ionii metalici ai apelor

11
3.2. Ionii metalici din apele naturale O categorii a componenților esențiali ai apelor naturale este reprezentată de ionii metalici, care în funcție de pH, potențial de oxido-reducere și prezența liganzilor caracteristici mediului acvatic, pot forma diverși compuși anorganici și combinații complexe (de natură organo-anorganică). În compoziția acestor compușii, metalele pot avea diferite stării de oxidare. Datorită proceselor de hidroliză, de formare a hidroxocomplecșilor polinucleari (polimerizarea hidrolitică) sau de formare a complecșilor cu diferiți liganzi, formele solubile ale liganzilor sunt multiple. Ionii metalicii din apă, notați în general M n+ , se găsesc în numeroase forme. În scopul dobândirii unei stabilități crescute a învelișului electronic extern, ionii metalici sunt coordinați cu moleculele de apă formând cationi metalici hidratați, M(H 2 O) x n+ sau cu baze mai puternice care pot să existe în apă. Prin diverse reacții chimice, ionii metalici din mediile apoase tind să atingă starea de maximă stabilitate. În continuare sunt descrise trei tipuri de reacții la care pot participa speciile hidratate ale ionului de fier: Neutralizare Fe(H 2 O) 6 3+ ↔ FeOH(H 2 O) 5 2+ + H + → specii dimere: Fe 2 (OH) 2 4+ Precipitare

Upload: pusha-pm

Post on 24-Sep-2015

237 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

fd

TRANSCRIPT

3.2. Ionii metalici din apele naturale

O categorii a componenilor eseniali ai apelor naturale este reprezentat de ionii metalici, care n funcie de pH, potenial de oxido-reducere i prezena liganzilor caracteristici mediului acvatic, pot forma diveri compui anorganici i combinaii complexe (de natur organo-anorganic). n compoziia acestor compuii, metalele pot avea diferite strii de oxidare.Datorit proceselor de hidroliz, de formare a hidroxocomplecilor polinucleari (polimerizarea hidrolitic) sau de formare a complecilor cu diferii liganzi, formele solubile ale liganzilor sunt multiple.Ionii metalicii din ap, notai n general Mn+, se gsesc n numeroase forme. n scopul dobndirii unei stabiliti crescute a nveliului electronic extern, ionii metalici sunt coordinai cu moleculele de ap formnd cationi metalici hidratai, M(H2O)xn+ sau cu baze mai puternice care pot s existe n ap.Prin diverse reacii chimice, ionii metalici din mediile apoase tind s ating starea de maxim stabilitate. n continuare sunt descrise trei tipuri de reacii la care pot participa speciile hidratate ale ionului de fier:NeutralizareFe(H2O)63+ FeOH(H2O)52+ + H+ specii dimere: Fe2(OH)24+PrecipitareFe(H2O)63+ Fe(OH)3(s) + 3H2O + 3H+Redox Fe(H2O)62+ Fe(OH)3(s) + 3H2O + e- + 3H+Proprietile metalelor dizolvate n ap depind n mare masur de natura speciilor. Din aceast cauz, n chimia acestora n apele de suprafa sau n apele uzate, specierea metalelor joac un rol decisiv. n afar de speciile hidratate (de exemplu Fe(H2O)63+) i hidroxo speciile (de exemplu FeOH(H2O)52+), metalele mai pot realiza legturi n mediul apos cu anioni anorganici sau compui de natura organic formnd combinaii complexe, sau pot fi prezente sub form de compui organometalici care conin legturi metal-carbon. Efectele pe care aceste specii le au asupra proceselor biologice din mediul nconjurtor difer apreciabil de cele ale metalelor.Transformarea ionilor metalici din mediul acvatic n foma din structura combinaiilor complexe are urmtoarele urmri:se poate remarca modificarea permeabilitii membranare a ionilor compleci n comparaie cu permeabilitatea ionilor hidratai.se poate modifica subtanial toxicitatea metalelor ca urmare a formrii combinaiilor complexe. De pild, combinaiile complexe care conin Cu, Cd sau Hg au o toxicitate mai mic n comparaie cu cea a ionilor metalici liberi.Este foarte important s se cunoasc att coninutul total ct i formele metalice libere i legate, pentru a stabilii factorii care regleaz concentraia metalelor n apa natural, proprietile chimice, toxicitatea i accesibilitatea biologic.Cunoaterea aciunii asupra faunei acvatice i implicit asupra ecosistemului, a modalitilor de reglare a concentraiei metalelor n mediul acvatic este strict legat de formele sub care se gsesc metalele n ap i totodat de concentraia lor. Cuantificarea metalelor din apele naturale se poate face cu o gama larg de metode. Unele metode cum ar fi: absorbia atomic, analiza spectral de emisie, determin concentraia total a metalelor, iar alte metode ca de pild: metoda polarografic, determin concentraia unor forme ale ionilor metalici necomplexai. Totui datorit pluralitii formelor complexe i a concentraiilor foarte mici, analiza experimental a formelor metalice existente n apa natural este foarte complicat.Hidroxo-complecii metalelor tranziionale se pot gsi n mediu acvatic sub form de particule microcoloidale metastabile, al cror diametru este numai de civa nm i conin doar cteva sute de atomi.Srurile metalelor se gsesc n ap sub form de ioni:MnAm + (x+y)H2O [M(H2O)x]m+ + [A(H2O)y]n-(3.2.1)unde:M - cationul reprezentat de ionul metalic;A - anionul care neutralizeaz sarcina cationului.n mediul acvatic ionii metalelor se gsesc coordinai cu molecule de ap formnd acvacompleci, ns acestea nu se iau n consideraie n cazul reprezentrii reaciilor chimice i cationii respectivi se scriu fr specificarea hidratrii: Fe2+, Zn2+, Al3+, Fe3+ etc. Cteva exemple de acvacompleci sunt urmtaorele: Fe(H2O)6]2+, [Co(H2O)6]2+, [Al(H2O)6]3+, [Zn(H2O)6]2+,[Fe(H2O)6]3+, etc.n tabelul 3.2.1. sunt prezentate exemple de acva-ioni ai celor mai rspndite metale din apele naturale, pentru diferite stri de oxidare, la un pH mediu al apelor egal cu 7,6 i concentraiile maximeposibile ale.Tabel 3.2.1 Exemple de acva-ioni metalici n ap i concentraia maxim posibil la valoarea pH-luide 7,6.

Scderea pH-ului mediului acvatic, ca urmare a impactului ploilor acide, conduce la creterea concentraiei ionilor polivaleni. La o valoare a pH-lui mediului acvatic egal cu 5, cnd nu mai pot supravieui nevertebratele, concentraiile ionilor de Hg(II), Sn (II) i Cr (II) sunt de 10-8g ion/L.Metodele cinetice de analiz sunt bazate pe proprietatea ionilor metalici de a cataliza reacii chimice deoarece viteza lor este uor de urmrit prin metode spectrale sau gaz-volumetrice. Pe lng metodele instrumentale se pot folosi i metode de calcul a formelor de metale existente n mediul acvatic, ns mrimea constantelor de formare a complecilor nu sunt cunoscute clar, ele depinznd de pH, trie ionic, etc.n ap srurilor complexe cu solubilitate mic li se pot aplica la echilibru legea aciunii maselor:MLn Mn++ nL (3.2.2)unde:L- - ligandul anionic care formeaz compleci insolubili. - liganzii cel mai des ntlnii sunt: OH-, Cl-, F-, CN-, fosfai, sulfuri, liganzi organici .a.n mediul acvatic, unele sruri insolubile se pot transforma n compleci solubili:AgCl + 2NH3 [Ag(NH3)2]++ Cl-(3.2.3)Fe(CN)3 + 3KCN [Fe(CN)6]3- + 3K+(3.2.4)

Ionii fierului i cuprului i complecii lor sunt cei mai rspndii catalizatori ai reaciilor de oxido-reducere care se fesfoar n mediul acvatic natural.Elementul fier se gsete pe locul 4 dup O, Si i Al n scoara terestr (4,65%).Domeniul de variaie a concentraiei fierului n mediul acvatic variaz, intr-un domeniu larg, de la g pn la mg/L. Concentraia medie a fierului n apele dulci este de 10-5 M, iar la nivel global cantitatea de fier care ajunge anual n mri i oceane este de 9,6 .108 t fier, din care majoritatea este sub form de suspensii.Proveniena fierului n bazinele acvatice se datoreaz att surselor antropogene ct i celor naturale. Procesele de erodare chimic a rocilor muntoase reprezint un exemplu de sursa natural de poluare cu fier, iar ca surs antropic se pot considera deversrile apelor uzate provenite din activitile industriale.Se cunoate ca fierul intr n componena centrului activ al unor enzime de oxido-reducere, a mioglobinei, a hemoglobinei i n diverse proteine, fiind un element nutritiv pentru organismele acvatice. Echilibrele care se stabilesc n cazul prezenei srurilor de fier (de ex: FeCl3) n mediul acvatic sunt urmtoarele: FeCl3.6H2O + aq [Fe(H2O)6]3+ + 3Cl-aq(3.2.5)[Fe(H2O)6]3+ + H2O [Fe(H2O)5OH]2+ + H3O+(3.2.6)[Fe(H2O)5OH]2+ + H2O [Fe(H2O)4(OH)2]+ + H3O+(3.2.7)[Fe(H2O)6]3+[Fe2(H2O)8(OH)2]4+ + 2H3O+(3.2.8)[Fe(H2O)6]3+ + [Fe(H2O)5OH]2+ [Fe(H2O)9OH]5+ + 2H2O(3.2.9)2[Fe(H2O)OH]2+[Fe2(H2O)8(OH)2]4+ + 2H2O(3.2.10)[Fe(H2O)4(OH)2]+ Fe(OH)3aq + H3O+(3.2.11)Fierul poate avea valenta +2 sau +3, dar n mediul acvatic se ntlnesc n special compuii Fe(III), deoarece sunt mai stabili din punct de vedere termodinamic. Fe(II) se gsete, de regul, n apele subterane.La o valoarea a pH-lui egal cu 4, concentraia formei acva a fierului aflat n echilibru cu hidroxidul este mic.Daca pH mediului acvatic se ncadreaz n domeniul de pH 4,5 5, fierul se afla n forma Fe(OH)+2(de bis-hidroxocomplex), iar cnd pH depete valoarea 6, fierul se gsete sub forma tris-hidroxocomplex, conform reaciilor:Fe3++ OH- Fe(OH)2+(3.2.12)Fe3++ 2OH- Fe(OH)2+(3.2.13)Fe3++ 3OH- Fe(OH)3(3.2.14)Concentraia maxim a formei dizolvate de Fe(OH)3 este de numai 2.10-7 mol/L.Fosfatul este un alt ligand anorganic care formeaz cu Fe(III) combinaii complexe insolubile, ca de pild FeHPO4 care predomin n domeniul de pH 6-10.Cuprul este unul dintre cele mai importante microelemente.n comparaie cu fierul, cantitatea de cupru existent n scoara terestr este de 600 ori mai mic. n apele dulci, cuprul se gsete n limitele 1-100 g/L, media fiind de 3.10-7 M. Cteva surse responsabile pentru existena Cu n apele naturale sunt:apele uzate din industria metalurgic;apele uzate din industria chimic;scurgerile agricole din zonele viticole;industria extractiv.Drept surs natural de provenien a cuprului se numr eroziunea rocilor care intr n contact sau sunt traversate de apa din mediul nconjurtor (ape de suprafa, subterane, etc.). Exemple de minereuri care conin cupru sunt: calcozina (sulfur de cupru), calcopirita sau criscolul (ferosulfura de cupru), cupritul (oxidul cupros), malachitul, azuritul (ambele forme ale carbonatului basic de cupru).Cuprul (II) este gsit, de regul, n compuii din apele naturale. Mai puin rspndii sunt compuii Cu (I) ca de exemplu: Cu2O, Cu2S, CuCl.Transformrile acido-bazice ale Cu (II) pot fi descrise prin reaciile:Cu2++OH-CuOH+ (3.2.15)Cu2++ 2OH-Cu(OH)2(3.2.16)n condiiile pH-ului mediului al apelor naturale, concentraia maxim a formei Cu(OH)2 este de 10-6 M (pH de aproximativ 9). n domeniul de pH cuprins ntre 7-9 se formeaz, de obicei, monohidroxocomplexul [CuOH+].Calciul este un alt metal cheie n multe procese geochimice i totodat unul dintre cationii cei mai frecveni ntlnii n apele naturale, avnd, de regul concentraia cea mai ridicat. De asemenea, calciul constituie un element esenial care influeneaz procesele chimice acvatice. Este principala surs a duritii apei. Chimia calciului este complex, dar mult mai simpl, n comparaie cu cea a metalelor tranzitionale care se ntlnesc n apele naturale. Sursa cea mai important de ioni de calciu n ap este reprezentat din mineralele majoritare cum sunt:- gipsul CaSO42H2O;- anhidritul - CaSO4;- dolomita CaCO3.MgCO3;- calcitul carbonat de calciu cristalizat n sistem romboedric;-aragonitul variant anhidr a carbonatului de calciu, cristalizat n sistem ortorombic.Dioxid de carbon coninut de apele naturale dizolv rapid calciul din mineralele cu care intr n contact, conform urmtoarei reacii:CaCO3(s) + CO2(aq) + H2O Ca2+ + 2HCO3-(3.2.17)Doar aportul dioxidului de carbon pe care apa l poate dobndi din atmosfer nu justific cantitatea mare de calciu din ape. Cea mai mare concentraie de CO2 -lui care este rspunztoare pentru solubilizarea i prezena calciului n apele din natur rezult din procesul de degradare a materiei organice existent n ap i sedimente:materii organice + O2 CO2 + H2O (3.2.18)Deplasarea echilibrul procesului spre stnga confer posibilitatea desfurrii reaciei (3.2.17) n sens invers cu formare de CO2 i carbonat de calciu. Echilibrul ntre dioxidul de carbon dizolvat i carbonatul de calciu influeneaz determinarea unor indicatori chimici ai apelor naturale ca de pild: alcalinitate, pH i concentrai de Ca dizolvat (Fig. 3.2.1).

Fig.3.2.1. Echilibrul dioxid de carbon carbonat de calciun condiii de echilibru, concentraiile HCO3- i Ca2+ n apele dulci sunt apropiate de 10-3M. n mediul acvatic, ionul pirofosfat P2O74- se leg de ionul de calciu prin intermediul a doi atomi de oxigen pentru a forma chelatul descris n Fig. 3.2.2.

Fig. 3.2.2. Chelatul format de ionul pirofosfat P2O74- i ionul de calciu n mediul acvatic