ION NECULCEBIOGRAFIE

Ion Neculce s-a nascut in anul 1672, dupa data admisa de cercetatori. Mama sa se tragea din ramura moldoveneasca a Cantacuzinilor, Catrina Cantacuzino, ce-i va aduce tatalui sau, Neculce Ienachi, ce venea dintr-o famlie modesta, o zestre de 25 de sate. Neculce este singurul baiat din aceasta casatorie, mai avand 2 surori vitrege, ramanand orfan de tata la varsta de 5/6 ani. In 1686, tatal sau a fost taiat de poloni in Targul-Ocnei (podgheazuri polone cutreierau Moldova), familia ingrozita, pleaca impreuna cu bunica cronicarului in Muntenia, dupa 4 ani intorcandu-se din nou acasa.

In anul 1700 se casatoreste cu Maria, fiica lui Lupu Bogdan vit-hatman, ce ii aduce ca zester cinci sate in hotin si Dorohoi, vite, cai, oi, si stupi, iar anul urmator primeste din partea mamei sale sapte sate si patru falci de vie de Cotnari si la Nicoresti. Astfel devine unul dintre mari proprietari de pamanturi ai Moldovei.

In 1705 el este in suita lui Antioh Cantemir , astfel intrand in Moldova, Neculce este ridicat la rangul de mare spatar si este trimis ca sol, la curtea domneasca din Bucuresti. In anul urmator, cand Antioh Cantemir pleaca impreuna cu toata boierimea sa intareasca cetatea Tighinei, Neculce impreuna cu Ilie Cantacuzino si ilie Catargiu , este lasat de domn in Iasi caimacam ca sa poarte de grija de treburile tarii.

Sub celalalt unchi al sotiei sale, Dimitrie Cantermir, Neculce este din nou ridicat in fruntea treburilor publice ale Moldovei, deoarece Cantemir incheie alianta cu Petru cel Mare si ii incredinteaza postul de mare hatman-minstru de razboi- lui Neculce. El a fost martor la intrarea lui Petru cel Mare in Iasi, in palatul domnesc, la o masa data in cinstea imparatului. Astfel a avut prilejul sa cunoasca dearoape pe tarul care a deschis o noua era in istoria Rusiei si al carui portret il va descrie foarte detaliat in opera sa.

Alaturi de Dimitrie Cantemir, pleaca in pribegie, in Rusia Petru cel Mare daruind moldovenilor sate si mosii in regiunea Harcovului.[citat Powerpoint].Dupa doi ani de zile aceasta se intoarce din nou acasa.

Dupa infrangerea de la Stanilesti, tara a fost dara pe mana hoardelor de tatari, incat ziceai “mai ca era sfarsitul acestui paman de istov”.Lupu, dupa ce a fost inchis doi ani, se plange si ii invinuieste pe Cantermir si Neculce, faptele celor doi fiind considerate ca drept tradare si viclenie; mosiile lor sunt confiscate si dupa scurt timp sunt daruite lui Lupu.

De la margine tarii unde ajunsese, Neculce apeleaza la Mavrocordat, care domnea pe atunci In Muntenia, de abia dupa 9 ani de zile se intoarce acasa, in anul 1720 si incepe a spulbera invinuirea ce i se adusese in lipsa sa, cum ca el ar fi adus pe rusi in Moldova.Are loc in fata domnului si a Divanului domnesc un adevarat proces, in urma caruia lui Neculce ii sunt restituite toate bunurile confiscate. Cronicarul avea atunci 48 de ani. In 1727 Neculce facand parte din divanul lui Grigore Ghica-voda, ca cel vornic al tarii de jos, dregatorie pe care o avusese si Grigore Ureche. In a doua domnie a lui Grigore Ghica, Neculce in varsta de 60 de ani, este numit judecator in Iasi. In 1740, pe cand rusii au intrat in tara, ramas in Iasi, este inchis de Grigore ghica cateva zile, dar pe urma se dovedeste nevinovatia lui si este pus in libertate.

A murit intre 25 februarie 1745 si 12 ianuarie 1746, in varsta de 73 de ani, data mortii nefiind cunocuta in mod sigur, tinand cont ca pe 15 februarie apare pentru ultima oara iscalitura lui Neculce pe un izvod.

OPERA

Opera lui Neculce se compune din cronica si o culegere de legenda,intitulata “O sama de cuvinte”.Cronica poarta titlul de “Letopisetul tarii Moldovei de la Dabija-Voda pana la a 2-a domnie a lui Constantin Mavrocordat” si cuprinde evenimentele istorice dintre anii 1661-1743.

Continutul legendelor se refera la figuri diferite de la domni moldoveni pana la oameni simpli,unele fiind de interes genera l(Legendele privitoare le Stefan cel Mare),iar in altele se redau intamplari din viata particulara a personajului respectiv.Legendele cuprinse in “O sama de cuvinte”s-au bucurat de la inceput de atentia si admiratia scriitorilor,care au gasit in ele teme demne de a fi utilizate in opera literare originale,spre exemplu ,Vasile Alecsandri le-a folosit in “Altarul monasirei Putna”,”Visul lui Petru Rares”,”Dumbrava rosie”;,Constantin Negruzzi in “Aprodul Purice” si Dimitrie Bolintineanu in “Mama lui Stefan cel Mare”.”Codrul Cosminului “ si Cupa lui Stefan.

Nicolae Iorga a adunat in istoria literaturii romanesti vol.2, toate datele din cronica lui Neculce in care batranul face aluzie la viata sa si care pot servi ca puncte de sprijin pentru datarea operei.Din toate reiese ca Neculce si-a scris cronica dupa 1733 si ca pana in ultimii ani ai vietii mana lui asternea pe hartie Letopisetul tarii.Cronica lui Neculce cuprinde istoria Moldovei de la Dabija-voda unde parasise Miron Costin,pana la 174,.si infatiseaza una din fazele cele mai dramatice ale istoriei moldovenesti:epoca de prabusire a domniilor moldovenesti si inceputul domniilor fanariote

.Miezul istorisirii lui Neculce il formeaza insa domnia lui Dimitrie Cantemir.Desi din 83 de ani,cat imbratiseaza cronica domnia lui Cantemir n-a durat decat 9 luni,in economia operei ea ocupand a 6-a parte din intreg.Miscatoarea drama pe scena careia apara cele mai mari personalitati ale veacului al XVII-lea ---Petru cel Mare,Carol al XII-lea si Dimitrie Cantemir – drama care a pus capat domniilor pamantene in moldova,este infatisata de Neculce pe larg.Iata mai intai portertul lui D. cantemir,care in tinerete se aratase “nerabdator,manios,zlobiv la betie…(powerpoint).tot astfel in cateva randuri concise dar admirabil prinse este schitat si portretul lui Stefan cel Mare(pp),figura romantic a regelui Carol a XII-lea apare si ea fugar ,prinsa insa in trasaturile ei caracteristice,curajul si cavalerismul.

La inceputul letopisetului sau,neculce a adaugat “O sama de cuvinte ce sunt auzite din om in om,de oameni vechi si batrani si in letopisete nu sunt scrise.”E o serie de 42 de legende istorice despre: Altarul manastiriii Putna,despre Mama lui Stefan cel Mare,despre Petru Rares cel pescar,despre Alexandru Lapusneanu si multi altii,legende pe care Neculce nu le-a prins in urzeala cronicii ci le-a strans laolalta petru ca,zice el:”cine va vrea sa le creada bine va fi,iar cine nu le va crede,iarasi bine va fi;cine cum ii va fi voia,asa va face”cateva dintre aceste legende sunt simple transcrieri de note istorice,ca de exemplu nr.21:”Genealogia fratilor Nicolae si Constantin Mavrocordat sau nr.27:”Caderea lui vasile Lupu,povestita pe larg de Miron Costin.Altele sunt imprumutate din cronicari straini ca de exemplu nr16 cu legenda inceputurilor umile ale lui Despot Voda,dar sunt si legende care par sa fie teme folclorice.Opera acestiu cronicar reflecta scene ale trecutului romanesc,dintre care unele vin din traditia batranilor , altele din fondul legendar al poporului—poate si din cantecele batranesti –scene ce au

format un izvor nepretuit de inspiratie ,pe care l-a desfundat epica si drama istorica romaneasca din secolul al XIX-lea si al XX-lea.

CONCEPTIA ISTORICA

Conceptia lui Neculce despre rostul istoriei nu difera de a predecesorilor si contemporanilor sai.Pe Neculce il deosebeste de ceilelti cronicari talentul de scriitor care il ajuta sa vada si mai ales sa infatiseze lucrurile si oamenii cu ochii unui artist.Trebuie relevata de asemenea si obiectivitatea lui care izvoraste din idea exprimata in Predoslovie,ca istoricul trebuie sa respecte adevarul.Dar aspectul cel mai important , care deosebeste pe Neculce in Avantajul lui de alti cronicari,il constitue folosirea izvoarelor orale si atitudinea lui fata de ele.Cronicarul pretuieste in mod deosebit izvoarele nescrise,dar numai pentru evenimente recente ,ramase neinregistrate de catre istoricii straini.Caci spune Neculce(pp):”multi istorici straini,de alte tari,nu le stiu toate cate sa fac intr-alt pamantu.Tot mai bine stiu cei de locu decat cei streini,ce sa face in viata lor ,iara nu in delungate vremi….”.Grigore Ureche,Miron Costin,D.Cantemir au cautat sa creeze un stil savant,cu o structura sintactica modelata dupa tipare latine.Neculce insa ,scrie in limba batraneasca a timpului sau , usor influentata de limba inaintasilor cronicari, dar cu legaturi adanci in limba populara.Limba folosita de Neculce este graiul moldovenesc de nord din prima jumatate al secolului al XVII-lea.Printre rotirile regionale cele mai semnificative pot fi amintite urmatoarele:bejanie,au sedzut, singur,zidi.sa slabasca,sa dezlipasca ,sa marga,chept,gios,dzice.In limba folosita de Neculce se intalnesc si trasaturi arhaice ,dintre acestea fiind amintite:pluralul in e al unor substantive feminine(blane),articolul posesiv invariabil(capenii a Portii)articularea numelor propii(Cornescu)artcularea pronumelui relative(carele,carii etc).Pe langa cuvintele cu caracter regional sau popular apar in cronica lui Neculce numeroase neologisme(filosof) si cuvinte turcesti.Uneori,in opera sa,tragicul se impleteste cu comicul ca in dramele shakespeariene,:”care de batran ce era , dinti in gura nu avea, dimineata ii punea , iara seara ii scotea cu uncrop.

VALOAREA STILISTICA

Din punct de vedere stilistic,Neculce se aseamana cu Ion Creanga,in sensul ca amandoi utilizeaza modul povestirii populare in total necunostinta de procedeele culte preferand traditia orala in locul celei culte.Ceea ce caracterizeaza expunerea lui Neculce este hazul,provenit de cele mai multe ori din ironie ,dintr-o dispozitie serioasa menita a atrage fin atentia asupra unui lucru ,intentia fiind de a moraliza,de a satiriza,chiar de a protesta.Neculce are un extraordinar dar de a prinde psihologia maselor in miscare.Se stravede in scrisul lui ochiul ager al hatmanului de ostire moldoveneasca , atent la toate miscarile si la toate situatiile.e neintrecut in descrierea bataliilor(Lupta de la Stanilesti).Acestuia nu-I scapa nici unul din acele amanunte care insufletesc naratiunea si castiga interesul cititorului;acesta stie sa gaseasca totdeauna cuvantul potrivit pentru fiecare situatie si sa concentreze tot interesul povestirii in jurul unui eveniment,personalitati sau al unei stari sociale .

Originalitatea cronicii lui Neculce consta in bogatia marei de intamplari precum si in felul cum sunt ele povestite.Datorita talentului sau,toate aspectele vietii si toate chipurile oamenilor de acum cateva sute de ani dau impresia ca sunt autentice.Meritul deosebit al lui Neculce consta nu numai in inregistrarea minutioasa a faptelor din timpul celor 82 de ani de istorie a moldovei cuprinsa in cronica sa,ci si in

atitudinea sa luminata,plina de bunatate ,cinste si demnitate personala.Dragostea de tara este criteriul cel mai binedefinit in scrierile sale , domnii si boierii nelacomi,mai simtitori la suferintele poporului sunt laudati,iar cei lipsiti de acreste calitati sun criticati foarte aspru.Ceea ce apartinei artei de scriitor al lui Neculce este utilizarea lor in conformitate cu necesitatile exprimarii,dictate de continut,fiind amintite numeroasele comparatii,epitete si metafore.Paremiologia,vorbirea in pilde,una dintre caracteristicile stilului popular este o insusire naturala a artei lui Neculce,cunoscator al intelepciunii celei vechi din scripturi ,sentinte,proverbe si zicale.Datorita artei literare bazate pe mijloace simple,natural si concrete.cronica lui Neculce constituie una dintre operele valoroase ale literaturii romane.