Creşterea atractivităţii turismului în zona BazinuluiMării Negre, prin diversificarea pachetelor şiserviciilor turistice, cu deosebire a celor de

petrecere a timpului liber

2

CUPRINS

1. Instrumente şi strategii de diversificare a serviciilorşi pachetelor turistice conexe pentru petrecereatimpului liber

pg. 3

2. Bune practici europene privind serviciile turisticeconexe de petrecere a timpului liber pg. 16

3. Oportunităţi de diversificare a pachetelor şiserviciilor turistice în zona Bazinului Mării Negre, cudeosebire în Constanţa- Dobrich- Hînceşti

pg. 35

3

1. Instrumente şi strategii de diversificare aserviciilor şi pachetelor turistice conexe pentrupetrecerea timpului liber

În prezent, la nivel mondial, turismul este caracterizat de o concurenţăputernică între destinaţii, branduri naţionale şi locale. Unele dintre acestedestinaţii reuşesc să facă faţă concurenţei internaţionale, iar altele eşueazăîn pofida specificului local promovat. În aceste condiţii, orice destinaţieturistică are din ce în ce mai multă nevoie de noi modele de politicăturistică şi de noi strategii de dezvoltare care să influenţeze pozitiv încondiţiile concurenţei puternice. Printre măsuri de succes în acest sens sepot menţiona, la nivel public şi structural:

- politica în materie de rate de schimb şi de dobânzi, ceinfluenţează pozitiv investiţiile străine;

- politica veniturilor, ce poate stimula sau reduce accesulpublicului larg la servicii turistice diversificate;

- politica şi structura de încurajare a investiţiilor;- lupta contra poluării mediului, ce potenţează valoarea unei

destinaţii turistice prin păstrarea caracterului său natural şiasigură condiţii bune de petrecere a timpului liber pentruturişti;

- legislatia concurenţei;- structura şi obiectivele organismelor naţionale/regionale/ locale

pentru turism;- politica privind piaţa forţei de muncă;- politica în materie de formare şi cercetare.

În acelaşi timp, strategiile în domeniul turismului trebuie să ajute la creareaunui mediu favorabil acestui sector. Turismul este o “întreprinderepluridisciplinară” care are nevoie de o strategie îndrăzneaţă şi adaptabilă ladorinţele şi necesităţile în schimbare a turiştilor. Strategia, propriesectorului, trebuie stabilită cu concursul responsabililor la nivel operaţional,oferind astfel o viziune, un model capabil să orienteze producţia şicomercializarea produselor şi serviciilor turistice. Ca şi în alte domenii,conceptul de strategie este integrat conducerii previzionale a activităţii dinturism, iar între strategiile la nivel macroeconomic, naţional şi cele de lanivelul organizaţiilor şi al staţiunilor de turism trebuie să existe coerenţă şio strânsă interdependenţă.Prima abordare ştiinţifică a acestui concept a aparţinut lui Alfred Chandler,în lucrarea sa ,,Strategy and Structure”, publicată în 1962, care defineastrategia ca ,,determinarea pe termen lung a scopurilor şi obiectivelor uneiîntreprinderi, adoptarea deciziei de alocare a resurselor necesare pentrurealizarea obiectivelor”1. Strategia mai este definită drept „arta de acombina diferite operaţii în vederea atingerii unui obiectiv” (Le dictionnairede notre temps, Ed.Hachette, 1988, p.1170) sau „ansamblul criteriilor de

1 Istocescu Amedeo, Strategia şi managementul strategic al organizaţiei, Ed. ASE, Bucureşti, 2005

4

decizie ce duc la realizarea obiectivelor propuse”2. În literatura despecialitate, există diverse criterii de clasificare a strategiilor. Înlucrarea “Strategii manageriale de firmă”, Ovidiu Nicolescu prezintăurmătoarele criterii de clasificare a diferitelor tipuri de strategii3:

- sfera de cuprindere- gradul de integrare- dinamica principalelor obiective încorporate- obiectivele şi modalităţile de abordare- natura viziunii obiectivelor şi a mijloacele încorporate

După sfera de cuprindere, putem întâlni strategii globale şi strategiiparţiale. Strategiile globale se caracterizează prin complexitate ridicată şiimplică resurse apreciabile, concretizându-se în planuri sau programe, cevizează domeniul de aplicabilitate în ansamblul său. Strategiile parţialevizează unele activităţi din domeniul de aplicabilitate şi se concretizează înprograme sau planuri pe activităţi, aprobate fie la nivelul managementuluiparticipativ, fie la nivel superior.

După gradul de integrare, există strategii independente şi strategiiintegrate. Strategiile independente au caracteristic faptul că se elaboreazăindependent pe fiecare domeniu în parte, pe primul plan situându-seeficientizarea activităţii, în timp ce în cazul strategiilor integrate accentulse pune pe integrarea lor în vederea armonizării activităţilor cu obiectivele.În ceea ce priveşte dinamica principalelor obiective incorporate, existastrategii de redresare si strategii de consolidare – dezvoltare. Strategiile deredresare au ca scop stabilirea unor obiective superioare celor din perioadaprecedenta, axandu-se pe eliminarea deficientelor constatate. Strategiilede consolidare - dezvoltare urmaresc stabilirea unor obiective ce vizeazaobtinerea de performante superioare celor din perioada precedenta si seaxeaza pe perfectionarea domeniului de aplicabilitate din punct de vederecalitativ.

Din punct de vedere al obiectivelor şi modalităţilor de abordare, întâlnimmai multe tipuri de strategii:

strategii de diversificare: se axează asupra lărgirii gamei deproduse, motivată de existenţa unui număr mare de profesioniştibine pregătiţi, din domenii diferite şi un potenţial organizatoricapreciabil;

strategii de specializare: se axează pe restrângerea gamei deproduse realizate, dar care să fie deosebit de competitive;

strategiile de restructurare: se axează pe reorientarea şi/sauredimensionarea parţială sau integrală a activităţilordesfăşurate, în vederea asigurării premiselor rentabilizării şiimplică schimbări de esenţă în activităţile manageriale;

strategii organizatorice: se bazează pe existenţa unui numărmare de profesionişti bine pregătiţi din domenii diferite şi pe un

2 Idem.3 Nicolescu Ovidiu (coordonator), Strategii manageriale de firmă, Ed. Economică, Bucureşti, 1996

5

potenţial organizatoric apreciabil; se axează pe perfecţionareaproduselor, fiind considerată o pârghie principală a creşteriicompetitivităţii în domeniu;

strategia managerială: constă în remodelarea de fond acaracteristicilor structurale şi funcţionale (decizionale,informaţionale, organizatorice, metodologico-manageriale) alesistemului de management utilizat şi implică reproiectaremanagerială deosebit de laborioasă şi o echipă managerialăcompetentă şi fermă în acţiuni;

strategia Joint-Venture are în vedere asocierea cu un partenerstrăin permanent, care devine co-proprietar şi vizează obţinereade avantaj competitiv, prin absorbţie de resurse suplimentare cevor fi solicitate de potenţialii beneficiari;

strategia inovaţională: se axează pe promovarea rapidă aprogresului tehnico-ştiinţific, ce înglobează tehnologii de vârf ceau la bază un ridicat potenţial de cercetare-dezvoltare şi deproducţie;

strategii informaţionale: se axează pe reproiectarea produselorîn condiţiile îmbunătăţirii sistemului informaţional prinînvestirea de sume apreciabile în sisteme automatizate.

Un alt criteriu de clasificare îl constituie natura viziunii obiectivelor şimijloacele încorporate. Întâlnim astfel strategii economice care au la bazăstudiile privind cerinţele beneficiarilor şi strategii administrativ-economice,în cazul cărora factorii decizionali externi impun anumite obiective, opţiunistrategice sau restricţii, privitoare la domeniul vizat.În afara acestor strategii tipice, în ultimii ani au fost concepute şioperaţionalizate şi alte strategii cu caracter complex, prin care se încearcăsă se răspundă în mod eficient, amplelor şi eterogenelor mutaţii ce seproduc în diversele domenii de activitate.

Validarea strategiei nu poate fi realizată decât în timp, de către întreagasocietate. Acest fapt esenţial nu diminuează responsabilitatea şirăspunderea factorilor de acţiune managerială în spaţiul organizaţional, cidimpotrivă, o sporesc.

Implementarea planurilor de dezvoltare a sectorului turistic presupuneeforturi de lungă durată, cu o abordare structural ce porneşte de la nivelpublic şi cuprinde toate nivelurile de dezvoltare, până la nivelul societăţiituristice. Modalităţile de realizare a implementării pot fi următoarele: aprobarea politicii şi a planului turistic, ca document oficial al

dezvoltării turismului în regiune; structurarea dezvoltarii pe o perioadă de minim cinci ani –

programarea proiectelor de dezvoltare şi a acţiunilor necesare(denumite în general programe de acţiune turistică);

organizarea eficientă a sectorului public şi al celui privat şimenţinerea unei coordonări strânse între sectorul public, privat şiorganizaţiile nonguvernamentale, acolo unde acestea sunt implicate;

adoptarea şi aplicarea legislaţiei corespunzătoare şi a reglementărilornecesare dezvoltării turismului. Acestea includ:

6

o reglementări cu privire la facilităţile, standardele şi serviciileturistice;

o măsurile de protecţie a mediului înconjurator,o standardele dezvoltării (incluzând în general regulamentele cu

privire la valorificarea teritoriului)o proiectarea ghidurilor pentru facilităţile turistice;

stabilirea circuitelor turistice, a obiectivelor şi a staţionărilor; finanţarea eficientă şi sistematică a proiectelor turistice individuale; finanţarea sectorului public, pentru dezvoltarea atracţiilor şi

infrastructurii turistice. În unele cazuri, pentru această finanţarepoate fi necesară asistenţa externă.

atragerea investiţiilor din sectorul privat pentru dezvoltareafacilităţilor şi a serviciilor turistice (prin acordarea unor stimulenteinvestiţionale pentru atragerea acestor investiţii);

pregătirea şi perfecţionarea personalului angajat în toate activităţileturistice – dezvoltarea resurselor umane din turism;

implicarea comunităţilor locale în dezvoltarea turismului; marketingul turistic şi promovarea eficientă a turismului pentru toată

regiunea şi pentru firmele private; conducerea eficientă şi susţinută a sectorului turistic.

Punctul de plecare în stabilirea strategiei pentru ameliorarea poziţieiconcurenţiale a destinaţiei turistice îl constituie elementele determinanteale competitivităţii, care sunt date în principal de:

1. Condiţiile factoriale, respectiv: resursele naturale şi culturale (peisaj, cursuri de apă, lacuri,

plaje, climat, populaţie, monumente, oraşe istorice, obiceiuri,opere de artă, patrimoniu cultural, colecţii de artă ş.a.);

resursele de capital şi infrastructură; Turismul are nevoie deinfrastructură şi suprastructuri dezvoltate, mijloace detransport, de cazare, amenajări regionale şi locale. Capitalulunei ţări şi potenţialul naţional şi internaţional de investiţiiinfluentează semnificativ competitivitatea destinaţiei în cauză.

resursele umane.

2. Un alt element de bază îl constituie calitatea şi structuraofertanţilor care reprezintă destinaţia şi experienţele legate de aceasta.Poziţia concurenţială a unei destinaţii este determinată într-o mare măsurăde diversitatea sa, gradul său de specializare şi nu în ultimul rând decalitatea ofertanţilor.Un important factor concurenţial este calitatea produselor turistice care, larândul ei, este dată de:

- calitatea naturală (condiţiile mediului);- calitatea materială (echipamente hoteliere, de servire a mesei,

transport, comerţ, evenimente şi obiective culturale, sportive,spectacole ş.a).;

- calitatea imaterială: serviciile, gestionarea/ administrarea,organizarea, informarea ş.a.)

7

3. Structura pieţei, circuitele de distribuţie, în calitatea lor dedeterminante ale poziţiei concurenţiale a destinaţiei, sunt puternicinfluenţate de dimensiunea întreprinderii.Datorită concurenţei mondiale puternice, numeroasele întreprinderi mici şimijlocii au dificultate în constituirea unei destinaţii unice şi în distribuireaproduselor lor în lumea întreagă. Situaţia este general valabilă pentruîntregul continent european. Pe de altă parte, acestea au costuri deproducţie şi comercializare de nivel mediu şi dovedesc în general dificultateîn a realiza economii interne necesare dezvoltării. Având în vedere acestedificulţi, în contextul tendinţei de monopol al marilor concerne dindomeniul turismului, pătrunderea şi rezistenţa acestora pe piaţaconcurenţei va deveni din ce în ce mai dependentă de gradul în care aceştiavor fi deschişi la cooperare şi vor fi capabili să renunţe la o parte dinautonomia lor antreprenorială în scopul asigurării supravieţuirii loreconomice în sectorul turistic.

4. Condiţiile de manifestare a cererii şi de adaptare a ofertei,elemente de bază ale competitivităţii, determinate de dimensiunea şistructura pieţei (ponderea pieţei turistice specifice, nivelul veniturilor şinivelul social, gradul de saturaţie ş.a.), de experienţa călătorilor faţă denoile produse şi noile norme.Turiştii şi consumatorii evoluaţi sunt un factor important pentru avantajulconcurenţial al unei destinaţii- turiştii care dau prioritate calităţii servescdrept control permanent al calităţii şi pot contribui substanţial la avantajulconcurenţtial. Pentru a adapta oferta la necesităţile consumatorilor trebuiereperate noile tendinţe şi noile posibilităţi de realizare a produsului turistic.Măsura în care aceste determinante pot contribui la poziţia concurenţialădepind de tipul destinaţiei, respectiv de nivelul de dezvoltare socio-economică, particularitatea topografică, climat, cultură, regim politic,factori speciali ş.a.

În ceea ce priveşte elaborarea strategiilor de tip regional, ComisiaEconomică pentru Europa (CEE) a Naţiunilor Unite (1988) recomandă caetapele principale ale schemei logice să fie următoarele:

Definirea caracteristicilor economice şi sociale ale regiunii. Problemele specifice şi tendinţa lor de evoluţie. Obiective pe termen mediu şi lung. Politici şi programe de realizare a obiectivelor. Condiţii necesare (instrumente) pentru implementarea

strategiei.

Trebuie ţinut cont că, pe timpul realizării strategiei, mediul extern şi internal sectorului turistic se pot modifica din cauza unor conjuncturi dinamice întimp, făcând necesare adaptarea setului de programe şi acţiuni într-opolitică neimuabilă. Obiectivele strategiei rămân, de regulă neschimbate,înlocuirea lor cu altele însemnând o nouă strategie. Adaptabilitatea,flexibilitatea strategiei la modificări ale mediului se exercită însă la nivelulprogramelor şi al măsurilor corespunzătoare.

8

Instrumente necesare realizării strategiei de diversificare aturismului şi a serviciilor conexe

Există o tipologie largă de instrumente, diversă, formată în timp, generalăsau specifică sectorului turistic, însa printre acestea există o serie deinstrumente ce prezintă o importanţă particulară pentru strategiile dedezvoltare a turismului în zona Constanţa-Dobrich- Hînceşti.

Instrumentele orizontale – au un rol deosebit pentru dezvoltareaturismului, evidenţiindu-se prin următoarele acţiuni: Instruirea populaţiei pe tot ciclul de viaţă activă; Cercetare-dezvoltare în domeniul turistic, în promovarea şi

susţinerea turismului (reconstrucţia ecologică, stabilirea capacităţilor– suport a ecosistemelor naturale, ecologizarea mediului şi a vieţii,tratarea deşeurilor antropice, descoperirea de tehnologii nepoluanteetc.).

Informarea şi motivarea populaţiei asupra strategiei, a obiectivelor, aefectelor pe termen scurt, mediu şi lung, arătând cum se va schimbaviaţa fiecăruia, cum poate fi implicat în realizarea strategiei.

Cooperări, colaborări cu firme din afara turismului (produsealimentare, ecologie, învăţământ, gestiunea deşeurilor, reconstrucţiaecologică etc.).

Cooperări, colaborări cu firme din sfera de interes a turismului(instituţii şi organizaţii culturale, decidenţi locali şi regionali,operatori turistici, firme de transport persoane etc.).

Instrumente de consolidare a rolului sectorului public şi al sectoruluiprivat în implemetarea politicilor şi a strategiilor de dezvoltare a sectoruluituristic.Implementarea politicilor şi a strategiilor de dezvoltare turistică necesitădiferite metode şi tehnici de planificare. Implementarea este oresponsabilitate atât a guvernului, cât şi a sectorului privat, iar rolul lortrebuie să fie definit în mod clar.Politica actuală a majorităţii ţărilor prevede faptul că sectorul privat estecel care trebuie să joace rolul principal în toate tipurile de dezvoltare,inclusiv în turism. Pe de altă parte, în sectoarele nou apărute aleturismului, unde capacităţile sectorului privat sunt încă limitate, guvernultrebuie să fie pe primul loc în coordonarea, dezvoltarea şi conducereasectorului.

Rolul sectorului public în dezvoltarea turismului are deci în vedere: stabilirea strategiei, planificarea şi cercetarea; realizarea infrastructurii de bază; dezvoltarea anumitor atracţii turistice; stabilirea şi administrarea normelor şi a facilităţilor; administrarea teritoriului şi aplicarea măsurilor de protejare a

mediului înconjurător;

9

stabilirea normelor şi a nivelurilor de pregătire şi perfecţionare înturism;

menţinerea sănătăţii şi securităţii publice.

Stimularea investiţiilor din sectorul privat sau chiar asocierea cu acestapentru anumite proiecte pot fi necesare pentru încurajarea iniţiativeiprivate în dezvoltarea turismului. Angajamentul politic în vedereadezvoltării turismului într-o manieră planificată şi durabilă este esenţial şinecesită deseori sensibilizarea politicienilor cu privire la importanţapotenţială a turismului în zonă şi la nevoia dezvoltării sale în concordanţă cuprincipiile durabilităţii.

Sectorul privat este în general răspunzător pentru dezvoltarea serviciilor decazare, atât a operaţiunilor legate de călătorie şi de dezvoltare a altorsocietăţi comerciale de turism care folosesc aceeaşi infrastructură, pentrudezvoltarea atracţiilor turistice. Sectorul privat ar trebui de asemenea, să-şi asume unele funcţii de control, în scopul menţinerii standardelor decalitate prin intermediul asociaţiilor turistice din sectorul privat. O parte ainfrastructurii poate fi realizată de către firme private de utilităţi sauîntreprinderi publice, care pot beneficia de scutire de impozit pentruinvestiţiile şi costurile operaţionale efectuate în turism.Menţinerea unei strânse cooperări şi a coordonării între sectorul public şiprivat prin intermediul procesului de planificare şi implementare esteesenţială pentru realizarea obiectivelor comune. Practica uzuală este aceeade a înfiinţa un organism de coordonare a turismului în regiune, cum ar fi unconsiliu consultativ sau un comitet coordonator format din reprezentanţi aiguvernului şi ai sectorului particular. Acest organism se întruneşte, deobicei, în mod regulat pentru a discuta problemele de interes reciprocapărute în domeniul turismului, pentru a face schimb de informaţii şi idei,pentru a determina autorităţile responsabile să acţioneze în modcorespunzătorşsi pentru a orienta sponsorizările pentru anumite proiecte. Înplus, sunt necesare contacte informale continue între autorităţileguvernamentale şi întreprinderile particulare.

Organizaţiile neguvernamentale sunt implicate din ce în ce mai mult înaspecte legate de turism cum ar fi, de exemplu:

- conservarea resurselor naturale, istorice şi culturale ce pot fiutilizate în turism,

- dezvoltarea formelor alternative de turism (ecoturism, turismrural, turism cultural, turism actic, turism în natura etc.) şi aproiectelor bazate pe implicarea comunităţilor, precum şiîmbunătăţirea activităţilor de producţie şi de vânzare aobiectelor meşteşugăreşti.

10

Instrumente de finanţare a planificării turistice

Finanţarea planificării turistice la nivel local şi regional, a planurilor deturism urban, ecoturism, turism rural, activ etc. şi planificarea atracţiilor cucaracter public, cum sunt parcurile naţionale şi siturile arheologice sauistorice, intră în aria de responsabilitate a autorităţilor locale şi centrale.Finanţarea planurilor de dezvoltare detaliate şi a studiilor de fezabilitateeste în mod obişnuit responsabilitatea sectorului privat.Planificarea dezvoltării turistice la nivelul unei regiuni poate fi realizată deautorităţile publice, o companie privată sau o societate de dezvoltare. Chiardacă planificarea e facută de sectorul privat, guvernul (sau guvernele ţărilorimplicate) are/au responsabilitatea de a stabili standardele aşa cum au fostaprobate iniţial, de a revizui planurile şi de a le accepta doar dacăîndeplinesc standardele aprobate.Principalele componente ale infrastructurii sunt în mod obişnuit finanţatede guvern sau de întreprinderi publice. Taxele de folosinţă pot recupera ceamai mare parte din această investiţie sau măcar costurile operaţionale.Această infrastructură serveşte nevoilor generale de dezvoltare. În cadrulunui program de dezvoltare, finanţarea infrastructurii interioare esterealizată de către sectorul privat, care preia iniţiativa dezvoltării.Parcurile locale, regionale şi naţionale, zonele istorice şi arheologice,muzeele, centrele culturale şi alte tipuri de atracţii sunt în mod obişnuitfinanţate de guvern, iar prin plata unor taxe de intrare se acoperă o partedin costurile operaţionale. Aceste atracţii determină turiştii să viziteze ozonă şi să cheltuiască aici, sprijinind astfel economia locală şi crearea/menţinerea de noi locuri de muncă.Aşa cum a fost specificat anterior, finanţarea restaurării zonelor istoricepoate fi realizată de către sectorul privat, dar cu sprijin din parteaguvernului. Atracţiile de tip comercial, cum sunt parcurile tematice, suntfinanţate de sectorul privat.Sectorul privat este sursa obişnuită de finanţare pentru modernizareahotelurilor şi a altor facilităţi comerciale, aceasta fiind politica şi tendinţaîn cele mai multe regiuni turistice. Guvernul poate fi iniţiatorul dezvoltăriiîn zonele turistice noi, înainte ca investitorii particulari să decidă să facăinvestiţii sau poate coopera cu investitorii particulari pentru anumiteproiecte.

Instrumente de dezvoltare a resurselor umane pentru turism şiservicii conexe

Personalul calificat pentru activităţile turistice este un factor esenţialpentru dezvoltarea cu succes a turismului şi pentru a asigura acel nivelridicat al serviciilor pe care turiştii îl aşteaptă şi pe care sunt dispuşi să-lplătească. Dezvoltarea resurselor umane pentru turism necesită o abordaresistematică, respectiv:

11

Cercetarea şi evaluarea resurselor umane actuale în sectorulturismului şi identificarea oricăror probleme şi nevoi noi ca deexemplu, îmbunătăţirea abilitătilor personalului.

Estimarea necesarului de resurse umane în viitor. Aceastaimplică examinarea numărului de persoane din zonă ce vor căutade lucru, precum şi capacităţile educaţionale ale acestora.

Determinarea nevoilor de educaţie şi de pregătire a personaluluinecesar şi conceperea programelor de educaţie şi formarenecesare pentru a furniza personal calificat.

În dezvoltarea forţei de muncă trebuie luate în considerare toate tipurile depersonal calificat care activează în sectorul turismului:

Serviciile de cazare, cateringul şi managementul resurselor umane,incluzând front office-ul şi receptia, serviciu de cameră, serviciulde masă şi bar, bucătaria şi întreţinerea.

Călătoriile, incluzând agenţia de bilete, programarea itinerariilor şighizii, şoferii.

Functţonarii guvernamentali specializaţi în managementul turistic,respectiv cei care se ocupă de planificarea şi dezvoltarea demarketing, aplicarea standardelor profesionale, de cercetăristatistice, de servicii de informaţii.

Meşteşugarii, animatorii, directorii sportivi şi alţi specialişti.

Strategia de comercializare a serviciilor turistice este elemental final cesintetizează întregul efort planificare, prioritizare a obiectivelor şiplanificarea implementării. Aceasta defineşte următoarele tipuri deinformaţii şi decizii privind:

- tipurile de servicii care vor fi furnizate,- politica de preţuri: modul de stabilire al preţului serviciilor,

situarea faţă de concurenţi,- politica de distribuţie a serviciilor (direct sau prin intermediari),- mijloacele de promovare a serviciilor: cataloage, broşuri,

participare la târguri şi expoziţii sau reclamă (radio, TV, presă,afişaj).

Informaţiile financiare se referă la veniturile obţinute până în prezent dinfurnizarea şi comercializarea serviciilor respective, respectiv proiecţiilefinanciare pentru următorii ani, în urma implementării strategiei dedezvoltare. Trebuie avute în vedere detalii privind finanţarea afacerii,veniturile şi costurile, identificând care este necesarul de fonduri şi surseledin care se vor acoperi acestea. În proiecţiă strategică este recomandabil săse acopere toate cheltuielile cu veniturile provenite din activitatea propusă,să se determine profitul rezultat, urmărind să nu se supraevalueze veniturileşi să nu se minimizeze cheltuielile sau invers. Se vor evidenţia de asemenea,riscurile care ar putea influenţa previziunile făcute, cum ar fi: intensificareagradului de concurenţă pe piaţă, scăderea puterii de cumpărare apopulaţiei, conjunctura politico-economică şi socială internaţională etc.

12

Şi în ceea ce priveşte dezvoltarea turismului şi a serviciilor conexe, estefoarte importantă elaborarea unui plan de afaceri cuprinzător şi coerent,care să ducă la materializarea strategiilor de dezvoltare elaborate.Dacă nu a fost pus la punct un plan turistic cuprinzător pentru zona încauză, care să includă şi analiza pieţei, dar totuşi se doreşte desfăşurareaunor activităţi de marketing în scopul dezvoltării turistice, atunci se impuneo cercetare fundamentată de marketing şi realizarea unui plan de afaceri.

Aceasta abordare implică: inventarierea atracţiilor şi a activităţilor turistice existente şi

evaluarea atracţiilor potenţiale ce ar putea fi lansate pe piaţă; evalurea concurenţei din partea destinaţiilor asemănătoare; clarificarea obiectivelor comunităţii şi a întreprinzătorilor pe plan

turistic, în special în ceea ce priveşte dezvoltarea generală şiprotejarea mediului, avându-se în vedere considerente de ordineconomic, ecologic şi socio-cultural;

estimarea nivelului probabil al cererii pe piaţă şi a capacităţii decazare a zonei, respectiv reconsiderarea nivelului acestor indicatoriîn funcţie de raportul existent între dimensiunile acestora;

evaluarea facilităţilor şi a serviciilor turistice existente şi planificate,a infrastructurii, inclusiv a căilor de acces în regiunea respectivă;

determinarea turiştilor potenţiali în corelaţie cu atracţiile turisticeexistente;

determinarea segmentelor pieţei-ţintă.

Un loc aparte în elaborarea unui plan de afaceri în domeniul turistic, poatemai mult decât în alte domenii, pe lângă planul de management sau celfinanciar, este elaborarea planului de marketing. Marketingul şi promovareaturistică a unei anumite arii geografice sau investiţii sunt esenţiale dinperspectiva informării potenţialilor turişti şi convingerii acestora să vizitezezona respectivă.În abordarea durabilă a dezvoltării, pieţele-ţintă ar trebui să fie cele carerespectă caracteristicile comunităţii şi mediul înconjurător local.Identificarea pieţelor-ţintă potenţiale implică o serie de considerentesuplimentare, legate de tipul atracţiilor şi a activităţilor locale şi aobiectivelor de dezvoltare ale comunităţii. Cunoaşterea localizăriigeografice a pieţei-ţintă este importantă, dacă se au în vedere posibilităţilede transport şi costul călătoriei până la destinaţie. De asemenea, ar trebuianalizate caracteristicile demografice şi comportamentale ale segmentelorde piaţă. Aceasta include motivaţia călătoriei, sistemul de valori algrupurilor-ţintă, interesele lor specifice, vârsta, sexul, starea civilă,educaţia.De asemenea, analiza dimensiunilor unei anumite zone este un elementimportant în stabilirea limitei maxime a numărului de turişti ce urmează a fiatraşi. Pornind de la analiza de piaţă, se poate pune la punct un plan demarketing. Primul pas în realizarea acestuia îl reprezinta formulareaobiectivelor şi a strategiilor de piaţă. Obiectivele de marketing suntreprezentate de pieţele-ţintă, privite din punctul de vedere al tipurilor şinumărului de turişti şi a duratei şederii acestora, pieţe-ţintă care au fost

13

stabilite prin analiza de piaţă. În elaborarea planului de marketing trebuiesă se ţină cont de: imaginea zonei ce urmează a fi promovată; posibilele obstacole ce trebuie depăşite; relaţia dintre eforturile de marketing şi anumite atracţii importante

sau dezvoltarea unor facilităţi de agrement; tehnicile promoţionale ce urmează să fie folosite; programarea activităţilor promoţionale pe diversele segmente ale

pieţei.

O componentă a marketingului o constituie asigurarea unor servicii deinformare a turiştilor înainte şi după ce ajung la destinaţie. Într-o zonăturistică nouă, în curs de dezvoltare, care nu este cunoscută potenţialilorturişti, este importantă crearea şi transmiterea unei imagini adecvate azonei respective, având la bază atracţiile ei primare, împreună cufacilităţile şi serviciile disponibile. Imaginea transmisă trebuie să fie cât maiaproape de realitate, astfel încât turiştii care vizitează zona să nu fiedezamăgiţi şi să nu îşi formeze o impresie nefavorabilă. Chiar dacăfacilităţile şi serviciile sunt limitate, pentru a atrage turiştii se poateîncerca promovarea imaginii unui cadru natural şi cultural nealterat, propiceaventurii sau turismului cultural. Materialele promoţionale trebuie sămenţioneze şi deficienţele zonei respective, astfel încât turiştii să ştie exactla ce anume să se aştepte. În cazul în care sunt avute în vedere pieţeturistice specializate, cum ar fi turismul cultural, turismul activ,ecoturismul sau turismul de aventură, va fi necesară folosirea unor tehnicide marketing selective şi de „nişă”.

Printre tehnicile promoţionale ce pot fi folosite în promovarea turismului şia serviciilor conexe se numără: materiale promoţionale precum broşuri, postere, hărţi, cărţi poştale

şi ghiduri turistice, distribuite agenţiilor de turism, turoperatorilordar şi turiştilor;

materiale audiovizuale pentru prezentări pe slide-uri, DVD, online; reclamă în ziare, reviste, la radio şi televiziune, în mijloacele de

informare în masă pentru consumatorii de turism, dar şi reclamă înpublicaţiile de comerţ turistic adresată distribuitorilor de turism(această tehnica este de obicei costisitoare şi trebuie folosită cuatenţie).

O importanţă tot mai ridicată în ultimii ani se acordă promovăriidestinaţiilor turistice pe internet şi prin social media, modalităţi deinformare uşor accesibile unor categorii largi de posibili consumatori,din orice colţ al lumii.

participarea la târgurile turistice, organizate anual pe plan mondial,organizarea de manifestări şi întâlniri cu distribuitorii de turism.

organizarea unor călătorii promoţionale în zonele ce furnizeazăturişti, cu scopul de a lua contact cu agenţii de turism şituroperatorii, organizarea unor seminarii de prezentare a călătorieipentru comerţul turistic.

invitarea şi găzduirea agenţilor de turism şi turoperatorilor, astfelîncât aceştia să ia contact direct cu atracţiile zonei, facilităţile şi

14

serviciile oferite. Aceasta este o practică frecventă, dar se poatedovedi costisitoare şi, deseori necesită cooperarea hotelurilor şituroperatorilor locali pentru asigurarea cazării şi transportului,invitarea şi găzduirea jurnaliştilor de turism şi fotografilor, precum şiîncurajarea publicării de articole privind zona respectivă în mass-media naţională şi internaţională.

pregătirea şi publicarea unor ghiduri de călătorie şi cărţi de informaregenerală privind zona respectivă, în cazul în care acestea nu suntdeja disponibile. Aceste cărţi pot fi vândute pentru recuperareacosturilor de investiţie sau de promovare propriu-zisă.

Cea mai bună abordare pentru serviciile de informare în zonă este de astabili un centru de informaţii turistice, care să aibă o poziţie centrală şiaccesibilă. Centrul de informare trebuie să conţină material informaţional,să aibă personal capabil să răspundă la întrebările turiştilor, recomandabilîn mai multe limbi, să poată pune la dispoziţie hărţi cu atracţii şi facilităţilocale.Dacă zona turistică este întinsă, poate fi stabilit un centru de informare înoraşul principal sau standuri în punctele de sosire a turiştilor şi în centrelelocale informaţionale mai mici, situate în alte localităţi. Spre exemplu, uncentru turistic de informare ar trebui aşezat în aeroportul zonei, în cazul încare cei mai mulţi turişti sosesc pe calea aerului. Materialul informativtrebuie să fie disponibil în hoteluri, restaurante şi în principalele puncte deatracţie.

Studiu de caz 1

Care credeţi că sunt principalele elemente pe care s-au concentratiniţiatorii următoarei campanii în promovarea oraşului Budapesta4?Ce s-ar fi putut face mai bine?

Iniţiativa „Budapest Winter Invasion”, realizată de Consiliul Naţional deTurism, Biroul pentru Turism din Budapesta, Aeroportul din Budapesta,Compania Aeriană Malev, alianţa aeriană One World şi aproximativ 60 dehoteluri din capitală, a reprezentat un succes.

4 „Strategia oraşului Budapesta. Bune practice pentru dezvoltarea strategică a Bucureştiului”Ruxandra Irina Popescu, Răzvan Andrei Corboş. Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, 2(24)/2009

15

Prin intermediul acesteia, vizitatorii beneficiau de o noapte în plus înBudapesta fără nici un cost dacă rezervau locuri la hotelurile participante

pentru trei nopţi. Scopulera de a prelungi sezonulturistic dincolo de vârfulestival.

Oferta era comunicatăprintr-un slogan inteligent(„Everyone stays inBudapest longer thanplanned. Romans for 400years, Ottomans for 150years, Soviets for 45years, you for one extranight free!”) şi printr-unwebsite special,concentrat peoportunităţile depetrecere a timpului liberşi activităţile culturalecitadine pe timpul iernii.

De asemenea, campania afost promovată pe cursele

partenerilor Malev din alianţa One World, printre care: British Airways,American Airlines, Iberia şi Japan Airlines.Oficiul Ungar pentru Turism a identificat ţările principale şi secundaregeneratoare de turişti. Astfel, au fost vizate ca pieţe majore Germania,Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Irlanda, Austria, Italia şiStatele Unite. Pieţele secundare au avut în vedere ţările nordice, Franţa,Rusia şi România.Rezultatele s-au tradus printr-o creştere a nopţilor de cazare cu aproximativ25.500 şi un procent de 90% al lanţurilor hoteliere ce şi-au exprimat dorinţade a se implica în viitor în proiect (Hungarian Travel News, 2007, p. 17).

16

2. Bune practici europene privind serviciile turisticeconexe de petrecere a timpului liber

Cunoaşterea tendinţelor care caracterizează turismul internaţionaleuropean este astăzi o necesitate, iar supravegherea concurenţilor nu maieste demult o noutate. Astfel, orice organizaţie (fie ea din sectorul publicsau privat) care adoptă o politică în materie de turism şi care doreşte să-şidesfăşoare activitatea pe piaţa turistică internaţională, trebuie să ţinăseama de principalele tendinţe ce caracterizează această industrie:

În prezent Europa deţine primul loc în lume în ceea ce priveşteturismul internaţional, între factorii care au contribuit la dezvoltareaacestuia numărându-se: eliminarea graniţelor, integrarea sistemelor de transport, introducerea monedei unice, sprijin instituţional pentru industria de turism, îmbunătăţirea relaţiilor interculturale, creşterea schimburilor inter-regionale şi dezvoltarea unei

reţele de organizaţii din domeniul turismului.

Concurenţa între destinaţii este puternică şi de aceea fiecare ţarătrebuie să-şi cunoască clientela potenţială şi să se poziţioneze,succesul aparţinând celor care ştiu să valorifice avantajelecomparative pe care le au (Hughes şi Allen, 2005)5. Acest fapt a dusla o creştere a cheltuielilor de marketing.

Concurenţa dintre producătorii şi cea dintre distribuitorii de produseturistice este şi ea acerbă, mai ales în ceea ce priveşte tarifele (ex:companiile de transport aerian low-cost) şi dorinţa de a satisface câtmai mulţi clienţi.

Numărul societăţilor multi-naţionale din industria turistică este încreştere, la fel ca şi puterea lor financiară.

Distribuţia şi comercializarea produselor turistice este puternicinfluenţată de dezvoltarea noilor tehnologii ale informaţiei şicomunicaţiei.

Noi produse şi-au făcut apariţia: hôtel-boutique, călătorii educativeetc.

Noi forme de turism s-au dezvoltat: agroturismul, ecoturismul,turismul comunitar, turismul de aventură, etc.

5 Gerea Carmen, Globalizare şi turism. Cazul României, revista Amfiteatru economic, nr. 17, EdituraASE, Bucureşti, 2005, pg. 72

17

Din ce în ce mai multe organizaţii lucrative şi non-lucrative au pornitcampanii de sensibilizare în vederea orientării „consumatorilor” cătreturismul durabil şi responsabil.

Structurile organizaţionale la nivel local, naţional şi internaţional auevoluat şi ele în ultimii ani, tendinţa actuală fiind aceea adescentralizării autorităţii şi a separării rolurilor în organizareaturismului. Parteneriatele public-privat (PPP) s-au dovedit deasemenea o soluţie propice gestionării anumitor proiecte dedezvoltare turistică, a finanţării campaniilor de promovare etc.

Nevoia de a satisface clienţii interni (adica angajaţii), a dus laapariţia de tehnici inovante în managementul resurselor umane. Deasemenea, o bună adaptare la transformările impuse de globalizare,obligă marile companii să îşi modifice comportamentul organizaţionalşi să inoveze6.

În ceea ce priveşte evoluţia clientelei, una dintre cele maiimportante tendinţe demografice, care a început deja să semanifeste în Europa de Vest, este îmbătrânirea populaţiei. Este vorbadespre generaţia „baby boomers”, care acum a ajuns să se apropie devârsta pensionării, dispune de timp liber pentru a călători, arevenituri peste medie şi un comportament particular în materie decălătorii (Serrière, 2003)7.

Turiştii sunt din ce în ce mai experimentaţi în materie de călătorii.

Aflându-se în interdependenţa cu alte domenii socio-economice,turismul internaţional este vulnerabil din acest punct de vedere.Terorismul, conflictele armate, dezastrele naturale, epidemiile suntfactori externi care pot influenţa negativ fluxul de turişti străini spreanumite destinaţii.

Este importantă, de asemenea, o bună cunoaştere a cererii turiştilor înmaterie de produse şi servicii. După maniera în care sunt constituite,distingem următoarele tipuri de produse turistice solicitate în prezent decătre turistul european:

produsele turistice alcătuite de turistul însuşi plecând de laelementele constitutive ale vacanţei în care el se înscrie.

o Exemplu: campinguri de la ţărmul mării: începând cucazarea sa, activităţile practicate pe plajă, plimbărileîn localitate sau excursiile programate în împrejurimi;

6 Go Frank M., Tourism in the context of globalization, revista Papers de Turisme, nr. 23, 1998, pg.151-1717 Gerea Carmen, Op. cit., pg. 73, apud. Serrière, F. Conquérir le marché des Seniors, Éditions VillageMondial, 2003, pg. 182

18

produsele turistice aranjate de către mediul de primire.o Exemplu: fermele care propun găzduire asortată cu

posibilitatea practicării pescuitului, echitaţiei sauactivităţilor “de la fermă”, precizându-se ansamblulposibilităţilor oferite turistului în împrejurimi;

produsele turistice alcătuite de un profesionist în turism pentruclientela sa, pornind de la elemente răspândite sau disparate.

o Exemplu: sejururile organizate;

produsele turistice “totul inclus”, răspândite sub numele de“produse forfetare”, alcătuite astfel încât încearcă acordareaunui produs complet clientului care să-i satisfacă aşteptările şicare încearcă echilibrarea componentelor în cadrul unui justraport preţ/calitate.

Turismul de masă clasic este considerat drept una dintre cele maiimportante industrii ale Europei şi nu numai, generând venituri importanteşi creând milioane de locuri de muncă anual. Turismul de masă clasic estecantonat în capitolul agrement, recreere. El este destinat mulţimii având caprincipală motivaţie ieşirea din cotidianul domiciliului, căutarea opusuluimuncii etc. Turismul de masă s-a stabilizat de la începutul anilor ’60 până lasfârşitul anilor ’70. Apoi, diverse fenomene independente – creştereaeconomică mondială şi alte schimbări socio-economice, politiciguvernamentale, revoluţii tehnice, evoluţia procesului de producţie şi atehnicilor de gestiune – au transformat o parte a sectorului, trecându-se dela turismul de masa la noul turism.8 Criticii turismului de masă atrăgeauatenţia asupra impactului negativ la nivel social, cultural şi al mediului şipromovau forme alternative de dezvoltare a turismului, punând accent perespectarea şi protejarea mediului înconjurător şi încurajând manifestareaidentităţilor culturale diverse.Ca orice fenomen de o asemenea amploare, turismul de masa are atâtefecte pozitive, cât şi negative. Important nu este ca efectele negative săfie înlăturate complet (obiectiv ce ar fi nerealist), ci doar ca ele să fiereduse, iar oportunităţile să fie sesizate şi valorificate.Printre consecinţele pozitive ale turismului de masă se numără: creşterea investiţiilor străine în turism creşterea numărului de locuri de muncă, creşterea veniturilor şi a nivelului de trai.

Dar deschiderea către investitorii străini nu are neapărat efecte pozitivemajore imediate: „Peste 65% din veniturile provenite din turism în ţărilemediteraneene se duc în buzunarele unui număr de aproximativ zece firmedin ţările emiţătoare de turişti care posedă sau controlează firmele detransport aerian, tur-operatorii şi structurile hoteliere”.9 Aşadar banii nu

8 Rotaru Ilie, Globalizare şi turism. Cazul României, Editura Continent, Sibiu, 2004, pg. 1149 Gerea Carmen, Op. cit., pg. 73, apud. Cazelais, N. Hôtellerie et développement régional. Réflexionsautour de paradoxes, TÉOROS, vol. 23, nr. 3, 2004 pp. 17-21

19

revin ţării respective decât într-o proporţie foarte mică şi chiar şi atunci,cei care beneficiază de aceste profituri sunt câteva mari firme hoteliere,transportatoare etc. Investiţia străină se dovedeşte astfel mai puţinprofitabilă decât s-ar putea spera. Desigur, creşterea număruluiinvestitorilor străini duce şi la o îmbunătăţire a imaginii ţării respective,care capată astfel o credibilitate mai mare în ochii altor potenţialiinvestitori.

Turismul alternativ, conturat în cadrul mişcărilor protestatare de lasfârşitul anilor `60, a apărut ca reacţie la turismul de masă (denumit şiturism „fordist”). Problema în acest caz este că termenul se defineşte princeea ce nu este, adică turismul clasic. Turiştii nu îşi descriu interesele cafiind alternative, iar serviciile sau destinaţiile pe care le aleg sunt tot celecare îi motivează de obicei: natura, religia, educaţia, aventura, etc.Intenţia şi în acest caz nu este de a desemna o nouă formă de turism ci de asugera un alt fel de comportament, o mentalitate alternativă celeipredominante în turismul clasic.

Prin activitatea conjugată dintre UICN – Uniunea Internaţională deConservare a Naturii, WWF – Federaţia Mondială pentru Ocrotirea Naturii,PNABE – Federaţia Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale, în 1991, afost definit conceptul de turism durabil (turism verde): „dezvoltareatuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care sărespecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cuasigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiileviitoare.”10

Dezvoltarea turistică durabilă nu este doar un concept dezbătut, completatsau reformulat în cadrul conferinţelor purtate pe această temă. Necesitateaprotejării bogăţiilor naturale, sociale şi culturale care constituie patrimoniulcomun al umanităţii şi a satisfacerii nevoilor turiştilor şi populaţiei locale agenerat apariţia în practică a unor forme de turism durabil, respectivecoturism, turism rural, turism cultural, turism pentru sănătate, turismactiv ş.a.m.d., bazate pe anumite principii, cum ar fi:

activitatea turistică trebuie iniţiată cu mijloace proprii alecomunităţii locale, iar aceasta trebuie să-şi menţină controlulasupra dezvoltării turistice;

turismul trebuie să ofere rezidenţilor locuri de muncă care săducă la îmbunătăţirea calităţii vieţii comunităţilor locale şitrebuie realizat un echilibru între activităţile economice dejaexistente în zonă şi activitatea turistică;

trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toatenivelurile: naţional, regional şi local, bazat pe standardeinternaţionale deja acceptate. Pot fi stabilite, de asemenea,liniile directoare pentru operatorii din turism, monitorizarea

10 Nistoreanu Puiu coordonator, Ecoturism şi turism rural, Editura ASE, Bucureşti, 2003

20

impactului diferitelor activităţi turistice, cât şi limitele deacceptabilitate pentru diferite zone;

importanţa realizării de programe educaţionale şi trainingpentru îmbunătăţirea managementului în domeniul protecţieiresurselor naturale şi culturale.11

În dezvoltarea turismului durabil putem distinge următoarele etape: prima etapă constă în decizia de a include în circuitul turistic o

anumită zonă şi construirea echipamentelor turistice necesareamenajărilor turistice respective;

a doua etapă constă în desfăşurarea progresivă a activităţii turistice(în paralel cu responsabilitatea protecţiei mediului înconjurător şirespectării turismului durabil)

În prima fază, dacă activităţile turistice sunt planificate şi desfăşurate cugrijă, problemele de mediu pot fi rezolvate încă din aceeaşi fază. În acestsens, alegerea zonei (a amenajării ecoturistice) este decisivă pentru a evitaconflictele ulterioare în relaţia cu mediul înconjurător, de tipul:

limitarea daunelor aduse peisajului prin:- amplasamentul staţiunii- organizarea transportului- arhitectura- metode folosite în construirea echipamentelor etc.

respectarea responsabilităţilor ce le revin:- autorităţilor locale- agenţilor economici- populaţiei locale (care trebuie consultată în vederea

oportunităţii proiectului turistic, putând chiar şi să se opună,dacă se consideră că au fost încălcate interesele sale).

evaluarea impactului de mediu (conform directivelor UniuniiEuropene), fiecare ţară membră fiind obligată să introducă înlegislaţia naţională prevederi referitoare la impactul marilorproiecte turistice (şi de altă natură) asupra mediului.

În Europa Centrală şi de Est, turismul activ, turismul pentru sănătate,turismul sportiv şi rural sunt noi sectoare ale industriei de turism. Un studiurealizat de Organizaţia Mondială a Turismului - World Tourism Organizationindică dezvoltarea unor segmente de piaţă mai puţin exploatate în trecut înaceastă parte a Europei: turism sportiv, turism de aventură, turism înnatură, turism cultural, turism rural.În regiunile unde economiile rurale au fost afectate de schimbări(determinate de reorganizarea întregii economii după înlăturarearegimurilor comuniste sau de aderarea acestora la Uniunea Europeană),factorii economici şi sociali reprezintă baza dezvoltării turismului rural.

11 Nistoreanu Puiu, Op cit., apud. Jamieson W, Noble A., A manual for sustainable tourismdestination management, CUC-UEM, Project, AIT, 2000

21

Resursele naturale (munţi, lacuri, râuri, păduri etc.), aspectele ce ţin deviaţa rurală (meşteşuguri, obiceiuri, muzică şi mâncăruri tradiţionale,arhitectură locală), alături de activităţi precum călăritul, ciclismul,pescuitul, raftingul, căţăratul, trekking-ul (parcurgerea unor traseemontane) şi altele, pot contribui la dezvoltarea unor pachete turisticediversificate, atrăgătoare, turismul rural contribuind, astfel, ladiversificarea economiilor rurale, la crearea de noi locuri de muncă, lapăstrarea şi valorificarea culturilor locale.În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Turismului şi a multor organizaţiieuropene de turism rural, turismul rural este “o formă a turismului careinclude orice activitate turistică organizată şi condusă în spaţiul rural decătre populaţia locală, valorificând resursele turistice locale (naturale,cultural-istorice, umane) precum şi dotările, structurile turistice, inclusivpensiunile şi fermele agroturistice.”12

Potrivit formelor de manifestare şi practicii mondiale, trăsăturile turismuluirural sunt:

apropierea de natură; absenţa mulţimii; un mediu ambiant “nemecanizat”; contacte personale (în opoziţie cu anonimatul urbanului); senzaţia de continuitate şi stabilitate, de trăire a unei istorii,

vie şi trainică; posibilitatea de a cunoaşte îndeaproape locuri şi oamenii

acelor locuri; contactul nemijlocit cu preocupările şi activitatea specifică

zonei; posibilitatea prelevării de imagini legate de identitatea

indivizilor comunităţii; şansa integrării în comunitate pe perioada sejurului.

Reţeaua turismului rural contemporan prezintă cea mai bună organizare încadrul statelor Comunităţii Europene, datorită condiţiilor de organizarecreate şi a serviciilor conexe furnizate, a organismelor neguvernamentalenaţionale şi internaţionale pentru sprijinirea acestui tip de turism,sprijinului primit din partea statelor (de ex., credite pe termen lung, cudobândă 3-5% - Franţa, Germania, Austria, scutire de impozit pe activitateaturistică desfăşurată, sprijin logistic, formare de cadre şi îndrumare, ş.a.), aU.E prin intermediul diverselor programe. De asemenea, un rol important îndezvoltarea turismului rural european l-a jucat înfiinţarea, în anul 1990, laTomar (Portugalia) a EUROGITES (Federation Europeenne pour l’AccueilTouristique chez Habitant a la Ferme et au Village), care a avut iniţial 13membri (organizaţii naţionale şi regionale din 9 ţări europene), iar înprezent are membri din 26 ţări europene (între care se numără şi România,reprezentată de ANTREC – Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şiCultural, respectiv Bulgaria, prin intermediul BAAT – Asociaţia Bulgarăpentru Turism Alternativ).Principalii actori în cadrul acestei pieţe suntAustria, Franţa şi Germania.

12 Ibidem.

22

În Austria, formele de manifestare ale turismului rural sunt pensiuneaţărănească (case ţărăneşti cu camere de închiriat) şi turismul în hanuri. Ceamai cunoscută regiune austriacă ce oferă acest tip de turism este Tirol,regiune cu o îndelungată tradiţie turistică (încă de la începutul secolului alXVIII-lea). Rezultatele obţiunte în această regiune sunt o urmare firească aprogramului iniţiat de Ministerului Agriculturii şi Comerţului, „PlanulVerde”, prin care s-au acordat gospodăriilor tiroleze împrumuturi cu odurată de rambursare mare (15 ani) şi dobândă scăzută (3-5%). Toateacestea au condus la omologarea şi funcţionarea a 25 de comune turistice,în care o familie din două primeşte turişti la fermă, existând în medie, câte6 paturi la o fermă. În 2007, existau 400 de ferme în regiunea Tirol, ce aupus la dispoziţia turiştilor 1700 de camere şi 450 de apartamente devacanţă.Corelarea eforturilor şi necesitatea desfăşurării unei activităţi calitative, încondiţiile creşterii concurenţei, au contribuit la înfiinţarea OrganizaţiilorTuristice Săteşti (OST) şi a Centrelor de Administraţie a OrganizaţiilorTuristice Săteşti (CAOST) la nivelul regiunilor, în întâmpinarea acestoriniţiative venind organisme precum sindicatele de iniţiativă sătească, oficiulde turism al landului şi oficiul pentru promovarea turismului austriac.13

Promovarea activităţilor turistice rurale este realizată prin: Camera deComerţ Exterior, instituţiile culturale, birourile liniilor aeriene, birourileoficiale din ţările emitente de fluxuri turistice, mass media locală, regionalăşi internaţională, participarea la târguri şi expoziţii.

Produsul turistic rural austriac se caracterizează prin: investiţii majore în modernizarea unităţilor de cazare, preponderenţa unităţilor de mici dimensiuni şi caracterul familial al

acestora, nivelul calitativ al echipamentelor hoteliere îmbunătăţit continuu

etc.La acestea se adaugă servicii conexe din ce în ce mai diversificate şi maicomplexe, precum:

- centre de echitaţie,- terenuri de tenis,- piscine acoperite pentru a putea fi utilizate indiferent de

anotimp,- săli de masaj,- patinoare, pârtii de schi, tunuri de zăpadă artificială ş.a.

Franţa este considerată leagănul turismului în spaţiul rural, datorită vechiitradiţii, dar şi a cotelor maxime de diversificare, organizare şi promovare.Cele mai multe unităţi de cazare în zonele rurale se numesc „case rustice”şi sunt controlate, omologate şi rezervate prin Federaţia Naţională „Gites deFrance” (fondată în 1995, când reunea 146 de pensiuni şi ajungând în 2007la 60000 de pensiuni membre în 96 de departamente ale Franţei).

13 Nistoreanu Pupiu, Op. cit..

23

În Germania, vacanţele la fermele ţărăneşti („Ferien auf dem Lande”)au condus, printre altele, la concluzia că „un oaspete aduce mai mult profitdecât orice altă activitate desfăşurată în cursul unui an întreg.”14 Drepturmare, în anul 1980 a fost inaugurat un proiect de amenajare „de la MareaNordului până în Alpi”, ce şi-a propus realizarea a 2000 de locuinţe devacanţă cu circa 10000 de camere.În prezent, turismul rural este practicat în mai bine de două treimi dinspaţiul rural german, regiunile cele mai dezvoltate fiind Scwartzwald şiMessen, iar statisticile din ultimii ani indică un grad de ocupare de 31săptămâni/an. Pe lângă serviciile de cazare, transport şi masă, turiştilor lesunt oferite numeroase alte servicii conexe pentru petrecerea timpului,cum ar fi:

- itinerarii ciclo-turistice, călare, cu căruţa sau caleaşca,- vizite în ateliere ale artizanilor,- sejurururi pentru naturalişti („vânătoare fotografică”) ş.a.

Agroturismul este un concept relativ de dată recentă, care face referire ladiferitele forme de turism aflate în legătură directă cu activităţile agricoleşi/sau cu construcţiile având destinaţii, rol, funcţiuni în domeniulagriculturii. Această formă specifică de turism rural este bazată peasigurarea, în cadrul gospodăriei ţărăneşti, a serviciilor de cazare, masă,agreement ş altele complementare acestora şi este practicată de miciiproprietari din zonele rurale, de obicei ca activitate secundară.Practicarea turismului, ca activitate adiacentă celor tradiţionale, agricole,conduce la realizarea unei dezvoltări superioare a zonelor rurale, atât prinaportul adus de încasările din cazare, cât mai ales prin valorificareaproduselor agricole locale, prin includerea lor în consumul turistic.

Ecoturismul are în vedere impactul economic, social şi de mediu alturismului. Una dintre primele definiţii ale ecoturismului întâlnite înliteratura de specialitate este cea dată în anul 1988, în cadrul Programuluidin Belize iniţiat de Rio Bravo Conservation &Management Area:„ecoturismul este o formă de turism cu impact scăzut asupra mediului,bazat pe aprecierea acestuia şi unde se depune un efort conştient învederea reinvestirii unei părţi adecvate din venituri pentru conservarearesurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil şi careasigură beneficii populaţiei locale.”15

Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1990 o definiţiemai succintă: „călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediulşi susţine bunăstarea populaţiei locale.” 16

În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare formulează propria definiţieastfel: „Ecoturismul este călătoria responsabilă faţă de mediu în zonenaturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (şi a oricăroratracţii culturale trecute şi prezente), care promovează conservarea, are

14 Idem.15 Idem.16 The International Ecotourism Society, www.ecotourism.org

24

un impact negativ scăzut şi asigură o implicare socio-economică activă şiaducătoare de beneficii pentru populaţia locală.”17

Ecoturismul încorporează întotdeauna activităţi diverse în mijlocul naturii(drumeţii, ascensiuni montane, observarea vieţuitoarelor în habitatul lornatural, etc.), dar poate include şi activităţi culturale. Acesta constituie oalternativă viabilă de dezvoltare economică pentru comunităţile cu puţineactivităţi generatoare de venit. Mai mult, ecoturismul poate spori nivelul deeducaţie şi conştiinţă a turiştilor, transformându-i în susţinători aiconservării mediului natural şi cultural.Rădăcinile ecoturismului se află în mişcarea de conservare a biosferei, eldovedindu-se o sursă importantă de venituri pentru ariile naturale careaveau nevoie de protecţie. Cercetările întreprinse în Kenya în anii 70 auarătat că beneficiile economice ale turismului în arii sălbatice au depăşit cumult vânătoarea, activitate care a şi fost interzisă în anul 1977. La începutulanilor 80, pădurile tropicale şi recifele de corali au devenit subiectul unornenumărate studii ştiinţifice şi filme documentare. Acest interes a condus laapariţia unor mici afaceri locale axate mai ales pe ghidarea cercetătorilor şia reporterilor în zone sălbatice.Principiile ecoturismului au fost formulate în 2002, la Summit-ul Mondial alEcoturismului, desfăşurat la Quebec, celor generale (principiile turismuluidurabil) adăugându-li-se şi unele specifice, respectiv:ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural şi

cultural.ecoturismul include comunităţile locale în activităţile de planificare,

dezvoltare şi operare şi contribuie la bunăstarea lor.ecoturismul implică explicaţii complete şi interesante pentru

vizitatori, privind resursele naturale şi culturale.ecoturismul este destinat în special vizitatorilor individuali precum şi

grupurilor organizate de mici dimensiuni.18

În cadrul aceluiaşi summit, participanţii au formulat o serie de recomandăriadresate guvernelor, sectorului privat, organizaţiilor non-guvernamentale,institutelor de cercetare, agenţiilor de dezvoltare şi comunităţilor locale.Între cele mai importante recomandări care vizează sectorul privat (agenţiide turism şi touroperatori, proprietari ai unităţilor de cazare şi alimentaţie,ai echipamentelor de agrement şi ai terenurilor de interes ecoturistic etc.)se numără următoarele: afacerile ecoturistice trebuie să fie profitabile pentru toţi

stakeholderii implicaţi deopotrivă: proprietari, investitori, managerişi angajaţi, comunităţi locale şi organizaţii de conservare din ariilenaturale în care acestea se desfăşoară;

conceperea, dezvoltarea şi conducerea afacerilor trebuie să ducă laminimizarea efectelor negative, să contribuie pozitiv la conservareaecosistemelor fragile şi a mediului în general, să aducă beneficiidirecte comunităţilor locale;

17 The International Union for Conservation of Nature, www.iucn.org18 Quebec Declaration on Ecotourism, in World Ecotourism Summit 2002 – Final Report, pg. 64

25

întreprinzătorii trebuie să se asigure că designul, planificarea,dezvoltarea şi operarea facilităţilor ecoturistice încorporeazăprincipiile durabilităţii cum ar fi integrarea armonioasa în peisaj,conservarea apei, energiei, materialelor neregenerabile şi accesultuturor categoriilor de populaţie fără discriminare;

să coopereze cu organizaţiile guvernamentale şi non-guvernamentaleimplicate în protejarea ariilor naturale şi conservarea biodiversităţii,asiguraâdu-se că operaţiunile ecoturistice se desfăşoară înconcordanţă cu planurile de management şi cu reglementările dinzona respectivă, astfel încât să minimizeze orice efect negativ şi săacţioneze pentru creşterea calităţii produsului ecoturistic şi acontribuţiei financiare la conservarea resurselor naturale;

să utilizeze în desfăşurarea afacerii mai mult materiale şi produselocale, precum şi resurse umane şi logistice locale, pentru a menţineautenticitatea produsului ecoturistic şi pentru a creşte proporţia dinbeneficii care rămâne în comunitate. Pentru a realiza acest lucru,operatorii privaţi trebuie să investească în instruirea forţei de muncălocale.

să colaboreze activ cu reprezentanţii comunităţii locale, pentru a seasigura că elementele de cultură tradiţională sunt descrise şivalorificate cu respect, că personalul şi turiştii sunt corect informaţicu privire la tradiţiile, obiceiurile şi istoria locale;

să promoveze în rândul clienţilor un comportament etic faţă dedestinaţia ecoturistică vizitată, de exemplu prin educaţie de mediusau încurajând contribuţii voluntare, pentru a sprijini initiaţivelecomunitare şi de conservare;

să-şi diversifice oferta prin dezvoltarea unei game largi de activităţituristice la o destinaţie dată şi prin extinderea operaţiunilor în altedestinaţii, pentru a evita supraaglomerarea, care ar ameninţadurabilitatea pe termen lung a activităţii. În acest scop, operatoriiprivaţi trebuie să respecte şi să contribuie la implementarea unorsisteme de management a impactului vizitatorilor în destinaţiileecoturistice;

să asigure o distribuire echitabilă a veniturilor din ecoturism întreturoperatori, furnizorii locali de servicii, comunităţile locale prininstrumente corespunzătoare şi alianţe strategice;

să formuleze politici de dezvoltare durabilă pe care să leimplementeze în toate sectoarele afacerii.

26

Analiză comparativă a turismului de masa şi ale ecoturimului

Caracteristici ale turismului de masă Caracteristici ale ecoturismuluiGrupuri mari de vizitatori Grupuri reduse de vizitatoriSe desfăşoară, cu precădere în mediulurban

Se desfăşoară în spaţii naturale şiculturale

Activităţti de marketing turistic general Activităţi de ecomarketing turisticImpact considerabil asupra mediuluinatural, primează consumerismul

Impact minim asupra mediului natural,implică măsuri de conservare

Posibilităţi avansate de control Posibilităţi limitate de controlManagement bazat pe principiilesistemelor macroeconomice

Management bazat pe principiileeconomiei comunităţii locale

Relaţii de anonimat între vizitatori şicomunitatea-gazdă

Relaţii personalizate între vizitatori şicomunitatea-gazdă

Obiective de dezvoltare general Obiective de dezvoltare localăComportament orientat spre activităţi deagrement/distracţii, oponentă laacţiunile de educare şi instruire

Loialitate în procesul de instruire şieducare pentru un comportamentadecvat faţă de mediul natural

Dezvoltare intensivă a facilităţilorturistice

Dezvoltare redusă a facilităţilorturistice

Există, aşadar, multe trăsături asociate cu ideea de ecoturism, printre care: durabilitate, responsabilitate, protejare, conservare, atitudine prietenoasă faţă de mediu.

De aici şi numeroase confuzii între ecoturism şi termeni ca: turism durabil,turism responsabil, turism alternativ, turism verde, geoturism.

Termenul de turism responsabil atrage atenţia asupra faptului că cea maimare parte a activităţilor turistice nu sunt responsabile: populaţia localăeste exploatată, resursele naturale şi culturale nu sunt respectate şiocrotite. Termenul este folosit adesea ca echivalent al turismului durabil şisugerează faptul că toţi cei implicaţi într-o activitate turistică, turişti sauprestatori, trebuie să adopte o atitudine responsabilă faţă de destinaţiaturistică. O variantă asemănătoare este turismul conştient, careîncurajează o înţelegere mai profundă a naturii, oamenilor şi locurilor.Societatea „National Geografic” a lansat termenul de geoturism, ca fiind:„forma de turism care sprijină sau îmbunătăţeşte caracteristicile geofiziceale unui spaţiu – mediul înconjurător, cultura, estetica, patrimoniul şibunăstarea locuitorilor.”19

Turismul de aventură (cel mai puţin orientat spre principii ecologice)este călătoria în locuri noi şi palpitante cu intenţia de a căuta aventura.Turiştii care practică această formă de turism nu urmează un program fix,preferând spontaneitatea şi incertitudinea. Turismul de aventură include

19 Geotourism Charter, www.nationalgeographic.com

27

adesea activităţi cum ar fi: alpinism, scufundări sub-acvatice, ciclismextrem, kayak-canoe, etc., necesitând rezistenţă şi abilităţi fizice. Deşiacest tip de turism se desfăşoară de obicei în mijlocul naturii, el implicăpuţin sau deloc protejarea şi conservarea mediului.

Turismul în medii salbatice înseamnă călătoria în locuri neatinse deom, nepoluate, pentru a cunoaşte şi a te bucura de natură, pentru a observaanimalele, păsările şi peştii în mediul lor natural. Aceste călătorii implicăutilizarea unor mijloace de locomoţie nepoluante ca mersul cu bicicleta, cubarca, cu animale de tracţiune, pe jos. Acest tip de călătorie trezeşteinteresul pentru frumuseţile naturii, dar contribuie puţin la conservareaechilibrului fragil al naturii.

Turismul în arii naturale este, în viziunea lui P. Eagles, „acea formă aturismului în care activităţile desfăşurate sunt dependente decaracteristicile cadrului natural.” 20 El are la bază două componentefundamentale: un nivel calitativ ridicat al mediului înconjurător şi oferireaunor servicii specifice.Programul de Acreditare pentru Ecoturism şi Turism în Natură din Australia ainclus în definiţia turismului în natură şi componenta durabilă: ”Turismulcare pune accent pe cunoaşterea zonelor naturale şi care asigură utilizareadurabilă a resurselor naturale.”21

Turismul cultural„Turismul cultural este un tip distinct de turism, bazat pe căutarea şiparticiparea la noi experienţe culturale, fie că sunt estetice, intelectuale,emoţionale sau psihologice.”22

Conform UNESCO (raport din 2003), turismul cultural „are un impacteconomic şi social pozitiv, defineşte şi întăreşte identitatile, aduce capitalde imagine, contribuie la conservarea moştenirii culturale şi istorice,facilitează armonia şi înţelegerea între oameni, sprijină cultura şirevigorarea turismului.”Europa Nostra, cea mai prestigioasă confederaţie a organizaţiilor îndomeniul protejării patrimoniului cultural, cu mai mult de 500 de organizaţiimembre şi asociate, declara la congresul anual din 2006:

- „Turismul cultural este unul dintre actorii cheie ai dezvoltăriieconomice europene, jucând un rol vital în înţelegerea diversităţiiculturale a Europei şi în aprecierea patrimoniului european comun”

- „Patrimoniul cultural european este o trăsătură distinctă aidentităţii europene, care trebuie protejat prin menţinerea unorstandarde ridicate în trainingul şi practica profesională în domeniulconservării şi administrării patrimoniului, în beneficiul şi pentrubunăstarea comunităţilor-gazdă, care trebuie să conştientizeze,

20 Nistoreanu Puiu, Op.cit., apud. Eagles P., International Ecotourism Management, 199721 The International Ecotourism Society, www.ecotourism.org22 Stebbins Robert A., Cultural tourism and serious leisure, Annals of Tourism Research, vol 23, 1996,pg. 948, www.multilingual-matters.net

28

alături de actorii din domeniul turismului cultural, necesitateaocrotirii acestuia”

- „Turismul cultural reprezintă una dintre cele mai importantemodalităţi de realizare a schimburilor culturale între popoareleeuropene şi instrumente ale dialogului intercultural.”23

Turismul cultural include atât turismul în zone urbane, în particular oraşelemari sau cu o bogată istorie şi facilităţile culturale ale acestora, precummuzee, teatre, galerii de artă, cât şi turismul în zonele rurale, în care sepăstrează tradiţiile şi obiceiurile comunităţilor respective (festivaluri,ritualuri, meşteşuguri, costume populare, artă culinară, dansuri şi cânteceetc.). Alte destinaţii sunt siturile istorice, zonele urbane moderne, parcuriletematice şi cluburile din zonele rurale, ecosistemele insulare sau în zonelecostale etc. Turismul în zonele care şi-au păstrat cultura şi modul de viaţănealterate de-a lungul istoriei poate prezenta avantaje, dar şi dezavantajepentru populaţiile băştinaşe. Aspectele pozitive se referă la oportunităţileoferite de turism pentru dezvoltarea economică a comunităţilor-gazdă, iarcele negative la problemele legate de controlul turismului pentru a nualtera culturile respective şi pentru a nu leza interesele localnicilor.Adepţii acestui tip de turism sunt în general cupluri, a căror vârstădepăşeşte 24-25 de ani, cu un fond educativ important, deschise sprecunoşterea şi înţelegerea altor culturi, fiind dispuşi să cheltuiască mai multdecât cei care practică turismul de masă.

Turismul activ reprezintă un nou tip deabordare a turismului (o nouă filosofie, dupăcum o numesc cei care practică acest tip deturism) care combină aventura, ecoturismul şiaspectele culturale, educative, cu beneficiiatât pentru turist, cât şi pentru locurilevizitate (contribuind la dezvoltarea

23 Europa Nostra, The Malta Declaration on Cultural Tourism: Its Encouragement and Control, 2006

29

economică şi socială a comunităţilor-gazdă). Turismul activ este definitdrept „turismul responsabil în regiuni străine, implicând participarea fizicăşi mentală a turistului şi respectând principiile durabilităţii, protejăriibiodiversităţii şi conservării culturii.”24

Turismul activ se opune conceptelor de turism pasiv şi turism de masă,desfăşurandu-se la o scara redusa, cu impact scăzut asupra mediului şiadministrat la nivel local. Pe lângă petrecerea recreativă a timpului, turistulactiv este preocupat şi de aspectele educative, de cunoaşterea îndeaproapea culturilor şi a modului de viaţă a comunităţilor-gazdă, interacţionând activcu localnicii, cu artiştii sau meşterii din acele comunităţi.Turismul activ are numeroase aspecte comune cu ecoturismul şi turismul înnatură şi integrează, de asemenea, anumite activităţi ale turismului deacţiune sau ale celui de aventură, ale turismului cultural sau ale expediţiiloracademice şi ştiinţifice. Pe lângă elementele comune, există însă şidiferenţe importante, care trebuie subliniate.

Turism activ - EcoturismÎn ceea ce priveşte elementele comune între turismul activ şi ecoturism,ambele forme împărtăşesc un respect crescut faţă de natură şibiodiversitate, urmărind un impact negativ asupra ecosistemului cât mairedus şi beneficii pe termen lung, respectiv considerând că problemeleglobale (precum poluarea, sărăcirea resurselor naturale şi nivelul de trai alsocietăţilor) au nevoie de soluţii implementate la nivel local. Serviciile suntoferite de regulă, de furnizori mici, adresându-se unor grupuri turistice mairestrânse şi caută să utilizeze cât mai puţine resurse nereciclabile. Înopoziţie cu turismul de masă tradiţional, ambele abordări au în vedereconservarea mediului, a culturilor locale, a tradiţiilor şi valorilor diverse,creşterea locurilor de muncă în comunităţile-gazdă şi sprijinirea dezvoltăriiregiunilor respective.

Diferenţele dintre turismul activ şi ecoturism se referă la:- destinaţia turistică- obiectul şi subiectul călătoriei- atitudinea în timpul călătoriei

Turismul activ este posibil în aproape orice tip de locaţie, în naturăsalbatică, în zone rurale, dar şi urbane, în ţări industriale sau în curs dedezvoltare. În cazul acestui tip de turism, activitatea umană nu este ocomponentă străină sau nedezirabilă a mediului înconjurător, ci o parteintegrală a acestuia, chiar dacă acţionează asupra acestuia pentru arăspunde nevoilor indivizilor.De asemenea, produsele activităţii şi creativităţii umane, precum cultura,limba, bucătăria, muzica, dansul, meşteşugurile, arhitectura şi toatecelelalte aspecte ale realităţii sociale şi ale istoriei se regăsesc în demersulturismului activ. Lecţiile de dans sau de preparare a mâncărurilortradiţionale nu răspund însă, trăsăturilor ecoturismului, ci ale turismuluicultural.

24 www.active-tourism.com

30

În acelaşi timp, turismul activ presupune implicarea fizică şi participareaintelectuală a turistului, mai multă aventură şi acţiune decât ecoturismulsau turismul cultural.

Turism activ – Turism de acţiune – Turism de aventurăTurismul activ are elemente comune cu turismul de acţiune şi cel deaventură, dar exclude acele activităţi sau practici care afectează mediulînconjurător sau care pun în pericol biodiversitatea şi culturile locale. Ceamai importantă este atitudinea, practicile şi regulile după care se ghideazăactivităţile turiştilor, şi mai puţin activităţile care sunt desfăşurate.Turismul activ nu trebuie confundat cu turismul de acţiune, care presupunemulte activităţi sportive precum mountain bike, traseuri pe jos (crosscountry rally), navigarea cu bărci de viteză, săritul de la înălţime (bungeejumping) şi unele sporturi extreme. Multe dintre aceste activităţi suntoferite şi de turismul de masă, iar motivaţia principală este distracţia.Turismul de acţiune nu presupune neapărat interacţiunea cu naturasalbatică, putând fi oferit în parcuri de amuzament şi recreere şi în mediiconstruite artificial. Cei care practică acest tip de turism sunt în generaltineri aflaţi în jurul vârstei de 20 de ani.Turismul de aventură oferă experienţe captivante care sunt foartesolicitante din punct de vedere fizic şi care se petrec, de cele mai multeori, în medii cu grad ridicat de riscuri. Raftingul în ape învolburate, cursurirepezi de munte (white-water rafting), canoeing, călărit, escaladă sportivăfără sisteme de siguranţă (free climbing), căţărat şi trekking sunt doarcâteva dintre activităţile practicate în turismul de aventură. Acest tip deturism se practică în natura salbatică, cât mai puţin influenţată decivilizaţie, turistul fiind, de obicei, motivat de depăşirea propriilor limite,de regăsirea identităţii prin escaladarea provocărilor şi prin sacrificiu, trăindo experienţă personală intensă. Activităţile fac apel la instinctele primarepentru depăşirea limitelor fizice şi pentru a putea supravieţui experienţelorextreme prin care acesta a ales să treacă.Turismul activ adaugă însă, o componentă intelectuală experienţeituristului, luând în considerare faptul că există o diferenţă fundamentală deatitudine între ceea ce înseamnă cucerirea şi studiul naturii, motivaţiileturiştilor fiind legate de experienţe de învăţare şi mai puţin de producereade adrenalină. Practicanţii acestui tip de tursim sunt de obicei, cupluri cuvârstă între 25-54 de ani, având un fond educaţional solid.Pentru a garanta protejarea bogaţiilor naturale şi culturale, turismul activse desfăşoară în general, sub supravegherea personalului adecvat. Ghiziituristici au studii de specialitate în domeniile ecologiei, biologiei,etnologiei, artei, arhitectură, arheologie, istorie sau sociologie, acest lucrugarantând calitatea experienţei educative şi validitatea informaţiilortransmise, bazate pe cunoaştere ştiinţifică (de exemplu, informaţii istorice,tehnici de realizare a operelor de artă, a obiectelor tradiţionale, tehnici şitehnologii în arhitectura locală etc.) şi empirică (realizarea efectivă deproduse artistice, tradiţionale, culinare etc.) a ghizilor şi a celor implicaţi înacest tip de turism (artişti, mesteri, păstrători de obieciuri şi tradiţiiş.a.m.d.).

31

Turismul activ dar şi celelate forme ale industriei turismului, asemeneaaltor produse/mărfuri/ servicii existente pe piaţa economică internaţionalădepind de dorinţa oamenilor de a vizită o anumită regiune şi de a lua partela anumite activităţi, fiind afectate de tendinţele şi schimbările pieţei. Prinurmare, ofertele de turism trebuie să reacţioneze rapid şi eficient la acesteschimbări, să se adapteze pentru a nu suporta consecinţe negative.Scăderea numărului de vizitatori are efecte negative nu doar la nivelul uneisingure afaceri, ci la nivelul întregii infrastructuri locale (structuri decazare, restaurante, mici afaceri ale artiştilor locali, ghizi turistici etc.).Activităţile turistice trebuie administrate corespunzător, pentru a protejabogăţiile naturale şi culturale, în caz contrar, deteriorarea mediului şialterarea patrimoniului cultural mobil şi imobil al unei comunităţi putândduce la declinul turismului în zonele respective.

Studiu de caz 2: Bune practici europene în domeniul turismulşi al serviciilor conexe

Care dintre următoarele iniţiative europene credeţi ca ar putea fi replicatăîn zona transfrontalieră Constanţa- Dobrich- Hânceşti?

Drumul Împăraţilor şi Regilor (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria)25

Încă din epoca carolingiană, împăraţiişi regii Europei au urmat drumul de-alungul Dunării, ce porneşte de laRegensberg în Germania, către Viena(Austria), Bratislava (Slovacia) pentru

25 www.visiteurope.com

Turism de masăTurism activTurism

academicExpediţiiştiinţifice

Turismcultural

Ecoturism

Turism înnatură

Turismrural

Turism de frumuseţeşi sănătate

Turism pelitoral

Turism deafaceri

Piaţaturismului

Turism deaventură

Turism de acţiuneşi sportiv

32

a se opri la Budapesta (Ungaria). Ruta este împânzită de ruine ale castelelormedievale, impunătoare clădiri în stil baroc sau abaţii, păduri, zonemuntoase, podgorii întinse şi câmpii de-a lungul răului.Drumul Împăraţilor şi Regilor poate fi străbătut cu maşina, bicicleta,ambarcaţiuni sau chiar o combinaţie între toate aceste mijloace detransport. Croazierele între aceste oraşe sunt disponibile în fiecare zi, iarTraseul de ciclism al Dunării, inclus în traseul Eurovelo 6 al AsociaţieiEuropene de Ciclism acoperă întreaga rută.

Traseul regal începe în spectaculoasele păduri ale Bavariei, la Regensburg,cel mai bogat oraş din sudul Germaniei medievale, mşrturie fiindnumeroasele castele din acea perioadă, dar şi construcţii din epoca romană(cea mai cunoscută fiind Porta Pretoria, construită în timpul ÎmpăratuluiMarcus Aurelius în secolul II e.n.). Bogăţiilor aritectonice şi naturale li seadaugă şi o porţiune a Drumului Sticlei, cristalul de Bohemia având otradiţie mai veche de 500 de ani. Oraşul Passau aflat pe acest traseugăzduieşte Muzeul Sticlei, iar Domul Sf. Stefan adăposteşte cea mai mareorgă din lume.

Următoarea oprire importantă a traseului se află la Linz în Austria,recunoscută pentru numerosele festivaluri de muzică (precum FestivalulBruckner – muzică clasică sau Ars Electronica – muzică avangardistă, bazatăpe tehnologiile moderne) şi capitala culturală a anului 2009. Ruta secontinuă cu Valea Wachau, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, oferindturiştilor bogăţiile livezilor sau ale podgoriilor sale, cu alte mici oraşepentru a ajunge apoi în capitala Austriei, Viena, cu vastul ei patrimoniucultural (palatul Schönbrunn, palatul şi grădinile imperiale Hofburg;impresionantele colecţii din muzeele de artă, opera din Viena etc.)

Bratislava, capitala Slovaciei, cea mai importantă oprire după Viena esterenumită nu doar pentru vechile sale construcţii (catelul Bratislava,catedrala Sf. Martin în care au fost încoronaţi regii şi reginele Ungariei de-alungul istoriei), dar şi pentru colecţia sa unică de tapiserii şi pentrubucătăria specifică, Pressburg, o combinaţie între bucătăriile slovace,ungare, germane şi evreieşti.

Drumul se opreşte la Budapesta, ultima capitală europeană aflata pe cursulDunării, care oferă cea mai frumoasă panoramă dintre toate oraşele de petraseu, lucru recunoscut prin includerea oraşului în Patrimoniul Comun alUmanităţii (UNESCO).

„Green Routes”26

Ciclismul este foarte popular în Europa şi se manifestă în diverse forme:curse de stradă, touring (trasee asfaltate şi neasflatate, cu obstacole) şimountain biking. Fiind practicat tot mai mult şi pe distanţe din ce în ce mailungi, a dus la crearea unei noi forme de turism, respectiv cicloturismul, cuimpact scăzut asupra mediului înconjurător. Practicându-se în principal în

26 www.ecf.com; www.bicycle.lt

33

zonele rurale, cicloturismul a contribuit la dezvoltarea infrastructurii dedrumuri, dar şi a facilităţilor de cazare şi a altor servicii conexe în regiunilerespective, cu efecte pozitive asupra întregii dezvoltări economice.Federaţia Europeană a Cicliştilor (ECF) a iniţiat în 1995 o iniţiativă la nivelulîntregii Europe, EuroVelo, al cărui obiectiv este de a realiza o reţea de 12trasee paneuropene pentru ciclism, însumând mai mult de 65000 km. Dintreaceste trasee, amintim:

- EuroVelo1, ruta Coastei Atlanticului, începe de la cel mai nordicpunct al Europei, North Cape din Norvegia şi se opreşte la cel maisudic punct al continentului, Sagres, Portugalia, traversând alte 6state europene: Irlanda, Regatul Unit (Anglia, Wales şi Scoţia),Franţa şi Spania.

- EuroVelo 6, traseul Atlantic – Marea Neagră, al cărui punct de starteste Saint-Nazaire, Franţa, depărtându-se de Oceanul Atlantic şiurmărind râul Loire şi frumoasele sale castele, traversând podgoriileBourgogne, apoi Elveţia şi Rinul, Pădurea Neagră din Germania,locul de unde porneşte Dunărea, al cărui curs îl urmează prinAustria, Slovacia până în Ungaria, Serbia, Croaţia şi Bulgaria,terminându-se pe litoralul românesc.

- EuroVelo 8, ruta Mediteraneană, porneşte de la Cadiz, Spaniapentru a ajunge la destinaţia finală, Cipru, traversând Franţa,Italia, Slovenia, Croaţia, Muntenegru, Albania şi Grecia.

- EuroVelo 12, traseul Mării Nordului, cel mai lung traseuinternaţional de ciclism din lume, cu peste 6000 de km, porneşte dela Bergen, Norvegia pentru a parcurge apoi coasta Suediei,Danemarcei, Germaniei, Olandei, Belgiei şi terminându-se pe ţărmulnordic al Regatului Unit.

Astfel de trasee se regăsesc şi la nivel naţional, în majoritatea stateloreuropene. „Rutele verzi”, cum sunt denumite, sunt atractive nu doar pentrubiciclişti, dar şi pentru cei pasionaţi de turismul pedestrian, de mersul perole sau de călărit.De exemplu, în Spania linii de tren dezafectate au fost transformate în rutepentru biciclişti. Franţa dispune de 124 de astfel de rute verzi. FederaţiaParcurilor Naturale din Franţa, realizând importanţa acestei activităţituristice şi economice de anvergură a elaborat şi implementat numeroaseproiecte de dezvoltare pentru astfel de activităţi. În prezent, se realizeazăscurte sejururi în cadrul cărora se pot închiria biciclete (parcurile dispun de150 - 500 biciclete) pentru itinerarile propuse, marcate, semnalizate,balizate. Sunt organizate cu regularitate probe sportive promoţionale, încadrul club-house-urilor special amenajate.Fiecare dintre trasee este deosebit, nu numai datorită peisajelor variate,florei sau faunei specifice, cât şi a formelor de manifestare a identităţiiculturale a localnicilor (de la stiluri arhitectonice diferite, la activităţi,tradiţii, obiceiuri ş.a.)

34

Drumul vinului din Moravia - Cehia27Drumul vinului din Moravia este un proiect pe termen lung pentrudezvoltarea viticulturii şi a turismului durabil în Moravia de Sud, fiindimplementat deNadace Partnerství,în colaborare cu 280de municipalităţidin regiune şi alţiparteneri. Fiecaredin cele 10 zoneviticole din Moraviaare propriul sautraseu, trasee caresunt însă corelate,formând o reţeavastă, ce poate fi străbătută cu maşina sau bicicleta, astfel încât turiştii potalege unul sau mai multe dintre acestea pentru a le strabate, descoperindvinurile, culturile locale şi monumentele existente. Cele 11 trasee existente(câte unul în fiecare zonă viticolă şi altul care traversează întreaga regiunea Moraviei de Sud de la un capat la altul) sunt marcate în culori diferite, iarhărţile amplasate de-a lungul lor conţin indicaţii suplimentare despre nivelultraficului sau tipul de vehicul cel mai potrivit pentru zonele respective.

Obiceiuri şi tradiţii în CipruCiprul promovează nu doar turismul pe litoral, ce are un caracter sezonier,dar şi bogăţia tradiţiilor şi obiceiurilor sale, pentru încuraja dezvoltareaturismului pe tot parcursul anului. Astfel, la Carnavalul care are loc cu 50 dezile înaintea sărbătorilor Pascale ortodoxe şi care marchează începutulPostului şi Festivalul Potopului (Kataklysmos), la 50 de zile după Paşteleortodox, participă mii de turişti anual, cele mai mari evenimente având locîn Lemesos şi Larnaka. Alte evenimente care atrag turişti sunt FestivalulVinului ce are loc în luna septembrie, dar şi sărbătorile de Craciun, datorităobiceiurilor străvechi care s-au pastrat, a bucătăriei tradiţionale dar şi atârgurilor de Crăciun.

Triungiul cultural ABC – Amsterdam, Bruxeles, Cologne28

Cele trei oraşe europene oferă numeroase posibilităţi de petrecere avacanţelor, atrăgând prin efervescenţa vieţii culturale, a monumentelor sauclădirilor istorice, dar şi a peisajelor naturale dintre aceste destinaţii.Distanţa dintre oricare două oraşe din cele trei ţări europene, Olanda,Belgia şi Germania, este parcursă în numai două ore şi jumătate cu Thalys,„trenul rosu”, dar poate fi parcursă la fel de uşor pe autostrăzile saudrumurile de ţară existente. Pentru cei care sunt pasionaţi de navigaţie,traseul poate fi parcurs şi cu ambarcaţiuni, turiştii putând opta pentruexcursii de o zi sau croaziere de o săptămână.

27 www.stezky.cz28 www.visitabc.com

35

3. Oportunităţi de diversificare a pachetelor şiserviciilor turistice în zona Bazinului Mării Negre, cudeosebire în Constanţa- Dobrich- Hînceşti

Judeţul Constanţa aparţine, alături de Regiunea Dobrich (Bulgaria) vechiiprovincii Dobrogea, situată pe ţărmul vestic al Pontus Exinus (MareaNeagră). Localităţile acestei provincii îşi au originile în vremurile GrecieiAntice.

Aşezările din Dobrogea sunt cele mai vechi aşezări din Romania şi Bulgaria:Tomis (astăzi Costanţa) a sărbătorit în 1991, 2500 de ani deexistenţă şi 2250 de ani de la prima atestare documentară;Callatis (astăzi Mangalia), Histria, Axiopolis (astăzi Cernavodă)Shabla în Districtul Dobrich adăposteşte ruinele cetăţii antice CanonLimen.

În Dobrogea, viaţa s-a desfăşurat de-a lungul secolelor în strânsă relaţie cuistoria romanilor, pamânt aflat la intersecţia civilizaţiilor, în care zonatransfrontalieră Constanţa-Dobrich a costituit nodul de comunicaţieimportant, făcând legătura între Orient şi Occident.Deşi au un potenţial imens de practicare a noilor forme de turism, ce suntstrâns legate de respectarea principiilor dezvoltării durabile, atât judeţulConstanţa, cât şi districtul Dobrich au pus accent, în ultimii 20 de ani, pedezvoltarea turismului de masă, pe oferirea unor servicii turistice mai puţincompetitive la nivel internaţional, limitarea acestora la 3 luni pe an

36

(sezonul estival) şi cu un impact negativ asupra mediului înconjurător(construirea de facilităţi de cazare şi de agrement neconforme standardelorinternaţionale privind protecţia mediului, generarea de deşeuri în cantităţifoarte mari, deversarea deşeurilor menajere direct în mare etc.).Totuşi, în ultimii ani (şi mai ales în contextul integrării României şi Bulgarieiîn Uniunea Europeană) se remarcă o tendinţă de reorientare a turismului şide adaptare la cerinţele pieţei internaţionale.Printre exemplele de succes în oferirea serviciilor turistice în zonatransfrontalieră Constanţa-Dobrich pot fi menţionate:

Traseul I - Basarabi – Adamclisi – Ion Corvin – Oltina (o zi)Plecând din municipiul Constanţa spre sud-vestul judeţului, vizitatoriiacestor tărâmuri pătrund direct în istoria veche, imediat ce aleg să parcurgătraseul Basarabi – Adamclisi – Ion Corvin – Oltina. Traseul se adreseazădeopotrivă adepţilor turismului cultural, ecoturismului, turismului religios,turismului activ şi oricăror turişti interesaţi de istoria străveche şi defrumuseţile meleagurilor dobrogene.

Basarabi: Turiştii sunt „ademeniţi” încă de la începutul călătoriei cuminunatele bogăţii ale regiunii. În imediata apropiere a municipiuluiConstanţa se arată dealurile calcaroase ale Murfatlarului, acoperite cu viedin viţă nobilă. Legenda spune ca însuşi Dionysus, Zeul Vinului, s-ar fi născutpe aceste meleaguri mirifice aparţinând străvechii Tracia.De-a lungul vremii, aici au fost cultivate soiuri nobile precum Chardonnay,Pinot Gris şi Pinot Noir, Riesling Sauvignon, Cabernet sau Traminer Rosé.La baza acestor dealuri au fost descoperite mai multe bisericuţe şi criptesăpate în cariera de cretă de la Basarabi. Datând din secolele IX - XI d.Hr.,aceste monumente arheologice sunt considerate a fi de o inestimabilăvaloare, datorită inscripţiilor cu caractere gotice, germanice, greceşti şislavone din interior, ce atestă prezenţa creştinismului pe pământuriledobrogene încă din cele mai vechi timpuri.

Adamclisi: Aici se regăsesc numeroase urme ale războialeor geto-dacice şi ale convieţurii acestora. Dintreacestea, este adus în atenţia turiştilormonumentul Tropaeum Traiani, considerat“actul de naştere al poporului roman”. Înmuzeul din apropiere sunt păstratefragmente ale monumentului original, ridicatîntre anii 106 – 109 d.Hr. din dispoziţiaîmpăratului Traian, dar şi alte piese dearhitectură şi epigrafie, opaiţe, monede,unelte şi podoabe din acele vremuri.

Peştera Sf Andrei: După incursiunea în istoria străveche a Constanţei,turiştii poposesc apoi în pădurea din vecinătatea comunei Ion Corvin, îninima unui deal, unde a sihăstrit Sfântul Andrei, Apostol al lui Iisus Hristos,începând de pe aceste meleaguri creştinarea României de azi.

Mânăstirea Dervent: La circa 20 de kilometri, pe drumul spre Ostrov, înjurul unei pietre cu efecte tămăduitoare, după cum spun localnicii, care

37

creşte de la an la an, a fost ctitorită Mânăstirea Dervent, al cărui numeînseamnă „peste vale”. Turiştii se pot caza aici, în complexul monahal.

Păcuiul lui Soare: La poalele podişului Oltina, în mijlocul unui braţ alDunării se află o insulă denumită Păcuiul lui Soare. Pe această insula, a fostconstruită între anii 971 – 972 de către împăraţii Bizanţiului, cetatea Vicina,în scopul reinstaurării puterii lor la gurile Dunării de Jos. O parte a ruinelorfostei cetăţi se mai văd şi astăzi, dar cea mai mare parte se află sub apelevechiului fluviu şi se arată doar în verile secetoase, atunci când acesteascad şi scot la iveală urme ale fortificaţiilor şi chiar scheletul unei corăbiidin vechime. Legenda spune că o fiinţă mitologică, “Samca Samodiva”, unamestec de zână şi dragon subacvatic stă de strajă şi astăzi în adâncuripentru apărarea cetăţii înghiţită de apele Dunării.

Traseul II – Medgidia – Capidava – Topalu – Hârşova (o zi)Acest traseu turistic îmbină arta (prin muzee), cu istoria şi arheologia atâtde specifice Dobrogei (castrul roman şi cetăţile sale din această regiune),oferind totodată turiştilor posibilitatea de a degusta vinurile renumite alepodgoriilor de la Murfatlar şi Medgidia şi de a se familiariza cu bucătăria şifolclorul dobrogene la Crama Murfatlar.

Medgidia: Oraşul Medgidia este considerat a fi al doilea municipiu caimportanţă economică şi socială din judeţul Constanţa. Printre cele maiimportante obiective turistice ale sale se află Muzeul de Artă “LucianGrigorescu”, unde sunt expuse opere ale celor mai valoroşi artişti români,clasici şi contemporani, care s-au inspirat din peisajul dobrogean. Alături depicturile lui Lucian Grigorescu, născut la Medgidia, se întâlnesc lucrărisemnate de Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Gheorghe Petraşcu, IonŢuculescu şi alţii.

Capidava: Turiştii vizitează fortificaţia romana ce s-a înălţat pe unpinten calcaros exact peste golful rotund în jurul căruia s-a grupat satulactual. Aici se pot vedea şi astăzi ruinele masive şi monumentale ale cetăţiidin sec. IV d.Hr.

Muzeul de Artă „Dinu şi Sevasta Vintilă” Topalu: Următorul punct deoprire al traseului este muzeul de la Topalu ce cuprinde peste 200 lucrări depictură, sculptură şi grafică, aparţinând unor reprezentanţi de marcă aiartelor plastice româneşti, precum: Nicolae Grigorescu, Theodor Palady,Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Jean Alexandru Steriade, Ion Georgescu,Dimitrie Paciurea, Corneliu Medrea, Ion Jalea, Oscar Han. Colecţia se aflăaici din 1961, când medicul Gheorghe Vintilă, fiul lui Dinu şi Sevasta Vintilă,a donat operele de artă comunei natale.

Carsium (Hârşova): Punctulfinal este la Hârşova, unul dintrecele mai bogate centre arheologicedobrogene. Arheologii au descoperitîn aceste locuri ruinele unei cetăţiromane, create de Împăratul Traian

38

în 103 d.Chr., precum şi o cetate bizantină ridicată în sec. X – XI d.Chr.

Traseul III – Constanţa – Ovidiu - Gura Dobrogei - Casian –Istria (o zi)

Traseul se adresează celor pasionaţi de turismul ecologic şi cel cultural,istoric, dar şi religios, pe lângă vizitarea Muzeului şi a Cetăţii Histria,turistul putând cunoaşte secretele şi specificitatea ecologică a ComplexuluiLacunar Razelm – Sinoe şi a Rezervaţiei ornitologice Histria – Sinoe, inclusăîn marea Rezervaţie Ecologică a Deltei Dunării.

Pestera Sf. Ioan Cassian: Între satul Cheia şi Comuna Târguşor se aflăPeştera „Sf. Ioan Cassian”. Pe aceste meleaguri s-a născut şi a trait unuldintre Sfinţii Părinţi ai Bisericii, Ioan Cassian, despre care se ştie că aîntemeiat monahismul în Franţa, el fiind dealtfel înmormântat la Marsilia.Istoricii au stabilit că peştera a constituit loc de rugăciune pentrucomunităţile creştine din sec. IV – X.

Oraşul – Cetate Histria: Histria a fost întemeiată pe la mijloculsecolului al VII-lea i.Hr. (657 după Eusebiu), de coloniştii veniţi din Milet (unoraş de pe coasta egeeană a Asiei Mici), fiind atestată ca cel mai vechi oraşde pe teritoriul românesc. De sus, de pe turnul cel mare al cetăţii, se vădunele din cartierele oraşului scoase la lumină de săpăturile arheologice:cartierul comercial situat în sectorul de sud şi cartierul bogaţilor, la est,într-o poziţie frumoasă. Spre nord-est este situat sectorul sacru al marilortemple greceşti din sec. V-III i.Hr.În apropierea porţii mici a cetăţii de lângă terme, în afara incintei, estesituat muzeul, construit de Vasile Pârvan. În sala acestuia sunt expusereliefuri votive, funerare şi decorative, de exemplu friza cu victoriiînaripate, obiecte greceşti de sticlă, de metal, de os sau de fildeş şi vaseceramice pictate. În pereţi sunt încastrate inscripţii votive din vremearomană, atestând numele vechilor sate din jurul cetăţii, unele din ele adusede la Ulmetum şi din teritoriul rural al Histriei.

Rezervaţia Ornitologică Histria – Sinoe: Complexul lacustru Razelm -Sinoe este reprezentat prin subcomplexul Sinoe, constituit din lacurileSinoe, Istria, Nuntaşi, Tăşăul, având osuprafaţa de 16500 de hectare. Peisajullacustru deosebit de pitoresc, unic în ţaranoastră, precum şi rezervaţia naturală„Cheile Dobrogei” situată pe cursul inferioral pârâului Casimcea (285 ha), fac dinaceastă regiune o comoară inestimabilă dinpunct de vedere geologic, istoric şi botanic(572 specii identificate).

39

Turul Capului Kaliakra (o zi) – traseu pentru plimbare,căţărat

Traseul este un amestec de aventură şiincursiune în străvechea istorie a zonei,Capul Kaliakra, fiind nu doar rezervaţienaturală, dar adăpostind şi ruinele cetăţiimedievale Kaliakra.Turiştii sunt conduşi de un ghidprofesionist atât la locul vechii fortăreţe,unde le sunt prezentate legendele şiistoria ce înconjoară acest loc, dar şi înzone unde poate fi admirată multitudineade păsări exotice.

Istoria raionului Hânceşti porneşte din Epoca de Piatră (40 000- 30 000 î.Hr),pe teritoriul localităţilor Ruşca şi Anina fiind descoperite numeroase cimitirede origine getică. Localităţile cu cele mai vechi atestări istorice suntSecăreni, Leuşeni, Lăpuşna şi Ciuculeni (1420- 1430). De-a lungul secolelor15-18, raionul Hânceşti face parte din ţinutul Lăpuşnei, iar Târgul Lăpuşneieste centrul administrativ al acestuia, fiind condus de un Pârcălab.Lăpuşna este atestată documentar ca şi Târg din secolul 15, deşi funcţionasub acest rol încă din secolul 14, întrucât reprezenta un nod important aldrumurilor economice din acele vremuri, legând Transilvania şi Polonia deoraşele din nordul Pontului Euxin şi de aici mai departe, cătreConstantinopole. Atestarea documentară din anul 1489 demonstreazăimportanţa economică a acestui târg.După cucerirea de către turci a Cetăţii Albe şi Chitilei şi după cucerireaBugeac-ului de către tătari, graniţa Moldovei este mutată către nord, iarTârgul Lăpuşnei devine punct de tranzit pentru oficiali, emisari şi diplomaţiai tuturor ţinuturilor, alături de comercianţi.În 1812, după Războiul Ruso- Turc (1806- 1812), zona Basarabiei cade subocupaţia Imperiului Rus până în anul 1917, ceea ce a condus la o rusificaremasivă a populaţiei native din zonă.Pentru scurte perioade de timp (1918- 1940, 1941- 1944), raionul Hânceştieste reunit cu teritoriul românesc, sub denumirea de judeţul Lăpuşna. Dupăcel de-al doilea război mondial, Basarabia devine parte a URSS, până ladeclararea independenţei Republicii Moldova din anul 1991.Economia raionului Hânceşti în zilele noastre este definită de activitatea acirca 30 000 de agenţi economici, dintre care 15 unităţi de producere avinului, 14 producători de pâine şi specialităţi de patiserie, 7 unităţi deconservare şi uscare a fructelor, 2 unităţi de producţie mezeluri, cât şiimportanţi agenţi economici din industria uşoară, textile, pielărie, producţiamobilei.Suprafaţa agricolă a raionului este exploatată în principial de cătreinvestitori privaţi, fiind împărţită în zone arabile (cca 60%), vii şi exploataţiiviticole (cca. 17%) şi livezi.

40

Coordonarea activităţii turistice şi promovarea patrimoniului local suntcoordonate de Centrul Regional de Promovare a Turismului29, principalelezone exloatate turistice fiind: Rezervaţia naturală a pădurii Hînceşti Rezervaţiile naturale de plante medicinale de la Sărata Galbenă şi

Logăneşti Mânăstiri şi locaşuri bisericeşti:

o Mănăstirea Hîncu (Bursuc)o Mănăstirea "Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil" (Negrea)o Biserica "Sfinţii Mai Mari Voievozi Mihail şi Gavriil" (Lăpuşna)o Biserica "Naşterea Maicii Domnului" (Colţul Morii)o Biserica "Schimbarea la faţă a Maicii Domnului", Perenio Biserica "Acoperământul Maicii Domnului" (Obileni)o Biserica "Sf. Mare Mucenic Gheorghe" (Ciuciuleni)

Castele şi moşii medievaleo Conacul Manuc – Mirzaian (Hînceşti)o Castelul de Vânătoare şi Palatul Conac (Hînceşti)

Oraşul Hînceşti – o străveche localitate din Moldova, aşezată într-o zonăpitorească mărginită în partea de vest de străvechii codrii ai Lăpuşnei, decealaltă parte dinspre Chişinău din partea de est, se mărgineşte cu un şeslarg, prin care Cogîlnicul îşi poartă apele spre sud.De la începuturile sale, Hînceştiul a fost un sat pur moldovenesc, locuit derăzeşi, oameni harnici şi cu frumoase tradiţii populare.Originea denumirii oraşului este legată de numele unei vechi familii deboieri moldoveni, pe nume Hîncul, care a stăpînit moşii întinse pe acestemeleaguri. Oraşul are o vechime de cinci secole. Anul datării nu poate fistabilit cu exactitate, dar cea mai timpurie înştiinţare scrisă despreexistenţa localităţii Hînceşti pare a fi o inscripţie pe filele unei psaltire în1653-1658. Cea mai de seamă personalitate din istoria ţinutului Lăpuşnaeste aceea a lui Mihalcea Hîncu, boier de ţară, a cărui faimă se trage dinanul 1871, cînd împreună cu alţi boeri, s-a răzvrătit împotriva lui Gheorghe-Duca Vodă, din cauza fiscalităţii excesive. Având sprijinul larg al populaţiei,el reuşeşte să cucerească Iaşiul şi să-l silească pe domnitor să părăseascăţara.Actualmente, oraşul are o populaţie de 15,3 mii de persoane. În oraşfuncţionează patru licee, îşi desfăşoară activitatea circa 80 de firme,companii, reprezentanţe ale băncilor, întreprinderi de stat, fabrici,companii de asigurări.

Conacul Manuc –MirzaianEste construit între anii 1816-1817 când Manuc–Mirzaian se stabileşte cutraiul la Hînceşti. În anul 1817 Manuc-Bey moare şi prin testament lasă toatăbogăţia de care dispune (printre care şi moşia de la Hînceşti) moştenitorilorcelor doi, fii Ion şi Grigore. În anul 1936 prin intermediul fiicei Ecaterina,stră-strănepoata lui Manuc, a fost achiziţionată o bibliotecă alcătuita din250 volume, de o deosebită valoare bibliofilică şi bibliografică.

29 www.hincesti.md

41

Un asemenea palat, aidoma celui din oraşul Hînceşti, Manuc-Beyconstruieşte la Bucureşti în 1808 cu 80 de odăi. Palatul se află şi astăzi laBucureşti, fiind cunoscut astăzi sub denumirea de “Hanul lui Manuc”.Moşia lui Manuc-Bey este cel mai frumos loc din oraşulHînceşti. Prin parc,spre palat duce o cărare lată. Clădirile moşiei practic sunt în zonă depădure, deşi în apropiere se înalţă casele cetăţenilor de rînd aleHînceştiului.Specialiştii au descoperit stiluri diferite: turcesc, armenesc, colorit local.Pereţii palatului, după cum susţin istoricii, au fost pictaţi de pictorulAivazovschi. Clădirea este enormă, dar nimeni nu mai poate spune câte odăiau fost în trecut. Pe parcursul anilor încăperile au fost împărţite şireîmpărţite. Palatul a fost înălţat într-un timp record, doar într-un an.Stăpânul, însă nu s-a putut bucura de opera unui arhitect necunoscut,murind în anul dării în exploatare a construcţiei.Până în anul 1991 aici s-a aflat Colegiul de Construcţie din oraşulHînceşti .

Castelul de VânătoareManuc-Bey era numit “princepi armean” care în toate timpurile şi-a susţinutcompatrioţii. Şi la Hînceşti a adus cu sine vreo 100 familii de armeni. Peteritoriul moşiei a înălţat şi o biserică armenească care însă nu s-a păstratpână în vremurile noastre, un cimitir, unde se află şi cavoul familiei Manuc-Bey.Pînă în 1905 la moşie viaţa a fost destul de agitată: veneau oaspeţi curenume, se organizau sărbători, vânători. La dispoziţia oaspeţilor eraubazine, havuzuri, lacuri, o bibliotecă cu mai bine de 6000 de cărţi. În 1881 afost înălţat castelul de vînătoare proiectat de marele arhitect - Bernardazziîn stilul vilelor franceze. La construcţie s-a folosit cărămidă roşie fabricatăla moşie după o tehnologie specială.Pe pereţii castelului, se pot vedea imagini cu câini de vînătoare, ustensilede vânătoare. Castelul nu este mare, în schimb foarte confortabil, creaţialui Bernardazzi păstrându-se intactă, deşi a fost înălţată acum 125 de ani.În 1976, după restaurarea moşiei, aici s-a deschis un muzeu de studiere aţinutului natal. Aici, se pot vedea fotografii ale moşiei de acum 100 ani,unelte de muncă din acele timpuri, documente ce ţin de istoria familieiMirzaian şi multe altele. Localnicii povestesc că taina principală a moşieisunt construcţiile subterane. Se vorbeşte că sub pămînt este un oraş întreg.Şi astăzi locuitorii Hînceştilor găsesc pereţi de cărămidă şi tunelurisubterane.

Negrea este o localitate mică, situată de-a lungul pârâului Lăpuşniţa, la 5km de Cărpineni şi Lăpuşna. Pe teritoriul localităţii se află MănăstireaNegrea "Sf. Arhanghelul Mihail şi Gavriil". Această moşie se află la70 km de capitala Republicii Moldova, 25 km de oraşul Hînceşti. Mănăstireas-a format în baza bisericii săteşti.Biserica a fost construită în 1878, fiind închisă în 1969 în urma alunecărilorde teren din acel an, care deşi au ocolit biserica, au afectat edificiul ei. Oaltă cauză a închiderii bisericii a fost insistenţa organelor de conducerecomuniste. Abia peste 20 ani biserica a fost redeschisă în luna mai 1988.Peste cîţiva ani, în 1995, creştinii din localitate au venit cu iniţiativa la

42

Mitropolia Moldovei de a construi o mănăstire nouă, care a fost oficialdeschisă şi sfinţită de către părintele Anatolie, Episcop de Cahul şi Lăpuşna,parohul bisericii, preotul Andrei Tîrsină, a fost numit ca duhovnic-administrator al mănăstirii.Mănăstirea dispune de 18 moaşte ale sfinţilor şi o copie a icoanei MaiciiDomnului de la renumita mănăstire Pociaev, Ucraina.Potenţialul turistic al oraşului Hînceşti poate fi orientat cu succes cătreturismul rural, cu deosebire ecoturism şi agroturism, datorită: ariilor naturale protejate din vecinătate: 833 ha de pădure a obiceiurilor tradiţionale ce încă se păstrează aici: cazarea se poate

face în gospodăriile ţărăneşti sau în corturi dar şi a vestigiilor istorice: vatra medievală (1825) şi Mânăstirea

Negrea şi meşteşugurilor întâlnite aici: arta dantelei şi tesut

În pofida potenţialului enorm al zonei, sectorul turistic se confruntă cuprobleme serioase, determinate de lipsa coordonării măsurilor de stimulareeconomică şi turistică a principalilor actori politici şi administrativi, acalităţii slabe a infrastructurii turistice şi a serviciilor (de la cazare, serviciide masă şi alimentaţie, transport şi agrement, până la numărul şi pregătireapersonalului, a serviciilor furnizate...), dar şi a promovării reduse aturismului moldovenesc.

Turismul este un domeniu influenţat în mod pozitiv de aderarea României şiBulgariei la Uniunea Europeană, principalele avantaje pe care mizeazăastăzi cele două ţări vecine, în concurenţa cu alte destinaţii clasice alelumii, fiind: poziţia geografică în spaţiul european, accesibilitatea, prin legături aeriene cu majoritatea capitalelor, formele alternative de turism precum turismul cultural, ecoturismul,

turismul rural etc., din ce în ce mai apreciate de străini.

În mod concret, efectele integrării României şi Bulgariei în UniuneaEuropeană, ating mai multe aspecte, dintre care se remarcă:

creşterea concurenţei, de unde rezultă îmbunătăţireaofertei turistice;

acces la finanţare internaţională; refacerea infrastructurii; creşterea circulaţiei turistice în şi dinspre cele două ţări.

Un prim efect al integrării este dat de adaptarea la condiţiile de concurenţăale UE, începând cu fiecare unitate turistică până la nivel de staţiune.Astfel, pentru a face faţă concurenţei europene, staţiunile turistice dinRomânia şi Bulgaria sunt acum atestate după criterii occidentale, careprevăd printre altele, ca staţiunile de interes naţional să aibă minim 500 delocuri de cazare şi să fie dotate cu săli de spectacole şi de conferinţe, spaţiicomerciale şi spaţii pentru activităţi de prestări servicii tip bancă, schimbvalutar, agenţie de turism şi să ofere asistenţă medicală (în România, acestecriterii sunt prevăzute de Hotărârea de Guvern 867/2006 privind atestareastaţiunilor turistice cu modificările şi completările ulterioare).

43

De asemenea, staţiunile de interes local vor avea minim 100 de locuri decazare pentru a fi atestate. Toate staţiunile vor trebui să aibă centre deinformare turistică, legătura permanentă între acestea şi unităţile de cazarefăcându-se printr-un sistem informatic.O importanţa deosebită se acordă şi agrementului, staţiunile de intereslocal trebuie să asigure cel puţin două spaţii amenajate şi dotate pentrurelaxare în aer liber, inclusiv terenuri sportive şi terenuri de joacă pentrucopii, în timp ce în statiunile de interes naţional, numărul acestora trebuiesă fie de minim cinci. Intervine, totodată, obligativitatea organizării deevenimente culturale, sportive, turistice, semnalizarea obiectivelor turisticecu indicatoare de orientare şi informare.Pentru a face faţă concurenţei, unităţile de cazare şi alimentaţie publicătrebuie să respecte standardele de calitate în alimentaţia publică impuse desistemul de siguranţă a produselor alimentare HACCP (Hazard AnalysisCritical Control Points).În ceea ce priveşte agenţiile din turism, acestea vor fi serios concurate decătre marii tour-operatori care vor intra pe piaţa autohtonă. Aceştia vorviza o cotă cât mai mare de piaţă, practicând pentru început, preţuri foartereduse, pentru a atrage clientela firmelor româneşti, acest tip deconcurenţă conducând la reducerea, în mod considerabil, a număruluiagenţiilor de turism (mai ales cele axate pe ticketing), ceea ce în final, vaconduce către creşterea transparenţei şi a calităţii serviciilor oferiteturiştilor, dar şi la scăderea preţului unui sejur turistic.Un al doilea aspect al integrării este cel al atragerii de fonduri structuraledin partea UE la nivelul celor două state învecinate, care să fie direcţionatecătre promovarea produselor şi obiectivelor culturale din România şiBulgaria.Al treilea domeniu atins de integrare este cel al infrastructurii, în special acelei de transport, capitol la care atât România şi Bulgaria au mult derecuperat faţă de celelate ţări ale Uniunii. Astfel, în România, din 198.600km. de drumuri, doar 218 km. sunt în regim de autostradă, de 41 de ori maipuţin decât în Germania (9.000 km.), Franţa (7.800 km.) sau Italia (6.800km.). Bulgaria însumează aproape 300 km. de autostradă.Fondurile structurale de care cele două ţări beneficiază vor fi direcţionate şispre susţinerea: unor lucrări atât din sfera infrastructurii de transport şi comunicaţii, cât şi a infrastructurii tehnice urbane (extinderea reţelelor telefonice

la nivelul tuturor localităţilor prin utilizarea de tehnologii adecvate), a infrastructurii de afaceri şi turism (având ca obiectiv specific

dezvoltarea afacerilor şi a turismului şi atragerea de noi investiţiiprin asigurarea unor locaţii dotate corespunzător din punct devedere tehnic)

şi a celei sociale (creşterea eficienţei economice a anumitor zone,printr-o bună infrastructură de acces).

Un ultim efect al aderarii este creşterea circulaţiei turistice atât îninteriorul cât şi în afara României şi Bulgariei, datorită simplificăriiprocedurilor de intrare în ţară sau intrării pe cele două pieţe a unor tour-operatori importanţi la nivel internaţional.

44

Oferta turistică în zona transfrontalieră Constanţa-Dobrich- Hînceşti nu s-adiversificat prea mult de-a lungul timpului, devenind necompetitivă înraport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare depe piaţa internaţională. Structurile turistice de primire şi îndeosebi ofertade agrement sunt învechite, necompetitive, iar serviciile turistice şiprogramele turistice sunt realizate stereotip.Pentru a reveni în competiţia turistică internaţională este necesarămodernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului în zona transfrontalierăşi crearea unor produse turistice moderne şi competitive pe piaţa turistică.Se impun, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice, a staţiunilorturistice şi crearea de produse turistice noi, staţiuni, programe originale,atractive şi inedite ce ar putea, printr-o activitate susţinută de promovarepe piaţa internaţională, să direcţioneze importante fluxuri turistice spreRomânia, Bulgaria şi Republica Moldova. Alături de modernizarea şidezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi competitive sunt necesaremăsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de marketing şipromovare, de integrare în circuitul turistic mondial, de asigurare a cadruluilegislativ şi a mediului financiar-fiscal stimulativ şi stabil.Zona transfrontalieră Constanţa-Dobrich- Hînceşti are un potenţial enormcare o poate transforma într-o destinaţie pentru tot timpul anului, dacă suntînţelese şi maximizate toate oportunităţile oferite de siturile moşteniriinaturale şi culturale. O destinaţie turistică presupune o multitudine deelemente, practic întreg ansamblul natural, construit şi uman al său."Destinaţiile artificiale" de genul cluburilor de vacanţă, al croazierelor începsă fie mai puţin gustate. Clienţii care îşi permit să facă turism se întorc spreautentic. Efortul trebuie să fie al întregii comunităţi: nu numai personaluldin sectorul turistic contribuie la succes, ci toată suflarea. Pentru aceastatrebuie să-şi găsească o identitate, să realizeze un flux de sinergie spresatisfacerea cerinţelor turistice, să integreze turistul în viaţa "destinaţiei"să-l facă să uite de rutină, să-i încarce bateriile cu experienţe noi.În egală măsură, pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare regională printurism este foarte importantă crearea unui cadru instituţional, dar şi lanivelul politicilor şi strategiilor, un cadru coerent, pe termen lung, care săimplice toţi stakeholderii preocupaţi de domeniul turismului (autorităţipublice locale şi regionale, instituţii culturale, artişti locali şi alţi oameni decultură, operatori în domeniul hotelier, agenţii de turism, societatea civilă,ş.a.).Astfel, dezvoltarea armonioasă a turismului la nivelul întregii regiunitransfrontaliere Constanţa-Dobrich- Hînceşti va contribui, pe termen lung, lacreşterea economică şi socială şi la atenuarea disparităţilor între acesteregiuni, cu foarte puţine activităţi economice susţinute, pe parcursul unuiîntreg an, asemenea regiunilor industrializate aflate în interiorul graniţelor.

Oportunităţile de diversificare a serviciilor turistice şi de dezvoltare aproduselor turistice comune în zona Constanţa- Dobrich- Hînceşti nu trebuiecăutate foarte departe. Istoria comună a acestor teritorii a clădit aici valorişi obiceiuri comune care nu doar că apropie locuitorii acestor zone,contribuind la o mai bună înţelegere şi cooperare între aceştia, dar pot fivalorificate împreună pentru a arăta lumii întregi frumuseţea şi identitateaunică a acestor locuri.

45

Drumul bucatelor tradiţionale

Tradiţiile culinare din zona Constanţa- Dobrich- Hînceşti stau la rândul lor,sub semnul influenţelor istorice. Aceleaşi bucate au o altă mireasmă prinmodul diferit de pregătire, ca urmare a influenţelor turce, tătare, ruse saulipovene. Popoarele ce au trecut ori cele ce s-au oprit pe oricare dintreaceste meleaguri au contribuit la desăvârşirea bucatelor tradiţionale, prinmetode noi de preparare sau prin adăugarea de arome sau condimentespecifice.Astfel, un anume fel de mâncare deşi poate purta acelaşi nume La negrea,Constanţa sau Balchik va avea o savoare diferită, purtând cu sine întâmplărişi treceri istorice.Un produs turistic de tipul “Drumul bucatelor tradiţionale » va puteareflecta atât specificul fiecărei regiuni în parte, cuprinzând însă cu sinedovezi ale influenţelor istorice, ale asemănărilor culturale şi de civilizaţiedintre aceste regiuni.Acest produs turistic se poate adresa deopotrivă gurmanzilor sauspecialiştilor în artă culinară, dar poate fi legat deopotrivă cu produselocale de turism de tipul traseelor culturale sau a drumeţiilor către cetăţi şilocuri încărcate de vestigii istorice.

Drumul vinului

Podgoriile constituie un important obiectiv turistic din sectorul rural atât înConstanţa (domeniul Murfatlar), cât şi în Dobrich (Kavarna, Balchik,Tolbuhin) sau Hînceşti.Vinurile produse în Republica Moldova, Bulgaria sau România se bucură, princalitatea lor, de o bună reputaţie pe plan internaţional. Doar în Moldovafuncţionează 142 fabrici de vinuri, 21 dintre care dispun de experienţă înprimirea vizitatorilor.În locaţiile viticole amenajate, turiştii au posibilitatea de a studiatehnologia de producere a vinurilor, de a urmări procesul de îmbuteliere avinului şi, desigur, a degusta produsul finit.Republica Moldova, ca ţară vitivinicolă, oferă vizitatorilor şanse bogate dea-şi alege rutele preferate: beciuri şi oraşe subterane, vinoteci,întreprinderi de prelucrare primară a vinului, de producere a şampaniei,divinului, heresului, balsamurilor etc, iar aceste soluţii pot fi replicate şi înConstanţa sau Dobrich.De asemenea, în staţiunile balneoclimaterice se aplică pe larg tratamentulcu struguri şi sucuri naturale din struguri (uvoterapia), ceea ce deschidedrum investiţiilor similare în zonele viticole din Constanţa- Dobrich-Hînceşti, dezvoltând aceste zone rurale în adevărate staţiunibalneoclimaterice şi de primire turistică.Astfel, un pachet turistic de promovare a zonei Constanţa- Dobrich- Hînceştide acest tip poate genera pe termen mediu şi lung creşterea investiţiilorproductive în zonă, diversificarea activităţilor economice şi implicitcreşterea gradului de ocupare al locuitorilor.

46

Programe europene ce pot susţine promovarea turismului şicooperarea între cetăţeni

Europa pentru cetăţeni 2007-2013

Obiectivele generale ale Programului "Europa pentru cetăţeni" sunt: de a oferi cetăţenilor oprtunitatea de a interacţiona şi de a participa

la constituirea unei Europe mai apropiate, democratică şi deschisă,unită şi îmbogăţită prin diversiatatea sa culturală, dezvoltând astfelcetăţenia Uniunii Europene;

de a dezvolta o identitate europeană, bazată pe valori comune,istorie şi cultură;

de a crea cetăţenilor un simţ al apartenenţei la Uniunea Europeană; de a spori gradul de toleranţă şi înţelegere în rândul cetăţenilor

europeni, respectându-se şi promovându-se diversitatea culturală şilingvistică şi contribuind în acelaşi timp la dialogul intercultural.

Programul este disponibil factorilor decizionali care promovează cetăţeniaactivă europeană, precum: autorităţi şi organizaţii locale; organizaţii de cercetare a politicii publice europene; grupuri de cetăţeni; organizaţii non-guvernamentale; sindicate; instituţii de învăţământ; organizaţii active din domeniul voluntariatului, sportului pentru

amatori.

Progamul "Europa pentru cetăţeni" promovează cetăţenia activă europeanăfinanţând programe ce se regăsesc în cadrul acestor măsuri: Măsura 1 - "Cetăţeni activi pentru Europa":

o implică cetăţenii în mod direct, fie prin activităţi legate deînfrăţirea oraşelor, fie prin alte tipuri de proiecte alecetăţenilor;

Măsura 2 - "O societate civilă activă pentru Europa":o se concentrează asupra organizaţiilor societăţii civile din

întreaga Europă, care pot primi fie sprijin pe baza programuluilor de activitate, fie sprijin pentru proiecte transnaţionale;

Măsura 3 - "Împreună pentru Europa":o sprijină evenimentele de o mare vizibilitate, studii şi

instrumente de informare care se adresează unui public câtmai larg dincolo de graniţe şi care pot face Europa maiaccesibilă cetăţenilor săi;

Măsura 4 - "Memoria europeană activă":o sprijină păstrarea principalelor situri şi arhive referitoare la

deportări şi la comemorarea victimelor nazismului şistalinismului.

47

Bugetul total pentru acest program, în perioada 2007- 2013 este de 215milioane de euro. Termenul limită pentru depunerea proiectelor este 31decembrie 2013.

MEDIA 2007-2013: program de sprijin pentru sectorul audiovizualeuropean

MEDIA 2007 este noul program de sprijin pentru sectorul audiovizualeuropean. Acesta este succesorul programelor MEDIA Plus şi MEDIA Formare.MEDIA 2007 este conceput ca un program unic, care grupează cele douăsecţiuni existente (dezvoltare, distribuţie, promovare/formare). Dispunândde un buget de aproape 755 de milioane de euro, acesta acoperă perioada2007-2013.

Programul MEDIA 2007 este stabilit pe o perioadă începând de pe 1 ianuarie2007 şi până la 31 decembrie 2013. Acesta urmăreşte următoarele obiectivegenerale:

conservarea şi valorificarea diversităţii culturale şi lingvisticeeuropene şi a patrimoniului cinematografic şi audiovizual european,garantarea accesului publicului la acesta şi favorizarea dialoguluiintercultural;

creşterea circulaţiei şi audienţei operelor audiovizuale europene îninteriorul şi exteriorul UE;

consolidarea competitivităţii sectorului audiovizual european încadrul unei pieţe deschise şi concurenţiale, favorabilă creării delocuri de muncă.

În domeniile sale de intervenţie, programul se bazează pe următoarelepriorităţi:

încurajarea procesului de creaţie în sectorul audiovizual european,precum şi cunoaşterea şi răspândirea patrimoniului cinematografic şiaudiovizual european;

consolidarea structurii sectorului audiovizual european, în special aîntreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri);

reducerea, în cadrul pieţei audiovizuale europene, a dezechilibrelordintre ţările cu mare capacitate de producţie audiovizuală şi ţărilesau regiunile cu o capacitate de producţie audiovizuală slabă şi/saucu o zonă geografică şi lingvistică restrânsă. Această prioritaterăspunde necesităţii conservării şi consolidării diversităţii culturale şidialogului intercultural în Europa;

acompanierea evoluţiilor pieţei în materie de digitalizare.

48

Reţeaua Europeană pentru Turism Accesibil (ENAT)30

Reţeaua Europeană pentru Turism Accesibil- ENAT este o asociaţie non-profit, compusă din organizaţii ce ţintesc să fie promotorii studiului,promovării şi implementării măsurilor de îmbunătăţire a serviciilor turistice,în vederea creşterii accesibilităţii acestuia în rândul publicului larg şi a uneimai bune satisfaceri a exigenţelor turistului. Apartenenţa la aceastăorganizaţie este deschisă organismelor publice sau private.Activităţile şi experienţele membrilor reţelei sunt împărtăşite tuturorcelorlalţi, acest fapt contribuind la îmbunătăţirea sistemelor de informareturistică, a transportului şi infrastructurii în zonele turistice, cât şi ladezvoltarea şi implementarea serviciilor turistice inovative, adresate unorcategorii diversificate de turişti.

Membrii Reţelei Europene pentru Turism Accesibil (ENAT) îşi desfăşoarăactivitatea atât în industria turistică, cât şi a serviciilor sau la nivelulagenţiilor de turism. În cadrul Reţelei se regăsesc membri individuali-persoane fizice, profesionişti în domeniul turistic şi al serviciilor turistice,dar şi membri persoane juridice, reprezentând sectorul public, organizaţiineguvernamentale sau agenţi economici din domeniu. Indiferente decategoria din care face parte, fiecare membru al Reţelei beneficiază şicontribuie la serviciile de informare şi networking.În cadrul Reţelei se regăsesc membri cu drepturi depline şi membri-asociaţi. Deşi serviciile furnizate acestora sunt identice, doar membriideplini au dreptul de a vota asupra deciziilor şi hotărârilor privind ENAT şidoar aceştia pot ocupa funcţii de conducere în cadrul Reţelei.

Pachetul de servicii furnizate membrilor Reţelei Europene pentruTurism Accesibil (ENAT)

Servicii de networking Înscrieri rezervate şi la preţuri reduse pentru workshop-urile şi

seminariile de formare organizate de ENAT; Înscrieri rezervate şi la preţuri preferenţiale pentru

conferinţele internaţionale organizate de ENAT; Participare în cadrul Adunării Generale ENAT: Identificarea oportunităţilor de afaceri, prin participarea

liberă la comitetele de lucru ENAT; Oportunitatea de a se implica în proiecte şi iniţiative trans-

naţionale.

Informare, dezvoltare instituţională, publicitate şi marketing Accesul liber către secţiunea de resurse destinată membrilor

din cadrul site-ului ENAT;

30 http://www.accessibletourism.org/

49

Informări periodice (newslettere, email) privind proiectele şiresursele elaborate în cadrul ENAT;

Intermedierea cererilor de specialişti, consultanţă specializată; Promovarea portofoliului propriu în secţiunea dedicată a

portalului ENAT; Acces la publicaţiile ENAT, buletine online, grupuri de discuţii

etc; Acces liber la baza de date şi contactele ENAT.

Reprezentare şi Monitorizare Reprezentarea intereselor privind industria turismului la

nivelul instituţiilor Uniunii Europene şi a altor agenţii/organizatii de profil;

Informare rapidă şi customizată privind evoluţia politicilor şistrategiilor UE privind industria turistică;

Monitorizare problematicilor europene cu impact asuprareglementărilor în domeniul turismului, a organizaţiilor deturism, agenţiilor de turism sau referitoare la clienţi.

Servicii pentru membrii Sponsori Este o iniţiativă de dată recentă a ENAT, prin care sunt oferite

servicii adaptate acelor membri ce sponsorizează acţiunile,evenimentele sau cercetările Reţelei.

În cadrul Reţelei Europene pentru Turism Accesibil (ENAT), studiile şicercetările specialiştilor, întâlnirile membrilor şi bazele de date organizateurmăresc creşterea capabilităţilor membrilor în domeniul turismului şi alserviciilor conexe, dar şi cooperarea între membri în vederea îmbunătăţiriiacestor capabilităţi.

Principalele teme de cooperare vizează:- Accesul şi servicii de informare turistică- Turism de aventură şi sport- Îmbunătăţirea soluţiilor de transport al turiştilor- Metode, Ghiduri şi Standarde privind arhitectura şi planificarea

infrastructurii turistice- Turism de familie sau de tineret- Servicii nautice (croaziere, plimbări cu ambarcaţiuni etc)- Patrimoniu cultural, atracţii turistice- Aspecte demografice şi caracterizarea pieţei turistice- Educaţie şi Formare în domeniul turistic- Echipamente şi Tehnologii Informaţionale pentru un Turism

Accesibil- Sănătate, terapii şi wellness- Catering, Restaurante, Servicii de masă- Drepturile turiştilor- Politici, Reglementări şi standarde pentru turism accesibil- Turism social- Servicii Speciale pentru persoane cu dizabilităţi- Transport, servicii similare şi alte facilităţi

50

Accesul şi servicii de informare turisticăAcest domeniul se adresează: agenţiilor de turism şi tur- operatorilor, prin soluţii de auditare a

accesibilităţii unei destinaţii turistice. În acest mod, o agenţie deturism va şti dacă o anumită destinaţie turistică este uşor/ dificilaccesibilă pentru anumite tipuri de clienţi.

operatorilor din turism (publici sau privaţi), prin furnizarea unorsoluţii de bună practică privind informarea turistică, servicii deinformare de tip online, modalităţi de conformare cu necesităţilespecifice ale persoanelor cu dizabilităţi etc. În acest mod, aceştiavor putea pune în practică cele mai bune soluţii, astfel încât turiştiisă beneficieza de toate avantajele şi oportunităţile oferite de oanumită destinaţie turistică.

Turism de aventură şi sportAceastă secţiune prezintă modalităţi de introducere în ofertele turistice afacilităţilor specifice turismului de aventură, sporturi extreme sau mai rarpracticate, precum sky, birdwatching, plimbări cu barca sau navigaţie,călărit, ciclism, căţărări şi plimbări montane, scuba diving etc. Deasemenea, aici sunt prezentate şi principalele exigenţe de infrastructurăpentru practicarea în bune condiţii a acestor activităţi.

Îmbunătăţirea soluţiilor de transport al turiştilorÎn cadrul acestui domeniu sunt vizate atât schimbul de experienţă privindcooperarea cu anumite agenţii de transport, cât şi informaţii privind sistemede asistenţă a clienţilor, îmbunătăţirea echipamentelor şi a serviciilorconexe furnizate acestora, updatarea politicilor şi reglementărilor specifice.

Metode, Ghiduri şi Standarde privind arhitectura şi planificareainfrastructurii turisticeAici se pot regăsi informaţii relevante privind metodele de amenajare alocaţiilor turistice, în funcţie de specificul acestora şi de tipul turiştiloraşteptaţi.

Turism de familie sau de tineretAceastă secţiune vizează schimbul de experienţă şi bune practici îndomeniul serviciilor turistice adresate familiilor cu copii mici, dar şi celoradresate tinerilor. Se pot regăsi aici informaţii privind atracţiile turistice,idei de organizare a sejurului turistic, politici şi ghiduri de furnizare aserviciilor adaptate necesităţilor specifice acestor tipuri de turişti.

Servicii nautice (croaziere, plimbări cu ambarcaţiuni etc)Întrucât domeniul nautic comportă exigenţe specifice, includerea acestorservicii în cadrul ofertei turistice necesită cunoaşterea facilităţilornecesare, a infrastructurii specifice, dar şi a exigenţelor practicanţilorsporturilor nautice şi a tipologiei acestora.

51

Patrimoniu cultural, atracţii turisticeUna dintre motivaţiile de atragere a turiştilor într-o anumită locaţie estecultura şi patrimoniul istoric ce caracterizează aceste locuri. Resurselefurnizate de ENAT permit identificarea modalităţilor (proiecte, bunepractici etc) de a conserva, valorifica şi promova patrimoniul istoric,natural, cultural sau artistic al locaţiei turistice.

Aspecte demografice şi caracterizarea pieţei turisticeAceastă rubrică vizează cooperarea de afaceri a membrilor Reţelei ENAT,prin partajarea studiilor, a rapoartelor, resurselor şi noutăţilor privind piaţade turism. La rândul său, ENAT realizează studii şi analize punctuale privindevoluţia şi tendinţele de dezvoltare ale industriei turistice.

Educaţie şi Formare în domeniul turisticÎmbunătăţirea serviciilor turistice depinde în cea mai mare măsură deabilităţile şi pregătirea angajaţilor din domeniul turistic şi al serviciilorconexe. De aceea, membrii ENAT urmăresc identificarea şi promovareacelor mai bune soluţii de pregătire vocaţională şi training în domeniulmanagementului turistic, dar şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru aangajaţilor din domeniul turistic sau a soluţiilor de recrutare şi selecţie aacestora.

Echipamente şi Tehnologii Informaţionale pentru un Turism AccesibilTehnologiile informaţionale evoluează constant şi sunt din ce în ce maiimportante în viaţa noastră, turişti sau nu. De aceea, accesul turiştilor lacele mai noi sisteme şi tehnologii de comunicare şi informare nu este un lux,ci o normalitate aşteptată din partea furnizorului de servicii turistice. Înplus, aici se regăsesc o serie de bune practici şi proiecte prin careintroducerea noilor tehnologii informaţionale au îmbunătăţit accesulpersoanelor cu dizabilităţi la serviciile turistice.

Sănătate, terapii şi wellnessAcest domeniu de cooperare este destul de complex acoperind:

- atât schimbul de bune practici şi informaţii privind ultimeleterapii şi soluţii în domeniul turismului de sănătate şi defrumuseţe;

- cât şi ghiduri şi bune practici privind modul de a trata saureduce pe timpul sejurului, problemele de sănătate aleturistului, precum frica de zbor, furnizarea de asistenţămedicală în locaţia turistică, îngrijire bolnavi/ bătrâni/ copii.

Catering, Restaurante, Servicii de masăSecţiunea prezintă modalităţi specifice de asigurare a serviciilor de masăcătre turişti, în funcţie de tipul sejurului şi profilul turistului, fiindprezentate aspecte precum amenajarea locaţiilor de luat masa, meniuri,comportamentul angajaţilor etc.

52

Drepturile turiştilorAici pot fi regăsite aspecte complexe privind drepturile călătorilor, încalitate de pasageri ai companiilor de transport (aerian, auto, feroviar etc)şi/ sau în calitate de turişti, în funcţie de profilul turistic şi locaţiasejurului.

Politici, Reglementări şi standarde pentru turism accesibilSunt incluse aici referinţe către politicile Uniunii Europene, dar şireglementări şi standarde naţionale privind dezvoltarea turismului şicreşterea accesibilităţii acestuia.

Turism socialRubrica cuprinde bune practici şi schimb de experienţe privind proiectele şisistemele de furnizare a ofertelor şi serviciilor turistice pentru persoane cuvenituri mici, persoane aflate în dificultate financiară sau sub asistenţăsocială.

Servicii Speciale pentru persoane cu dizabilităţiSecţiunea vizează facilităţile şi serviciile necesare pentru ca turiştii cudizabilităţi să beneficieze de toate oportunităţile oferite de locaţia/ sejurulturistic. Aici sunt incluse specificaţii şi sfaturi atât pentru furnizorii deservicii turistice, cât şi pentru tur- operatori şi agenţii de turism.

Transport, servicii similare şi alte facilităţiSecţiunea vizează sistemele de transport alternativ şi/ sau complex, cuajutorul autobuzelor, al ferry-boat-ului, tren sau sisteme private, parte asejurului turistic. Sunt prezentate şi reglementările şi organismele europeneresponsabile cu domeniul transportului, astfel încât soluţiile dezvoltate săfie conforme cu exigenţele acestora.

Studiu de caz 3

Următorul proiect a fost dezvoltat pentru zona transfrontalieră Constanţa-Silistra.Care credeţi că vor fi cele mai importante rezultate ale acestui proiect? Potfie le replicate la nivelul zonei Constanţa- Dobrich- Hînceşti?

Proiect "Tineretul Român şi Bulgar cooperează prin Artă şi Tradiţii”,Programul de Cooperare România- Bulgaria 2007- 2012, Axa prioritară 3,Domeniul Major de Intervenţie 3.3.

Promotor: Asociaţia Culturală “Grand Show”, România, ConstanţaParteneri:

- Centrul pentru Tineret şi Activităţi Educaţionale, Silistra,Bulgaria

- Palatul Copiilor, Constanţa

53

Obiectiv general: construirea unei cooperări durabile între comunităţile Constanţa-

Silistra, prin conştientizarea tinerilor asupra trăsăturilor culturale şisociale ale zonei;

Obiectiv specific: consolidarea coerenţei sociale şi culturale în Constanţa- Silistra, prin

schimburi de tineri şi legături între aceştia;

Grup ţintă: tineri din zona transfrontalieră Constanţa- Silistra (grupa devârstă 15-35 ani)

Activităţi proiect: Informarea şi cooperarea tinerilor privind tradiţiile şi istoria comună:

o 2 dezbateri tematice;o 1 întâlnire informativă a tinerilor “Avantajele punctelor

comune din istoria şi tradiţiile transfrontaliere”o Ghid "România şi Bulgaria- state membre ale UE: oportunităţi

de dezvoltare profesională şi personală a tinerilor” Activităţi educative în artă şi tradiţii transfrontaliere:

o 2 tabere educative;o broşura “Trasee turistice pentru tineri în zona transfrontalieră

Constanţa-Silistra";o film de promovare a cooperării culturale şi artistice între

tineri;o Festival Comun de Tradiţii Folclorice;o film de promovare a valorilor istorice commune din Constanţa-

Silistra. Activităţi educative privind istoria transfrontalieră comună:

o 1 Tabără de Arte Vizuale;o 1 Tabără de Istorie Comună.

54

BIBLIOGRAFIE

Istocescu Amedeo, Strategia şi managementul strategic al organizaţiei, Ed.ASE, Bucureşti, 2005

Nicolescu Ovidiu (coordonator), Strategii manageriale de firmă, Ed.Economică, Bucureşti, 1996

Nistoreanu Puiu coordonator, Ecoturism şi turism rural, Editura ASE,Bucureşti, 2003

Gerea Carmen, Globalizare şi turism. Cazul României, revista Amfiteatrueconomic, nr. 17, Editura ASE, Bucureşti, 2005

Go Frank M., Tourism in the context of globalization, revista Papers deTurisme, nr. 23, 1998

Popescu Ruxandra Irina, Corboş Răzvan Andrei, Strategia oraşuluiBudapesta. Bune practice pentru dezvoltarea strategică a Bucureştiului,Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, 2 (24)/2009

Rotaru Ilie, Globalizare şi turism. Cazul României, Editura Continent, Sibiu,2004

Europa Nostra, The Malta Declaration on Cultural Tourism: ItsEncouragement and Control, 2006Quebec Declaration on Ecotourism, in World Ecotourism Summit 2002 – FinalReport

http://www.accessibletourism.org/ : ENAT - the European Network forAccessible Tourismwww.active-tourism.comwww.bicycle.ltwww.ecotourism.org: The International Ecotourism Societywww.ecf.comwww.hincesti.md: Centrul Regional de Promovare a Turismului Hînceştiwww.iucn.org: The International Union for Conservation of Naturewww.nationalgeographic.com: Geotourism Charterwww.multilingual-matters.net: Stebbins Robert A., Cultural tourism andserious leisure, Annals of Tourism Research, vol 23, 1996www.stezky.czhttp://www.vaslui-turism.rowww.visitabc.comwww.visiteurope.com