referat.ro

Ion Barbu - Etapele creaiei poetice

Fenomenul artistic barbian s-a nscut n punctul de interferen al Poeziei cu Matematica, de aceea poezia lui este cu mult deosebit de cea a lui Arghezi i Blaga, ntruct gradul ei de dificultate e mai mare. Mai exact spus, nelegerea poetului asupra a ceea ce trebuie s fie poezia e mai aproape de concepia unor poei moderni i singulari ca Mallarm sau Valry, dect de concepia mai general, impus de romantism. Apoi nu trebuie uitat c poetul a fost debutat de un matematician i c modul lui de a gndi n spiritul abstract al matematicii s-a impus i n planul reprezentrilor poetice. Barbu nsui afirm: Ca i n geometrie, neleg prin poezie o anumit simbolic pentru reprezentarea formelor posibile de existen Pentru mine poezia este o prelungire a geometriei, aa c, rmnnd poet, n-am prsit niciodat domeniul divin al geometriei.

ntr-un interviu acordat lui Felix Aderca, din 1927, creaia lui Ion Barbu era mprit n patru etape: parnasian, antonpanesc, expresionist i aradist. n studiul din 1935, Introducere n poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu propune trei etape: parnasian, baladic - oriental i ermetic . Aceast din urm mprire a devenit clasic.

A.) Prima etap este cea parnasian, a versurilor publicate ntre 1919 - 1920 n Sburtorul. Printre ele amintim: Lava, Munii, Copacul, Banchizele, Pentru Marile Elensenii, Panteism, Arca, Pytagora, Rul, Umanizare . a.

Scurte i riguroase ca form - cteva sunt sonete -, poeziile propun un univers tematic restrns. Barbu descrie peisaje mineralizate, forme ale geologicului i ale florei , evoc zeiti mitologice sau surprinde procese de contiin, cum ar fi solemnul legmnt al lepdrii de pcatul contemplaiei abstracte n favoarea voinei de a tri cu frenezie, ntr-o total consonan cu ritmurile vii ale naturii. Evitnd poezia - confesiune, exprimarea direct a nzuinelor sufletului su, I. Barbu le transfer unor elemente ale naturii: copacul, banchizele, munii, pmntul ceea ce indic o tendin de a folosi simboluri obiective. Peisajele , pasteluri exotice i imaginare, nchid n ele elanuri i ncorsetri ale fiinei umane, aspiraii patetice i ncrncenate refuzuri, ca n aceste solemne strofe din Copacul :

Hipnotizat de - adnca i limpedea lumin

A bolilor destinse deasupra lui, ar vrea

S sfrme zenitul i - ncremenit s bea

Prin mii de crengi crispate, licoarea opalin

sau din Banchizele:

Din aspra contopire a gerului polar

Cu verzi i stttoare pustieti lichide,

Sinteze transparente , de strluciri avide,

Zbucnesc din somnorosul noian originar.

Poezia Umanizare scoate n eviden un conflict dramatic al fiinei umane, care, n aspiraia ei spre absolut, trebuie s o pteze ntre dou principii: intelectual i senzual, ntre contemplaia apolinic i trirea dionisiac. Poezia, spune Barbu , le mpac pe amndou ntr-un proces unic, ntr-o sintez n care Gndirea se transfigureaz lund forme concrete de sunet,

linie, culoare . Ideea devine muzic a formei n zbor, Euritmie, deci intuiie a esenei lumii. Aspiraia spre cunoatere are, n prima perioad , un caracter cam abstract, de unde i, frecvent, rceala versurilor. ncercarea de concretizare se sprijin pe mprumuturi din mitologie, care las de obicei o impresie puternic de livresc. Recurgerea la elemente mitologice greceti i preocuparea deosebit pentru expresie i-au fcut pe unii cercettori (E. Lovinescu) s vorbeasc de un parnasianism al nceputurilor literare ale lui I. Barbu. Dar poezia parnasian francez reprezentat prin Lecomte de Lisle sau Hrdia, era fundamental decorativ i antiromantic n coninut nengduind elanuri sufleteti, pe cnd la Barbu , sub mpietrita i recea marmur a versului, se rsucesc pasiuni violente, neliniti i aspiraii tulburi, ceea ce denot deocamdat o structur romantic . Probabil c aceasta este i cauza pentru care i le-a refuzat mai trziu, socotindu-le c

decurg printr-un principiu poetic elementar . El tinde spre o alt formul poetic, deprtat de romantism, spre un lirism omogen, instruind de lucrurile eseniale, delectnd cu viziuni paradisiace , pe care a realizat-o n urmtoarele etape ale creaiei sale.

B.) Etapa a doua, baladic i oriental, indic orientarea spiritului poetului spre concretul lumii, cum i anunase n Umanizare. Aici pot fi integrate poeme ca: Dup melci, Riga Crypto i lapona Enigel, Domnioara Hus, Isarlk, Nastratiu, Hogea la Isarlk, publicate din a doua jumtate a lui 1921 pn n 1925, n Viaa romneasc i Contimporanul. Mai toate sunt lungi, datorit n mare msur pasajelor descriptive, consecin imediat a preocuprii de concret; au un caracter narativ, baladic , pentru c n ele se zice o poveste; n sfrit evoc o lume pitoreasc, de inspiraie autohton sau balcanic, asemntoare cu cea din viziunea lui Anton Pann. Excepional este acum sugestia pictural. Expresia este proaspt i pregnant dezvluind n I. Barbu un poet al cuvntului , nu numai al ideii i viziunii, cum l cunoatem la nceput. Descripia ns nu exist exclusiv pictural, ci fixeaz o atmosfer adecvat.

Isarlik, de exemplu, este o cetate ideal, aezat la mijloc de Ru i Bun, populat cu oameni care triesc deopotriv deliciile spiritului i pe cele ale vieii ntr-o slav stttoare: univers

fabulos n care se echilibreaz totul. De o deosebit for de sugestie, sub raportul inveniei verbale, este Domnioara Hus a crei valoare st aproape n ntregime n expresie. Poezia vorbete despre povestea unei iubiri ptimae cndva i nefericite i a unei tragicomice eroine, cadn pezevenche ce-i cheam de pe lumea cealalt, prin descntece, iubitul care a uitat-o. Dar farmecul nu st n ineditul pitoresc al ntmplrii ci n extraordinara incantaie a versurilor i n sugestia de fantastic a descntecului. Substratul simbolic al elementelor narative i descriptive din poeziile etapei a doua poate fi ntlnit n Dup melci, poem lung n care se stilizeaz motive folclorice pentru a se povesti o experien de iniiere n tainele naturii, devenit dram a cunoaterii sau n Riga Crypto i lapona Enigel.

C.) Ultima etap a poeziei lui I. Barbu este una de ncifrare a semnificaiilor, numit din aceast cauz etapa ermetic. Mai nti exist un moment de tranziie, reprezentat de Oul dogmatic, Ritmuri pentru nunile necesare sau Uvedenrode, publicate ntre 1925 - 1926. n ele se pstreaz nc legtura cu etapa anterioar att prin pasajele descriptive ct i prin cele narative, care fac poezia mai uor de descifrat. G. Clinescu susine c de fapt aici exist ermetismul autentic al poeziilor lui Barbu, pentru c se bazeaz pe simboluri, cel din Joc secund nefiind dect un ermetism de dificultate filologic , innd de o sintax poetic dificil.

Poeziile amintite se nvrtesc, metaforic vorbind, pe ideea nunii neleas ca ptrundere n miracolul creaiei universale. Oul dogmatic este chiar un simbol al misterului nunii , pentru c n structura lui dual se reprezint lumea dinaintea nuntirii, creaia de dinaintea Genezei. Banalul ou demonstreaz c mrunte lumi pstreaz dogma, c macrocosmosul se repet n microcosmos. De aceea el este fcut s devin obiect de contemplaie:

E dat acestui trist norod

i oul sterp ca de mncare,

Dar viul ou la vrf cu plod

Fcut e s-l privim la soare!

Vzut n lumina soarelui, oul relev nsi esena universului, imaginea etern a increatului.

n Ritmuri pentru nunile necesare se evoc trei c de cunoatere: prin eros ( sau senzual), reprezentat astral prin Venus, prin raiune, avnd simbol pe Mercur, i prin contemplaie poetic, care e tutelat de Soare.

Fiecare experien este o nunt, adic o comuniune cu esena lumii, dar prin primele dou contopirea nu este perfect. Senzaiile permit numai un contact fulgerant , iar intelectul ignor, pentru a face operaiile proprii cunoaterii logice, condiia fundamental a universului, care este devenire continu. Aspiraia spre absolut se mplinete doar prin atingerea contemplaiei poetice, prin viziunea direct a principiului universal cnd:

intrm

S osptm

n cmara Soarelui

Marelui

Nun i stea,

Aburi verde s ne dea,

Din cldri de mri lactee,

La surpri de curcubee,

n Firida ce scntee / Etern

n termeni mai simpli poezia pune problema raportului dintre cunoaterea logic i cea metaforic aa cum o pusese i Blaga n Eu nu strivesc corola de minuni a lumii.

n Uvedenrode pe aceeai tem a nunii e reluat ntr-un material poetic, ideea erosului ca ncercare euat de cunoatere. Titlul, inventat de poet, definete un spaiu de comar, o rp a gasteropodelor , reprezentare a purei viei vegetative. Faza de tranziie este de o puternic originalitate, derutant pentru cititor, cruia i se solicit un efort mult mai mare dect de obicei pentru sesizarea semnificaiilor, a viziunii ample nchise n imaginile concrete ale poemului. Limbajul este dens, termenii neobinuii, muli neologistici sau rari. Este un ultim pas pn la concentrarea extrem a expresiei din ciclul Joc secund. n seria de poezii din Joc secund, orientrile fundamentale rmn cele dou, mai mult ntlnite spre prinderea sensului lumii ascuns de aparene, de fenomene sau dimpotriv, spre fenomenalitatea imediat n care se intuiete esena lumii. Din aceast perspectiv ciclul are dou texte care pot fi socotite arte poetice: cel intitulat chiar Joc secund (sau Din ceas dedus) i Timbru.

Joc secund impresioneaz mai nti printr-o sonoritate impecabil, adevrat muzic a formelor n zbor , dar nu - i dezvluie sensul de la prima lectur. Dup nsi mrturisirea poetului poezia este lumea purificat n oglind( deci reflectare a figurii spiritului nostru) act clar de narcisism (de autoiubire deci de autocunoatere), semn al minii (deci act intelectual, un sentiment, afectivitate liric) . Ideea fundamental n acest poezie este c arta e un joc secund, mai pur, realitate sublimat, care pornete din via, dintr-o trire, dar nu se confund cu viaa, constituindu-se ca un univers secund, posibil. Acest univers se ridic pe anularea, pe necarea celuilalt, nu e, cu alte cuvinte, o copie a lui, ci are un sens propriu, intern, care - l justific. Dac lumea real exist sub zenit, n obiectivitate, poezia triete sub semnul nadirului, n reflectare. Poetul transpune oglindirea din contiina sa n melodia cuvintelor, ascunznd n ele cntecul lui - creaia, asemenea mrii care i ascunde cntecul ei sub clopotele verzi ale meduzelor.

n poezia Timbru , privirea poetului e fixat pe suprafaa lumii, nu dincolo de ea fascinat ntr-att de lucruri (de piatr, de hum, de unda mrii ) , nct le atribuie o via sufleteasc. Cum ele sunt mute, poezia este aceea care ar trebui s le exprime, ceea ce presupune, pentru poet, o comunicare simpatetic cu ele, identificarea (atitudinea e diametral opus aceleia din Joc secund).

Poezia postulat acum nu mai e concentrare de esene ci un cntec ncptor, capabil s cuprind diversitatea infinit a lucrurilor, un imn de laud a creaiei cosmice asemntor aceluia pe care conform tradiiei biblice, l-ar fi intonat n paradis ngerii, cnd Dumnezeu a creat-o pe Eva din coasta lui Adam.

Celelalte poezii din ciclu se aeaz sub una sau alta din cele dou poetici, toate sunt n fond nite descrieri difereniate enorm de altele n limbaj.

Modernismul nu poate fi definit ca o micare literar, pentru c, de fapt, cuprinde toate micrile artistice care exprim, n mod categoric, desprinderea de tradiie, contestnd epoca sau curentul ce le-a precedat. Apare ca o reacie mpotriva ncercrilor conservatoare de a nbui spiritul creator, ncorsetnd creaia artistic n dogme, canoane, legi prestabilite. Adepii modernismului sunt anticlasici i antiacademici, neag tradiia, acord o libertate deplin formelor, inventeaz alte relaii cu universul, viaa, moartea. Modernitii romni sunt:Ion Barbu,Camil Baltazar, pe careOvid S. Crohmlniceanui consider reprezentani ai poeziei pure,Ion Vinea,Tristan Tzara,Gellu Naum, poei avangarditi, iLucian Blaga,Tudor Arghezi,Vasile VoiculescuiIon Pillat, care - printr-o parte a operei lor - sunt i tradiionaliti. Modernismul barbian const ntr-un cod simbolic ce trebuie descifrat sau interpretat pe baza unor analogii, fiind vorba despre ermetismul creaiei sale.Nicolae Manolescuobserva c ermetismul lui Barbu nu e n fond dect cultivarea unei poezii de cunoatere, fascinat de esene, de ordinea neaparent a lumii.

nsui Barbu se ntreba dac va putea distruge vreodat legenda c am fost sau sunt modernist, mrturisind c se stima prea puin ca poet i numai att ct poezia amintete de geometrie. Concepia sa despre poezie este cu totul original; aceasta este definit ca: valoare relativ; ca vlul de aparene i ncntare, flfitor deasupra lucrurilor; n cadrul unui interviu a mrturisit: neleg prin poezie o anumit simbolic pentru reprezentarea formelor posibile de existen [...]; fiind o atitudine de vis i de extaz, poezia trece pe deasupra oricrui accident. Idealul su de poezie este aceea inventiv, ce nu are nimic n comun cu tradiia; e subliniat revelatorie, ncrcat de tensiune sau de nepreget (termenul i aparine lui Barbu); poezia este semn al minii i liric dezordine rezolvat n linite.

Dintre poeziile lui Ion Barbu, doar cele nscrise n etapa ermetic sunt destinate cunosctorilor rafinai ai tainelor scrisului barbian, dei elemente moderniste se ntlnesc i n alte creaii (ca nUvedenrode, de exemplu). Printre poeziile peste care Barbu arunc o dantel de forme plsmuite n libertate, pstrnd adncimea substanial se afl iTimbru.Balada Dupa melci apare pentru prima data in revista .Viata Romaneasca" (1921), fiind retiparita intr-o placheta ilustrata neinspirat de catre pictorul M. Teisanu, ceea ce l-a determinat pe poet sa ceara retragerea din librarii a tirajului. Incidentul este simptomatic pentru posibila .capcana" in care te atrage lectura poemelor de asemenea factura ale lui Ion Barbu - poeme la limita greu de precizat dintre naratiune versificata si lirism obiectiv, cu substrat simbolic:ar trebui sa spunem o poema epica, daca n-ar fi prea mult; sau balada, daca n-ar fi prea putin" (Alexandru CioranescU).

La primul nivel, literal, al semnificatiei textului, scenariul epic este urmatorul: un copil, ipostaza a naratorului, pornind cu alti copii ca sa culeaga flori in lunca, la o vreme cand soarele primaverii nu a prins inca putere, descopera, sub mormane de frunze moarte, un melc ascuns in ghiocul lui, parca in pofida trecerii iernii. Dupa obiceiul jocurilor copilaresti, copilul ii descanta incet, pentru a-l ademeni sa iasa din cochilie. Este insa intrerupt si alungat de ivirea unei babe, o gusata sluta care culege gateje, si care-l sperie prin aspectul ei de vrajitoare. Noaptea se instaleaza din nou viscolul si ninsoarea. A doua zi, copilul se intoarce pentru a cauta melcul si descopera ca acesta, amagit de promisiunea descantecului, a iesit din gaoace, dar a murit din cauza frigului care l-a rasucit ca pe o frunza uscata. Descantecul, rostit de copilul care acum isi intelege vina, se transforma in bocet.La un alt nivel de semnificatie, cel figurativ-simbolic, poemul, care porneste de la o remodelare savanta a imaginatiei folclorice (si implicit a imaginarului fabuloS), trebuie citit ca .o parabola a cunoasterii":Plecand de la ritul de descantare a melcului, poetul extrage semnificatia tragica a actului de revelare" (Marin Mincu, Opera literara a lui Ion BarbU). Dincolo de aparenta ludica, se poate identifica sensul negativ al initierii ce se constituie intr-o drama a cunoasterii. Inconstient, gratuit", copilul comite un hybris: prin puterea descantecului, el declanseaza fortele magice, tulburand legile firii, dar neputand anticipa finalitatea tragica a actului sau.Relatiile dintre natura si constiinta se stabilesc la nivelul imitatiei si al imaginatiei, spontaneitatii ludice, caracteristice copilului, fiind exprimate in limbajul magiei populare, ce conserva atmosfera de mister:Vezi, atunci mi-a dat prin gandCa tot stand si alegandjos, in vraful de foi ude,Prin lastari si vrejuri crude,S-ar putea sa dau de ei.Melcul prost, incetinelIn ungher adanc, un gandimi soptea ca melcul blandSub mormant de foi, pe-aproape,Cheama omul sa-l dezgroape"Melcul simbolizeaza eterna regenerare a naturii, misterul increatului", a carui revelare, echivalenta cu transformarea in act, in devenire, in alterare" (Marin Mincu, op. ciT), se petrece sub forma jocului, ca expresie a gratuitatii infantile:Era, tot o mogaldeata:Ochi de bou, dar cu albeata:intre el si ce-i afar'Strejuia un zid de var. () // Vream sa-l vad cum se dezghioaca,Pui molatic, din ghioaca:Vream sa-l vad cum iar invieSomnoros, din colivie".Copilaria, ca faza a cunoasterii, similara, in oarecare masura, animismului primitiv, face din jocul, in sine inofensiv, un act de provocare la implinire a ceea ce este increat si vietuieste in somnul vegetativ.

Prin rostirea descantecului, declansare gratuita a magiei, copilul-erou savarseste, fara voie, un sacrilegiu, intervenind inoportun in ritmul firesc de manifestare a naturii. Acest pacat (hybriS) de accelerare a creatiei este mai intai anticipat prin transformarea padurii intr-un spatiu al fantasmelor infricosatoare (implicand teama ce dezvaluie gravitatea experientei gratuite"), pentru ca in final sa fie sanctionat, de asemenea, simbolic prin moartea melcului.Ce e sigur e ca micul protagonist a atins cu degete vinovate un mister: () actul lui e o transgresiune care incearca sa suspende efectele legii naturale si ca atare va intampina o dura cenzura" (Alexandru CioranescU).Invocarea, de la sfarsit, a magiei descantecului, nu mai are eficienta initiala si raul savarsit nu mai poate fi reparat. Sensul tragic profund al aventurii de cunoastere se exprima prin plansul cathartic. Copilul a parcurs involuntar un intreg ciclu al cunoasterii. Declansand prin descantec manifestarea unei latente potentiale, de fapt a propriei latente, el a descoperit tragismul ascuns in existenta, indreptata iremediabil spre moarte, cat si tragismul cunoasterii, al acelei cunoasteri incantatorii, care presupune contopirea cu obiectul, nunta senzorialului cu intelectualul, cunoasterea poetica deci" (Marin Mincu, op. ciT). (G. D.)BaladaDupmelciaparine celei de-a doua etape a creaiei barbiene, constituindu-se ntr-o sintez fericit ntre inspiraia folcloric i tradiia livresc, ce consacrase deja balada ca specie a literaturii culte, o mbinare paradoxal ntre tema jocului, specific vrstei inocente, i gravitatea moralei, ce vizeaz nsi condiia uman. Datorit acestei complexiti structurale i semantice, textul a generat multe controverse de-a lungul timpului, ncepnd cu anul apariiei sale (1921), sub forma unei plachete ilustrate ca o carte pentru copii, cnd nsui autorul a fost iritat de lipsa de nelegere a editorului. Polivalena interpretrilor, modurile diferite de receptare a textului probeaz, de fapt, valoarea deosebit a acestuia. Oricum, poezia reprezint primul mare succes al scriitorului, ntr-o vreme cnd n literatura romn nu ptrunsese nc definitiv filonul folcloric.

Temele fundamentale par a fi cuvntul i capacitatea sa magic de a schimba faa realitii i de a influena devenirea individului. n structura de suprafa, este o poezie pentru copii, deoarece personajul principal, un copil, triete o experien ce-i modeleaz sensibilitatea, l face s ntrevad o lume ascuns ochiului obinuit, care-i tulbur linitea sufleteasc i optimismul specific vrstei. n structura de adncime ns,Dupmelcieste o poezie de cunoatere, o dram a descoperirii treptate i dureroase a puterii nebnuite pe care o are cuvntul, a stihiilor unei naturi imprevizibile i ostile fa de orice ncercare de a rsturna ordinea prestabilit.

Poemul este structurat n trei secvene, marcate cu cifre romane, ns coerena interioar a textului ne ndreptete s identificm patru pri, simetric armonizate, n ritm alert, trohaic, cu lungimi i scurtimi ce sugereaz msura versului popular, parc transcriind emoia febril a copilului ce e cu gndul numai afar. Persoana I este cea mai potrivit alegere pentru a exprima tulburtoarele revelaii i uimiri ale contiinei copilului, care se exteriorizeaz prin exclamaii i interogaii, prin folosirea cu rol stilistic a semnelor de punctuaie, ndeosebi a punctelor de suspensie.

Subiectul evolueaz pe momentele clasice, ntr-un crescendo al tririi i al percepiei adevrului ce ne dezvluie ingenuitatea i curiozitatea copilului. Dup ce fixeaz spaiul (lumea satului) i timpul ntmplrii (primvara devreme), ntr-o tonalitate umoristic i autoironic, scriitorul se oprete asupra schemei epice propriu-zise, surprins n elementele ei fundamentale. Simind mirosul unei primveri timpurii, nci ursuzi pornesc cu toii spre pdure ntr-un impuls expansiv de a tatona semnele anotimpului att de ateptat, stui de aerul nchis i umed al bordeiului. Oprirea la melc se explic prin tainica posibilitate de comunicare cu natura, cci mica vietate atepta Omul s-l dezgroape, s oficieze ieirea din letargie la via, trecndu-l dintr-un anotimp n altul. tiut fiind faptul c n copilrie planul fabulosului acoper o parte a realitii, protagonistul ascult oapta gndului care i spune taina melcului.

Descntecul, cu sonoritile lui melodioase, ca o poezie a puritii inefabile, constituie acum o invocare a fiinei s ias din nefiin, amintindu-ne de mitul oului sau al increatului i, de asemenea, de cel al genezei. Funciile descntecului n folclor, asociat de obicei cu anumite ritualuri magice, in de ndeprtarea rului, a bolii, a necazurilor din familie, a calamitilor naturale, de dobndirea dragostei, de anularea unui blestem, de readucerea n prezent a unui disprut etc. Descntecul copilului, rostit n incontiena vrstei, are de aceast dat un rol revitalizant, de trezire la via a unei vieti adormite, ascuns de frigul iernii. El este i un elogiu adus primverii prin metaforele sublime n simplitatea lor: fir de mrgrint / nzuatul tu argint; Tiprete bru de bale....

Aezat n genunchi pe pmntul reavn, copilul ateapt ivirea melcului, ns pe sear se pornete vntul, joimriele sunt prezente, nlucirile nopii se nghesuie i o guat fioroas se apropie, speriindu-l pe biat, care fuge acas: Mi-a fost fric i am fugit. E o lume a miturilor cosmice, nc nedescifrate, ca i n cazul Dochiei, cu numeroasele ei cojoace. Cuvintele vrjesc, amgesc, aparenele sunt neltoare, astfel nct mintea crud a copilului inventeaz fiine ciudate, ireale, terifiante, care i copleesc imaginaia i-l nspimnt.

n partea a doua se dezlnuie noaptea, cu spectrele ei, cu viscolul dumnos i poezia nesfrit i alb a iernii. n cldura cminului printesc, lng focul vrtos, copilul uit de mica vietate ieit de sub zpad. Cnd i amintete, invoc vntul primverii i-l roag s nu-l nimiceasc pe melc. Amintirea apas firesc memoria copilului i el merge agitat la geam, s vad prpdul de afar.

n partea a treia se revine la planul exterior, al naturii, copilul ieind s vad ce s-a petrecut cu melcul. Descntecul, poezia naterii vieii din prima parte se transform acum n bocet, n imn al morii. Traseul dintre cele dou forme de manifestare a spiritului, descntecul i bocetul, este unul al suferinei, al descoperirii morii, al contientizrii puterii cuvntului i, astfel, al maturizrii treptate. Este o experien ce rezum n cteva clipe un ntreg ciclu existenial. Cu-nsutite griji, copilul l aduce legnat acas i-l aaz n pod, s-i fie aproape, ca un martor al dobndirii contiinei de sine.

Jocul echivaleaz, nDupmelci, cu un ritual al iniierii, o formul sintetic nscut din sublimarea unei ntregi filosofii populare privind sensurile vieii i ale morii.Alexandru Piru, vorbind de alchimia limbii i de arta combinatorie ezoteric, observ c Ion Barbuapeleaz la descntece i bocet, imaginnd un copil atras de miracolul vieii trezite la chemarea magic, nainte de vreme, i compune un poem de mare candoare, o capodoper pe tema inocenei i a fragilitii.

Sursele populare sunt vizibile la toate nivelurile textului, deiDinu Flmndarat c Dupmelcieste i poem folcloric numai ct e necesar s se simt delimitarea de pstiul folcloric, pe care Barbu l repudia vehement. Corespondena intim a fiinei umane cu natura, tem prin excelen popular, este sugerat prin prezena descntecului, a bocetului, a vechilor denumiri ale lunilor (Furar) i a postului Patelui (Presimi), a unor personaje nscute din fantezia copilului crescut ntr-un spaiu al povetilor i al legendelor (Mo Ene, Baba Dochia, Joimriele, Cpcunii, Muma-Pdurii), precum i a unui vocabular specific, arhaic i popular (vaicr, dmb, zvelci, plvane, trl etc.). Toate aceste elemente au rolul de a crea o atmosfer tipic lumii rurale, unui univers autohton plin de ecouri mitico-simbolice.

Poemul este o sintez a celor trei genuri literare, fiecare fiind reprezentat prin aspecte ce in att de form, ct i de coninut. Lirismul este vizibil mai nti la nivelul emoiei, al tririi i al transmiterii directe a celor mai intime sentimente omeneti, apoi la acela al limbajului, expresiv, bogat n figuri de stil i n imagini artistice: enumeraii (Prunci de treab, / Scunzi, peltici), repetiii (Melc ntng, / Melc ntng), epitete (nzdrvana de pdure, jar strveziu, viforni trzie, melcprost... ntng... blnd... ncetinel... somnoros...), comparaii (plnsprelung cum scoate fiara, umbre dese ca punii, o nuia ca un hingher), personificri (iarna leapd cojoace, pdurea nghiea din lumini), metafore (pietriul de albine, zid de var, sul lung de har) etc.

Dramaticul este prezent prin lamentaia din monologul copilului, finalul tragic al melcului, intenia dialogului, viziunea scenic, regizoral a autorului. n sfrit, fiind vorba de o balad, ntregul material lirico-dramatic este mbrcat n formele epicului, ntr-un subiect coerent, cu personaje ntre care se stabilesc relaii i care svresc aciuni prezentate n cronologia lor. Observm, de asemenea, abundena verbelor, care confer aciunii, dei simbolic, mult dinamism. n ciuda faptului c a fost considerat, ca toate textele din etapa baladic i oriental, o recreaie poetic premergtoare marilor creaii din perioada ermetismului, poemulDupmelcirmne un model de virtuozitate artistic, sensibilitate i exprimare simpl, netrucat, a spiritului ludic.

Poezia Dupa melci a fost publicata in revista Viata Romaneasca in anul 1921. In aparenta un text pentru copii poezia prezinta o intamplare din viata unui copil (posibil autorul) si consecintele morale ale acestuia.

Poemul are ca tema drama unui copil coplesit de resentimente motivul fiind moartea unui melc.

In aceasta poezie ne este infatisata incapabilitatea dintre nume si regn.

Titlul poeziei Dupa melci trimite cu gandul o vanatoare a unor copii in prag de primavera.

Poezia este alcatuita din strofe inegale, asemanatoare unui cantec batranesc de nunta sau unui descantec.

Poemul incepe cu o confesiune, un monolog marcat de inocenta copilului de odinioara eram mult mai prost pe atunci.

In primele strofe sunt conturate imaginile unei padurii in luna aprilie si intamplarile traite de copil atuncicand gaseste un melc si vrea sa se joace cu el, deacantandu-l pentru al scoate din gaoace : Melc, melc\ Cotobelc\ Ghemvargat si ferecat\ Lasa noaptea din gaoace\ Melc natang si vino-ncoace.

Alaturi de copil sunt descries si alte personaje prietenii de joaca ai acestuia (fetiscane si tarla de pitici) cei care contureaza tabloul de primavara al unei luni inocente.Ritualul este repetat determinand ruperea melcului din lumea vegetala si intrarea acestuia in lumea reala, o lume care se dovedeste a-i fi fatala. Astfel prin actul magic al descantecului s-au descatusat fortele obscure ale naturii, puterile intunericului (capcauni, joimarite, muma padurii).

In partea a doua a peziei furia naturii realizata din mai multe tablouri poetice este sugerata de vifornita tarzie.

Copilul aflat langa foc isi imagineaza suferinta melcului si regreta faptul ca la last in frunzis expus furiei naturii. Melcul este surprins de ger si degera. Existenta sa vegetativa capata una spiriruala in mintea copilului. Astfel copilul intors a doua zi in locul unde-l lasase, descopera consecintele nefaste ale descantecului.

Punctul culminant al poeziei il reprezinta incantatia indurerata: Melc, melc, ce-ai fcut,/ Din somn cum te-ai desfcut ?/ Ai crezut n vorba mea/ Prefcut Ea glumea !. Aceasta este reactia unui suflet care traieste revelatia lumii si a puterii maxime a cuvantului forta lui demiurgica.

Bogetul si lamentatia copilului pun in evidenta suferinta acestuia de determinare a mortii intamplatoare, accidentale a melcului. Interventia copilului la momentul inoportun se face intr-un mod infantil: melcul este luat si asezat in podul casei pentru ai fi aproape in momentele de deznadejdie.

Copilul se simte dator sa-l ocroteasca si dupa moarte protejandul de vigizitandurile vremii.

Aceasta apropiere se face intr-un mod trist reprezentand o experienta de cunoastere si o maturitate sufleteasca.

Textul se incheie atfel prin acelasi descantec de data aceasta ca un boget si devenit leit motivul poeziei.

Poetul ne infatiseaza astfel perioada copilariei descrisa prin trairile intense ale copilului de alta data, sensibilitatea acestuia in fata unei finte mici neajutorate aflata in pragul mortii; toate acestea reprezentand o arta poetica a modernismului. Pentru poet iubirea si creatia sunt ingemanate asa cum si el apartine simultan unui timp prezent si trecut. Sonoritatea trista reluarea leit motivului sunt trasaturi moderniste.

PAGE 5