Criminalitatea economico-financiară reprezintă un complexde activităţi ilicite desfăşurate la nivel microeco-nomicpentru obţinerea de avantaje materiale sau alte foloase.încercări de delimitare a noţiunii de criminalitate economico-financiare s-au făcut şi se fac pretutindeni. Astfel. JohnA. Gardiner subliniază că fenomenului criminalităţii economico-financiare nu i se poate da o singură definiţie,deoarece criminalitatea economico-financiară este o problemănaţională şi internaţională, cu multiple forme de manifestareşi, ca atare, are şi ea multiple accepţiuni.După cum afirmă E. Hirsch Ballin, fenomenul criminalităţiieconomico-financiare se manifestă pe diferite căi,„fiind un monstru cu mai multe capete”.F.B.I.ul defineştecriminalitatea economico-financiară organizată ca fiind oricegrupare structurată în ideea înfăptuirii unei activităţiinfracţionale conspirate şi constituite, având ca principalscop obţinerea unui profit. Organizaţiile criminale, datorităformei lor, compoziţiei şi posibilităţilor financiare, sunt înmăsură să dezvolte cu succes structuri criminale pe plannaţional şi internaţional. Criminalitatea econom ico-financiarăorganizată are posibilitatea să-şi impună activitateacriminală pe mai multe pieţe lucrative. Astfel de grupăricriminale îşi menţin poziţia prin coruperea oficialităţilorpublice, prin şantaj, prin activităţi aparent legale, darurmărind scopuri infracţionale şi, nu în ultimul rând. prinfolosirea violenţei sau ameninţarea cu violenţa.Criminalitatea economico-financiară organizată constituieunul din cele mai grave fenomene cu care se confruntă,în prezent, comunitatea internaţională, aceasta presupunândderularea unor acţiuni criminale mult mai periculoase decâtcele obişnuite, bazate pe recrutarea de persoane specializateîn diverse domenii de activitate, utilizarea tehnologieimoderne pentru accesul la informaţii confidenţiale, oanumită continuitate în sistemele de operare, strategii lanivel internaţional, de natură a leza nu numai sistemuleconomico-financiar, dar şi stabilitatea naţiunilor.Fiind un fenomen universal, criminalitatea economicofinanciară,în înţelesul său larg, are un impact direct asupradezvoltării economice şi sociale. Datorită acestui fenomenoameni de afaceri cinstiţi dau faliment, regulile unui sistemeconomic sănătos sunt destrămate, distorsionate, iar companiilefinanciare devin vulnerabile şi la discreţia celor care

realizează venituri ilicite fabuloase. De altfel, criminalitateaeconomico-financiară este inamicul democraţiei. Statorniciîn eforturile de a se opune unei guvernări deschise, lideriicriminalităţii economico-financiare se agaţă de putere, îngrădindlibertatea personală şi încălcând cele mai elementaredrepturi ale omului.Chiar şi democraţiile bine stabilite, tradiţionale, seconfruntă cu diverse forme de criminalitate economicofinanciară.In ultimii ani, guvernele S.U.A., Italiei, Japonieişi Franţei, dar şi altele, au avut de înfruntat scandaluri demari proporţii. Cu toate acestea, democraţiile cu vechimesunt capabile să suporte presiunile criminalităţii economicofinanciaredatorită competenţei şi stabilităţii instituţiilor pecare şi le-au creat. Este vorba, în primul rând, de maturitateasistemului judiciar şi, deopotrivă, a forţei mass-media. Seconstată, în acelaşi timp, faptul că în multe ţări se duce lipsaunor asemenea stâlpi instituţionali ai democraţiei. In acestecondiţii, criminalitatea economico-financiară, care se extindemereu, devine inamicul celor dornici să întărească democraţia.Democratizarea în creştere a vieţii publice, bazată peeconomia de piaţă, reprezintă cea mai bună ocazie pentruaccentuarea luptei împotriva criminalităţii economico-financiare.O interdependenţă economică şi un volum sporit detranzacţii comerciale între naţiunile lumii vor face necesarăadoptarea şi impunerea unor standarde recunoscute pe planinternaţional privind comportamentul guvernelor şi corporaţiilor.Acordurile comerciale, dacă se încheie cu succes, vorîntări această tendinţă. Investitorii pot foarte bine să decidăşi să aprecieze că pieţele cu multe obstacole birocratice şiocazii favorabile criminalităţii economico-financiare suntmai puţin atractive decât cele în care legea este eficientă.Criminalitatea economico-financiară se află în corelaţieşi interdependenţă cu o serie de mecanisme distructive şi dedereglare politică, morală, normativă şi culturală ce semanifestă la nivel statal. Facilităţile oferite de structurilepolitice, sociale şi economice ale unei ţări, coroborate cuinsuficienţa şi, uneori, ineficienta controlului legitim,favorizează criminalitatea orientată spre profit, care aretendinţa de a dobândi un caracter global, exploziv şi organizat,agresionând economia în ansamblul ei, structu-rânduseşi multiplicându-se neîncetat şi concretizându-se în fraudede o mare diversitate şi complexitate sub aspectul număruluide participanţi, metodelor folosite, prejudiciilor cauzate şi

importanţei agenţilor economici şi instituţiilor vizate.Reprezentând o problemă socială complexă, ale căreimodalităţi de manifestare, consecinţe sociale şi căi desoluţionare interesează atât opinia publică cât şi nivelulinstituţionalizat al controlului social, criminalitatea economico-financiară este concepută de majoritatea segmentelorsociale oneste ca fiind un fenomen deosebit de grav şipericulos, capabil să submineze structurile de putere, realizareareformelor economice, creşterea nivelului de trai alpopulaţiei, speranţa evoluţiei către un sistem juridic solid şicapabil să elimine injusteţea economico-socială.Din punct de vedere criminologie, criminalitatea economico-financiară este un concept mai larg, cuprinzând toatefaptele şi actele unor indivizi care acţionează pentru obţinereaunor avantaje personale prin metode şi mijloace ilicite.

Investiţiile din off-shorurile din Cipru, pe locul doi în Moldova

* Cei care investesc din off-shoruri sunt foarte sfioşi şi nu vor să-şi facă publică identitatea

* Pentru contracararea folosirii off-shorurilor în scopul ocolirii legislaţiei fiscale e nevoie de asigurarea regulilor normale de funcţionare a economiei

Off-shorurile din Cipru sunt pe poziţia a doua după investiţiile în capitalul social al întreprinderilor moldoveneşti. Suma capitalului venit din

paradisul fiscal se ridică la 919,3 mil de lei în 2010, iar numărul de întreprinderi la 258 se arată în datele Camerei Înregistrării de Stat.

Off-shorurile deschise în paradisurile fiscale constituie soluţii pe care o parte din companiile din Republica Moldova le folosesc pentru a scăpa de impozitarea profiturilor. Astfel, banii câştigaţi în ţară ajung în conturile unor firme deschise în Cipru, Insulele Virgine Britanice sau alte zone off-shore, unde aceste sume nu se impozitează. Printre cele mai cunoscute zone de acest gen se mai numără Andora, Panama, Liechtenstein, Insulele Cayman, Insulele Seychelles, Luxemburg sau Malta.

Legislaţia autohtonă nu interzice investiţiile din zonele off-shore. „Cei care investesc prin off-shore sunt foarte sfioşi şi nu vor să-şi facă publică identitatea. Este un fapt care se constată în toate economiile ce tind să devină deschise. Iniţial în ţară vine capitalul din paradisele fiscale după care urmează şi cel înnobilat, cu o origine clară”, explică Veaceslav Ioniţă, preşedinte al Comisiei parlamentare pentru economie buget şi finanţe.

Pe de altă parte, zonele off-shore sunt utilizate pentru a ocoli legislaţia fiscală. De regulă transferul profiturilor firmelor moldoveneşti într-un offshore se face prin intermediul contractelor de prestări servicii, de management, de împrumut sau de drepturi de autor.Spre exemplu, veniturile pe care le obţine o firmă din Republica Moldova sunt transferate pe conturile unor firme din zonele off-shore în contul serviciilor prestate de acestea. Astfel, profiturile impozabile ale companiei moldoveneşti se reduc considerabil. Impozitul plătit în ţară devine foarte mic sau tinde spre zero iar partea cea mai mare a profitului este retrasă nestingherit din conturile firmei deschise în paradisul fiscal. „Fenomenul nu poate fi combătut, unica ce se poate de făcut este de a veghea ca prin intermediul schemelor off-shore să nu fie comise fraude fiscale. De fapt, investiţiile de acest gen nu reprezintă o infracţiune, însă ele trebuie să alerteze autorităţile care au obligaţia să combată fraudele fiscale”, precizează Ioniţă.

Potrivit legislaţiei impozitul pe profit se achită la locul înregistrării întreprinderii însă, de regulă, în paradisurile fiscale nu există impozit pe profit.

Ioniţă e de părere că diminuarea fenomenului investiţiilor din off-shore se poate face prin asigurarea regulilor normale de funcţionare a economiei şi astfel capitalul va veni din alte ţările unde economia activează normal.

Natan Garştea, directorul companiei de rating şi estimare Estimator-VM crede că prezenţa companiilor off-shore este caracteristică majorităţii economiilor lumii. Atâta timp cât avantajele de pe urma investiţiilor din off-shore sunt mai mari decât daunele nu cred că mai contează de unde vin banii”, susţine el. Totodată el afirmă că manevrele fiscale pot fi făcute nu doar prin zonele off-shore ci şi prin intermediul firmelor fantomă care există în economia Republicii Moldova. „Cred, ca în principiu investitorii din off-shore nu urmăresc să facă manevre fiscale ci mai degrabă optimizări fiscale”, afirmă Garştea.

Care este costul deschiderii unei afaceri în offshore?

Insulele Virgine Britanice

Ca paradis fiscal, Insulele Virgine Britanice au una din cele mai prospere economii din Caraibe. Cei doi stâlpi ai economiei sunt turismul (45% din venitul naţional) şi serviciile financiare (52% din venitul total provine din acordarea licenţelor companiilor străine. Conform legii, companiile off-shore sunt scutite de plata impozitului pe profit pentru o perioada de cel puţin 20 de ani. Companiile pot desfăşura orice activităţi legale cu excepţia celor bancare, de asigurări sau servicii de trust. Pentru aceste servicii este necesară obţinerea unor licenţe speciale. Documentele pentru înmatricularea companiei nu poartă numele acţionarului sau a directorului. Identitatea acestor persoane nu apare în nicio înregistrare publică. Capitalul social standard este de circa 37 de mii de euro. Nu este obligatoriu să se completeze registre contabile şi nici să se depună declaraţii financiare anuale. Costul pentru înfiinţarea afacerii este de aproape 1400 de euro, iar taxa anuală de 700 de euro.

Cipru

Deşi a devenit membru al Uniunii Europene la 1 Mai 2004 Cipru este o ţară cu o economie privată în care rolul guvernului se limitează la reglementarea, supravegherea şi planificarea utilităţilor publice. Ţara oferă facilităţi bancare printr-un număr de bănci onshore, offshore şi instituţii financiare specializate. Identitatea acţionarilor sau a directorilor companiilor înregistrate aici trebuie făcută publică pe când identitatea proprietarului real al companiei este protejată prin lege. Aportul la capital poate fi făcut în bani, în natură sau prin transferul altor active. Capitalul social standard este de circa 1700 de euro. Veniturile obţinute nu sunt supuse impozitării. Anual companiile trebuie să prezinte raportări contabile, ce au fost supuse auditului de către un auditor independent autorizat. Companiile pot desfăşura orice activităţi legale.

Insulele Seychelles

Insulele Seychelles sunt situate în Oceanul Indian între coasta de est a Africii şi India şi reprezintă unul dintre centrele offshore cele mai progresive din lume. Numele acţionarilor şi ale directorilor companiilor aici sunt făcute publice. Capitalul social standard este de circa 3.700 de euro. Companiile offshore din Seychelles sunt scutite de plata impozitului pe profit. Firmele pot desfăşura orice activităţi legale cu excepţia celor bancare, de asigurări sau servicii de trust. Pentru aceste servicii este necesară obţinerea unor licenţe speciale. Costul pentru înfiinţarea unei afaceri în acest paradis fiscal este de 1100 de euro, iar taxa anuală de 600 de euro.

DOSAR ECONOMIST

După suma investită în capitalul social al întreprinderilor, potrivit Camerei Înregistrării de Stat, Olanda e pe prima poziţie cu 1515,2 mil. lei în 2010 şi cu 137 de întreprinderi. Ea este urmată de Cipru cu 919,3 mil. lei şi 258 de întreprinderi şi de Federaţia Rusă cu 885,9 mil. lei şi 790 de întreprinderi. Cele mai mici investiţii aparţin Elveţiei - 146,8 mil. d lei şi 61 de întreprinderi, Ucrainei - 154,3 mil. lei şi 623 de întreprinderi şi paradisului fiscal insulele Virgine - 155,9 mil. lei şi 59 de întreprinderi.