Ion Pribeagu - DORINŢA LUI DĂVIDEL

Mămiţica-i indispusă

Vocea parcă i-se-ngroaşă Nu ştiu pentru ce, dar tanti

A trimis să vie-o moaşe.

Davidel, copil cuminte

Cu mămica se-ntreţine

Şi când cearcă s-o aline Ea se simte mult mai bine.

Şi-l întreabă: -Moţk dulce, Ce-ai dori tu bunăoară

Să-ţi aducă mama dragă

Frăţior sau surioară?

Davidel zâmbind, răspunde

Fără nici o etichetă. — Dac-aş şti că nu te doare

Aş dori o bicicletă!