introducere - guvernul romaniei · web viewpe de altă parte, rata de cazuri noi de tuberculoză...

Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate

Strategia națională pentru asigurarea calitățiiîn sistemul de sănătate,

pentru perioada 2018-2025

„Calitate în Sănătate”

___________________________Strategia națională pentru asigurarea calității în sistemul de sănătate, pentru perioada 2018-2025,

„Calitate în sănătate”dr aft - iu l ie 20 1 8 1 / 98

Cuprins

Introducere..............................................................................................................................5

1. Cadrul strategic de referință:...............................................................................................6

- Misiunea........................................................................................................................................6

- Viziunea.........................................................................................................................................6

- Scopul............................................................................................................................................6

- Principiile calității...........................................................................................................................6

- Valori.............................................................................................................................................7

- Priorități strategice.......................................................................................................................10

- Arii strategice pentru calitate în sănătate.....................................................................................11

2. Contextul actual al calității în sănătate:.............................................................................12

- Context actual al sistemului de management al calității................................................................14 Contextul internațional.............................................................................................................................14 Contextul național....................................................................................................................................20 Cadrul de reglementare națională............................................................................................................21 Percepția asupra sistemului de sănătate din România.............................................................................24 Status și organizare...................................................................................................................................26 Siguranța asistenței medicale, pacientului și a personalului din asistența medicală................................28 Satisfacția pacientului, personalului din asistența medicală, aparținătorilor/ familiei.............................31 Eficacitatea și eficiența în sănătate...........................................................................................................34 Monitorizarea calității (internă și externă), feedback-ul, îmbunătățirile și reviziile..................................36

- Analiza SWOT, analiza factorilor interni și analiza PEST.................................................................42

- Situația actuală a acreditării calității unităților sanitare................................................................46Primul ciclu de acreditare.............................................................................................................................46Al doilea ciclu de acreditare a spitalelor.......................................................................................................53Acreditarea unităților sanitare din ambulatoriu și de medicină de familie...................................................56

3. Arii strategice prioritare, obiective generale (OG) și obiective specifice (OS)......................58

- Aria strategică 1: Standarde de calitate în sistemul național de sănătate......................................60 OG.1.1. Îmbunătățirea sistemului de reglementare a calității, inclusiv prin integrarea conceptului de guvernanţă clinică.............................................................................................................................................60

OS. 1.1.1. Îmbunătățirea sistemului de reglementare a calității prin realizarea de reglementări noi în ariile de interes cu deficit de reglementare...........................................................................................................60OS. 1.1.2. Îmbunătățirea sistemului de reglementare a calității prin revizuirea reglementărilor existente în ariile de armonizare cu recomandările organismelor internaționale............................................................62OS. 1.1.3. Îmbunătățirea sistemului de reglementare a calității prin introducerea conceptului de guvernanță clinică și actualizarea corespunzătoare a reglementărilor.........................................................63

OG.1.2. Stimularea elaborării şi actualizării ghidurilor clinice...................................................................63OS. 1.2.1. Îmbunătățirea sistemului de reglementare clinică prin stimularea realizării unor ghiduri clinice în domeniile cu deficit de reglementare unitară...............................................................................................64



OS. 1.2.2. Actualizarea reglementărilor clinice prin stimularea actualizării ghidurilor clinice în domeniile cu dinamică crescută sau variabilitate mare a evoluțiilor clinice.......................................................................65

OG.1.3. Stimularea dezvoltării şi actualizării protocoalelor clinice pe niveluri de asistenţă medicală şi a procedurilor de „parcurs terapeutic”................................................................................................................65

OS. 1.3.1. Îmbunătățirea sistemului de referințe clinice pentru specialiști prin stimularea realizării protocoalelor clinice și procedurilor de practică medicală în domeniile pentru care nu sunt elaborate astfel de referențiale..............................................................................................................................................66OS. 1.3.2. Actualizarea reglementărilor clinice prin stimularea actualizării protocoalelor clinice în domeniile cu dinamică crescută sau variabilitate mare a evoluțiilor clinice..................................................................67

OG.1.4. Implementarea unui mecanism formal care să garanteze implicarea pacienţilor/asociaţiilor de pacienţi şi reprezentanților societăţii civile în probleme de calitate în sănătate, pentru creșterea gradului de satisfacție a pacienţilor şi a populaţiei față de serviciile de sănătate................................................................68

OS. 1.4.1. Construirea unui mecanism consultativ pentru colectarea feedback-ului pacienţilor/asociaţiilor de pacienţi şi reprezentanților societăţii civile, în probleme legate de calitate în sănătate..........................68OS. 1.4.2. Promovarea și validarea mecanismului de colectare a feedback-ului prin generarea de revizii/corecții/schimbări determinate decizional de informațiile colectate pe această cale........................69

- Aria strategică 2: Implementarea calității în sistemul sanitar național..........................................71 OG.2.1. Pregătirea unităților sanitare, în vederea creșterii calității serviciilor medicale..........................71

OS. 2.1.1. Promovarea conceptelor calității în sănătate...............................................................................71OS. 2.1.2 Activități suport oferite unităților sanitare publice și private pentru implementarea mecanismelor de management al calității în sănătate.........................................................................................................72

OG.2.2. Evaluarea structurii, proceselor, performanțelor, măsurarea nivelului de calitate obținut și acreditarea unităților sanitare...........................................................................................................................73

OS. 2.2.1. Creșterea numărului unităților sanitare, publice sau private, pe toate nivelurile de asistență medicală, care au parcurs procesul de acreditare a calității.........................................................................73OS. 2.2.2. Implementarea planurilor multianuale de acreditare a unităților sanitare, pe categorii de asistență medicală........................................................................................................................................74

OG.2.3. Dezvoltarea măsurilor pentru menținerea și îmbunătățirea nivelului de calitate al unităților sanitare.............................................................................................................................................................74

OS. 2.3.1. Menținerea nivelului de calitate prin mecanisme dedicate..........................................................74OS. 2.3.2. Îmbunătățirea nivelului calității prin implementarea unor proiecte specifice............................75OS. 2.3.3. Integrarea progresului general al sectorului de asistență medicală în domeniul calității în sănătate și evoluțiilor de natură conceptuală, în sistemul calității în sănătate (de evaluare și acreditare). .76

OG.2.4. Implementarea unui mecanism de monitorizare unitară/standardizată a performanței unităților sanitare, centrată pe calitate și pe furnizarea de feedback pentru îmbunătățirea calității (cu accent pe continuitatea îngrijirilor, pe relația medic-pacient, pe comunicarea între profesioniști şi pe respectarea drepturilor pacientului).....77

OS. 2.4.1. Mecanism de monitorizare unitară...............................................................................................77OS. 2.4.2. Mecanism pentru îmbunătățirea calității și creșterea performanței unităților sanitare, pe baza feedback-ului din partea beneficiarilor serviciilor de sănătate.....................................................................78

- Aria strategică 3: „Măsuri transversale și zonale”.........................................................................79 OG.3.1. Întărirea capacităţii instituţionale................................................................................................79

OS. 3.1.1. Creșterea capacității instituționale prin reorganizarea A.N.M.C.S. conform structurii, funcțiunilor și rezultatelor așteptate pentru organisme de acreditare la standarde internaționale................................79OS. 3.1.2. Recunoașterea internațională a A.N.M.C.S. ca organism de acreditare, de către ISQua - Societatea Internațională pentru Calitate în Sănătate..................................................................................81OS. 3.1.3. Creșterea performanțelor individuale ale angajaților A.N.M.C.S. și ale evaluatorilor externi prin creșterea nivelului de specializare și pregătire profesională.........................................................................82



OS. 3.1.4. Acreditarea Programului de Formare a Evaluatorilor de servicii de sănătate de către ISQua - Societatea Internațională pentru Calitate în Sănătate..................................................................................83

OG.3.2. Eficientizarea sistemului de evaluare a calității...........................................................................84OS. 3.2.1. Implementarea unor mecanisme de colectare și analiză automatizată a înregistrărilor efectuate de evaluatorii externi aflați în contract cu A.N.M.C.S., în vizita de evaluare.................................................85OS. 3.2.2. Dezvoltarea unui modul informatic care să ruleze un algoritm de analiză și validare automată a înregistrărilor intrate în sistemul informatic, în timpul evaluării...................................................................85OS. 3.2.3. Dezvoltarea unui modul informatic care să ruleze un algoritm de corelare și validare a informațiilor colectate în evaluare, de calcul automat al nivelului de acreditare și de generare automată a concluziilor cu privire la aspectele care pot fi îmbunătățite..........................................................................86

OG.3.3. Dezvoltarea infrastructurii zonale în vederea monitorizării sistemului de management al calității86

OS. 3.3.1. Creșterea capacității de monitorizare și intervenție în teritoriu prin dezvoltarea structurilor teritoriale de lucru, în aparatul A.N.M.C.S....................................................................................................86OS. 3.3.2. Dezvoltarea mecanismelor de lucru și a celor colaborative, la nivel regional, pentru creșterea calității în sănătate la nivel teritorial.............................................................................................................87

OG.3.4. Cercetare și inovare pentru creșterea calității în sănătate..........................................................88OS. 3.4.1. Dezvoltarea de parteneriate, naționale și internaționale, pentru cercetare în domeniul calității în sănătate........................................................................................................................................................88OS. 3.4.2. Generarea, împreună cu parteneri interni și externi, a unor proiecte pilot cu referire la aspecte ale calității în sănătate..................................................................................................................................89

OG.3.5. Cercetare pentru documentare necesară la nivel administrativ..................................................90OS. 3.5.1. Elaborarea unor studii și cercetări pentru identificarea disfuncționalităților din sectorul de sănătate........................................................................................................................................................90OS. 3.5.2. Cercetare și documentare pentru argumentarea deciziilor la nivel național în sectorul de sănătate........................................................................................................................................................91

OG.3.6. Crearea premiselor continuării evoluției domeniului calității, prin formarea specialiștilor.........92OS. 3.6.1. Dezvoltarea unor parteneriate cu Școala naționale de sănătate publică, cu școlile de asistenți medicali și cu universitățile pentru pregătirea specialiștilor de nivel preuniversitar medical, în domeniul calității..........................................................................................................................................................93OS. 3.6.2. Dezvoltarea unor parteneriate cu universitățile și facultățile de profil pentru pregătirea specialiștilor de nivel academic, universitar și post-universitar, în domeniul calității în sănătate................93

4. Mecanisme de implementare a strategiei; monitorizarea și evaluarea gradului de realizare a obiectivelor strategice........................................................................................................95

- Mecanisme de implementare.......................................................................................................95

- Monitorizarea și evaluarea...........................................................................................................96

Abrevieri și acronime.............................................................................................................97



Introducere

Strategia națională pentru asigurarea calității în sistemul de sănătate, pentru perioada 2018-2025 „Calitate în sănătate” este documentul de referință care, alături de Strategia Națională de Sănătate 2014-2020, promovează calitatea ca factor de stabilitate a dezvoltării durabile a societății românești prin determinarea și atingerea unor repere de calitate în sectorul de sănătate.

Ținând cont de cadrul de intervenție stabilit la nivel național, Autoritatea Națională de Management al Calității (A.N.M.C.S.) propune societății românești identificarea și eliminarea punctelor slabe din sectorul de sănătate, cu precădere în contextul calității, prin raportarea structurii unităților sanitare, a proceselor desfășurate de acestea dar și a rezultatelor obținute, la repere dezirabile, acceptate de către toți factorii interesați. În stabilirea acestor repere calitative, A.N.M.C.S. are în vedere eficiența serviciilor furnizate în contextul trasabilității și predictibilității datorate medicinei bazate pe dovezi, impactul pozitiv al rezultatelor serviciilor furnizate, atât din perspectivele satisfacției și siguranței pacientului, cât și din cea a gradului de mulțumire al specialiștilor, familiei și nu în ultimul rând al opiniei publice.

A.N.M.C.S. urmărește ca, prin implementarea conceptelor calității în sectorul de sănătate, să crească preocuparea societății românești în direcția maximizării calității unităților sanitare, proceselor și rezultatelor care vizează sănătatea populației.

Stategia este un instrument cadru prin care actorilor implicați în sănătatea populației le sunt propuse ținte la nivelul recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății, ale Uniunii Europene și al celor inspirate de The International Society for Quality in Healthcare (ISQua) - Societatea Internațională pentru Calitate în Sănătate, pentru dezvoltarea continuă a sistemului de sănătate și progresul către modernitate și îmbunătățirea permanentă a sănătății și siguranței populației.

Stabilirea și asumarea reperelor calității se face cu implicarea și acceptul unanim al tuturor factorilor interesați din societatea românească, astfel că acestea devin factor de progres și aliniere a forțelor sociale, instituționale și civice, pentru promovarea și dezvoltarea calității ca motor al creșterii sustenabile a întregului sector de sănătate.



1. Cadrul strategic de referin ă:ț

- Misiunea

Managementul calității în sănătate determină asigurarea și îmbunătățirea continuă, la nivel național, a calității serviciilor de sănătate și a siguranței asistenței medicale, având în centrul preocupării pacientul și, prin standarde adoptate cu consensul părților interesate, implementarea celor mai bune practici medicale și manageriale. Realizarea acestei misiuni urmărește îmbunătățirea cadrului organizatoric, modificarea culturii organizațiilor din sănătate, prin acțiuni de promovare a conceptului de calitate în sănătate, de susținere a sistemului de sănătate prin determinarea aderării la acest concept a instituțiilor responsabile în domeniul sănătății, a societății civile, a instituțiilor academice și a societăților științifice medicale și a tuturor unităților sanitare, prin stimularea unităților sanitare să exceleze în furnizarea asistenței medicale sigure, eficiente și de cea mai înaltă calitate precum și măsurarea calității în cadrul unui proces organizat de evaluare externă și acreditarea unităților sanitare.

- Viziunea

Asigurarea accesului universal și echitabil la servicii de sănătate sigure, eficace și eficiente, conforme cu nivelul progresului înregistrat de tehnica și științele medicale.

- Scopul

Scopul implementării conceptelor de calitate în sănătate este îmbunătățirea cadrului organizatoric și de reglementare națională pentru asigurarea serviciilor de sănătate conforme cu așteptările și exigențele populației, ale profesioniștilor din sănătate și ale autorităților.

- Principiile calită iiț

1. Orientarea organizaţiei către pacient („client”). Acest principiu constă în dezvoltarea capacităţilor organizaţiei de a înţelege şi a satisface cerinţele pacienţilor săi. Identificarea cerinţelor, necesităţilor şi aşteptărilor pacienţilor permite transpunerea acestora în specificaţii cu privire la anumite caracteristici de calitate care stau la baza serviciilor de îngrijiri de sănătate furnizate de organizație.

2. Asigurarea „leadership-ului”. Principiul constă în asigurarea angajamentului personal, al managerului general şi al structurii de conducere, de a se implica în aplicarea abordării integrate a calităţii. În acest scop, managementul organizaţiei va adopta planuri de dezvoltare, de îmbunătăţire a calităţii, a sistemul de conducere a organizaţiei în sine, a sistemului de instruire internă etc.

3. Implicarea întregului personal în luarea deciziilor. Principiul constă în dezvoltarea capacităţilor tuturor şi asigurarea premiselor pentru a fi posibilă decizia individuală în rezolvarea problemelor de zi cu zi şi de a se implica în proiecte de îmbunătăţire a calităţii.



4. Abordarea bazată pe proces. Toate activităţile din organizaţie trebuie abordate ca procese documentate şi controlate, pentru a satisface cerinţele pacienţilor şi ale aparţinătorilor/familiei. Trebuie să fie stabilite responsabilităţi precise pentru conducerea proceselor, iar interfeţele proceselor cu funcţiile organizaţiei trebuie să fie identificate. Toţi salariaţii trebuie să cunoască misiunea şi viziunea organizaţiei și trebuie să participe la monitorizarea proceselor.

5. Abordarea managementului ca sistem. Identificarea, înţelegerea şi conducerea sistemului de management al calităţii, format din procese intercorelate, pentru obiective date, îmbunătăţeşte eficienţa organizaţiei. Integrarea managementului clinic cu cel financiar crează sistemul de management ce asigură cele mai bune decizii pentru creșterea calității asistenței medicale.

6. Îmbunătăţirea continuă a performanţelor și a calității. Acest principiu constă în implicare şi consecvenţă la toate nivelurile şi în toate sectoarele de activitate, în privinţa creşterii performanţelor organizaţiei, depunerea unor eforturi ample şi susţinute pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor furnizate, cu accent pe individ şi comunitate, asigurarea îmbunătățirii calității la nivelul structurilor, proceselor şi al rezultatelor serviciilor de sănătate şi, implicit, al calității managementului și al calității informaţiei din sănătate, ce asigură decizia oportună, informată şi fundamentată.

7. Siguranța pacienților prioritară. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a cerut statelor membre să acorde urgent cea mai mare atenție posibilă problemei siguranței pacienților, să stabilească și să consolideze sistemele fundamentate științific, necesare pentru îmbunătățirea siguranței pacienților și a calității asistenței medicale. În textul rezoluției WHA55.18/2002 s-a recunoscut necesitatea promovării siguranței pacienților ca principiu fundamental al tuturor sistemelor de sănătate.

- Valori

Valorile constituie fundaţia pe care se bazează viziunea pentru viitor în privința calității în sănătate, pentru creșterea continuă a nivelului acesteia, înţelegerea misiunii şi eforturilor planificate pentru atingerea obiectivelor strategice propuse.

Principalele valori ale calității în sănătate, susținute în strategie, sunt:

Valori Umanitare

Grija și compasiunea, demnitatea și respectul: Strategia „Calitate în Sănătate” așează pacientul în mijlocul sistemului, acesta are dreptul să fie reprezentat în mecanismele decizionale, să fie tratat cu respectarea demnităţii şi drepturilor sale, consecința directă fiind satisfacția pacientului; pe de altă parte, sistemul se va baza pe responsabilizarea populaţiei de a se plia pe cerinţele programelor de prevenţie şi tratament recomandate.

Disponibilitatea și Echitatea: Creşterea accesului la serviciile de sănătate de bază pentru întreaga populație, în special pentru persoanele vulnerabile şi dezavantajate.



Solidaritatea: Întărirea măsurilor publice, naționale sau locale, ce au ca beneficiari categoriile de persoane vulnerabile și defavorizate, pentru reducerea decalajului generat de vulnerabilitate și de accesul limitat la serviciile de sănătate.

Valori Profesionale Etica profesională: Etica profesională este ansamblul principiilor morale privind credințele, valorile, normele și concepțiile însușite de oameni cu privire la dezvoltarea istorică a instituției/firmei în care lucrează. Personalul din sănătate are atitudine şi comportament profesioniste şi etice în relaţia cu pacientul şi demonstrează respect pentru viaţa individului şi drepturile omului.

Onestitatea: Personalul din sănătate acționează în spiritul adevărului și corectitudinii față de pacient, astfel că pacientul trebuie să-și dea consimțământul pentru orice intervenție urmează a se efectua asupra sa și doar după ce a fost informat, în prealabil, cu privire la scopul, natura intervenției, consecințele și riscurile.

Responsabilitatea: Personalul din sănătate își asumă răspunderea, în limitele domeniului său de competență și atribuțiilor specifice, pentru ca pacientul să primească, în funcție de particularitățile sale medicale, religioase, de vârstă sau de alt tip, cea mai bună asistență medicală.

Împuternicirea personalului din sănătate: Valorizarea, recompensarea şi formarea adecvată a personalului, precum şi oferirea de oportunităţi pentru ca specialiştii din sănătate să contribuie la organizarea şi furnizarea serviciilor de sănătate.

Munca în echipă: Rezultatele actului medical sunt consecința implicării specialiștilor din mai multe domenii medicale, sociale, tehnice sau economice, atât prin echipe multi/pluri-disciplinare, cât și prin colaborarea între compartimentele unităților sanitare.

Valori de SistemEficiența reală: Asigurarea celui mai bun randament al investiției publice în sănătate, prin raportarea cheltuielii cu sănătatea la beneficiile obţinute în starea de sănătate a populaţiei.

Comunicarea şi transparenţa: Decizia privind priorităţile naţionale din sănătate şi dezvoltarea serviciilor de sănătate se ia în mod deschis, cu implicarea pacienţilor, consultarea principalilor actori din sănătate, comunicarea motivaţiei şi a deciziei către personalul medical şi comunitate.

Ancorarea în evidenţe, asigurarea valorii adăugate pentru resursele investite: Promovarea medicinei bazate pe dovezi atât în practica clinică, la nivel individual, cât şi în abordarea populaţională, de sănătate publică.

Conştientizarea populaţiei şi responsabilizarea individului: O mai bună înţelegere şi conştientizare la nivel individual a principalilor factori determinanţi ai bolilor, dar şi a rolului şi responsabilităţii fiecărei persoane în a adopta comportamente sănătoase, a măsurilor cu caracter preventiv, care pot contribui la menţinerea unei cât mai bune stări de sănătate pe parcursul vieţii şi, implicit, a capacităţii şi productivităţii membrilor comunităţii, a societăţii în ansamblul ei.



Responsabilizarea şi implicarea comunităţii pentru descentralizarea în sănătate: Descentralizarea în luarea unor decizii şi a managementului sănătăţii, dar şi creşterea competenţelor comunităţilor locale şi a responsabilizării acestora pentru utilizarea cât mai eficace a resurselor disponibile serviciilor de sănătate, pentru îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei.

Promovarea Guvernanței clinice: Promovarea guvernanței clinice valorizează un tip de management bazat pe fuziunea eficacității serviciilor clinice cu eficiența economică, dar și pe creșterea siguranței asistenței medicale și implicarea pacientului și familiei în îngrijire, cu impact pozitiv în creșterea nivelului de satisfacție, conducând astfel la creșterea calității serviciilor medicale. Este conceptul de integrare holistică a beneficiilor abordării clinice, a perspectivei eficienței economice, împreună cu nevoile legate de siguranța pacientului și cu avantajele specifice managementului calității în sănătate. Deasemenea, subliniază valoarea auditului clinic ca generator al consultării între specialiști, dar și pentru fundamentarea deciziilor cu privire la procesele medicale specifice.



- Priorită i strategiceț

Conectarea societății civile, rețelelor de specialiști, unităților sanitare și instituțiilor responsabile în sănătate, în jurul conceptelor calității;

Dezvoltarea mecanismelor pentru creșterea satisfacției pacienților și populației față de serviciile din sectorul de sănătate și pentru creșterea siguranței asistenței medicale;

Fundamentarea deciziilor organismelor centrale, în domeniul sănătății în general, a managementului calității în sănătate și a siguranței pacientului, în special, pe baza indormațiilor documentate colectate direct de la unitățile sanitare

Elaborarea și aprobarea standardelor de calitate pentru toate tipurile de unități sanitare;

Urmărind creșterea performanțelor actului medical, a siguranței asistenței medicale, a calității serviciilor asociate asistenței medicale și a eficienței sistemului de sănătate în privința obținerii și menținerii sănătății populației

Revizuirea și elaborarea la nivel național a reglementărilor de practică și parcurs terapeutic;

Organizarea activităților de pregătire a specialiștilor în domeniul calității, responsabililor din cadrul unităților sanitare și a evaluatorilor externi;

Informarea și asistența metodologică acordată unităților sanitare în vederea pregătirii pentru implementarea managementului calității în sănătate și a măsurilor pentru siguranța asistenței medicale, inclusiv pentru modificarea culturii organizaționale a unităților sanitare;

Acreditarea calității serviciilor de sănătate pentru toate unitățile sanitare, ca măsură unitară de diferențiere, din perspectiva pacienților, a calității serviciilor sanitare;

Acordarea de suport pentru informare și documentare în vederea creșterii nivelului de complianță față de cerințele standardelor de acreditare și după obținerea acreditării;

Descentralizarea în teritoriu a unora dintre activitățile de management al calității în sistemul național de sănătate.



- Arii strategice pentru calitate în sănătate

Aria strategică 1: Standarde de management al calității în sistemul național de sănătate

îmbunătățirea sistemului de reglementare a calității, inclusiv prin integrarea conceptului de guvernanţă clinică;

stimularea elaborării şi actualizării ghidurilor clinice;

stimularea dezvoltării şi actualizării protocoalelor clinice pe niveluri de asistenţă medicală şi a procedurilor de „parcurs terapeutic” (traseul clinic);

implementarea unui mecanism formal care să garanteze implicarea pacienţilor/asociaţiilor de pacienţi şi reprezentanților societăţii civile în probleme de calitate în sănătate, pentru creșterea gradului de satisfacție a pacienţilor şi a populaţiei față de serviciile de sănătate.

Aria strategică 2: Implementarea managementului calității în sistemul național sanitar

pregătirea unităților sanitare, în vederea creșterii calității serviciilor medicale;

evaluarea structurii, proceselor, performanțelor, măsurarea nivelului de calitate obținut și acreditarea unităților sanitare;

dezvoltarea măsurilor pentru menținerea și îmbunătățirea nivelului de calitate al unităților sanitare;

implementarea unui mecanism de monitorizare unitară/standardizată (pentru reducerea variabilităţii de practică) a performanței unităților sanitare, centrată pe calitate și pe furnizarea feedback-ului pentru îmbunătățirea calității (cu accent pe continuitatea îngrijirilor, pe relația medic-pacient, pe comunicarea între profesioniști şi pe respectarea drepturilor pacientului).

Aria strategică 3: „Măsuri transversale și zonale”

întărirea capacităţii instituţionale;

eficientizarea sistemului de evaluare a calității;

dezvoltarea infrastructurii zonale în vederea monitorizării sistemului de management al calității;

cercetare și inovare pentru creșterea calității în sănătate;

cercetare pentru documentare necesară la nivel administrativ;

crearea premiselor continuării evoluției domeniului calității, prin formarea specialiștilor.



2. Contextul actual al calită ii în sănătate:țÎn România, conceptele de calitate în sănătate și de management al calității în sănătate,

împreună cu dezvoltarea unor standarde pentru spitale și acreditarea acestora au intrat în preocupările autorităților începând cu anul 1995. După seminarul “Acreditarea si Dezvoltarea Standardelor in Spitale” (Bucuresti, Romania), a fost semnat un program comun al Ministerului Sanatatii, Asociația Spitalelor din Romania și Joint Commission International, USA pentru dezvoltarea unui sistem de standarde de spital și acreditarea spitalelor în Romania și s-a înființat Consiliul de Inițiativă pentru Acreditarea Spitalelor în România.

În perioada anilor 1995-1996 au loc întâlniri periodice în SUA cu specialiști ai Joint Commission International și alti membri ai Consiliului de inițiativă pentru Evaluarea și Acreditarea Spitalelor din România.

În anul 1996 se elaborează “Programul de pregatire a evaluatorilor de spitale” din Romania, sunt efectuate Cursuri și Stagii de pregatire pentru două grupe de evaluatori (de câte 15 evaluatori), sunt efectuate 3 simulări de evaluari în spitale, în Romania, evaluari efectuate de echipe comune române și evaluatori seniori ai Joint Commission International, USA, este finalizată prima variantă de “Standarde pentru Evaluarea și Acreditarea Spitalelor din Romania”, este proiectată o bază de date cu informații pentru acreditarea spitalelor. Tot în anul 1996 a fost elaborat și înaintat Parlamentului României un proiect de Lege privind organizarea, funcționarea și finanțarea spitalelor.

În perioada anilor 1996 si 1997 au loc stagii de pregătire teoretică în SUA, la Sediul J.C.A.H. și Joint Commission International și aplicații practice (evaluări) în Chicago, Minneapolis și Long Island, pentru personal român, reprezentant al Asociatiei Spitalelor din Romania.

În februarie 1999, proiectul de Lege privind organizarea, funcționarea și finanțarea spitalelor, a intrat în dezbaterea Comisiei pentru sănătate și familie a Camerei Deputaților, evidențiindu-se nevoia de reformă structurală la nivelul întregului sistem de sănătate fiind avansată ideea unui capitol referitor la Comisia de acreditare a spitalelor și înființarea acesteia sub denumirea de „Agenție Națională de Acreditare”. Legea privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor a fost adoptată cu nr. 146/1999, ulterior abrogată prin adoptarea altor reglementări pentru organizarea evaluării, acreditării și managementului calității.

În anul 2006 este adoptată Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care stabilește ca obligație a spitalelor intrarea în procedura de acreditare și că „Acreditarea se acordă de Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor, instituţie cu personalitate juridică, ce funcţionează în coordonarea primului-ministru”, iar „procedurile, standardele şi metodologia de acreditare se elaborează de către Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor”.

În anul 2008 a fost înființată Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor – Co.N.A.S. prin Hotărârea Guvernului nr. 1148/2008 privind componența, atribuțiile și modul de organizare și funcționare ale Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor. Obiectivul principal al Co.N.A.S. a fost acreditarea spitalelor din România, în vederea aplicării politicilor şi programelor Guvernului în



domeniul sanitar și a armonizării cu legislaţia europeană, în scopul îmbunătăţirii continue a calităţii serviciilor medicale spitaliceşti.

Co.N.A.S. a elaborat prima ediție a standardelor de acreditare a spitalelor, aprobată prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 972/2010 pentru aprobarea Procedurilor, standardelor și metodologiei de acreditare a spitalelor.

În perioada anilor 2010-2011 au fost elaborate instrumentele de evaluare a calității serviciilor de sănătate și Codul de conduită a evaluatorilor și s-a realizat instruirea evaluatorilor în cadrul unor cursuri cu durata de patru zile.

Potrivit prevederilor art. 175 alin. (1) din forma anterioară republicării a Legii nr. 95/2006, „După obținerea autorizației sanitare de funcționare, spitalul intră, la cerere, în procedura de acreditare. Procedura de acreditare nu se poate extinde pe o perioadă mai mare de 5 ani. Neobținerea acreditării în termen de 5 ani de la emiterea autorizației de funcționare conduce la desființarea spitalului în cauză”.

Procesul de acreditare a spitalelor din România a început în anul 2011, acreditarea națională fiind acordată de către CoNAS în urma evaluării de către evaluatori externi independenți.

Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate - A.N.M.C.S. a fost înființată prin reorganizarea Co.N.A.S., conform prevederilor O.G. nr. 11/2015 aprobată cu modificări prin Legea nr. 126/2015, ca organism de acreditare a unităților sanitare.

O dată cu intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 11/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 126/2015, a fost redefinită noțiunea de ”acreditare” și s-a introdus condiția ca, pentru a intra în procesul de evaluare în vederea acreditării, „în structura unităţilor sanitare, să existe o structură de management al calităţii serviciilor medicale”, potrivit art. 173 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015.

Totodată a fost extins obiectul de activitate al instituției, de la acreditarea unităților spitalicești la acreditarea tuturor unităților sanitare și s-a creat cadrul legal pentru înființarea A.N.M.C.S., având regim juridic de „instituţie publică cu personalitate juridică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul managementului calităţii în sănătate, înfiinţată prin reorganizarea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor”, conform art. 175 alin.(3) din Legea nr. 95/2006 [devenit art. 173 alin. (3) din Legea republicată].

În perioada septembrie 2015 – iulie 2017, A.N.M.C.S. a fost organizată și a funcționat în baza Hotărârii Guvernului nr. 629/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 619 din 14 august 2015. Componenţa, atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare ale A.N.M.C.S. au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 629/2015.

Conform modificărilor aduse art. 175 alin. (6) din Legea nr. 95/2006 - devenit art. 173 alin. (6) ulterior republicării - o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 126/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 5 iunie 2015, Colegiul Director al A.N.M.C.S., organul colectiv de



conducere al instituției, era format din 23 de persoane, reprezentanți ai autorităţilor, instituţiilor şi organizaţiilor interesate în calitatea serviciilor de sănătate și era condus de Președintele A.N.M.C.S.

În anul 2016 a fost încheiat primul ciclu de acreditare a spitalelor și, urmare experienței acumulate, au fost revizuite Standardele de calitate și metodologia de acreditare a spitalelor fiind elaborată și aprobată, în anul 2017, Ediția a II-a a Standardelor și metodologiei de acreditare a spitalelor. Totodată, urmare schimbărilor de abordare a calității în sistemul de sănătate, promovate de Hotărârea Guvernului nr. 629/2015, a fost promovată dezvoltarea activităților legate de managementul calității în sănătate, regionalizarea monitorizării unităților sanitare acreditate și a monitorizării evenimentelor adverse asociate actului medical și aprobată Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate.

Evoluția reglementărilor în domeniul asigurării calității serviciilor de sănătate, rezultată din cronologia modificărilor suferite de Legea nr. 95/2006, relevă următoarele:

inițial asigurarea calității serviciilor de sănătate a fost dată de legiuitor în competența Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), prin respectarea unor măsuri ca acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori autorizaţi şi evaluaţi conform legii;

elaborarea criteriilor de evaluare a calității serviciilor de sănătate era stabilită de legiuitor în competența CNAS și a Ministerului Sănătății;

ulterior, în anul 2015, prin Legea nr. 126/2015 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 11/2015, legiuitorul a stabilit asigurarea calității în competența nou-înființatei A.N.M.C.S.;

din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 126/2015, A.N.M.C.S. este singurul organism competent potrivit legii să evalueze calitatea serviciilor de sănătate.

Prin Legea nr. 126/2015 pentru aprobarea OUG nr. 11/2015 este reafirmată competența A.N.M.C.S. de evaluare a calității serviciilor de sănătate, cu atât mai mult cu cât, după intrarea în vigoare a Legii nr. 126/2015 și după republicarea Legii nr. 95/2006, actualul art. 249 (fostul art. 238) din Legea nr. 95/2006 prevede la alin. (2) că: „(2) Evaluarea în vederea acreditării şi acreditarea unităţilor sanitare se fac în baza standardelor, procedurilor şi metodologiei elaborate de Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate.”

- Context actual al sistemului de management al calită iiț

Contextul internațional

Încă din anul 1978, la Conferința internațională privind asistența medicală primară, ce a avut loc la Alma-Ata, Kazahstan, prin publicarea „Declarației de la Alma-Ata” care cuprindea formulată „Strategia de combatere a bolilor”, Organizația Mondială a Sănătății a început un demers strategic reluat în anul 1986, la Conferinţa de promovare a sănătăţii care a avut loc la Ottawa, prin elaborarea „Chartei de la Ottawa de promovare a sănătății”.

În anul 1997, în cadrul celei de-a 4-a Conferinţe Internaţionale de Promovare a Sănătăţii de la Jakarta, s-au identificat priorităţile în acest domeniu pentru secolul XXI. Acestea au fost adoptate sub numele „Declarația Mondială a Sănătății” de către a 55-a Adunare Generală a OMS, la data de 14 mai 1998. În cadrul Declarației Mondiale a Sănătății se recunoaște că „schimbările în situația din domeniul



sănătății mondiale necesită punerea în aplicare a politicii <<Sănătate pentru toți în secolul XXI >> prin intermediul politicilor și strategiilor regionale și naționale relevante”. Sunt formulate astfel cele „21 de obiective ale OMS pentru sănătatea populației în secolul XXI”. HEALTH21 este răspunsul regiunii europene la această cerinţă.

În privința calității asistenței medicale și managementului calității în sănătate, relevant este Obiectivul nr. 16: „Managementul calității asistenței medicale”. Se afirmă că „statele membre să asigure că managementul sectorului de sănătate, din programele de sănătate pentru populație, este orientat pentru obținerea rezultatelor sănătății, la nivel clinic, pentru fiecare pacient individual.”

„În special:16.1 eficacitatea strategiilor majore de sănătate publică ar trebui evaluată în termeni de rezultate în domeniul sănătății și deciziile privind strategiile alternative de abordare a problemelor individuale de sănătate ar trebui luate din ce în ce mai mult prin compararea rezultatelor în materie de sănătate și a rentabilității acestora;16.2 toate țările ar trebui să dispună de un mecanism național pentru monitorizarea și dezvoltarea continuă a calității îngrijirii pentru cel puțin zece condiții de sănătate majore, inclusiv măsurarea impactului asupra sănătății, rentabilitatea și satisfacția pacienților;16.3 Rezultatele din domeniul sănătății în cel puțin cinci dintre condițiile de sănătate de mai sus ar trebui să înregistreze o îmbunătățire semnificativă, iar studiile ar trebui să arate o creștere a satisfacției pacienților față de calitatea serviciilor primite și creșterea respectării drepturilor lor.”

În HEALTH21 se afirmă, ca țintă: „Orientarea sectorului sănătății către asigurarea unui câștig de sănătate mai bun, a echității și a rentabilității.”

Iar relativ la acest obiectiv, se precizează: „Sunt disponibile soluții care pot îmbunătăți atât calitatea, cât și eficiența costurilor sistemelor de sănătate. Măsurarea rezultatelor în materie de sănătate identifică resursele care pot fi eliberate pentru a răspunde cerințelor crescânde din sectorul sănătății.”

OMS definește și căi specifice de acțiune, precizând că „acest obiectiv poate fi atins dacă:• toate unitățile care furnizează asistență medicală adoptă practici bazate pe dovezi validate

științific, atât în îngrijirea de rutină, cât și în momentul introducerii unor noi proceduri, cu indicatorii calitativi de îngrijire definiți la nivelul îngrijirii clinice dar și monitorizarea calității asistenței medicale care face parte integrantă din activitatea fiecărei unități de îngrijire;

• statele membre dezvoltă politici și mecanisme care garantează drepturile pacienților, inclusiv respectarea valorilor morale, culturale, religioase și filosofice și a convingerilor lor și promovează o dezbatere publică deschisă cu privire la aspectele etice ale politicii de sănătate și asistenței medicale;

• măsurile educaționale și alte măsuri oferă profesioniștilor din domeniul sănătății motivația și abilitățile necesare pentru a adopta cele mai bune practici și pentru a fi responsabili pentru rezultatul muncii lor;

• rezultatele sănătății și criteriile de cost-eficacitate sunt folosite în mod regulat atunci când se evaluează procedurile și practicile;

• tehnologiile noi și existente, inclusiv produsele farmaceutice, sunt monitorizate și evaluate în permanență în ceea ce privește impactul asupra sănătății, rezultatele și cost-eficacitatea;



• este creat un sistem de documentare, monitorizare și îmbunătățire a rezultatelor asistenței medicale, iar documentația de rutină privind rezultatele este difuzată furnizorilor de asistență medicală, cu respectarea anonimatului;

• informațiile privind practicile bazate pe dovezi sunt ușor accesibile furnizorilor de servicii medicale.”

De asemenea, pentru măsurarea succesului, sunt definite „Domenii sugerate pentru formularea de indicatori:

• Mortalitatea evitabilă (din condiții selectate de exemplu, apendicita, hernia, obstrucția intestinală, efectele adverse ale agenților terapeutici și alte cauze de deces care pot fi evitate)

• Indicatori specifici privind calitatea asistenței medicale (rate de infecție chirurgicală a plăgilor, complicații diabetice, rate de autopsie, estimări ale satisfacției pacienților etc.)”

HEALTH21 precizează că: „Măsurarea sistematică a rezultatelor în domeniul sănătății în îngrijirea clinică - utilizând indicatori de calitate standardizați la nivel internațional și rezultatele obținute în bazele de date prin care rezultatele pot fi comparate cu cele ale colegilor - este un instrument indispensabil nou pentru dezvoltarea continuă a calității îngrijirii pacienților. Astfel de măsurători ale impactului asupra sănătății, ca un început al procesului de dezvoltare a calității asistenței medicale, împreună cu un accent mai mare pe medicina bazată pe dovezi, pot oferi instrumente noi pentru evaluarea tehnologiei și pentru o aplicare mai eficientă și mai eficientă a intervențiilor de diagnosticare și curativă. Ei pot identifica ce funcționează, ce este necesar și ce nu. Acest lucru permite o abordare științifică în identificarea unor noi intervenții promițătoare și în reducerea oricăror proceduri, farmaceutice și echipamente inutile. De asemenea, poate identifica resursele care pot fi eliberate pentru a ajuta la satisfacerea cerințelor crescânde din sectorul sănătății care decurg din îmbătrânirea populației și introducerea constantă a tehnologiilor mai complexe în domeniul sănătății.”

În 18 iunie 1996, la Conferința pentru Reforma Sănătății în Europa ce a avut loc la Ljubljana în perioada 17-20 iunie 1996, a fost adoptată „Carta de la Ljubljana cu privire la reforma serviciilor de sănătate din Europa”, fiind stabilite principiile fundamentale ale reformelor sistemelor de sănătate. Acestea trebuie să fie:

- în baza unor valori: „Reformele în sănătate trebuie să fie guvernate de principiile demnității umane, echității, solidarității și eticii profesionale”;

- țintite către sănătate: „Orice reformă majoră în domeniul sănătății ar trebui să se refere la obiective clare privind câștigul de sănătate. Protecția și promovarea sănătății trebuie să reprezinte o preocupare principală a întregii societăți.”;

- centrate pe oameni: „Reformele în domeniul sănătății trebuie să abordeze nevoile cetățenilor, ținând cont, prin procesul democratic, de așteptările lor privind sănătatea și asistența medicală. Aceștia ar trebui să se asigure că vocea și alegerea cetățeanului influențează decisiv modul în care serviciile de sănătate sunt proiectate și operate. Cetățenii trebuie, de asemenea, să împartă responsabilitatea pentru propria lor sănătate.”;

- centrate pe calitate: „Orice reformă în domeniul sănătății trebuie să aibă ca obiectiv - și să includă o strategie clară pentru - îmbunătățirea continuă a calității asistenței medicale furnizate, inclusiv a rentabilității acesteia.”;

- pe baza unor finanțări adecvate: „Finanțarea sistemelor de îngrijire a sănătății ar trebui să permită asigurarea unei astfel de îngrijiri tuturor cetățenilor într-o manieră durabilă. Aceasta implică



acoperirea universală și accesul echitabil al tuturor persoanelor la îngrijirea necesară. Aceasta, la rândul său, necesită utilizarea eficientă a resurselor de sănătate. Pentru a garanta solidaritatea, guvernele trebuie să joace un rol crucial în reglementarea finanțării sistemelor de sănătate.”;

- orientate către asistența medicală primară: „Reformele, cu asistență medicală primară ca filosofie, ar trebui să asigure că serviciile de sănătate de la toate nivelurile protejează și promovează sănătatea, îmbunătățesc calitatea vieții, previn și trata bolile, reabilitează pacienții și îngrijesc suferințele și bolnavii terminali. Acestea ar trebui să consolideze procesul de luare a deciziilor în comun de către pacient și furnizorul de servicii de îngrijire și să promoveze complexitatea și continuitatea îngrijirii în mediile lor culturale specifice.”

Totodată, în textul Cartei, au fost formulate principiile pentru managementul schimbărilor structurale la nivelul serviciilor de sănătate:

- dezvoltarea politicilor de sănătate;- ascultarea vocii și alegerii cetățenilor;- modificarea asistenței medicale furnizate;- reorientarea resurselor umane pentru asistența medicală;- consolidarea managementului;- învățarea din experiență.

Recomandarea nr. R (97) 17, adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 30 septembrie 1997, a fost elaborată de Comitetul de experți pentru asigurarea calității în domeniul sănătății și reglementează, la nivelul țarilor membre ale Uniunii Europene, dezvoltarea și implementarea sistemelor de îmbunătățire a calității (QIS) în domeniul sănătății.

„Unul dintre scopurile prioritare ale politicilor naționale de sănătate și ale Organizației Mondiale a Sănătății este promovarea calității asistenței medicale în ceea ce privește accesul egal la asistența medicală, calitatea vieții și satisfacția utilizatorilor, precum și utilizarea eficientă a resurselor. Recomandarea (97) 17 subliniază importanța creării unor politici și structuri care să sprijine dezvoltarea și punerea în aplicare a "sistemelor de îmbunătățire a calității" și stabilește orientări în acest sens. Expunerea de motive descrie în detaliu procedurile și procesele necesare pentru punerea în aplicare a sistemelor de îmbunătățire a calității.”

În preambulul recomandării se afirmă că „îmbunătățirea continuă a calității asistenței medicale este o prioritate-cheie pentru toate statele membre, în special în situația unor restricții economice și a unor bugete reduse în domeniul sănătății” și se precizează că asistența medicală de bună calitate acoperă:

„─ aspectele structurale și organizaționale ale asistenței medicale, cum ar fi accesibilitatea; ─ aspecte de proces precum excelența profesională și utilizarea eficientă a resurselor; și ─ un rezultat bun al asistenței medicale”.

De asemenea se afirmă că „asigurarea unei asistențe medicale de calitate este o obligație a tuturor statelor membre și necesită o atenție și o acțiune planificată, sistematică și continuă, precum și mobilizarea tuturor actorilor, inclusiv a cercetătorilor” și că „o multitudine de rezultate ale cercetării demonstrează importanța riscurilor iatrogenice, atât în ceea ce privește medicația, cât și cele legate de medicație, care apar în practica medicinei”

Consiliul Europei, prin textul adoptat de Comitetul de Miniștri la 30 septembrie 1997, „recomandă guvernelor statelor membre să creeze, după caz, politici și structuri care să sprijine



dezvoltarea și implementarea "sistemelor de îmbunătățire a calității" (QIS), adică sisteme de asigurare și îmbunătățire continuă a calității asistenței medicale la toate nivelurile, în conformitate cu orientările enunțate în anexa recomandării.”

Conform anexei Recomandării, o dimensiune importantă a sistemelor de îmbunătățire a calității (a treia în succesiunea din textul anexei la Recomandare) vizează crearea condițiilor necesare înființării, implementării și menținerii îmbunătățirii calității. Aceasta este partea de gestionare a îmbunătățirii calității. Astfel de condiții sunt:

„─ politici: legi și reglementări ale autorităților sanitare; misiunile și politicile organizațiilor profesionale; echipe de management ale instituțiilor care creează un cadru pentru îmbunătățirea calității; etc.

─ structuri: formarea de comitete și consilii cu responsabilitate specială pentru stimularea activităților de îmbunătățire a calității etc.; atunci când este necesar, comisiile responsabile cu determinarea compatibilității sistemelor de îmbunătățire a calității și a instrumentelor acestora cu principiile etice.

─ resurse: furnizarea de personal pentru anumite sarcini de îmbunătățire a calității; asigurarea (extra) a timpului și a banilor pentru profesioniști și practici/echipe; furnizarea de educație privind îmbunătățirea calității și sprijinul specializat pentru implementarea sistemelor de îmbunătățire a calității; furnizarea de instrumente pentru îmbunătățirea calității (computere, baze de date, protocoale și alte materiale); etc.”

Conform Anexei, următoarele caracteristici esențiale ale sistemelor de îmbunătățire a calității ar trebui implementate:

─ identificarea problemelor de calitate și a succeselor;─ colectarea sistematică a datelor privind asistența medicală;─ standarde și orientări bazate pe dovezi pentru îngrijiri de înaltă calitate, rentabile;─ implementarea modificărilor necesare prin mecanisme și strategii eficiente;─ măsurarea impactului schimbărilor;─ exploatarea celor mai bune practici.

De asemenea, în aceeași anexă se explică faptul că: „Fiecare sistem de îmbunătățire a calității este alcătuit din mai multe activități interconectate, realizate cu instrumente eficiente și fezabile. Activitățile desfășurate fac parte dintr-un proces ciclic continuu integrat în activitatea zilnică. Un astfel de proces se referă în principal la patru activități conexe:

- identificarea și selectarea zonelor care necesită îmbunătățiri și definirea problemelor (prin evaluarea nevoilor și analiza problemelor utilizând o varietate de surse);

- stabilirea sau selectarea de orientări, criterii sau obiective pentru o asistență medicală de bună calitate (prin dezvoltarea consensului, stabilirea de orientări bazate pe dovezi, aranjamente locale privind furnizarea de îngrijiri, identificarea bunelor practici, benchmarking etc.);

- colectarea datelor și evaluarea calității actuale a asistenței medicale (măsurarea asistenței medicale actuale, determinarea variației, evaluarea îndeplinirii criteriilor de calitate etc.): acest lucru se poate face "pe plan intern" (de către unitățile sanitare sau instituțiile în sine) sau "extern" (de către alții, cum ar fi pacienții, finanțatorii sau organizațiile specifice);

- realizarea schimbării (prin strategii sau programe de îmbunătățire a calității sau prin rezolvarea problemelor, evaluarea progresului).”



Recomandarea Consiliului Europei, adoptată la 30 septembrie 1997, conține, de asemenea, definițiile principalelor concepte cu care operează sistemele de îmbunătățire a calității:

„Calitate: Proprietățile și caracteristicile unui produs sau serviciu care îl fac capabil să satisfacă nevoile exprimate sau implicite.

Calitatea asistenței medicale: Calitatea asistenței medicale este gradul în care tratamentul eliberat crește șansele pacientului de a obține rezultatele dorite și diminuează șansele de rezultate nedorite, având în vedere stadiul actual al cunoașterii.

Componentele potențiale ale calității asistenței medicale includ următoarele:─ accesibilitate;─ eficacitate;─ eficiență;─ satisfacția pacienților;─ securitatea mediului în care este acordată asistența medicală și adecvarea asistenței medicale;─ evaluarea gradului de implementare și de realizare a asistenței medicale și a rezultatelor obținute.

Asigurarea calității:• Acțiunile combinate, atât predeterminate cât și sistematice, necesare pentru a inspira încrederea

adecvată în faptul că un produs sau un serviciu va satisface cerințele legate de calitate.- Asigurarea calității nu va fi completă dacă cerințele nu reflectă pe deplin nevoile utilizatorilor.- În interesul eficienței, asigurarea calității implică, în general, o evaluare permanentă a factorilor

care influențează caracterul adecvat al proiectului sau al specificațiilor pentru aplicațiile avute în vedere; implică, de asemenea, verificări și audituri ale operațiunilor de producție, instalare și control. Inspirația de încredere poate implica furnizarea de probe.

- În întreprinderi, managementul calității este folosit ca instrument de management. În situațiile contractuale, asigurarea calității este folosită și pentru a inspira încrederea în furnizor.

• Măsurarea nivelului de asistență medicală furnizată și, ori de câte ori este necesar, a mașinilor pentru îmbunătățirea acesteia.

Controlul calității: Tehnicile și activitățile operaționale utilizate pentru a satisface cerințele referitoare la calitate.

Managementul calității:• Aspectul managementului general care determină și implementează politica de calitate.

Note: 1. Atingerea nivelului dorit de calitate necesită angajarea și implicarea tuturor membrilor

întreprinderii, în timp ce responsabilitatea pentru managementul calității revine conducerii.2. Managementul calității cuprinde planificarea strategică, alocarea resurselor și alte activități

sistematice, cum ar fi planificarea, activitățile operaționale și evaluarea în ceea ce privește calitatea.

• Managementul calității include eforturile de măsurare a calității serviciilor de asistență medicală și de elaborare a programelor de îmbunătățire a calității asistenței medicale până la atingerea standardelor adecvate. Acest termen înlocuiește adesea termenul "asigurarea calității".

Standarde de calitate: Acestea sunt standarde care definesc nivelul minim, nivelul optim sau nivelul acceptabil al unei proceduri sau al unui rezultat. Un standard poate fi folosit pentru a defini o condiție ideală, o condiție obișnuită sau o condiție de referință. O măsură a calității sau cantității stabilite de o autoritate, o profesie sau consumator, care servește drept criteriu de evaluare.



Tehnica evaluării: Un proces care are ca scop examinarea consecințelor pe termen scurt și lung ale utilizării unei tehnologii asupra indivizilor și asupra societății în ansamblu. Aceasta ține cont de siguranța, eficacitatea, eficiența, costul și cost-beneficiul, precum și implicațiile sociale, economice și etice; actualizează, de asemenea, domenii care necesită o cercetare ulterioară.

Managementul total al calității (TQM): Metodă de management concentrată pe calitate și bazată pe participarea tuturor membrilor grupului, în vederea succesului pe termen lung prin satisfacția clienților și beneficiile pentru membrii grupului și pentru societate.”

În prezent, ca răspuns al comunității internaționale față de preocupările în domeniul sănătății și al managementului calității în sănătate, abordările de evaluare a rezultatelor unui sistem de sănătate vizează următorii indicatori care țin în special de managementul calității:

- starea de sănătate a populației: indicatori referitori la mortalitate, mortalitate evitabilă, speranța de viață, mortalitatea infantilă, rata bolilor cardiovasculare, cancerului, bolilor infecțioase;

- factorii de risc: ex. comportmentali (fumat, obezitatea, consum alcool, toxicodependența, lipsa activităților fizice);

- sistemul de sănătate: finanțare, organizare (centralizat/descentralizat, public/privat), mod de plată a serviciilor, personal medical existent în raport cu cel necesar, nivelul de orientare a asistenței medicale către prevenție, infrastructura;

- performanța sistemului de sănătate: eficacitate (indicatorii sunt în special în legătură cu mortalitatea evitabilă, programele de screening fiind o măsură a prevenției), accesibilitatea populației la servicii (în special pentru populația săracă și pentru cea rurală), capacitatea de adaptare (la nevoile populației) vizează indicatori care măsoară gradul de corelare între planificare și nevoi, finanțarea (alocarea resurselor suficiente și documentată), capacitatea forței de muncă, utilizarea tehnologiilor, transparența etc.

Contextul național

Organismele naționale care au atribuții în legătură cu calitatea în sănătate și cu managementul calității, alături de ANMCS, sunt Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de sănătate, OPSNAJ și, la nivel județean sau al municipiului București, Casele de asigurări de sănătate și Direcțiile de sănătate publică.

Atât conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cât și conform Legii nr. 185/2017 privind asigurarea calității în sistemul de sănătate, ANMCS este instutuția responsabilă la nivel național de dezvoltarea standardelor de calitate pentru unitățile sanitare, de evaluarea și acreditarea acestora, de elaborare a cadrului de reglementare în domeniul calității în sănătate. Potrivit art. 249 (1) din Legea nr. 95/2006, „evaluarea calităţii serviciilor de sănătate în vederea acreditării unităţilor sanitare revine Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate”, iar potrivit art. 249 (2) din Legea nr. 95/2006, „evaluarea în vederea acreditării şi acreditarea unităţilor sanitare se fac în baza standardelor, procedurilor şi metodologiei elaborate de Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate”.

Ministerul Sănătății este autoritatea centrală în domeniul sănătății publice și are, potrivit Legii nr. 95/2006, rolul de a coordona asistența de sănătate publică în România.



Împreună cu direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi alte structuri de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, structurile de specialitate din cadrul ministerelor şi instituţiile cu reţea sanitară proprie, precum şi împreună cu autorităţile din administraţia publică locală are responsabilitatea pentru asigurarea sănătății publice. Elaborează politicile și strategia sănătății publice.

Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătăţii, care pun în aplicare politica şi programele naţionale de sănătate publică pe plan local, identifică problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează şi implementează acţiuni locale de sănătate publică.

CNAS, prin Casele de asigurări de sănătate județene și cea a municipiului București, asigură în principal contractarea, finanțarea (asigură fondurile și finanțează) și urmărirea realizării serviciilor de sănătate publică iar, prin atribuțiile în domeniul programelor naționale de sănătate, cum este cea potrivit căreia „realizează organizarea, monitorizarea, evaluarea şi controlul implementării programelor naţionale de sănătate curative”, are atribuții directe în implementarea serviciilor de sănătate. Gestionează împreună cu casele de asigurări de sănătate, Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, din care sunt finanțate serviciile de sănătate publică care îndeplinesc condițiile legale obligatorii pentru contractare. Între aceste condiții este cea care precizează că „CNAS încheie contracte numai cu unităţile sanitare acreditate”.

În privința celorlalte instituții cu rol în sănătatea publică, potrivit normelor legislative în vigoare, acestea au următoarele atribuții cu implicații în calitatea serviciilor de sănătate:

- Colegiile medicilor avizează unitățile sanitare în vederea obținerii autorizației sanitare de funcționare;

- Direcțiile de Sănătate Publică din subordinea Ministerului Sănătații eliberează autorizația sanitară de funcționare.

În plus, acestea „urmăresc aplicarea criteriilor de control al calităţii serviciilor medicale pe baza standardelor de acreditare adoptate de către Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate” - art. 17 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În plus, potrivit art. 250 din Legea nr. 95/2006, „calitatea serviciilor de sănătate furnizate de către unităţile sanitare este verificată, în cursul unui ciclu de acreditare, de către structurile de control al calităţii serviciilor de sănătate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al direcţiilor de sănătate publică”.

În contextul Legii nr. 185/2017, pentru unităţile sanitare din ambulatoriu, standardele şi metodologia de acreditare, valabile pentru primul ciclu de acreditare, se elaborează și se adoptă de către ANMCS și, „pentru a furniza servicii de sănătate în relaţie contractuală cu sistemul public de asigurări de sănătate, unităţile sanitare din ambulatoriu” au obligația înscrierii în procesul de acreditare. Prevederea este aplicabilă mai multor categorii de unități sanitare, între care ambulatoriile, medicina de familie, unitățile farmaceutice etc.

Cadrul de reglementare națională



Prin Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calității în sistemul de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 26 iulie 2017, a fost creat un cadru legal distinct pentru organizarea și funcționarea A.N.M.C.S. și au fost, în consecință, abrogate prevederile art. 173 alin. (2) - (10), art. 174 şi art. 175 din Legea nr. 95/2006, republicată și cele ale Hotărârii Guvernului nr. 629/2015.

Legea nr. 185/2017 a intrat în dezbatere parlamentară la Camera Deputaților, în calitate de Cameră decizională, în luna septembrie 2016 și a fost votată în data de 24 iulie 2017 cu 220 de voturi „pentru”, 2 voturi „împotrivă” și 23 de abțineri.

Subliniem faptul că, în cuprinsul avizului emis, Consiliul Legislativ a reținut în mod expres importanța reglementărilor cuprinse în proiectul de act normativ în contextul exigențelor de la nivelul Uniunii Europene vizând stabilirea și dezvoltarea de politici și programe naționale privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale.

Asigurarea calităţii serviciilor de sănătate şi siguranţei pacientului este, potrivit art. 1 alin.(2) din Legea nr. 185/2017, responsabilitatea unităţilor sanitare, conform politicii şi strategiei de sănătate promovate de către MS şi A.N.M.C.S.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 185/2017, A.N.M.C.S. este autoritatea de standardizare şi evaluare imparţială a serviciilor de sănătate, de acreditare şi monitorizare a unităţilor sanitare, independentă faţă de părţile interesate.

Potrivit art. 5 alin. (1) din același act normativ, scopul A.N.M.C.S. constă în asigurarea şi îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor de sănătate şi a siguranţei pacientului, prin standardizarea şi evaluarea serviciilor de sănătate şi acreditarea unităţilor sanitare.

Legea nr. 185/2017 oferă, la art. 2 lit. e), definiția legală a acreditării unităţilor sanitare, constând în „procesul de validare a conformităţii caracteristicilor serviciilor de sănătate efectuate de către unităţile sanitare, cu standardele de acreditare adoptate de către ANMCS şi aprobate în condiţiile prezentei legi, în urma căruia unităţile sanitare sunt clasificate pe categorii de acreditare pentru a conferi încredere în competenţa tehnico-profesională şi organizatorică a acestora”.

Potrivit lit. f) din același act normativ, evaluarea unităţilor sanitare reprezintă „activitatea de analizare a nivelului de conformitate a unităţilor sanitare cu standardele de acreditare, desfăşurată de către evaluatori externi de servicii de sănătate, independenţi faţă de părţile interesate, la solicitarea de către unităţile sanitare a intrării în procedura de acreditare”.

Competența A.N.M.C.S. se extinde asupra unui număr de aproximativ 26.534 de unități sanitare (din care 25.834 de unități sanitare din ambulatoriu și aproximativ 700 de unități sanitare cu paturi), față de cele 433 de unități sanitare evaluate și acreditate în prezent.

Pentru obţinerea acreditării, unităţile sanitare achită, potrivit art.8 alin.(1) din Legea nr. 185/2017, o taxă de acreditare care este valabilă pentru un ciclu de acreditare, definit ca fiind intervalul de 5 ani de utilizare a unei ediţii a standardelor de acreditare [art. 2 lit. g) din Lege].



Conducerea A.N.M.C.S. este asigurată de către Colegiul director, Biroul permanent al Colegiului director, preşedintele A.N.M.C.S. și directorul general al instituției.

Confom art. 11 alin. (1) din Lege, Colegiul director al A.N.M.C.S., organ colectiv de conducere al Autorităţii, este format din 25 de persoane, reprezentanţi ai autorităţilor, instituţiilor şi organizaţiilor interesate în calitatea serviciilor de sănătate. Principalele atribuții ale Colegiului director sunt prevăzute la art. 11 alin. (10) din același act normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 6 lit. j) din Legea nr. 185/2017, A.N.M.C.S. poate propune, cu avizul conform al Colegiului director, înfiinţarea de oficii teritoriale ale instituției, pentru creşterea eficacităţii şi eficienţei procesului de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii serviciilor de sănătate şi a siguranţei pacientului, în funcţie de numărul unităţilor sanitare care intră în procesul de acreditare. Înfiinţarea oficiilor se face prin hotărâre a Guvernului.

În cuprinsul articolului unic al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/2017 pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea, funcționarea și atribuțiile oficiilor teritoriale ale Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 983 din 11 decembrie 2017, se prevede că oficiile teritoriale ale A.N.M.C.S. sunt structuri cu personalitate juridică, iar organizarea, funcționarea și atribuțiile acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

De asemenea, conform art. 19 alin (1) din Legea nr. 185/2017, personalul A.N.M.C.S. este constituit din personal contractual, iar numărul de posturi se stabilește prin Hotărâre a Guvernului.

Legea nr. 95/2006 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinde prevederi care, pe lângă birocratizarea activităților de evaluare, determină persistența dublei reglementări. Avem în vedere prevederile art. 173 alin. (1) și art. 249 alin. (3) referitoare la obligativitatea obținerii acreditării pentru a putea contracta cu casele de asigurări de sănătate, pe de o parte și dispozițiile art. 253 privind obligativitatea evaluării, de către casele de asigurări de sănătate, a furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale, de medicamente şi materiale sanitare în vederea intrării în relaţie contractuală cu acestea, pe de altă parte.

Perpetuarea situației în care instituția care contractează și plătește serviciile să evalueze și calitatea acestora, constituie o încălcare a principiului obiectivității, promovat la nivel internațional de către the International Organisation for Standardization (ISO) și the International Society for Quality in Healthcare (ISQua) precum și, la nivel european, de către the European Foundation for Quality Management (EFQM), the European co-operation for Accreditation (EA) ș.a. Aceasta face ca recunoașterea de către țările membre ale Uniunii Europene a calității seviciilor oferite de sistemul sanitar românesc, în contextul prevederilor Directivei 2011/24/UE din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, să fie afectată.

Stabilirea nivelului calității serviciilor medicale oferite de către fiecare unitate sanitară trebuie făcută de către o autoritate independentă, asemenea țărilor cu un sistem de sănătate performant.

Potrivit Legii nr. 95/2006, două dintre principalele funcții ale asistenței de sănătate publică sunt asigurarea calităţii serviciilor de sănătate publică și evaluarea calităţii, eficacităţii, eficienţei şi accesului la serviciile medicale.



Totodată trebuie avute în vedere prevederile Legii nr. 185/2017 potrivit cărora „ANMCS este autoritatea de standardizare şi evaluare imparţială a serviciilor de sănătate, de acreditare şi monitorizare a unităţilor sanitare, independentă faţă de părţile interesate” și „Standardizarea şi evaluarea serviciilor de sănătate se realizează de către ANMCS”.

Drept urmare, A.N.M.C.S. a întreprins demersuri pentru evitarea dublei reglementări prin corelarea dispozițiilor Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum și în vederea completării dispozițiilor alin. (7) al art. 2 din același act normativ, astfel încât cadrul normativ general pentru sănătate să cuprindă toate autoritățile cu responsabilități în sănătatea publică, după cum urmează: „(7) Responsabilitatea pentru asigurarea sănătăţii publice revine Ministerului Sănătăţii, direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi altor structuri de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate, Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, denumită în continuare CNAS, structurilor de specialitate din cadrul ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, precum şi autorităţilor din administraţia publică locală”.

Totodată, s-a propus modificarea părții introductive a art. 249 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 - potrivit căreia CNAS încheie contracte numai cu unităţile sanitare acreditate care respectă condiţiile prevăzute la lit. a) - c) din cuprinsul aceluiași alineat -, în sensul în care „Casele de asigurări de sănătate încheie contracte numai cu unităţile sanitare acreditate de către Autoritatea Naţională de Management al Calităţii în Sănătate, sau înscrise în procesul de acreditare la data contractării și care nu au depășit termenul de 5 ani de la data înscrierii, care respectă următoarele condiții: (...)”.

Demersurile A.N.M.C.S. pentru modificarea Legii nr. 95/2006 în sensul celor de mai sus, au fost inițiate atât la MS cât și la CNAS. Prin adresa nr. LM 11623/15.01.2018, CNAS a formulat o serie de observații față de propunerile de modificare și a comunicat faptul că urmează a se pronunța asupra proiectului de act normativ după ce va solicita și primi punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice cu privire la implicațiile financiare. MS nu a transmis încă vreun răspuns asupra proiectului de act normativ.

Percepția asupra sistemului de sănătate din România

În Raportul de țară al României din anul 2017 se precizează, referitor la principala problemă ce afectează rezultatele din sistemul de sănătate din România: „sistemul medical este afectat de ineficiență, accesibilitate limitată și corupție. [...] Nivelurile constant scăzute de finanțare și dependența excesivă de asistența medicală spitalicească limitează accesul universal la îngrijire de calitate și afectează eficiența sistemului de sănătate. [...] corupția rămâne larg răspândită, afectând calitatea serviciilor de sănătate publică.”

Referitor la finanțarea din fonduri publice, se detaliază: „Sistemul de sănătate se confruntă cu provocări structurale și legate de finanțare [...] Sistemul de sănătate este caracterizat de un acces inegal și de cheltuieli ineficiente, precum și de lipsa unei structuri de finanțare sustenabile pe termen lung.”. De asemenea, referitor la problemele asociate care îngreunează finanțarea publică și așa insuficientă, se constată: „Sistemul rămâne axat pe spitale, existând puține servicii de îngrijire primară



și ambulatorie, ceea ce are drept rezultat servicii de îngrijire învechite și ineficace. [...] Sistemele electronice din sistemul medical, care ar putea îmbunătăți eficiența și diminua incidența corupției, nu sunt pe deplin funcționale. Guvernanța defectuoasă și lipsa unor politici globale de sănătate publică se adaugă acestor provocări.”

Raportul de țară constată, referitor la reforma sistemului de sănătate că „Programul de reformă este incomplet. [...] Nu a fost încă elaborată o abordare cuprinzătoare privind funcționarea sistemelor electronice și strategia privind forța de muncă.”

Cu privire la accesibilitatea asistenței medicale, se consideră că „Accesul la asistență medicală este limitat și inegal. [...] Decalajul dintre bogați și săraci în ceea ce privește neefectuarea unui control medical necesar este al patrulea din UE, dublu față de media UE. [...] Asistența medicală primară și echipele comunitare integrate nu sunt suficient de prezente pe teren.”, iar cu privire la acțiunile întreprinse în cursul anului 2017 se apreciază că „S-au înregistrat progrese limitate în ceea ce privește sporirea disponibilității serviciilor de îngrijire medicală ambulatorie.”

Unul dintre aspectele semnalate este cel legat de corupție, atât în cadrul insituțional, cât și individual, la nivelul profesioniștilor din sistem: „Corupția din sistemul de sănătate a fost recunoscută ca fiind o problemă deosebită [...] Principalele aspecte se referă la achizițiile publice din spitale, fraudele din sistemul asigurărilor și rambursările false, darea și luarea de mită pentru eliberarea certificatelor medicale care oferă acces la prestații speciale și practica larg răspândită a plăților informale către profesioniștii din domeniul sănătății.”

Cu privire la nivelul de pregătire al personalului, se constată că „Există deficite de competențe [...] în rândul profesioniștilor din sănătate”

Referitor la consecințele sociale ale ineficiențelor din sistemul de sănătate se precizează: „Rezultatele din domeniul sănătății sunt slabe, ceea ce afectează capacitatea de inserție profesională a forței de muncă. [...] Rezultatele din domeniul educației și al sănătății rămân nesatisfăcătoare, în special pentru categoriile cele mai afectate de sărăcie și excluziune socială. Un nivel scăzut de instruire și de sănătate îngreunează, la rândul său, capacitatea de inserție profesională.”

În privința recomandărilor specifice de țară (RST), cu adresare specifică sistemului de sănătate, pentru România se stabilește la RST 3: „Să combată plățile informale din sistemul sanitar și să crească disponibilitatea serviciilor de îngrijire medicală ambulatorie”, apreciindu-se că „România a realizat unele progrese ca răspuns la RST 3”, fiind înregistrate unele progrese, respectiv progrese limitate la aceste două direcții din cuprinsul recomandării.

În data de 15 noiembrie 2001, Consiliul Europei a stabilit, prin Recomandarea 2002/77/CE, ca rezistența antimicrobiană (AMR) reprezintă o amenințare pentru sănătatea populației și a stabilit o serie de acțiuni care trebuie luate pentru prevenirea acesteia și control. În data de 10 iunie 2008, prin Concluziile privind rezistența antimicrobiană ale Consiliului Europei, s-a revenit cu această cerere de măsuri.

Pentru a ajuta statele membre să pună în aplicare recomandarea Consiliului UE, la invitația autorităților naționale, European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) a inițiat o vizită la



nivel național pentru a discuta și evalua situația specifică țării în ceea ce privește prevenirea și controlul AMR prin utilizarea prudentă a antibioticelor și controlul infecțiilor. Aceste vizite la nivel de țară ajută de asemenea la documentarea modului în care statele membre au abordat această implementare prin desfășurarea de activități naționale și au sprijinit Comisia Europeană în evaluarea acestei implementări.

În urma unei invitații oficiale din partea Ministerului Sănătății României, începând cu data de 7 octombrie 2016 echipa ECDC a efectuat vizite și reuniuni pentru a discuta problemele AMR din România, cu obiectivul general de a oferi o evaluare bazată pe dovezi, a situației din România în ceea ce privește prevenirea și controlul AMR, utilizarea prudentă a antibioticelor și controlul infecțiilor. Raportul in urma acestei vizite a fost finalizat și publicat la sfârșitul lunii iunie 2018.

Conform acestuia, nivelurile actuale ale AMR din România trebuie să reprezinte o preocupare serioasă. Nivelurile raportate ale AMR în cazul indicatorilor cheie cu privire la bacterii la oameni sunt foarte ridicate și/sau în creștere față de cele mai multe țări din UE/SEE.

În concluziile acestui Raport se menționează că: „Există o rată ridicată a consumului de agenți antimicrobieni în medicina umană în general, iar utilizarea pe scară largă a agenților antimicrobieni cu spectru larg de ultimă generație este îngrijorătoare. Există, de asemenea, constrângeri în ceea ce privește infrastructura în spitale și lipsa de competențe în personalul medical important. În plus, România nu dispune de date solide privind ratele rezistenței la antimicrobiene (AMR), infecțiile asociate asistenței medicale (IAAM) și consumul antimicrobian la nivel local, pentru a revizui ghidurile de tratament, pentru a obține o utilizare prudentă a antibioticelor și pentru prevenirea și controlul infecțiilor. Alți factori care contribuie includ colaborarea multidisciplinară inadecvată între clinicieni, microbiologi și epidemiologi și o colaborare limitată între domeniile uman și veterinar în ceea ce privește AMR.”

Concluziile raportului se încheie afirmând că „România se află la o răscruce. Dacă nivelurile actuale ale AMR persistă sau chiar se majorează, este probabil ca IAAM netratabile, în special cele cauzate de Klebsiella pneumoniae și Acinetobacter baumannii, să devină o realitate. Acest lucru ar avea un impact grav asupra capacității spitalelor de a furniza servicii medicale critice, cum ar fi tratamentul cancerului, procedurile chirurgicale majore și terapia intensivă.”

Status și organizare

Managementul calității în sănătate are în vedere unitatea sanitară sub aspectul organizării, deoarece prin structura sa, aceasta este pregătită sau nu pentru desfășurarea activităților proprii (administrative și medicale) conform standardelor de calitate, furnizând rezultate sigure și peste nivelul de satisfacție așteptat de către pacienți, aparținători, personalul medical implicat. Îmbunătățirile aduse structurii organizației conduc la creșterea calității serviciilor medicale.

Unitățile sanitare au organizări diferite, în funcție de nivelul de furnizare al asistenței medicale (unități de medicină primară și comunitară, unități sanitare din ambulatoriu, unități sanitare cu paturi), de tipul de proprietate (publice sau private dar și unități sanitare cu paturi publice în care funcționează



secții private), criteriul specialității sau de alte criterii de clasificare care se aplică spitalelor (criteriul de teritorialitate, criteriul educațional și criteriul competenței).

În funcție de tipul de organizare, există o structură specifică aplicabilă unității sanitare. În managementul calității în sănătate este supusă evaluării organizarea și funcționalitatea structurii unității sanitare prin raportare la standardele adecvate specificului său.

Activitățile proprii, inclusiv serviciile de sănătate, sunt în preocuparea structurii de management al calității, fiind importante aspecte precum transparența, planificarea, predictibilitatea, trasabilitatea, respectarea principiilor medicinei bazate pe dovezi pentru actul medical, procedurarea activităților expuse la risc și gestionarea riscurilor, monitorizarea și flexibilitatea (în situațiile în care se cere, adoptarea măsurilor adecvate pentru revizuirea procedurilor, protocoalelor, metodologiilor sau regulamentelor proprii).

Din perspectiva activităților, managementul calității în sănătate abordează procesele majore și fluxurile de la nivelul unității sanitare, serviciile medicale furnizate, precum și aspecte legate de impact, cum sunt siguranța pacientului (iar prin extindere siguranța asistenței medicale) și satisfacția pacientului, personalului, aparținătorilor.

Toate rezultatele obținute din activitățile desfășurate de organizație se reflectă în calitatea serviciilor medicale. Rezultatele în plan economico-financiar și administrativ au impact atât asupra structurii organizației, cât și asupra actului medical, așa cum furnizarea bazei tehnico-materiale adecvate influențează pozitiv calitatea serviciilor de sănătate. Rezultatele clinice ale serviciilor medicale au impact direct în starea de sănătate a pacienților. Modul de relaționare cu pacienții și percepția acestora asupra rezultatelor activităților clinice sau economico-administrative influențează nivelul de satisfacție a pacienților și aparținătorilor cu privire la organizație, servicii furnizate și cu privire chiar la rezultatele clinice care au impact direct și măsurabil asupra evoluției stării de sănătate a pacienților.

Cu privire la organizarea sistemului de sănătate din România, din datele furnizate de Institutul Național de Statistică (INS), rezultă următoarele:

„În anul 2017, activitatea din sistemul sanitar (public şi privat) s-a desfăşurat în peste 60 mii unităţi sanitare (49 mii de unităţi sanitare în mediul urban şi 11 mii unităţi sanitare în mediul rural).

Pe principalele categorii de unităţi, reţeaua sanitară a dispus în anul 2017 de: 576 spitale, față de 567 spitale în anul 2016, 823 de centre de diagnostic şi tratament, centre medicale şi centre de sănătate, în creștere cu 19 unități față de anul 2016, 461 de ambulatorii de specialitate şi ambulatorii integrate spitalelor, în scădere cu 8 unități față de anul 2016, peste 41 de mii de cabinete medicale față de 40 de mii de cabinete în anul 2016.

Rețeaua de laboratoare medicale și rețeaua farmaceutică nu au înregistrat diferențe semnificative față de anul precedent, furnizând servicii prin intermediul a 6,3 mii laboratoare medicale şi laboratoare de tehnică dentară, şi 9,7 mii farmacii, drogherii şi puncte farmaceutice.



Dintre cele 576 de spitale care și-au desfășurat activitatea în anul 2017, numai 338 sunt unități medicale mari (cu peste 100 de paturi), iar 166 sunt unități medicale mici (cu mai puțin de 50 de paturi).”

Conform Comunicatului de presă nr. 166/02.07.2018 al INS, în privința medicinei primare, cele mai multe cabinete de medicină de familie au funcționat în mediul urban, 6,6 mii cabinete, comparativ cu 4,5 mii cabinete în mediul rural, situație neschimbată din anul 2016.

În privința asistenței medicale ambulatorie de specialitate, discrepanța dintre urban și rural este mult mai mare, „în timp ce în mediul urban au funcţionat 10,7 mii cabinete medicale independente de specialitate, în rural numărul acestora a fost de 26 ori mai mic, respectiv, de numai 403 de cabinete”, astfel, revenind un număr de 23 de ori ma mare de locuitori pentru un cabinet medical independent de specialitate, dezechilibrul fiind în creștere în anul 2017 față de anul 2016.

Asistența medicală prin unități sanitare cu paturi înregistrează un dezechilibru la fel de mare între urban și rural, dintre cele 132 mii de paturi, doar 10 de mii fiind în mediul rural și alte 122 mii paturi in cel urban. Durata medice de spitalizare a fost de 7,4 zile/pacient internat, aceeași cu cea din anul 2016.

„Din totalul medicilor, o cincime au fost medici de familie, aproape două treimi dintre aceştia desfăşurându-și activitatea în mediul urban.”

Îngrijorător este faptul că „în mediul rural au revenit de 8 ori mai mulți locuitori unui medic, de 6 ori mai mulţi locuitori unui medic dentist și de 4 ori mai mulţi locuitori unui farmacist, față de mediul urban”, în timp ce la un medic au revenit, în medie, 335 locuitori, pe fondul unei scăderi a numărului de medici pentru anumite categorii de specialități.

În același timp, potrivit ultimului Raport al Băncii Mondiale cu privire la migrația forței de muncă, „Romania Systematic Country Diagnostic” publicat în iunie 2018, migrația are un impact negativ în piața muncii în sectorul de sănătate și „exodul de creiere este încă o preocupare majoră în sectorul sănătății: aderarea la UE a facilitat în mod remarcabil emigrarea medicilor, deoarece asigură recunoașterea completă a calificărilor lor”. Situația „reflectă un deficit din ce în ce mai mare al specialistului medical, ceea ce este mai evident dacă luăm în considerare faptul că în perioada 2000 - 2013 numărul de medici români care lucrează în România a crescut cu 18%, iar cei care lucrează în străinătate au crescut cu peste 650%”. Deci numărul medicilor români care au părăsit țara a crescut cu peste 650 la sută, depășind 14.000 în 2013 (peste 25 la sută din totalul medicilor români). Ca urmare, multe zone rurale sunt lăsate fără asistență medicală, agravând situația celor mai săraci români. În 2017, rata de neocupare a locurilor de muncă în sectorul sănătății a fost mai mult decât dublă față de media economiei. Practic, unul din patru medici a plecat să lucreze în străinătate.

Siguranța asistenței medicale, pacientului și a personalului din asistența medicală



Siguranța asistenței medicale poate fi privită ca un sistem (compus din structură, obiective, procese, reguli/norme și instrumente de lucru), având ca subiect suferința provocată involuntar pacientului (eveniment advers asociat sau în legătură cu acordarea asistenței medicale) sau familiei/aparținătorilor sau personalului medical și de îngrijire și ale cărui rezultate dorite se referă la minimalizarea riscului de producere, maximizarea probabilității de interceptare, adoptarea reacției adecvate în cazul producerii și diminuarea consecințelor ulterioare nedorite.

Siguranța pacienților este unul dintre aspectele definitorii ale unui sistem medical. Fără măsurile pentru asigurarea, fiecărui pacient, a asistenței medicale sigure, pericolele asociate sau legate de actul medical pot crește semnificativ.

La a 55-a Adunare a Organizației Mondiale a Sănătății, care a avut loc în Geneva la data de 18 mai 2002, s-a aprobat Rezoluția WHA55.18 prin care s-a cerut statelor membre să acorde cea mai mare atenție posibilă problemei siguranței pacientului și să-și consolideze sistemele știintifice necesare pentru a îmbunătăți siguranța și calitatea serviciilor medicale, în special supravegherea medicamentelor, echipamentelor medicale și tehnologiei, în general.

Extras din Rezoluția OMS WHA55.18 din 2002:

„Preocupat de faptul că incidența evenimentelor adverse reprezintă o provocare pentru calitatea îngrijirii, o cauză semnificativă care poate fi evitată de suferință umană și o rată ridicată de pierderi financiare și costuri de oportunitate pentru serviciile de sănătate;

Luând în considerare faptul că, în statele membre, se poate realiza o îmbunătățire semnificativă a performanțelor sistemelor de sănătate, prin prevenirea în special a evenimentelor adverse și îmbunătățirea, în general, a siguranței pacienților și a calității asistenței medicale;

Recunoscând necesitatea promovării siguranței pacienților ca principiu fundamental al tuturor sistemelor de sănătate,

URGENT Statele membre:

(1) să acorde cea mai mare atenție posibilă problemei siguranței pacienților;(2) să stabilească și să consolideze sistemele bazate pe știință, necesare pentru îmbunătățirea siguranței pacienților și a calității asistenței medicale, inclusiv a monitorizării drogurilor, a echipamentelor medicale și a tehnologiei.”

O mare parte a pacienților Uniunii Europene sunt victime ale unor erori de diagnostic și tratament. În plus, se constată un număr crescut al cazurilor de ineficiență terapeutică deoarece persoanele vârstnice nu respectă modul corect de administrare a tratamentelor.

În data de 5 aprilie 2005, Comisia Europeană și Direcția Generală de Sănătate și Protecție a Consumatorilor au emis declarația: ,,Siguranța pacientului: facem să se întâmple” în care propuneau instituțiilor europene evaluarea activităților privind siguranța pacientului, colaborarea cu Alianța Mondială pentru Siguranța Pacientului de la OMS (proiect început în data de 27 octombrie 2004, sub lozinca ,,înainte de toate, să nu faci rău”). Scopul comun era crearea unei bănci europene de soluții, cu standarde și exemple de bune practici, sprijinul reciproc și asigurarea că directivele Uniunii Europene aflate în relație cu produsele medicale țin cont de siguranța pacientului și dezvoltă o tehnologie medicală aplicabilă la aceasta.



La data de 9 iunie 2009, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Recomandarea Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (2009/C151/01). Recomandarea „se bazează, completându-le, pe activitățile privind siguranța pacienților desfășurate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), prin Alianța mondială pentru siguranța pacienților, Consiliul Europei și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).”

În textul Recomandării se arată că „în statele membre, între 8 % și 12 % din pacienții spitalizați suferă din cauza evenimentelor adverse în timp ce li se acordă asistență medicală” și că „Siguranța insuficientă a pacienților reprezintă atât o problemă gravă de sănătate publică, cât și o povară economică importantă pentru resursele limitate din domeniul sănătății. O mare parte a evenimentelor adverse poate fi evitată, atât în sectorul spitalicesc, cât și în domeniul asistenței medicale primare, factorii sistemici părând să fie responsabili pentru majoritatea acestor evenimente.”

Tododată, se identifică posibile soluții prin informarea și abilitarea pacienților prin implicarea lor în procesul privind siguranța pacienților, informarea lor cu privire la „standardele de siguranță a pacienților și/sau la măsurile de siguranță existente”, simultan cu educația și formarea lucrătorilor din domeniul asistenței medicale privind siguranța pacienților, cu crearea de sisteme globale de raportare și de învățare și cu colectarea de date comparabile și agregate la nivel comunitar pentru a se stabili programe, structuri și politici eficiente și transparente privind siguranța pacienților, iar cele mai bune practici să fie difuzate între statele membre.

De asemenea, se recomandă dezvoltarea și promovarea cercetării în domeniul siguranței pacienților și se stabilește că „Prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale ar trebui să fie o prioritate strategică pe termen lung pentru instituțiile care oferă asistență medicală.” fiind formulată și ca recomandare: „Să adopte și să pună în aplicare la nivel adecvat o strategie pentru prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale”, stabilindu-se și obiective unitare la nivelul Uniunii Europene, detaliate în textul Recomandării, titlul II: Recomandări suplimentare referitoare la prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale.

În anul 2013, Parlamentul European a votat în favoarea raportului Rossi (A7-0320/2013) privind siguranța pacienților, inclusiv profilaxia și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM), prin care se recomandă statelor membre ale Uniunii Europene să-și intensifice cooperarea cu European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC) în ceea ce privește prevenirea și combaterea infecțiilor asociate actului medical. Fără un sistem de supraveghere unitar și sistematic, pericolul și costul IAAM asupra vieții pacienților, precum și asupra spitalelor va fi în continuă creștere.

Recomandarea instituțiilor europene de a promova o educație medicală în rândul pacienților este o completare a măsurilor recomandate până acum în privința siguranței pacientului, asigurând acestora o protecție chiar și împotriva unor sfaturi contraindicate din partea personalului medical.

Astfel, siguranța pacientului devine un rezultat al cooperării celor două forțe convergente, preocuparea pacientului educat, simultan cu măsurile unității sanitare, destinate acesteia.

De asemenea importantă este siguranța personalului implicat în asistența medicală, care se expune riscurilor infectării cu agenți patogeni cunoscuți sau nedepistați din mediul în care își



desfășoară activitatea sau de la pacienții cu care au intrat în contact. Unele dintre măsurile destinate siguranței pacientului au rezultate directe în siguranța personalului, iar altele, specifice, trebuie cunoscute și respectate.

Siguranța pacientului, familiei/aparținătorilor și siguranța personalului medical și de îngrijire sunt părțile componente ale siguranței asistenței medicale, fiind necesare măsuri specifice pentru prevenție, pentru depistare și pentru reacție în timpul și după producerea evenimentelor nedorite. Adiacentă siguranței asistenței medicale este și siguranța rezultatelor serviciilor medicale, aceasta fiind principala componentă care duce la un grad înalt de satisfacție față de serviciile medicale primite.

Deși adiacentă și distinctă, siguranța rezultatelor serviciilor medicale este privită în mod implicit, de cele mai multe ori, ca fiind în cadrul siguranței asistenței medicale.

În cuprinsul Strategiei, referirea la siguranța asistenței medicale va include siguranța rezultatelor asistenței medicale, siguranța îngrijirilor și va acoperi aspectele referitoare la siguranța pacientului și personalului medical, tratate și până acum cu prioritate.

Satisfacția pacientului, personalului din asistența medicală, aparținătorilor/ familiei

Satisfacția pacientului și aparținătorilor/familiei acestuia, respectiv satisfacția personalului de îngrijire și asistență medicală, fac parte dintre acele aspecte care, în procesul de măsurare a calității, nu pot fi cuantificate direct.

Satisfacția reprezintă nivelul personal de mulțumire al individului în raport cu percepția sa asupra:

calității organizației, serviciilor furnizate de aceasta și rezultatele legate de starea de sănătate; interacțiunii cu organizația și cu reprezentanții săi, respectiv cu clienții acesteia; impactului pe care l-a avut evoluția stării de sănătate, pentru pacienți și aparținători/familie; activității proprii în organizație și impactul acesteia asupra stării motivaționale proprii, în cazul

personalului.

Măsurarea gradului de satisfacţie este un aspect subiectiv, care variază în funcţie de gradul de cultură, nivelul de educație şi de percepţia individuală asupra stării de sănătate sau boală a individului, asupra structurii, serviciilor și personalului medical cu care individul a intrat în contact.

Ca în orice domeniu social, rezultatele sunt măsurate prin densitatea de aprecieri în jurul unor anumite niveluri de satisfacție.

Sunt studiate cantitativ aprecierile care nu corespund unor excepții, în timp ce acelea care reprezintă aprecieri (pozitive sau negative) dar fac parte din abaterile de la frecvența distribuției în intervalul de referință sau au abatere mare față de valoarea modală sunt analizate calitativ, prin studii de caz.

Studiile cantitative pot furniza informații importante pentru îmbunătățirea calității prin relevarea unor tendințe de creștere sau descreștere a nivelului de satisfacție general sau raportat la categorii demografice, educaționale, culturale sau patognomonice.



Analizele calitative și studiile de caz pot releva situații în care procedurile și fluxurile de lucru utilizate nu acoperă toate situațiile practice care pot avea impact asupra stării de sănătate, siguranței pacientului și satisfacției acestuia.

Analiza statistică a rezultatelor obţinute privind percepţia echipei medicale asupra performanţelor îngrijirilor și asistenței medicale oferite este o componentă importantă a calității actului medical și are impact asupra siguranței pacientului şi implicit a calității îngrijirilor și asistenței medicale.

Într-o perspectivă sistemică, pacienții, familiile lor și comunitatea sunt consumatori de servicii de sănătate, iar performanța acestor servicii se măsoară și în percepția consumatorilor cu privire la serviciile medicale, unitățile sanitare și rezultatele asupra stării de sănătate, satisfacția față de asistența medicală fiind un indicator al performanței.

Sunt esențiale studiile realizate din perspectiva consumatorului, unul dintre acestea fiind Raportul „Euro Health Consumer Index (EHCI)” (Indicele de consum de servicii de sănătate al consumatorilor europeni) realizat pentru anul 2016 și publicat în 30 ianuarie 2017 de către Health Consumer Powerhouse (HCP), având autor profesor Arne Björnberg. România, ca membru al Uniunii Europene este analizată împreună cu alte 34 de state europene, ocupând locul 35 din 35, cu un număr de 497 de puncte din maxim 1000 de puncte posibile. Cele mai mari punctaje, 927 de puncte și 904 de puncte le-au obținut Olanda și, respectiv, Elveția, existând însă alte 9 state Europene care au obținut punctaje peste 800 de puncte.

În acest raport se afirmă că Bulgaria, România și Albania ar trebui să beneficieze de sprijin profesional pentru restructurarea serviciilor lor de sănătate. „România are probleme grave în gestionarea întregului sector public. În domeniul asistenței medicale, discriminarea grupurilor minoritare, cum ar fi rromani (3½ - 4% din populație), indică rate slabe ale rezultatelor. De asemenea, Albania, România și Bulgaria suferă de o structură veche de asistență medicală, cu un raport ridicat și costisitor al îngrijirii pacienților în ceea ce privește asistența medicală ambulatorie.”

Domeniile de evaluare sunt în număr de 6, după cum urmează: Informare și drepturile pacientului (României i-au fost acordate 80 puncte din 125 puncte maxim, respectiv 64%); Accesibilitatea (României i-au fost acordate 150 puncte din 225 puncte maxim, respectiv 66,66%); Rezultate (României i-au fost acordate 125 puncte din 300 puncte maxim, respectiv 41,67%); Gama și domeniul de aplicare al serviciilor (României i-au fost acordate 52 puncte din 125 puncte maxim, respectiv 41,60%); Prevenirea (României i-au fost acordate 48 puncte din 125 puncte maxim, respectiv 38,40%); Produsele farmaceutice (României i-au fost acordate 43 puncte din 100 puncte maxim, respectiv 34,40%).

Din perspectiva indicatorilor, scorarea s-a sintetizat în 3 niveluri de rating, verde (bine) - 3 puncte, galben (așa și așa) - 2 puncte, roșu (nu așa de bine) sau n.ap (neaplicabil) - 1 punct. Primul domeniu de evaluare, „informare și drepturi pacienți” este cel la care România a avut cele mai multe aprecieri verzi, din 12 indicatori, 4 verzi, dar și 5 roșii. La domeniul „accesibilitate - timp de așteptare pentru tratament”, din 6 indicatori, unul a fost verde, iar altul roșu. În privința domeniilor „rezultate”, „gama și domeniul de aplicare al serviciilor”, respectiv „prevenție”, din 9, 8 și respectiv 7 indicatori,



România nu a obținut niciunul verde, având însă câte 6 indicatori de culoare roșie la fiecare dintre domenii. Ultimul domeniu evaluat, „produse farmaceutice” este și cel la care România a mai obținut o apreciere verde la un indicator, însă însoțit de roșu la toți ceilalți indicatori ai domeniului.

Deși Health Consumer Powerhouse afirmă că EHCI se limitează la măsurarea "ușurinței față de consum" („consumer friendliness”) a sistemelor de sănătate, adică nu pretinde să măsoare care stat european are cel mai bun sistem de asistență medicală pe plan general, acest studiu este relevant în privința aspectul percepției consumatorilor, adică al satisfacției față de asistența medicală. Scopul declarat al studiului este „de a selecta un număr limitat de indicatori, într-un număr determinat de domenii de evaluare, care, în combinație, poate prezenta o poveste despre modul în care consumatorii de asistență medicală sunt deserviți de sistemele respective.”

Acest raport este esențial ca referențial extern, pentru accesarea serviciilor medicale, fiind luat în considerație de pacienții Uniunii Europene care tranzitează România sau care doresc să se adreseze sectorului de sănătate din România.

Un rol important legat de satisfacția pacientului îl ocupă Convenția privind drepturile omului și biomedicină de la Oviedo, ratificată prin Legea nr. 17/22.02.2001, privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, semnată la Oviedo la 4 aprilie 1997, şi a Protocolului adiţional la Convenţia europeană pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane faţă de aplicaţiile biologiei şi medicinei, referitor la interzicerea clonării fiinţelor umane, semnat la Paris la 12 ianuarie 1998.

Conform art. 2 al Convenției de la Oviedo, ființele umane au întâietate: „ Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei. ” Se reiterează astfel principiul OMS potrivit căruia pacientul reprezintă prioritatea oricărui act cu impact asupra stării de sănătate. Protrivit art. 3, pacienții trebuie să aibă acces echitabil la îngrijirile de sănătate: „ Părţile iau, ţinând seama de nevoile de sănătate şi de resursele disponibile, măsurile adecvate în scopul de a asigura, în sfera jurisdicţiei lor, accesul echitabil la îngrijiri de sănătate de calitate adecvată. ” Se fac, de asemenea, precizări cu privire la obligațiile profesionale și regulile de conduită, astfel: „Orice intervenţie în domeniul sănătăţii, inclusiv cercetarea, trebuie să se facă cu respectul normelor şi obligaţiilor profesionale, precum şi al regulilor de conduită aplicabile în speţă.”

În plus, se stabilește ca pacientul să-și dea consimțământul pentru orice intervenție urmează a se efectua asupra sa și doar după ce a fost informat, în prealabil, cu privire la scopul, natura intervenției, consecințele și riscurile. La art. 5 denumit „regula generală” se precizează:

„O intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză.

Această persoană primeşte în prealabil informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa consecinţelor şi riscurilor.

Persoana vizată poate în orice moment să îşi retragă în mod liber consimţământul.”



Convenția de la Oviedo este deosebit de importantă sub aspectul satisfacției pacientului, din perspectiva informării acestuia și acordului prealabil pe care pacientul, sau în cazuri deosebite familia acestuia, și-l va da, în cunoștință de cauză, în legătură cu toate aspectele asistenței medicale.

Prin aplicarea acestor prevederi ale Convenției, așteptările pacientului sunt în permanență în concordanță cu asistența medicală pe care urmează să o primească cu acordul său și după o prealabilă informare completă, impactul fiind măsurabil în gradul de satisfacție.

Eficacitatea și eficiența în sănătate

Calitatea este în corelare directă cu eficacitatea serviciilor clinice, cu eficiența unităților sanitare și cu gradul de mulțumire al pacientului, al celor aflați în relație cu acesta (familia, populația) și, respectiv, al personalului medical implicat în furnizarea serviciilor de sănătate.

Eficacitatea serviciilor furnizate reprezintă, din perspectiva actului medical, obținerea rezultatelor pozitive urmărite de personalul medical implicat, indiferent de costuri și de efortul uman, material sau de timp. Este conceptul potrivit căruia niciun efort sau cost nu este important atât timp cât sunt obținute rezultatele urmărite la nivelul stării de sănătate.

În fapt totuși, este vorba despre un sistem cu resurse limitate și, chiar dacă sunt obținute rezultatele urmărite, costurile foarte mari pot conduce la micșorarea numărului de intervenții posibil a fi finanțat/suportat de către organizație.

Astfel, se dovedește necesară acceptarea unui alt concept, migrat din latura economică, cel de eficiență. Eficiența reprezintă obținerea rezultatelor urmărite cu cel mai mic cost posibil (financiar, material, uman), în cel mai scurt timp și în deplină siguranță a asistenței medicale (atât pentru pacient și aparținători, cât și pentru personal).

În timp ce eficacitatea este măsurabilă imediat prin valoare de adevăr de tip „da”/„nu”, eficiența este relativă, în sensul că un proces poate fi mai eficient decât altul fie prin obținererea rezultatelor dorite cu un cost mai mic sau într-un timp mai scurt, fie prin utilizarea acelorași resurse (financiare, materiale, umane, de timp), dar cu obținerea rezultatelor superioare și nivel de satisfacție nediminuat. Orice variabilitate a indicatorilor eficienței nu poate include o variație a siguranței asistenței medicale în sensul diminuării acesteia. Siguranța asistenței medicale reprezintă o premisă obligatorie și trebuie respectate toate condițiile și măsurile pentru ca aceasta să existe într-un nivel cât mai ridicat.

Totodată, eficiența financiară nu este sinonimă cu eficiența în sănătate, prin faptul că eficiența financiară conduce la economicitate (utilizarea unor resurse financiare sau materiale mai scăzute) aceasta putând conduce la scăderea nivelului de satisfacție a pacienților, aparținătorilor sau personalului medical, la un timp mai îndelungat pentru ajungerea la rezultate sau chiar la rezultate parțiale ori la scaderea siguranței asistenței medicale.

Cu privire la impactul politicilor de sănătate din România și nivelului de eficiență atins în implementarea acestora, Uniunea Europeană elaborează din 2 în doi ani, pentru fiecare dintre statele membre, „Profilul de țară al stării de sănătate”.



Profilurile de sănătate a țării sunt activitatea comună a Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD) și a European Observatory on Health System and Policies (Observatorul European privind Sistemele și Politicile în domeniul Sănătății), în cooperare cu Comisia Europeană (în coordonarea acesteia. „Profilurile Stării de sănătate în UE oferă o imagine de ansamblu concisă și relevantă a politicilor privind sănătatea și sistemele de sănătate din statele membre ale UE, subliniind particularitățile și provocările specifice fiecărei țări. Acestea sunt concepute pentru a sprijini eforturile depuse de statele membre în elaborarea politicilor bazate pe dovezi.”

În Profilul de sănătate al României pentru anul 2017, cu privire la statusul general al stării de sănătate, se arată că: „Starea de sănătate a românilor sa îmbunătățit, dar speranța de viață la naștere rămâne printre cele mai scăzute în UE. Deși oamenii trăiesc mai mult, acoperirea nu este universală, iar inegalitățile socio-economice în sănătate persistă. Reforma sistemului de sănătate a fost constantă, dar frecvent ineficientă, datorată în parte unui grad înalt de instabilitate politică. Reformele recente s-au concentrat pe introducerea de măsuri de economisire a costurilor și îmbunătățirea accesului și a eficienței.”

În privința sistemului de sănătate în general, se precizează: „Cheltuielile pe sănătate pe cap de locuitor, în valoare de 814 EUR în 2015, sunt cele mai scăzute din UE și sub o treime din media UE. Aceasta este egală cu 4,9% din PIB - în scădere de la 5,7% în 2010 și mult sub media UE de 9,9%. Cu toate acestea, la egalitate cu media UE, 78% din cheltuielile pentru sănătate sunt finanțate din fonduri publice, în ciuda faptului că ponderea cheltuielilor în afara buzunarului a crescut recent. Practica plăților neoficiale, în special pentru îngrijirile legate de spitale, este larg răspândită și se adaugă la povara financiară a pacienților.”

Iar în legătură cu performanța sistemului de sănătate, în Profilul de sănătate al României se fac precizări legate de eficacitate, acces la servicii și capacitatea de adaptare:

„Eficacitate: Mortalitatea evitabilă a scăzut în ultimul deceniu, dar rămâne cea mai mare din UE pentru femei și a treia cea mai înaltă pentru bărbați.

Acces la servicii: Accesul la îngrijirea sănătății este deosebit de sărac în zonele rurale și este exacerbat de lacunele în ceea ce privește acoperirea populației. Nevoile nesatisfăcute pentru îngrijirea medicală sunt substanțial mai mari decât media UE.

Capacitate de adaptare: Finanțarea redusă și utilizarea ineficientă a resurselor publice împiedică sistemul de sănătate. Există o legătură slabă între deciziile de planificare și nevoile de sănătate a populației, din cauza lipsei de sisteme informatice adecvate.”

Cu privire la bolile infecțioase se afirmă că acestea, în special tuberculoza, reprezintă un risc major pentru sănătatea publică: „Mai multe boli infecțioase reprezintă încă amenințări majore pentru sănătatea populației românești. Deși rata cazurilor recent raportate de HIV rămâne sub media UE, aceasta a crescut de aproape trei ori față de anul 2000. Pe de altă parte, rata de cazuri noi de tuberculoză raportate au scăzut substanțial din 2003. Dar este încă de departe cel mai mare în toate țările UE. Îngrijorător, România notifică de asemenea mai mult de o treime din toate cazurile de tuberculoză multirezistentă. Hepatita virală nediagnosticată prezintă, de asemenea, o problemă



semnificativă în ceea ce privește testarea și supravegherea suboptimală, ceea ce face dificilă cuantificarea dimensiunii problemei.”

Referitor la factorii de risc, Profilul de țară constată că factorii de risc comportamental reprezintă o problemă majoră în România. „Peste 40% din povara globală a bolii în România în 2015 (măsurată în termeni de DALY) ar putea fi atribuită factorilor de risc comportamentali, inclusiv fumatul și consumul de alcool, precum și riscurile dietetice și activitatea fizică scăzută.”

Fumatul și consumul de alcool reprezintă practici larg răspândite în rândul bărbaților, mai ales înregistrându-se creșteri ale ratelor în special la tineri, fetele tinere de 15 ani având o rată de creștere a fumatului îngrijorătoare, iar băieții de 15 ani consumă alcool mai frecvent decât în alte țări ale UE. Deși obezitatea adulților români este la cea mai scăzută rată din UE, în rândul adolescenților, ratele excesive și obezitatea s-au dublat în ultimul deceniu, devenind un factor de îngrijorare deoarece supraponderabilitatea sau obezitatea în timpul copilariei este un predictor puternic al excesului de greutate sau al obezității la vârsta adultă.

La capitolul de performanță a sistemului de sănătate se atenționează: „Rezistența antimicrobiană (AMR) reprezintă o amenințare majoră la adresa sănătății publice. România are unele dintre cele mai înalte niveluri de rezistență antimicrobiană în UE. Datele de supraveghere arată că în 2015, 24,7% din infecțiile cu sânge Klebsiella pneumoniae au fost rezistente la carbapenemuri, o clasă majoră de antibiotice pentru tratamentul infecțiilor bacteriene. Acest procent este mult mai mare decât media UE/SEE (0,5%) și a treia cea mai mare din UE/SEE.”, profilul de sănătate al României fiind încă un document oficial al Uniunii Europene care atenționează asupra acestui subiect.

Se menționează nevoia de îmbunătățire a transparenței și se precizează că o ingrijorare majoră o reprezintă corupția din sectorul de sănătate, „50% dintre respondenții români (comparativ cu 19% din țările UE) au declarat că au simțit că trebuie să efectueze plata suplimentară sau cadou înainte de primirea asistenței medicale. În schimb, 28% au declarat că au efectuat plata neoficială sau darul după ce a fost acordat îngrijirea.”

Între problemele cheie identificate, se evidențiază:

„Sistemul de sănătate al României se caracterizează prin finanțare redusă și utilizarea ineficientă a resurselor publice, cu cele mai mici cheltuieli pe cap de locuitor și ca pondere în PIB în UE. Există o lipsă de acoperire universală, deși populația neacoperită are acces la un pachet minim de beneficii. Există, de asemenea, inechități privind accesul la servicii între populația rurală și cea urbană și pentru populațiile vulnerabile.”

„Eforturile de îmbunătățire a sistemului sunt îngreunate de lipsa de informații. Nu există date suficiente pentru a evalua calitatea îngrijirii și evaluarea tehnologiilor medicale este încă într-un stadiu incipient de dezvoltare. Nu există criterii clare pentru alocarea resurselor și nu există suficiente dovezi pentru a îmbunătăți cost-eficacitatea. De asemenea, nu există un sistem care să asigure o distribuție echitabilă a facilităților de sănătate și a resurselor umane în întreaga țară, pentru a depăși inechitățile dintre zonele rurale și cele urbane.”

Monitorizarea calității (internă și externă), feedback-ul, îmbunătățirile și reviziile



Calitatea într-un sistem supus variațiilor interne și externe este rezultatul acțiunii convergente a mai multor aspecte. Managementul calității presupune realizarea schimbărilor necesare asupra sistemului, în vederea creșterii continue a calității acestuia, astfel devine necesară identificarea nivelului de calitate, dar și a timpului critic necesar schimbării acestuia și raportarea la standarde de calitate care definesc niveluri dorite ale performanțelor sistemului.

Monitorizarea calității presupune evaluarea periodică a indicatorilor diferitelor aspecte susceptibile schimbării, la intervale de timp apropiate de timpul critic în care se poate realiza schimbarea sistemului. Monitorizarea este o evaluare periodică a unor indicatori specifici, supuși variabilității în intervalul dintre evaluări.

Monitorizarea internă a calității se face de către angajații proprii, urmărindu-se evoluția în timp a indicatorilor vizați, este urmată de analiză, concluzii și de eventualele propuneri de îmbunătățire. Monitorizarea externă a calității se face cu evaluatori externi, care au grad crescut de obiectivitate, este urmată de rapoarte de monitorizare în care sunt precizate valorile și diferențele în timp a nivelului de calitate pentru indicatorii vizați, precum și procesele cu impact în evoluția calității.

Feedback-ul este instrumentul prin care se face monitorizarea unor procese în derulare, acesta aducând informații prelucrate în funcție de nivelul de satisfacție. Pentru evaluarea nivelului de satisfacție, percepția subiectivă este colectată, corelată, analizată și raportată printr-un sistem de monitorizare a feedback-ului furnizat de cei pentru care se evaluează nivelul de satisfacție. Totodată, feedback-ul este mecanismul prin care se obțin și date concrete, cantitative și calitative, cu privire la structura, procesele și rezultatele obținute, dar și cu privire la raportarea față de standardele de calitate și cu privire la efortul organizației pentru îndeplinirea cerințelor standardelor.

Feedback-ul furnizează informații concrete care conduc la schimbările necesare ce determină creșterea calității.

Conform prevederilor Legii nr. 185/2017 privind privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate, „A.N.M.C.S. este autoritatea de standardizare şi evaluare imparţială a serviciilor de sănătate, de acreditare şi monitorizare a unităţilor sanitare, independentă faţă de părţile interesate ”. Potrivit acestor prevederi, A.N.M.C.S. monitorizează spitalele acreditate în primul Ciclu de acreditare, la 6 luni și la un an de la acreditarea acestora, precum și evenimentele adverse asociate asistenței medicale, în scopul învățării din erori. Activitatea de monitorizare s-a desfășurat în conformitate cu Ordinul Președintelui A.N.M.C.S. nr. 639/18.10.2016 pentru aprobarea Metodologiei de monitorizare a unităților sanitare acreditate.

În cadrul monitorizării anuale, în anul 2017, au fost înregistrate în sistemul informatic CaPeSaRo datele de la un număr de 428 unități sanitare cu paturi din care:

371 unități sanitare cu paturi au raportat conform solicitărilor A.N.M.C.S.; 57 unități sanitare cu paturi nu au raportat corespunzător, astfel:

54 unități sanitare nu au transmis niciun fișier; 3 unități sanitare cu paturi au transmis parțial fișierele solicitate.

În cadrul monitorizării evenimentelor adverse asociate asistenței medicale (EAAAM), în anul 2017:



au raportat 247 unități sanitare cu paturi din totalul de 431 unități acreditate în Ciclul I de acreditare, conform informațiilor din sistemul informatic CaPeSaRo. De menționat că au raportat EAAAM și 9 unități sanitare cu paturi neacreditate în primul ciclu

de acreditare, unități înscrise în procesul de evaluare în vederea acreditării în Ciclul II de acreditare;

au fost raportate un număr total de 2.120 EAAAM, din care 889 evenimente raportate a fost însoțite de un raport de analiză complet. Este în permanentă creștere numărul EAAAM care sunt completate cu raportul de analiză corespunzător, ulterior raportării inițiale.

Se constată creșterea complianței unităților sanitare la sistemul de monitorizare a evenimentelor adverse, rata de transmitere a rapoartelor de analiză complete fiind de 24,40% la începutul perioadei de raportare, iar la finalul anului 2017 au ajuns la 65,06%.

Față de situația raportărilor din anul 2017, în perioada 1 ianuarie 2018 - 1 iunie 2018, s-au înregistrat progrese ale raportării EAAAM, astfel:

au raportat 314 unități sanitare cu paturi din totalul de 431 unități acreditate în ciclul I de acreditare, ceea ce corespunde unui număr cu peste 30% mai mare față de cel al unităților sanitare care au transmis date în anul 2017 în sistemul informatic CaPeSaRo. De menționat că au raportat, în cadrul componentei de monitorizare a EAAAM și 14 unități

sanitare cu paturi neacreditate în primul ciclu, unități înscrise în procesul de evaluare în vederea acreditării în Ciclul II de acreditare;

au fost raportate un număr total de 1938 de EAAAM în primele 5 luni din 2018, cu 69 de EAAAM mai multe decât în 2017;

similar, în anul 2018 a crescut și numărul unităților sanitare care au raportat absența evenimentelor adverse;

se observă în aplicația informatică o diminuare marcată a numărului de simulări ale raportărilor de EAAAM, în primele 5 luni ale anului curent fiind înregistrate doar 14 simulări față de 109 în perioada similară a anului precedent, acest lucru evidențiind că majoritatea unităților sanitare s-au familiarizat cu cerințele și metodologia de raportare corespunzătoare aplicației informatice CaPeSaRo.

Se constată, și pentru începutul anului 2018, creșterea complianței unităților sanitare acreditate, la sistemul de monitorizare a evenimentelor adverse, rata de transmitere a rapoartelor de analiză complete fiind de peste 85% din totalul evenimentelor presupus adverse raportate.



Situația raportarilor EAAAM în anul 2018 față de anul 2017.

TOTAL Ian Feb MartieAprilie Mai Iunie Iulie Aug Sept Oct Nov Dec

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

1800

2000

2017

Evenimente Adverse Asociate Asistenței Medicale2018 comparativ cu 2017

- evoluția lunară a raportărilor inițiale -

TOTALTrim 1

Trim 2Trim 3

Trim 4

050

100150200250300350

2017

2018

Raportări privind absența EAAAM



2018

20172018

0100200300400500

Unități sanitare acreditate în Ciclul I de acreditaresituația raportării în 2018 (primul semestru) față de 2017

Nr U

.S.

A.N.M.C.S. a furnizat prin intermediul aplicației CaPeSaRo un modul de simulare a raportării EAAAM și de testare a spitalelor privind gradul de familiarizare a acestora cu cerințele Metodologiei de monitorizare a unităților sanitare acreditate. Ulterior au fost transmise, la cererea unităților sanitare, explicații și detalieri pentru clarificare.

IanFeb

MartieAprilie

MaiIunieIulieAugSeptOct

NovDec

0 10 20 30 40 50 60

Simulări ale raportării EAAAMpentru familiarizarea cu cerințele componentei CaPeSaRo de monitorizare a

EAAAM



Se constată creșterea complianței unităților sanitare acreditate la cerințele Metodologiei de monitorizare a A.N.M.C.S., prin:

un număr aproape similar al evenimentelor adverse raportate în primele 5 luni ale anului 2018 comparativ cu întreg anul 2017;

un număr redus de simulări făcute în cadrul aplicației ceea ce evidențiază că majoritatea unităților sanitare s-au familiarizat cu cerințele și metodologia de raportare corespunzătoare aplicației informatice;

diminuarea numărului de unități sanitare acreditate care nu au transmis raportări în cadrul componentei de monitorizare a evenimentelor adverse asociate asistenței medicale (74 de unități sanitare au raportat începând cu anul 2018);creșterea cu peste 30% a numărului de unități sanitare care au transmis raportări în cadrul componentei de monitorizare a evenimentelor adverse asociate asistenței medicale de la 240 unități sanitare (55,68% din cele 431 acreditate în Ciclul I) în 2017 la 314 unități sanitare (72,85% din cele 431 acreditate în Ciclul I de acreditare) în 2018.

*

Standardele de calitate reprezintă un referențial extern care este supus unei anumite dinamici determinate de factori specifici unităților sanitare, dar și externi aceostora, sistemici sau de natura conceptuală.

Pe măsura creșterii nivelului calității unității sanitare, unele elemente de structură și unele procese rămân adecvate unui nivel ce se dorește depășit, impunându-se, prin raportare la un nivel superior, îmbunătățiri aduse structurii organizației și revizii ale proceselor și instrumentelor de management al calității, cum sunt procedurile, protocoalele, metodologiile sau regulamentele.

Creșterea eficienței utilizării resurselor este în relație directă cu creșterea calității, astfel se eliberează o parte a resurselor ce pot fi folosite pentru creșterea și mai mult a performanței sistemului medical și a nivelului de satisfacție față de acesta.

Corelat evoluției conceptelor din sănătate (naționale și internaționale), dar și pe măsură ce are loc o creștere generală a nivelului de calitate în sistemul de sănătate, este necesară o revizuire și a standardelor de calitate.

Aceeași situație se poate întâmpla și când, la nivel național, schimbările legislative majore conduc și la modificări ale cadrului de reglementare care se reflectă în cerințele standardelor de calitate.

Standardele de calitate este necesar să fie actualizate atunci când factorii amintiți impun revizia, păstrând astfel trendul ascendent al nivelului de calitate din sistemul național de sănătate.



- Analiza SWOT, analiza factorilor interni i analiza PESTș

Analiza SWOT s-a realizat prin integrarea analizei factorilor interni, desfășurată prin aplicarea unei matrici de evaluare a factorilor interni (matricea EFI pentru evaluarea mediului intern din perspectiva a 3 categorii-tip de factori analizați – factori de structură, factori de dinamică și procese, factori de competitivitate) și a analizei mediului extern (factorii PEST – politici, economici, sociali, tehnologici):

Factori de structură: structura sistemului sanitar - serviciile furnizate, resurse financiare, umane, materiale; sistemul de valori și concepte partajate de personalul sanitar; aspecte ale sistemului informațional; factori economico-financiari; aspecte legate de cercetare-dezvoltare;

Factori de dinamică și procese (strategici): elemente care pot influența pe termen mediu și lung sistemul sanitar și performanțele

acestuia; nivelul de adaptare la dinamica mediului de activitate; mecanismele, fluxurile de lucru și raporturile între misiune și procesele specifice

managementului calității.

Factori de competitivitate la nivelul sistemul sanitar ca proiecție către beneficiari (rezultate): competitivitate economică și financiară; competitivitatea serviciilor în piață; competitivitate umană, inclusiv managerială; competitivitate tehnică; competitivitate organizațională.

Pentru evidențierea factorilor externi s-a respectat metodologia analizei PEST, ținând cont de aprecierea dual-valorică, din perspectiva caracteristicilor "benefic" sau "dezavantajos".



Aceste analize s-au centralizat în matricea următoare:

Factori Interni (S.D.P.C.):de structură, de dinamică și procese

și de competitivitate

Factori Externi (P.E.S.T.):politici, economici, socio-culturali

și tehnologiciFactori de

AvantajPuncte Tari

Angajamentul național pentru îmbunătățirea calității serviciilor de sănătate prin obiective strategice dedicate, în cadrul Strategiei Naționale de Sănătate 2014-2020, corelate ulterior cu Legea 185/2017;

Experiența unui ciclu de acreditare a unităților sanitare cu paturi încheiat cu proceduri și metodologii revizuite, analize și măsuri de îmbunătățire a calitatii serviciilor de sanatate pentru asistenta medicala spitaliceasca;

Recunoașterea internațională a standardelor pentru spitale ale A.N.M.C.S. prin acreditarea de către ISQua, și, ulterior finalizării procesului de acreditare a organizației, recunoașterea internațională a A.N.M.C.S. ca organism de acreditare;

Activitățile sunt planificate și este monitorizată implementarea acestora, asigurându-se corecțiile necesare;

Riscurile clinice identificate sunt monitorizate conform unor proceduri și metodologii specifice elaborate de catre ANMCS armonizate cu Recomandarea CE 9/2009 privind siguranța pacientului;

Utilizarea de sisteme informatice specifice;

Organizarea structurii de management al calității serviciilor medicale în cadrul unităților sanitare cu paturi din rețeaua Ministerului Sănătății și a autorităților administrației publice locale, incepand cu anul 2012 (Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 975/2012) si operationalizarea acestora prin asigurarea calitatii serviciilor de sanatate si sigurantei pacientului conform politicii și strategiei de sănătate promovate de către Ministerul Sănătății și Autoritatea Națională de Management al Calității în Sănătate;

Standardele de acreditare a unitatilor sanitare din ambulatoriu în vederea demararii primului

Oportunități

Legislația națională în domeniul sănătății și calității în sănătate este favorabilă creșterii calității sectorului de sănătate;

Strategia Națională de Sănătate care prevede extinderea preocupărilor în domeniul calității asupra tuturor categoriilor de unități sanitare, inclusiv medicina primară și cea în ambulatoriu;

Creșterea nivelului de salarizare din domeniul sănătății, cu impact asupra personalului medical;

Creșterea economică a României cu impact asupra nivelului de finanțare a sectorului de sănătate;

Creșterea interesului pacienților din Uniunea Europeană pentru serviciile de sănătate furnizate de unitățile sanitare din România;

Posibilitatea decontării serviciilor efectuate în România, de pacienți ai Uniunii Europene (Directiva UE nr. 24/2011);

Recunoașterea A.N.M.C.S. ca singura autoritate din România de standardizare în domeniul calității în sănătate și singurul organism de acreditare națională și accesul la fondurile publice doar unităților sanitare acreditate sau în curs de acreditare;

Stilul de viață al populației cuprinde din ce în ce mai mult preocupări legate de prevenție și „stil de viață sănătos”;

Creșterea nivelului de înțelegere a populației privind conceptele și principiile calității în sănătate și oferirea unor feedback-uri din ce in ce mai obiective;

Creșterea, în rândul populației a consumului de servicii de sănătate de calitate cu accent pe siguranță și urmare documentării prin feedback între pacienți;

Nivelul în creștere al descoperirilor tehnologice



ciclu de acreditare a unitatilor sanitare care furnizeaza asistenta medicală primara și asistenta medicala din structurile ambulatorii sunt în curs de elaborare;

Introducerea în programa de învățământ superior medical a disciplinei de management al calității serviciilor de sănătate.

aplicabile în serviciile de sănătate și care aduc îmbunătățiri acestora.

Factori deDezavantaj

Puncte Slabe

Finanțarea slabă a sectorului sanitar, cel mai scăzut nivel de finanțare din țările Uniunii Europene, 814 euro per capita;

Acces inegal al populației sărace, vârstnice sau rurale la serviciile de sănătate;

Furnizarea serviciilor sanitare comunitare și primare este deficitară și fragmentată;

Lipsa unei strategii intersectoriale care să cuprindă o distribuire echilibrată a asistenței medicale primare și a celei din structurile ambulatorii, bazată pe nevoile populației deservite și tinând cont de situația demografică a comunității;

Lipsa unei strategii naționale pentru siguranța asistenței medicale care să determine realizarea măsurilor necesare pentru creșterea siguranței pacientului și personalului medical, pentru scăderea infecțiilor asociale actului medical și a erorilor de practică medicală, pentru prevenirea și controlul rezistenței antimicrobiene, inclusiv prin prin utilizarea prudentă a antibioticelor și controlul infecțiilor, în ultimă instanță creșterea gradului de atingere a obiectivelor clinice cu riscuri minime pentru pacienți și personalul medical;

Serviciile de sănătate sunt adesea fragmentate, cu o coordonare sistemică slabă și neintegrată (medic de familie – paraclinic – ambulator – spital - medic de familie.) ;

Lipsa unei culturi a calității, la nivelul sistem de sănătate din România și neasumarea de către toți profesioniștii sistemului a sistemului de valori și concepte pentru îmbunătățirea continuă a calității în sistemul sanitar;

Pentru unitățile sanitare din cadrul asistenței medicale primare și a celei ambulatorii, calitatea serviciilor prestate nu este evaluată din punctul

Amenințări

Dinamica mare a mișcărilor politice poate duce la „reorientări” de viziune cu privire la sectorul de sănătate;

Dinamica mare a schimbărilor legislative poate afecta coeziunea cadrului de reglementare sau poate să aducă necesitatea unor revizuiri / schimbări în cadrul de reglementare și standardizare a calității în sănătate;

Creșterea nivelului de pauperizare a populației poate afecta nivelul de consum al serviciilor de sănătate de calitate, cu accent pe accesarea tardivă a serviciilor medicale (servicii specializate și costisitoare);

Menținerea unui nivel scăzut de informare și de educare al populație rurale sau sărace are impact asupra calității interacțiunii cu serviciile de sănătate prin accesarea tardivă a serviciilor medicale;

Continuarea scăderii natalității, emigrarea categoriilor de populație de vârstă tânără și mijlocie și îmbătrânirea populației conduc la orientarea către servicii de sănătate mari consumatoare de fonduri;

Invechirea bazei tehnologice, în absența unei strategii de reînnoire a acesteia, conduce la sincope tehnologice cu impact asupra activității în unitățile sanitare;

Existența paralelismelor legislative, fără o ordonare logică a definiţiilor termenilor utilizaţi în reglementari și fără asigurarea unităţii terminologice a noțiunilor de bază utilizate;

Abordare neuniformă a conceptului de management al calității, noțiunea fiind utilizată fie în sensul formal, de structură în cadrul unitatii sanitare, fie în sensul funcțional, de activitate organizată în cadrul unității sanitare,



de vedere al managementului calității și siguranței pacientului;

Din perspectiva descentralizării serviciilor publice, evaluarea serviciilor de sănătate de către autoritatea tutelară este realizată superficial și fără monitorizarea calității serviciilor prestate, ceea ce duce la disfuncționalități, alocari de resurse în mod dezechilibrat și la acces inegal al populației la serviciile medicale;

Distorsiunile din furnizarea serviciilor medicale au dus la utilizarea insuficientă a metodelor de prevenție și la utilizarea ineficientă a tehnologiilor medicale;

Disfuncționalități frecvente ale sistemelor informatice utilizate la nivel național;

Sistemele informatice utilizate de unitățile sanitare nu se intercorelează pentru constituirea unei baze de date unitare național care să ofere informațiile medicale complete pentru pacienți;

Retenția de personal medical din ce în ce mai mică, fapt care generează un management deficitar al volumului de muncă (suprasolicitare), lipsa de competențe și diminuarea accesului populației la serviciile de sănătate;

Cultura organizațională a unităților sanitare este una de tip birocratic;

Comunicarea defectuoasă atât la nivel de sistem de sănătate cât și organizațional (discontinuitate informațională și lipsa trasabilității proceselor de acordare a serviciilor de sănătate) care duce la disfuncționalități în continuitatea actului medical;

Gradul scăzut de satisfacere a cerințelor beneficiarilor datorită nivelului mic de informare în privința avantajelor respectării principiilor calității în sănătate;

La nivel regional/local feed-back-ul comunității cu privire la calitatea serviciilor de sănătate este extrem de limitat.

și mai puțin operațional, ca activitate care privește întreaga organizație;

Mediatizarea predominant a evenimentelor negative care se petrec în sistemul de sănătate;

Lipsa armonizării financiare din punctul de vedere al plății serviciilor prestate de către

furnizorii de servicii de sănătate.



- Situa ia actuală a acreditării calită ii unită ilor sanitareț ț ț

Calitatea în sănătate a fost un concept ce s-a aplicat doar spitalelor din România, fiind evaluate și acreditate doar unități sanitare cu paturi. Începând cu Septembrie 2015, prin înființarea A.N.M.C.S., atribuțiile de evaluare a calității serviciilor de sănătate și acreditare a unităților sanitare au fost extinse și la celelalte categorii de unități sanitare.

După începerea Ciclului II de acreditare a spitalelor, a fost demarată și elaborarea standardelor de calitate pentru asistența medicală din ambulatoriu și de medicină de familie, urmând ca evaluarea și acreditarea să fie extinsă și la aceste unități sanitare.

În același timp, beneficiind de experiența acumulată în primul ciclu de acreditare a spitalelor, a fost elaborată și testată Ediția a II-a a Standardelor și Metodologiei de Acreditare a Spitalelor și s-a demarat procesul de acreditare internațională a acestora. Procesul s-a finalizat la începutul anului 2018, prin obținerea acreditării ISQua pentru Ediția a II-a a Standardelor și Metodologiei de Acreditare a Spitalelor ale Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate.

Primul ciclu de acreditare

Primul ciclu de acreditare a spitalelor din România a fost început de către Comisia Națională de Acreditare a Spitalelor (CoNAS) care, conform Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.148/2008 privind componenţa, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, a avut atribuții numai pentru acreditarea spitalelor. Din septembrie 2015, activitatea a fost continuată de către A.N.M.C.S., înființată prin Hotărârii Guvernului nr. 629 din 28 iulie 2015, privind componenţa, atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale de Management al Calităţii în Sănătate, abrogată prin Legea nr. 185/2017 privind asigurarea calităţii în sistemul de sănătate.

MISIUNEA declarată a Co.N.A.S. a fost de „coordonare a unui proces de evaluare standardizată a calității serviciilor furnizate de spitale cu scopul îmbunătățirii stării de sănatate a românilor”.

SCOPUL primului ciclu de acreditare a fost, pe de o parte, de a sensibiliza autoritățile competente implicate în managementul sistemului sanitar asupra importanței asigurării calității serviciilor medicale oferite de spitale iar, pe de altă parte, să atenționeze managementul spitalelor asupra faptului că performanța managerială nu se rezumă numai la a nu înregistra arierate.

Standardele și metodologia de acreditare ale Co.N.A.S. au fost elaborate cu consultarea Ministerului Sănătății și aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 972/2010 pentru aprobarea procedurilor, standardelor și metodologiei de acreditare a spitalelor.

A fost elaborat Manualul calității, ca suport de curs pentru pregătirea evaluatorilor și au fost organizate cursuri, susținute de personalul angajat al Co.N.A.S., în cadrul cărora au fost pregătiți un număr de 505 evaluatori din care, după recertificarea la 3 ani, au rămas înscriși în Registrul evaluatorilor un număr de 254 de evaluatori.



Procesul de evaluare în vederea acreditării s-a realizat conform unei planificări aprobate de către Organul colegial de conducere/Comitetul director.

Evaluarea

Evaluarea spitalelor a inceput, în România, abia în 2011, fiind evaluate 11 spitale și elaborate un număr de 5 rapoarte de acreditare.

În anii următori, 2012 și 2013, procesul de evaluare și acreditare a înaintat cu pași mici, iar în 2014, după evaluarea și acreditarea, conform metodologiei și procedurilor, a unui număr de 77 de spitale, procesul de acreditare s-a blocat.

Conform planificării, în anul 2014 ar fi trebuit să fie evaluate în vederea acreditării un număr de 317 spitale. Practic, în primele trei trimestre nu a fost evaluat niciun spital.

Procesul de evaluare a fost reluat în septembrie 2014, când s-au armonizat reglementările interne cu legislația în domeniul achizițiilor publice.

Situația spitalelor evaluate și acreditate în primul ciclu de acreditare

Evaluare și acreditare USP 2011 2012 2013 2014 2015 2016 Total

evaluate 11 51 15 68 180 108 433acreditate 5 28 44 0 70 282 429

Situația unităților sanitare cu paturi, din perspectiva regimului proprietății

Tip USP în funcţie de regimul proprietăţii 2011 2012 2013 201

4 2015 2016 Total

Public 9 37 14 56 161 85 362Privat 2 14 1 12 19 23 71Total 11 51 15 68 180 108 433



2011 2012 2013 2014 2015 20160

20

40

60

80

100

120

140

160

180

9

37

14

56

161

85

214

112 19 23

Tip USP în funcție de regimul proprietății

Public Privat

Situația spitalelor evaluate, în funcție de criteriul teritorial

Tip USP în funcţie de criteriul teritorial 2011 2012 2013 2014 2015 201

6 Total

regional 3 8 2 12 30 23 78local 7 36 10 46 117 67 283

judeţean 1 7 3 10 33 18 72Total 11 51 15 68 180 108 433

2011 2012 2013 2014 2015 20160

20

40

60

80

100

120

3 8 212

3023

7

36

10

46

117

67

1 7 310

3318

Tip USP în funcție de criteriul teritorial

regional local judeţean

Situația spitalelor evaluate, în funcție de specificul patologiei

Tip USP în funcţie de specificul patologiei 2011 201

2 2013 2014 2015 2016 Total

urgență 4 7 2 12 29 19 73general 4 24 7 18 77 42 172



pentru bolnavi cu afecțiuni cronice 0 3 1 9 15 13 41specialitate 3 17 5 29 59 34 147

Total 11 51 15 68 180 108 433

2011 2012 2013 2014 2015 20160

1020304050607080

4 7 212

2919

4

24

718

77

42

0 3 19 15 13

317

5

29

59

34

Tip USP în funcție de specificul patologiei

urgență generalpentru bolnavi cu afecțiuni cronice specialitate

Situația spitalelor evaluate, din punct de vedere al învățământului și cercetării științifice

Tip USP din punct de vedere al învăţământului şi al cercetării

ştiinţifice medicale2011 2012 2013 2014 2015 2016 Total

institut 1 2 0 1 7 7 18clinic cu secții universitare 4 4 3 11 40 32 94

fără învațământ 6 45 12 56 133 69 321Total 11 51 15 68 180 108 433

2011 2012 2013 2014 2015 20160

20406080

100120140

1 2 0 1 7 74 4 3 1140 32

6

4512

56

133

69

Tip USP din punct de vedere al învățământului și al cercetării științifice medicale

institut clinic cu secții universitare fără învațământ

Acreditarea

Măsurarea calității serviciilor de sănătate trebuie să reflecte cât mai specific și mai detaliat eficacitatea și eficiența acestora în fiecare unitate sanitară evaluată, să identifice elementele care afectează negativ calitatea și să determine încrederea profesioniștilor că realizarea conformității cu cerințele din standardele de acreditare determină creșterea performanței profesionale.



Nivelul conformității cu standardele de acreditare reflectă nivelul calității serviciilor de sănătate oferite de către spital. Din acest motiv, instrumentele de măsurare a calității trebuie permanent îmbunătățite pe baza analizei de etapă a rezultatelor obținute.

În primul ciclu de acreditare au fost evaluate în vederea acreditării un număr de 433 de spitale, analiza rezultatelor obținute de către acestea fiind efectuată în trei etape. Astfel, spitalele au fost grupate în trei loturi distincte corespunzătoare fiecărei etape, după cum urmează:

Etapa (lotul) I s-a desfășurat în perioada iunie 2011 – martie 2013 și a cuprins un număr de 77 de spitale evaluate. După luna martie 2013 procesul de acreditare s-a blocat deoarece, în urma controalelor efectuate, Curtea de Conturi a României și A.N.R.M.A.P. au apreciat că procedurile utilizate de Co.N.A.S. pentru selecția evaluatorilor nu au respectat principiile și reglementările O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor concesiune de servicii . Analiza rezultatelor măsurării calității cu instrumentele care au fost utilizate în această etapă arată că peste 75% dintre spitalele evaluate au un nivel al calității de peste 85% iar, dintre acestea, peste 70% au nivel al calității de peste 90%.

Punctajele și ponderea spitalelor

Nivele de acreditare Punctaj obținut Ponderea spitalelorNeacreditate Sub 45 % 0%Acreditate cu încredere medie 45,00 % - 74,9 % 6,20%Acreditate cu încredere ridicată 75,00 % - 84,9 % 18,50%Acreditate din care, Cel putin 85% 75,30%acreditate cu peste 90% 70%

Etapa (lotul) a II-a s-a desfășurat în perioada cuprinsă între luna septembrie 2014 (când procesul de evaluare a fost reluat, urmare armonizării reglementărilor interne privind selecția evaluatorilor și constituirea comisiilor de evaluare cu legislația în domeniul achizițiilor publice) și luna octombrie 2015 (care a coincis cu înființarea și organizarea A.N.M.C.S.) și a cuprins un număr de 182 de spitale. Analiza rezultatelor măsurării calității cu instrumentele care au fost utilizate în această etapă arată o scădere a ponderii spitalelor cu nivel de conformitate de peste 85% la 71,43% din totalul spitalelor evaluate.

Etapa (lotul) a III-a s-a desfășurat în perioada noiembrie 2015 - iulie 2016 și a cuprins un număr de 174 de spitale. Analiza rezultatelor măsurării calității cu instrumentele ce au fost utilizate în această etapă arată că doar 6,9% dintre spitalele evaluate au un nivel al calității de peste 85%.

Procentajele medii de implementare a standardelor de acreditare pe cele 3 etape (loturi) supuse analizei, au fost în scădere: 89,77%, 88,10% și respectiv, 72,21%.

Un număr de patru spitale (Centrul Medical Galenus - Tg. Mureș; Spitalul Orășenesc Făurei; Spitalul Dr. Irimia S.R.L. Pitești; Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri - București) nu au obținut punctajul minim (45%) necesar încadrării în categoria „acreditat”.



Conform procedurii de acreditare, aceste spitale au solicitat o nouă vizită de evaluare în vederea acreditării, care s-a desfășurat în luna martie 2017. Urmare acestei vizite de evaluare, două spitale au întrunit punctajul minim necesar încadrării în categoria „acreditat”, Spitalul Orășenesc Făurei și Spitalul Dr. Irimia S.R.L. Pitești neîntrunind punctajul minim necesar.

Rezultatele procesului de evaluare și acreditare

Se constată un nivel crescut al conformității cu standardele de acreditare în prima și a IIa etapă, în condițiile în care: nu au existat:

pregătiri prealabile ale managerilor și ale personalului din spitale în domeniul managementului calității;

responsabili pregătiți să implementeze un sistem de calitate, în lipsa unei culturi organizaționale privind calitatea.

au existat: diferențe de interpretare a acelorași indicatori de către evaluatori; completarea incorectă și incompletă a listelor de verificare; mecanismele de implementare a managementului calității, insuficient cunoscute de către

evaluatori.

În aceste condiții, nivelul de încredere în obiectivitatea măsurării conformității cu standardele este scăzut.

Configurația eșantionului (lotului) nu a influențat punctajele, ci mai degrabă metoda de evaluare. Ca urmare a acestei ipoteze, s-a urmărit identificarea cauzelor care ar putea determina aceste rezultate și s-au desprins o serie de constatări și concluzii.

În urma analizei rezultatelor evaluării spitalelor, s-a constatat o distribuție a nivelelor de conformitate al cărei vârf se situa peste valoarea de 85%, care nu reflectă calitatea reală a serviciilor de sănătate.

Deficiențe ale instrumentelor și procedurilor de evaluare:

În contextul cunoașterii realităților din spitale dar și în cel al percepției publice cu privire la calitatea serviciilor medicale spitalicești, s-a ridicat suspiciunea unor deficiențe ale instrumentelor și procedurilor utilizate pentru evaluarea calității, care afectau puternic specificitatea și sensibilitatea măsurătorilor:

1. utilizarea în cadrul procesului de evaluare și acreditare a unor indicatori ușor de îndeplinit, fapt ce a condus la obținerea unor rezultate irelevante din punct de vedere al implementării reale a standardelor de către spitale; 2. o mare parte dintre indicatori necesitau să fie corelați pentru a reflecta, în mod real, conformitatea unui proces/unei activități cu standardele; 3. instrumentele de evaluare făceau referire doar la existența unei documentații conforme cu standardele de acreditare, fără să verifice măsura în care reglementările prevăzute în documentație (protocoale, proceduri etc.) sunt cunoscute și respectate de către personalul spitalului;



4. metoda de calcul al nivelului de conformitate permitea obținerea acreditării chiar în condițiile unor neconformități cu risc major pentru siguranța pacienților; 5. personalul angajat la nivelul structurilor de specialitate ale Co.N.A.S. nu avea o pregătire în managementul calității și nici în domeniul medical. Din structura de personal a Unității de Evaluare, Analiză și Acreditare nu făcea parte niciun medic, personalul fiind format din economiști, juriști, un sociolog-psiholog și un inginer, iar din structura de personal a Unității de Standarde şi Proceduri de Acreditare făceau parte 1 medic, un asistent medical, un economist și un psiholog;6. managementul spitalelor, precum și personalul angajat al acestora nu au fost pregătite în privința asigurării calității serviciilor de sănătate; 7. în spitale nu existau structuri specializate și dedicate asigurării și îmbunătățirii calității servicilor de sănătate și siguranței pacientului, în condițiile în care, prin Ordinul ministrului sănătății nr. 975/2012 privind organizarea structurii de management al calității serviciilor medicale în cadrul unităților sanitare cu paturi din rețeaua Ministerului Sănătății și a autorităților administrației publice locale , spitalele erau obligate să își înființeze o astfel de structură; 8. calitatea de evaluator al Co.N.A.S. putea să o obțină, în urma absolvirii unui curs cu durata de 4 zile, orice persoană cu studii superioare, indiferent de specializare și fără experiență în activitățile desfășurate la nivelul spitalului; 9. reglementările privind contractarea serviciilor de evaluare erau neclare, fapt care a determinat blocajul procesului de acreditare.

Consecinte:

Deficiențele au generat:1. percepția falsă, atât din partea managementului spitalului cât și din partea profesioniștilor din sănătate, că asigurarea calității este o acțiune birocratică, care constă doar în formalizarea unor activități, neavând nicio legătură cu buna practică medicală și managerială și care nu aduce nicio schimbare; 2. colectarea unui volum mare de date, fără relevanță în ceea ce privește calitatea serviciilor de sănătate; 3. acordarea acreditării unor unități medicale chiar în condițiile constatării unor neconformități care constituiau factori de risc pentru siguranța pacienților.

Măsuri întreprinse:

În vederea corijării deficiențelor identificate, A.N.M.C.S. a întreprins măsuri privind: 1. revizuirea indicatorilor de evaluare prin excluderea acelora considerați irelevanți; 2. corecția modalității de validare și de stabilire a punctajului indicatorilor pentru creșterea obiectivității măsurării nivelului de conformitate; 3. îmbunătățirea metodologiei de evaluare a conformității proceselor din spital cu standardele de acreditare prin verificarea implementării efective a protocoalelor și procedurilor; 4. demararea procesului de pregătire și perfecționare a personalului A.N.M.C.S. implicat direct în procesul de evaluare și acreditare a spitalelor; 5. creșterea, de la unu la opt, a numărului de medici angajați în cadrul A.N.M.C.S., instituție specializată în managementul calității servicilor de sănătate.



6. întâlniri de lucru cu managerii și responsabilii cu managementul calității din spitale, în care li s-au prezentat elemente privind procesul acreditării și importanța implementării unui sistem de management al calității și siguranța pacientului la nivel organizațional.

Aspecte pozitive:

1. înființarea structurilor de management al calității în spitale, dar nu toate au devenit funcționale deoarece nu toți membrii angajați în cadrul acestor structuri au urmat cursurile de formare în domeniul managementului calității; 2. organizarea activității de intervenție în cazuri critice apărute în timpul spitalizării; 3. elaborarea de proceduri și protocoale; 4. inițierea procesului de formare a profesioniștilor din sănătate în asigurarea și îmbunătățirea calității serviciilor de sănătate și siguranței pacientului.

Măsuri de îmbunătățire a procesului de evaluare și acreditare rezultate din experiența derulării primului ciclu de acreditare a spitalelor:

Proiectarea ciclului doi de acreditare a spitalelor: reducerea numărului de indicatori; corelarea indicatorilor care se refereau la aceeași activitate; acordarea de valori diferite indicatorilor în funcție de relevanța acestora în asigurarea calității

servicilor de sănătate și siguranței pacientului; introducerea unei proceduri de evaluare a capacității de intervenție în situațiile de urgență

apărute în cursul spitalizării; îmbunătățirea mijloacelor de comunicare cu spitalele prin utilizarea unei aplicații informatice; îmbunătățirea comunicării cu conducerea spitalelor care intră în procesul de evaluare, prin

organizarea unor întâlniri premergătoare vizitei de evaluare; elaborarea, adoptarea și aprobarea Ediției a II-a a standardelor de acreditare a spitalelor.

Susținerea continuității procesului de asigurare și îmbunătățire a calității serviciilor de sănătate și a siguranței pacientului prin monitorizarea unităților sanitare acreditate.

Al doilea ciclu de acreditare a spitalelor

După încheierea primului ciclu de acreditare, în luna iulie 2016 și finalizarea evaluării celor 108 spitale programate în anul 2016, înaintea datei de 07.07.2016, a început înscrierea și planificarea spitalelor pentru Ciclul II de acreditare a unităților sanitare cu paturi, publice sau private.

Deși există o relație de condiționalitate între dreptul unităților sanitare de a deconta serviciile către populație din fonduri publice doar dacă sunt acreditate sau măcar înscrise în procesul de acreditare, observăm că în contract cu casele de asigurări de sănătate la data de 01.04.2018, sunt 632 spitale, în timp ce numărul celor înscrise în procesul de acreditare conform Ediției a II-a a Standardelor de Acreditare este de 660 spitale.

Înscrierea în procesul de acreditare și a spitalelor care nu se află în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate arată un interes crescut pentru calitate al acestor unități sanitare.



Inițial și-au exprimat intenția prin transmiterea unei cereri, un număr mai mare de 660 spitale. În planul de acreditare supus aprobării Colegiului Director al A.N.M.C.S. în data de 19.04.2018, erau 671 spitale înscrise, din care 11 spitale nu au transmis fișa de identificare în vederea prelucrării datelor pentru a fi înscrise în planul multianual de acreditare a spitalelor.

Situația unităților sanitare cu paturi ce urmează a fi evaluate în ciclul II de acreditare, din perspectiva regimului proprietății

Tip USP în funcţie de regimul proprietăţii 2017 2018 2019 2020 2021 Total

Public 40 34 4 205 95 378Privat 41 126 62 31 22 282Total 81 160 66 236 117 660

2017 2018 2019 2020 20210

50100150200250

40 344

205

9541

126

6231 22

Tip USP în funcție de regimul proprietății

Public Privat

Situația spitalelor înscrise în Ciclul II de acreditare, în funcție de criteriul teritorial

Tip USP în funcţie de criteriul teritorial 2017 2018 2019 2020 202

1 Total

regional 8 15 1 38 27 89local 65 137 32 156 71 461

judeţean 8 8 33 42 19 110Total 81 160 66 236 117 660



2017 2018 2019 2020 20210

20406080

100120140160

8 151

3827

65

137

32

156

71

8 833 42

19

Tip USP în funcție de criteriul teritorial

regional local judeţean

Situația spitalelor ce urmează a fi evaluate în ciclul II de acreditare, în funcție de specificul patologiei

Tip USP în funcţie de specificul patologiei 2017 201

8 2019 2020 2021 Total

urgență 9 4 0 39 21 73general 34 38 11 91 44 218

pentru bolnavi cu afecțiuni cronice 9 26 36 24 14 109

specialitate 29 92 19 82 38 260Total 81 160 66 236 117 660

2017 2018 2019 2020 20210

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

94 0

39

21

34 38

11

91

44

9

2636

2414

29

92

19

82

38

Tip USP în funcție de specificul patologiei

urgență generalpentru bolnavi cu afecțiuni cronice specialitate

Situația unităților sanitare cu paturi ce urmează a fie evaluate și acreditate în ciclul II de acreditare a spitalelor, din punct de vedere al învăţământului şi al cercetării ştiinţifice medicale

Tip USP din punct de vedere al învăţământului 2017 2018 201

9 2020 2021 Total



şi al cercetării ştiinţifice medicale

institut 2 1 0 7 8 18clinic cu secții universitare 5 8 0 46 37 96

fără învațământ 74 151 66 183 72 546Total 81 160 66 236 117 660

2017 2018 2019 2020 20210

20406080

100120140160180200

74

151

66

183

72

5 8 0

46 37

2 1 0 7 8

Tip USP din punct de vedere al învățământului și al cercetării științifice medicale

fără învațământ clinic cu secții universitare institut

Acreditarea unităților sanitare din ambulatoriu și de medicină de familie

Începând cu Septembrie 2015, prin înființarea A.N.M.C.S., atribuțiile de evaluare a calității serviciilor de sănătate au fost extinse și la alte categorii de unități sanitare, decât spitalele, unitățile sanitare din ambulatoriu și de medicină de familie.

Procesul de pregătire a acestor categorii de unități sanitare a început în anul 2017 prin înscrierea acestora în procesul de acreditare și demararea elaborării și testării Ediției I a Standardelor și Metodologiei de Acreditare pentru Unitățile Sanitare din Ambulatoriu și de Medicină de Familie, respectându-se principiile ISQua de dezvoltare a standardelor de calitate.

Deși procesul de înscriere nu este încheiat, neexistând încă în forma finală un plan multianual de acreditare, cum este cel de la spitale, din situația centralizată la nivelul CNAS pentru unitățile aflate în contract cu CAS la data de 01.04.2018, situația pe categorii este următoarea:

125 furnizori de servicii de dializă;

9.862 furnizori de medicină de familie;

3.348 furnizori de servicii farmaceutice;

2.833 furnizori de dispozitive medicale;

3.063 furnizori de medicină dentară;

2.994 furnizori din ambulatoriul clinic de specialitate;___________________________

Strategia națională pentru asigurarea calității în sistemul de sănătate, pentru perioada 2018-2025,„Calitate în sănătate”

dr aft - iu l ie 20 1 8 56 / 98

1.118 furnizori laboratoare;

505 furnizori recuperare și reabilitare din ambulatoriul clinic de specialitate;

71 furnizori unități de ambulanță;

303 furnizori îngrijire la domiciliu.

După finalizarea înscrierii unităților sanitare din ambulatoriu și de medicină de familie și după finalizarea procesului de elaborare și testare a Ediției I a Standardelor de Calitate și a Metodologiei de Acreditare pentru acestea, va fi demarată activitatea de evaluare și acreditare.

Necesitatea acreditării unităților sanitare din ambulatoriu și de medicină de familie este dată de nevoia de a avea servicii de calitate dar și de prevederile Strategiei Naționale de Sănatate a Ministerului Sănătații, care precizează:

„Viziunea pentru perioada 2014-2020 este de a răsturna această piramidă viciată a serviciilor –

moştenită şi ineficientă– şi de a asigura gradual o acoperire mai mare a nevoilor de sănătate ale

populaţiei prin serviciile de la baza sistemului (servicii de asistenţă comunitară, servicii de asistenţă

acordate de medicul de familie şi de ambulatoriul de specialitate). [...] Această viziune este pe deplin

susţinută de noul pachet de servicii de sănătate, pachet care a urmărit aplicarea condiţiilor legate de

medicina bazată pe dovezi şi furnizare a serviciilor cost-eficace, la nivelul cel de jos al sistemului care

poate rezolva corect o problemă de sănătate.”



Astfel că, în contextul evoluției anticipate a creșterii accentului pus pe serviciile de sănătate furnizate la nivelul asistenței comunitare, medicinei de familie și serviciilor din ambulatorul de specialitate, este necesară corelarea atenției asupra calității cu această viziune de dezvoltare a sectorului de sănătate.

Prin urmare, după dezvoltarea sistemului de standardizare și evaluare a calității serviciilor de sănătate din ambulatoriu și de medicină de familie, se poate previziona extinderea atenției asupra calității și asupra serviciilor de asistență comunitară.

Acest fapt este întărit de viziunea internațională asupra calității care nu face referire doar la sistemul de sănătate. Același program ISQua's International Accreditation Programme (IAP) al organismului internațional ISQua are componenta „Health and Social Care Standards” (Standardele de sănătate și asistență socială). Este evidentă și logică extinderea viziunii de calitate asupra serviciilor sociale și comunitare, fiind următorul pas strategic important prin care sectorul de sănătate din România se va apropia de populație, astfel cum se prevede și în Strategia Națională de Sănătate.



3. Arii strategice prioritare, obiective generale (OG) i obiective șspecifice (OS)

Ariile de acțiune și competențele specifice A.N.M.C.S. sunt, în principal, în câteva direcții majore: elaborare și aprobare a standardelor de calitate pentru toate tipurile de unități sanitare; revizuire și elaborare unitară la nivel național a reglementărilor de practică și parcurs

terapeutic; dezvoltare a mecanismelor pentru creșterea satisfacției pacienților și populației față de

serviciile din sectorul de sănătate și pentru creșterea siguranței asistenței medicale; evaluare externă, acreditare și monitorizare a menținerii nivelului de acreditare pentru toate

tipurile de unități sanitare; informare și asistență inițială în vederea pregătirii organizației pentru acreditare și apoi în

timpul desfășurării evaluării, inclusiv pentru modificarea culturii organizaționale a unităților sanitare;

suport pentru informare și documentare în vederea creșterii nivelului de complianță față de cerințele standardelor de acreditare și de îmbunătățire a nivelului calității prin pregătirea responsabililor cu managementul calității și a specialiștilor în domeniul calității;

conectare a societății civile, rețelelor de specialiști, unităților sanitare și instituțiilor responsabile în sănătate, în jurul conceptelor calității;

organizare a activităților de pregătire a specialiștilor în domeniul calității și a evaluatorilor externi;

cercetare și inovare în domeniul calității în sănătate; organizare a activității în teritoriu în vederea creșterii calității în sectorul de sănătate.

Ținând cont de direcțiile internaționale de standardizare în sănătate, stabilite ca repere de către ISQua, se impune o abordare profesionistă și sistematică a domeniului calității.

A.N.M.C.S. a respectat linia profesionismului recunoscut internațional, printr-un demers pornit din anul 2016, finalizat la începutul anului 2018 prin obținerea acreditării internaționale a Ediției a II-a a Standardelor de Calitate și Metodologiei de Acreditare a Spitalelor, în cadrul programului ISQua's International Accreditation Programme.

Urmând traseul menținerii filosofiei cu privire la calitate în aceiași parametri de performanță recunoscută internațional, A.N.M.C.S. va continua cu acreditarea organizației ca organism de acreditare recunoscut internațional, acreditarea Ediției I a Standardelor de Calitate pentru Serviciile de Sănătate din Ambulatoriu și acreditarea Programului de Formare a Evaluatorilor de servicii de sănătate.

În acest context, pornind de la situația actuală în domeniul calității în sănătate, Strategia Națională „Calitate în Sănătate” se va axa pe câteva arii strategice de intervenție și obiective generale.



ARIA STRATEGICĂ 1: STANDARDE DE CALITATE ÎN SISTEMUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE

OG 1.1. Îmbunătățirea sistemului de reglementare a calității, inclusiv prin integrarea conceptului de guvernanţă clinică;

OG 1.2. Stimularea elaborării şi actualizării ghidurilor clinice;

OG 1.3. Stimularea dezvoltării şi actualizării protocoalelor clinice pe niveluri de asistenţă medicală şi a procedurilor de „parcurs terapeutic”;

OG 1.4. Implementarea unui mecanism formal care să garanteze implicarea pacienţilor/asociaţiilor de pacienţi şi reprezentanților societăţii civile în probleme de calitate în sănătate, pentru creșterea gradului de satisfacție a pacienţilor şi a populaţiei față de serviciile de sănătate.

ARIA STRATEGICĂ 2: IMPLEMENTAREA CALITĂȚII ÎN SISTEMUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE

OG 2.1. Pregătirea unităților sanitare, în vederea creșterii calității serviciilor medicale;

OG 2.2. Evaluarea structurii, proceselor, performanțelor, măsurarea nivelului de calitate obținut și acreditarea unităților sanitare;

OG 2.3. Dezvoltarea măsurilor pentru menținerea și îmbunătățirea nivelului de calitate al unităților sanitare;

OG 2.4. Implementarea unui mecanism de monitorizare unitară/standardizată (pentru reducerea variabilităţii de practică) a performanței unităților sanitare, centrată pe calitate și pe furnizarea feedback-ului pentru îmbunătățirea calității (cu accent pe continuitatea îngrijirilor, pe relația medic-pacient, pe comunicarea între profesioniști şi pe respectarea drepturilor pacientului).

ARIA STRATEGICĂ 3: „MĂSURI TRANSVERSALE ȘI ZONALE”

OG 3.1. Întărirea capacităţii instituţionale;

OG 3.2. Eficientizarea sistemului de evaluare a calității;

OG 3.3. Dezvoltarea infrastructurii zonale în vederea monitorizării sistemului de management al calității;

OG 3.4. Cercetare și inovare pentru creșterea calității în sănătate;

OG 3.5. Cercetare pentru documentare necesară la nivel administrativ;

OG 3.6. Crearea premiselor continuării evoluției domeniului calității, prin formarea specialiștilor.



- Aria strategică 1: Standarde de calitate în sistemul na ional de țsănătate

Atribut central și de referință al A.N.M.C.S. îl reprezintă standardizarea sectorului de sănătate și implementarea conceptelor calității.

Domeniu strategic generos, acestă standardizare presupune nu doar elaborarea/revizuirea standardelor de calitate și metodologiei de acreditare pentru toate tipurile de unități sanitare, ci și acțiunea corelată pentru realizarea unor repere naționale unitare în toate aspectele medicinei bazate pe dovezi (deci și activitățile repetabile sau expuse la risc din domeniul clinic), precum și în implicarea permanentă a tuturor factorilor sociali cu interes în sănătatea populației, în vederea îmbunătățirii calității, percepției pozitive a impactului pe care îl are pentru populație activitatea unităților sanitare.

Direct în asociere cu subiectul standardizării, este utilizarea unui sistem de lucru care impune organizarea și gestiunea simbiotică și coerentă a aspectelor clinice, economico-administrative și celor specifice calității în sănătate (siguranța asistenței medicale cu garantarea obținerii rezultatelor așteptate în parametrii de performanță monitorizați, pentru obținerea satisfacției pacienților, aparținătorilor și grupurilor sociale și de interes aparținătoare).

Conceptul care face posibile rezultatele sinergice descrise mai sus este guvernanța clinică, care reunește într-un sistem unitar metode ale managementului strategic, managementului organizational centrat pe eficienta economico-financiară, managementului clinic axat pe obținerea rezultatelor clinice dorite, medicinei bazate pe dovezi, managementului calității și centrării în jurul sănătății și satisfacției pacientului.

OG.1.1. Îmbunătățirea sistemului de reglementare a calității, inclusiv prin integrarea conceptului de guvernanţă clinică

OS. 1.1.1. Îmbunătățirea sistemului de reglementare a calității prin realizarea de reglementări noi în ariile de interes cu deficit de reglementare

Aplicarea principiilor managementului calității în sănătate are o vechime relativ mică, în România, fiind doar la finalul primului ciclu de acreditare și doar pentru spitale. Celelalte unități sanitare nu au fost nici măcar în proces de pregătire în vederea implementării principiilor managementului calității în sănătate. Din acest motiv, nici medicina de familie și nici cea din ambulatoriu nu au încă reglementat traseul specific calității în sănătate.

Astfel, este necesară aprobarea standardelor de calitate pentru medicina de familie și pentru asistența medicală în ambulatoriu, împreună cu reglementările complementare: metodologia de evaluare și acreditare, instrumentele de măsurare, formularele utilizate, mecanismul de monitorizare post-acreditare, programele de formare și specializare a evaluatorilor, programele de informare și instruire a utilizatorilor, bibliografia utilizatorilor pentru implementarea calității în sănătate și a guvernanței clinice, mecanismele de consultare și feedback pentru revizuiri și îmbunătățiri periodice.



Direcții strategice / Măsuri

a. Îmbunătățirea cadrului de reglementare (elaborarea standardelor de calitate și metodologiilor de evaluare și acreditare pentru toate unitățile sanitare din ambulatoriu și de medicină de familie și adoptarea acestora):

elaborarea standardelor de calitate pentru unitățile sanitare din ambulatoriu și de medicină de familie și a metodologiei de evaluare și acreditare;

adoptarea și aprobarea acestora prin consensul tuturor factorilor interesați, în urma validării prin testare și feedback-ul din partea tuturor celor implicați;

înscrierea în procesul de acreditare internațională a standardelor de calitate și metodologiei de acreditare a unităților sanitare din ambulatoriu și de medicină de familie.

b. Îmbunătățirea cadrului de lucru (respectiv a referințelor de documentare) și creșterea nivelului de informare și înțelegere al unităților sanitare pentru îndeplinirea cerințelor de reglementare:

elaborarea manualului standardelor, instrumentelor de evaluare, ghidului utilizatorului, ghidului evaluatorului, manualului acreditării și bibliografiei pe temele de interes pentru organizațiile ce urmează a se acredita;

informarea și instruirea/specializarea personalului responsabil cu managementul calității implicat în pregătirea organizațiilor ce urmează a fi evaluate, dar și realizarea unui program de informare pentru managerii acestor organizații;

elaborarea și implementarea unor programe de pregătire/specializare a evaluatorilor externi; armonizarea planului anual de acreditare (ce conține programarea organizațiilor pentru

primirea vizitei de evaluare) cu feedback-ul primit în legatură cu cunoașterea tuturor aspectelor acreditării și pregătirea organizației pentru evaluare;

elaborarea și implementarea unui mecanism de colectare a feedback-ului unităților sanitare cu privire la formularea cerințelor standardelor de calitate, clarității și obiectivității metodologiei de evaluare și acreditare, clarității și ușurinței de utilizare a instrumentelor de lucru;

asigurarea accesului complet și neîngrădit al organizațiilor la toate sursele de informare pentru pregătirea organizației în privința calității.

c. Creșterea capacității de management a unităților sanitare, în vederea integrării conceptelor calității:

elaborarea formularelor și tipizatelor specifice raportării în vederea evaluării și monitorizării calității;

dezvoltarea aplicației electronice CaPeSaRo pentru a susține unitățile sanitare în toate activitățile acestora de pregătire a organizației, prin includerea activităților specifice calității (inclusiv ca sursă de documentare aprofundată), în vederea pregătirii vizitei de evaluare, dar și pentru susținerea activităților post-acreditare, de monitorizare a menținerii nivelului de acreditare și de continuare a creșterii nivelului de calitate;

elaborarea unor mecanisme informatice pentru consultare și colectare a feedback-ului la nivelul A.N.M.C.S. pentru corecții, revizii, îmbunătățiri ale instrumentelor de lucru, standardelor de calitate și metodologiei de evaluare și acreditare.



OS. 1.1.2. Îmbunătățirea sistemului de reglementare a calității prin revizuirea reglementărilor existente în ariile de armonizare cu recomandările organismelor internaționale

Calitatea în sănătate, ca și concept aplicat la nivel național este, pentru unitățile sanitare cu paturi, la al doilea ciclu de acreditare. În prezent, se derulează Ediția a II-a a Standardelor de Calitate și Metodologiei de Acreditare a Spitalelor, pentru care s-a obținut acreditarea internațională de către ISQua, cerificându-se astfel că standardele A.N.M.C.S. de acreditare a spitalelor sunt la nivelul de calitate internațional și respectă cerințele rezultate din bunele practici și experiența internațională în domeniul calității în sănătate.

În timpul procesului de acreditare internațională, dar și ca urmare a evoluției internaționale rapide a conceptelor de calitate, au rezultat îmbunătățiri posibile și actualizări ale cerințelor standardelor de calitate existente și ale metodologiei de evaluare și acreditare, respectiv a instrumentelor de lucru și bazei teoretice suport pentru îndrumarea spitalelor în procesul de creștere a calității și pentru pregătirea evaluatorilor.

Aceste îmbunătățiri pot face obiectul unor modificări de formă sau de conținut, posibile prin revizuiri periodice, în deplină concordanță cu principiile de management al calității și anume îmbunătățirea continuă urmare a feedback-ului primit și în interesul creșterii calitățiii întregului sector de sănătate.


a. Îmbunătățirea cadrului de reglementare prin integrarea actualizărilor și recomandărilor rezultate din procesul de acreditare internaționațională a Standardelor de Acreditare a Spitalelor:

revizia și îmbunătățirea cerințelor Standardelor de Acreditare a Spitalelor, a metodologiei de evaluare și acreditare și a instrumentelor de lucru;

adoptarea și aprobarea acestora prin consensul tuturor factorilor interesați; maparea corespondenței dintre cadrul de reglementare aprobat și cel anterior revizuirii,

precum și difererențele dintre acestea și stabilirea indicatorilor critici noi.

b. Creșterea nivelului de informare și înțelegere al unităților sanitare pentru îndeplinirea noilor cerințe de reglementare:

revizuirea manualului standardelor de calitate, a ghidului utilizatorului, a ghidului evaluatorului și a manualului de acreditare;

informarea și instruirea personalului responsabil cu managementul calității și managerii acestor organizații în vederea integrării noilor reglementări.

c. Creșterea capacității de integrare a reviziilor în procesul de creștere a calității: informarea și specializarea evaluatorilor în vederea actualizării informațiilor teoretice și legate

de activitatea practică în comisiile de evaluare; integrarea indicatorilor critici și a reviziilor în mecanismele de monitorizare post-acreditare.



OS. 1.1.3. Îmbunătățirea sistemului de reglementare a calității prin introducerea conceptului de guvernanță clinică și actualizarea corespunzătoare a reglementărilor

Guvernanța clinică este conceptul integrator care asigură la cel mai înalt nivel implementarea calității în sănătate. Prin folosirea conceptului de „guvernanță clinică” se evită confuzia generată de expresia „managementul calității”, folosită atât pentru managementul organizației în vederea implementării calității în sănătate, cât și pentru sistemele de certificare ISO. Termenul de „guvernanță clinică” pune astfel în evidență că sunt concepte diferite, care au unele elemente tangențiale, dar și diferențe semnificative.

Pentru actualizarea reglementărilor în vederea introducerii unui concept superior din perspectiva calității în sănătate, este necesară parcurgerea unor etape și realizarea unor măsuri corespunzătoare direcțiilor strategice.


a. Realizarea unui program de informare și instruire a utilizatorilor standardelor de acreditare și a tuturor factorilor interesați, cu privire la conceptul de „guvernanță clinică” și a beneficiilor pe care acesta le aduce suplimentar folosirii, în sănătate, a conceptului de „management al calității”.

b. Îmbunătățirea cadrului de reglementare prin introducerea conceptului de guvernanță clinică: adoptarea prin consensul tuturor părților interesate și aprobarea utilizării conceptului de

„guvernanță clinică” în scopul clarificării celui de „management al calității”; maparea schimbărilor de interpretare necesare în documentele de lucru și în cadrul de

reglementare și actualizarea documentelor de informare și instruire a utilizatorilor pentru utilizarea conceptului de guvernanță clinică (manualul standardelor, ghidul utilizatorilor, ghidul evaluatorilor, manualul de acreditare, liste de verificare, formulare de lucru etc.).

OG.1.2. Stimularea elaborării şi actualizării ghidurilor clinice

Definiția clasică a termenului de „ghid clinic” a fost formulată în anul 1990 de către Field MJ, Lohr KN (Eds), în Field MJ, Lohr KN (Eds). «Clinical Practice Guidelines: Directions for a New Program, Institute of Medicine, Washington, DC: National Academy Press, 1990»: „Ghidurile pentru practica clinică sunt elaborate în mod sistematic pentru a ajuta medicul și deciziile pacienților cu privire la îngrijirea medicală adecvată pentru anumite circumstanțe clinice.” (Field & Lohr, 1990, p. 38).

În „QPSD-D-029-1: A Practical Guide to Clinical Audit” al HSE - Health Service Executive, Directoratul pentru Calitate și Siguranța Pacientului, din Irlanda se precizează:

„Termenul «ghid clinic» are sinonime care, în altă parte, pot fi considerate în general interschimbabile. Acestea includ «linii directoare», «linii directoare în materie de sănătate», «linii directoare privind practica clinică», «orientări bazate pe dovezi», «ghiduri bazate pe dovezi» și «îndrumare». În scopul consecvenței, Comitetul Național pentru Eficacitate Clinică utilizează termenul «ghid clinic» în activitatea sa.

Următoarele identifică semnificația specifică care ar trebui dedusă pentru acest termen:«Ghidurile clinice sunt declarații sistematice elaborate, pe baza unei evaluări aprofundate a probelor, pentru a ajuta medicul și deciziile pacienților cu privire la îngrijirea medicală adecvată pentru circumstanțele clinice specifice, pe tot spectrul clinic.» - Adaptare de Field și Lohr (1992).”



Ghidurile de bună practică descriu, în general, situații care se aplică majoritătii pacienților în majoritatea circumstanțelor. Însă, pentru fiecare pacient în parte, va fi luată o decizie individualizată, care să servească cel mai bine interesul pacientului. În sfera clinică, pentru creșterea calității se impune utilizarea ghidurilor de bună practică medicală, care sunt concepute de societăți științifice profesionale prestigioase și experți într-un anumit domeniu medical.

Scopul ghidurilor de practică medicală este de a oferi sprijin practicienilor în procesul deciziei clinice, oferindu-le date științifice acceptate în ceea ce priveste prevenția, diagnosticul, tratamentul unui anumit grup de afecțiuni.

Ghidurile sunt instrumente pentru creșterea performanţei. Aplicarea lor reprezintă o cale pentru diminuarea diferenţelor în calitatea îngrijirilor furnizate de către medici diferiţi. Ghidurile de diagnostic și tratament sunt recomandări dezvoltate în mod sistematic, bazate pe dovezi științifice privind îngrijirile care trebuie acordate într-o anumită circumstanță clinică.

OS. 1.2.1. Îmbunătățirea sistemului de reglementare clinică prin stimularea realizării unor ghiduri clinice în domeniile cu deficit de reglementare unitară

Aplicarea principiilor managementului calității în sănătate, respectiv cele ale guvernanței clinice, are impact în sfera clinică prin necesitatea reglementării unitare, inclusiv prin realizarea ghidurilor clinice unitare la nivel național.

Este necesară realizarea unitară a acestora, pentru a reduce nu doar variațiile nedorite în practica medicală și a unor riscuri și incertitudini, ci și diferențele în practica clinică între unitățile sanitare, putând duce astfel, la un instrument unitar de evaluare a activității clinice și la o bază obiectivă de comparare și acumulare de experiențe.

Prin elaborarea și respectarea unor ghiduri clinice unitare se standardizează înregistrările și documentarea actului medical, se introduc instrumente unitare pentru medicina bazată pe dovezi, crește responsabilitatea personalului medical și, implicit, crește calitatea actului medical.


a. Stabilirea domeniilor pentru care este necesară elaborarea și adoptarea ghidurilor clinice de practică unitară și pentru care abordarea la nivel național prezintă variabilitate:

stabilirea domeniilor de interes strategic pentru care este necesară practica unitară, în vederea elaborării și adoptării ghidurilor clinice;

stabilirea domeniilor pentru care, la nivel național, există deficit de reglementare și prezintă variabilitate crescută a practicii medicale, în vederea elaborării și adoptării ghidurilor clinice.

b. Stimularea elaborării și adoptării ghidurilor clinice prin colaborarea celor mai reprezentativi specialiști în domeniul respectiv:

identificarea specialiștilor reprezentativi ai domeniului respectiv si cooptarea acestora în calitate de experți/consultanți;

realizarea unui protocol de colaborare între A.N.M.C.S. și M.S. pentru întâlniri comune ale reprezentanților M.S. și grupurile de experți ai A.N.M.C.S. în domeniul respectiv;



redactarea propunerilor de ghiduri clinice și înaintarea acestora împreună cu reprezentanții M.S. spre adoptare și aprobarea lor prin ordin al M.S.

OS. 1.2.2. Actualizarea reglementărilor clinice prin stimularea actualizării ghidurilor clinice în domeniile cu dinamică crescută sau variabilitate mare a evoluțiilor clinice

În unele domenii medicale, variabilitatea mare a cazuisticii și etiopatogeniei afecțiunilor medicale a condus la diferențe de abordare a practicienilor. În același timp, evoluția științifică a mijloacelor și aparaturii de investigație sau a soluțiilor de tratament, invazive sau noninvazive, a condus la o dinamică crescută a practicilor clinice, chiar și pentru acele domenii pentru care există ghiduri clinice elaborate și aprobate.


a. Stabilirea domeniilor cu dinamică crescută sau variabilitate mare a evoluțiilor clinice și constituirea de grupuri de lucru pe specialități, pentru compararea ghidurilor clinice existente cu practicile profesioniștilor:

stabilirea domeniilor cu variabilitate mare și dinamică, precum și a intervalului de timp pentru revizie și eventuala actualizare;

identificarea specialiștilor reprezentativi ai domeniului respectiv si cooptarea acestora în calitate de experți/consultanți pentru constituirea grupurilor de lucru pe specialități.

b. Actualizarea ghidurilor clinice prin consultarea cu cei mai reprezentativi specialiști ai domeniului respectiv, adoptarea și difuzarea acestora împreună cu maparea diferențelor între versiuni:

realizarea unui protocol de colaborare între A.N.M.C.S. și M.S. pentru întâlniri comune ale reprezentanților M.S. și grupurile de experți ai A.N.M.C.S. în domeniul respectiv;

compararea ghidurilor clinice existente (ultima revizie) cu practicile specialiștilor și stabilirea diferențelor de practică;

maparea diferențelor între versiunile ghidurilor de bună practică în vigoare și cele care sunt propuse ca versiuni actualizate;

elaborarea, de către experți ai societăților științifice (grupul de lucru) și comisiile de specialitate ale MS și ale CMR, a propunerilor de ghiduri clinice și adoptarea lor

OG.1.3. Stimularea dezvoltării şi actualizării protocoalelor clinice pe niveluri de asistenţă medicală şi a procedurilor de „parcurs terapeutic”

Pentru reglementarea unei practici unitare, având ca rezultat evaluarea unitară a demersului clinic, este necesară standardizarea prin elaborarea unor protocoale clinice și proceduri de „parcurs terapeutic”, care să includă un minim necesar de la care spitalele, în funcție de complexitate, nivelul de competență sau de resurse, să poată crește cerințele și detaliile cu impact asupra calității.

Una din principalele căi de creștere a calității este prin utilizarea bunelor practici în domeniul de interes și de informații validate de experții din domeniul respectiv.



Protocolul se definește ca fiind un cadru convenit care descrie abordarea integrată a cazurilor cu o anumită boală sau care necesită anumite tipuri de intervenții diagnostice sau terapeutice, în limitele de competență a untiății sanitare.

Protocoalele oferă un set cuprinzător de criterii stricte care descriu condițiile de preluare, resursele necesare și pașii de urmat pentru o anumită condiție clinică precum și indicatorii clinici de monitorizare a eficacității acestora.

Procedurile de traseu clinic furnizează până la nivel de detaliu informații „tehnice” cu privire la fiecare etapă ce urmează a fi parcursă într-un demers dignostic și/terapeutic. Procedurile conțin, modul de organizare și responsabilii care rebuie să asigure condițiile de respectare a protocoalelor clinice și de monitorizarea conformării la acestea. și etapizarea în timp și responsabilitățile pentru fiecare etapă.

Ghidurile clinice și protocoalele clinice și procedurile sunt destinate să furnizeze informații, bazate pe o evaluare a celor mai bune dovezi actuale privind eficiența clinică și a costurilor, în ceea ce privește intervențiile terapeutice pentru anumite condiții. Existenţa ghidurilor, protocoalelor clinice și procedurilor de parcurs terapeutic ajută la planificarea resurselor, la creşterea eficacităţii actelor medicale, la ameliorarea rezultatelor clinice (reflectate în starea de sănătate a pacienţilor).

Sunt instrumente necesare implementării unor proceduri de audit clinic fără de care introducerea unor programe de asigurare şi ameliorare a calităţii în sănătate devine imposibilă.

OS. 1.3.1. Îmbunătățirea sistemului de referințe clinice pentru specialiști prin stimularea realizării protocoalelor clinice și procedurilor de practică medicală în domeniile pentru care nu sunt elaborate astfel de referențiale

Deși decizia medicală este individualizată fiecărui pacient, tocmai pentru a servi cât mai bine interesului acestuia, medicina bazată pe dovezi a dus la posibilitatea ca medicul să-și documenteze decizia proprie prin compararea cu recomandări rezultate din practica medicală a domeniului respectiv.

Medicul curant poate consulta recomandările concepute de societăți științifice profesionale prestigioase și de experții acelui domeniu medical, având la bază cele mai valide dovezi ştiinţifice disponibile.

Din diferite motive, pentru unele domenii există o paletă largă de opțiuni științifice și recomandări de practică clinică, nefiind ghiduri unitare de bună practică medicală, care să însumeze toate referențialele practicilor domeniului respectiv. Pentru aceste situații, în vederea standardizării necesare medicinei bazate pe dovezi și pentru evaluarea unitară este necesară elaborarea protocoalelor clinice și procedurilor de practică medicală unitară în domeniile pentru care nu sunt elaborate astfel de referențiale.


a. Stabilirea domeniilor pentru care este necesară elaborarea protocoalelor clinice și procedurilor de practică medicală:___________________________

Strategia națională pentru asigurarea calității în sistemul de sănătate, pentru perioada 2018-2025,„Calitate în sănătate”

dr aft - iu l ie 20 1 8 67 / 98

solicitarea, de la organismele profesionale, recomandarea de specialiști reprezentativi pentru respectivele domenii medicale;

identificarea specialiștilor reprezentativi ai domeniului respectiv si cooptarea acestora în calitate de experți/consultanți;

realizarea unui protocol de colaborare între A.N.M.C.S. și M.S. pentru întâlniri comune ale Comisiilor de specialitate ale M.S. și grupurile de experți ai A.N.M.C.S. în domeniul respectiv;

stabilirea domeniilor cu o paletă largă de opțiuni științifice și recomandări de practică clinică și a celor pentru care nu există protocoale clinice elaborate, prioritare fiind cele pentru care nu există elaborate ghiduri de practică medicală.

b. Redactarea protocoalelor clinice și procedurilor de practică medicală și acceptarea acestora în forurile de specialiști reprezentativi ai domeniului respectiv:

constituirea grupurilor de lucru, compararea informațiilor existente, aducerea acestora la un numitor comun și clasificarea în funcție de nivelul de certitudine/încredere pe care îl oferă practicile medicale;

redactarea propunerilor de protocoale clinice și de proceduri de practică medicală și înaintarea protocoalelor clinice către Comisiile de specialitate ale M.S. spre adoptare și aprobarea lor prin ordin al M.S.;

înaintarea protocoalelor clinice împreună cu reprezentanții M.S., spre adoptare și aprobarea lor prin ordin al M.S.

OS. 1.3.2. Actualizarea reglementărilor clinice prin stimularea actualizării protocoalelor clinice în domeniile cu dinamică crescută sau variabilitate mare a evoluțiilor clinice

Datorită dinamicii crescute a unor domenii clinice, fie datorită morbidității în creștere concomitent cu variabilitatea cazuisticii, fie datorită progresului științific care îmbogățește practica medicală cu noi soluții și tipuri de intervenții, se constată necesitatea actualizării, cu anumită periodicitate, a protocoalelor clinice chiar și atunci când acestea există.


a. Stabilirea domeniilor cu dinamică crescută și constituirea de grupuri de lucru, pentru compararea protocoalelor clinice existente cu practicile profesioniștilor:

stabilirea domeniilor cu variabilitate mare și dinamică, precum și a intervalului de timp pentru revizie și eventuala actualizare;

constituirea grupurilor de lucru; compararea protocoalelor clinice existente (ultima revizie) cu practicile specialiștilor și

stabilirea diferențelor de practică.

b. Actualizarea protocoalelor clinice prin consultarea cu cei mai reprezentativi specialiști ai domeniului respectiv, adoptarea și difuzarea acestora împreună cu maparea diferențelor dintre versiuni:

realizarea unui protocol de colaborare între A.N.M.C.S. și M.S. pentru întâlniri comune ale Comisiilor de specialitate ale M.S. și grupurile de experți ai A.N.M.C.S. în domeniul respectiv;

compararea protocoalelor clinice existente (ultima revizie) cu practicile specialiștilor și stabilirea diferențelor de practică;



maparea diferențelor între versiunile protocoalelor clinice în vigoare și cele care sunt propuse ca versiuni actualizate;

redactarea propunerilor de protocoale clinice și înaintarea acestora împreună cu reprezentanții M.S. spre adoptare și aprobarea lor prin ordin al M.S.

OG.1.4. Implementarea unui mecanism formal care să garanteze implicarea pacienţilor/asociaţiilor de pacienţi şi reprezentanților societăţii civile în probleme de calitate în sănătate, pentru creșterea gradului de satisfacție a pacienţilor şi a populaţiei față de serviciile de sănătate

OS. 1.4.1. Construirea unui mecanism consultativ pentru colectarea feedback-ului pacienţilor/asociaţiilor de pacienţi şi reprezentanților societăţii civile, în probleme legate de calitate în sănătate

„Pacientul în centrul preocupărilor” și „satisfacția pacientului” reprezintă concepte fundamentale ale calității în sănătate.

Pentru colectarea părerilor pacienților și pentru receptarea nivelului de satisfacție al pacienților, este necesară colectarea feedback-ului într-o manieră coerentă și integrată într-un sistem menit să genereze concluzii și să fundamenteze decizii în domeniul sistemului de calitate în sănătate.

În evoluția tehnologică, cea mai accesibilă a devenit folosirea resurselor HiTech (internet, computere s.a.), prin urmare este posibilă realizarea unui portal național de colectare unitară a feedback-ului și nivelului de satisfacție a pacienților care, împreună cu un mecanism colaborativ, să reunească asociațiile de pacienți cu A.N.M.C.S. și să genereze teme de dezbatere și decizie cu privire la aspecte ale calității în sănătate.

Modalitățile tehnice prin care cele două (portalul și mecanismul colaborativ - instrument virtual pentru conferințe online) pot fi realizate sunt: o platformă națională de colectare și analiză a feedback-ului pacienților; împreună cu un forum (online sau în grupuri de lucru) moderat de A.N.M.C.S., prin care să fie furnizate din partea A.N.M.C.S. informațiile de interes pentru populație și să fie colectate opiniile referitoare la percepția populației cu privire la aspecte ale calității în sănătate.

Un astfel de sistem/mecanism de colectare și analiză unitară la nivel național, a datelor legate de satisfacția pacienților și propunerilor acestora de îmbunătățire, relaționate direct cu unitatea sanitară care a generat starea de mulțumire sau nemulțumire, va duce, pe de o parte, la creșterea responsabilității unităților sanitare și o mai mare atenție la dorințele legitime ale pacienților.

De cealaltă parte, această platformă va conduce la creșterea gradului de responsabilizare civică a pacienților care vor putea constata impactul pe care în are, în sistemul de sănătate, feedback-ul lor asumat și în legătură directă cu serviciile primite.

Prin corelarea directă, la nivel național, între unități sanitare, servicii medicale, cod de boală și tratament acordat cu gradul de satisfacție al pacienților, se vor putea obține răspunsuri



obiective și documentate pentru corecțiile la nivelul sistemului de calitate în sănătate (sistemului de guvernanță clinică).


a. Conceperea și realizarea platformei de colectare și analiză a feedback-ului pacienților cu privire la aspecte legate de calitate:

dezvoltarea aplicației web-based; dezvoltarea sistemului informatic suport, conținând serverele și conexiunile broadband pentru

susținerea tehnică necesară funcționării platformei informatice; testarea aplicației portal, în privința capacității de colectare a feedback-ului pacienților printr-o

încărcare optimă a sistemului cu un număr realist de utilizatori simultani; încărcarea informațiilor de corelare automată între unități sanitare, servicii, cod de boală și

tratamente ce pot fi acordate.

b. Conceperea și realizarea modelului optim de forum pentru asociațiile de pacienți și societate (online, pe servere la dispoziția A.N.M.C.S. sau prin întâlniri moderate de A.N.M.C.S.):

dezbaterea cu asociații de pacienți și alte organisme ale societății civile pentru stabilirea modelului optim de forum și a periodicității și ritmicității activităților în cadrul forumului;

realizarea forumului, fie prin realizarea ca forum online asociat platformei de colectare și analiză a feedback-ului, fie prin stabilirea metodologiei de lucru a forumului și modului de colaborare și dialog.

OS. 1.4.2. Promovarea și validarea mecanismului de colectare a feedback-ului prin generarea de revizii/corecții/schimbări determinate decizional de informațiile colectate pe această cale

Prima condiție pentru utilizarea unui sistem de lucru este ca acesta să fie cunoscut. Prin urmare, este necesară comunicarea informației cu privire la existența mecanismului, pe toate căile principale care conduc la informarea pacienților. De aceea este necesară implicarea unităților sanitare.

Pe de altă parte, un sistem poate fi considerat benefic de cei cărora le este destinat. Astfel, validarea se va face prin folosirea sistemului în fundamentarea deciziilor care conduc la îmbunătățirea sistemului de calitate în sănătate.


a. Implicarea unităților sanitare1 și ai altor actori sociali pentru promovarea platformei de colectare a feedback-ului și a forumului destinat asociațiilor de pacienți și societății civile;

b. Promovarea publică a mecanismului de consultare publică în domeniul calității în sănătate;

c. Validarea sistemului formal de implicare a pacienților/asociaţiilor de pacienţi şi reprezentanților societăţii civile în probleme de calitate în sănătate prin fundamentarea unor decizii cu privire la revizii/corecții/schimbări aduse sistemului de calitate în sănătate, urmare a feedback-ului colectat.



Notă internă: Se poate realiza prin stabilirea, printr-un protocol cu CNAS, ca furnizorii de servicii de sănătate, sub

sancțiunea suspendării, diminuării sau rezilierii contractului de finanțare, să solicite feedback pacienților și să ofere mijloacele tehnice pentru colectarea acestuia.. Pentru utilizarea informației și corelarea cu informațiile din dosarul medical, ar trebui ca feedback-ul colectat să conțină, cu garantarea anonimatului, cel puțin serie/număr card de sănătate al pacientului, împreună cu furnizorul de servicii și data acordării serviciilor medicale, informație ce ar trebui să fie corelată (în background, informatic) cu raportarea furnizorului de servicii medicale referitor la respectivul card de sănătate: cod de afecțiune medicală, servicii acordate,durata tratamentului etc.

În condițiile funcționării la parametri optimi a platformei de colectare a feedback-ului, aceasta ar putea prelua o parte din evaluarea unor indicatori de calitate care răspund cerințelor Standardelor A.N.M.C.S. de acreditare. Astfel, pacienții pot răspunde și la unele întrebări suplimentare celor de satisfacție și percepție a siguranței asistenței medicale. Ei pot răspunde la întrebări aleatorii din pachetul de liste cu observare directă și la întrebări care validează procese ale furnizorilor de servicii de sănătate.



- Aria strategică 2: Implementarea calită ii în sistemul sanitar na ionalț ț

Această arie strategică reunește ținte strategice specifice organismelor de acreditare a calității în sistemele de sănătate.

Obiectivele strategice ale acestei arii sunt cele care conduc direct și în cel mai înalt nivel la realizarea misiunii organizației, sunt acelea prin care conceptele calității în sănătate se promovează, se cunosc, se implementează, se evaluează, se monitorizează și se revizuiesc urmare a corecțiilor propuse de beneficiarii și de utilizatorii mecanismelor calității în sănătate și ale guvernanței clinice.

Între obiectivele strategice ale acestei arii întâlnim acțiuni specifice începutului implementării conceptelor calității în sănătate de către unitățile sanitare, acțiuni definitorii ale parcursului unităților sanitare în procesul de evaluare și acreditare, acțiuni pentru menținerea nivelului de acreditare și pentru creșterea calității serviciilor furnizate, precum și activități de integrare a progresului calității în sănătate și a schimbărilor de natură conceptuală în creștea calității, dar și măsuri de reducere a variabilitățiilor existente în practica medicală.

OG.2.1. Pregătirea unităților sanitare, în vederea creșterii calității serviciilor medicale

Promovarea conceptelor calității în sănătate, precum și informarea și oferirea de activități suport unităților sanitare publice și private, pentru implementarea mecanismelor de management al calității, sunt modalitățile prin care se acordă sprijin unităților sanitare, în vederea implementării și creșterii calității în sănătate.

Prin promovarea calității și sprijinirea unităților sanitare în procesul de creștere a calității serviciilor medicale se acoperă etapa de început de drum al unităților sanitare publice sau private, în demersul acestora de implementare și creștere a calității serviciilor de sănătate.

OS. 2.1.1. Promovarea conceptelor calității în sănătate

Primul pas al unităților sanitare în implementarea calității, anume asimilarea noțiunilor specifice și aplicarea acestora în organizație, este derivat din acțiunile prin care le sunt aduse la cunoștiință și sunt informați cu privire la aspectele calității și modalitățile de implementare a acestora în organizație. Astfel, promovarea calității în sănătate este setul de acțiuni ce declanșază schimbările din organizațiile care aderă la conceptele calității în sănătate și se înscriu în procesul acreditării.

Promovarea conceptelor calității în sănătate este ansamblul de acțiuni și mijloace de informare și pregătire a unităților sanitare, în vederea satisfacerii nevoilor și așteptărilor acestora legate de implementarea și creșterea calității în sănătate și, implicit, a așteptărilor de creștere a eficienței și performanțelor activităților proprii, în contextul siguranței asistenței medicale (implicit a pacientului și personalului medical), prin aplicarea instrumentelor specifice calității în sănătate și guvernanței clinice (ca mecanism sinergic prin care se pot integra toate conceptele calității în sănătate).




a. Creșterea vizibilității preocupărilor în vederea promovării calității în sănătate, atât prin acțiuni cu impact național, cât și internațional:

organizarea de congrese, naționale și internaționale, pe tema calității în sănătate; organizarea de conferințe, naționale și internaționale, în care temele principale abordate să fie

în domeniul calității în sectorul de sănătate.

b. Creșterea nivelului de informare a unităților sanitare, cu privire la tematicile centrale implementării sistemului de calitate în sănătate:

organizarea de work-shop-uri pentru aprofundarea unor subiecte de interes pentru unitățile sanitare, în legătură cu calitatea în sănătate;

organizarea, pentru furnizorii de servicii de sănătate înscriși în procesul de acreditare, a unor sesiuni de informare în legătură cu parcurgerea procesului de pregătire a organizației și a celui de evaluare și de acreditare.

OS. 2.1.2 Activități suport oferite unităților sanitare publice și private pentru implementarea mecanismelor de management al calității în sănătate

Pentru asimilarea noțiunilor specifice guvernanței clinice și a calității în sănătate, este necesară crearea unor contexte de informare și de pregătire, dedicate utilizatorilor, contexte în care aceștia să poată cunoaște, înțelege și aplica conceptele și mecanismele specifice.

Astfel, este necesară oferirea unei palete largi de instrumente specifice învățării, care să poată fi accesate liber de către unitățile sanitare ce se înscriu în demersul de creștere a calității serviciilor de sănătate. Acestea pot viza, în egală măsură, specialiștii dedicați calității, dar și reprezentanții legali ai unităților sanitare. Este necesară oferirea unei palete de tematici pentru preocupările de creștere a calității serviciilor medicale, dar și a unui pachet de instrumente de lucru dedicat siguranței pacientului.

Direcții strategice / Măsuria. Crearea instrumentelor de pregătire a responsabililor cu calitatea:

platformă e-learning pentru responsabilii cu managementul calității din cadrul unităților sanitare;

bază de documentare bibliografică pentru studiul aprofundat, inclusiv cu studii de caz și exemple de bună practică.

b. Crearea instrumentelor de informare a reprezentanților legali ai unităților sanitare: training on-line pentru managerii și responsabilii legali ai unităților sanitare, cu privire la

măsurile ce trebuie întreprinse de organizația pe care o reprezintă, în vederea implementării unui sistem de calitate și menținerii calității ulterior obținerii acreditării;

bază de documentare bibliografică pentru pregătirea organizației, inclusiv cu exemple de bună practică și instrumente specifice necesare acreditării.

c. Crearea unor teme și preocupări esențiale pentru implementarea și menținerea calității în sistemul de sănătate:

promovarea și investigarea măsurilor de restrângere a auto-administrării şi a abuzului de antibiotice, inclusiv informarea și educarea populației împotriva abuzului de antibiotice;



promovarea măsurilor de descurajare a accesării preferențiale a unui nivel superior de asistență medicală (și accesarea prioritară a serviciilor de medicină comunitară/medicină de familie și, doar după recomandarea acestora, a serviciilor de urgență/serviciilor spitalicești sau a tehnologiilor înalte);

modernizarea infrastructurii şi a circuitelor din spitalele, mai ales la nivelul blocurilor operatorii şi a secţiilor de terapie intensivă şi postoperator.

d. Elaborarea și implementarea unui plan strategic naţional cuprinzând măsuri specifice pentru îmbunatăţirea siguranţei pacientului:

identificarea priorităţilor clinice şi de management organizaţional privind siguranţa pacientului; dezvoltarea culturii organizaţionale a siguranţei pacientului prin implicarea structurilor de

calitate de la nivelul unităţilor sanitare; dezvoltarea şi implementarea programelor de raportare, investigare și învățare din

evenimente adverse; dezvoltarea de programe de educaţie şi formare în siguranţa pacientului pentru personalul

medical; dezvoltarea de campanii de informare şi implicare a pacienţilor în îmbunătăţirea siguranţei

serviciilor medicale; dezvoltarea programelor de cercetare a siguranţei pacientului.

OG.2.2. Evaluarea structurii, proceselor, performanțelor, măsurarea nivelului de calitate obținut și acreditarea unităților sanitare

Este obiectivul care definește specificul unei organizații de evaluare și acreditare a serviciilor de sănătate. Practic, acesta cuprinde elemente care țin de rațiunea de a exista a unui astfel de organism care, folosind ca repere standardele de calitate adoptate prin consensul tuturor părților interesate, stabilește o poziționare prin valori absolute, procentuale, sau relative la pozițiile altor furnizori din piață.

OS. 2.2.1. Creșterea numărului unităților sanitare, publice sau private, pe toate nivelurile de asistență medicală, care au parcurs procesul de acreditare a calității

Întrucât A.N.M.C.S. are deja experiența unui ciclu de acreditare pentru unitățile sanitare cu paturi, aflându-se deja la al doilea ciclu de acreditare a spitalelor, ținta actuală este cea a continuării și extinderii procesului de acreditare către toate nivelurile de asistență medicală, cuprinzând și serviciile de sănătate din ambulatoriu și pe cele din medicina de familie.

Direcții strategice / Măsuria. Acreditarea unităților de asistență medicală cu paturi nou înființate sau care nu au parcurs procesul de acreditare în primul ciclu de acreditare a spitalelor;

b. Începerea procesului de acreditare și a altor unități sanitare, corespunzător celorlalte niveluri de asistență medicală:

procesul de acreditare pentru unitățile sanitare din ambulatoriu; procesul de acreditare pentru unitățile sanitare de medicină de familie.



OS. 2.2.2. Implementarea planurilor multianuale de acreditare a unităților sanitare, pe categorii de asistență medicală

Realizarea măsurilor de evaluare și acreditare a unităților sanitare se face respectând planurile multianuale de acreditare, care se realizează pe niveluri de asistență medicală și pe categorii, fiind planuri multianuale diferite pentru unitățile de asistență medicală cu paturi și pentru unitățile de asistență medicală ambulatorie.


Atât pentru unitățile de asistență medicală cu paturi, cât și pentru cele cu asistență medicală ambulatorie, sunt vizate (și asociate planurilor multianuale și anuale de acreditare pe niveluri de asistență medicală) următoarele direcții strategice de acțiune:a. Realizarea măsurilor de informare și pregătire înaintea vizitelor de evaluare;

b. Desfășurarea vizitelor de evaluare astfel cum au fost acestea planificate;

c. Realizarea măsurilor consecutive vizitelor de evaluare, inclusiv a celor dispuse prin planurile de conformare și, ulterior acestora, eliberarea certificatului de acreditare;

d. Desfășurarea monitorizării post-acreditare, îmbunătățirea calității și menținerea nivelului de acreditare, inclusiv în situația unor creșteri a rigorilor calitative aplicabile întregului sistem de standardizare, rezultate din revizuiri aduse standardelor și metodologiilor de acreditare.

OG.2.3. Dezvoltarea măsurilor pentru menținerea și îmbunătățirea nivelului de calitate al unităților sanitare

Calitatea este, mai ales în sectorul de sănătate, un proces continuu, ce are doar ca obiectiv de etapă evaluarea și stabilirea nivelului de acreditare a serviciilor.

După finalizarea raportului de acreditare și a aspectelor și măsurilor ce pot fi îmbunătățite, dar și după implementarea acestor măsuri, procesul de creștere a calității continuă.

Este chiar necesară preocuparea continuă pentru monitorizarea indicatorilor expuși la risc în privința calității, astfel încât nivelul de calitate să nu scadă, dar și pentru subiecte și tematici care conduc o creștere a nivelului de calitate și în arii neexpuse riscurilor, dar cu potențial de îmbunătățire.

OS. 2.3.1. Menținerea nivelului de calitate prin mecanisme dedicate

Pentru menținerea nivelului de calitate, sunt unele mecanisme de monitorizare sau de securizare a progreselor dobândite și care să preîntâmpine scăderea nivelului de calitate. Unele dintre acestea sunt tipice sistemelor de monitorizare, altele sunt specifice sectorului de sănătate sau particularizate acestuia.

Acestea sunt bazate pe sisteme coerente de monitorizare și colectare de feedback, pe evaluări din vizite de monitorizare sau pe evaluări de rutină, ale performanței, pe implementarea la nivel național al unor abordări conceptuale sau a unor mecanisme de stimulare sau coerciție sau pe consolidarea unor capacități instituționale sau de formare a personalului.



Direcții strategice / Măsuria. Monitorizarea nivelului de calitate prin implementarea unui mecanism de monitorizare şi evaluare a unităților sanitare pe baza unor indicatori de monitorizare, specifici furnizorului și rezultați în procesul de evaluare și acreditare a acestuia. Această monitorizare va fi gestionată de oficiile regionale ale A.N.M.C.S.;

b. Împlementarea unui mecanism de colectare a feedback-ului pacienților (și aparținătorilor/familiei) și instituțiilor partenere ale A.N.M.C.S., în legătură cu indicatori critici ce impun monitorizarea și întoarcerea rezultatului prelucrat, către unitățile sanitare, în vederea menținerii nivelului de calitate al aspectelor supuse feedback-ului de terță parte;

c. Introducerea evaluărilor de rutină ale performanţei (evaluări ale calităţii axate pe rezultate) la toate nivelurile de îngrijire, pe baza unor protocoale de evaluare a performanţei pe niveluri de îngrijire (asistența medicală primară, centre de tratament ambulatoriu şi spitale);

d. Implementarea la nivel naţional a conceptului de siguranţă a pacientului, precum şi a instrumentelor/procedurilor aferente implementării acestuia, cu fundamentare în evidenţele/bunele practici internaţionale (OMS, UE);

e. Definirea şi implementarea unei scheme de audit tehnic care să includă stimulente şi penalităţi;

f. Introducerea unor mecanisme de management al calității unităților sanitare (monitorizarea calității, îmbunătățirea calității cu accent pe continuitatea îngrijirilor, pe relația medic-pacient și pe comunicarea între profesioniști şi respectarea drepturilor pacientului);

g. Întărirea capacitaţii de monitorizare şi evaluare la nivel central şi/sau local pe domeniile IAAM şi al antibioticorezistenţei, inclusiv formarea şi evaluarea personalului medico-sanitar, schimbul de informaţii şi colaborarea metodologică în cadrul reţelei EARS-Net, studii precum cele de tip santinelă etc.

OS. 2.3.2. Îmbunătățirea nivelului calității prin implementarea unor proiecte specifice

O altă cale de îmbunătățire a calității este abordarea unor arii tematice care, nefiind critice sau expuse unui risc specific unității sanitare, sunt generatoare de creștere a calității, fiind în preocuparea curentă a experților din domeniul calității în sănătate.

Printre acestea, sunt teme legate de siguranța asistenței medicale, de monitorizarea unitară a aspectelor legate de siguranță, de supraveghere a fenomenelor medicale generatoare de risc, de evitare a evenimentelor nedorite.


a. Identificarea, analiza, controlul şi monitorizarea riscului infecțios intra-spitalicesc;

b. Raportarea IAAM sau a incidentelor/accidentelor cu risc infecţios ocupaţional;

c. Preocuparea sistematică a tuturor unităților sanitare în privința monitorizării calității, prin stabilirea unui program propriu și personalizat de acțiuni de monitorizare;

d. Supravegherea/monitorizarea fenomenului de rezistenţă la antibiotice.



OS. 2.3.3. Integrarea progresului general al sectorului de asistență medicală în domeniul calității în sănătate și evoluțiilor de natură conceptuală, în sistemul calității în sănătate (de evaluare și acreditare)

Calitatea în sănătate este un concept sistemic dinamic, care depinde atât de progresul înregistrat de unitățile sanitare, individual sau în ansamblu, cât și de evoluția conceptelor calității. Ambele situații conduc către o modificare a reperelor de calitate ce sunt vizate.

În prima situație, o atingere a unui nivel de calitate ridicat de către un număr tot mai mare de unități sanitare va conduce la o creștere a nivelului calitativ stabilit ca reper motivațional țintit.

O creștere generală a nivelului de calitate într-unul dintre aspectele calității în sănătate, ar trebui să conducă la o redimensionare a standardelor de calitate prin ridicarea nivelului stabilit de acestea.

În cea de a doua situație, evoluția de natură conceptuală a reperelor calității, fie de inspirație internațională, fie ca urmare a percepției naționale în privința creșterea nivelului așteptat pentru unele aspecte ale calității în sănătate, duce la necesitatea integrării acestor beneficii în reinterpretarea sau reformularea unor cerințe ale standardelor de calitate.

Ambele situații descrise mai sus reclamă existența și folosirea unor mecanisme de „ integrare a îmbunătățirilor consecvente” și de revizuire a: organizării, interpretării sau formulării unor cerințe ale standardelor de calitate.


a. Adoptarea, prin acceptul unanim al tuturor părților interesate, a unei metodologii formale pentru declanșarea revizuirii standardelor de calitate și a metodologiei de acreditare (organizării, interpretării sau formulării unor cerințe), pentru situații care impun aceasta și în beneficiul creșterii calității în sectorul de sănătate;

b. Adoptarea unor mecanisme de îmbunătățire a calității serviciilor unităților sanitare acreditate în baza cerințelor nerevizuite, prin:

stabilirea unor indicatori de progres și de creștere a nivelului calității până la cel al noilor cerințe de calitate;

aplicarea mecanismelor dedicate de monitorizare a unităților sanitare pentru monitorizarea îndeplinirii indicatorilor de progres pentru trecerea la un nou nivel de calitate stabilit de cerințele de calitate reorganizate, reinterpretate conceptual sau reformulate.

c. Implementarea unui mecanism formal de generare a propunerilor de revizuire a reperelor de calitate, urmare a evoluției conceptelor referitoare la calitatea serviciilor medicale, în sensul îmbunătățirii acestora și, implicit, a nivelului de performanță țintit;

d. Implementarea unui mecanism formal de declanșare a reorganizării ori revizuirii interpretării sau formulării cerințelor standardelor de calitate și metodologiei de acreditare, urmare a progreselor înregistrate în domeniul calității în sectorul de sănătate.



OG.2.4. Implementarea unui mecanism de monitorizare unitară/standardizată a performanței unităților sanitare, centrată pe calitate și pe furnizarea de feedback pentru îmbunătățirea calității (cu accent pe continuitatea îngrijirilor, pe relația medic-pacient, pe comunicarea între profesioniști şi pe respectarea drepturilor pacientului)

Variabilitatea de practică este unul din motivele necesității standardizării, nu doar în componentele practicii clinice, ci și în cele care au legătură cu concepte specifice managementului calității.

Pentru monitorizarea performanței unităților sanitare, centrată pe calitate și pe furnizarea de feedback pentru îmbunătățirea calității, este necesară implementarea unui mecanism unic, prin care să fie monitorizați indicatori de performanță aceiași pentru toate unitățile sanitare, indicatori din care să rezulte și măsurile pentru îmbunătățirea calității, în funcție de ecartul dintre nivelul de performanță existent și cel dorit.

În același timp, este necesară construirea unui mecanism formal de îmbunătățire a calității și creștere a performanței unităților sanitare, pe baza feedback-ului din partea beneficiarilor serviciilor de sănătate.

OS. 2.4.1. Mecanism de monitorizare unitară

Pentru reducerea variabilității de practică în monitorizarea unităților sanitare și realizarea monitorizării unitare, pe baza acelorași indicatori de performanță, este necesar să se dezvolte un sistem specific de monitorizare, rezultat din elaborarea și implementarea mai multor „pachete de reglementare unitară”, ca sistem referențial unic pentru procesele de evaluare și de monitorizare.


a. Implementarea unui proiect național prin care să fie create proceduri pentru crearea și monitorizarea standardizată a „pachetului de reglementări clinice”:

procedură pentru elaborarea, dezvoltarea şi actualizarea ghidurilor de practică medicală, protocoalelor clinice pe niveluri de asistenţă medicală şi procedurilor de „parcurs terapeutic”;

procedură pentru monitorizarea unitară/standardizată a implementării ghidurilor, protocoalelor și procedurilor pentru reducerea variabilităţii de practică la unitățile sanitare în contract cu FNUASS.

b. Revizuirea şi îmbunătăţirea cadrului de reglementare privind implementarea studiilor clinice pe subiecţi umani, efectuate în sectorul de sănătate din România, în linie cu politica comunitară şi cu standardele de bună practică în domeniu;

c. Îmbunătăţirea cadrului de reglementare privind controlul infecţiilor intra-spitaliceşti şi modalităţile de aplicare a precauţiunilor universale (printr-o linie bugetară dedicată în bugetul unităţii sanitare, dar nu numai);

d. Definirea şi implementarea unui nomenclator privind dispozitivele şi materialele medicale;



e. Introducerea de mecanisme de management al calității unităților sanitare (monitorizarea calității, îmbunătățirea calității cu accent pe continuitatea îngrijirilor, pe relația medic-pacient și pe comunicarea între profesioniști şi respectarea drepturilor pacientului);

f. Dezvoltarea la nivel central şi local a capacității de evaluare și de monitorizare a performanțelor unităților sanitare şi a procedurilor unitare/standardizate de analiză şi răspuns la abaterile de la standardele minimale:

dezvoltarea unei hărți a proceselor de lucru pentru evaluarea și monitorizarea performanțelor unităților sanitare, aplicabile intern sau de terță parte;

dezvoltarea unor proceduri unitare/standardizate de analiză şi răspuns automat la abaterile de la standardele minimale.

g. Dezvoltarea la nivel central și local a unui sistem de raportare, analiză și propuneri aplicabil tuturor pachetelor de reglementare unitară.

OS. 2.4.2. Mecanism pentru îmbunătățirea calității și creșterea performanței unităților sanitare, pe baza feedback-ului din partea beneficiarilor serviciilor de sănătate

Pentru integrarea măsurilor de îmbunătățire a calității, rezultate din implementarea mecanismului de monitorizare unitară, în funcție de efortul necesar pentru atingerea nivelului de performanță dorit, dar și pentru gestionarea integrată a feedback-ului beneficiarilor de servicii de sănătate, este necesară adoptarea unui mecanism formal de corelare a proceselor de îmbunătățire, astfel cum rezultă acestea din evaluările mecanismului de monitorizare și din aprecierile generate de mecanismul de colectare și analiză a feedback-ului beneficiarilor.


a. Implementarea în unitățile sanitare cu paturi și în cele din ambulatoriu a unui mecanism formal de colectare a feedback-ului beneficiarilor de servicii medicale, cu privire la continuitatea îngrijirilor și cu axare pe relația medic-pacient, pe comunicarea între profesioniști şi pe respectarea drepturilor pacientului;

b. Implementarea în unitățile sanitare cu paturi și în cele din ambulatoriu a unui mecanism formal care să garanteze că implicarea pacienţilor/asociaţiilor de pacienţi şi reprezentanților societăţii civile în problema calităţii este însușită și că se ţine cont de gradul lor de satisfacţie:

implementarea unui mecanism de colectare a feedback-ului pacienţilor/asociaţiilor de pacienţi şi reprezentanților societăţii civile, în problema calităţii, cu privire la continuitatea îngrijirilor, pe relația medic-pacient, pe comunicarea între profesioniști şi pe respectarea drepturilor pacientului;

comunicarea publică a măsurilor rezultate din feedback-ul colectat de la pacienţi/asociaţii de pacienţi şi reprezentanți ai societăţii.



- Aria strategică 3: „Măsuri transversale i zonale”ș

Această arie strategică este cea care face referire la legăturile strategice dintre ariile cu existență „de iure”, datorită corespondenței lor cu proiecția directă a misiunii A.N.M.C.S. Cu toate că nu este, asemenea celorlalte două amintite, o arie care să creeze o diferență specifică pentru activitatea A.N.M.C.S., această arie definește strategic suportul pentru celelalte două și face legăturile prin structura funcțională care va derula activitățile.

Se au în vedere organizația în ansamblul său, prin obiectivul general „întărirea capacității organizaționale”, mijloacele prin care organizația își va crește eficiența pentru derularea activităților specifice și permanente, prin obiectivul general „eficientizarea sistemului de evaluare a calității”, evoluția organizației prin ramificare și apropriere de client, prin obiectivul „dezvoltarea infrastructurii zonale” și, nu în ultimul rând, perspectiva novatoare, prin obiectivul general „cercetare și inovare pentru creșterea calității în sănătate”. De asemenea, A.N.M.C.S. ca autoritate națională în domeniul calității în sănătate, are în vedere, prin obiectivul general „cercetare pentru documentare necesară la nivel administrativ”, realizarea unor cercetări și documentare pentru argumentarea deciziilor la nivel național în sectorul de sănătate și elaborarea unor studii și cercetări pentru identificarea disfuncționalităților din sectorul de sănătate. Prin obiectivul general „crearea premiselor continuării evoluției domeniului calității, prin formarea specialiștilor” se urmărește crearea unei culturi a calității în sănătate în mediul universitar și în cel de educare a specialiștilor din domeniu.

Strategia „Calitate în Sănătate” reprezintă o proiecție strategică până în anul 2025, astfel că, deși unele dintre obiectivele acestei arii strategice au intenții vizionare, tendința actuală a evoluției științifice, tehnologice și dinamica crescută a conceptelor de management aplicabile calității în sănătate fac credibile și realiste obiectivele propuse.

OG.3.1. Întărirea capacităţii instituţionale

OS. 3.1.1. Creșterea capacității instituționale prin reorganizarea A.N.M.C.S. conform structurii, funcțiunilor și rezultatelor așteptate pentru organisme de acreditare la standarde internaționale

România ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să aibă organizarea și performanțele instituționale la nivelul celorlalte state membre, devenind astfel pregătită să fie recunoscută ca îndeplinind standardele de calitate specifice domeniului de activitate, cu obținerea acreditării internaționale necesară recunoașterii formale a nivelului de performanță atins.

În contextul Directivei 2011/24/UE din 9 martie 2011, a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere, pentru decontarea cheltuielilor efectuate în România de pacienți aparținând statelor membre, este necesară recunoașterea de către aceste state a sistemului de sănătate românesc în care se acordă serviciile medicale, recunoaștere ce poate să existe doar în contextul nivelului de calitate și performanță acceptate de acestea pentru serviciile medicale furnizate pe teritoriul acestora.



Serviciile de sănătate oferite de unitățile sanitare din România și instituțiile care monitorizează respectarea nivelui de performanță, printre care și A.N.M.C.S., sunt organizate și îndeplinesc funcțiunile și performanța de nivel european, însă este necesară o armonizare pentru a exista compatibilitate și similaritate cu cele ale celorlalte state membre, astfel încât pacienții care manifestă libertatea de mișcare pe teritoriul european, în cadrul asistenței medicale, să aibă percepția contingenței și lipsei barierelor legate de nepredictibilitatea sistemului și serviciilor pe care le primesc.

Totodată este necesară posibilitatea raportării la referențiale externe, aceleași atât pentru sectorul de sănătate românesc, cât și pentru cele din statele de proveniență ale pacienților respectivi.

Pentru reorganizarea A.N.M.C.S. este necesară parcurgerea unor etape care să aibă în vedere creșterea calității în întregul sistem, în plus față de cele precizate mai sus, legate de similaritate și recognoscibilitate. Ținta finală este realizarea unui sistem autosustenabil, automatizat, eficient, centrat pe siguranța asistenței medicale și satisfacția pacientului, relevant și benefic pacientului și societății românești.


a. Organizarea cât mai eficientă a activităților, prin măsuri determinate de analize de management: definirea și descrierea fluxurilor de lucru, astfel cum acestea sunt necesare organizației și cum

decurg din documentele programatice (politicile A.N.M.C.S. pe domenii, Strategia „Calitate în Sănătate”, Planul de Acțiune al acesteia), împreună cu volumul de activitate pentru fiecare flux;

periodicitatea variațiilor de volum de lucru sau de activități în cadrul fluxului de lucru;

pentru fiecare flux existent în organizație, normarea cu posturi, în funcție de timpul optim stabilit pentru obținerea rezultatelor pentru fiecare flux în parte;

stabilirea relaționărilor între structuri (compartimente funcționale);

definirea atribuțiilor structurilor (compartimentelor) și revizuirea structurii organizatorice.

b. Se urmărește ca procesele în organizație să fie trasabile, iar rezultatele să fie predictibile, cu îndeplinirea indicatorilor de proces conform nivelului de performanță așteptat și a celor de rezultat, prin obținerea rezultatelor așteptate. Este necesară realizarea următoarelor măsuri:

definirea indicatorilor de monitorizare pentru urmărirea atingerii obiectivelor strategice ale organizației ce decurg din documentele programatice;

stabilirea proceselor în organizație care au grad de repetitivitate;

stabilirea proceselor care se dovedesc, în urma unei analize de risc, că înglobează un risc pentru organizație de nivel cel puțin mediu;

definirea rezultatelor așteptate, pe grupuri de structuri;

elaborarea metodologiilor de lucru pentru procesele cu grad mare de repetitivitate;

elaborarea procedurilor de lucru pentru procesele la care este necesară evitarea consecințelor nedorite ale unor riscuri identificate;



elaborarea ghidurilor interne sau procedurilor de sistem pentru rezultatele proceselor care reunesc activitatea mai multor grupuri de structuri;

elaborarea hărții proceselor și manualului de lucru în organizație.

c. Se stabilește contribuția decizională umană pe fiecare nivel în organizație și, pe baza unor algoritmi decizionali aprobați, se automatizează procesele (atât cele repetitive și fără variabilitate, cât și cele ocazionale sau cu grad mare de variabilitate). Pasul final este informatizarea totală a activităților organizației:

definirea factorilor care induc variabilitate și scorarea efectului acestora pentru fiecare proces;

stabilirea situațiilor în care este necesară implicarea personalului, nivelul decizional și stabilirea algoritmilor care conduc la luarea deciziilor;

modelarea proceselor din organizație și realizarea unei aplicații informatice care să corespundă modelului de lucru în organizație, introducerea datelor de bază și simularea pentru testare;

transferul activităților din organizație către realizarea acestora integral informatic.

OS. 3.1.2. Recunoașterea internațională a A.N.M.C.S. ca organism de acreditare, de către ISQua - Societatea Internațională pentru Calitate în Sănătate

Pentru recunoașterea sistemului de sănătate românesc ca fiind la nivel european, este necesară raportarea la un referențial extern acceptat de către toate statele Uniunii Europene. În domeniul calității în sănătate, organizația internațională care acreditează nivelul de performanță al organismelor de acreditare este ISQua - Societatea Internațională pentru Calitate în Sănătate care acreditează standardele de calitate ale organismelor de acreditare, organismele de acreditare ca organizații și programele de formare a evaluatorilor.

A.N.M.C.S., în urma unui parcurs finalizat la începutul anului 2018, a obținut acreditarea Ediției a II-a a Standardelor și Metodologiei de Acreditare a Spitalelor, condiție minimă necesară pentru înscrierea în procesul de acreditare ca organism de acreditare.

Odată cu obținerea acreditării organizației din partea ISQua, ca organism de acreditare de nivel internațional, A.N.M.C.S. va asigura unităților sanitare din România acreditate național condițiile de recunoaștere a serviciilor medicale ale acestora și de către statele Uniunii Europene din care provin pacienții care accesează servicii medicale în România. Recunoașterea ISQua va fi baza recunoașterii europene a calității serviciilor acreditate de A.N.M.C.S..


a. Înscrierea în programul ISQua's International Accreditation Programme pentru acreditarea organizației și identificarea în cadrul A.N.M.C.S. a cerințelor de structură, de proces și de rezultate:

înscrierea A.N.M.C.S. în procesul de acreditare și primirea cerințelor ISQua pentru autoevaluare. Cerințele ISQua pentru organizație vor viza următoarele categorii (standarde organizaționale):

guvernanța organizațională a A.N.M.C.S.; managementul strategic, operațional și financiar;



managementul riscului și îmbunătățirea performanțelor; managementul resurselor umane; managementul informației; managementul evaluatorilor; managementul relației cu clienții și cu evaluatorii; acordarea acreditării și continuitate.

selectarea cerințelor ISQua și verificarea îndeplinirii de către organizație în funcție de următoarele categorii: misiune/principii/valori/cultura organizațională, structura organizațională, procesele gestionate de organizație (interne și externe), nivelul de performanță și rezultatele obținute (organizaționale și față de clienți);

elaborarea hărții corespondenței la nivel de cerințe ISQua între statusul actual al organizației și statusul dorit pentru îndeplinirea într-un grad cât mai ridicat a cerințelor de acreditare.

b. Pregătirea organizației (A.N.M.C.S.) pentru evaluare:Identificarea și pregătirea dovezilor care susțin îndeplinirea cerințelor de acreditare a organizației, de către ISQua:

colectarea documentelor care atestă îndeplinirea cerințelor de acreditare;

elaborarea documentelor suplimentare de clarificare și integrare a cerințelor ISQua în raport cu activitatea deja desfășurată de către A.N.M.C.S.

c. Parcurgerea procesului de evaluare: transmiterea documentației;

pregătirea vizitei de evaluare;

furnizarea de explicații și răspunsuri evaluatorilor ISQua în timpul evaluării on-site.

OS. 3.1.3. Creșterea performanțelor individuale ale angajaților A.N.M.C.S. și ale evaluatorilor externi prin creșterea nivelului de specializare și pregătire profesională

Performanța unei organizații este în legătură directă cu nivelul de instruire și specializare a personalului care îndeplinește obiectivele organizației. În cazul particular al unui organism de acreditare, evaluatorii externi sunt aceia care contribuie la îndeplinirea obiectivelor legate de evaluarea externă a unităților sanitare, prin urmare este necesară o strategie menită să crească nivelul de performanță a acestora.

Pentru angajații A.N.M.C.S. este necesară specializarea în funcție de tipul de activități ce sunt realizate, dar și în funcție de nivelul de performanță considerat optim în organizație și în raport cu obiectivele strategice ale acesteia.

Este necesară și corelarea cu un sistem eficace de măsurare a realizărilor individuale și de monitorizare a rezultatelor individuale în raport cu cele de echipă pentru stabilirea ecartului între nivelul existent și cel de eficiență țintit.



Pentru evaluatorii externi, este necesară aprecierea calității activității acestora prin mai multe mecanisme de evaluare, activitatea de evaluare fiind legată de mai mulți parametri, între care și satisfacția clienților, obiectivitatea aprecierilor, exactitatea înregistrării datelor etc. La aceștia se adaugă și evoluția sistemului de sănătate și a metodologiei de evaluare și acreditare, împreună cu evoluția conceptelor referitoare la guvernanța clinică și managementul calității în sănătate.

Este necesară corelarea programelor de specializare cu progresele înregistrate în domeniu sau în privința metodologiei de acreditare.


a. Creșterea nivelului de pregătire a personalului A.N.M.C.S.: evaluarea necesarului de pregătire și specializare a angajaților A.N.M.C.S. în raport cu nivelul

individual de performanță așteptat;

organizarea/participarea acestora la programe de formare continuă a adulților sau de pregătire/specializare în funcție de ecartul individual identificat și de un numitor comun pe organizație.

b. Creșterea nvelului de specializare și de performanță al evaluatorilor externi ai A.N.M.C.S.: stabilirea unor nivele de performanță și de specializare necesară pe categorii de evaluatori

(diferențiate în funcție de tipul de unitate sanitară și de rolul evaluatorilor în comisia de evaluare);

stabilirea unor indicatori de evaluare a evaluatorilor pentru aprecierea nivelului de performanță și de specializare;

stabilirea unor tipuri de specializare agreeate pentru creșterea nivelului de pregătire teoretică și practică;

stabilirea necesarului individual al fiecărui evaluator, de specializare și instruire, pentru creșterea atât a pregătirii profesionale, cât și a nivelului de performanță ce poate fi atins;

organizarea de programe de formare/specializare teoretică și practică, cu informații de maximă actualitate, la care evaluatorii să aibă posibilitatea să participe în funcție de necesarul individual de specializare și de obiectivele personale de dezvoltare profesională.

OS. 3.1.4. Acreditarea Programului de Formare a Evaluatorilor de servicii de sănătate de către ISQua - Societatea Internațională pentru Calitate în Sănătate

Surveyor Training Programme - Programul de Pregătire a Evaluatorilor este una dintre componentele programului de acreditare ISQua's International Accreditation Programme, prin care ISQua evaluează și acreditează programul de pregătire a evaluatorilor externi din România care desfășoară pentru A.N.M.C.S. activitățile de evaluare externă a unităților sanitare.

Evaluarea presupune aprecierea de către ISQua a îndeplinirii de către Programul de Pregătire a Evaluatorilor din România a cerintelor standardelor.




a. Înscrierea în programul ISQua's International Accreditation Programme (IAP) pentru acreditarea Programului de Pregătire a Evaluatorilor:

înscrierea formatorilor agreeați de A.N.M.C.S. prin protocol de parteneriat, în procesul de acreditare a Programului de Pregătire a Evaluatorilor și primirea cerințelor ISQua pentru autoevaluare.

Cerințele presupun aprecierea îndeplinirii de către Programul de Pregătire a Evaluatorilor din România a standardelor ISQua: planificarea programului;

gestiunea programului;

managementul cursantului;

livrarea programului de instruire (suport de curs, organizare, lectori etc.);

evaluarea competenței (cursanților după parcurgerea programului de instruire).

selectarea cerințelor ISQua și verificarea îndeplinirii acestora de către organizație în funcție de: structura programului, procesele gestionate în cadrul programului și nivelul de performanță, rezultatele obținute (organizaționale și față de clienți);

elaborarea hărții corespondenței la nivel de cerințe ISQua între statusul inițial al programului de formare a evaluatorilor și statusul dorit pentru îndeplinirea într-un grad cât mai ridicat a cerințelor de acreditare.

b. Pregătirea organizației (furnizorului de servicii de formare a evaluatorilor) pentru evaluare:Identificarea și pregătirea dovezilor care susțin îndeplinirea cerințelor de acreditare a

programului de formare a evaluatorilor, de către ISQua: colectarea documentelor care atestă îndeplinirea cerințelor de acreditare;

elaborarea ducumentelor suplimentare de clarificare și integrare a cerințelor ISQua în raport cu activitatea desfășurată de către furnizorului de servicii de formare a evaluatorilor.

c. Parcurgerea procesului de evaluare: transmiterea documentației;

furnizarea de explicații și răspunsuri evaluatorilor ISQua în timpul evaluării programului de formare a evaluatorilor.

d. Recunoașterea de către A.N.M.C.S. doar a certificatelor de evaluator de servicii medicale eliberate de către furnizorii de programe de formare și perfecționare a evaluatorilor care au obținut acreditarea ISQua, în cadrul programului de acreditare ISQua's International Accreditation Programme (IAP) pentru Surveyor Training Programme - Programul de Pregătire a Evaluatorilor.

OG.3.2. Eficientizarea sistemului de evaluare a calității



Eficientizarea sistemului de evaluare a calității presupune obținerea acelorași rezultate sau unor rezultate superioare din punct de vedere calitativ (cu grad crescut de obiectivitate, de validitate și de relevanță), cu un consum mai mic de resurse (de timp, umane și financiare).

Aceasta se face ținând cont de toate etapele evaluării: previzită (colectarea și analiza primară a datelor), vizită (colectare date și validare inclusiv a datelor din previzită) și post-vizită (etapă în care se fac validări off-grid, în urma unor corelări post vizită și se mai pot clarifica unele aspecte insuficient analizate în timpul vizitei de evaluare).

OS. 3.2.1. Implementarea unor mecanisme de colectare și analiză automatizată a înregistrărilor efectuate de evaluatorii externi aflați în contract cu A.N.M.C.S., în vizita de evaluare

Eficientizarea colectării datelor se poate face prin folosirea mijloacelor tehnice informatice, conducând la diminuarea erorilor neprevăzute asociate transferului de documente pe suport fizic (letric), la reducerea timpului și la diminuarea costurilor. Se aplică atât pentru perioada de previzită, cât și în celelalte etape ale evaluării.


a. Dezvoltarea platformei CaPeSaRo pentru a corespunde tehnic preluării integrale a informațiilor în toată perioada de evaluare:

realizarea dezvoltărilor informatice; întocmirea ghidurilor detaliate de folosire, cu print-screen și explicații amănunțite; informarea utilizatorilor și punerea la dispoziție a ghidurilor de utilizare.

b. Dezvoltarea unui mecanism informatic de aplicare a listelor de evaluare direct în sistemul informatic, pe dispozitive mobile utilizate on-grid de către evaluatorii aflați în vizita de evaluare;

c. Dezvoltarea unor mecanisme de validare directă și încrucișată a datelor și atenționare a evaluatorilor cu privire la necesitatea unui grad sporit de atenție pentru indicatorii expuși gradului scăzut de obiectivitate sau pentru care nu sunt corelări între informațiile colectate de ceilalți evaluatori, ori în zile diferite.

OS. 3.2.2. Dezvoltarea unui modul informatic care să ruleze un algoritm de analiză și validare automată a înregistrărilor intrate în sistemul informatic, în timpul evaluării

Activitatea de evaluare se realizează de către o echipă de evaluatori care, independent unul de celălalt, colectează și analizează date transmise de către unitatea sanitară evaluată. Datele fac referire atât la aspecte care sunt analizate de mai mulți evaluatori, cât și la aspecte analizate separat de câte un evaluator. Așa se face că unele informații care au caracter de dependență și consecutivitate vor valida altele colectate de același evaluator sau altul, într-una din etapele evaluării. Deși poate exista o validare între evaluatori, în timpul evaluării, din cauza numărului mare de date colectate și analizate, cele mai multe dintre informații pot „scăpa” acestui filtru. De aceea este necesară o validare finală încrucișată a tuturor datelor înregistrate în timpul evaluării, fiind accesibilă evaluatorilor înaintea



întocmirii raportului de evaluare, în perioada în care se mai pot solicita clarificări din partea unităților sanitare.

Acest nivel de validare crește obiectivitatea evaluării, eventualele discrepanțe fiind identificate în perioada în care se mai pot aduce clarificări relevante pentru evaluare.


a. Stabilirea hărții indicatorilor dependenți și intercorelați, împreună cu valorile specifice de validare/co-raportare a valorii de adevăr;

b. Construirea modelului informatic de validare/invalidare asociat pachetului complet de liste de verificare și elaborarea aplicației de validare pe baza algoritmului construit, aplicație ce se va rula prioritar inaintea elaborării „Proiectului Raportului de Evaluare”.

OS. 3.2.3. Dezvoltarea unui modul informatic care să ruleze un algoritm de corelare și validare a informațiilor colectate în evaluare, de calcul automat al nivelului de acreditare și de generare automată a concluziilor cu privire la aspectele care pot fi îmbunătățite

Etapa ultimă a stabilirii nivelului de acreditare este cea în care, având „Raportul de Evaluare” final, se fac corelările, scorarea și stabilirea punctajelor pe fiecare indicator, conducând la punctaje realizate pentru fiecare cerință și procente de îndeplinire pentru fiecare standard de calitate.

Calculul final conduce la stabilirea nivelului de acreditare și la generarea listei cu aspectele necesar a fi îmbunătățite pentru obținerea acreditării, sau ce pot fi îmbunătățite pentru creșterea calității. În perioada în care se fac corelări, mai există validări care se fac transversal standardelor, fără a fi necesară clarificarea acestora prin adresarea de întrebări suplimentare unităților sanitare.


a. Stabilirea intercorelărilor și validărilor ce se fac înaintea acordării punctajelor pentru cerințele standardelor de calitate și stabilirea algoritmului de validare și a celui de punctare;

b. Construirea modelului informatic de calcul al procentelor de îndeplinire a cerințelor standardelor de calitate și elaborarea aplicației informatice de calcul al procentului nivelului de acreditare;

c. Elaborarea modulului informatic de generare automată a raportului cu privire la aspectele ce pot fi sau este necesar să fie îmbunătățite, raport ce va fi atașat „Raportului de acreditare”, ca anexă.

OG.3.3. Dezvoltarea infrastructurii zonale în vederea monitorizării sistemului de management al calității

OS. 3.3.1. Creșterea capacității de monitorizare și intervenție în teritoriu prin dezvoltarea structurilor teritoriale de lucru, în aparatul A.N.M.C.S.



Având în vedere numărul mare și în creștere de unități sanitare, precum și posibilitatea creșterii eficienței inclusiv prin reducerea costurilor de deplasare în teritoriu, se dovedește utilă regionalizarea unei părți din activitățile A.N.M.C.S. menținute acum la nivel central.

Direcții strategice / Măsuria. Înființarea de structuri teritoriale de nivel regional, în cadrul A.N.M.C.S.:

inființarea structurilor regionale (oficiilor teritoriale);

angajarea personalului necesar pe niveluri de pregătire și responsabilitate;

dotarea cu mijloacele tehnico-materiale necesare.

b. Transferul unor atribuții de la nivel central, către structurile teritoriale: transferul de atribuții și responsabilități împreună cu normele interne (proceduri, metodologii)

și ghidurile de lucru;

transferarea către unitățile teritoriale a informațiilor necesare pentru demararea activităților teritoriale specifice, în relația cu unitățile sanitare din teritoriu (activitățile vizate sunt cele de monitorizare post acreditare și de declanșare a vizitelor de evaluare în perioada de monitorizare ulterioară acreditării).

Transferarea cu prioritate a următoarelor informații: baze de date cu unitățile sanitare din teritoriu; rapoartele de acreditare cu anexe pentru unitățile sanitare acreditate; stadiul implementării planurilor de conformare pentru unitățile sanitare ce urmează a fi acreditate după îndeplinirea

unor măsuri de conformare față de cerințe ale standardelor de acreditare, stabilite prin raportul de acreditare.

OS. 3.3.2. Dezvoltarea mecanismelor de lucru și a celor colaborative, la nivel regional, pentru creșterea calității în sănătate la nivel teritorial

Pentru creșterea calității serviciilor furnizate în sectorul de sănătate, este necesară colaborarea tuturor factorilor implicați și a tuturor actorilor instituționali sau din societatea civilă care, fie prin furnizarea de feedback, fie prin acțiuni specifice potrivit competențelor, să conducă la îmbunătățirea permanentă a nivelului de calitate.

La nivel teritorial, parteneriatele instituționale fac posibilă corelarea eforturilor și transferul de informații, dar și evitarea duplicării unor măsuri de evaluare, monitorizare sau control (pentru instituțiile care au această atribuție), duplicare ce diminuează eficiența unităților sanitare.


a. Încheierea unor parteneriate cu instituții și organisme ale statului, de nivel regional, care au competențe în aspecte cuprinse în cerințele standardelor de calitate:

stabilirea unor mecanisme inter-sectoriale și trans-sectoriale de schimb/transfer de informații între instituții sau organisme ale statului din afara și din interiorul sectorului de sătătate, referitoare la unitățile sanitare din teritoriul de competență;

realizarea la nivel regional, de către oficiile teritoriale ale A.N.M.C.S. în parteneriat cu alte instituții/organisme inter-sectoriale sau trans-sectoriale, prin programe comune sau legate



între ele, de măsuri sau acțiuni comune, respectiv corelate și având continuitate, cu scopul monitorizării și creșterii calității în sectorul de sănătate.

b. Realizarea unor parteneriate cu societatea civilă pentru creșterea gradului de informare și de responsabilitate civică a populației în legătură cu aspecte ce privesc asistența medicală și pentru colectarea feedback-ului cu privire la gradul de satisfacție față de serviciile de sănătate, de la organizațiile civice cu implicare activă în sectorul de sănătate:

încheierea unor parteneriate cu asociații de pacienți și filiale teritoriale ale acestora;

încheierea unor protocoale de colaborare cu organizații civice teritoriale împlicate în sectorul de sănătate.

OG.3.4. Cercetare și inovare pentru creșterea calității în sănătate

OS. 3.4.1. Dezvoltarea de parteneriate, naționale și internaționale, pentru cercetare în domeniul calității în sănătate

Din „Strategia Națională de Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2014-2020”, rezultă că, în domeniul cercetării și inovării, sănătatea este unul dintre cele 3 „domenii de prioritate publică pentru actualul ciclu strategic”.

În textul citat se menționează: „Sănătatea reprezintă un domeniu cu impact critic asupra calităţii vieţii şi a resuselor publice. Numai impactul economic indirect al stării de sănătate a populaţiei este estimat la câteva procente din PIB. În acest domeniu, cercetarea şi dezvoltarea experimentală au o contribuţie esenţială, influenţând dramatic nu numai bunăstarea individuală şi generată, ci şi perspectivele economice ale unei societăţi.”

Conform strategiei menționate, puține organizații publice de cercetare oferă ritmic servicii suport de calitate pentru politicile publice din domeniile lor de competenţă și există un scăzut nivel de colaborare între autorități și furnizorii de servicii de cercetare (incluzând instituțiile de cercetare-dezvoltare publice).

Aceste aspecte pot fi îmbunătățite prin parteneriate active ce au în vedere proiecte concrete ce s-ar putea derula în parteneriat.


a. Parteneriate cu universități de profil: încheierea de parteneriate cu universități de profil (publice sau private) pentru dezvoltarea în

comun a unor proiecte de cercetare în domeniul calității în sănătate;

dezvoltarea, împreună cu universități de profil, a unor programe de cercetare ce duc la implicarea studenților și rezidenților în realizarea și promovarea proiectelor de cercetare.

b. Parteneriate public-public și public-privat: încheierea unor protocoale de colaborare și parteneriate cu institute de cercetare și dezvoltare

publice;



încheierea unor protocoale de colaborare și parteneriate cu organizații care desfășoară activități de cercetare (organizații neguvernamentale, profesionale sau institute de cercetare private).

c. Parteneriate internaționale cu universități sau organizații din domeniul calității: realizarea de către A.N.M.C.S. a unor parteneriate în care să fie implicate și universități sau

organisme de cercetare internaționale, alături de universități sau organizații de cercetare românești;

încheierea unor protocoale de colaborare cu instituții sau organizații partenere ISQua și cu organizații internaționale acreditate de ISQua ca organisme de acreditare, pentru colaborări și schimb de informații sau de specialiști în domeniul dezvoltării calității în sănătate.

OS. 3.4.2. Generarea, împreună cu parteneri interni și externi, a unor proiecte pilot cu referire la aspecte ale calității în sănătate

Domeniul calității în sănătate este rezultatul intersectării mai multor forțe convergente din mai multe domenii de management. Studiul acestuia impune interdisciplinaritate și extinderea sferei de acțiune și către alte sectoare de activitate.

Prin urmare, cercetările care presupun parteneriate interne sau externe, ar trebui să vizeze multiple direcții care pot contribui la creșterea calității în sănătate.

A.N.M.C.S. poate iniția, împreună cu parteneri interni sau externi, direcții de cercetare doar la nivel de proiecte pilot, aprofundarea prin studii extinse presupunând multe resurse financiare și o specializare foarte diversificată a resurselor umane.


a. Reducerea variabilității în practica medicală: identificarea factorilor de variabilitate și soluții personalizate de algoritmitizare a predicției;

monitorizarea variabilității și elaborarea de strategii/proceduri/protocoale alternative;

identificarea indicilor de variabilitate și soluțiilor pentru controlul acestora având ca finalitate reducerea variației rezultatelor.

b. Evaluarea și diminuarea riscurilor asociate activităților nemedicale, asupra îngrijirii și asistenței medicale, ale unităților sanitare:

alocare resurse financiare;

performanța resurselor materiale care asigură suportul tehnic și logistic;

nivelul de performanță al personalului ne-medical.

c. Evaluarea percepției profesioniștilor din sănătate: sindromul de suprasolicitare;

satisfacția personalului medical - componentă a calității în sănătate.

d. Impactul soluțiilor IT, tehnologiilor noi și emergente asupra calității în sănătate: sistemele informatice și siguranța asistenței medicale (incluzând siguranța pacientului);



programe și soluții Hi-Tech de instruire/e-learning/perfecționare pentru profesioniștii din sănătate;

tehnologiile noi/emergente și eficiența actului medical;

inovare pentru creșterea calității în sănătate.

e. Evoluția conceptelor legate de calitate în sănătate: tendințe în evoluția conceptualizării calității în domeniul sănătății, redefiniri sau

redimensionări ale unor concepte specifice;

particularități în sistemul de sănătate ale unor concepte specifice managementului calității.

OG.3.5. Cercetare pentru documentare necesară la nivel administrativ

A.N.M.C.S. este autoritatea de specialitate de la nivel central în domeniul managementului calității în sănătate, având atribuții specifice în acest sens, în plus față de cele referitoare la standardizare și practică medicală unitară și de cele de organism de evaluare și acreditare.

Atribuții specifice ale A.N.M.C.S. sunt: identificarea disfuncționalităților din cadrul sistemului, aspecte care trebuie să conducă la decizii în sensul eliminării posibilității de erori, evitării riscurilor și evitării disfuncționalităților; și fundamentarea, în domeniul managementului calității în sănătate, a deciziilor guvernamentale din sectorul de sănătate.

Ambele atribuții sunt legate de rolul în cadrul sectorului de sănătate, al A.N.M.C.S., de centralizator al efectelor în teritoriu al strategiilor naționale cu impact în sănătate, prin influențarea calității serviciilor de sănătate, dar și de colector și centralizator al informațiilor nemediate, neprelucrate, colectate direct de la unitățile sanitare din teritoriu, în timpul procesului de evaluare în vederea acreditării.

OS. 3.5.1. Elaborarea unor studii și cercetări pentru identificarea disfuncționalităților din sectorul de sănătate

Acțiunile determinate prin măsuri unitare, la nivel central, datorită particularităților teritoriale sau administrative, pot întâlni diverse variabile generatoare de disfuncționalități și perturbări ale rezultatelor, neconforme cu intenția decidenților. Aceste variabile teritoriale sau administrative și de interacțiune în teritoriu a deciziilor unitare național, dar mai ales disfuncționalitățile și perturbările la nivelul rezultatelor obținute, trebuie să fie identificate și documentate.

Funcționarea optimă a unui sistem depinde atât de regulile care îl guvernează, cât și de abaterile determinate de variabile particulare. Identificarea acestor abateri (disfuncționalități, perturbări, erori) este parte din procesul de revizuire a reglementărilor și feedback pentru corecții la nivelul sistemului.

În sectorul de sănătate, acțiunile convergente ale factorilor de guvernare au impact în sistem asupra calității în sănătate, astfel, prin mijloacele specifice managementului calității, se pot determina și documenta disfuncționalități, perturbări, erori, dar și acțiunile locale pentru corectarea acestora, ale factorilor interesați.



Totodată, urmare determinării empirice, se pot realiza studii sau cercetări științifice pentru identificarea și documentarea disfuncționalităților din cadrul sistemului de sănătate.


a. Stabilirea unor indicatori critici pentru semnalizarea disfuncționalităților din sectorul de sănătate și cauzelor care le determină, împreună cu particularitățile locale și eventualele măsuri întreprinse de factorii interesați:

stabilirea unor indicatori de calitate sau de satisfacție a pacienților sau personalului și scoringului care semnalizează existența unor disfuncționalități în sectorul de sănătate;

elaborarea unor instrumente specifice (observare directă cu ghid orientativ, interviu cu chestionar, analiza documentelor etc.) și aplicarea acestora pentru identificarea cauzelor care determină disfuncționalități în sectorul de sănătate;

evaluarea măsurilor întreprinse de factorii interesați pentru soluționarea disfuncționalităților.

b. Elaborarea unor studii pentru determinarea și documentarea diferitelor disfuncționalități, perturbări sau erori în funcționarea serviciilor de sănătate și care necesită decizii la nivel central;

c. Organizarea, în parteneriat cu autorități, instituții sau organisme de la nivel central sau regional, cu organizații de pacienți sau cu alți parteneri din societatea civilă, a unor cercetări pentru determinarea disfuncționalităților din sectorul de sănătate și cauzelor care le determină și documentarea acestora pentru fundamentarea unor decizii la nivel central, în vederea soluționării.

OS. 3.5.2. Cercetare și documentare pentru argumentarea deciziilor la nivel național în sectorul de sănătate

Atât acțiunile de la nivel central determinate de politicile de guvernare, cât și cele determinate de schimbările necesare pentru buna funcționare a sistemului de sănătate, trebuie argumentate și evaluate în perspectiva impactului pe care îl pot avea.

Deciziile stabilite la nivel strategic, nu doar cele de corecție, trebuie să aibă la bază o fundamentare ce ține cont de situația existentă și de implicațiile pe care le are prin interacțiunile sistemice ulterioare. Efectul final se măsoară prin creșterea sau nu a calității în sectorul de sănătate.


a. Organizarea, în parteneriat cu autorități, instituții sau organisme de nivel central sau regional, cu organizații de pacienți sau cu alți parteneri din societatea civilă, a unor cercetări pentru fundamentarea (documentarea și estimarea impactului) unor decizii planificate la nivel central:

definirea temei și obiectivelor de cercetare; stabilirea echipelor, metodologiei și instrumentelor de lucru; derularea cercetării și procesarea informațiilor; elaborarea raportului de cercetare și a concluziilor, împreună cu rezultatele cercetării.



b. Organizarea, în parteneriat cu universități și facultăți de profil a unor cercetări pentru fundamentarea (documentarea și estimarea impactului) unor decizii dorite la nivel central.

c. Dezvoltarea în cadrul aplicației CaPeSaRo a actualului modul informatic care crează Harta Națională a IAAM, prin extinderea acesteia cu includerea datelor cu privire la EAAAM, a celor cu privire la rezistența la antimicrobiene și antibioticorezistența, dar și cu privire la nivelul de utilizare a agenților antimicrobieni, a antibioticelor cu spectru larg și a agenților de ultimă instanță. Includerea în acest modul a unei secțiuni dedicate farmaciilor, pentru monitorizarea eliberării antibioticelor de tip "over-the-counter" de weekend de urgență și a agenților injectabili care nu sunt acoperiți de bugetul spitalului și a unei secțiuni care să genereze automat măsurile de bază pentru prevenția și controlul infecțiilor, în funcție de specificul epidemiologic local de rezistență:

stabilirea listei cu variabilele vectoriale specifice care generează harta cu subsecțiunile epidemiologie locală de rezistență; utilizare antimicrobiene, antibiotice spectru larg, agenți de ultimă instanță; practici ale farmaciilor în privința antibioticelor;

stabilirea listei detaliate cu informațiile și sursa acestora și întocmirea instrumentelor de lucru pentru colectarea informațiilor;

dezvoltarea modulului informatic în cadrul aplicației CaPeSaRo și includerea unei opțiuni de vizualizare a dinamicii pentru a studia tendințele de rezistență la nivel național și regional;

realizarea unor parteneriate de colaborare cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și alte organisme relevante, pentru pentru obținerea unor date cuprinzătoare despre consumul antimicrobian și generarea unor concluzii relevante și reprezentative geografic și cu grad cât mai mare de actualitate.

OG.3.6. Crearea premiselor continuării evoluției domeniului calității, prin formarea specialiștilor

Cea mai importanță premisă a managementului calității este continuarea creșterii calității și după atingerea unui nivel țintit pentru o anumită etapă. Din acest motiv și standardele de calitate sunt în permanentă evoluție, nivelul acestora fiind stabilit în funcție de nivelul celor care se vor raporta la acestea, devenind în felul acesta și ținte motivaționale.

O altă particularitate a calității în sănătate este și aceea că măsurile privind calitatea sunt aplicate nu doar de către specialiștii în managementul calității în sănătate (și responsabilii în managementul calității), ci și de către cei implicați în activitățile derulate, cadre medicale sau de îngrijire (medici, asistenți medicali, personal de îngrijire). Un rol aparte îl are managementul unităților de asistență medicală. Toți aceștia trebuie să înțeleagă și să cunoască elementele specifice calității în sănătate, conceptele guvernanței clinice, mecanismele și instrumentele de lucru care conduc la creșterea calității serviciilor de sănătate și a siguranței și satisfacției pacienților și personalului.

Calitatea în sănătate este un concept care necesită cunoaștere și înțelegere. De aceea este necesar să existe nu doar specialiști, ci și specializări în acest domeniu și pentru alte categorii de personal.



OS. 3.6.1. Dezvoltarea unor parteneriate cu Școala naționale de sănătate publică, cu școlile de asistenți medicali și cu universitățile pentru pregătirea specialiștilor de nivel preuniversitar medical, în domeniul calității

Nivelul cu cea mai mare interacțiune în cadrul serviciilor de sănătate (atât din perspectiva relației cu pacienții, cât și din perspectiva utilizării instrumentelor de lucru ale managementului calității), este cel al personalului medical mediu și al celui de îngrijire. Aceștia, în cadrul programelor lor de pregătire specifică, vor trebui să aibă o pregătire și în domeniul calității în sănătate, prin cursuri dedicate acestui subiect.

Cursurile dedicate acestor categorii de personal vor trebui să fie adaptate nivelului de pregătire școlară și profesională, precum și cu nivelul tehnic ce urmează a fi obținut la finalul programului de școlarizare.

Vor trebui să fie diferențieri, ale programei de curs în domeniul calității în sănătate, nu doar între cursurile pentru personalul de îngrijire și cele pentru asistenții medicali, ci și între cursurile pentru asistenții medicali cu studii universitare și cele pentru asistenții medicali cu studii medii și specializare post-liceală.


a. Stabilirea unor parteneriate cu școli naționale de sănătate publică, cu școli de asistenți medicali, cu universități de profil, în vederea introducerii unor programe de pregătire în domeniul managementului calității în sănătate;

b. Dezvoltarea unor programe decurs în domeniul managementului calității în sănătate:

elaborare programa de curs, cadrului de referințe bibliografice și suporturilor orientative de curs;

dezvoltarea programelor de formare; derularea cursurilor pentru pregătirea specialiștilor.

OS. 3.6.2. Dezvoltarea unor parteneriate cu universitățile și facultățile de profil pentru pregătirea specialiștilor de nivel academic, universitar și post-universitar, în domeniul calității în sănătate

Toți medicii din cadrul unităților sanitare, chiar și cei care nu au atribuții specifice în domeniul managementului calității, datorită implicării acestora în actul medical, trebuie să înțeleagă, să cunoască și să aplice concepte ale calității în sănătate și să utilizeze instrumente specifice acesteia, cum este auditul clinic.

Siguranța asistenței medicale (a pacientului, a personalului și a rezultatului actului medical) precum și satisfacția față de serviciile de sănătate sunt in legatură directă cu activitatea medicilor, fie în realizarea actului medical fie în afara acestuia. De aceea, medicii trebuie să aibă o bună înțelegere a conceptelor calității în sănătate și o bună pregătire teoretică pentru aplicarea acestora la nivelul necesar. Aceasta presupune un program de pregătire academică în domeniul calității în sănătate, atât



pentru studenții la facultățile de medicină, cât și pentru absolvenții implicați în pregatire post-universitară, rezidențiat sau de nivel master sau pentru alte specializări post-universitare.


a. Stabilirea unor parteneriate cu universități de profil, în vederea introducerii unor programe de pregătire în domeniul managementului calității în sănătate;

b. Dezvoltarea unor programe de curs în domeniul managementului calității în sănătate:

elaborarea la nivel național a programei cadru de curs pentru nivelul universitar; elaborarea la nivel național a programei cadru de curs pentru specializare universitară prin master și

pentru rezidențiat; elaborarea la nivel național a programei cadru de curs pentru specializări post-universitare

altele decât programul de master; dezvoltarea programelor de formare; pregătirea specialiștilor.

c. Stabilirea, împreună cu Ministerul Educației Naționale, a metodologiei pentru implementarea la nivel universitar a disciplinei „Guvernanță clinică și management al calității în sănătate”, pentru realizarea unui program național în vederea introducerii cursului în programa tuturor facultăților de medicină din țară, ca disciplină obligatorie.



4. Mecanisme de implementare a strategiei; monitorizarea i evaluareaș gradului de realizare a obiectivelor strategice

- Mecanisme de implementare

Strategia națională pentru asigurarea calității în sistemul de sănătate „Calitate în Sănătate”, pentru 2018-2025, promovează calitatea ca factor de stabilitate a dezvoltării durabile a sectorului de sănătate, prin raportarea la repere de calitate asumate de către toți factorii interesați din sectorul de sănătate.

Calitatea în sănătate este imposibil de atins prin abordarea unităților sanitare ca orice alte organizații, întrucât nu putem concepe calitatea organizației decât în corelare și echilibru cu ceilalți factori legați de partea clinică, de siguranța asistenței medicale și de satisfacția pacienților și grupului de aparținători. Implementarea calității se face prin raportarea indicatorilor de performanță la standarde de referință specifice pentru aspectele pentru care se evaluează performanța și care au fost asumate de către factorii interesați.

În același timp, creșterea calității este asigurată prin monitorizare internă și externă, atât de personalul propriu, cât și de evaluatorii externi. În vederea unei mai bune monitorizări externe a menținerii nivelului de acreditare, se va dezvolta rețeaua regională care va prelua această responsabilitate la nivel de teritoriu.

Implementarea strategiei în teritoriu, monitorizarea şi evaluarea cu analiza sistematică de parcurs a evoluţiei în implementarea măsurilor planificate, a atingerii rezultatelor pe termen mediu dar şi cu orizont anul 2025, se asigură prin Planul de Acțiuni al Strategiei „Calitate în Sănătate”, prin care se stabilesc responsabilitățile și rolurile profesioniștilor în calitate din sistemul de sănătate.

Un rol important în implementarea strategiei îl vor avea cei direct interesați în creșterea calității în sănătate, și anume specialiștii din sistem, responsabilii cu calitatea, pacienții și asociațiile de pacienți, grupurile de părți interesate care, aderând la valorile A.N.M.C.S. în domeniul calității, vor întelege și sprijini viziunea „calității în sănătate” și vor contribui pentru evoluția serviciilor de sănătate prin calitate, eficienţă, performanţă, în deplină siguranță pentru pacient și cu nivel ridicat de satisfacție a pacientului, familiei și populației.

Implementarea strategiei este realizată și prin elaborarea și implementarea unor strategii subsecvente care, dezvoltând obiective strategice specifice sau complementare instituției, vor asigura suportul strategic necesar realizării misiunii A.N.M.C.S., vor asigura alinierea completă la cerințele de congruență cu organismele similare din Uniunea Europeană și vor introduce indicatori de performanță și de rezultat necesari recunoașterii internaționale a A.N.M.C.S. ca organism de acreditare și a tuturor standardelor acesteia, pentru toate categoriile de unități sanitare, publice sau private.

Între aceste strategii subsecvente și corelaționate Strategiei A.N.M.C.S. „Calitate în Sănătate”, amintim:



Strategia A.N.M.C.S. de Comunicare și Colaborare Internă și Internațională; Strategia A.N.M.C.S. de Educație (Instruire, Formare și Perfecționare) pentru Evaluatori și

Utilizatori; Strategia A.N.M.C.S. de Cercetare; Strategia A.N.M.C.S. de Monitorizare a Unităților Sanitare Acreditate; Strategia de Management Economic și Operațional al A.N.M.C.S.; Strategia A.N.M.C.S. de Management și Monitorizare a Informațiilor; Strategia A.N.M.C.S. de Protecție a Datelor cu Caracter Personal; Strategia A.N.M.C.S. de Management al Riscurilor; Strategia A.N.M.C.S. de Management al Resurselor Umane etc.

Totodată vor fi elaborate/revizuite planurile de implementare și expuși detaliat indicatorii de performanță și cei de rezultat, atât pentru obiectivele strategice interne, cât și pentru cele pe care A.N.M.C.S., ca organism național de reglementare, le stabilește sectorial ca modalități prin care să se înregistreze progresul realizării obiectivelor strategice ale Strategiei „Calitate în Sănătate”.

Pentru realizarea planurilor în vederea atingerii obiectivelor strategice interne vor fi elaborate/revizuite metodologiile și instrumentele de lucru și vor fi elaborate ghiduri și manuale corelate până nivelul fișelor de post ale personalului propriu.

- Monitorizarea i evaluareaș

Monitorizarea și evaluarea performanțelor în implementarea Strategiei și a Planului de Acțiuni este în stransă relație cu:

calitatea și claritatea indicatorilor care urmează a fi urmăriți; structurile implicate în colectarea și raportarea datelor; viteza de reacție pentru completarea informaților nespecifice sau nerelevante.

Pentru aceasta este necesară dezvoltarea unei culturi a calității în organizațiile care asigură implementarea strategiei, care să favorizeze obiectivitatea feedback-ului și a evaluării.

Acolo unde se impune, anchetele, studiile şi cercetările cantitative şi/sau calitative, înainte şi după intervenţie, în rândul unităților sanitare etc. – pot fi utilizate pentru evaluarea rezultatelor aplicării măsurilor strategice.

Indicatorii de diverse ranguri incluşi în Planul de acţiuni vor fi fi avuţi în vedere pe toată perioada de implementare a strategiei. Evoluţia acestor indicatori va fi analizată anual, dar şi în evaluările de etapă, concluzii finale fiind generate odată cu evaluarea finală (în anul 2026).



Abrevieri i acronimeș

A.N.M.C.S. Autoritatea Națională de Management al Calității în SănătateCo.N.A.S. Comisia Națională de Acreditare a SpitalelorISQua The International Society for Quality in Health Care

IAP International Accreditation Programme (programul ISQua de acreditare internațională)

UE Uniunea EuropeanăEARS-Net European Antimicrobial Resistance Surveillance NetworkOMS Organizația Mondială a SănătățiiECDC European Centre for Disease Prevention and Control

CaPeSaRo Aplicația Informatică pentru gestiunea relației cu utilizatorii și evaluatorii externi ai A.N.M.C.S.

M.S. Ministerul SănătațiiC.N.A.S. Casa Națională de Asigurări de SănătateC.C. Curtea de Conturi a României

S.N.S.P.M.P.D.S.B. Şcoala Naţională de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti

FNUASS Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate

A.N.R.M.A.P. Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice

D.S.P. Direcția de Sănătate PublicăU.S.P. Unitate Sanitară cu PaturiR.M.C. Responsabil cu managementul calității în sănătateI.A.A.M. infecții asociate actului medical

A.M.P. Asistența Medicală Primară realizată prin medicina de familie și asistența medicală comunitară

SWOT

Strengths, Weaknesses, Opportunities, and Threats și semnifică o analiză de management prin care sunt identificați, în scopul planificării strategice, factori interni și externi, organizați în benefici pentru organizație sau dezavantajoși (pucte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări)

P.E.S.T.Political, Economic, Socio-Cultural and Technological și semnifică o analiză de management organizațional prin care sunt evidențiați factorii externi unei organizații

EFI Matricea EFI sau de evaluare a factorilor interni este o tehnică care permite strategului să rezume şi evalueze mediul intern

DALY

Indicator al OMS care reprezintă Disability Adjusted Life Years (Anul de viață ajustat pentru handicap) și reflectă suma anilor potențiali de viață pierduți din cauza mortalității premature și a anilor vieții productive pierdute din cauza handicapului.



introducere - guvernul romaniei · web viewpe de altă parte, rata de cazuri noi de tuberculoză...

Documents