INTRODUCERE

Stirile despre viata si mai ales despre forniatia lui NicolaeFilimon, fiul preocului Mihai de la Biscrica Batistei dinmahalaua de Albastru din Bucuresti, incap coate intr-o pagina;ideala pentru critical literaturi! sale, situatia lasa pc biografintr-o mare mcurcatura pentru ca cclcr mai elementaredeductii pe care le-ani putea face despre an tor, despre profilulsau psihologic, intclectual, moral s.c.l, nu pot fi confruntatecu datele documentelor dc stare civila, cu cele de familie(scrisori, relatii ale rudelor) si foarte putin cu amintirile celorcare 1-au cunoscut. Dcsi scriitori ca experienta si ca oarecarepatrundere psihologica, precum Ion Ghica, ne-au lasat uncleschite de portrct sugestive, utilizate in exces de toata lumea,prietenii sai adevarati, cei ai rinereti'i tipic bucurestene, cupetreceri, lautari si viata de mahala a Capitalei din amipremergatori revolutiei de la 1848, n-au tost darnici cuamintirile despre N. Filimon; ei proveneau dintr-un alt mediusocial decat Ghica, erau targovcti cu o mcntalitate culturala maidcgraba comunitara, folclorica, precum Anton Pann siucenicii sai. Acestia n-au lasat nici amintiri, nici informatiipertinente despre rineretca lui N. Filimon, si putinele anecdotecare au provcnit din acest mediu stint tarzii, fara important^si probabil apocrife (precum accca ca adolescentul Nicolae

VI INTRODUCERE

Filimou s-ar fi amuzat sa tranteasca in praf tichia lui Pann, pecare acesta o ?inea in mana, pentru ca ea era facuta ,,sa stea pe

cap, nu la spate" etc.). Ideca lui N. lorga, exprimata acum unsecol, in introducerea editiei din 1902, cste probabil justificata:,,Traiesc oarneni care 1-au cunoscut, dar nu-si mai aduc amintemare lucru de dansul fiindca pare sa fi fost o fiin^a care n-aveanimic neobisnuit:".

Sum, din insemnarile de pe Biblia famillei, ca Nicolae esteal trcileacopil al preotului Mihai, nascut la 6 septcmbrie 1819;nici fratele sau mai mare, bolnav dc epilepsie se pare (rjiotivpentru care i s-a schimbat prenumele Barbu in Costachc), nici

ceilalti nu s-au ilustrat in nici un fel, lasand sa pluteascii asupraviitorului scriitor enigma deosebitelor sale inzestrari. In

domeniul muzicii, e!e au aparut de timpuriu, mai ales dupace protopopul Mihai, tat^l sau, moare de bolcra la 22 iulie1830; Intr-un spatiu care ii era familiar, dar probabil $i dinnevoia de a-§i gasi un rost, tl gasim foarte devrerne in calltatede cantaret la Biserica Sf. Nicolae. Tineretea sa se va desfasurain aceasta lume, a dascalilor si cantaretilor din strana, a

,,mahalagiilor" cu oarecarc stare, din randul carora provenea,si apoi il vom gasi intre muzicienii de la opera italiaiia, interpretla un itistrument mai putin obisnuit; la flaut. Restul vietii sale,

pina la tarzia sa aparitie in domeniul foiletonisticii muzicale,poate fi doar banuit, pe baza unor informatii Sndirecte.

Este evident ca Filimon a beneficlat din copilarie de oinstructie specials, fie si sporadica, desprc care n-avem insa nici

un document. Daca aceea inceputa la Biserica Icnii cu dascalulChiru nu dureaza mult, pentru ca fuge de frica batailor aces-tuia, e posibil, cum s-a presupus, sa-si fi facut altfel cunoscuteinclinatiile: de pilda sa fi frecvenrat casa boierilor Barcanesti,epitropi ai Bisericii lenii, unde exista un pian si unde se facea

muzica europeana, prinzand ici si colo elemente utile maitirziu (era prieten cu tanarul ScarlatBarcanescu), si iarasi esteposibil sa Pi urmat — poate nu in forme regulate - scoala de

INTRODUCERE VII

muzica din cadrul Societatii filarmonice infuntate de Ion

Campineanu si Heliade Radulescu la sfarsitul anului 1833.

Aici preda flautul profesorul Fcrlendis, amintit dupa aceea dc

scriitor; heliadismul sau manifest si infbrmatii desprc istoria

teatrului romanesc utilizate in Ciocoii vechi si noi ar putea

sprijini aceasta ipoteza, despre care nu avem tnsa nici o

informatle precisa. Oricum, in copilarie si adolescent! a fost

multa vreme cantaret la biserica, avea deci o voce dcosebita si

ceva instructie in domeniu.

Din propriile marturisiri, coroborate cu amintirile lui Ion

Ghica, reiese ca ar fi fost apoi si corisc in trupa condusa de

artista vieneza Henrietta Karl, incepand de prin 1844-1845,

si apoi flautist in orchestra, unde 1-ar fi putut intaini pe

M. FoSz, flautist si el, un artist cunoscut. In tot acest timp, este

de presupus ca el arc o buna relatie cu lumea pestrita, dc dascali

si petrccareti grupari m jurul lui Anton Pann, oarneni de viata

si de spirit citre care il atrageau si darurile sale de muzician,

si veselia sa; asa cunoaste el, probabil, viata si istoria mabalalei

bucurestene {,,a cunoscut toate celebritatilc curtilor boicresti,

pe Tudor Ciolanescu, vataful de curte al banului Grigore

Baleanu, pe Gheorgbita Mate-Goale de la FHipescu-Buzatu,

pe Neagu Chioftea al banului Constantin Balaceanu" etc., zice

Ion Ghica), a cantccelor de lume si repertoriul respectiv, care

se vor reflecta in rornan.

Nu era msa o viatS pentru cineva care trecuse de prima

tincrete si care dorea sa-si faca o ,,situatie"; in 1852, cand

asuma si functia de epitrop al Biscricii lenii la cererea

Barcanestilor, il gasim ca functionar la Departamentul

Credintei, ,,contipist", angajac probabil cu acelasi sprijin. De

aici, cariera sa se deschide intr-un spatiu mai degraba al

cercetarii istorice, pentru care trebuie sa-I fi recomandat nuvreo pregatire speciala, ci interesul pentru trecut si cunoasterea

limbii grccesti: in februarie 1856 Barbu Stirbei il inaka la

rangul dc pitar (titlu pe care el in va ironiza in roman), iar

VIII INTRODUCERS

Alexandra Ghica il confirma ca ,,ajutor" la masa (sectia) a

doua, toe la Departamentul Crcdintei. Functionand in

institurii cu caractcr arhivistic, el dovedcstc un interes dcoscbit

si cunostintelc necesare pentru a avansa pana in postal de ,,capal dcspardrii istorice" din Arhivele Statului, unificate in 1862,

cand este atcstat cu aceasta functie, adicS un functionar

superior intr-o institutie In care au lucrat istorici precum

C. Bolliac, Odobescn sau B. P. Hasdcu, care-i si multumestc

in 1864, in Arhtva istoricti, ,,pentru ca a binevoir a atragc

atentiunea" asupra unui ,,prea important document".

Intrc accste preocupari, ca arhivist la Arhivele Statului si

cronicar muzical — apoi scriitor — in gazetele tirnpului, isi

imparte viata Nicolae Filimon; necasaiorit si cu o viara

particular^ necunoscuta, pe care o putem banui ca fund aceea

a clasei sale sociale - grijuliu cu lucrurile sale, iubitor de

prietcni si cultivand o vasta gradina in Calea Targovistei,

Grivita de astazi —, dar cu suplimentul acaparant al literaturii,

el ajunge fara mari zguduiri in al patruzeci si saselea an al

existentei sale cand, pe neasteptate pentru pricteni, se sungc

in cateva saptamani din cauza tuberculozei. Ion Ghica pune

acest sfarsit neasteptat intr-o lumina foarte veridica, prin

descrierea starii scriitorului in uhimcle sale zile dc viata.

Nu stim cum ajunge N. Filimon cronicar muzical la

Nationaiui, inca dc la infiintarea ziarului de Vasile Boerescu

la sfarsitul anului 1857, la Bucuresti; Filimon, in varsta dc

treizec! si opt de ani, nu dovedise pana atunci nici cca mai micavcleitatc publicisuca si faptul ca fusese solicitat in calitate de

cronicar muzical inca inainre dc aparitia ziarului - pentru a

putca fi prezent in primul sau numar - este neobisnuit.

Tanaru! om politic V. Boerescu (n. 1830), tutors de aproape

doi ani de la Paris cu diploma de doctor in drept, prescdintc

al Eforiei Scoalelor, viitor profesor la Universiratc si de mai

multe ori ministru, mfiinteaza ziarul in vederea unei cariere

politice pe care a si facut-o, primul sau act important ca

INTRO DUCERE IX

deputat in Adunarea electiva a Tarii Romanesti fund discursuldin 24 ianuaric 1859 prin care propune alegerea ca domnitora colonclului Alexandra loan Cuza din Moldova, alcgere princare s-a reaiizat Unirea Principarelor. Boerescu isi gandise ziarulcu mult mainte de aparitia lui si compusese chiar un fel deprogram sau angajament politic pentru membrii redactiei, carescva regasi de ahfel si in ,,editorialul" primului numar, semnatde redactorul rcsponsabii. Aparitia ziarului nu este dcciirnprovizata si cheniarea lui Filimon in functia de cronicarmuzical, in care apare inca din primul numar al ziarului, nupoate fi decat rezultatul unci actiuni bine gandite, de atragerein domcniul publicisricii muzicale a unui cunoscator cu unprestigiu deja stabilit, dc care si el era perfect constient candscrie, la doar catcva luni dupa debutul sau: ,,cand se reprezintapesccna teatrului roman picsecu muzica..., atunci, daca nune amagim, ni se pare ca am fi si noi in drept a face obser-vatiunile noastre muzicale" (cronica la ludita si Oiofern, la15mai 1858).

Mai mul t , publicand frecvent alaturi dc Boerescu si deceilalti doi membri ai redacuei, Al. Pctrescu si E. Angclcscu,care asigura cronicile politice si comerciale, vreme indelungataNicolac Filimon este singurul colaborator care scmneazamateriale cu caracter cultural: cronici muzicale, analize dercpcrtoriu, articole de popularizare desprc marii compozitorisi interpret! si chiar o traduccre literara (o proza a umoristuluiaustriac Moritz Saphir). In primele treizeci dc numcre aleziarului, care aparca de doua ori pe saptamana, deci pana lamijlocul lunii martie 1858, Filimon estcprezent cu 18 textescmnate (unul fund republicat din cauza grcsclilor de tipar),mai mult de unui la doua numere; in acest timp mai apare inziar doar o poezie de D. Bolintineanu, scoasa dintr-un volumaflat sub tipar (in nr. 3 din 12 dccembrie), poezia ocazionalaUltima desp&rtire de necunoscucul G. Baileanu (nr. 17 din3 februarie), o traducerc din Cicero, Visul lui Sdpione,

X INTRODUCERE

semnata V.B. (probabil msusi Boerescu, in nr. 21-22, din 17si 20 februarie). Mult mai tarziu apar ceilalti colaboratori pecare-i va retine posteritatea, Pantazi Ghica cu nuvelaAmazoanele romdtie, care incepe in nr. 47 din 22 mai 1858,Cezar Bolliac cu o Calatorie arheologica in Romania., care incepein nr. 57 din 26 iunic, Heliade Radulescu cu polemica legatade traducerea Bibliei (nr. 68, din 4 august), I.G. Valentineanucu o traducere din Dumas (nr. 71, 14 august) s.a. Vremc deo jumatate de an deci, ,,necunoscutul" Filimon, care debutaseodata cu aparitia ziarului, detine o pozitie de oarecareautomate intr-un domeniu in care competentele nu seputeau improviza. Este foarte probabil ca aceasta simatieincepe sa se schimbe numai dupa ce publicistul decide sa pieceintr-un turneu de studiu si de informare profesionala prinGermania si Italia, considerand ca sarcinile unui cronicarmuzical (o ,,meserie", cum zice el, pe care o priveste cu maresimt dc raspundere) ii cer sa aiba o cunoastere directs, a marilorcentre muzicale europene si a felului cum se practica acoloaceasraarta; inceputain varaanului 1858, probabil prin iunie,si incheiata inainte de 9 octombrie, cand isi reia cronica,aceasta calatorie care i-a oferit un prilej important dc largirea orizonturilor sale muzicale si o binevcnita verificare acunostintclor sale dc autodidact, marcheaza si momentul candprezentei sale in paginile Nationalului i se adauga si alte numede scriitori.

Este evident ca, desi nu publicase nimic pana la aparitiaacestui ziar, numele si priceperea iui Nicolae Filimon indomeniul muzicii de opera sau al spectacolului melodramatic,cum il numeste el, erau cunoscutc si se bucurau de oreputarie incontescabila printre amatorii dc opera si dcmuzica in general. Aparitia lui in publicistica. culturala nu paredeci a fi nici intamplatoare, nici nepregatita; dupa toateprobabilitatile, el este invitat de Vasile Boerescu sa puna informa scris^ rezultatul unei preocupari si al unei specializari

INTRO DUCERE XI

cu caractcr nu doar practic, ci s.i teoretic: G. Calinescu si apoiV. Cosma au aratat ca biblioteca de spccialitate a scriitoruluicuprindea importance lucrari din domeniu, ca le utilizacompetent si ca e!e fusesera achizitionate inainte de debutulsau publicistic, nu dupa. E vorba deci de un interes si poarechiar de o «acdvitate" de comentator pe care o valorifica dejain mediul profesionistilor, dintre care nu aparuse pana atuncinici un cronicar: singurul ziar care publicase pana atunci -destul de rar insa - cronici si articole de oarecare extindere inacest domeniu, inainte de cele ale lui Filimon, estc ziaru! delimbS germana1 Bukarester Deutsche Zeitung, insa cu textenesemnate si destinate, evident, mai mult comunitatii germanedin Bucuresti - destul de importance in epoca - si strainiloraflati in trecere pe aid.

Activitatea de cronicar, intai doar cronicar al spectacolelorde opera si al concertelor ocazionale, apoi si de cronicar teatral,a fost pusa de Filimon sub semnul necesitatii de a educa unpublic inci naiv. El afirma in mai multe randuri ca n-a intratin publicisuca pentru a-s,i face un nurne sau o cariera: nNoinu criticam ca sa scrim. Nici scrim ca sa facem parada dc noi,sau spre a ne face cariera" fcronica la Lucia di Lammermoor,in Nafionalulnr, 99, 20 nov.1858), s.i nici nu scrie cronicilesale cu placere, pentru ca foarte curand simte ,,o mareaversiune pentru aceasta mcscrie", monotona si ingrata(cronica la Bfirbierul, din 27 ianuarie 1858). Motivul pentrucare N. Filimon intrS in publicistica, evident desi nedeclaratinca, era acela de a contribui la educatia muzicala aspectatorilor, de a ridica nivelul de cunostintc ale melomanilor.Subintcleasa tnca din primele sale foiletoane, aceasta motivaciecapata cu umpul si o expresie declarativa, dcstinata cititorilor:,,!n tara noastra, unde notiunile muzicale s.i dramatice sumfoarte putin raspandite, publicistul teatral are indatoriremult mai severa decat a colegilor sai... el este dator sa esplicelectoriior sai si publicului teatrai fabula dramatics pe care este

XII INTRODUCER!!

edificata opera, sa vorbcasca despre caliiatile si defectele

mu/icei si in urma sa faca" anali/ul sau crilica interpretarii".

,,Acest principiu - zice cl mai departe - a fost, este si va fi

cotdauna farul ce va conduce pana noastra in marcrii tcatrale"

(6 octombrie 1861). Principiul educativ, intr-adevar, este eel

care il dctermina sa reia activitatea de cronicar ,,dupa o lunga

tacere... in curs dc aproape doi ani", in Buciumul\\i\ Cezar

Bolliac, cu aceeasi profesie de credinra, exprimata astfel: ,,o

dacorie a noastra indispcnsabila dc a face din revista muzicala

o prcscurtarc vcridica dcsprc tot ce privcste asupra unei opcre

reprey.imatc", adaugand cclor dcja mcnpionate si faptul ca" si

accasta ,,operele muzicati se reprezinta la noi inir-o limba

nccLinoscuva publicului".Aceasia justificare a croni'carului este importanta nu

numai pentru ca ea explicit structura foilctoanelor sale,

caracterul ior didactic, ci si pentru ca fundamenteaza

inccrcarile autorului de a defini pentru tin public niai larg

unele notiuni de istoric culturala, a artelor in general, de

psi'hologic artistica si in general incercarea sa de formare a unui

stil al comentariului specialixat in accsi domeniu, Dincolo dc

inforniaui le culturale pc care acestc cronici Ic ofera cititoruku

(legate dc istoria cpocil in care e plasaia actiunca, dc orij^iiTa!elc

celebre de la care plcaca Hbrctcle operclor respective,

Shakespeare, Waller Scott, Dumas s.a.), trebuie avut in

vedere marele numar de termeni spcciahzati — in mu/Jca sauin artii in gencrc — pe care Fiiimon ii introduce sau doar ii

raspandcstc in public (intriga, scenariu, punere m scend); unele

dint re acestea stint doar mentionate si pot fi intelese din

context, altele se explica in nota sau in parante/,d (fuga

,,termcn de compo/Jtiunc", note deschise ,,aperte", aibaletfi

,,ariilc scrisc pc timpi iuti" etc,). Ccl putin din accst punct de

vedere, el cstc deci, inainic dc Odobescu, until dintre

prectirsorii criticii tie arta romanesti si foiictoancle sale se

plaseaza la inceputtil unui domeniu unde contribuda sa a fost

INTRODUCERS XIII

prca put in luata in scama. Calitaiile scrisului sail, flucnta siproprictalea linibii in domeniul eriticii muzicale n-au scapatcontemporanilor si G. Sion clogia superlativ cronicile saleintr-o prezentare pe care o face publicisticii momentului, laincepuuil anului 1860: ,,Cata dara sa marturisim ca subfoUetoanele Nafionalulut straluceste un nume care face onoareliterarurii noastrc. D. N. Filimon (singurul oni de litere pe carenu-1 cunoastem in persoana) este unicul foileconisc alRomaniei. PC cand literatura romana era in inceputul cariereisale, in feliul scrii tori lor romantieri stralucca Negruzzi,Alecsandri; ei bine, asta/i Filimon a eclipsit pc scriicorii accstia.Revistelc sale tcatrale arata un gust unic si o cunostincasuperioara de belctristica. Suvcnirilc si calatoriile sale arata oabundanta de spirit si o inlesnirc dc scris estraordinara. Ceeace ne incanta mai mult estc ca d. Filimon se vede ca se ocupasi chiar cti Pilologia: scrie intr-o limba pura si ingrijita, ccea cedemusrra gustul sau pcntrti frumossi pentru ratiune. PC langaaceste, se vede atat dc laborios, incat ne astcptam a vedea obibliotcca intreaga iesita din peana sa"1.

Desi stau sub inrtuenta unei viziuni mai dcgraba popularesi schematizate adcsca in perspecdva autodidactului care esteFilimon, discutia cultural^ si intclcsurile atribuitc termcnilorcontribuie la raspandirca lor in randul unor cititori prca putinla curcnt cu domeniul artei. Intercsanta si nu fara justificaricstc, de piida, apropicrca pe care o face el in tiiferite locuri intrcromantism si spiritul popular, opus ,,scolasticismului" greoi:,,ariile au o coloarc populara si romantica, o facilitateincantatoare; nu c intr-insa nimic scolastic, nimic profund...din cele mai intelese acorduri" y.ice el chiar in una din primelesale cronici (la Ernani, din 26 dcccmbric 1857). In general,romantismul csrc legal dc notiunea de primiiivitate, dc

1 Revista literarie, in Revista Carpafilor, I, or, 1, 1 ianuarie 1860,p. 133.

XIV INTRODUCERE

natura si mai ales dc expresie naturala, Hbera, a trasaturilorproprii: ,,locLiitorii acestii romanrice tari erau o esceptiune intrenatiunele Europci. Sangele iberic primitiv, amcstccat cu eelroman si gotic, forma din acest popol un buchet de tot ce estemai poetic si mai incantator. Aci vezi pe Spaniel bland siosphalier, aci iarasi teribil si vindicativ, apoi trist si pasionat...cantand cu cea mai mare simticiune focul amorului nascut Ininima sa africana..." (cronica la // Trovatore, nr. 94,2 noiernbrie 1858).

Se poate observa apoi ca Filimon profeseaza aceleasicredinte cu cele ale generatiei anterioare nu doar in ceea cepriveste natura artei, ci si telurile ei; pentru el arta arescopuri utilitare, in primul rand morale si educative: ,,Tcatrulesre o scoala in care ni se infatiseaza istoria vie a vietii omului,cu toate pasiunile si luptele sale, cu toate virtutile si vitiurilesale"; el intereseaza pe spectator intrucat 11 Smplica direct,,,pentru ca vedem viata noastra, pentru ca recunoastem ceeace intalnirn adesea in socictate". Este vorba dc fapt deliteratura in general: ,,Publicul se intereseaza fara voie cand ise infatiseaza viata sa, societatea in care traieste" si de aicidecurge si caracterul national al respectivei arte, pentru ca,,fiecare natiuiie are o viata proprie a sa, pc care singura o poatecunoaste si intelege". De fapt, este vorba de doua nivele alemtclegerii artei, peste eel al identificarii, al ,,recunoasterii" inlumea prezentata, cxistand si eel al marilor adevaruri si altipurilor umane eterne, pentru intelegerea si aprecierea caroratrebuie insa o capacitate supcrioara dc abstragere: ,,TeatruIclasic are caractere mari car! sum tipuri generale..., dar stilulinalt care se cere pentru reprezintarea acestor mari tipuri aretrebuinta de o societate rnai dezvoltata" (toate cttatele sunt dincronica la Lipitorik sate/or de Alecsandri, in 3 octombrie 1861).

Nu numai teatrul, ci si muzica exercka o influenta puternicaasupra oamenilor si s-ar putea spune chiar ca influenta artei, prinapelul la sentiment, este mai puternica decat aceea a

INTRO DUCERE XV

argumentului logic: »Marsiliana, si Pariziana nu sunt decat douamici ariete muzicale, dar cu toate acestea contribuira mai multdecat toate propagandele politice ca sS. aprinda foculpatriotismuiui in inimile francezilor"; receptlvkatea fata de acesteinfluence ar fi un semn al puritatll morale si al deschiderii, caci,,popolul roman... un popol dulce si impresionabil",rcactioneaza puternic fata de melodiile sale melancolice: ,,Foarterar s-ar gasi pintre dansii un individ care sa nu se simta coprinsde o poetica melancolie cand doina de intristare i-ar lovi auzulsi inima" (foiletonul Despre mceputul operii muzicale, p. 1).

Ca si aid scriitori ai momentului, ca in romantismulpopular tarziu, castigat de doctrinele fiziognomonice 51 demecanica stiintelor sufletului, el credc ca determinarilenaturale influenteaza caracterul national si vorbeste de,,tendintele lor particulare ce deriva din influenta climatuluisi caracterul national al popolilor", zice el In acelasi foilcton(Despre mceputul operii muzicale, in Nationalul, nr. 33, din3 aprilie 1858), intr-un acord perfect cu Bolliac de pilda, carescrie tot acum ca ,,Expresie astui taram atat de variat si a climeisale atat de schimbatoare este chiar caracterul national alromanului, pe care nu-1 poti semui cu al nici unei alte natii:romanul canta vaietandu-se si se vaicta cantand; trece dintr-opasiune Intr-alta, dintr-o afectiune in alta, din iubire in urasi din ura in iubire fara sa stie cum. Taramul, clima locala,caracterul national al romanului sunt atat de capricioase, atatde schimbatoare", spune el, meat era inevitabil ca si institutiilesale sa urmeze acest tipar, ,,pana si societatea acestei tari atrebuit sa se formeze leit pe acelasi tip" (Mozaiculsocial, aparuttot in Nationalul, dar din august 1858).

Aceste credinte, ca si interesul pentru aplicarca lorconcreta asupra diferitelor tipuri nationale, explica preocupareaucenicului calator pentru a clasifica si justifica observatiile salein functie de natura umana intalnita in excursia din vara anului1858. Alaturi de scopurile profesionaie marturisite ale accstei

XVI INTRODUCERK

calatorii, si dc numcroascle lor rcrlexe fn text (judecati despremuzica si caracteristicilc orchcstrei maghiare, despreintcrpretarea 1'eatrului de opera din Viena s.a., inclusivmicul concert de flaut pe care i-1 inspira o noapte poetica laPraga), rcportajul impresiilor lasate unui barbat matur si deoarecare cultura de mtalmrea cu noi orase, peisaje, semne decivilizatie materials, este dominat de interesul sau penrruoamcni: pe de o pane pentru istoria lor particulars, pentrupersonajul apt sa devina erou de literatura, pe dc alta pentrutipurile nationale, pentru trasaturilc natiei intrupate inreprezentamii ei cci mai caractcristici. De aici probabilinteresul sau pentru folclor, unde se sublimeaza acestetrasaturi (,,Poporul roman estc dotat dc natura cu impresiunipoetice sublime si cu spirit satiric foarte picant", general izeaxaei in nota dc prczentarc a primului basrn pe care-1 publics, in1862), si totde aici lungile digresiuni din Escursiunilesale, careexpun asemenea tipuri si judccatilc asupra lor, punand astfelin practica teoriile amintitc. Femeia germana, de pilda,,,poate din cauza climei temperate a Nordului, sau din altcimprejurari, poseda niste calhati morale de mare pret", iaramicukii sau, colonelul rus intalnit in tren, n explica cuscriozitate: ,,Ksti flu al Nordului si in calitarea accasta s-ar cadcasa fii mai rationabil in amor..." Muzica ncnitilor se explica inacclasi fcl: ,,Germanii insa, ca oameni red si mcditativi,ncputdnd reusi sa compuie muzica plina dc mclodii care samiste inimile, cercara sa implineasca lipsa aceasta prin culturaarmoniei". In fine, Filimon isi expune inca o data teoria cadefecrele fizice stau la originea celor morale, pe care oenuntase intai in articolui din 1858: ,,Ca sa ajungem la tintanoastra, adeca la definitia defectelor morale ale natiei inchestiune, cata sa observam mai intai fizicul ei, caci toatccalitatile si defectele morale tsi au sorgintea lor din calitatilesi defectele fizice". Iar eel mai sagace obscrvator si deci eel maibun fizionomist este, desigur, romanul {,,romanul c copiluldracului") pentru ca ,,e deajuns pentru dansul sa te observe

INTRODUCERE XVII

putin, ca dupa aceea sa-ti spuie curat si fara multa ccrcnionieunde re strange incahamintea sau cat iti plateste picica".

Fata de peisajc si mai ales de monumeme, el arata Lininteres mediocru, manifestat mai ales intr-o admiraue formalasi adesea doar in masnra in care ele evocau intarnplari si oamenidin trecut, cu o putcrnica nuanta patriotica pe care vrcmurileo accemueaza desigur, caci suntem in anul 1 858, in momentulcand se pregatea Unirca: ,,Vcderea acestor locuri, atat dcimportante pentru istoria patriei mcle, destcpta in Inima meacele mai frumoase sentimente si imi umpiu capul de ideile celemai poeticc", scric el, de pilda, in primul capitol al Cdlatoriilor,ajuns in dreptul carnpiei Calugarenilor, pe care s-a dat bataliaiui Mihai Viteazul cu turcii. Interesul pentru oameni este infinitsuperior si se reflecta in atentia acordata unor povcstiri, unoranecdote istorice despre croi cu caractere pucernice, In generalcu acceasi dominanta patriotica care ingaduie iratarea epica afabulei. E vorba de capirole care trateaza scparat o astfel deintamplare, scoasa din dcsfasurarca calatoriei: eroina care seinrolcaza pentru a-si razbuna logodnicul (tema pe care o gasimsi in folclorul sarb si o cratea/a acum si Bolintineanu in poeziiprecum Tudora sau Fecioara de la Prut), un tanar conjurat careatcnceaza la viata dusmanului patriei sale etc., dintre care unclean si fost extrase ulterior ca textc de sine statatoare. Prinincludcrca acescor episoade laterale, adevarate nise epiceintr-o narattune expozitiva a calatoriei sale, Nicolae Filimonisi anunta dc fapr trans form area tntr-un prozator de rlctiune;acest lucru este confirmat de atentia cu care el reia si modificastilistic detaliilc unui capitol - al XlX-lea - transformat in,,nuvela" la republicarea in Revista Carpatilor, in 1861, an cand,se pare, se produce aceasta irnportama cotitura si poate sidecizia de a scrie romanul aparut doi ani mai tarziu1.

1 Marian Papahagi, Filimon la riiscruce, in vol. Critica de atelier,Bucuresti, Editura Cartca Romaneasca, 1^83, p- 24 si urm.

XVIII INTRODUCERE

Dar nu nuvelele romantice care apar in Nationahd ca

urmare a acestei revelatfi, cele mai multe inca inaintea notelor

de caJatorie, sunt cele care ii marcheaza destinul de scriitor si-1

impun publicului, ci aceea intimlata Nenorocirile unui

dujnicarsau gentilomn de mahala, aparutain Revista CarpatUor

a lui G. Sion, in prim;! fascicula a anului 1861. Dupa cele

catcva divagatii de inspiratie livresca, praccic fara alta valoarc

dccat aceea a tatonarii, Nicolae Filimon isi gaseste vocatia si

descopera filonul inepuizabil aJ unui material care-i era bine

cunoscut: copil al Bucuresulor, iesit din clasa dinaniica a

targovctilor care-si poate castiga un loc sub soare, dupa puteri

si dupa indrazneala, in noilc conditii de dupa revoiutia de la

1848, cand meritul personal trccc in sfarsit inaintea rangului

si cand portile carierclor se dcschid inaintea celor puternici si

dotati, el gaseste in chiar clasa carcia ii apartinea o lume

clocotitoare de energii si blografiilc dcmne de un roman al

devenirii, in care sa poata fi valorificata si capacitatea de

observatie, si talentul descriptivsi nu mai putin cunostintele

sale intinsc despre istoria recenta a orasului si a tarii. In aceasta

clasa din care se evidentiaza cl insusi, odata cu alti scriitori ai

momemului, Ariccscu, Ora^anu, Pelimon s.a. - toti prozatori

ai lumii din care au iesit - gaseste el acea categoric care ofera

romancierului si moralistului material pentru observatia sa:

slujnicarii, mica fiinctionarime clientelara din preajma oricarei

administratii, fara moralitate asa cum era si fara instructie, gata

la orice compromis si la orice expedient pentru a obtine un

avantaj material, un fel dc subprodus al acestei epoci de

deschidcre, de trecere spre un nou rcgim, care profita de

confuziile inevitabile schimbarii dc norme prin diverse

inselatorii instrumentul eel ma! sigur al parvenirii lor.

Profunda cunoastere a lumii in care traia si predilectia sa

pentru observatia felulul in care se imbina trasaiurilc fizice cu

cele morale, deja pomenka, ii fac pc scriitor sa inteleaga aceasta

categorie aparte pana irl cele mai intime cute ale sufletului,

INTRODUCERS XIX

insclatoria fund materia din care sunt plamaditi slujnicarii,profund necredinciosi stapanilor lor, iubitelor lor, precum sicredintelor lor, schimband principiile cu aceeasi usurinta cucare isi tradeaza prietenii. Chiar infatisarea slujnicarului esteun cumul de indicii contradictorii, o degradare a modcluluiromantic pe care-1 imita, Mitica Ramatorian - predeccsor alcaragialianului Mitica si al lui Rica Venturiano - fundinfatisar ca ,,tm June ca dc douazeci si doi de ani, cu parul lungsi negru acoperit cu o palarie bombee, infasurat intr-o mantataiata dupa moda carbonarilor si cu galosi de gumelastic inpicioare". Ei curteaza o tanara bucatareasa si-i declamaversuri absurde, parodiind moda romantica pentru a puteaintra in ,,templul amorului acestor doua turturele", adica o

nbucat&rie nemtcasca cu masina", unde atarnau pe perete nomultime de tigai dc diferite forme, frigari, razatori dc hreansi forme de tinichca", facandu-i declaratii inspirate de parodiaHmbajului profesional (aici, jargonul functionaresc), largutilizata m vodcvilul european, inclusiv la AJecsandri: ,,IubitaRezi! Tu, care prin fizionomia ca, mai alba decat hartiaministerial^, ai stiut sa mfigi in nenorocita mea inima toatcfrigarile amorului... Fu seful de sectie al inirnei mele si ma voicrede foarte ferice octipand posttil de pornojnic in amorultau!" etc,

Dar Mitica Ramatorian, Gainescu si ceilalti sunt doaravatari rmnori ai unei specii mai importantc, mai caractcristicesi mai lipsita de scrupule, Slujnicarul estc o figura secundaraa epocii, ncdenm de un destin dramatic, pentru ca - infrantsi demascat - il vom rcgasi in alt loc, reluand aceeasi mascaradacu acelea?! instrumente. El este depasit de alt parvenit, mainemilos, mai bine mzestrat sub raportul intelectului, alvointei 51 al lipsci de scrupule, si de aceca mai nociv: de ciocoiulal carui ,,inemic ncimpacat" cstc slujnicarul si asupra caruiaatentia autorului se oprcste inca de acum pentru a-i schitacontururile dramatice, inclusiv evolutia care-i va inspira

XX INTRODUCERE

romanul: ,,zicerea ciocoi este sinonima cu zicerea bogat si

puternJc... mai ton cci ce sa radica din noroi la putcrc si

bogatie devin bas-ciocoi si, pentru mai mare nenorocire, aceste

gloabe de plcbci... ne loveste cu copita mai des si mai ran decat

caii nascuti si crescuti in grajdun; in fine, slujnicarul mi voiestc

sa inteleaga ca ciocoiul Conventiei este mai venal si mai fara

inima decat acela al Regulainentuluf.

Romanu! lui Filimon porneste dc la o intentie ambkioasa

si fara termcn de comparatie tntre modestelc incercari ale

epocii, pe care o si anunta in prologul cartii sale: sa realizcze

un portret, un fel de fiziologic istorica a ciocoiului ,,in

deosebitc faze prin care el a trecut in secolul nostru, de la

ciocoiul cu anteriu si cu calamari la bran al timpilor fanariotici

pana la ciocoiul cu frac si manusi albc din zilele noastre". Cum

arata si titlul, cvolutia urma sa fie infatijata prin comparatia

dintre ciocoiul vechi, dinaintca rcvolutiei lui Tudor, si eel nou,

contemporan autorului. Asa cum am aratat de multa vreme,idcea pare sa vina direct de la Heliade Radulescu, care o enunta

in Echilibru intre antiteze-, scriere utilizata in roman si citata

ca atarc. Dupa Heliade, ciocoiul si boierul nu sunt catcgorii

sociale, ci principii morale mtrupatc: ,,Boierul si ciocoiul este

ca binele si rau], ca justul si injustul..." Ele nu se transmit, nu

sunt ereditare, ci caracterizeaza pc fiecare Individ, potrivit

calitatilor sale si purtarii in imprejurarile practice ale vietii:

,,precum boieria nu este creditara, asemenea nici ciocoiia nu

se iasa mostenire la copii. Nu se vad in nici o tara, si cu atat

mai vartos la noi, linii ncintrerupte gcncalogice de boicri si de

ciocoi". In esenta, dupa Heliade, boieria este o functie

recompensatorie pentru cetatenii de orice origine sociala care

se disting in treburile publice, in special in ra/.boaie: ,,Boieria

a coprins si coprinde in sine toate functiunile patriei, fonctiuni

civili, judecatoresti, instructiunii publice si cele militare mai

vartos, deschise la totii fiii patriei. Tot romanul s-a nascut si

se nastc boieribil". Nu altfel judcca Banul C. in romanul lui

INTRODUCERS XXI

Filiinon, in legatura cu Gheorghe, tanarul sau protejat: ,,Noin-avem boieri de mostenirc, ca ake neamuri strainc dc prinEuropa. Leiopiserele noastre si arhondologia ne arata curat caStcfan-Voda, Mihai-Voda si alti domni, moldoveni si romani,au boierit pc carnpul dc bataie pe mai multi opincari cu inimadc boier..." Nici Filimon nu opune boierii de stirpe vechenoilor-venhi, ciocoilor, ci boierimea de merit aceleia care s-aridicat prin intriga si coruprie, si nure Gheorghe si Paturicanu sum difercnte de ordin social, caci amandoi se ridica incinuri plccand dc Jos, dc la functii ancilare; primul parvine insaprin mijloace onesce, prin munca si crcdinta, in timp cc aldoilca ajungc la cclc mai inalte pozitii prin inselatorie, furt siabuz de incredere. Romanul presupune deci un dubluparalelism, dintre care doar unul este anuntat in titlu: pe deo parce intre merit si impostura, intrc boieri si ciocoi, iar pede alta intrc ciocoiul de ieri si ciocoiul de azi, intre metodele,trasaturile, lumea parvenitilor de ieri si cele ale parvenituluimodern.

Filimon n-a pubhcat — si mai mult ca sigur ca nici n-ascris - decat prima parte din acest proiectat diptic, carerealizeaza un tablou al societarii romanesd si in specialbucurestene dinainte de 1821. Parrea a doua, nescrlsa, ar fip u t u t include printrc eroii sai si personajele din nuvelaNenorodrile unuisiujnicar, si poatechiaroipostazaaluiMidcaRamatorian, eroul reprezentativ al catcgoriei ,,slujnicarilor" careo prefigureaza pe aceea mai larga, a ciocoilor. Dar imagines maigenerala a ceea ce ar fi fost probabil ,,ciocoiul nou" trcbuiecautata tot la Heliade Radulcscu, dupa care ciocoiul nou nues:e doar altfeldcc&l eel vcchi, cisi mai periculos: ,,Unii era insaciocoii mai de ahadata si altii sum ciocoii mari din zioa deastazi: s-au schimbat cu totul actorii, dimprcuna cu dramelesi cu comediele si au naintat in felonie cu cat s-a iutit timpii.Scena c astazi foartc mare". Ciocoiul nou traieste inrr-o lumenoua, in care nu s-au schimbat numai elementele de decor si

XXII INTRODUCERE

numele acestora, s-au schimbat chiar scopurile urmarite simetodele de rcalizare a lor: nCiocoiul de astazi si mai vartoseel de la 1848 incoa iti sterge iute mierea cu putina cu tot sisubt numele dc dczintcrcsare, de devotamenr s.i de martiringhite la locmale si-ti face niste cacirmale cum sa ramaie cugura cascata toti ciocoii vechi. Galbcnii public! si parciculariti-i s, terge cu un talam din cele mai progresive si fara tcania dcnici o pedeapsa si re omoara cu frantostele si ei, si madamaDumnealui, si dcmoazclele Dumnealui: cine e mai patriot s.irnai liberal ca dumnealui? Pencru ca Dumnealui nu mai furaca la Fanar, ci ca la Paris; Dumnealui nu mai aspira la Agie,ci la Prefectura, nu va sa fie Spatar, ci General, nu mai aspirala Vornicie si Logofetie, ci la Minister; nu mai e calemgiu, cie secretar..."

Ca si Caragiale, care n-a reusit niciodara sa scrie promisacontinuare a Scrisorii pierdute, nici Filimon n-a mai realizatparcea a doua a romanului, promisa si in texuil Ciocoilor,,,Foarte probabil ca nu moartea sa timpurie, la doi ani abia dupaaparitia primci parti, cste cauza, caci atunci ar fi ramas urmeale acestei continuari, schite, fragmente, sau macar un proiect,cum a ramas de la Caragiale. Insa romanul ^ciocoilor noi" nupare sa fi fost nici macar inceput, si explicatia trebuie cantatain msusi textul cartii. Ciocoii vechi si noi, asa cum 11 avem astazi,este un roman istoric, desi evenimentele la care el se raporteazasunt vechi abia de o generacie, caci se petrecusera pe vremeanasterii sale, le putuse deci afla direct din gura celor maivarstnici, cunoscuse oameni care participasera la cle. Foartemica in timp, distanta dintrc cele doua gcncratii este insa uriasain privinta transformarilor petrecute in societate, moravuri,costume, obicciuri. In 1851 inca, Alccu Russo observaseaceasta prapastie: ,,Viata parintilor a trecut, ca si vlatastramosilor lor, adica lina ca un rau... Viata noastra nu arelegatura cu a lor, am putea sa zicem mai ca nu santem fiii lor..,"Asupra accstui trecut atat de apropiat si totusi atat de diferit,

INTRODUCERE XXIII

Filimon se apleaca cu o adevarata pasiune arheologica,rcalizand una dintre cele mai izbutkc rcconstituiri istorice dincare ne-a transmis proza sccoiului al XlX-lea. Ea a fost de multeori considcrata ,,rcalista" sau balzaciana, uitandu-se ca avema face - desi in cuprinsu! aceluiasi secol - cu o cu cotul ahaepoca istorica decat aceea in care traia si scria autorul sau; prinintcresul pentru document, pentru culoarea locala, pringustul pentru contrastul violent, ea poate fi subsumata maidegraba romantismului, si anume romantismului crepuscular,eel al romanului popular si de mistere, in care trecutul devinelocul de infruntare al unor tipologii umane schemacice,derivate direct dintr-o abstractie caracterologica cu continutetic: buni si rai, boieri (sau ,,boieribili") si ciocoi.

In Ciocoii vechisi noi, ^arheologia" nu este atat a peisajuluiurban, a exterioarelor, a vechilor construct!! carora li scintegreaza o lume disparuta; elc nici nu prea mai existau tiealtfel, rarclc cladiri de oarecare insemnatate fund distruseperiodic de foe, cutremure sau razboaie, si Filimon nu putusevcdea cu propriii sal ochi palatu! domnesc pe care mcearca sa-1infatiseze cititorului sau, In al doilea capitol al romanului, dccatin prima sa copilarie: el arsese in 1825. De aceea, dar si dintr-omanifests lipsa de apetenta pentru descrierile propriu-zise,imaginea arhitectonica a palatului rarnane la generalitati faraputere evocatoarc (,,o zidirc sau o gramadire de material in carese vedeau mai multe ordine de arhitectura"), iar putinele de:aliiofcrite stint mai mult de natura explicativa, nu plasrica;mentiunea balconului turcesc ai palatului, care dadca in strada,introduce de fapt detaliul infinit mai sernnificativ ca ,,aici veneaadesea principele de-si lua cafcaua si ciubucul, privind petrecatori". Episodul este caracteristic pentru ca tradeazaadevaratul interes al autorului in aceasta reconstituire istorica:nu pentru locuri, monumcnte si sugestia lor de vechime, cipentru oamcnii tie altadata, pentru vestimentatia,comportamemul, Hmbajul lor diferit, toate disparute in

XXIV INTRODUCERE

seismul revolufid hii '1'udor si al marilor prefaced care i-auurniat. Imagines cstompatii a palatului lu i Caragea serves tenumai ca fundal pcniru cvocarca curtii sale, a multimii dcdcmnitari, de slujbasi, garzi, scrvitori si pierde-vara careumpleau cu forfota lor coloraca incinta accstui adevaraicaravanserai, ,,hoicri si calcnigii de tot felul, dintre carefanariotii sc deosebeau prin cochetaria imbletului lor, prindesclc complimente si temenele cc faceau in dreapta si in stanga,iar niai cu seama prin eleganta vesrmintelor taiatc dupaullima moda vcnita din Fanar", vi/ i t t l care ,,pretmblauarmasarii inibracati cu cioltare aisutc cu sarma de aur",[uleccii, arn^uti si satarasi care ,,isi curatau armelc suierandprintre dinti cate o aric albaneza", pchlivani >i mascaricidomnesti, simigii ,,cu tablcle lor sfericc puse pe cap si cutripodele de lemn subtioara", contrascand cu van/atorii dc aluncsi de serbet ,,cari purtau pe cap fesuri mici cu funde stufoasede ibri§im si camasi de borangic subtiri", mahalagii si pungasijucand jocuri de noroc prin colturi s.a.m.d.

O atentie dcosebita araia totusi autorul felului tn care suntimbracati eroii sai, descrierea minuiioasa a numeroaselorvesminte realizand o sugestie plastics nu numai prin culoaresi forma, ci si pr in vocabularul ,,tehnic" iesn dm u/, cusonoritati netntelcsc dar sugesiive, dupa cum obscrvase incaTudor Vianu ; la prima sa aparidc, Paturica era imbracac ,,i;uun an term de samalgea rupt in spate, cu caravani de panza decasa vapsiti cafcniu, incins cu o bucara de panza cu marginifecLisute in gherghef, cu picioarele goale bagatc in niste imineide saftian care fusesera odata rosii dar isi pierdusera culoarcadin cauza vechimei"; drumul parvemrii sale cste inscmnat cusemnificative modificari in inibracaminte, care au rosuil dc aextcrioriza succesul: trimis la Duduca, omul de incrcdere al

1 Tudor Vianu, Aria prozatorilor rvinani, Bucure^u, lidictiraCuniemporani, 1941, p. 60.

INTRODUCKRE XXV

postelnicului este ,,invc\smantat in ameriu si giubea", poarui,,ccac$iri ?i i$lic" si e prea elegant pcnini tiitoarea stSpinuluisau, care vrca sa-1 iriiniia cu cosnita la piaca, iar mai (ar/,iu, haleispravnic dc straini, cand se prezima lu i Ipsilanci, Paiurica arccizme de saftian rosu, Jslic si giubea, ca orice boier adevarat.Acecasi diferenriere marcbcaza si universul sau interior,incaperea in care se instaleaza la incepul in calitate deciuhucciu (cu o vatra ,,pe care sta un ibric colosal", ,,un dulappiin ale carui sticle se vedeau o mulcime de ciubuce cu antcpsi de iasoinic, cu imamele de cbihlimbar limoniu..., feligcncpcntru cafca, cu zarfuzile lor de argint" si ,,un pat rnizerabilde scanduri, acoperit cu o patura de lana albastrii, iar pe pcreticrau tintuite cateva cadre de hartie"), evocand prin ficcaredetaliu functia umila a noului slujbas; camera in care vn daospatul cunoscul, peste putina vrenic, araia cu totul altfel, luxulfiind discrct colorat cu sugesn'i despre gustul propriecarului:ea ,,era impodobita cu doua paturi turcesd fnfundate, pcstecare crau puse sakele de lana acoperite cu chilimuri vargatc dcIdirne, cusute pc margini cu ciucuri de bumbac alb; pe langa[)3reii erau puse perne imbracate cu cit tocat; prin unghiurileacestor patur i crau ase/,a(c pcniiie mici inipluie cu puf, pe alecaror leie albe de batLsta se vedeau mai nuihe arabescun cusuiecu fir si niaULsc, iar pe una dintr-insclc erau cusuti doianiorasi..." Si descrierca continue pe o pagiaa intreaga, cuconspecte din biblioteca sa si o grandioasa cnumerare abucatelor servite cu aceasta ocazie.

Pamiliarizarea cititorului cu lumea in care cvolueaza eroiilui Filimon nu ramane insa la aspectele decorative; ea sedesavarsesle prin surprinderea unci game foarte largi degesluri si dialoguri caractcristicc, de la obscrvatia ca ,,romanul,cand se alia coprins de ganduri intristatoare, obicinuieste a-siindcsa caciula pc cap", pana' la discutiile croilor in diferitcimprejurari, cum c de pilda aceea a l u i Pavurica cu maivarstnicul vataf Niculaita, marcaia stilstic de rostiri sentcntioase

XXVI INTIIODUCERH

si proverbc populare: ,,ce mai veste-poveste", ,,cu capul intreurechi", ,,vrea sa tie doi pepem intr-o mana", ,,sunt kip batran,am dat cu capul de pragul de sus si am vaztit pe cei de jos" etc.Sigur ca aceste elemente, datorate unui spirit de observatiefoarte ascutit si exersat prin indeletnicirea de cronicardramatic, atent la punerea in scena, naturaletca replicilor siadccvarea tcrrnenilor, nu se leaga direct dc intentia istorica; elesunt componente ale ,,culorii locale" intr-un sens foarte larg,dar se leaga nemijlocit de incercarea de a reinvla lumeaBucurestilor dc altadata. Nu intamplator, cele mai pkoresti simai graitoare scene sunt cele desprinse din viata targovetilor,a meseriasilor si a slujbasilor cum sunt cei a caror petrecere laiarba verdc cste evocata in capitokil Scene de viatS. sociala\ elese prelungesc probabil in raahalalelc bucurestene pana tarziu,dupa epoca regulamentara si Filimon le putuse vedea direct,participand chiar la ele, daca este sa-1 credem pe Ion Ghica.

Peste aceste detalii de viata traita, Filimon construicste msaromanul sau istoric cu ajutorul documentelor pc care lecunoscuse ca funcrionar si secretar al Comisiunii Documemale,apoi cap al despartiturii istorice dc la Arhivele Statului si cuajutorul tcxtelor pe care, cu un procedeu foarte modern peatunci, le citeaza in text sau in notele dc subsol. Toata armaturaistorica a romanului sau, in masura in care o mai putcmvcrifica astazi, sc intemeiaza pc informatii din surse sigure, fieorale, mai rar (cum e aceea dcspre adancimea ocnelor dcodinioara, pentru care citeaza ,,oameni speciali tn mineralogie"),fiescrise: despre Tudor si conflictcle cu capitanii sai, memoriallui Cioranu, istoria lui Spiridon PalauzofF, a lui loan Filimonsau a lui Tricupis; despre diferkele hotarari domncsti,cuantumul veniturilor sau al materiilor venite din import,textele respective din condicile si dosarele de la ArbivcleStatului; despre tcatrul de atunci, articolele din GazetaTeatrulut National sau din Echilibru intre antiteze. Chiar detaliipentru care autorul nu citeaza surse si par simple accidente

INTRODUCERE XXVII

epice inventate, cum este povesrea cu piatra verde pe carePaturica o schimbasc ,,prin viclesug" (in capitolul Mareahdtmiinie), se dovcdesc a avea un temci documencar real,intamplarca rcspcctiva avand toctn noicmbrie 1817, iar ,,banulR.G.", curn apare in roman, nu este decat marele ban RaduGolescu, parintele celor doi fratii scriitori Dinicu si lordacheGolescu. Reale sunt si fragmented de poezie haiduccasca citatein roman, reale si versurile eroice grccesti - dintre cele alecunosaitilor Adamantios Corais si Rhigas Vclcstinlis - dupacum pot fi identificate si modele reale pentru uncle dintrepersonajele cartii, banul Const. Filipcscu pentru Banul C. depilda, lordache Slatineanu pentru logofatul lordacheZlatonitul, care cuteaza sa-i inrrunte pe boieri cu sarcasmul sauamar s.c.l.

Foarte bun cunoscator al trecutului, in special alBucurestilor si al Inmii mijlocii din care el msusi iesise, Filimonrealizeaza la un prim nivcl o reconstituire plina de viata si deculoare si in acelasi timp dc o documentare solida pana mamanunte. In marc masura, aceasta reconstituire uzcaza deprocedee dc tip memorialisric, plasarca unor explicatii,dcscrierile sau detaliile vopografice fund adeseori introduse prinadresarea directa catre cititor («sa dam cititorilor nostri o ideerepede despre locul unde se afia palatul domncsc pe aceitimpi", sau ,,Cei ce cunosc cum era forma orasului Bucurestiinaintea focului de la 1847 n-au decat sa sc gandeasca putin si-sivor aduce aminte ca, mergand drcpt pc ulita Coitii spreSf. Ghcorghe eel Nou, era pe timpii accia o piata triunghiulara..."etc.); in escnta, aceasta nu este decat o modalitate a proceduriiauiorului atoatestiutor, caracteristic romanului popular si ingeneral romanului asa-zis realist din secolul al XlX-lea, in caredestinele si conditiile indeplinirii lor sunt perfect cunoscuteatitorului si impartasite de acesta cititorului intr-o curgeregeometrica a acriunii spre fmalul cartii si torodata spredeznodamamul dinaintc cunoscut.

XXVIII INTRODUCERE

Ilustrat cu acceasi compclcma amoritara ca si fundalulistoric de epoea, al doilca nivcl al romanului csrc consacrat

biografiei exemplare a u n u i tip caractcristic acelor vremi,ciocoiul vechi, inmipat in figura lui Dinu Paturica, urmaritde la primele etapc ale uceniciei sale, cand niergca cu parintelesau la ,,impliniri de bani", ,,cu vinariciul, cu oieritul si cufumaritul", pana la sfarsitul sau tragic si nu mai putinexemplar. Paturica concentreaza in persoana sa, dupa unprocedeu caracteristic romanului de senzatie, toatc calitacilesi defecrele tipului pe care il rcpre/inta. Avatar al erouluiromantic, hiperbolic si total in bine sau in ran, croulromanului popular nu csic un personaj realist, pentru ca elcumuleazS - pentru usurinta demonstratiei — trasatun ale maimultor persoane cu exist en ta reala. Insasi existenta t ipului caa:are, in numele ca.ruia opcrase pana la un moment dat, esteconfirmata de surselc istorice si inscmnanle unui memorialistal acelor vremi, paharnicul Const. Sion tn ArhondologiaMoidovei dc pilda, care nc ofera btografn schematic similarecum e aceea a unui oarecare Pavel Cerchez, fiu al unui ,,lacuitorprost din satul Voinesti", ajuns boier cu marc stare materiala,intr-un paralelism deplin cu croul lui Filimon: ,,Accl Paval,stiind pmina cane, nu lost intai sluga in casa banului lonilaCondurachi pc la 1841, cand era samis la Barlad, si l-au pussi scriitoriu in cantilerie... Pe la 1826, bezadea Alecu, fiuldomnului loan Sturdza, intrand cu rSzasic in Obarseni siVoinesti, tiiuitul Tutovei, i-au rccomenduit vcchil, pentrucumparaturi si invaluiri razesilor, logofatului Alecu SturdzaBarladeanu, pc Paval Cercbcz; acela fund om prea viclean sifara suflet, au facur toate nclcgiuirile si in doi ani au gatit totira/asii, pentru care slujba Uau facut serdariu $i apoi coinis. Darprecum bezedeaua cu nelegiuirile au facut acelc mosii, si maiales Hind si natSrau, 1-au tncurcat Paval asa dc bine incat ilscosasa dator si i-au vandut lui mosiile acelea cu una suta millei, pe vadc..."

INTRODUCERS XXIX

Exagcrarea trasaturilor pana la monomanie caracterizeazS$i cclclaltc pcrsonajc negative ale roinanului, Ghera Duducafiind o adev5rat5 intrupare a luxurici , a desfraului, camatarulCos tea Chiorul una a cupiditatii, Tuxluc insusi ilustrand lipsade caracter si slabiciunea fata dc propriile impulsuri, toareaceste existence fiind In cele din urma sanctionate prinpedepsele cerute de natura delictului savarsit, ca Tntr-o just i t ieimanenta a carei reprezcntanta scriitorul si-o asuma in chipevident: femeia nccredincioasa este inecata in Dunare de turculcu care fugise, falitul fraudulos este t in tu i t in targ, inselaiorulatator nevinovati este cl insusi inselat si saracir de cc! pc carc-lcrcscusc la ,san, iar Pauiriea srar,sc.sre in ocna piirasita, dcspuiaidc toatc bogan'ilc si onorurilc castigate pcntru o clip;! cu prctulatator tradari, hotii si nedrcprari.

Intr-un paralclism care a star dc la inceput in intentiaautorului, personajele care se opun caracteroiogic acestui grupinfernal isi gasesc in cele din urma rasplata hinemeritata. dupatrecatoare suferinte pricinuite tocmai dc inflcxihih'tatea lormorala: logofatul Gheorghe este numir mare sparar sicaimacam al Craiovci, Maria, hica banului C"., isi gascstefericirea aliituri tic eel pc care il iuhca, iar ratal sfui CMCrccompcnsaf tocmai prin rcali/area si fericirea celor dragi.Pentrti ca paralelismul s5 fie mai evident si mai dramatic, inspiritul romanului popular carnia Ciocoiifi apartin prin uncletrasaturi, autorul face ca drumurile $i destinele celor doiprotagonisti sa se mai mtalneasca o data, cortegiul mortuar allui P&turica incucisandu-se in finalul romanului en eelnuptial al spatarului Gheorghe.

Daca nimcni n-a pus in cauza farmecul si veridicitateareconstituirii f u n d a l u l u i social-istoric al romanulu i (el estechiar considerat de Serban Giociilcscu ca fiind, inainte dc orice,,,un roman al Hucuresii lor"), asupra constructiei sale si asuprapersonajelor mai ales, opiniile au fost imparute. Rcmarcand,,jocul de fizionomii al fiecarui personaj in parte" sau faptul

XXX INTRODUCERE

ca autorul este un ,,excelent expozitor de medii si fizionomii",dar nun analisr mediocru", Serban Cioculescu si, respectiv,G. Calinescu atrag de fapt atentia asupra caracterului exterioral eroiSor lui Filimon, infatisati cu o mirnica, gestica siactiuni adccvatc rolului, dar fara justificarilc interioare pe careautorul le inlocuicste cu generali/.arile sale naive si grandiloc-vente. Personajcle sale apar de fapt ca actor! pe o scena, eroidramatic! safisfacator conturati prin jocul lor, prin traiectoriapropriei deveniri, dar a caror motivatie particular^ esteinlocuita de cornentariul cronicarului tcatral: el atribuieacestora motivatii si framantari perfect plauzibilc In datele lorgenerale, dar fara o legatura anume, direct! si determinanta,cu evolutiiic lor particulare. Acccptabile ca tipuri si coerentein sine, personajcle lui Filimon ram an unidimensionale, farasurprize, prea ,,tipice" si dc aceca putin convingfitoare pentrucititorul modern. Fara indolala ca vinovata este in primul randlipsa de expcrienta a romancierului, aflat abia la a saseaincercare de proza de fictiune si singura dc o asemencaamploare, un roman in care personajele au o evoluticconsistenta in timp si tn propria lor existenta, dar nicipractica cronicarului dramatic nu este straina de aceastasituatie, eel care cerea ,,adevar" in constructia personajului, siapoi adccvare la datele istoriei si ale propriului caractcr.

Toata opera lui de altfel, nu numai romanul, are uncaracter expozkiv si teatral, inccpand cu episoadele paralele ^iopozitiile dramatice, de un efect prea apasat in proza(comparatiilc dintre oamenii de caracter: gramaticul Gbeorghe,Banul C. si ceilalti, si Paturica, Andronache Tuzluc, CheraDuduca, inceputul si sfarsitul romanului, puse intr-uncontrast care pare simplist), iar naratiunea este inrrempta dinloc in loc de adevarate recitative, dc monologuri dramatice careexplka anumite actiuni sau definesc personajul: visulpremonitor al lui Paturica, blestemul batranului sau tataalungat de la ospat intr-o scena foartc teatrala, interventiile

INTRO DUCERE XXX!

simetrice ale unor bufoni tristi precum Zlatonitul (la pctrecereaboierilor) si Boroboata (la aceea a ciocoilor): in general estevorba de ,,melodramatismul" scenelor de confruntare, deconflict, care sunt central unei rcprezentatii teatrale sau deopera. Fondul comun al cronicilor si al textelor literare aparcla cea mai superficiala rasfoire a lor: mediul social estepigmentat cu refcriri muzicale §i teatraie (in calatoria pe vapor,o familie leit ca a Chiritei ii cvoca celebra comedie a luiAlecsandri, la Miinchen asista la o reprczentaue $i vorbestedespre calitatea actorilor, pe care ii apreciaza ca in cronici,,,dupa gcsticLilarea lor plina de naturel", slujnicarul Ramatoriantraieste In lux de parca ar fi nmostenitor al vreunui unchi dinrepertoriul ceatrului comic francez" $i el prctinde ca ar fiamantul unci cantarete de la opera italiana din Bucuresti,Rachele Gianfredi s.a.), lumea teatrului ii ofera un cadrupotrivit pentru caracterizarea moravurilor si a tipurilorumane, si autorul isi utilizeaza cunostinrele pentru a diversificadescrierea unei lumi disparate pe atunci (cele doaa capitoledin roman care prezinta spectacole din vremea lui Caragea,implicand inevitabilele comentarii ale muzicologului:,/rumoasa uvertura scrisa de celebrul Rossini in momentc defericita inspiratiune", informatiile despre Teatrul in TarnRomdneasca}. Pana la urrna, autorul instisi isi caracterizeazauncle episoade drept ,,scene comico-dramatice" (Slujnicarii,cap. V).

Mai important este ca fondul judecatilor, viziuneasituatiilor si structura pcrsonajelor sc bazeaza pe acelasi set decunostinte si valori; in cronicilc sale, Filimon vorbeste deimportanta respectarii culorii locale si a adevaruiui istoric,,,daca punerea in scena se face esact, daca scenariul sicostumcle suncconformecu epoca...", asa cum va mcercasafaca in roman, care produce o reconstitute istorica minutioasa;in cronici el cere respcctarea logicii si a caracterului unuipersonaj (de pilda: ,,d-na Alfieri n-a intrat deloc in caracterul

XXXII INTRODUCER?,

rolului , si in loc sa nc reprczinte pe adevarata juna lombardaatat dc casts, atat dc naiva si simtimentala... ne-a fficut savcdcm cu totul alra"), asa cum isi va construi pcrsonajclc sale,dupa o rigida geometric a tipurilor, rnai potrivita conditiilorconstrangatoare dintr-o drama decat imr-o proza analitica s.a.Teatralhatea exterioara a personajelor romanului nostru dinacca vrerne estc de altfel gcnerala; alaturi de modiciiateaexperienteJ unei proze analitice, ca se cxplica si prin prepon-derenta gcnului dramatic in viata cutturala a epocii, de influcntacaruia nu se resimte numai romanul, ci si tntrcaga proza avrcmii, inclusiv aceca publicisticit.

l:ara dc personajele secundare ale romanului, figura hi i]3aturica estc infinit supcrioara, cu toatc stangaciile mentlonateale constructlei sale. Dominand cpica romanului, care indefmitiv urmarcste linia destmului sau, Paturica acumuleazao serie de nuante dcsprinsc treptat din impactul mediilor siintamplarilor diferite asupra unei personalitati tot asa dedominate ca si celelalte dc o pasiune dcvoratoare. PrczentarcaInfatisarii sale extcrioare, luxurianta prin pitoresc, estcintovarasiia de la inceput dc scmne precise ale caracterului sau,t rAsa tu r i l e sum i iucrprc ta te potrivit logicii mccanice aH/.iologiilor si fiziognomoniilor epocii, asa meat constituireatrcptata a portretului fizic este dublaU de dcfmirca treptati aportrctului sau moral, dczvalujtc cititorului, pas cu pas, dcprivirca necrutatoare a romancierului. In acest fel, tnfatisarea,fizionomia si ansamblul gesturilor sale nu mai sunt semne aleunor insusiri pe care cititorul este invhat sa le descifreze, cijustificari ale unui portrct gata descifrat dc scriitor si doardezvaluite trcptat, In cursul unor prezentari succesivc. Portrctu!eroului se face din acumulari prczentatc aproape monografic,Tn capitolc speciale: Educatiunea tiocoiului (introduccre in artaprefacatorici), Pilna nu fad foe, jinn nu iesc (duplicitatea,intclcgerea cu ibovnica stapanului sau), Una in mAnd.(extorcarea taranilor de pc mosiile luiTuzluc), CedaisA tefac

INTRODUCERE XXXIII

ispmvnic (vinzarea funct iuni lor In stat, pe care o deplange siDinicu Golcscu in Jnsemnarea" sa) s.a.m.d.

Dominat cu totul de ambitiesi dc visul parvenirii, care iidefincsc intreaga cxistcnta si ii detcrmina cele mai maruntcgcsturi, lipsit de scrnpule morale si de alte ,,slabiciuni" care i-arfi putut impiedica realizarea telurilor, Paturica nu este catuside putin un persona] rndimentar, un simplu functionarnecinstit si abuziv; marile sale defecte de ordin moral seimplctesc cu nn mai putin remarcabile calitati de ordin,,intclectLial", capacitate de analiza a situatiilor, si cu oneobisnmca snplere, capacitate de adaptare sau de transformaredemne de o cauz5 mai buna1. El este consticnt ca literaturaii poatc oferi, concentrata, toata experienta istoriei pcntru a-siextrage modclcle nccesarc si are puterca s£ sc dcdicc studiulul:desigur, nu literaturii etice, Homer, Sofocle, Pindar (,,bunipentru femei si oameni afemeiati" zice el), ci al cartilor ,,caresa-rni subtiezc mintca, sa ma invete mijlocul de a ma ridica lamarire", al literaturii istorice deci (Plutarn, Comentariiie\u\Cezar, ,,vietile rnarilor barbati din veacurile trecute si accleaIn care trSim") si al celei politice, intre care in primal randPrintipek lui Macbiavelli. Sustinut dc o marc putere de munca,dar si de aptitudini intelectuale indiscutabile, el Tnvaragreceste ,,ca un sofologhiotatos", greaca fiind limba protipen-dadei de atunci, dar si instrumental cunoasteni operelor dccare avea ncvoie.

Romancierul cstc superior rnoralistului si datorita faptuluica el are urechea fina si exersata in activitatea de cronicar sipoate surprinde si reconstitui felul de a vorbi al diferitelor salepcrsonaje, limbajul inflorit si parabolic al batranilor, sententioscu o anuinita maiestate la Banul C., si cu o intelepciune harra

.Jntcllgcnt 51 iuh i to r dc a sc instrui" zicc C. Olinescu, htarialiteraturii Yomane dekiorigini f><*ina Inprezent, Bucurcsti, Fundntia Rcgnlapentru Literature ^i Arta, 1941, p. 312.

XXXIV INTRODUCERE

la vatafuf armasului, grainl oltenesc al pandurilor lui Tudorsi eel direct, incarcat dc obidi al taranilor de pc mosic, si maiales sehimbarile intervenite in insasi vorbirea !ui Paturica dupastarea si pozitia celui cu care vorbca, uniil si slugarnic cu ccimari, obraznic si poruneitor eu cei mici, conturand o data inplus un profil caracteristic prin mijloacele unei artc familiare:in teatru, dialogul este principala modaJitate dc identificare sicaraeterizare a personajelor.

Peste romanul istoric al Bucuresdlor de odinioara sesnprapime deei romanul maririi si decaderii unui parvenit cuSUperioare fnzestrari, distrus de acccasi forta si pcrscverentS earcil ajutasera sa-si vada pentru o clipa visul cu ochii. El esteromanul unui tip, unei personalhati puternice (,,Pacurica esteun demon impiehtat", zice autorul la un moment dat) sitotodata tin roman de aventuri, romanul vietii unui aventurier,imbinarc paradoxala posibila numai in romanul popularpost-romantic, aflat la confluenta a dona epoci Istorice si adoua curente artistice. De aceea, cxpcricnta nici n-a mai fostposibila in aha epoca $i tipurile din descendenta romanuluilui Filimon, eare vor aparea in pro/a lui Duiliu Zamfirescu,G. Calinescu sau Ion Marin Sadovcanu, nici nu mai inecareasa converteasca destinul lor spre deznodamantul epic al luiPaturica: ele se consumS doar in aria reprczcntarilor tipologicc.

Para sa fi disparut vreodata din vederile istoriei literate,romanul a traversal o epoca in care a fost pretuit mai putin;dupa cc, in aprilie 1865, Hasdeu anunta o conferinta laAteneul Roman despre cei doi seriitori abia disparuti Filimonsi Deptirfiteanu (despre care nu stim daca s-a si tinut, pentruca textul ei nu s-a gasit niciodata), in 1875, la zccc ani dupamoartca autorului, V. Gr. Pop tl ponicneste pe Filimon inCompect asupra literaturii romilne abia in vreo zece randuri sidupS ee-i cnumcra po/itiilc dc funetionar, apreciaza ca ,,iiplaeea mult a se ocupa cu literatura", fara sa para c3 i-a cititvreunul dintre volumclc amintite de el fara comcntarii. Ceva

INTRODUCERE XXXV

mai mult intcrcs dovedcste conferinta lui George Marian din

fcbruarie 1879, t imitasi ea sub auspiciile Ateneului Roman,

publicata rot atunci si in brosura. Ka confirms intr-un fcl slaba

cunoastere a operci lui Filimon, pc care o asea/a intre cele

,,aruncate in ncantul uitaYii", si desprc surpriza provocata de

aparitia Ctocoilor. ,,Publicatiunea ci a facut oarecare senzatie

printre cei care se ocupa mai deaproape cu literatura romana,

senzatie cauzata nu numal de meritul acestei opere, dar si

pentru ca era scrisa de Filimon, ce nu era cunoscut tic scriitor,

ci ca simplu impicgat la Arhiva Starutui".

Romanul a fost reedirat pentru prima oara In 1889 si apoi

inca dc doua ori pana la sfarsi tul secolului. Resuscitarea sa nu

sc datoreazS scolii, care-I studia pc Donici sau pc Vasilc Aaron

si mcntiona Boieri si ciocoi a lui AJecsandri: programa scolara

din 1899 nu il cuprinde, si nici ceadin 1910, dupa care sunt

facute cclcbrcle manuale ale lui Gh. Adamescu. Revenirca lui

Filimon si a romanului sau in atentia cititorilor este opera

criticii literare, care gascste aici una din valorilc pretuite in

epoca: cartea este un document al epocii ilustratc. lorga scrie

In 1891 un prim studiu de reevaluare a operci lui Filimon in

care conclude c3 dou3 din opcrclc sale, Slujnicarii si Ciocoit

vechisi not ,,cel putin, vor ramanca", romanul prczcntand ,,cu

0 adevaraul crtiditie" lumea prca rcpcde uitata a inccputului

dc secol, ,,desavarsitul tablou al ultimelor tiinpurl fanariote"

impreuna cu ^chintesenta-i dezgustatoare: Dinu Paturica".

C^and prefatcaza o noua. editie a romanului, in 1902, lorga mai

e convins ca acesta e o carte care ,,parc sa fi fost citita, si mcrita

sa fie", dar ,,nu pentru ca ar fi o mare opera literara", ci pentru

ca vorbeste ,,dc ale noastre, mai mult: in graiul tuturor", adica

,,o carte sanatoasa, cinstita, a unui biet scriitor neprefacut si

fara ambitie". Cam in acelasi fcl, Ibrailcanu il consider^ in

1921 drcpt ,,imporrani ca document, dar secundar ca arta" (in

Caracterul specific national in literatura romana), dupa ce

1 xjvinescu in 1913 observase si e! ca ,,Ciocoii n-ati disparut inca

XXXVI INTRO DUCERE

in lumea umhrelor. Ei rraiesc... romanul veselului Filimonstaruie tnca in mainile tinerimii". Desi el considera cartea ,,oopera trainica", Lovmescu nu-1 considera ,,insa si unmonument artistic"; el crede doar ca ,,unele pagini pot aveaun interes documentar" (Cincantenarulromanului romanesc}.Prima epoca a reintroducerii lui Fiiimon in circuitul lecturiiproduce deci imaginea unei carti interesante, dar mairudimentara sub aspect artistic, care mcrita sa fie citka inprimul rand pentru caracterul ei documentar (nu romant zicesi Perpcssicius, ci o colectie dc tablouri).

Calinescu este primul critic important care spune, in Istorialiteraturii, ca romanul are si unele merite artistice: vede in el,,un mic roman stendhalian", iar in Paturica ,,un Julien Sorclvalah", autorul ,,are pe alocuri inruitii bal/aciene" si, una pestealta, desi ,,subrcd la analiza", Ciocoii vechi si not are o marerezistenta la trecerea timpului care vine ,,din marea sigurantaa desenului si a tonurilor fundamentale". El va dezvolta acesteobservatii in rnonografia publicata intr-o forma definitive in1959, acccntuand tocmai pe clcmentclc documcntarc, darprincipiul estetic in lectura cartii fusese deja impus, Cele donaviziuni se vor corobora de acum pentru a oferi cititoruluimultiple unghiuri de apredere a cartii, asa cum se intamplacu toate operele mari.

MIRCEA ANGHELESCU