investeşte în oameni · 2016. 3. 22. · codul caragea și codul calimach din 1817; apoi în...
TRANSCRIPT
R O M Â N I A
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
ACADEMIA DE POLIŢIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”
REZUMAT
TEZĂ DE DOCTORAT
– COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ –
– ÎN MATERIA INSOLVENȚEI – DOMENIUL: DREPT
Conducător de doctorat
Prof. univ. dr. DUMITRU MAZILU
Student doctorand
Bogdan RADU
Bucureşti
2016
1. Elementul de noutate la nivel național și internațional
Istoria datoriei este, poate, la fel de îndelungată precum istoria
umanității și a sistemului economic creat de aceasta.
Comerțul și investițiile transnaționale sunt principalii factori ce pun
presiune pe state în vederea adoptării legislațiilor adecvate ce ar putea
face față problemelor de insolvență transfrontalieră. La nivel global, vidul
legislativ nu permite instanțelor să facă față pletorei de probleme ce țin de
procedurile de insolvență cu elemente de extraneitate; în fond,
reglementări bune ale vieții economice nu sunt decât corolarul
progresului economic.
Istoric vorbind, reglementarea insolvenței a evoluat de la concepția
fallitus ergo fraudator – punându-se semnul egal între debitorul falit și
infractor, putând fi condamnați la moarte sau la alte pedepse dezonorante
– la principiul modern ce oferă debitorului viabil șansa unui fresh start.
Falimentul își găsește primele reglementări în dreptul românesc în
Codul Caragea și Codul Calimach din 1817; apoi în Condica pentru
comerciu din 1840; următoarea etapă o reprezintă dispozițiile despre
faliment prevăzute de Codul comercial român din 1887; reglementări
moderne de insolvență au fost date de dispozițiile Legii nr. 64/1995, Legii
nr. 85/2006, puțin rămasa în vigoare OUG nr. 91/2013 și culminând cu
actuala și recenta Lege nr. 85/2014.
Doctrinarii și practicienii vor demonstra dacă legiuitorul a reparat
deficiențele legilor anterioare și a înregistrat progrese sau legislația
insolvenței este menită să bată recordul modificărilor și completărilor în
dreptul românesc.
Evoluția sistemelor de insolvență se bazează pe premize de ordin
legal, istoric, economic și social. S-a putut observa că similitudinea
sistemelor judiciare, precum cele din Marea Britanie, SUA sau Canada,
nu a ajutat foarte mult în armonizarea totală a procedurilor de insolvență
regăsindu-se diferențe substanțiale.
Conform analizei lui Tomasic1 și a sondajului World Bank2, în țări cu
tradiții aparte precum Japonia sau Liban, în ciuda eforturilor de apropiere
a procedurilor de insolvență de principiile Europei occidentale privitoare
la insolvență, la o analiză comparativă se relevă faptul că falimentul unui
debitor parcurge pași diferiți.
Aceste diversități au fost determinate în mare parte de atitudinea
filosofică particulară privind creditul și modul în care economiile au luat
naștere și au evoluat.
Prin acest studiu al cooperării internaționale în materia insolvenței am
dorit să prezint procedurile de insolvență de interes pentru România și
totodată eforturile diferiților actori internaționali cu atribuții în analizarea,
dezvoltarea sau armonizarea procedurilor de insolvență la nivel
internațional, reprezentand practic factorul integrator al studiului pentru o
înțelegere holistică a acestor proceduri.
Astfel, studiul este structurat pe trei capitole fundamentale: 1. Rolul
Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional
(UNCITRAL) în modelarea unui cadru legal armonizant pentru
procedurile de insolvență transfrontalieră; 2. Insolvența în Europa.
Promovarea cooperării în domeniul insolvenței de către instituțiile
europene; 3. Cadrul legislativ național cu privire la insolvență.
Se poate observa astfel că procedurile de insolvență sunt analizate la
nivel național dar și la două niveluri transfrontaliere – nivelul regional al
Uniunii Europene și nivelul extra-UE. Insolvența transfrontalieră
1 R. Tomasic, Insolvency Law in East Asia, Editura Ashgate Publishing, 2007; . 2 World Bank, Hawkamah/World Bank/OECD/INSOL international: survey on
insolvency systems in the Middle East and North Africa. Washington, DC, 2009.
Valabil online la:
http://documents.worldbank.org/curated/en/2009/12/12853801/hawkamahworld-
bankoecdinsol-international-survey-insolvency-systems-middle-east-north-africa
reprezintă acea procedură de insolvență cu cel puțin un element de
extraneitate; în contextul mondializării economiei și al crizei financiare
globale cercetarea în vederea cunoașterii intime a acestei instituții
reprezintă un imperativ social, economic și legal. Acumulând experiența
ultimei crize economice mondiale, s-a observat nevoia regândirii atât a
procedurilor naționale de insolvență cât și a celor de insolvență
transfrontalieră.
Rezultatul a fost un cadru legislativ național nou dat de Legea nr.
85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență și
propunerea de amendare a Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 privind
procedurile de insolvență, ambele surse analizate în prezentul studiu.
Noutatea și importanța internațională a produsului științific realizat
constă în analiza dispozițiilor și principiilor internaționale relative la
insolvență raportate la România, având în vedere poziția tot mai
importantă a economiei acestei țări în sistemul economic european și
global, fiind un truism că un actor economic străin înainte de a intra pe
piața unui stat va proceda la o cercetare a acesteia dar și a cadrului legal
de interes – Codul fiscal, Codul civil, Codul penal, Legea societăților și
nu în ultimul rând legislația insolvenței, Legea 85/2014. Profesionistul
sau comerciantul străin este obligat să cunoască legea procedurii
insolvenței încă de la intrarea pe piața locală pentru a cunoaște riscurile la
care este supusă întreprinderea în cazul unui iminent eșec în vederea
evitării sale ori pentru a ieși de pe piață într-un mod cat mai avantajos.
Cu ocazia acestui demers științific am considerat că se impunea și
analiza unui element de noutate istorică pentru tradiția procedurilor de
insolvență din România – OUG nr. 46/2013 privind criza financiară și
insolvența unităților administrativ-teritoriale.
Un alt element de noutate adus prin cercetare a fost promovarea unui
nou concept – atom juridic. Acesta a fost folosit în sensul de principiu de
baza al insolvenței sau de instituții juridice specifice dreptului insolvenței.
Până nu de curând legiuitorul român părea dezinteresat de tratamentul
judiciar al situației de faliment a persoanelor fizice neprofesioniste, în
înțelesul art. 3 Cod Civil.
Luând în considerare rolul Statului în asigurarea unui standard minim
de protecție socială, Parlamentul României a adoptat într-un final Legea
nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice; de
asemenea, un alt cadru legislativ analizat îl reprezintă Proiectul de lege
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii
obligațiilor asumate prin credite Pl-x nr. 743/2015 (”Legea dării în
plată”).
Una din modificările propuse asupra Legii nr. 151/2015 a fost cu
privire la un criteriu de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii
prevăzut la art. 4 alin. 1 pct. a conform căruia debitorul trebuie să aibă
domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită de cel puţin 6 luni anterior
depunerii cererii în România. Astfel, am subliniat faptul că 6 luni este un
termen poate prea mic pentru a preîntâmpina un posibil forum shopping ,
ținând cont că cerința statorniciei locuirii pe teritoriu nu este dublată de
legalitatea șederii resortisantului dacă are bunuri și/sau realizează venituri
în România, care nici cu privire la acestea din urmă legea nu impune
atributul legalității – astfel, se pune în discuție un element de extraneitate;
în consecință, consider că ar fi mai potrivită înlocuirea art. 4 alin. 1 lit. a)
cu sintagma specifică insolvenței transfrontaliere: ”are centru intereselor
principale în România”.
O altă propunere a fost modificarea formulării art. 8 alin. 2 ce privește
competența comisiei de insolvență, ca organ ce aplică procedura
prevăzută de Legea nr. 151/2015. Formularea lasă în mod aparent loc
unei lacune prin interpretare gramaticală: problema se ridică atribuirii
sintagmei ”cel puțin 6 luni” construcției ”și-a avut debitorul domiciliu,
reședința sau reședința obișnuită” sau construcției ”înaintea depunerii
cererii de deschidere a unei proceduri de insolvență”. În primul caz, o
problemă ar fi în ipoteza în care domiciliul, reședința sau reședința
obișnuită este deținută de mai puțin timp de 6 luni, cum s-ar putea
întâmpla în cazul noilor rezidenți sau resortisanți pe teritoriul României;
în acest caz trebuie să concludem că acestora li se vor aplica numai
dispozițiile de drept comun privind executarea silită. În a doua
interpretare, capabilă însă să inducă mai multă instabilitate decâ în primul
caz, alegerea comisiei se face dintre toate cele în circumscripțiile cărora
s-a aflat debitorul înainte cu cel puțin 6 luni de depunerea cererii de
deschiderii a procedurii.
Dacă ne imaginăm că debitorul A are domiciliul din naștere stabilit în
București și îl multă consecutiv în Constanța iar după o lună în Brașov,
acesta, în prima interpretare (restrictivă) ar putea depune cererea de
deschidere a procedurii insolvenței numai în București și Brașov, iar în
ce-a de-a doua interpretare (extensivă) s-ar putea recunoaște și
competența comisiei din județul Constanța.
O altă completare ar putea fi făcută ultimei teze a art. 43 alin. 1
întrucât prima teză prevede că atât debitorul cât și creditorul pot adresa
comisiei o cerere de închidere a procedurii pe bază de plan de rambursare
și de deschidere a procedurii de judiciare de insolvență pe baza de
lichidare de active; ultima teză însă precizează că comisia de insolvență
constatând că planul nu poate fi executat ”înaintează cererea debitorului
către instanța competentă”; este recomandată modificarea tezei în așa fel
încât să apară clar posibilitatea comisiei de a înainta instanțelor
competente și cererea administratorului.
O problemă spinoasă ce s-ar putea ridica în procedura administrativă
de insolvență este aceea a locuinței de familie. Conform art. 26 din lege,
administratorul procedurii trebuie să întreprindă o analiză cu privire la
spațiul locativ al debitorului luând în calcul mai multe aspecte . Dacă
acesta urmează să fie valorificat pentru acoperirea pasivului, debitorului,
ca măsuri de protecție nu-i sunt recunoscute decât: dreptul de a rămâne în
imobil până la valorificare, dar nu mai mult de 6 luni de la data prevăzută
în plan pentru valorificare ; dreptul ca în ipoteza valorificării prin
procedura dării în plată sau orice alt mod prevăzut de Legea nr. 151/2015
înainte de expirarea celor 6 luni menționate, să plătească o chirie stabilită
de comisia de insolvență ; și nu în ultimul rând, după valorificare,
debitorul are un drept de preferință la încheierea unui contract de
închiriere a imobilului sau a unei părți din acesta, la un cuantum al chiriei
stabilit în condițiile pieței .
Dacă dispozițiile art. 321-324 din Codul civil impun o anumită
protecție pentru soți în fața actelor de dispoziție ale celorlalți soți, chiar
proprietari exclusivi, sau în fața actelor ce ar afecta folosința locuinței de
familie , consider că protecția oferită de legiuitor în procedura de
insolvență a persoanei fizice este insuficientă și că ar trebui întărită.
Tratamentul excesiv de dur al debitorului în procedură poate fi
preîntâmpinat prin împrumutarea pe cale legislativă a unei soluții folosite
în SUA – exceptarea, în anumite condiții, a executării silite a imobilului
declarat oficial locuință de familie.
În consecință, o soluție ar putea fi introducerea la art. 3 pct. 2 din
Legea nr. 151/2015, în enumerarea bunurilor neurmăribile, a unei noi
litere – lit. i – cu textul: ”imobilul declarat locuință de familie (urmare a
notării în carte funciară) cu o valoare de maximum 50.000 euro. Dacă
valoarea imobilului este superioară, imobilul poate fi urmărit dar
debitorului îi revin cei 50.000 euro”. Scopul unei asemenea dispoziții ar
fi promovarea stabilității și bunăstării societății, prin asigurarea la nivel
de familie a unei locuințe, astfel încât aceasta să trăiască în continuare
decent, dincolo de nefericirile financiare. Totuși, pentru a preîntâmpina
abuzurile, se impun anumite excepții pentru a permite anumitor categorii
de creditori valorificarea locuinței de familie:
- Unitățile administrativ-teritoriale, pentru creanțele privind
impozitul pe clădiri;
- Creditorii garantați cu ipoteca imobiliară; și
- Antreprenorii cărora li se datorează bani pentru reparațiile sau
îmbunătățirile efectuate asupra locuinței.
O problemă majoră în reglementarea eliberării de datorii reziduale
constă în lipsa de consecvență în redactarea dispozițiilor art. 43 alin. 7,
art. 46 pct. b și art. 72 alin. 1, 2, 3 și 4.
Astfel, art. 43 alin. 7 stipulează că debitorul nu beneficiază de
eliberarea de datorii reziduale şi este ţinut să acopere datoriile cuprinse în
tabelul de creanţe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile şi penalităţile
care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea în ipoteza în care, din
cauze neimputabile debitorului, planul nu mai poate fi dus la îndeplinire,
nu au fost efectuate plățile prevăzute în planul de rambursare timp de 6
luni, sau creditorilor curenți nu le sunt achitate creanțe de cel puțin 90 de
zile de la scadență.
Art. 72 prevede condițiile în care se poate obține eliberarea de datorii
reziduale în cazul procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de
active; mai precis, alin. 1 prescrie situația premisă ce stă la baza acestei
eliberări – procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active
deschisă la cererea creditorului sau a debitorului în ipoteza în care din
cauze neimputabile debitorului planul de rambursare nu poate fi
îndeplinit.
Coroborând cele două articole cu art. 46 pct. b (ce precizează expres
că procedura de lichidare se deschide la cererea oricăruia dintre creditori,
dacă planul nu poate fi dus la îndeplinire din motive neimputabile
debitorului), concludem că legiuitorul permite obținerea unei eliberări de
datorii reziduale în cazul în care debitorul, administratorul procedurii sau
creditorii au formulat o cerere de închidere a procedurii de insolvență pe
baza de plan de rambursare, din cauze neimputabile debitorului, și de
deschidere a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active.
2. Originalitatea cercetării
Noutatea structurii produsului științific conferă și nota sa de
originalitate. Astfel, acesta se împarte în o secțiune introductivă, apoi
patru capitole, fiecare cu subcapitole. Primul capitol este dedicat analizei
rolului Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Comercial Internațional
(UNCITRAL) în modelarea unui cadru legal armonizant pentru
procedurile de insolvență transfrontalieră; al doilea capitol este dedicat
analizei insolvenței în Europa și a modului în care instituțiile europene
promovează cooperarea în aceasta temă; al treilea capitol analizează
cadrul legislativ național cu privire la insolvență.
Astfel, cuprinsul tezei de doctorat se prezintă în felul următor:
Introducere...................................................................................................... 1
1. Necesitatea şi actualitatea temei de cercetare.……………………………….. 1
2. Obiectivele cercetării………….....…………………………………………... 2
3. Metodologia folosită pentru studierea şi elaborarea lucrării de cercetare........ 2
4. Rezultatele cercetării şi modalităţile de valorificare a acestora........................ 3
Cuvinte cheie................................................................................................... 4
Capitolul 1. Imperativele cooperării internaționale în materia
insolvenței........................................................................................................ 5
Capitolul 2. Întreprinderile transnaționale – principalele beneficiare ale
legilor insolvenței transfrontaliere................................................................7
Capitolul 3. Rolul Comisiei Națiunilor Unite pentru Drept Comercial
Internațional (UNCITRAL) în modelarea unui cadru legal armonizant
pentru procedurile de insolventă transfrontalieră………………....……. 9
3.1. Armonizarea legilor prin mecanismul legii model……………………….… 9
3.2. Istoricul și scopul legii model UNCITRAL……………………………….. 10
3.3. Legea model UNCITRAL………………………………………………..... 56
3.3.2. Dispoziții generale………………………………………............…. 65
3.3.3. Accesul creditorilor străini la instanțele unui stat………………...... 66
3.3.4. Recunoașterea procedurilor de insolvență dintr-un stat străin…....... 67
3.3.5. Cooperarea cu instanțele străine…………………………………… 67
3.3.6. Situația procedurilor de insolvență concurente…………………….. 68
Capitolul 4. Promovarea cooperării în domeniul insolvenței de către
statele membre și instituțiile Uniunii Europene...……………………..... 76
4.1. Inițiativele europene timpurii cu privire la insolvență…………………….. 87
4.1.1. Convenția Consiliului Europei din 1990…………………………... 102
4.1.2. Convenția Europeană a insolvenței din 1995…………………........ 107
4.2. Regulamentul european cu privire la procedurile de insolvență din anul
2000...................................................................................................................... 113
4.3. Evoluția viitoare a insolvenței în Europa………………………………...... 122
Capitolul 5. Cadrul legislativ național cu privire la insolvență……...... 128
5.1.Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de
insolvență.................................................................................................................. 128
5.2.Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2013 privind criza financiară și
insolvența unităților administrativ-teritoriale..............…………………………...... 164
5.3.Mijloacele de protecție a consumatorilor persoane fizice supra-îndatorați.......... 179
5.3.1. Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor
fizice................................................................................................. 181
5.3.2. Legea dării în plată............................................................................ 205
Concluzii
generale...……………………………………………………………….… 216
Bibliografie………………………………………………………………... 229
În elaborarea acestei teze am apelat la surse și materiale doctrinare
actuale dar și cele ce reflectă realități juridice trecute pentru a înțelege
evoluția abordării procedurilor insolvenței; sursele au origine autohtonă
dar și străină; am folosit studii, opinii și rapoarte produse de organizațiile
și instituțiile internaționale cu autoritate în materia insolvenței.
Având în vedere că o lege a insolvenței poate fi considerată ca fiind o
meta-lege studiul nu s-a rezumat la legislația în materia procedurilor de
insolvență, fiind solicitată în același timp, pentru o prezentare originală și
ușor de înteles, integrarea informațiilor din alte domenii precum Dreptul
civil, Dreptul societăților sau Dreptul internațional privat.
3. Gradul de aplicabilitate al activității inovative dezvoltate în cadrul
temei de cercetare proprii
Din punct de vedere practic, tema de cercetare doctorală aleasă
prezintă o importanță deosebită pentru sedimentarea experienței pe care
statul nostru și cetățenii săi au dobândit-o odată cu trecerea prin criza
economică începută în 2008, când întreg sistemul economic și financiar a
fost supus unor șocuri sub forma crizei de lichidități sau de alte valori
lăsând numeroși debitori într-o incapacitate de plată ce s-a propagat rapid;
consider că aceste crize economico-financiare reprezintă adevăratul test al
unei legislații bune privind procedurile de insolvență. Din păcate vechea
lege a insolvenței a picat testul, locul fiindu-i luat de o nouă lege ce
beneficiază încă de premisa de a fi considerată un progres; este de datoria
doctrinarilor și a practicienilor în insolvență să semnaleze hibele acesteia.
Cooperarea internațională în materia insolvenței și procedurile de
insolvență transfrontalieră cunosc o atenție deosebită în legislația,
jurisprudența străină precum și în mediul de afaceri, fiind un element
central al comerțului internațional sau al dreptului internațional privat.
Am observat însă că literatura română în această materie poate și
trebuie să fie îmbogățită, prin acest proiect dorindu-mi a obține o bază a
cercetărilor viitoare personale sau ale altor membrii ai comunității
științifice.
Încercând să observ neajunsurile procedurilor de insolvență
transfrontalieră în vederea formulării unor propuneri de lege ferenda, am
constatat că investițiile trans-naționale și comerțul sunt principalii factori
ce pun presiune pe state în vederea adoptării legislațiilor adecvate ce ar
putea face față acestor problemelor. Astfel, subliniez că la nivel global
potențialul vid legislativ nu ar permite instanțelor să facă față pletorei de
probleme internaționale de insolvență; în fond, reglementări bune ale
vieții economice nu sunt decât corolarul progresului economic.
Neavând caracter obligatoriu, succesul legii model UNCITRAL va
depinde exclusiv de numărul de state ce o vor adopta, iar pentru aceasta
nu este cerută regula reciprocității dar, într-adevăr, gradul de transpunere
al legii va influența dispoziția altor state de a oferi asistență în proceduri
de insolvență ce implică jurisdicțiile instanțelor ambelor state.
Un neajuns al legii model îl reprezintă neadoptarea acesteia de către
un număr suficient de state să producă colocvialul efect al ”bulgărelui de
zăpadă” pentru a oferi un standard global în reglementarea insolvenței
transfrontaliere – adevăratul deziderat avut în vedere la conceperea
textului. Până în prezent legea model a fost implementată în 22 de state
într-un total de 23 de jurisdicții.3 Astfel, sunt de părere că adoptarea
acestei legi model de un număr cât mai mare de state va permite atingerea
așteptărilor unei economii modializate și rezolvarea situațiilor generate de
procedurile de insolvență cu elemente de extraneitate. În acest sens, am
formulat propunerea ca România să facă demersuri pentru intra încă o
dată din compunerea UNCITRAL, ultimul mandat încheindu-se în 2004,
cu misiunea clară de a promova adoptarea Legii model privind insolvența
trans-frontalieră, pentru început, de un număr cât mai mare de state în
raporturi economice intense cu Uniunea Europeană (e.g. China, Turcia,
Rusia).
Pe plan european, evoluția recentă a Regulamentului Consiliului (CE)
nr. 1346/2000 arată că insolvența în UE se află pe o traiectorie pozitivă,
chiar dacă am putea critica tempo-ul încet în care modificările la un cadru
normativ de o asemenea importanță survin.
3 Pentru lista completă a statelor ce au adoptat Legea model UNCITRAL privind
insolvența transfrontalieră a se vedea:
http://www.uncitral.org/uncitral/en/uncitral_texts/insolvency/1997Model_status.html
Cu toate că actualul regulament a fost amendat cu dispoziții ce vin să
raspundă, în mare, problemelor semnalate de practică susțin că se impune
pe viitor un nou regulament ce ar trebui să se îndeparteze de la trăsăturile
celui actual în sensul să prevadă dispoziții substanțiale și procedurale, cu
specificul raportului dintre un stat federal și statele componente, ce
conturează o procedură de insolvență uniformă la nivelul UE iar nu doar
reguli comune ce privesc competența instanțelor pentru a deschide
procedurile de insolvență, legea aplicabilă și recunoașterea automată a
deciziilor de deschidere a procedurilor de insolvență în alte state membre.
Ținând cont de evoluțiile legislative din România, se impune
introducerea în Anexa A la Regulamentul nr. 1346/2000 a noului cadru
privitor la insolvența simplilor particulari – Legea nr. 151/2015 privind
procedura insolvenței persoanei fizice, publicată în M.O. nr. 464 din 26
iunie 2015. Aceasta trebuie să aibă loc înainte de intrarea în vigoare a
legii, pentru a fi recunoscută și în celelalte state membre ale UE în
ipoteza unei proceduri de insolvență a persoanei fizice cu elemente de
extraneitate europene.
Pentru eficientizarea procedurilor de insolvență transfrontalieră
europene, am subliniat faptul că ar trebui să se asigure unu corp
profesional instituțional specializat în cauze de insolvență
transfrontalieră (practicieni în insolvență europeni) aceasta propunând a
se realiza în unul din două moduri:
a) crearea unei Uniuni Europene a Practicienilor în Insolvență (UEIP
– Union of European Insolvency Practitioners), ca persoană
juridică autonomă și fără scop lucrativ, din care fac parte
practicieni în insolvență acreditați în statele membre UE ce au
dovedit cunoștințe temeinice a cadrului european al procedurilor de
insolvență și al jurisprudenței CJUE în materie; această uniune ar
urma să se preocupe și de pregătirea și perfecționarea continuă a
membrilor săi prin organizarea de conferințe, cursuri, mese rotunde
pe teme tangente insolvenței și condiționarea înscrierii în Tabelul
European al Practicienilor în Insolvență de obținerea anuală a unui
punctaj profesional minim. De asemenea, pentru asigurarea
celerității și profesionalismului cu care se desfășoară procedura
insolvenței transfrontaliere, practicienii ce urmează să facă parte
din această uniune și care vor apărea într-o subsecțiune a
tablourilor naționale cu practicienii în insolvență înregistrați într-un
anumit stat membru vor fi singurii capabili să fie numiți în astfel de
cauze. În ipoteza în care elementul de extraneitate ar apărea pe
parcursul desfășurării procedurii ulterior numirii practicianului în
insolvență non-UEIP, organismul deliberativ al creditorilor sau
judecătorul-sindic având posibilitatea înlocuirii acestuia selectând
noul practician din sub-secțiunea tabloului practcienilor în
insolvență din statul membru respectiv dedicată practicienilor
specializați în insolvența transfrontalieră europeană – membrii
UEIP.
b) o a doua variantă, mai simplă, ar fi obligația depunerii unui
certificat de competențe specifice legislației și jurisprudenței
europene în materia insolvenței, certificat eliberat de corpul
profesional al practicienilor în insolvență din fiecare stat membru
UE pe baza unui examen.
Necontestând progresul adus de acest nou cadru legal național privind
procedurile de insolvență, consider bine-venită extinderea destinatarilor
legii prin includerea în randul debitorilor care pot cere și împotriva cărora
se pot începe proceduri de insolvență, a unităților de învâțământ
universitar, pentru argumentele ce urmează: posibilitatea legală a
desființării instituțiilor de învățământ superior de către membrii lor
fondatori4 (deci în mod voluntar) creează contraargumentul ca în această
ipoteză să se nască și posibilitatea dizolvării/lichidării forțate prin
mecanismul procedurii insolvenței. Trebuie subliniat că art. 125 din
Legea educației naționale coroborat cu art. 124 redă un mecanism tip
procedura inslvenței cu anumite particularități – în cazul nerespectării
obligațiilor stipulate de art. 124 Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului sesizează senatul universitar în termen de 30 de
zile de la data constatării, iar dacă în termen de 3 luni de la data sesizării,
universitatea continuă să nu respecte obligaţiile prevăzute la art. 124,
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate aplica, în
termen de maximum 6 luni de la data sesizării iniţiale a senatului
universitar măsura desființării instituției de învățământ superior în cauză.5
Art. 124 stipulează la alin. 1 pct. d obligația asigurării eficienţei
manageriale şi a eficienţei utilizării resurselor, în cazul universităţilor de
stat, şi a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului
instituţional; consider că universitățile private ar trebui să cadă sub
incidența acestor dispoziții avand in vedere responsabilitatea socială a
acestora și ținând cont de opinia Curții Constituționale care în Decizia
681 din 27 iunie 2012 opinează: ”[p]rin Decizia nr. 1.090 din 14 iulie
2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.807 din 15
noiembrie 2011, şi Decizia nr.1.569 din 6 decembrie 2011, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.139 din 1 martie 2012, Curtea
a statuat că prevederile constituţionale consacră şi garantează o singură
formă de autonomie, şi anume cea universitară, indiferent că este vorba
4 Art. 230 alin. 1 teza II din Legea nr. 1/2011 (Legea educației naționale) 5 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului propune Guvernului
iniţierea unui proiect de lege în acest sens, conform art. 125 alin. 1 pct. c din Legea
educației naționale.
de învăţământul superior de stat sau de învăţământul superior particular,
autonomie al cărei conţinut trebuie să fie identic în ambele cazuri. […]
Calitatea actului de educaţie din instituţiile de învăţământ superior nu
poate fi asigurată decât dacă există o reglementare unitară. Potrivit
dispoziţiilor legale care guvernează înfiinţarea şi funcţionarea instituţiilor
de învăţământ superior particulare, acestea sunt organizate pe principiul
non-profit şi funcţionează ca entităţi fără scop lucrativ, cu afectaţiune
specială, în conformitate cu criteriile şi st--andardele de evaluare
academică şi acreditare prevăzute de lege.”
Mai mult, consider că limitele impuse de Legea asociațiilor și
fundațiilor nr. 26/2000 relative la imposibilitatea transmiterii
patrimoniului fundațiilor, în caz de dizolvare, către persoane fizice
(precum fondatorii fundațiilor universități private) ci numai către
persoane juridice de drept privat sau de drept public cu scop identic sau
asemanator, printr-o procedura stabilita in statut, sunt superficiale întrucât
nimic nu oprește ca aceste persoane fizice să constituie asemenea
persoane juridice pentru a-și întoarce patrimoniul fundației. Astfel,
dizolvarea prin hotărâre judecătorească, conform art. 56 alin. 1 pct. d
(când fundația a devenit insolvabilă) deschide calea unei proceduri de
lichidare paralele celei prevăzute de Legea nr. 85/2014, lucru nepermis
dacă luam în calcul protecția ce o conferă creditorilor dar și debitorului
acest cadru normativ.
Încă un reglaj la Legea nr. 85/2014 ar putea constitui reanalizarea
poziției preferențiale a creanțelor bugetare, începând cu obligația de a
atașa la cererea adresată tribunalului de deschidere a procedurii dovada
notificării organului fiscal competent cu privire la intenția de deschidere a
procedurii insolvenței și continuând cu păstrarea competenței instanțelor
de contencios administrativ-fiscal de a decide soarta creanțelor fiscale
născute după deschiderea procedurii.6
Relativ la O.U.G. nr. 46/2013 privind criza financiară și insolvența
unităților administrativ-teritoriale putem conclude că parcurgerea
procedurii insolvenței pentru recuperarea datoriilor sub tutela tabloului
normativ impus de OUG nr. 46/2013 prin respectarea unui plan de
redresare financiară este anevoioasă, costisitoare, îndelungată și
imprevizibilă, putând fi considerată, la un punct, ineficientă. Astfel, am
propus ca pentru evitarea efectelor negative economice, sociale și politice
ale acestei proceduri, începerea cu bună-credință și în timp util7 a
negocierilor în vederea restructurării organizaționale, a reeșalonării
datoriilor și sistarea serviciilor publice neesențiale, iar într-o ultimă
instanță, organizarea unui referendum local în vederea unei potențiale
asocieri intercomunale.
Analizând structura veniturilor proprii a majorității UAT-urilor din
România și a capacității administrațiilor locale de a-și maximiza aceste
venituri prin forțe proprii, este recomandată crearea unei instituții
independente de analiză a rating-ului financiar a fiecărei comunități
pentru a preveni intrarea și reintrarea acestora în stare de criză financiară
sau insolvență.
6 Art. 75 alin. 3 din Legea insolvenței: ” "Nu sunt supuse suspendării prevăzute la
alin. 1 acțiunile judiciare pentru determinarea existenței și/sau cuantumului unor
creanțe asupra debitorului, născute după deschiderea procedurii. Pentru astfel de
acțiuni se va putea formula, pe parcursul perioadei de observație și de reorganizare,
cererea de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu respectarea
prevederilor art. 106 alin. 1, care se aplică în mod corespunzător, fără ca aceste
creanțe să fie înscrise în tabelul de creanțe. Împotriva măsurii dispuse de către
administratorul judiciar se va putea formula contestație cu respectarea art. 59 alin. 5, 6
și 7.” 7 În acest sens se poate imagina un mecanism obligatoriu de raportare a situației
economico-financiare la Guvern de către toate UAT-urile în momentul atingerii unui
prag de îndatorare de 85% din cel cerut pentru a se declanșa procedurile de criză
financiară sau insolvență.
Privitor la Legea nr. 151/2015, se poate observă că reglementarea
procedurii administrative de restructurare a datoriilor produce o
discriminare față de profesioniştii persoane fizice supuse obligaţiei de
înregistrare în registrul comerţului care, în condițiile art. 38 alin. 2 pct. a
din Legea 85/2014, pot accesa numai procedura simplificată ce implică
lichidarea activelor; în contextul adoptării legii falimentului personal, de
lege ferenda, se impune oferirea posibilității și profesioniștilor persoane
fizice să obțină șansa la redresare financiară.
4. Scurte repere bibliografice
Cărți, tratate și monografii:
Aczél, A., & Homolya, D., Risks of the indebtedness of the Hungarian
local government sector from a financial stability point of view, în
Crisis Aftermath: Economic policy changes in the EU and its Member
States, Conference Proceedings, Szeged, University of Szeged, 2012.
Alger, C., Thinking about the future of the UN System, în Global
Governance, vol. 2, nr. 3, septembrie-decembrie, 1996.
Apostol Tofan, D., Instituții administrative europene, Ed. CH. Beck,
București, 2006.
Balz, M., The European Union Convention on Insolvency
Proceedings, în American Bankruptcy Law Journal, vol. 70, 1996.
Birchall, A., Procedura insolvenței. Reorganizarea judiciară și
procedura falimentului, ediția a III-a revizuită și adăugită, Ed.
Universul Juridic, București, 2010.
Braucher, J., A Fresh Start for Personal Bankruptcy Reform: The
Need for Simplification and a Single Portal, în: Arizona Legal
Studies, nr. 06-22, 2006.
Cărpenaru, St. D., Codul insolvenței comentat, Ed. Universul Juridic,
București, 2014.
Cărpenaru, St. D., Tratat de Drept comercial român, ediția a IV-a
actualizată, Ed. Universul Juridic, București, 2014.
Cheng, C.-J., Cheng, J., Basic Documents on International Trade Law,
ediția a 2-a, Editura Martinus Nijhoff, Dordrecht, Olanda și Editura
Graham & Trotman Ltd., Londra, Marea Britanie, 1990.
Conforti, B., The law and practice of the United Nations, a 3-a ediție,
Editura Martinus Nirjhoff, Leiden, 2005.
Cooper, N., Jarvis, R., Cross-border Insolvency: A Guide to
Recognition and Enforcement in International Practice (Commercial
Law), Editura John Wiley & Sons, New York, 1996.
de La Bruyère, J., Caracterele sau Moravurile acestui veac, vol. II,
Editura Pentru Literatură, 1968.
de Salignac de La Mothe-Fenelon, F., Les aventures de Tèlèmaque,
1699.
Dumitriu, P., Sistemul ONU în contextul globalizării: reforma ca
voință și reprezentare, Editura Curtea Veche, București, 2008.
Eek, H., Conflictul suedez de legi, Editura Nijhoff, Haga, 1965.
Eminescu, M., Inegalitatea naturală, în Opera politică, vol. I.
Fletcher, I., International Insolvency: A Case for Study and Treatment,
în The International Lawyer, vol. 27, 1993.
Geamănu, Gr., Drept internațional contemporan, ediția a 2-a, Editura
Didactica și Pedagogică, București, 1975.
Goodrich, L.M., & Hambro, E., Charter of the United Nations:
Commentary and documents, Fundația World Peace, Boston, 1949.
Israël, J., European Cross-border Insolvency Regulation: A Study of
Regulation 1346/2000 on Insolvency Proceedings in the Light of a
Paradigm of Co-operation and a Comitas Europaea, Editura
Intersentia, Antwerpen-Oxford, 2005.
Lowell, J., Conflict of Laws as Applied to Assignments for Creditors,
în Harvard Law Review, vol. 1, 1888.
Maxim, I., Organizația Națiunilor Unite. 4 decenii, Editura Politică,
București, 1986.
Mazilu, D., Dreptul Comerțului Internațional, partea specială, ediția a
VIIa, Editura Lumina Lex, București, 2008.
Mazilu, D., România – săraca țară bogată, Editura Institutului
Revoluției Române din Decembrie 1989, București, 2013.
Moss, G., Fletcher, I., & Isaacs, S., The EC Regulation On Insolvency
Proceedings. A Commentary and Annotated Guide, Editura Oxford
University Press, New York, 2009.
Nguyen, Q. D., Cours de droit international public, Paris V, 1969-
1970.
Pașcanu, M., Dreptul falimentar român, Ed. Cugetarea, București,
1926.
Peaslee, A., Organizații guvernamentale internaționale, ediția a 2-a,
vol. 1, Editura Nijhoff, Haga, 1961.
Plucknett, T., O istorie concisă a Common Law, Editura Butterworth,
Londra, 1948.
Popescu, C. L., Autonomia locală și integrarea europeană, Ed. CH.
Beck, București, 1999.
Popescu, C.L., Judecătorul-sindic, în Revista de drept comercial, nr.
6/1995.
Reuter, P., Institutions internationales, ediția a 4-a, Editura Presses
Universitaires de France, Paris, 1963.
Roach, B., A primer on multinational corporations, in Chandler, A., &
Mazlish, B. (Eds.), Leviathans. Multinational corporations and the
new global history, Editura Cambridge University Press, SUA, 2005.
Rowen, H. H.,“L’ètat c’est a moi”: Louis XIV and the State, în French
Historical Studies, Ed. Duke University Press, vol. 2, nr. 1, 1961.
Russell, R.B., & Muther, J.E., A History of the United Nations
Charter. The Role of the United States 1940-1945, Editura The
Brookings Istitution, Washington, D.C., 1958.
Schmitthoff, C., în Revista de drept privat străin și internațional Ernst
Rabel, publicată de Institutul de drept privat străin și internațional
Kaiser Wilhelm, Tübingen, 1964.
Schmitthoff, C., Legea Comerțului internațional, dezvoltare, formulare
și funcționare, în Sursele Dreptului Comercial Internațional, Editura
Stevens and Sons, Londra, 1964.
Schmitthoff, C., Legea Comerțului internațional, dezvoltare, formulare
și funcționare, în Surse ale Dreptului comercial internațional din
perspectiva comerțului Est-Vest, Editura Praeger, New York, 1964.
Stone, P., EU Private International Law, ediția a III-a, Editura Edgar
Elgar Publishing, UK, 2014.
Thorne, D., Porter, K., Financial Education for Bankrupt Families:
Attitudes and Needs, în: Journal of Consumer Education, vol. 24,
2007.
Turcu, I., Tratat de insolvență, Ed. C.H. Beck, București, 2008.
Van Leeuwen Boomkamp, M., (coord.) et al., International
organization and integration, Editura Springer Science+Business
Media, Dordrecht, 1968.
Vitally, M., L’organisation mondiale, Editura Armand Colin, Paris,
1972.
Voican, M., Principiile cadru ale administrației publice locale, Ed.
Universul Juridic, București, 2008.
Voinea, L., Corporațiile transnaționale și economiile naționale, Ed.
IRLI, Bucuresțti, 2001.
Warren, C., Bankruptcy in the United States History, Editura Harvard
University Press, Cambridge, 1935.
Wessels, B., Current Developments Towards International
Insolvencies in Europe, în International Insolvency Review, vol. 13,
nr. 1, 2004.
Wessels, B., The secured creditor in cross-border finance transactions
under the EU Insolvency Regulation, în Jurnalul de Drept și
Reglemenetare Bancară, vol. 18, nr. 3, 2003.
Jurisprudență internă și internațională:
C. Ap. București, s. a VI-a com., dec. nr. 2602 din 19 octombrie 2006.
Cauza CEDO nr. 20/7/2004 – Bäck contra Finlanda.
Cauza Curții Europene de Justiție nr. 26/62 – Van Gend & Loos v.
Țările de Jos. Decizia poate fi accesată la adresa: http://eur-
lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:61962CJ0026&from=EN
Cauza Curții Europene de Justiție nr. 6/64 – Costa v. Enel. Decizia
poate fi accesată la adresa: http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:61964CJ0006&from=EN
Cauze ale Curții de Justiție a Uniunii Europene: Susanne Staubitz-
Schreiber (2006), Eurofood IFSC (2006), Christopher Seagon v Deko
Marty Belgium NV (2009), SCT Industri AB i likvidation v
Alpenblume AB. (2009), German Graphics Graphische Maschinen
GmbH v Alice van der Schee (2009), MG Probud Gdynia sp. z o.o.
(2010), ERSTE Bank Hungary Nyrt v Magyar Állam and Others
(2012), Christian Van Buggenhout and Ilse Van de Mierop v Banque
Internationale à Luxembourg SA. (2013), H v H. K. (2014), Cauza
Kusionova (C-34/13).
e-Bibliografie:
Baker, J., Transnational insolvency transformed, în The American
Journal of Comparative Law, vol. 29, nr. 4, 1981; valabil online la:
http://www.jstor.org/stable/839760
Borchardt, K.-D., The Abc of European Union Law, Oficiul pentru
Publicații al Uniunii Europene, Luxembourg, 2010; valabil online la:
http://europa.eu/documentation/legislation/pdf/oa8107147_en.pdf
Burton, L., Toward an International Bankruptcy Policy in Europe:
Four Decades in Search of a Treaty, în Annual Survey of International
& Comparative Law, vol. 5, 1999; valabil online la:
http://digitalcommons.law.ggu.edu/annlsurvey/vol5/iss1/8
Cimpoi, T., Ultimele declaraţii ale lui Mugur ISĂRESCU despre
LEGEA DĂRII ÎN PLATĂ, 7 martie 2016 (valabil online la:
http://www.evz.ro/ultimele-declaratii-ale-lui-mugur-isarescu-despre-
legea-darii-in-plata.html.
Consiliul Europei, Raportul explicativ al Convenției europene privind
anumite aspecte de insolvență, Ed. Consiliul Europei, Strasburg, 1991;
valabil online la:
http://conventions.coe.int/Treaty/EN/Reports/Html/136.htm
Departamentul legal FMI, Proceduri de insolvență ordonate și
eficiente, 1999. Valabil online la:
http://www.imf.org/external/pubs/ft/orderly/#1
Drăgan, S. L., Locuința familiei, în: Fiat iustitia, nr. 2/2012; Negrilă,
D., Locuința familiei - partea I, martie 2012, valabil la:
http://lecturijuridice.blogspot.ro/2012/03/locuinta-familiei-partea-
i.html
Elul, R., Subramanian, N., Forum-Shopping and Personal
Bankruptcy, 2001, valabil online la: http://ssrn.com/abstract=282130
Fannon, I., Bankruptcy tourism in the UK: Why and How?, în
Insolvency Intelligence, vol. 26, nr. 6, 2013. Valabil online la:
http://ssrn.com/abstract=2351850
Gross, D., Souleles, N., An Empirical Analysis of Personal
Bankruptcy and Delinquency, în: Review of Financial Studies, vol. 15,
2002, valabil online la: http://www.nber.org/papers/w8409
Himmelstein, D., Warren, E., Thorne, D., Woolhandler, S., Illness and
injury as contributors to bankruptcy, în: Health Affairs, Februarie
2005, valabil online la: doi:10.1377/hlthaff.w5.63
Hostiuc, C., De ce vrea Isărescu Legea dării în plată: cele cinci
motive, 7 februarie 2016, valabil online la: http://www.zf.ro/banci-si-
asigurari/de-ce-vrea-isarescu-legea-darii-in-plata-cele-cinci-motive-
15046872
Kilborn, J., Behavioral economics, overindebtedness & comparative
consumer bankruptcy: searching for causes and evaluating solutions,
în: Bankruptcy Developments Journal, vol. 22, 2005, valabil online la:
http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.690826
Kilborn, J., The Innovative German Approach to Consumer Debt
Relief: Revolutionary Changes in German Law, and Surprising
Lessons for the U.S., în: Northwestern Journal of International Law &
Business, vol. 24, valabil online la:
http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=452620
Kopanyi, M., & Wetzel, D. (Eds.), Intergovernmental finance in
Hungary - a decade of experience 1990-2000, Washington, DC:
World Bank, 2004; valabil online la:
http://documents.worldbank.org/curated/en/2004/01/6461065/intergov
ernmental-finance-hungary-decade-experience-1990-2000
London Economics, Study on means to protect consumers in financial
difficulty: Personal bankruptcy, datio in solutum of mortgages, and
restrictions on debt collection abusive practices, 2012, valabil online
la: http://ec.europa.eu/finance/finservices-
retail/docs/fsug/papers/debt_solutions_report_en.pdf
LoPucki, L. M., Cooperation in international bankruptcy: a post-
universalist approach, valabil la:
http://www.lawschool.cornell.edu/research/cornell-law-
review/upload/Lopucki.pdf
LoPucki, L., Global and out of control, în American Bankruptcy Law
Journal, vol. 79, 2005. Valabil online la:
http://ssrn.com/abstract=693601
Michaels, R., Some fundamental jurisdictional conceptions as applied
in judgment conventions, capitol în Conflict of Laws in a Globalized
World, Editura Cambridge University Press, Cambridge, 2011; valabil
online la: http://scholarship.law.duke.edu/faculty_scholarship/1574
Mohan, S. C., Cross-border Insolvency Problems: Is the UNCITRAL
Model Law the Answer?, în International Insolvency Review, vol. 21,
nr. 3, 2012, valabil online la:
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/iir.1203/abstract
Nelson, B., Packman, K., Florida’s Unlimited Homestead Exemption
Does Have Some Limits, Partea I și II, în: The Florida Bar Journal,
vol. 77, nr. 1 și 2, 2003, valabil online la:
http://www.estatetaxlawyers.com/articles/2002HomesteadExemptionF
laBarJournal.pdf
Noël, J., & Lemontey, J., Raportul asupra proiectului de convenție
privind falimentul, concordate și proceduri similare din 1970 și 1980,
Doc 16/775/XIV 70-F; valabil online la:
http://aei.pitt.edu/33210/1/III_D_222_80.pdf
Nota secretariatului asupra raportului privind Colocviul Judiciar
UNCITRAL-INSOL privind Insolvența Transfrontalieră A/CN.9/413,
valabilă la: http://daccess-dds-
ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/V95/529/86/IMG/V9552986.pdf?OpenE
lement
Oficiul Biroului Istoric al Afacerilor Publice, Departamentul de Stat
American, The United States and the Founding of the United Nations,
August 1941 - October 1945, 2005. Valabil online la: http://2001-
2009.state.gov/r/pa/ho/pubs/fs/55407.htm
Organizația Națiunilor Unite, A guide to UNCITRAL. Basic facts
about The United Nations Commission on International Trade Law,
Viena, 2013, valabil la:
http://www.uncitral.org/pdf/english/texts/general/12-57491-Guide-to-
UNCITRAL-e.pdf
Pecheanu, G., Guvernul susţine ca Legea dării în plată să-şi păstreze
şi chiar să-şi consolideze caracterul social. Să nu se aplice şi la Prima
Casă, 2 martie 2016 (valabil online la:
http://www.mediafax.ro/politic/guvernul-sustine-ca-legea-darii-in-
plata-sa-si-pastreze-si-chiar-sa-si-consolideze-caracterul-social-sa-nu-
se-aplice-si-la-prima-casa-15094727 ).
Platt, H., Demirkan, S., The Contagion Between Corporate and
Personal Bankruptcy, valabil online la:
http://ssrn.com/abstract=1393830
Pottow, J., Procedural Incrementalism: A Model for International
Bankruptcy, publicat de University of Michigan Law School
Scholarship Repository, 2005. Valabil online la:
http://repository.law.umich.edu/law econ archive/art36
Pottow, J., The nondischargeability of student loans in personal
bankruptcy proceedings: The search for a theory, în: Canadian
Business Law Journal, vol. 44, 2006, valabil online la:
http://ssrn.com/abstract=967379.
Ramsay, I., Sim, C., Personal Insolvency in Australia: An Increasing
Middle Class Phenomenon, în: U of Melbourne Legal Studies, nr. 420,
2009, valabil online la: http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.1444150
Ramsay, I., Sim, C., Trends in personal insolvency in Australia, în: U
of Melbourne Legal Studies, nr. 390, valabil online la:
http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.1367445
Raportul Grupului de Experți, Comisia Europeană, Directoratul
General al Întreprinderii și Industriei, A second chance for
entrepreneurs: Prevention of bankruptcy, simplification of Bankruptcy
procedures and support for a fresh start, Ianuarie 2011, descărcabil de
pe site-ul: http://ec.europa.eu/
Rowat, M., Reforming insolvency systems in latin America, în: Public
policy for the private sector, nr. 187, Iunie 1999, valabil online la:
http://documents.worldbank.org/curated/en/1999/06/717474/reformin
g-insolvency-systems-latin-america
Schwartz, A., A Contract Theory Approach to Business Bankruptcy,
în: Yale Law Journal, vol. 109, nr. 2, 1999, valabil online la:
http://ssrn.com/abstract=168008
Șerban, M., BNR suspectează că băncile își ascund neperformanța, 30
aprilie 2009, valabil online la: http://www.conso.ro/citeste-
comentariu/51/info/BNR-suspecteaza-ca-bancile-isi-ascund-
neperformanta-.html
Skiba, P.M., Tobacman, J., Do Payday Loans Cause Bankruptcy?, în:
Vanderbilt Law and Economics, nr. 11-13, valabil online la:
http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.1266215
Szász, I., Legea Model CMEA privind Vânzările Internaționale, ediția
a 2-a, Publicație comună Editura Martinus Nijhoff, Dordrecht, Țările
de Jos, și Academia Kiado, Budapesta, Ungaria, 1985, valabil online
la:
http://books.google.ro/books?id=ehdUV8jxJ4kC&lpg=PP1&pg=PA48
#v=snippet&q=III&f=false
UNCITRAL, Guide to Enactment and Interpretation of the
UNCITRAL Model Law on Cross-Border Insolvency, valabil la:
http://www.uncitral.org/pdf/english/texts/insolven/1997-Model-Law-
Insol-2013-Guide-Enactment-e.pdf
UNCTAD, World investment report, 2014; valabil la:
http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/wir2014_en.pdf
Virgos, M., & Schmit, E., Raportul asupra Convenției privind
procedurile de insolvență, Doc 6500/96 al Consiliului (3 mai 1996);
valabil online la:
http://globalinsolvency.com/sites/globalinsolvency.com/files/insolven
cy_report.pdf
Wang, H.-J., White, M., An optimal personal bankruptcy procedure
and proposed reforms, valabil online la:
http://econweb.ucsd.edu/~miwhite/ww-jls-reprint.pdf )
Warren, E., Financial Collapse and Class Status: Who Goes
Bankrupt?, în: Osgoode Hall Law Journal, vol. 41, nr. 1, 2003.
White, M., Why it pays to file for bankruptcy: A critical look at
incentives under U.S. Bankruptcy Law and a proposal for change, în:
University of Chicago Law Review, vol. 65, nr. 4, 1998, valabil online
la: http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.137828
Www.bankingnews.ro, Legea privind Darea în Plată va fi adoptată în
luna martie. Daniel Zamfir: Principiul legii, împărțirea riscului între
client și bancă, rămâne neschimbat, articol publicat online la:
http://www.bankingnews.ro/legea-darea-in-plata-daniel-zamfir.html
Zamfir, P. B., Societățile transnaționale – componentă activă a
globalizării, în Analele Universității ”Constantin Brâncuși”, nr.
1/2007, Vol. II; valabil la: http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2007-
01/18_Zamfir%20Paul%20Bogdan.pdf
Altele:
2001/470/CE: Decizia Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei
Reţele Judiciare Europene în materie civilă şi comercială.
Arhiva Oficială a Adunării Generale, cea de-a XX-a sesiune, anexe,
punctul 92, documentul A/6206, paragraful 18.
Colecția de Tratate a Națiunilor Unite, vol. 370, 1960, nr. de
înregistrare A-5266, valabil la:
https://treaties.un.org/pages/UNTSOnline.aspx?id=1
Colecția de Tratate a Națiunilor Unite, vol. 484, 1963-1964, nr. de
înregistrare A-7041, valabil la:
https://treaties.un.org/pages/UNTSOnline.aspx?id=1
Constituția Statului Florida.
Convenția Consiliului Europei din 1990.
Convenția de la Lugano din 30 octombrie 2007 privind jurisdicția,
recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.
Convenția Europeană a insolvenței din 1995
Directiva 2001/17/CE din 19 martie 2001 privind reorganizarea şi
lichidarea societăţilor de asigurare.
Directiva 2001/24/CE din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea şi
lichidarea instituţiilor de credit.
Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și
comercială.
Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul
insolvenței angajatorului.
Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii efectuării plăților
în cazul tranzacțiilor comerciale.
Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4
februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor
pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor
2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010.
Directiva Consiliului 80/987/CEE din 20 octombrie 1980 privind
apropierea legislațiilor statelor membre relative la protecția angajaților
în ipoteza insolvenței angajatorului.
Directiva Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației
statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în
cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau
unități.
Documentele Conferinței Națiunilor Unite privind Organizația
Internațională, San Francisco, 1945, vol. 11, pp. 711-714, Doc.
852.III/1/37(1), publicat de Libraria Congresului American.
H.G. nr 717/2009 privind aprobarea normelor de implementare a
programului Prima casă.
Jenard, P., & Möller, G., Raport cu privire la Convenția privind
jurisdicția și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială
încheiată la Lugano la 16 septembrie 1988, publicat în Jurnalul
Oficial al Comunităților Europene nr. C 189/57 din 28 iulie 1990.
Legea model UNCITRAL privind insolvența transfrontalieră
Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice.
Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil.
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de
insolvență.
Lucrările Conferinței Națiunilor Unite privind Comerțul și
Dezvoltarea,vol. 1, Actul și raportul final împreună cu anexe, anexa
A.I.1, valabil la:
http://unctad.org/en/pages/MeetingsArchive.aspx?meetingid=22966
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2013 privind criza
financiară și insolvența unităților administrativ-teritoriale.
OUG nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării
programului „Prima casă“, publicat în M. Of. nr. 381 din 4 iunie 2009,
cu modificările și completările ulterioare.
Proiectul de lege privind darea în plată a unor bunuri imobile în
vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite Pl-x nr. 743/2015
(”Legea dării în plată”).
Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 din 28 mai 2001 privind cooperarea
între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în
materie civilă sau comercială.
Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al
Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență.
Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al
Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competenţa judiciară şi
executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială.
Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1346/2000 din 29 mai 2000 privind
procedurile de insolvență.