu să plouă, amândoi se scobo-rână în cabină, ça să reînceapă cear­ta .

— P a i f c S *u n'aşi fi aci, — începu Miss Cringle, când secundul îşi a-prir»"- luleaua.

C Ă R Ţ I NOUI

i r l i è l i R o m â n u l n u e iacă bibliofil.

Cur tea în s ine nu-1 in te resează deosebit. P robab i l e o ca rac te r i s ­t i că a une i c ivi l izaţ i i mai vechi. P e n t r u a propaga guaiul „ c a r ­tel*', v o m s e m n a i * aci la inter­vale a p a r i ţ i a c o m e n t a t ă a uno­ra d in vo lum*]* шші.

Cel de aai va fi vo lumul Ѵ Ш de critice de E. Lovinescu. în ­tâmplarea c a r e îl pune cei î n t â i fn v i t r i n a contempla ţ ie i n o a s ­t r e nu ѳ f a r ä de s e m n i f i c a ţ i e : Carie, n u î n s e a m n ă n u m a i ro­man , nuve le s a u ve r su r i , genu­rile c ă t r e ca re se î n d r e a p t ă pâ­n ă la o m ă s u r ă a t e n ţ i a r e l a t ivă a c e t i t o r u l u i

C a r t e a ş t i inţ i f ică în care se cup r inde şi cr i t ica , solici tă în-tr'o socie ta te c a r e . î ş i p regă te ş t e „ sen t imen tu l că r ţ e i " locul s ă u în in te resu l pub l i cu lu i m a r e .

U n vo lum de c r i t i că n u recla­m ă cr i t ica . P u n e sanc ţ iun i , nu cere s anc ţ iun i . U n cr i t ic poa te fi s t u d i a t î n să in tens iv şi esten-siv. N u e nic i scopul n ic i p re ­ten ţ ia ' aces to r no t â ţ i un i . Aci e vorba n u m a i de a p ro iec ta p r i n opac i t a t ea c o p e r t e i o o r iv i re a-s u p r a c o n ţ i n u t u l u i în r a p o r t cu l egă tu r i l e d i n t r e C a r t e şi cit i to­r u l cu ren t , c a n d i d a t l a bibliot i-lie.

Condi ţ ia neces i t a t ă de o ca r te ş t i inţ i f ică p e n t r u a c e a s t ă meni ­r e a r fi f o r m u l a es te t ică . E a a c a r a c t e r i z a t toa te luc ră r i l e filo-«ofice, cri t ice, medica le , ch i a r si m a t e m a t i c e , c a r e a u depăş i t s t r i c tu l scop d idac t ic s a u teore­t ic.

Crit icele 1 d-lui E. Lovinescu îndepl inesc a c e a s t ă cer in ţă . Au f o r m u l a estet ică. „Cri t ica este o a r t ă de-o po t r ivă cu o ş t i in ţă , p r o c l a m ă a u t o r u l şi n u se des-min t e . P o a t e concepţia s a gene­r a l ă decu rge t o c m a i d in a p t i t u ­d inea s a specia lă . N u p r o p a g ă m pr inc ip i i cât de posi t ive, ca re ies d in mij loacele noas t r e .

C o n ţ i n u t u l volumului e cu­p r i n z ă t o r şi p rez in tă var ie ta te , î n c e p â n d cu u n s t u d i u a m p l u despre Gh. Bruescu , af irmativ st categor ic a s u p r a acestui talent, ii a d u c e o argumentare совѵіп-să, desvo l t a t ă încă p r i n compa­raţie şi exemplificare.

Capitolul al doi lea e consacrat lu i Tacit: O p r e z i n t a r e de an ­s a m b l u î n t r ' u n c a d r u v o l u n t a r r e s t r â n s , -pune la î n d e m â n ă o c u n o a ş t e r e concisă şi subs t an ţ i ­a l ă a vieţei şi operei m a r e l u i is toric , c ă r u i a d. E. Lovinescu, i-a consac ra t a i u r e a o m u n c ă in tens ivă .

Acest s t ud iu c h e a m ă in tere­su l şi cur ioz i ta tea lec toru lu i curent , a s u p r a m a r i l o r f igur i a-le căr ţe i d in an t i ch i t a t e , c a r e p reocupă î n d e o b ş t e n u m a i pe cei de specia l i ta te .

In scrisorile Persane, exami ­n a r e a s i tua ţ i e i T e a t r u l u i na ţ io ­na l , în no ta ţ i i de a d e v ă r u r i in­flexibile, ia fo rma une i s a t i r e alegorice, că re ia i ron ia p a r a l e ­lei exotice, a g r e m e n t â n d u - i for­m a , îi reliefează m a i a les fon­dul cr i t icei sa t i r ice .

Refer indu-ee la o s t a g i u n e t r e c u t ă — ne spune o no t i ţ ă — a c t u a l i t a t e a lor r ă m â n e to tuş i i n t ac t ă , ceeace a r p r o b a perse­v e r a r e a m o r a v u r i l o r a d m i n i s ­t r a t i v e t ea t r a l e .

Ьаг s a t i r a lor se poa te extin­de la ver i ce a l te i n s t i t u ţ i u n i şi p robab i l n u n u m a i a le n o a s t r e indigene. De aceea c red că du­r ab i l i t a t ea n u le cons tă mai a-les în d u r a b i l i t a t e a m o r a v u r i ­lor. Cred că ob ic inu in ţa de a m â n u i l a n t e r n e p ro jec toare a făcut pc cr i t ic s ă se oprească a- ' s u p r a ace lor e lemente v i ţ ioass ale mecan i smelo r , c a r e e r a u vi­abile. Volumul conţ ine acele figurine

care sunt ex t r em de reprezenta­t ive p e n t r u f o r m u l a cr i t ică a d-lui E. Lovinescu.

P o r t r e t e a l c ă r o r s u r â s de • i ronie supe r l a t i vă , i n sepa rab i l de u n desen ferm şi a d â n c i t , compun şi de scompun modele le lor în t r a s a t u r i ca rac te r i s t i ce ; Ie d e s a r t i c u î e a i ă apoi Ie coordo-ueaxă , astfel ca l i t a t ea si defec­tul , r a p o r t u r i l e d i n t r e ele câ t ş i cu exter iorul , n u s u f ă r n imic , ci d i m p o t r i v ă s u b e x c i t a r e a per­m a n e n t a a p rocedeu lu i i ron ie se evidenţ iază .

Cu deosebire ca rac t e r i s t i c e p o r t r e t u l d- le i Mate i C a n t a c u -zino, a t â t i o ce p r iveş te m o d e l u l câ t şi c r i te r iu l . P rocedeu l ap l i ­cat aci une i p e r s o n a l i t ă ţ i , ' c a r e iese din cercul s t r ic t â l Htera-tu re i şi anexe lor ei, a r a t ă m e ­c a n i s m u l observa ţ ie i i n t e r i o a r e şi pro iec ţ ia ex te r ioa ră a p roce­su lu i cri t ic, e x p r i m â n d capac i ­t a t e a po r t r e t i s t i că inexorab i l ă ş i to tus gene roasă .

Vo lumul sfârşeş te cu o rezu­m a r e a ac t iv i tă ţe i sbu r i t t o ru lu i r a r e e şi o profesie de c r e d i n ţ a a p a s i u n e i l i t e ra re .

De oarece vorb im de Carte in r apo r t cu c i t i to ru l cu ren t , e a cere a l ă t u r i de ca l i t a t ea de a in te resa ş i condi ţ ia de a influ­enţa ; cere a c ţ i u n e m o r a l ă .

Cr i t ica a r e scopul de a s t u d i a fă ră obl iga ţ ia de a conchide — c u m o crede ineuş cr i t icul de a l că ru i v o l u m e v o r b a — Cr i t i ca cu fo rmulă a r t i s t i că însă , ac ţ io­nează p r i n l a t u r a ei es te t ică .

S tab i l ind in f luen ţa regenera­toa re a r ăzbo iu lu i a s u p r a l i tera-tu re i ; p rovocând pe d. Oc. Goga şi in te lec tua l i i ce-1 s ă rbă to re sc ca m i n i s t r u despre super io r i t a ­tea l aboru l u i in te lec tua l a s u ­p r a i e r a rh i i l o r ; a j u n g â n d d u p ă desvo l tă r i p u r l i t e ra re , — des­p re Vlaicu Vodă, f igura l u i Mir-cea — la f o r m u l a r e a p rec i să că inf ini ta l a t i t u d i n e a r t i s t i că se opreşte l a p iedes ta lu l m a r i l o r f is ionomii a l e t r ad i ţ i e i is tor ice na ţ iona le , ca re n u s u p o r t ă de­fo rmare . Cr i t icul E. Lovinescu învederează p r inc ip i i şi a r e consecinţe de m o r a l ă socială .

Prospero

— Nu credeam că vă supără fumul. Moşul.....

— Cineee ? întrerupse domnişoara : — Căpitanul Cringle, — fumează

mult ' şi-mi spunea că vă place miro­sul de tu tun.

— E tu tun şi tutun, pipă şi pipă ! Secundul aruncă luleaua şi o strivi

cu piciorul, băgă mâinile în buzunar şi se puse să privească la picăturile de ploae ce isbeau ochiurile de geam.

Dacă faci pe ursuzul, nu ai decât să t e duci la prora, îl certă fata. Nici nu face să stai aci cu mine. Nu fiind-că m ă sinchisesc de ce s'ar spune.

— Aşa-mi pare şi mie, — răspunse secundul bosumflat. Cum r a trăsnit în cap tatălui d-tale să lase o fată a-şa fru. — o fată aşa de t ânără să plece cu corabia ?

— Dacă ai vrut să spui frumoasă, spune, nu to jena. Căpitanul ştie el ce face. 'M'a prevenit că eşti o găină plouată şi nu bei decât apă.

Secundul, căruia îi cuvenea -e spu­sese r.ăniranul referitor la băutură, se

apără cât putu în ceace priveşte .cu» nnnţenîa .

— La urma urmei, înţeleg de ce a ţ inut căpitanul să se scape de d-ta, închee el, fără a ma i ţ ine seama de politeţă. Nu r a r mai trece reumatis­mul cu o fată ca d-ta lângă el. Nu m'aşi mira dacă chiar d-ta ai fi cau­za boalei lui.

Eşi apoi afară, ne mai aş teptând răspunsul.

/ F a urma).

fgiena Frumuseţii Sfaturi practice pîntru întreţinerea / n i '

mnseţii şi a sănătăţii /emenine. Cosette. Loco. — Bubuliţele, coşii

şi toate asprimile obrazului provin, dintr 'o rea funcţionare generală aii organismului şi în special a aparatu­lui digestiv.

la tă o bună cremă de toaletă :

Dunvnicä 27 Maiu 1923. UNIVERSUL LITERAR імг. 20. — 3 .

é h " • № De v'aţi scula din groapă bravi luptători strămoşi -Şi intre noi veni-v'aţi acum de zece Mai, In sufletele voastre şîn ochi-vă frumoşi Veţi strânge mulţumire şi-un farmec sfânt de Raf.

E-atâta sărbătoare ş'atâta bucurie In toată firea astăzi şVn orice suflet bun, Că'ntreaga frumuseţe şi dulcea poezie. In zina'aceasta sfântă, cuvinte dragi tşi spun !

Sculaţi, căci România, e-aşa cum a-ţi vtsot-o întinsă şi frumoasă cu rege blând ca voi ; Şi dacă în vechime poeţii au cântat-o Cu mult maî mult acuma o vom cânta-o noi t

Sculaţi Mihai şi Ştefan şi Carol cel cuminte Sculaţi căci astăzi este sublimă sărbătoare, O singură piivire, acum în clipe sfinte Bătrânii ochi s'arunce spre România Mare !

l o a » Ş t . I M I c h i t a Botoşani

Ш POET AL PLUGARILOR DIN BASARABIA T U D O S E R O M A N 1 S S 7 1 9 2 1

Moldovenii din Basarabia de şî an fost ui ta ţ i de ceilalţi fraţi ai lor şî lă­saţi la propria lor dezvoltare, care s'a făcut în condiţiuni foarte grele, totuşi au găsit în adâncul conştiin­ţei lor puteri ca să se manifeste ca naţionalitate .Era de ajuns ca să afle printr 'o ' întâmplare cine sunt ca po­por şi ce reprezintă ca naţ ionali tate pentru ca puterea acea la tentă a na­ţionalităţii lor să se manifeste. Bine înţeles manifestările lor sunt simple şi corespunzătoare gradului lor de cultură, dar ele sunt cu a tâ t mat in­teresante pentru istoria dezvoltă-rei culturale a românilor, ca să uu fie relevate.

D. profesor Ciobanu, membru ^al Academiei române, într 'o lucrare de care ne-am mai ocupat „Cultura ro­mânească în Basarabia" î) ne pre­zintă o astfel de manifestare în poe­tul plugar Tudose Roman.

Fiu de mazili din ţ inutul Orheiu-lui, satul Chipercenii de sus, a învă­ţ a t cu greu şi t imp de 8 ani de zile în l imba rusească şease clase pri­mare şî n'a rămas la vatra părin­tească până in 1905, când cetind pentru întâia oară un ziar moldo­venesc,, Basarabia1' din Chişinău, a părăsit satul şi a venit la redacţia gazetei, atât la isbit această desco­perire. Aci s'a interesat şi a aflat de unde se trage neamul său şi s 'a de­prins a ceti şi scrie româneşte.

Fire de poet. el încep» să scrie versuri naive dar pline de originali­ta te şi viaţă. Dar nu mul tă vreme se poate bucura de momentul de a ceti şi scrie româneşte căci în 1915 în urma unei boli devine orb şi ca un nou Milion dictează de acum înain­te poeziilp §ale. pentru ca Ia .1921 să

moară şi să înceteze pentru vecinîcie de a simţi şi gândi româneşte . .

Cele 30 de poezii scrise de ei au fost adunate de o casă de editură din Chişinău „Propăşirea" în t r 'un volum „Cântecul plugarului" ş i -care reprezintă orpae sufletească a aces­tui poet într 'adevăr al plugarilor.

In toate poeziile lui via ţa plugaru­lui moldovean e descrisă a tâ t cu ne­voile lui cât şi cu bucuriile pe care decorul frumos în care se petrece viaţa lui de t rudă şi suferinţă şi ca­re este na tura de la ţară, îi le poa­te da.

D. St. Ciobanu citează unele dm poeziile lui Tudose Roman, care me­rită să fie cunoscute şi de roraâuit de pretutindeni, pentru că să vadă şî să se bucure, cum în silnicia şi a-euprirea rusească se puteau ridica sufletele curate moldoveneşti şi de aceîa vom reproduce unele din ele.

Tată poezia „Soarta plugarului' :

Vai de omul cel din ţară Care câmpurile ară De la zori de dimineaţă Cu sudorile pe faţă.

El lucrează în greu mare Dar folos tot nu mai are, Căci averi altora strânge

Pân şi oasele îşi frânge.

Drepturile-i sunt călcate, Silnicite, dărîmate. Cârmuirea cea de sus Traiul i-a făcut nespus.

Toţi streini, de ргці lume Fără patrie şi nume Negustori fără ruşine

Când mimai le vine bine

Pe ţăran îl tot înşală / La cântări, la socoteală

Şi pe zi ce trece urcă Datoria şi-l încurcă

Ei trăesc la noi în sate Ca tăuni pe a lui spate Stau şi stoarce a lui putere Grămădindu-şi lor avere

Gete şease clase de şcoală ruseas­că învăţa te au fost suficiente eă-1 facă să înţealeagă ce însemnăta te are învă ţă tura pentru plugari de a-îSfiea el spune .de învăţă tură :

Ea lţi va da ţie putinţă Unui trai mai priitor Şi te-a~ face domn pe ţară Şi stăpân pe viitor.

Iar într'o altă poezie el strigă ca într 'un apel tu turor :

Daţi lumină, daţi lumina Voi cârmaşi pe aces-t popor Că zăcem hi întuneric Toţi în somn omorâtor. Fost-am noi daţi la pene Şi uitaţi de Dumnezeu,

Nu ştim carte, riavem, parte Şi trăim amar şi greu.

Daţi în şcoală limba noastră Limba dulce din popor IAmba cea moldovenească Să învăţăm şi noi uşor.

De şi orb, neputându-se conduce de cât cu ajutorul unui copil al Iui, şi cu sufletul zdrobit de pe urma a-cestui neajuns îngrozitor, Tudose Roman în 1917, când se începe în Basarabia mişcarea revoluţionară rusă, se ridică alături de acei cari luptau pentru l ibertatea ţăranilor. El găseşte accente puternice în su­fletul său rănit şi cheamă pe ţărani la luptă :

Voi ţărani, copiii ai ţării Milioane de bărbaţi Din Hotin la malul mărei Glasul vostru ridicaţi Cereţi drepturile sfinte Ce de un veac vi s'ait răpit Ca de acuma înainte Să trăim mai fericiţi.

Căci v ia ţa sub domnia rusească n 'a fost după cum vreau mulţi, a-cum, s'o descrie ca un fel de rai şi de care, moldoveni dîn Basarabia, de când s'au unit cu ţara-mamă, duc dorul ; viaţa sub domnia rusească ă fost grea. Ia tă ce spuue T . Roman ;

Sub a ţamlui domnie 'Am trăit ca vai de noi In nespusă sărăcie 'Asupriţi, flămânzi şi goi ! Clau domnit la noi tn ţară Venetici, călăi, tirani.

Şi în robie sub povară Ne-au ţinui atâţia ani. Doamne sfinte, în ţara mame Par'că am fost nişte străini 'Arn trăit de bună seamă Ca o floare printre spini.

Ф. — Nr. 20. Duminică 27 M a u ir/? >.

Ch'ar şt m'la împărătească Numaî rele nc-a voit. • •." Căci limba strănto-0 cască Să vorbim, ni s'a oprit. Am trăit la noi în ţară F ară drepturi şi cuvânt Indurând numai ocară Pe al strămoşilor pământ.

Acum Tudosc Roman se odihneş­te în al „strămoşilor pământ" pe care Га iubit atât dc mult şi dacă ochii lui împăijeniţi do orbire n'au. putut vedea înfăptuită Unirea şi e-îiberarea poporului s a u , totuşi in a c e i doî trei ani cât a mai trăit în Basarabia eliberată a putut simţî că o viaţă nouă s'a deschis tarei sa­le, o viaţă în care fraţi lui plugari au scăpat de robie şi povară şi au şi ei astăzi „drepturi şi cuvânt".

Iar dacă cârmaşil cei noi ai Româ­niei vor da ceea ce au cerut acest poet. al plugarilor pentru eî, adică „lumină, niai multă lumină'1, se poate ca în curând plugarul acesta, care face puterea şi mărirea acestei ţări va fi ceea ce i a dorit Tudose Ro­man să fie

DOMN P E ŢARA ŞI STAPAN P E VIITOR.

Dr. I . Dusc lan

Se ca iş i i Strofe pentru lolauda Darcléî

Când 7ie-am cunoscut, Eru caişii 'n floare, Şi "n sufletele noastre, 0 mare sărbătoare ; Cu ceruri larg deschise*,

. In care heruvimii, Cântau la porţi de vise.

Oh ! clipele 'ntâlniri, dintâi. Ce scumpe sunt,

SI rare... Când 'mi amintesc ; Sub pleoape-mi răsar mărgărîtaiv. Şi picură ca floarea, Ce cade din cais. Că 'n fiecare floare, E timbra unui vis.

Ne-am despărţit V amurguri Când aurul.din lună; împletea, pe frunte-ţl. Din raze o cunună. Şi noaptea, din 'nălţime. In străveziu fald ; învestmânta candoarea. Şi sufletul tău cald.

In clipa despărţirei, a fost. o ştirbă-Itoare,

In care toţi caişii s'au scuturai de Iflcorc,

Şi razele de lună, s'au stins pe bob ltă eus,

Oh ! numele-ţi cu toate, ce repede ts'a dus !... A n . Navare l lo

Către tinerii colecţionari — U n r ă s p u n s

Am fostr solicitaţi» de un mare nu­măr din cititorii noştri devotaţi să le comunicăm cum s'ar putea orga­niza mai bine o colecţiune şi care ar fi mijlocul de a o îmbogăţi.

Răspundem : ,, Cit orii noştri fac o greşeală când îşi încep celeeţiunile cumpărând mărci în^lfeuri a lOOxu un preţ ca­re variază între й-7 lei, deoarece In aceste plicuri sunt exemplare rupte foarte urnite şi numeroase din ele din aceîaş fel, ceeace face că în general tânărul debutant n'are nîci odată un folos de pe urma acestor plicuri.

Cumpărând cât de multe plicuri, tânărul colecţionar se găseşte tot la începutul activitaţei sale.

Părerea noastră esi« ca fiecare în­cepător sau aeela c a « doreşte să-şi îmbogăţească colecţia să cumpere mai bine diferitele serii. Desigur, în­tâi, se vor cumpăra serii mai шісі şî mai eîtiue, urmând ca treptat să se ia. mărcile cari completează seria şi

•care deobicei la comercianţi de mărci •se-găsesc în foi volante, de vânzare. Cu chipul acesta, începătorul are pu­tinţa să vadă el însuşi ce mărci cum­pără şi în ce" .stare sunt, iar nu să se lase păcălit de titulatura pompoasă 100 mărci diferite, ce se găsesc pe plicurile-reclamă.

Al doilea sfat al nostru se rezumă în consiliul ce-l dăm tuturor tinerilor începători de a-şi organiza întâi co-lecţiunea mărcilor din ţara lui bine înţeles mărcile mai eftine întâi, dar tot dacă se poate, pe serii întregi. Profi tid pentru colecţionar e întot­deauna mai mare. " In orice caz ţara luî, — Momânîa

noastră. -— trebue să-1 intereseze în primul rând. Ce frumos ar fi ca orice colecţionar să strângă fiecare marcă diferită ce eee în ţara lui şi să o pla­seze în album a şui sau caietul său de mărci. Să nu se zică : le găsim ori­când. Iată. chiar din cele mai nouî mărci şi încă se găsesc cu greutate. Să ne spună tinerii începători, dacă au văzut şi au la ei, bunioară, marca e.şită în anul trecut, d^ 60 bani? Şi dacă unii o au. câţi o au?

Al treilea sfat a nostru e: mărcile pe care le strângeţi să fie în cea mai bună stare, întocmai ca o haină no-uu i . care numai atunci face plăcere

• să fie privită şi are valoare. Marca trebue să fie curată ş i să aî-

be toate culorile şi niai ales toţi diu-ţişorri.

Unii din cititorii noştri debutanţi nr-au irimie mărci şi ne-au întrebat dacă au v r e o valoare. Unele din ele aveau chiar! Dar în ce hal se găseau: lupte, murdare, îţi înserau nu o plă­cere estetică, ci desgust. Le-am răs­

puns, desigur, ca în asemenea stará' n'au absolut nici o valoare!

.. Dar voi continu a. C. Or.

Informatiuni filatelice Zilele trecute a continuat la Parii

vinderea prin licitaţiune a colecţiu-nei celebre Ferrari de la Rénoiiere^ vânzare care continuă de patru a an! mereu, — cojecţîunea Ferrari fiindl una din cele mai mari diu lume. A-c e a s t a coleeţiune a produs până a1» cum miliarde de lei. ^

De data aceasta s'au cumpărat ăa cilecţionarî. printre cele multe vân* dute, următoerete: 1 maică de l pen« ny Mauriciu .1847. Deei marca nu e* m în cea mai perfeceă stare, totuşî ea s'a ridicat delà 60 mii franci (pes« te milion ş i jumătate). . '

* \ .,ljEcho de la- Timkrologve"',— ce| j

mai mure revisffcá filatelică, — apare; de 2 ori pe lună. Costă 6 lei, în caráí se cimrinde şi 1 leu posta. A se adrd» sa C. Or. Fiíatelfa. ;

\ Dăm cititorilor noştri orice fel dő

lămuriri in direcţia íüatelieá. Ne in> teresează colecţîuntle păstrate aj

mărci vechi româneşti; deasemeneä noi in cantităţi mart .

•*• In numărul viitor vom organiza ujä

frumos concurs, a cărui importanţa ~a întrece ne celelalte. p

4 In luna Septembrie va apare o re­

vistă filatelica româneasca, care vă? fi scrisă de ceî mai. cunoscuţi filate^ Hşti ai noştri. (.

Rugăm pe cetitorii noştri să ne" c o ­munice, dacă i-ar interesa să uftnär, reaseă această revistă.

de pictorul grec T. RaUi — Vezi ilustrata din pag. I —

Viaţa Orientului este şi ea plină de Лиг-m:c şi tentează pe pictork ţărUofрпЩ-tale In creaţvmile lor. Reproducem în pq^}

gina l, după un pictor grec T. Ralll, ftii* moşul lui tablou:\lsp ta". O tânără / a -ranci greco.ii:ă s'a dus cu o plângere Щ stareţii mărtăstlrel, şl în Hm iul eând Щ aştepta să fie primită, doi călugări greci? isniliii de frumasefet ţărancei, Il vorbesfi g'ume. Ea, de şi ar vrea să fie lăsată îi vect, totuţi ascultă şoaptele bătrânilor, cl toate că sufletul ei este aiurea şi ochii û | danci şl negri caută In depărtare desiegaţ rea nevoiei care o supără şi a făcut-o să vie in locaşul acesta, unde făţărnicia em toi aşa de puternică ca şi in lumea ei mici şi nevoiaşă, de unde a venit.