PROGRAMUL „EDUCAŢI pentru toleranță și spirit civic!” 5 – 12 noiembrie 2014

Invitaţie la ... ceai: „Schimb de bune practici educaţionale în

familie”

''Faptul că ai un pian nu te face pianist, dar naşterea unui copil sigur te face părinte"

Michael Levin

Locații de desfășurare a activității: unitățile de învățământ din județResponsabili: profesorii – diriginți, consilierul educativ, consilierul școlar Participanți: părinți, elevi, cadre didactice interesate Dată propusă pentru desfăşurare: luni, 10.11.2014, interval orar 16.00 – 19.00

Procedură de lucru:

In acest material sunt prezentate câteva situații ce apar frecvent în familie, în special în cadrul relației dintre părinți și copii. Pentru fiecare situație sunt descrise: replica adresată de către părinte, copilului; ce gândește copilul; atitudinea pe care o adoptă părintele; consecințele asupra dezvoltării copilului; o recomandare.

Decizia privind utilizarea informațiilor vă aparține, în cele ce urmează aveți doar o sugestie.

Astfel, vă propunem parcurgerea câtorva etape:a) organizarea mai multor grupe formate din părinți și copii, ficare grup

primeşte pe un bilețel, unul din exemplele prezentate (ATENȚIE: doar replica adresată de către părinte, copilului), restul informațiilor urmând a fi obținute din discuția cu grupul.

Fiecare grup citește situația primită. Spre exemplu, un grup care primește Exemplul 1: va citi: Părintele spune: „Dacă nu vii acasă cu rezultate bune ai încurcat-o!” „Dacă te mai întalnești cu băiatul acela………! ”

b) solicitarea elevilor să scrie pe un alt bilețel, la ce s-ar gândi în situația în care părintele le-ar adresa replica din exemplul prezentat. Dacă este necesar, puteți să-i îndrumați, pentru ca în final, elevii să poată prezenta concluziile în față grupului.

Ce gândeşte copilul? „Părintele acesta al meu e periculos!” „Cu el nu e de glumit!” „Ar trebui să am grijă de acum încolo!”

c) solicitarea părinților să descrie atitudinea pe care o adoptă în situația prezentată

Atitudinea părintelui: amenințarea

1

d) inițierea unei discuții cu participarea, atât a părinților, cât și a elevilor, asupra consecințelor pe care utilizarea fiecărei replici în parte o poate avea asupra dezvoltării copilului

Consecinţă asupra dezvoltării copilului: Principala preocupare a copilului va fi să nu greşească;Nu va avea curajul să facă ceva decăt dacă rezultatul este pozitiv; Aşa apar frica, minciuna, întoleranţa, etc.

e) solicitarea grupului de a genera soluții/replici alternative sănătoase, pentru fiecare din situațiile prezentate. În calitate de moderator, aveți pregătită o astfel de soluție:

Se recomandă încurajarea dezvoltării încrederii în sineDezvoltarea încrederii în sine a copilului este baza oricărui proces

de învăţare şi mai ales a învăţării de comportamente. Când vă propuneţi ca părinte să îl învăţaţi pe copilul d-voastră un comportament gândiţi-vă în primul rând la modul în care vorbiţi cu copilul şi ce mesaje îi trasmiteţi copilului.

Cum puteţi face acest lucru?- Prin focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului. «Bravo! Ai reuşit!»- Prin atenţia acordată progreselor făcute de copil şi a aspectelor pozitive ale situaţiei. “Apeciez modul în care ai rezolvat …”- Prin acceptarea diferenţelor individuale – fiecare copil învaţă diferit un comportament şi reacţionează diferit într-o situaţie. “Mă bucur când tu …”- Prin încrederea zilnică pe care i-o acordaţi. - Prin aşteptări realiste faţă de copil, aşteptări adaptate nevoilor şi potenţialului lui de dezvoltare. “Sunt mândru/ă când …” Prin evitarea comparaţiilor şi a competiţiei dintre copii. “Pentru mine eşti special!”

Exemplu 1: Părintele spune: „Dacă nu vii acasă cu rezultate bune ai încurcat-o!” „Dacă te mai întalnești cu băiatul acela………!”

Atitudinea părintelui: amenințarea Ce gândeşte copilul? „Părintele acesta al meu e periculos!” „Cu el

nu e de glumit!” „Ar trebui să am grijă de acum încolo!” Consecinţă asupra dezvoltării copilului:

Principala preocupare a copilului va fi să nu greşească;Nu va avea curajul să facă ceva decăt dacă rezultatul este pozitiv; Aşa apar frica, minciuna, întoleranţa, etc.

Se recomandă încurajarea dezvoltării încrederii în sineDezvoltarea încrederii în sine a copilului este baza oricărui proces

de învăţare şi mai ales a învăţării de comportamente. Când vă propuneţi ca părinte să îl învăţaţi pe copilul d-voastră un comportament gândiţi-vă în primul rând la modul în care vorbiţi cu copilul şi ce mesaje îi trasmiteţi copilului. Cum puteţi face acest lucru ?- Prin focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului. « Bravo ! Ai reuşit !»

2

- Prin atenţia acordată progreselor făcute de copil şi a aspectelor pozitive ale situaţiei. “Apeciez modul în care ai rezolvat …”- Prin acceptarea diferenţelor individuale – fiecare copil învaţă diferit un comportament şi reacţionează diferit într-o situaţie. “Mă bucur când tu …”- Prin încrederea zilnică pe care i-o acordaţi. - Prin aşteptări realiste faţă de copil, aşteptări adaptate nevoilor şi potenţialului lui de dezvoltare. “Sunt mândru/ă când …” Prin evitarea comparaţiilor şi a competiţiei dintre copii. “Pentru mine eşti special!”

Exemplul 2 : Fetiţa spune: ”Sunt urâtă!” ,”Nu mă iubeşte nimeni”Tatăl răspunde: „Nu e adevărat! „Nu spune asta!” ”Nu fii supărată”

Atitudinea părintelui: contrazicerea şi minimalizarea problemei Ce gândeşte copilul?

„Nu are rost să mai vorbesc cu tatăl despre problema mea pentru că nu îi place ce zic eu.”

„Crede că dacă îmi spune să nu fiu supărată, mă simt mai bine?” Consecinţă asupra dezvoltării copilului:

Părintele îi întăreşte convingerea deja formată;Copilul simte că părintele nu îl înţelege şi nu e capabil să-i asculte

problemele;Așa se poate naşte lipsa de încredere în competenţa părintelui.

Se recomandă oferirea de momente zilnice în care copilul să se simtă apreciat şi iubit de d-voastră. Exprimați acest lucru în cuvinte sau prin timpul petrecut împreună. Nu cantitatea de timp este importantă, ci calitatea timpului petrecut împreună. Ceea ce faceţi împreună: citiţi o poveste, vă jucaţi jocul preferat al copilului, îl ascultaţi ce vrea să vă povestească despre ce a făcut cu prietenii sau la şcoală este foarte important pentru copil şi îi dă sentimentul că îl apreciaţi şi iubiţi. Copilul are nevoie să ştie că în fiecare zi petreceţi cel puţin 10-15 minute cu el şi pentru el.

Exemplul 3: Părintele: „Nu ţi-am zis să te uiţi pe unde calci?”, „De câte ori trebuie să-ţi spun că nu e voie acolo?”, „De ce ai făcut asta?”

Atitudinea părintelui: critică Ce gândeşte copilul?

„Iar îmi ţine morală! Mai aştept un pic să se calmeze.” Consecinţă asupra dezvoltării copilului:

Va scădea receptivitatea copilului la părerile emise de părinte;Aşa se poate naşte indiferenţa

Se recomandă evitarea „vânării” greșelilor. Un comportament se învață în primul rând prin încurajări și feedback-uri pozitive și mai pușin feedback-uri negative. Renunțați la ideea că pentru a-l face pe copil să își schimbe un comportament el trebuie să se simtă vinovat sau umilit. Cea mai bună alternativă este să așteptați un

3

moment până vă liniștiți si dumneavostră și copilul si apoi vă gândiți la altrenative de rezolvare.

Exemplul 4: Părintele spune copilului: „Obraznicule!”; „Eşti un prost!”; „Eşti un bleg!”„Eşti un idiot!”

Atitudinea părintelui: etichetarea Ce gândeşte copilul?

„Adulţii ştiu mai multe decât copiii.” Consecinţă asupra dezvoltării copilului:

Dacă afirmaţiile se repetă frecvent, atunci copiii toată viaţa vor fi urmăriţi de această idee;

În subconştientul lor ei vor fi convinşi că sunt urâţi, proşti, blegi sau idioţi; de aceea vor încerca de câte ori se va ivi ocazia, să demonstreze că nu este aşa;

Apare complexul de inferioritate. Se recomandă focalizarea pe comportament și nu pe

persoanăCând un părinte face afirmația: „Ești obraznic!” această afirmație

atacă persoana și nu comportamentul pe care ne dorim să-l schimbe copilul. Afirmația nu îi oferă copilului informații despre comportamentul specific pe care copilul îl are de schimbat și ce anume din comportamentul realizat a fost făcut în termenii potriviți, adecvați. Astfel, se recomandă să faceți distincție între comportamentul problematic, specific pe care copilul să îl schimbe sau să îl învețe fără să utilizați etichetări care fac atac la persoană.

De exemplu, în loc să spuneți: „Ești obraznic!” este recomandat să vă adresați comportamentului: „Spune-mi te rog ce anume te deranjează în comportamentului prietenului tău, încât vorbești astfel? ”

Sau, în loc să spuneți: „Ești rău!” este recomandat să spuneți: „Mă deranjează când arunci jucăriile pe jos. Putem călca pe ele și se vor strica. Jucăriile au un loc al lor.”

În loc de: „Niciodată nu faci ce trebuie!” puteți spune: „Îți faci temele și apoi te joci pe calculator așa cum am stabilit împreună! Mă îngrijorează când ajungi târziu acasă! ”

Exemplul 5: Copilul: ”Tati! Tati! Aş vrea să merg diseara la teatru, dar mi-e greu

să aleg între atâtea piese bune. ”Tatăl: „Du-te din faţa televizorului.”

Atitudinea părintelui: indiferenţa Ce gândeşte copilul?

„Televizorul e mai important decât mine!””Cum să fac să îi atrag atenţia asupra mea?”

Consecinţă asupra dezvoltării copilului: Copilul va încerca să atragă atenţia asupra sa cu orice preţ, chiar şi

prin fapte negative (furt, chiul, înjurături, bătăi, fumat, consum de droguri etc.)

4

Se recomandă comunicarea empatică. Astfel, răspunsul pe care îl dăm copilului trebuie să conțină două părți:

- partea logică - se referă la reformularea cu propriile noastre cuvinte a conţinutului comunicării. Astfel putem fi siguri că nu vom evalua, interpreta, critica, judeca. O formă mai simplă este repetarea unei părţi semnificative a mesajului pe care tocmai l-am ascultat.

- partea legată de sentimente - se refera la incercarea de a explora, de a intelege, de a reflecta care sunt sentimentele asociate continutului logic al comunicarii.“-Aş vrea să merg diseara la teatru, dar mi-e greu să aleg între

atatea piese bune.-Spui că sunt multe piese bune diseară? (repetarea conţinutului)-Da… o comedie, o drama antică pusă în scenă într-o manieră

modernă şi o operetă!-Aşadar ai vrea să te hotărăşti între acestea trei? (reformularea

conţinutului) -Să înţeleg că toate trei îţi plac la fel de mult? (reflectarea

sentimentelor)-Nu… cred că cel mai mult îmi place opereta, pentru că mergeam

împreună cu colegii la astfel de piese când eram mai mică.-Vrei să spui că dintre cele trei genuri, opereta îţi este cel mai

aproape de suflet şi prin urmare acolo te-ai simţi cel mai bine? (reformularea conţinutului şi reflectarea sentimentelor)

-Da! Cred că la operetă aş vrea să merg! Mulţumesc că m-ai ascultat!”

Exemplul 6: Copilul:”…şi la şcoală toţi colegii…”Mama: „Îţi mai trebuie supă?”

Atitudinea părintelui: neatenţia la ceea ce i se spune (întrerupe o conversaţie începută, întoarce spatele, schimbă brusc subiectul discuţiei, etc.)

Ce gândeşte copilul?„Nu o interesează nimic din ceea ce spun eu.”„Data viitoare nu mă mai obosesc să-i explic.”

Consecinţă asupra dezvoltării copilului: Copilul va comunica ceea ce vede că o interesează pe mamă şi va

începe să omită ceea ce se va dovedi esenţial;Aşa poate să apară neglijenţa.

Se recomandă ascultarea activăComportamente specifice ascultării active:- adoptă o atitudine deschisă - arată interes faţă de preocupările, problemele şi motivaţiile

interlocutorului- ascultă opiniile interlocutorului fără a porni de la idei

preconcepute- păstrează-ţi mintea deschisă- nu judeca înainte valoarea a ceea ce spune celălalt

5

- nu întrerupe- pune-te în locul celuilalt – fii empatic- gândeşte-te la ce perspective/ obiective/ griji ai avea tu dacă ai fi

în locul celuilalt?- acordă atenţie maximă / evită distragerile- fi conştient de limbajul nonverbal propriu şi al celuilalt. Limbajul

nonverbal transmite mesaje adiţionale sau discordante despre intenţia ta de a asculta şi despre reacţiile la ceea ce cealaltă persoană spune, precum şi despre ceea ce cealaltă persoană gândeşte cu adevărat, dincolo de ceea ce spune în cuvinte.

- acordă atenţie sentimentelor. Încearcă să înţelegi sentimentele pe care celălalt le are, la fel ca şi conţinutul mesajului astfel încât să poţi folosi acele informaţii pentru a decide cum să-l faci să se simtă ok faţă de ceea ce tu spui.

- dacă nu eşti de acord, nu deveni prea emoţional şi furios. Dacă te vei implica emoţional prea tare, e probabil ca interlocutorul să se întrerupă din discutarea ideilor sau problemelor lui.

- pune întrebări pentru clarificare “Să înţeleg că....?”- sumarizează ceea ce a spus celălalt- confirmă că l-ai înţeles: parafrazează ideea principală “Spui că vrei

să....?”, “Te simţi cu adevărat revoltat?”

Exemplul 7: Părintele: „Tu eşti vinovat!”; „Ar trebui să-ţi fie ruşine!”

Atitudinea părintelui: învinuirea Ce gândeşte copilul? „E numai vina mea.” „Nu sunt bun de

nimic!” Consecinţă asupra dezvoltării copilului:

Scade nivelul stimei de sine;Aşa poate apărea complexul de inferioritate.

Se recomandă comunicarea asertivă în locul celei agresive sau pasive.Sunteti asertivi dacă: spuneti celeilalte persoane ce vă

deranjează, punând accentul pe problemă, şi nu pe persoană! Şi acest lucru îl faceti în trei paşi:

Ii spuneţi 1. cum vă simţiţi. 2. ce vă deranjează. şi 3. care este soluţia voastră la problemă.

NU (Agresiv): Ce nesuferit eşti, iarăşi ai întârziat!DA (Asertiv): (1) Simt că nu mă respecţi, (2) pentru că mă faci să

aştept foarte mult după tine. (3) Aş dori, ca data viitoare să îmi spui din timp că întârzii. (sau: aş dori ca data viitoare să nu mă faci să aştept, etc.)

Exemplul 8: Părintele: „Spune-le tuturor ce ai făcut!”; „De aia strig la tine să audă toţi

vecinii ce copil am!” Atitudinea părintelui: umilirea Ce gândeşte copilul? „Nu mă respectă deloc.” „Nu meritam să mă

facă de ruşine la toată lumea.” Consecinţă asupra dezvoltării copilului:

6

Părintele nu mai este om de încredere, deoarece te poate face de râs când nu te aştepţi;

Copilul învaţă să ascundă adevărul;Aşa poate să apară neîncrederea.

Se recomandă acordarea unui feedback pozitiv: - Întotdeauna se începe cu ceva pozitiv;- să fii concret, să spui fraze şi propoziţii concrete;- întotdeauna să te referi la ceva ce se poate schimba, altfel

persoana va fi defensivă;- încercaţi să oferiţi alternative, sugestii. În loc de o propoziţie

negativă, daţi mai bine sugestii în mod pozitiv;- fiţi descriptiv şi nu evaluativ. Spune celorlaţi cum interpretezi tu

situaţia şi nu cum te-a afectat;- daţi feedback-ul în nume propriu. Nu există două persoane la fel.

Întotdeauna începeţi cu propoziţii de genul “Eu cred...”, “După părerea mea...”;

- feedback-ul se asigură şi atunci cand vorbeşti şi ceva despre tine, despre valorile, standardele personale. Încercaţi să explicaţi ceea ce spuneţi şi fiţi conştienţi de propriile valori şi standarde.

Exemplu de feedback: „Mă bucur că ai ajuns cu bine acasă. Hai să vedem ce s-a întâmplat de nu ai ajuns la timp. Sunt convins că data viitoare vei ajunge la ora stabilită.”

Exemplul 9: Părintele spune: „Ai auzit că s-a inventat cârpa de şters praf?”Forma nonverbală - privire „de sus”, zâmbet zeflemitor.

Atitudinea părintelui: ironia Ce gândeşte copilul? „Mă consideră un incompetent.”; „Îşi bate

joc de mine!”Consecinţă asupra dezvoltării copilului:Va scădea încrederea copilului în forţele proprii şi faţă de părinte;Va căuta să fie apreciat în altă parte la „adevărata valoare”Aşa poate să apară distanţarea.

Se recomandă sprijinirea învățării comportamentelor pozitiveÎnvăţarea comportamentelor pozitive la copiii şcolari: Copiii

cu vârste cuprinse între 7 şi 12 ani îşi dezvoltă sentimental de autonomie şi independenţă, au nevoie să li se ofere contexte în care să ia singuri decizii şi să îşi exerseze abilităţile sociale şi emoţionale.

Ce alternative de disciplinare aveţi d-voastră ca părinte a unui copil şcolar? ⇒ aplicaţi cu consecvenţă regulile şi consecinţele unui comportament. De exemplu, dacă copilul d-voastră este responsabil de bicicleta lui el va trebui să suporte consecinţele comportamentelor lui – dacă îşi pune bicicleta după ce a folosit-o la locul ei sau dacă îşi lasă bicicleta în ploaie şi i se poate strica. ⇒ aplicaţi atunci când este posibil metoda denumită “principiul bunicii ”( sau principiul lui Premack) asociaţi un comportament cu probabilitate redusă, de exemplu: să strângă jucăriile după ce se joacă cu ele sau să se spele pe dinţi, cu un comportament cu probabilitate ridicată, cum ar fi de

7

exemplu « lecturarea unei poveşti împreună cu tata sau mama », Strângi lego-ul şi apoi tata îţi citeşte povestea ta preferată. Punem hainele murdare în coşul de rufe şi apoi desenăm împreună pagina cu Cenuşăreasa sau Spiderman. Mâncăm legumele şi apoi mâncăm desertul. Punem maşinuţele/păpuşile în dulăpiorul de jucării şi apoi mergem în parc/afară la joacă. ⇒ oferiţi alternative unor comportamente şi aplicaţi «principiul bunicii»: poţi merge cu prienenul tău afară la joacă după ce îţi strângi carţile de pe masa de studiu sau poţi să stai în casă⇒ oferiţi permanent încurajări/întăriri pentru fiecare comportament pozitiv pe care copilul l-a realizat, întăririle pot fi: privilegii (poţi să mergi să te joci afară cu o jumătate de oră în plus sau poţi să te joci la calculator 30 minute sau poţi merge la film cu prietenii), activităţi (mergem la înot împreună sau mergem în parc cu bicicletele), obiecte pe care copilul şi le-a dorit (tricoul preferat)⇒ puteţi aplica pierderea privilegiilor în termini foarte realişti şi ca modalitate de învăţare a unor consecinţe; ai încălcat regula stabilită împreună de venire la o anumită oră acasă şi în consecinţă astazi rămâi în casă şi nu mai mergi cu prietenii la joacă; ⇒ rezolvaţi problema împreunăcu copilul, fiţi atent la ceea ce simte şi gândeşte copilul d-voastră şi la reacţiile d-voastră emoţionale; notaţi împreună cu copilul alternativele de soluţionare.

Învăţarea comportamentelor pozitive la adolescenţă. Adolescenţii ca şi copiii mai mici au nevoie de stabilitate, limite şi reguli pentru a se putea dezvolta şi a se simţi securizaţi. Adolescenţa este o perioadă cu foarte multe schimbări fizice şi emoţionale. Uneori este mai dificil ca părinte să accepţi aceste schimbări.

Stabileşte priorităţile tale ca părinte în raport cu copilul. Siguranţa şi apoi dezvoltarea optimă a copilului d-voastră este prioritară! „Corectarea” unor comportamente este secundară acestor priorităţi.

Notează pe o hârtie lucurile pe care în prezent le aştepţi şi le doreşti de la copilul tău. Selectează din listă ce sunt priorităţi şi lucruri care pot fi amânate sau ignorate. Când îţi stabileşti priorităţile de modificare sau schimbare a unor comportamente fă-ţi o listă de maxim 2 sau 3 comportamente. Ignoră comportamentele neesenţiale. Înainte de a interveni şi a dori să schimbaţi ceva gândiţi-vă «Este un comportament important, prioritar?»

De exemplu, dacă aveţi un copil adolescent care din următoarele comportamente sunt prioritare pentru dezvoltarea şi siguranţa lui: ⇒ să îşi facă ordine zilnic printre haine, ⇒ să meargă la şcoală, ⇒ să nu poarte blugi rupţi deşi sunt importanţi pentru el, ⇒ să nu fumeze, ⇒ să facă progrese la orele de matematică, ⇒ să vină acasă de la şcoalăla o orăpotrivită?

Metodele de învăţare a unor comportamente utilizate cel mai frecvent la acestă vârstă sunt: ⇒ întărirea permanentăa comportamentelor dezirabile/pozitive, adolescentul are nevoie la această vârstă să își menţină şi dezvolte încrederea în sine şi în propriile competenţe şi abilităţi ;

8

⇒ principiul lui Premack: asocierea unui comportament cu o probabilitate mare cu un comportament cu o probabilitate mai mică «îţi faci exerciţiile la matematică şi apoi te joci pe calculator 45 de minute», «citeşti nuvela X pentru examen şi sâmbătă mergi la film cu pritenii»; ⇒ regulile de comportament care se formulează după anumite principii: • formulăm reguli doar când dorim să învăţăm adolescentul un comportament; • formulăm un număr redus de reguli : 2-3 reguli; • regula se menţine atâta timp cât se învaţă comportamentul; după ce a învăţat comportamentul se renunţă la regulă; • dacă regula formulată nu schimbă comportamentul atunci ea trebuie reformulată; • orice regulă are consecinţe ale îndeplinirii comportamentului şi ale nerealizării comportamentului; dacă faci comportamentul X se întâmplă consecinţa Y; • consecinţele şi regulile se negociază întotdeauna cu copiii;

Alte materiale:

Leagănul pisicii, Harry Chapin

Ieri, a venit pe lume copilul ce-l doream S-a întâmplat aşa cum o visam.

9

Dar în călătorii eram plecat mereuŞi-a învăţat să umble făr’ sa ştiu euPrimele vorbe când le-a spus, acasă nu eram,Şi a crescut, şi-l auzeam“Tăticule, ca tine am să fiu când mă fac mare, Tăticule, ca tine am să fiu.”

Leagănul pisicii şi linguriţa de argint cea bunăBaieţelul cel trist şi omul de pe lună.“Când vii acasă, tăticule?” “Nu ştiu,Dar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”

Deunăzi băieţelul a făcut zece anişori“Mulţumesc, tăticule, pentru minge, mi-a spus din ochişori”;“Hai să ne jucămHai să mă înveţi s-o aruncăm”;I-am spus: “Nu azi, că sunt pe grabăŞi am cam multă treabă”.“In regulă” a grăit,Şi a plecat spăşit, Dar zâmbetul nu l-a părăsit“Tăticule, ca tine am să fiu când mă fac mare,Tăticule, ca tine am să fiu”.

Leagănul pisicii şi linguriţa de argint cea bunăBaieţelul cel trist şi omul de pe lună.“Când vii acasă, taticule?” “Nu ştiu,Dar o să stăm de vorbă, promit, cand am să viu.”

Deunăzi s-a întors de la facultate,Şi recunosc că-i un bărbat şi jumătate.“Fiule, sunt mândru de tine. Nu poţi să stai?”A dat din cap şi mi-a zâmbit, dar vai,“Aş vrea cheile de la maşina să mi le dai,Şi ne vedem noi mai târziu. Ce faci, nu mi le dai?”

Leagănul pisicii şi linguriţa de argint cea bunăBaieţelul cel trist şi omul de pe lună.“Când vii acasă, fiule?” “Nu ştiuDar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”

M-am pensionat de mult şi băiatul meu a plecat de acasăL-am sunat deunăzi, într-o după-masă,I-am spus “Aş vrea să te văd, daca n-ai alt program.”Mi-a zis “Cu drag, tată, dar am şi eu ceva în plan.Vezi tu, slujba cea nouă…şi copiii au gripăDar mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, în pripă.”

Că într-adevăr s-a făcut mare şi e exact ca mine.

10

Băiatul meu cel drag, este la fel ca mine.Leagănul pisicii si linguriţa de argint cea bunăBaieţelul cel trist şi omul de pe lună.„Când vii acasă, fiule?” „Nu ştiuDar o să stăm de vorbă, promit, când am să viu.”

Copiii învaţă ceea ce trăiesc, Dorothy Law Nolte

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne; Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească;Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel;Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.

Prejudecăţile în comunicare: Povestea iepuraşului Această poveste este despre un iepuraş care dorea să-şi găteasca 8

ouă. Vă rog să citiţi povestioara şi să meditaţi puţin asupra moralei!

Iepuraşul are de gatit 8 ouă, dar nu are o tigaie în care sa le prajească. Stă el, se gândeşte, şi îşi aduce aminte că ursul are o tigaie. Bucuros, pleacă spre barlogul ursului să-i ceară tigaia cu împrumut! Mergând… mergând, iepuraşul se întreabă:

-Daca ursul imi cere in schimbul tigaii 2 oua? Hm… asta e, ii dau lui 2 oua, mai raman eu cu 6 si asta e, mi-ajung 6!Merge el ce merge, si se intreaba din nou:

-Dar daca imi cere 4 ouă? Asta nu-i bine deloc! Dar ce să fac, ursul e singurul din pădure care îmi poate împrumuta tigaia! Apoi, aşa e în afaceri, câştigul se împarte jumate -jumate! Fie şi aşa, dacă-mi cere 4 mai rămân şi eu cu 4 şi îmi ajung şi astea până la urmă!Mai avea puţin până a ajunge la bârlogul ursului şi-i veni o nouă idee:

-Din ce-l cunosc eu pe urs, acesta va lua şi pielea de pe mine, în plus, e şi cam nesimţit, cred că o să-mi lase doar 2 ouă! Of… Doamne, şi

11

eu care aveam 8 ouă! Să rămân doar cu 2 ouă? Delicată situaţie, dar, asta e! Până la urmă decât să mor de foame, îi dau lui 6 şi eu sunt mai mic, rămân cu 2 ouă! Aceste ouă o să-mi ţină de foame astăzi!

In sfârşit, iepuraşul ajunse în faţa bârlogului! Căzu din nou pe gânduri, era din ce în ce mai stresat, pentru că în tot acest timp el s-a gândit să-l împace şi pe urs şi pe el şi a tras nişte concluzii clare. Dar nu-şi pusese o singură întrebare:

-Dacă ursul îmi cere toate ouăle? Ce fac? Hm… Asta ar fi foarte delicat!!!Se hotărăşte şi bate la uşa ursului, care iese cu un zâmbet larg şi spune:

-Zi-mi iepuraşule, ce problemă ai, cu ce te pot ajuta?Iepuraşul:-Mai ursule, ştii ceva: NU-MI TREBUIE TIGAIA TA! Apoi îi intoarce

spatele şi pleacă!

Debriefing:Morala: etichetarea prietenilor, a colegilor sau a şefilor, fără măcar să le ascultăm punctul de vedere, conduce la un eşec ferm în comunicare!

De câte ori ai fost iepuraşul din poveste? Dar ursul? Ne este mai uşor să presupunem că noi suntem o persoană decentă şi rezonabilă, iar celălalt este un răufacător! Este mai comod să crezi aşa, însă nu te mira că rămâi fără tigaie, fără măcar să o ceri!

Acesta este un mecanism de autoapărare la care apelăm foarte des, din dorinţa noastra de a ne proteja părerile! Ne formăm anumite păreri, prejudecăţi, care sunt doar produsul minţii noastre şi nu incercăm să le clarificăm din simplul motiv că dorim să credem că noi suntem OK, iar celalalt nu este OK… “iar acest lucru îl ştim noi foarte bine, nu este nevoie de fapte care să ne confirme acest lucru”!

Prejudecăţile sunt cele care îţi blochează mintea şi relaţiile interumane! Gândeşte-te o clipă, nu te costă nimic: dacă persoana pe care o ai în faţă are cele mai bune intenţii, daca este cumva o persoana decentă, raţională şi rezonabilă? De foarte multe ori se întâmplă să fie! Acordă–i celuilalt premisa de nevinovăţie! Este un pas mic şi greu pentru tine, dar un pas mare pentru relaţia voastră!

În plus… gândeşte-te o clipă, daca ai fi fost tu ursul din povestioară, cum te-ai fi simţit?

Bibliografie: 2002, A. Cristian, T. Ciolompea, I. Niculae, D. Stoica, M. Şerban, Manual pentru părinţi, Bucureşti, broşură organizaţia „Salvaţi Copiii”2012, D. L. Nolte, R. Harris, Copiii învață ceea ce trăiesc. Educația care insuflă valori, Humanitas2013, D. Petrovai, Cum îi invăţăm pe copii comportamente « pozitive » ? Ghid pentru părinţi, București

În loc de încheiere:Puteţi deveni cei mai buni specialişti în educarea copilului dacă

adăugaţi la iubire şi grija pe care o aveţi faţă de copil – cunoştinţele şi informaţiile oferite de profesionişti.

12

MULT SUCCES!!!

Coordonatori – elaborare materiale suport şi scenariu de lucru:

consilier şcolar, prof. Lioara COROIU, director CJRAE Maramureş; consilier şcolar, prof. Marcela Adriana POP, coordonator CJAP

Maramureş;

Responsabili cu elaborarea materialelor suport şi a scenariului de lucru:

consilier şcolar, prof. Ioana Maria POP (CJRAE/CJAP) consilier şcolar, prof. Cristina AMBRUŞ (CJRAE/CJAP)

13