INVELISURILE DE SOL ALE PODISULUI MEHEDINTI

STUDENTA :MARCU (CIRNU ) MIHAELA

Universitatea Bucuresti

Facultatea de Geografie –Filiala Calimanesti

Specializarea Geografia Turismului

ASEZARE SI LIMITE

- reprezinta una din cele mai mici dar si mai bine individualizate regiuni geografice ale tarii; este ca o treapta( intermediara)între Muntii Mehedinti si Piemontul Motrului, despartit de acesta din urma prin ulucul depresionar Halânga – Comanesti (sau T. Severin – Bala);

  - individualitatea geografica a P.M. a fost observata de L. Mrazec în 1896, dar originalitatea sa a fost evidentiata

de Emm. de Martonne care, desi prezinta unele caractere geografice ale sale în contextul Carpatilor Meridionali, îl numeste „podis,”;

  - între P.M. si unitatile vecine limitele sunt nete; fata de Muntii Almajului, discontinuitatea este creata de

Depresiunea Orsovei; de aici si pâna la Motru, limita fata de Muntii Mehedinti corespunde unui aliniament cu diferente litologice (calcare în munti, cristalin în podis), diferente de altitudine (1000-1200 m în munte, 500-600 m în podis,), diferente de vegetate si utilizare a terenurilor (padurile predomina în munti iar pasunile – în podis,; de asemenea, contactul este marcat si prin versanti povârniti (în munte) si prezenta asezarilor doar în podis; între Orsova si Gura Vaii, P.M. se termina brusc în dreptul culoarului dunarean, dincolo de care se afla Podisul Miroci din Serbia, cu care prezinta multe trasaturi comune; de la Gura Vaii spre NE, P.M. vine în contact cu un culoar (0,5 – 5 km latime) format din depresiuni mici separate între ele prin sei (Culoarul Depresionar Mehedintean, parte a Dealurilor Cosustei); fata de acesta, P.M. se termina prin versanti cu pante accentuate, cu o diferenta de nivel de 100-250 m; între cele doua unitati apar si alte deosebiri: spalare în suprafata, siroire, paduri si sate mici în podis, alunecari de teren, torenti, fânete, pomicultura si sate mai mari si alungite pe vaile principale – în Dealurile Cosustei; în NE, valea Motrului îl separa de Subcarpatii Getici, marcând diferentieri bruste îndeosebi de ordin geologic si de fizionomie; doar în amonte de Camuiesti exista un defileu epigenetic scurt, taiat de Motru în roci cristaline; asadar, aici, cristalinul din P.M. trece si pe stânga Motrului, în Subcarpati, însa acest petec de cristalin nu are decât 0,5 km2 si, este acoperit partial cu roci sedimentare, astfel ca nu influenteaza cu nimic peisajul subcarpatic;

RELIEFUL

  P.M. este apropiat de munte nu numai prin roca si structura ci si prin evolutia reliefului, marcata de toate ciclurile

de nivelare succedate în Carpati; Emm. De Martonne afirma ca „ e greu sa gasesti un exemplu mai tipic de peneplena dominatade înaltimi izolate din calcar sau cristalin, care sunt martori ai primei faze de eroziune”;

- ca aspect general al reliefului, în acest podis, se pot delimita trei parti, sub forma unor fâsii cu latimi variabile, orientate în lungul podisului adica NE – SV conform cu structurile geologice principale:

unitatea deluroasa, în vecinatatea Muntilor Mehedinti (Dealurile Moisesti – Malaris,ca si Dealurile Izvernei), formate pe cristalinul pânzei getice;

unitatea mai larga(, cu aspect de podis, poduri interfluviale foarte dezvoltate, separate de vai adânci si cu versanti abrupti), situata în jumatatea estica adica spre Dealurile Cosustei;

un uluc depresionar, între cele doua unitati amintite anterior, între Baia de Atama si Orsova, cu o portiune scurta între Ciresu si Bahna în care acesta este suprimat, cele doua unitati anterior mentionate venind aici în contact direct; în sectorul Bahna – Orsova, aspectul depresionar (depresiune deluroasa) este datorat sedimentarului tânar friabil (miocen) în timp ce în sectorul Ciresu – Baia de Arama, ulucul depresionar s-a format prin fenomene tectonice si carstice;

- altitudinile cele mai mari se întâlnesc în Dealurile Izvernei (885 m în Vf. Patriarhului; 788 m în Vf. Cuca Mare); în culoarul depresionar Bahna – Baia de Arama, altitudinile sunt de 300-400 m în SV s,i 480-520 m în N si NE; depresiunile (Bahna, Ciresu, Balta, Izverna, Nadanova, Obârsia ,Closani etc.) sunt suspendate în spatele unor chei;

unitatea estica( (cu aspect de podis,) are interfluviile la 600.-650 m în N si NV si 400-500 m în S si SE;  - se poate delimita si o a patra unitate morfologica a P.M. si anume cornetele calcaroase (numele de „cornet” vine de la

vegetatia dominata de specia corn – Cornus mas; aceste cornete se interpun între unitatea podisurilor (din est) si ulucul depresionar (din centru); aceste cornete marcheaza, practic, aliniamentul de calcare jurasice din cadrul autohtonului danubian, desfasurat pe directia NE – SV; la traversarea acestei bare de calcare, râurile (Cosustea, Topolnita ) formeaza sectoare înguste (chei); cele mai impunatoare si mai cunoscute cornete sunt: Cerbonia (Cornetul Cerboanii, 810 m), Cornetul Babelor (770 m) si Cornetul Baltii (701 m);

- majoritatea cercetatorilor considera ca interfluviile netede, plate, din P.M. sunt retezate de suprafata Râu – Ses la 550 – 600 m altitudine absoluta.

HARTA CU SUBUNITATILE GEOGRAFICE ALE PODISULUI MEHEDINTI

GEOLOGIE

  P.M., desi este o unitate geografica cu înaltimi caracteristice

regiunilor deluroase, are o alcatuire petrografica si o structura geologica specifice muntilor; apartine din punct de vedere geo-structural Carpatilor Meridionali, întâlninidu-se aici aproape toate unitatile structurale ale acestora: pânza getica, autohtonul danubian si pânza de Severin; în proportie de 50-55 %, P.M. este alcatuit din roci metamorfice (cristalin), restul fiind roci sedimentare si, un procent foarte mic – granite – în zona Baia de Arama; rocile sedimentare sunt de trei categorii: sedimentar permo – mezozoic al autohtonului danubian ;predominat calcare jurasic-cretacice inferioare, de care se leaga relieful carstic de aici, sedimentar cretacic cutat al Pânzei de Severin (strate de Sinaia), identic cu flisul Carpatilor Orientali si sedimentar mio – pliocen posttectonic, în general mult mai friabil, întâlnit în bazinul Bahna, în zona de est (Jidostita – Bala) si ca o fâsie foarte îngusta( între Balta si Ponoarele).

  RELIEFUL CARSTIC

- prezenta calcarelor face ca relieful carstic, cu formele si fenomenele sale caracteristice, sa ocupe un loc important în peisajul regiunii;

  - formele care se impun mai întâi în peisaj sunt cornetele, înaltimi izolate cu înfatisarea unor acoperisuri

de suri uriase; privind de aproape la cornetele mai mari se observa o evidenta asimetrie: povârnisul sud-estic, sapat în capetele de strat, este mai abrupt decât cel nord-vestic, care corespunde în general fetei stratelor; acest caracter este mai pronuntat la Cornetul Baltii;

  - pe lânga aceste cornete mari, exista si multe altele mai mici, numite „cornetele”, însirate î n tot lungul

depresiunii Baia de Arama – Ciresu si chiar în prelungirea acesteia spre SV, pâna la Dunare, cum ar fi cele de la Ponoare, Nadanova, Gornovita, Sfodea si Jupânesti (localnicii spun „Sopanesti”);

  - alte forme carstice din P.M. sunt asa-numitele „lunci”, în fapt, polii (depresiuni carstice) desi nu sunt

sculptate 100% în calcare; apele care au modelat aceste „lunci” au un debit variabil: în perioadele de uscaciune îndelungata se pierd în aluviuni (chiar si la râurile mai mari, precum Topolnita si Cosustea), în timp ce, în perioadele umede, apele se revarsa acoperind suprafete mari din cadrul lor, formând chiar lacuri temporare, ca Lacul Turcului, Lacul Zaton de la Ponoare, lacul de la Gornovita, lacul de la Balta (de unde si numele satului); apele Zatonului si ale Lacului Turcului se scurg numai pe cale subterana catre pârâul Bulba;

  - o alta forma carstica importanta este Podul lui Dumnezeu de la Ponoare – un rest din Pestera Podului

dezvoltata sub câmpul de lapiezuri de la Ponoare;   - în P.M. exista si pesteri; cele mai cunoscute sunt: Topolnita 22 km lungime însumata a galeriilor, una din

cele mai mari din tara si Pestera lui Epuran, ambele rezervatii naturale si care comunica, facând parte din aceeasi retea subterana.

RELIEFUL CARSTIC

PESTERA TOPOLNITA PODUL NATURAL DE LA PONOARE

CORNETUL BABEI

CLIMA

- trasatura cea mai importanta a climei P.M. este caracterul ei mai blând decât în alte regiuni deluroase ale tarii, ca urmare a influentelor submediteraneene, dar si a unor conditii create de ansamblul orografic; aici au loc în timpul anului si îndeosebi în perioada rece invazii ale maselor de aer tropical – maritim mai umede si calde, de origine mediteraneana si oceanica; 

- media termica( anuala este de 11,7o C la Turnu Severin, iar la Baia de Arama de 9 grade C; în luna ianuarie: – 0,9o C la T.Severin si – 2o C la Baia de Arama; în partea sudica a podisului, doar în ianuarie se înregistreaza( medie termica negativa; verile sunt însorite si calduroase, trei luni (iunie, iulie, august) fiind cu temperaturi medii de peste 20o C; în luna iulie, temperatura medie este de peste 23o C în sud si peste 20o C în nord;

  - în general, precipitatiile sunt bogate, mentinându-se ridicate în perioada calda a anului; exista

doua( maxime: primul în mai – iunie (ca urmare a circulatiei vestice, fiind specific întregii t,ari, al doilea – la sfârstul toamnei, în noiembrie, cu cantitati lunare egale cu cele din mai – iunie (75 – 110 mm pe luna;

  - în partea sudica, precipitatiile lichide predomina tot anul; aici iarna ninsorile sunt mai rare,

frecvente fiind lapovitele; prima ninsoare se înregistreaza, în medie, la 12 dec. iar ultima – la 8 aprilie la Turnu Severin; în partea nordica si centrala ninsorile sunt destul de abundente si de aceea, în perioada de iarna, drumurile devin impracticabile pentru transportul auto; cantitatea medie de precipitatii creste din sud spre nord (de la 674 mm la T. Severin la 905 mm la Baia de Arama).

  APELE

- P.M., marginit la sud de Dunare si la nord de Motru, este traversat de doua ape mari: Cosustea si Topolnita; Cosustea, care la obârsii formeaza chiar limita între munti si podis, dupa ce îsi schimba directia de câteva ori prin depresiunea de la Nadanova, se îndreapta spre SE, mentinându-si aceeas,i directie pâna la Ilovat,, unde iese din podis; valea Cosustei, de la poalele muntilor si pâna la Cerna valea este larga, dar de aici spre avale se îngusteaza( brusc si se mentine astfel pâna la iesirea din podis;

- Topolnita, cu obârsia tot în munti, are cursul superior orientat tot de la V la E ca si Cosustea, dar ajungând în Depresiunea Baia de Arama – Ciresu se îndreapta spre sud; între Ciresu si Prosac curge prin subteran, iar de la revenirea la suprafata si pâna la iesirea din podis, curge printr-o vale îngusta, spre SE, paralel cu Cosustea, vale sculptata în roci metamorfice;

  - în partea de NE a podisului, singurele ape mai importante sunt Brebina si Bulba; Bulba are

un bazin aparent foarte mic si o lungime neînsemnata, dar cu numeroase izvoare cu debit mare, ceea ce face ca bazinul sa(u hidrografic real sa fie mult mai mare; spre Bulba vin toate apele din bazinul hidrografic al Zatonului, al Lacului Turcului si altele mai mici;

  - în partea de sud, Bahna („Vodita Mare” cum o numesc localnicii) este singura apa care

curge de la N la S;

VEGETATIA SI FAUNA

covorul vegetal are caractere de munt, scunzi; se încadreaza în etajul nemoral al padurilor de stejar), subetajul de amestec fag – gorun; în partea de S si SV pe suprafete apreciabile se dezvolta paduri submediteraneene de stejar pufos (Qvercus pubescens, Q. virgiliana), de cer si gârnita( (Q. cerris, Q. frainetto), carpinita( (Carpinus orientalis), gorun balcanic (Q. dalechampii), cu sâmbovina( (Celtis australis) si nuc (Juglans regia) sau cu alun turcesc (Corylus colurna) – Dealul Dubova, Dl. Va(ra(nic, Dl. Oglanicului, versantul dunarean etc;

  - padurile de fag sunt alcatuite din fagul balcanic (Fagus sylvatica ssp moesiaca);   - pe întregul podis,îndeosebi pe calcare (cornetele de la Ponoare, Cornetul Babelor, Cornetul Cerboanii, Cornetul Baltii, Cornetul

Jupanestilor dar si pe vaile Motrului Sec, Lupsei, Cosustei si Topolnitei se dezvolta tufisuri de tip submediteranean („sibleacuri”), alcatuite din specii submediteraneene, carpato – balcanice si sud – europene termofile precum: mojdreanul (Fraxinus ornus), carpinita, liliac (Syringa vulgaris), corn (Cornus mas), scumpia (Cotinus coggigria), dârmox (Viburnum lantana), lemn câinesc (Ligustrum vulgare), nuc etc.

  - covorul vegetal din P.M., ca urmare a popularii permanente din trecutul preistoric, a suferit schimbari mari atât ca suprafata,

cât si ca structura si compozitie; padurile au fost defrisate pe suprafete întinse (peste 40 %) iar locul lor a fost luat de pajisti si terenuri cultivate, astfel ca, pe alocuri, este greu de restabilit covorul vegetal natural; de asemenea, în locul padurilor defrisate sunt larg dezvoltate tufarisurile de ienupar si grupari de feriga( (Pteridium aquilinum, de exemplu pe interfluviul dintre vaile Lups,ei si Brebinei);

  - particularitatea faunei din P.M. consta în prezenta numeroaselor elemente faunistice de diferite origini, îndeosebi sudice;

existând o diversitate mare de medii de viata pe o suprafata relativ restrânsa, se gasesc numeroase animale specifice în egala masura regiunilor de munte, de deal, de lunci etc; dintre reptile, o nota aparte o dau doua specii mediteraneene: vipera cu corn (Vipera ammodytes), care prefera suprafetele calcarose si broasca testoasa de uscat (Testudo hermanni hermanni), localizata mai ales în regiunile cu tufarisuri si pamânt afânat si la liziera padurilor din sudul si estul podisului;

   - în SV sunt raspândite termitele (Reticulitermes lucifugus), specie mediteraneano – pontica, iar pe calcare se gaseste

reprezentantul cel mai nordic al scorpionului (Euscorpius carpathicus), de dimensiuni mici dar veninos.

SOLURILE

- în partea de NV a podisului, unde predomina rocile metamorfice, s-au format soluri brun-acide scheletice cu profil realtiv scurt (sub 0,5 m pe areale întinse) (districambosoluri, cf. SRTS, 2003); aceleasi soluri se întâlnesc si în partea de SE, pe roci metamorfice, granitice si sedimentare silicioase (roci acide); numai în sudul podisului, chiar si pe roci acide metamorfice se gasesc soluri brune – argiloiluviale (preluvosoluri), datorita climatului mai cald si ceva mai uscat de aici;

  - pe calcare s-au format rendzine negre, rendzine rosii sau numai

roca golasa( pe întinderi mari, cu material de sol rendzinic numai în lapiezuri si fisuri (rendzinele rosii întâlnite, de exemplu, la Ponoare, sunt alcatuite dintr-un amestec de material argilos roscat, rezidual, adica format pe loc, de sfarâmaturi de calcar);

REZERVATII NATURALE

 

Rezervatia complexul carstic de la Ponoare – include câmpurile de lapiezuri, lacul temporar Zaton, pestera Podului si Podul Natural (Podul lui Dumnezeu, cum îi spun localnicii), în prezent degradat si „plombat” cu beton (vechea sosea ce trecea pe el a fost deviata pe un alt traseu); aici, pe suprafete calcaroase, se gasesc diferite plante rare precum: Acuatherum calamagrostis, Carlina utzka, Cirsium acaule, precum s,i reptile sudice: Vipera ammodytes, Testudo hermanni, Lacerta viridis (gus,terul);

  Rezervatia complexa Pestera Topolnita si împrejurimile ei – se remarca prin pestera, a doua ca lungime din

tara( (22 km lungimea însumata a galeriilor) si formele carstice originale din împrejurimile ei, acoperite de vegetatie cu diferite plante sudice; pe versantii stâncosi se dezvolta plante saxicole (de stâncarie): Sesbria rigida, Sempervivum marmoreum, S. Heuffeli, Alyssum pulvinare, Allium flavum, Seseli rigidum etc; în tufisurile de liliac de deasupra locului numit „Gaura lui Ciocârlie” se gasesc numeroase exemplare de lalea pestrita( (Fritilaria montana) – monument al naturii;

     Padurea de gorun cu alun turcesc de pe Dealul Duhovna (relict din Neozoic) este pe interfluviul Bahna –

Vodita;    Rezervatiile botanice Cornetele Babelor, Cerboanii, Baltii, Piatra Încalecata, Dealul Varanic – sunt

cunoscute pentru endemismele de tip submediteranean;    Rezervatia botanica Padurea cu liliac de la Ponoare – este cunoscuta prin serbarile ce au loc în fiecare

primavara Sarbatoarea liliacului – prima duminica( din mai), renumita prin dezvoltarea luxurianta a liliacului salbatic, alaturi de alti arbusti (cornul, carpinita, mojdreanul etc)

 

TIPURILRE DE SOLURI SI CARACTERISTICA LOR

in NV si SE –ul P.M.sunt prezente solurile brun-acide sau districambosoluri .Sunt soluri bine structurate cu materie organica partial descompusa.Pe ele se dezvolta paduri de amestec si conifere dar si pajisti secundare .

Terra rosa ( solul rosu) este limitat la cateva petice prezente in masivele calcaroase din zona.Continutul ridicat in oxizi de fier impune culoarea rosie .Pe ele sunt pajisti secundare sau paduri .

In S se gasesc preluvosolurile tipice (sol brun argiloiluvial).Sunt favorabile diferitelor culturi pentru livezi , fanete si paduri de cvercinee.

Rendzinele sunt conditionate de prezenta calcarelor, dolomitelor , marnelor calcaroasein Podisul Mehedinti.Sunt favorabile padurilor , pasunilor si local pentru unele culturi de camp si livezi.

Luvisolurile au un orizont(B) cu acumulare de particule argiloase, o culoare ce variaza intre cenusiu si cafeniu-roscat , o cantitate suficienta de humus ce asigura o buna fertilitate.Sunt folosite pentru diverse culturi de camp , livezi , pasuni si padure.

RENDZINE

Luvisol

Sol brun

ACTIVITATIILE ECONOMICE

  - în P.M. resursele subsolului sunt putine; exista calcar pentru var, gresii si sisturi cristaline

utilizate la scara redusa ca material de constructii, minereu de cupru în cantitati mici era exploatat înainte de 1995 la Marasesti si Ponoarele;

  - economia are un caracter agricol; din fondul funciar, 45 % reprezinta suprafata agricola; pe

terenurile arabile (40 % din agricol), care difera ca pondere de la o comuna la alta, se practica culturi de porumb, grâu, secara, cartof; exista livezi pe areale nu prea mari, alcatuite din prun, mar, cires, îndeosebi în depresiuni si în SE; cea mai mare pondere din terenul agricol îl constituie pasunile si fânetele; pe baza acestora se cresc ovine (70 % din numa(rul de animale) si bovine;

  - industria din P.M. se axa înainte de Revolutie pe exploatarile de minereu de cupru (zona

Marasesti – Ponoare), în prezent închise; de calcar la Baia de Arama , Ponoare, Nadanova, Gornovita, Balta, Ciresu), de lemn de foioase (bazinul superior al Bahnei si Cosustei; prelucrarea lemnului se realiza în afara podisului dar foarte aproape – la Drobeta Turnu Severin si pe industria mica (ateliere de olarit, textile, prelucrarea lemnului);

  - reteaua de drumuri care leaga între ele asezarile din podis, se racordeaza cu soselele

modernizate ce trec pe Motru si prin culoarul depresionar de contact cu Podisul Getic; se adauga drumurile modernizate dintre Baia de Arama – Ponoare – Nadanova si Ciresu – Balotesti.

BIBLOGRAFIE

  1. ***, 1992, Geografia României, vol. IV – Regiunile

pericarpatice, Ed. Academiei, Bucuresti.   2. Ielenicz, M., Sandulache, I., 2008, România –

podis,uri s,i dealuri, Ed. Universitara, Bucuresti.