intretinerea si repararea instalatiilor pneumatice

LICEUL TEHNOLOGIC „NICOLAE BĂLCESCU” OLTENITA

PROIECT PENTRU OBŢINEREA

CERTIFICATULUI DE COMPETENŢE

PROFESIONALE NIVELUL 4 DE CALIFICARE

Tema ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA INSTALAŢIILOR PNEUMATICE

ÎNDRUMĂTOR: Prof

Elev: Clasa:

2015

1


2.CUPRINSUL 1.Tema proiectului 1

2.Cuprins 2

3.Argument 3

4.Sisteme de actionare pneumatica 6

4.1.Notiuni introductive 6

4.2.Producerea aerului comprimat 8

4.3.Compresoare 9

4.4.Unitati pentru prepararea aerului comprimat 10

4.5.Distribuitoare 13

4.6.Supape 14

4.7.Motoare pneumatice 15

4.8.Aparate pneumatice speciale 16

5.Actionarea pneumatica a dispozitivelor 17

5.1.Avantajele actionarii pneumatice 17

5.2.Schema generala a instalatiilor pneumatice 18

6.Masuri de tehnica securitatii muncii la actionarea pneumatica 22

7.Intretinerea si repararea masinilor si utilajelor 23

7.1.Necesitatea lucrarilor de intretinere si reparare 23

7.2.Categorii de reparatii 25

7.3.Intretinerea si repararea instalatiilor pneumatice 26

8.Norme de tehnica a securitatii muncii la intretinere si reparare 27

9.Bibliografie 28

2


3.ARGUMENT Absolvenţii noului sistem de formare profesională, dobândesc abilităţi, cu-

noştinţe, deprinderi dezvoltand si o serie de abilităţi cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul de învăţare continuă, prin posibilitatea unei reconversii profesoinale flexibile catre meserii inrudite.

Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de competenţă cheie şi unităţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale sunt grupate în unităţi de competenţă generale şi specializate.

Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul Standardelor de Pregătire Profesională ( S.P.P. ) Tinerilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa muncii.

Curriculum-urile specifice nivelul 4 de calificare au fost concepute astfel încât să dezvolte abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate la exigenţele societăţii contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie

Fiecare nivel parcurs în domeniul Tehnic, implică dobândirea unor abilităţi, cu-noştinţe şi deprinderi care permit absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi continue pre-gătirea la un nivel superior.

Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev.

Noii angajaţi vor putea desfăşura sarcini non-rutiniere care implică colaborarea în cadrul unei echipe.

Prin unităţile de competenţe specializate din cadrul Curriculum-ului specific nive-lul 4 de calificare, elevul este solicitat în multe activităţi practice care îi stimulează şi creativitatea. Orice activitate creativă va duce la o lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a cunoştinţelor dobândite.

Proiectul „INTRETINEREA SI REPARAREA INSTALATIILOR PNEUMATICE” implica elevul in atingerea Standardelor de Pregatire Profesionala specifice pregatirii sale in do-meniul tehnic.

3


In timpul functionarii masinilor, utilajelor si instalatiilor are loc o uzare neântrerup-tă a suprafetelor in frecare ale diferitelor organe de masini din componenta acestora.Din aceasta cauza, se modifica jocurile initiale din asamblari, forma, dimensiunile, precum si starea suprafetelor. La o anumita valoare a acestor modificari apare o inrautatire brusca a insusirilor de exploatare ale anumitor mecanisme sau ale intregii masini-unelte, fapt care determina necesitatea raparatiei.

Repararea si intretinerea intre reparatii a masinilor, uitlajelor si instalatiilor necesi-ta cheltuieli importante. In plus, la lucrarile de reparatii participa un numeros personal muncitor cu inalta calificare. Depistarea din timp si eliminarea cauzelor care provoaca iesirea prematura din uz a organelor de masini au rezultate economice importante: micsoreaza opririle neproductive ; maresc perioada dintre reparatii ; reduce cheltuielile pentru efectuarea acestora, eliberand in acelasi timp, pentru

alte lucrari, un mare numar de muncitori calificati. Cauza principala a deteriorarii sau iesirii din uz a pieselor masinilor, utilajelor si insta-

latiilor este uzarea suprafetelor aflate in frecare. Marimea uzarii in unitatea de timp si caracterul acesteia depind de proprietatile fizico-mecanice si chimice ale straturilor su-perficiale ale metalului din acre sunt confectionate piesele, de viteza relativa de deplasa-re a suprafetelor acestora, de presiunea de contact dintre ele, precum si de unii factori externi, ca de pilda: lubrifierea, acoperirea cu impuritati si calitatea prelucrarii suprafete-lor respective.

Adeseori, distrugerea suprafetelor incepe in urma strivirii lor, care se produce atit in procesul de frecare cit si in cazul lipsei unei miscari relative, precum si din cauza asa-zisei oboseli a straturilor superficiale ale metalului, din cauza coroziunii sau din alte cau-ze.

Organele masinilor ,utilajelor si instalatiilor pot fi distruse si scoase din uz. Asemenea defecte sunt:

alegerea unor materiale si a unui tratament termic care nu corespund conditiilor de exploatare a pieselor;

alegerea incorecta a jocurilor si a ajustajelor la locurile de contact ale pieselor; utilizarea unei metode nerationale de imbinare a pieselor; datorita abaterii de la dimensiunile prescrise pe desen a pieselor in frecare; alegerea necorespunzatoare a metodei de aducere a uleiului de ungere pe suprafe-

te de frecare; rezistenta si rigiditatea insuficienta a pieselor si montarea sau reglarea incorecta a

masinii,utilajului sau instalatiei. Exploatarea corecta a masinilor ,utilajelor si instalatiilor in bune conditii maresc consi-

derabil durata de serviciu.

4


Prevenirea ruperii diverselor piese depinde, in mare masura, de starea sistemelor de siguranta , de blocare si a limitatoarelor. Cresterea duratei de serviciu a pieselor masini-lor, uilajelor si instalatiilor se realizeaza si prin perfectionarea metodelor de reparare, marirea rezistentei la uzarea pieselor, controlul uzarii principalelor imbinari, moderniza-rea subansamblurilor, mecanismelor etc..

Elaborarea proiectului a permis atingerea unor unitati de competenta :

1. Comunicare si iteratie. 2. Asigurarea calitatii. 3. Igiena si securitatea muncii. 4. Lucrul in echipa. 5. Utilizarea calculatorului si prelucrarea informatiei

5


4.SISTEME DE ACTIONARE PNEUMATICA

4.1.NOTIUNI INTRODUCTIVE Sistemele de acţionare pneumatice sunt preferate într-un număr mare de aplicaţii industriale, din cele mai diverse sectoare, datorită unor calităţi incontestabile cum sunt: robusteţea, simplitatea constructivă, productivitatea, fiabilitatea ridicată şi nu în ultimul rând preţul de cost mai scăzut. În general, asemenea sisteme sunt folosite atunci când:

■ trebuie controlate forţe şi momente de valori medii; ■ viteza de deplasare a sarcinii nu trebuie să respecte cu stricteţe o anumită lege; ■ poziţionarea sarcinii nu trebuie făcută cu precizie ridicată; ■ condiţiile de funcţionare sunt severe (există pericol de explozie, incendiu, umidi-tate etc); ■ trebuie respectate cu stricteţe o serie de norme igienico - sanitare (în industria alimentară, farmaceutică, tehnică dentară).

Fig.4.1.Schema bloc a unei actionari pneumatice

În figura 4.1 este prezentată schema bloc a unei acţionări pneumatice, alcătuită din: 1- aparatura electrică, 2- motorul electric, 3, 7- cuplaje mecanice, 4-generatorul pneumatic, 5-aparatura pneumatică, 6 - motorul pneumatic, 8- maşina de lucru. Pentru acţionările pneumatice sunt necesare surse de energie pneumatică. Aceste surse sunt generatoarele pneumatice, sau pompele. Agentul motor produs de aceste genera-toare este aerul comprimat.

Pentru a pune în mişcare generatorul pneumatic este necesară o maşină primară care este un motor electric, alimentat cu energie electrică, mai rar motor termic. Instalaţia de acţionare conţine aparatura electrică şi aparatura pneumatică pentru co-manda motorului electric, respectiv comanda aerului comprimat necesar motorului pneumatic. Motorul pneumatic transformă energia pneumatică în energie mecanică, prin care se acţionează maşina de lucru, care trebuie să facă anumite mişcări, la anumiţi parametri impuşi de regimul de lucru. Deoarece acţionarea conţine un motor electric, acţionările de acest fel se mai numesc electropneumatice (EP).

6

LICEUL TEHNOLOGIC „NICOLAE BĂLCESCU” OLTENITA Observaţie. Schema structurală pentru acţionările hidraulice este identică cu schema acţionărilor pneumatice. Acţionările hidraulice pot conţine un motor electric sau un motor diesel, acţionarea se numeşte electrohidraulică (EH), respectiv diesel hidraulică (DH). Acţionările pneumatice prezintă o serie de avantaje şi dezavantaje.

Avantajele: necesită o precizie mai mică a prelucrări decât la cele hidraulice; se pot folosi în medii explozive; au o acţionare rapidă; nu există pericolul de congelare a agentului motor.

Dezavantaje: prin comprimarea aerului, temperatura lui variază, necesită sisteme de răcire; aerul este compresibil, de acea se realizează presiuni mai mici (zeci de atm.) în comparaţie cu cele hidraulice (sute şi mii de atm.); randament mai scăzut; aerul nu are proprietăţi de ungere (ca şi uleiul); faţă de acţionările electrice au preţ de cost mai ridicat (ca şi cele hidraulice).

Urmărind schema bloc din figura 4.1, se constată că pentru realizarea unei acţionări

pneumatice sunt necesare: 1. generatorul pneumatic (compresorul); 2. elementul de execuţie (motorul); 3. aparate pneumatice; 4. aparate auxiliare (aparate electropneumatice).

Fig.4.2.

În figura 4.2 sunt prezentate elementele pneumatice: a - sursa de energie pneumatică; b - element de intrare; c - element pentru procesarea aerului; d - element de control final; e - element de ieşire (motor pneumatic).

7


Sursa de energie este formată din: compresor, butelie de aer, regulator de presi-une şi unitatea de prepararea a aerului.

Elementele de intrare a semnalului sunt: distribuitoare, senzorii care sunt ataşaţi maşinii de lucru (senzori de proximitate, limitatoare de cursă) şi butoanele de comandă. Elementele de procesare a aerului sunt: diversele supape de reglare, traductorul pneu-matic/electric (transformă presiunea în tensiune), elemente logice, relee. Elementele de control final sunt: distribuitoare, relee.

Elementele de ieşire sunt acele elemente la ieşirea cărora avem semnalul pneu-matic. Semnalul de ieşire produce mişcarea maşinii de lucru (cilindrul pneumatic sau mo-torul pneumatic şi motorul rotativ pneumatic), sau poate da semnale de avertizare lumi-noase sau sonore (bec şi sonerie).

În figura 4.3 este reprezentat un circuit pneumatic.

Fig.4.3.Circuit pneumatic

4.2.PRODUCEREA AERULUI COMPRIMAT

Aerul comprimat folosit în sistemele pneumatice poate fi produs local, cu ajutorul unui compresor, sau centralizat, într-o staţie de compresoare.

În staţia de compresoare, aerul este aspirat din atmosferă şi comprimat cu ajutorul compresoarelor, după care este tratat şi înmagazinat în rezervoare tampon, de unde este distribuit consumatorilor. Fiabilitatea, durata de viaţă şi performanţele unui sistem pneumatic de acţionare depind în mare măsură de calitatea agentului de lucru folosit.

8


Având în vedere faptul că aerul intră în contact cu elementele mobile (sertare, plun-jere, pistoane, supape etc.) sau fixe (corpuri, plăci, capace etc.) ale echipamentelor, con-fecţionate din cele mai diverse materiale (oţel, aluminiu, bronz, alamă, cauciuc, material plastic etc.) şi că nu de puţine ori traversează secţiuni de curgere, uneori de dimensiuni foarte mici, calibrate, acestuia i se impun următoarele cerinţe:

■ să fie cât mai curat posibil; un aer contaminat cu particule mai mari sau egale cu jocurile funcţionale existente între elementele constructive mobile şi cele fixe (de exem-plu sertar - bucşă la un distribuitor, piston - carcasă la un cilindru) poate duce la blocarea (griparea) elementelor mobile, dar şi la uzura lor prin abraziune şi la îmbâcsirea filtrelor; "fineţea de filtrare" (cea mai mare dimensiune de particulă străină exprimată în μm care se acceptă în masa de fluid) este un parametru ce caracterizează din acest punct de ve-dere aerul; firmele producătoare de echipamente pneumatice de automatizare gar-antează performanţele acestora numai dacă aerul folosit are o anumită fineţe de filtrare; cu cât fineţea de filtrare este mai mica cu atât cheltuielile de exploatare ale sistemului sunt mai mari;

■ să asigure lubrifierea sistemului de acţionare; deoarece aerul nu are proprietăţi de lubrifiere, în acest scop se folosesc ungătoare, care pulverizează în masa de aer parti-cule fine de ulei;

■ să conţină cât mai puţină apă; în aer există apă sub formă de vapori, iar prin con-densarea acestora se obţine apa care va coroda piesele de oţel, iar la temperaturi scăzute poate îngheţa;

■ să aibă o temperatură apropiată de temperatura mediului ambiant pentru a evi-ta modificările de stare care la rândul lor ar duce la modificări ale parametrilor funcţionali ai sistemului;

■ să intre în sistem la presiunea şi debitul corespunzător bunei funcţionări a sis-temului; o presiune prea mică nu asigură forţa de apăsare necesară, iar una prea mare poate duce la avarii. Cerinţele impuse aerului comprimat sunt prevăzute în standardele ISO 8573-1. 3.2.

4.3.COMPRESOARE Aerul comprimat este produs de maşini numite compresoare care produc com-

primarea aerului, transformând energia mecanică primită în energie de presiune a aerului. După principiul de funcţionare compresoarele pot fi: volumice şi centrifugale (turbocompresoare).

Compresoarele volumice funcţionează pe principiul camerei de volum variabil: în faza de aspiraţie, aerul este închis într-o cameră care îşi micşorează volumul şi care se deschide în faza de refulare. Aerul este evacuat având o presiune proporţională cu var-iaţia de volum a camerei.

9


Compresoarele volumice pot fi: ■ cu piston: cu comprimare directă, cu comprimare prin membrană; ■ cu angrenaje: cu şurub, cu lobi; ■ rotative.

În figura 4.3.1.a sunt prezentate trei modele de compresoare cu piston, iar în figura 4.3.1.b. schema unui compresor cu o treaptă, având următoarele componente: 1- volantă (motor de antrenare electric); 2- mecanism bielă-manivelă; 3- tija pistonului; 4- piston; 5- cilindru; 6- supapă de refulare; 7-conductă de refulare; 8- rezervor de aer comprimat; 9- filtru de aer; 10- conductă de aspiraţie; 11- supapă de aspiraţie.

Fig.4.3.1.Compresor cu piston

Mecanismul bielă-manivelă transformă mişcarea de rotaţie primită de la motorul electric de antrenare în mişcare de translaţie, care este transmisă pistonului. În timpul cursei de aspiraţie a pistonului, supapa de aspiraţie este deschisă, iar supapa de refulare este închisă, aerul aspirat din atmosferă, este trecut prin filtru, şi ajunge în cilindru. In timpul cursei inverse (de refulare) aerul este comprimat, supapa de admisie este închisă, iar supapa de refulare este deschisă, aerul comprimat intră în cilindrul de stocare a aerului comprimat.

4.4.UNITATI PENTRU PREPARAREA AERULUI COMPRIMAT

În acţionările pneumatice pe lângă unităţile de producere a aerului comprimat, sunt utilizate şi unităţi de preparare a aerului comprimat. O unitate de preparare a aerului comprimat conţine: filtru, sistem de reglare a para-metrilor aerului comprimat (debit-presiune, temperatură, umiditate), aparate de măsură (monometre, termometre, presostate, etc) ungător.

Un grup de pregătire a aerului comprimat este realizat prin înserierea echipamen-telor

10

LICEUL TEHNOLOGIC „NICOLAE BĂLCESCU” OLTENITA precizate mai sus (în mod obligatoriu în ordinea amintită). În anumite situaţii există posi-bilitatea ca grupul să conţină în structura sa mai mult de un echipament de acelaşi tip (de exemplu pot fi folosite două filtre urmărindu-se producerea unui aer mai epurat).

De asemenea, uneori grupul poate să conţină în afara echipamentelor precizate al-te echipamente auxiliare, cum sunt: un robinet, un dispozitiv de alimentare progresivă a consumatorului la pornire, blocuri de derivaţie. Nu de puţine ori filtrul şi regulatorul de presiune sunt realizate într-o construcţie modulară.

Trebuie subliniat faptul că există aplicaţii care nu necesită un grup de pregătire aerului cu o structură standard. în cazul în care nu se impun condiţii severe asupra valorii presiunii aerului, prezenţa regulatorului de presiune nu este necesară. De asemenea, dacă existenţa uleiului periclitează procesul tehnologic deservit de sistemul de acţionare (de exemplu în anumite aplicaţii din industria textilă, farmaceutică, alimentară, tehnică dentară) ungătorul lipseşte din structura grupului.

În figura 4.4.1 este reprezentată o unitatea de preparare a aerului, care are în componenţă: filtrul de aer, purja, regulatorul de presiune, manometrul şi lubrificatorul (ungătorul).

Fig.4.4.1.Unitate de preparare a aerului

a.Filtrarea aerului

Filtrul are rolul de a separa particulele de praf şi de apă purtate de curentul de aer. De calitatea filtrării depind fiabilitatea şi durabilitatea instalaţiei. Standardele stabilesc patru trepte de finețe a aerului filtrat.

Filtrarea se face, de obicei, în doua trepte. Aerul comprimat intră, mai întâi, în treapta de filtrare prin inerţie, în care sunt separate particulele grele de impurităţi şi picăturile de apă. Pentru aceasta, odată pătruns în echipament aerului i se imprimă o mişcare turbionară. Ca urmare condensul şi impurităţile mai mari sunt proiectate pe pe-retele interior al paharului filtrului, de unde se scurg la baza acestuia.

11


A doua treaptă realizează o filtrare mecanică. La acest nivel se face o filtrare fină cu ajutorul unui cartuş filtrant, care reţine particulele fine de impurităţi mecanice. Unele fil-tre sunt prevăzute şi cu un element magnetic care realizează reţinerea particulelor met-alice din masa de aer.

Cartuşele filtrante se pot realiza din: - sită metalică; acestea se folosesc frecvent pentru filtrări medii (fineţe de filtrare de 40 ... 250 μm); - ţesături textile sau materiale fibroase (pâslă, fetru, hârtie, carton, vată de sticlă); aces-te cartuşe prezintă următoarele avantaje: sunt ieftine, pot lua orice formă şi permit obţi-nerea unei fineţi de filtrare foarte bune (1 ... 2 μm); în schimb au o rezistenţă mecanică şi o rigiditate foarte scăzute, iar la presiuni mari există pericolul de desprindere a fibrelor din care sunt confecţionate, urmată de antrenarea acestora în sistem; curăţirea şi recon-diţionarea lor este practic imposibilă;

- materiale sinterizate; în acest caz cartuşele se obţin prin sinterizarea unor pulberi metalice de formă şi dimensiuni apropiate, fără adaos de liant, confecţionate din bronz şi mai rar din oţel inoxidabil, nichel, argint sau alamă; prezintă următoarele avantaje: sunt foarte eficiente, permit obţinerea unei fineţi de filtrare într-un domeniu larg (2 ... 10 μm), pierderile de presiune pe ele sunt mici, sunt rezistente la coroziune, au durabilitate mare, pot fi curăţate şi recondiţionate uşor, dar au preţ de cost ridicat.

b.Reglarea debit-presiune Regulatoarele realizează următoarele două funcţii:

reglează presiunea de la ieşire echipamentului pe la valoarea dorită; menţine presiunea reglată constantă, în anumite limite, atunci când în tim-

pul funcţionării variază presiunea de intrare pi şi/sau se modifică consumul de debit mc din aval de echipament.

Datorită acestor funcţii îndeplinite de echipament, el este întâlnit fie sub denumirea de reductor de presiune sau regulator de presiune. Reglarea se face prin mai multe metode:

reglare prin deversare; reglare prin izolarea compresorului; reglare internă; reglare prin droselizare; reglare prin intervenţii asupra motorului de antrenare

c.Răcirea aerului

Datorată comprimării, creşte temperatura aerului care poate ajunge până la 200°C. Efectele asupra instalaţiei ar fi următoarele: deformarea prin înmuiere a pieselor din masă plastică;

12

LICEUL TEHNOLOGIC „NICOLAE BĂLCESCU” OLTENITA deformarea elementelor de etanşare; deformarea paharelor filtrelor şi ungătoarelor; griparea unor piese, datorită dilatării pieselor mobile. Se recomandă ca tempera-

tura să fie între 10 ...30°C. Răcirea aerului se poate face chiar în faza de comprimare prin mai multe metode.

Cilindrul este prevăzut cu aripioare de răcire peste care se suflă aer. Aripioarele măresc suprafaţa de răcire. O altă metodă de răcire constă din existenţa unui circuit de răcire cu apă a pereţilor cilindrului (similar cu cel de la motoarele termice).

La compresoarele mari se utilizează în combinaţie cu primele două metode şi o a treia, prin utilizarea unui sistem de răcire prin schimbător de căldură, aflat între cele două trepte . La agregatele mari, metodele de răcire descrise mai sus, nu sunt suficiente, motiv pentru care se utilizează agregate de răcire aerului după ieşirea din compresor.

d.Ungerea aerului Lubrifierea este operaţia de ungere a organelor aflate în mişcare, scopul este de a

reduce uzura lor datorită frecării. Deoarece aerul nu are proprietăţi de ungere, aceasta se face cu ulei. Cantitatea de ulei pe care o antrenează aerul din sistem va fi foarte mică. Trebuie avut în vedere faptul ca o ungere abundentă (în exces) poate conduce la "năclăi-rea" elementelor constructive ale echipamentelor, iar o ungere insuficientă poate con-duce la scoaterea permanentă din funcţionare a sistemul respectiv.

În funcţie de fineţea picăturilor de ulei pulverizate în masa de aer se disting două tipuri de ungătoare: ungătoare cu pulverizare obişnuită (cu ceaţă de ulei, picăturile de ulei sunt mai mari de 5um) şi ungătoare cu pulverizare fină (cu microceaţă de ulei, picăturile de ulei sunt mai mici de 5um). Dispozitivele care asigură ungerea agentului de lucru se numesc ungătoare.

4.5.DISTRIBUITOARE

Distribuitoarele pneumatice au rolul funcţional de a dirija aerul comprimat pe an-umite trasee în funcţie de comenzile primite din exterior. în timpul lucrului, elementul mobil al acestor echipamente ocupă un număr finit de poziţii stabile de funcţionare. în poziţiile stabile de funcţionare între elementul mobil al distribuitorului şi corpul său se generează secţiuni de curgere, de valoare zero sau egală cu secţiunea nominală, în acest fel stabilindu-se sau întrerupându-se anumite circuite. Este de la sine înţeles că la orificiile de ieşire ale unui asemenea echipament debitul poate avea numai două valori, zero sau valoarea nominală.

13


Într-un sistem de acţionare distribuitorul poate fi distribuitor principal având rolul de a realiza inversarea sensului de mişcare al organului de ieşire al motorului şi oprirea acestuia şi distribuitor auxiliar pentru generarea unor semnale de comandă pneumatice; din această categorie fac parte: butoanele pneumatice, limitatoarele de cursă şi elec-trovalvele.

Din punct de vedere constructiv exista o mare varietate de asemenea echipamen-te, care se diferenţiază prin:

■ tipul elementului mobil: sertar (cilindric, conic sau plan), supapă (plană, conică sau sferică);

■ mişcarea elementului mobil: translaţie sau rotaţie; ■ numărul de poziţii stabile de funcţionare: doua, trei şi, mai rar, mai multe; ■ numărul de orificii: două, trei, patru, cinci şi, mai rar, mai multe; ■ tipul comenzii; ■ existenţa sau inexistenţa poziţiei preferenţiale.

Cele mai întâlnite construcţii sunt: cu sertar cilindric cu mişcare de translaţie, cu supape şi cu supape şi membrane.

Fig.4.5.1.Distribuitor

4.6.SUPAPE

Supapele sunt elemente pneumatice care au funcţii de reglare şi control a parametrilor circuitului de lucru. După funcţiile pe care le-au într-un sistem, se poate face următoarea clasificare:

1. supape de sens şi derivaţie; 2. supape de debit (drosele); 3. supape pentru controlul presiunii.

Supape de sens şi derivaţie Supapele de sens sunt echipamente care permit trecerea fluidului numai într-un

singur sens de curgere. Când supapa este parcursă în sensul admis de curgere rezistenţa

14

LICEUL TEHNOLOGIC „NICOLAE BĂLCESCU” OLTENITA opusă curgerii fluidului este minimă, iar pentru celălalt sens de curgere supapa este blocată, rezistenţa pneuamatică (hidraulică) este infinită. Prin controlul sensului de curgere, unele variante de supape de sens pot îndeplini şi alte funcţii, cum sunt: divizarea şi însumarea debitelor de aer, unele funcţii logice elementare (SI, SAU), descărcarea rapidă a unor circuite. Aceste echipamente au o funcţionare de tipul „totul sau nimic".

Fig.4.6.1.Supape

În figura 4.6.1. sunt reprezentate simbolurile supapelor de sens şi derivaţie: a - supapă de sens fără arc; b - supapă de sens cu arc; c, d - supapă de sens pilotată; e - supapă de evacuare rapidă; f - supapă selectoare (element logic SAU); g - supapă cu două presiuni (element logic SI); h - supapă NON SI

4.7.MOTOARE PNEUMATICE

Motoarele pneumatice au rolul funcţional de a transforma energia fluidului (aici aer comprimat) într-o energie mecanică pe care o transmit prin organele de ieşire me-canismelor acţionate. După tipul procesului de transformare a energiei pneumatice în energie mecanică motoarele pneumatice se împart în:

■ motoare pneumostatice sau volumice; la aceste motoare procesul de transfor-mare are loc pe baza modificării permanente a unor volume delimitate de părţile mobile şi părţile fixe ale camerelor active ale motorului;

■ motoare pneumodinamice, cunoscute şi sub denumirea de turbine pneumatice; la aceste motoare energia pneumostatica a mediului de lucru este transformată într-o prima etapă în energie cinetică, care apoi este la rândul ei transformată în energic me-canică. în sistemele de acţionare pneumatice în marea majoritate a cazurilor motoarele folosite sunt motoare volumice.

Organul de ieşire al unui motor pneumatic poate fi o tijă sau un arbore. în primul caz organul de ieşire are o mişcare rectilinie alternativă (cazul cilindrilor şi camerelor cu membrană), în timp ce în cel de-al doilea caz mişcarea acestuia este fie de rotaţie alter-nativă (cazul motoarelor oscilante), fie de rotaţie pe unghi nelimitat (cazul motoarelor rotative).

15


Un alt criteriu de clasificare a motoarelor pneumatice îl reprezintă modul în care se realizează mişcarea organului de ieşire; după acest criteriu se disting:

1. motoare cu mişcare continua; 2. motoare cu mişcare incrementală.

În general maşinile pneumatice sunt reversibile, adică pot funcţiona ca gnerator (pompă) şi ca motor. Din cauza randamentului, ca motoare se folosesc în special cele cu piston, mai rar cele rotative.

4.8.APARATE PNEUMATICE SPECIALE Manometre Aparatele cu element elastic de măsurare au o răspândire largă, având un domeniu

foarte întins de măsurare, de la presiuni de ordinul milimetrilor coloana de apă până la mai mult de 10.000 bar. Sunt robuste, manipularea este simplă, iar precizia este satisfăcătoare. Elementul elastic poate fi de tip tub Bourdon (simplu, dublu curbat, elicoidal, spiralat etc), membrană, cap-sulă sau burduf.

Principiul de funcţionare al acestor aparate se bazează pe deformarea elastica sub acţiunea suprapresiunii asupra suprafeţei active a unui element de măsurare.

Majoritatea acestor aparate au elementul elastic de tip tub Bourdon . Suprapresi-unea determină deplasarea capătului liber al tubului 1 transmiţând mişcarea prin inter-mediul unei tije 2 şi a unui sistem dinţat 3 la un ac indicator 4 care se deplasează în faţa unei scări gradate 5. Manometrele cu membrană au elementul sensibil constituit dintr-o membrană de oţel 1 cu ondulaţii circulare concentrice. Sub acţiunea suprapresiunii, membrana se curbează în sus iar sub acţiunea depresiunii aceasta se curbează în jos.

Domenii de măsură: - l ...+24 ; 0...+400 bar Manometre pot fi prevăzute cu contacte electrice (fig.4.8.1). Burduful elastic

(fig.4.8.2) se mai numeşte şi tub ondulat. Este format dintr-un tub cilindric cu ondulaţii uniforme. Supus la acţiunea presiunilor din interiorul şi exteriorul lui, înălţimea acestuia va creşte sau va scădea, determinând deplasarea acului indicator.

În figura 4.8.3 este prezentat manometrul pentru laborator şi simbolul mono-metrului.

Fig.4.8.1. Fig.4.8.2. Fig.4.8.3.

16


Senzori Senzorul (traductorul) este aparatul care transformă mărimea de măsurat (para-

metrul reglat, ieşirea procesului) într-o altă mărime (de aceeaşi sau de alta natură fizică, de obicei o mărime electrică) aptă de a fi prelucrată de elemente de automatizare sau de sisteme de prelucrare automată a datelor. In general traductorul cuprinde elementele:

1. elementul sensibil ES sau detectorul - specific mărimii măsurate; 2. adaptorul A prelucrează şi converteşte semnalul dat de ES într-o mărime direct uti-

lizabilă în sistemul automat. Tipurile existente de traductoare sunt extrem de numeroase, clasificarea lor putându-se face după următoarele criterii:

■ După forma semnalului electric obţinut, traductoarele se pot grupa în: traductoare analogice, la care semnalul produs depinde continuu de mărimea de

intrare; traductoare numerice, la care semnalul de ieşire variază discontinuu, după un an-

umit cod (operaţie de codificare).

5.ACTIONAREA PNEUMATICA A DISPOZITIVELOR

5.1.AVANTAJELE ACTIONARII PNEUMATICE

Pe lîngă reducerea timpului ajutător, strîngerile pneumatice mai prezintă şi avantajele: reducerea efortului fizic depus de muncitori în procesul strîngerii-desfacerii semi-

fabricatelor; se efectuează o strîngere rapidă a pieselor; în timpul prelucrării forţa de strîngere este constantă, putînd fi permanent con-

trolată; determinarea cu suficientă precizie a valorii forţelor de strîngere şi menţinerea

constantă a acestora creează condiţii şi pentru prelucrarea semifabricatelor cu pereţi subţiri uşori deformabili, fără pericolul distrugerii lor în timpul strângerii;

indiferent dacă are loc strîngerea unui semifabricat în mai multe puncte sau strîn-gerea mai multor semifabricate în acelaşi dispozitiv, strîngerea poate fi simultană, iar comanda unică şi plasată cît mai comod pentru muncitor;

motoarele şi aparatele care compun acţionările pneumatice sînt în general de con-strucţie normalizată, ceea ce conduce la reducerea costului;

17

LICEUL TEHNOLOGIC „NICOLAE BĂLCESCU” OLTENITA la temperaturi scăzute ale mediului înconjurător, aerul comprimat nu îngheaţă în

conducte, iar după efectuarea lucrului mecanic nu necesită instalaţii speciale de evacuare.

In vederea asigurării unei exploatări raţionale a instalaţiilor pneumatice se impun unele măsuri, şi anume: să se menţină în reţeaua de aer comprimat o presiune de lucru de 4—5 bari. In

acest scop se interzice racordarea de consumatori mari la reţeaua care alimentează dispozitivele (camere de sablaj, instalaţii de curăţire etc.) şi toate îmbinările fixe şi mobile vor fi etanşate în mod corespunzător;

să se dirijeze în instalaţiile pneumatice aer pneumatic uscat şi purificat, deoarece în caz contrar se produce oxidarea şi înfundarea aparaturii şi a motoarelor pneu-matice;

să se asigure aerului comprimat proprietăţi lubrifiante în vederea ungerii tuturor suprafeţelor mobile în contact, întrucît funcţionarea normală şi durata în exploat-are a instalaţiilor pneumatice depind de calitatea ungerii.

5.2. SCHEMA GENERALĂ A INSTALAŢIILOR PNEUMATICE

Şl APARATURA FOLOSITĂ

Intre staţiile de compresoare şi locurile de lucru se găseşte un acumulator şi o reţea de conducte pentru transportul aerului comprimat. La fiecare maşină-unealtă pe care lucrează dispozitive pneumatice sînt necesare aparate pentru pregătirea aerului, re-glarea şi controlul presiunii, siguranţa lucrului, comanda dispozitivului şi motoare pentru transformarea energiei aerului comprimat în lucru util.

Fig.5.2.1.Schema unei instalatii pneumatice

18


In figura 5.2.1 este reprezentată schema generală a unei instalaţii pneumatice

folosită la acţionarea dispozitivelor fixe. De la staţia de compresoare aerul este dirijat în acumulator, care serveşte la alimentarea neîntreruptă a tuturor motoarelor pneumatice racordate la reţeaua principală şi pentru a se micşora variaţiile de presiune. La reţeaua principală se racordează instalaţiile de la diferitele posturi de lucru (maşini-unelte), prin intermediul robinetelor de trecere, care servesc la deconectarea instalaţiilor în perioadele afectate reparaţiilor capitale sau periodice ale maşinilor-unelte şi ale dispozitivelor.

Deoarece în instalaţii trebuie furnizat aer uscat şi purificat, se conectează filtrul separator, în care sînt condensaţi vapori de apă şi de acizi.

Fig.5.2.2.Filtrul separator

Funcţionarea filtrului separator rezultă din figura 5.2.2, din care se observă că aerul de la reţea intră în corpul 1. De la reţea, aerul intră în corpul 1 prin orificiul a cu secţiune mică în paharul 2.

Prin trecerea aerului comprimat de la o secţiune mică într-o cavitate cu secţiune mare se produce destinderea şi răcirea aerului, iar în timpul răcirii, vaporii de apă şi de acizi se condensează şi se depun în partea inferioară a paharului. Lichidul colectat este evacuat prin supapa 4. Spre instalaţie aerul circulă prin sita 3, în care sînt reţinute impuri-tăţile care nu s-au decantat în timpul destinderii aerului.

Presiunea nominală de lucru se stabileşte la o valoare constantă cu ajutorul regula-torului de presiune şi se controlează cu manometrul. Ungătorul asigură proprietăţi lubrifi-ante aerului comprimat. Regulatoarele sînt de două feluri: cu piston şi cu membrană. In figura 5.2.3 este reprezentat principiul de funcţionare al regulatorului cu piston. La o creştere a presiunii în reţea, aceasta se transmite şi în corpul 1 al regulatorului, sub pis-tonul 4. Forţa creată de presiune comprimă arcul 2, pistonul 4 cu supapa 5 se ridică şi micşorează secţiunea de scurgere a aerului comprimat. Şurubul 3 serveşte la reglarea

19

LICEUL TEHNOLOGIC „NICOLAE BĂLCESCU” OLTENITA presiunii prin intermediul arcului 2. Dacă se produce o scădere de presiune în reţea, arcul 2 învinge forţa creată de presiune şi deplasează în jos pistonul cu supapa. Principiul de funcţionare al regulatorului cu membrană este identic cu cel al regula-toarelor cu piston. In scopul prevenirii avariilor şi accidentelor cauzate de căderile mari de presiune în reţea sau a întreruperii alimentării cu aer a instalaţiilor, se foloseşte releul de presiune. Acesta este astfel reglat încît întrerupe circuitul de alimentare a motorului maşinii-unelte în momentul în care presiunea din reţea scade sub valoarea presiunii min-ime de lucru

Fig.5.2.3.Regulator de presiune Fig.5.2.4.Releu de presiune

Comanda strîngerii-desfacerii semifabricatelor este realizată cu distribuitorul care

permite dirijarea succesivă a aerului comprimat în cavităţile de lucru ale motorului pneumatic. Pentru reglarea vitezei de deplasare a pistonului şi pentru atenuarea şocului, la capetele de cursă ale acestuia, între motor şi distribuitor se conectează droselul.

In figura 5.2.5, a este reprezentată schema funcţională a unui distribuitor folosit la motoarele cu simplă acţiune. Prin rotirea cepului prevăzut cu două orificii se realizează legătura între reţeaua de aer şi cilindrul motorului pneumatic sau cu cilindrul motor şi atmosfera. Schema funcţională a distribuitoarelor pentru motoare cu dublă acţiune re-zultă din figura 5.2.5, b. Distribuitoarele pot fi acţionate manual, mecanic, electric etc.

20


Fig.5.2.5.a Fig.5.2.5.b

Motoarele cu piston folosite curent în construcţia dispozitivelor pneumatice pot dezvolta forţe de strîngere şi curse de lucru suficient de mari. Ele pot fi cu simplă sau dublă acţiune, atît pentru acţionarea dispozitivelor fixe (rabotat, frezat, găurit), cît şi pentru cele aflate în mişcarea de rotaţie.

Motoarele cu simplă acţiune (fig. 5.2.6) au în general cursele limitate, iar forţele de strîngere scad cu creşterea cursei. La aceste motoare, tijele se retrag cu ajutorul unor el-emente elastice. Ele pot fi ou unul sau cu două pistoane.

Fig.5.2.6

Motoarele cu piston cu dublă acţiune (fig. 5.2.7) se construiesc pentru curse de lu-cru oricît de mari, deoarece energia aerului comprimat este folosită pentru deplasarea pistonului în ambele sensuri. Lipsa elementelor elastice face ca forţa de strîngere să fie practic constantă pe toată lungimea cursei.

21


Funcţionarea normală a motoarelor şi aparatelor din instalaţiile pneumatice nece-sită o etanşare corespunzătoare a tuturor îmbinărilor şi îndeosebi a celor mobile. Im-binările fixe se pot etanşa în mod corespunzător cu garnituri inelare din clingherit sau din cauciuc care se presează între elementele îmbinării.

Fig.5.2.8.Etansarea pistoanelor si tijelor

Transportul aerului comprimat de la staţia de compresoare la reţeaua centrală necesită o serie de conducte şi armături.

Construcţia armăturilor fiind normalizată, impune folosirea unor conducte cu anu-mite dimensiuni care să permită trecerea unui debit corespunzător de aer şi care să poată ataşa comod pe nipluri, racorduri, coturi etc. Pentru dispozitivele deplasabile se folosesc tuburi de cauciuc cu inserţie de pînză, avînd în mod obişnuit diametrul interior de 8,10 sau 16 mm.

In figura 5.2.9 sînt reprezentate două metode de îmbinare a conductelor flexibile pe racorduri de capăt, cu ajutorul cărora se asamblează conductele cu aparatele şi mo-toarele pneumatice.

Fig.5.2.9 22


6. MĂSURI DE TEHNICĂ A SECURITĂŢII MUNCII LA ACŢIONAREA PNEUMATICĂ A DISPOZITIVELOR

La deservirea dispozitivelor acţionate pneumatic trebuie avute în vedere următoarele: — cuplarea şi decuplarea furtunurilor la reţeaua de aer şi a dispozitivelor acţionate pneumatic la furtun trebuie să se facă numai cînd robinetul de la reţea este în poziţia închis; — furtunurile de aer trebuie amplasate la nivelul solului sau pardoselii;. astfel ca să nu împiedice circulaţia personalului muncitor; — la părăsirea locului de muncă, aparatele pneumatice se vor deconecta de la reţea; — în timpul deschiderii robinetelor sau a montării furtunurilor nu se va sta cu capul sau faţa deasupra robinetului; — manipularea vanelor de la instalaţia de aer comprimat se va face numai de personalul care are în primire instalaţia. De semenea, dispozitivele de siguranţă şi aparatele de măsurat şi control cu care este echipată instalaţia trebuie să fie în stare bună de funcţionare pentru a permite exploatarea instalaţiei în condiţii de securitate a muncii. Personalul de deservire şi de exploatare a instalaţiilor mecanice sub presiune trebuie să aibă pregătirea corespunzătoare şi să fie instruit în acest scop.

7.INTRETINEREA SI REPARAREA MASINILOR SI UTILAJELOR

7.1.NECESITATEA LUCRĂRILOR DE ÎNTREŢINERE ŞI REPARARE Intreţinerea urmăreşte să menţină maşinile, utilajele şi instalaţiile in condiţii nor-

male de exploatare intre două reparaţii consecutive, reducand posibilitatea apariţiei unor reparaţii accidentale. Este necesar ca periodic să se verifice şi starea accesoriilor din dotarea maşinii, utilajului şi a instalaţiei respective, chiar dacă sunt situaţii cand unele dintre acestea sunt folosite mai rar. Activitatea de intreţinere şi reparare a utilajelor este impusă de faptul că, pe parcursul folosirii lor productive, acestea sunt supuse procesului de uzură fizică şi morală. Ca urmare, a procesului de uzură fizică, are loc un proces de pierdere treptată a valorii de intrebuinţare a utilajului, şi in final o pierdere a capacităţii de satisfacere a nevoii sociale pentru care a fost creat.

Obţinerea unei durate de funcţionare normale cat mai lungi se poate realiza prin incetinirea procesului de uzare fizică a pieselor componente, aceasta asigurandu-se prin: exploatarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor la sarcina normală (prin evitarea supraincărcărilor), intreţinerea corectă şi curăţirea zilnică, ungerea pieselor in mişcare, observarea continuă a stării şi funcţionării lor, lucrul de bună calitate a echipelor de

23

LICEUL TEHNOLOGIC „NICOLAE BĂLCESCU” OLTENITA intreţinere şi reparaţii şi executarea reparaţiilor la timp, conform prescripţiilor intreprin-derii constructoare.

In vederea menţinerii caracteristicilor funcţionale ale utilajului şi a funcţionării in condiţii cat mai apropiate de cele iniţiale, in cadrul intreprinderilor se organizează un serviciu de intreţinere şi reparare a utilajului de producţie. Din analiza comportamentului utilajelor in procesul de uzură fizică se poate constata că uzura in timp a diferitelor componente are loc in mod diferenţiat. Fenomenul de uzură fizică a utilajului poate fi ameliorat şi printr-un sistem de activităţi de intreţinere a acestuia, precum şi printr-un ansamblu de operaţii de control şi revizie, care să permită depistarea din timp a eventualelor defecţiuni.

Realizarea unor activităţi de intreţinere şi reparare corespunzătoare a utilajelor are o serie de avantaje, dintre care mai importante sunt: creşterea perioadei de timp in care utilajul este in stare de funcţionare şi realizarea

producţiei conform graficelor; creşterea randamentului şi a preciziei de funcţionare a utilajelor; reducerea costurilor de producţie şi, implicit, creşterea eficienţei activităţii de

producţie.

Activitatea de intreţinere şi reparaţii a devenit o problemă tehnologică, in timp ce o lungă perioadă de timp era considerată ca o activitate anexă neimportantă. Această-modificare de optică este firească, deoarece astăzi intr-o intreprindere constructoare de maşini exisă un număr foarte mare de utilaje diversificate. Existenţa unui compartiment de intreţinere şi reparaţii este justificată de necesitatea asigurării utilizării permanente a echipamentelor şi clădirilor din intreprinderile tot mai complexe.

Domeniul de activitate al compartimentului de intreţinere este diferit de la o intreprindere la alta, dar cuprinde in general, următoarele lucrări: intreţinerea şi repararea echipamentului şi clădirilor; modificările aduse acestora; montarea şi punerea in funcţiune a noilor echipamente; livrarea de utilităţi in scopuri de producţie (apă, energie electrică, aer, abur, gaze

etc.); controlul şi evidenţa cheltuielilor de intreţinere şi reparaţii; paza contra incendiilor. Pentru atingerea obiectivelor compartimentul de intreţinere trebuie să se folosească

de principalele mijloace: să se constituie intr-un organism proporţional dimensionat cu cadre şi bine organi-

zat in funcţie de specificul intreprinderii; să elaboreze un program de lucru bine conceput;

24

LICEUL TEHNOLOGIC „NICOLAE BĂLCESCU” OLTENITA să-şi organizeze disponibilul de piese de schimb in funcţie de necesităţi; să evidenţieze şi să studieze continuu cauzele avariilor şi să prevadă remediile; să lucreze in stransă colaborare cu celelalte compartimente, astfel ca să se asigure

funcţionarea utilajelor prin respectarea programelor; să se informeze permanent in pas cu progresul tehnologic, in domeniul materiale-

lor, metodelor şi echipamentelor noi. 7.2.CATEGORII DE REPARAŢII CE SE EXECUTĂ ÎN CADRUL SISTEMU-

LUI DE REPARAŢII PREVENTIV PLANIFICATE Categoria reparatiei

Scopul Faze tehnologice Loc executie Importanta

Revizia tehnică (Rt) Se constată starea utilajului şi se remediază defecţiunile apărute de la ultima reparaţie a utilajului.

- Se verifică starea tehnică a utilaju-lui in vederea menţinerii in stare de funcţionare pană la următoarea reparaţie. - Se efectuează reglajele mecanis-melor. - Se strang sau se inlocuiesc garnitu-rile de etanşare. - Se controlează piesele de uzură frecventă pentru a stabili volumul reparaţiei următoare (piese de schimb, materiale, manoperă). - Se verifică instalaţiile de comandă şi ungere. - Se verifică dispozitivele care asigu-ră securitatea muncii.

In instalaţie Este o operaţie intermediară intre două reparaţii, care asigură menţinerea in funcţionare a utilajului pană la următoarea reparaţie.

Reparaţia curentă de gradul I (Rc1)

Se verifică subansamblele principale prin demontarea părţilor componente care facilitează această operaţie

- Se execută inlocuirea sau re-condiţionarea pieselor de uzură foarte rapidă (piese de etanşare, bucşe, rulmenţi, etc.). - Se verifică şi se elimină jocurile intre piese. - Se controlează circuitele de ungere şi răcire, dispozitivele de comandă. - Se repară dispozitivele de pro-tecţie. - Se reface protecţia anticorosivă exterioară.

In instalaţie Asigură funcţionarea normală pană la următoarea reparaţie planificată.

Reparaţia curentă de gradul II (Rc2)

- Se verifică toate subansamblele prin demon-tarea lor completă. - Se face după mai multe reparaţii curente de gradul I

- Se inlocuiesc sau se recondiţionea-ză piesele cu uzură rapidă. - Se inlocuiesc sau se recondiţionea-ză piesele cu frecvenţă de uzură mijlocie. - Celelalte operaţii sunt ca la Rc1

In instalaţie sau in atelierul mecanic central (utilaje mai mici şi uşor de transportat)

Asigură funcţionarea in condiţii normale a utilajelor şi instalaţiilor.

Reparaţia capitală (Rk) Revizia totală a utilajului pentru a se inlocui sau reface piesele sau subansamblele de bază ajunse in stare de uzură avansată.

- Se demontează complet utilajul şi se verifică fiecare piesă. - Se verifică şi piesele care nu sunt supuse uzurii mecanice, dar au fost solicitate de şocuri termice. - Se verifică şi piesele care formează scheletul pe care se sprijină elemen-tele active (suporţi, carcase de susţinere, etc.) deoarece in timpul funcţionării funcţionării utilajului caracteristicile metalelor pot suferi schimbări.

In instalaţie sau in atelierul mecanic central (utilaje cu gabarite reduse şi uşor de transportat)

Este redată integral capacitatea de funcţionare a utilajului sau instalaţiei.

25


7.3.ÎNTREŢINEREA ŞI REPARAREA INSTALAŢIILOR PNEUMATICE

Elementele de comandă pneumatice sunt constituite din mai multe subansambluri. Fiecare subansamblu de comandă este constituit din elemente de semnalizare (limitator de sfarşit de cursă), elemente de aşezare, elemente de comandă şi de acţionare (cilindri, şurub etc.). Din punct de vedere al subansamblurilor de intreţinut un sistem pneumatic conţine: filtre, ungătoare, garnituri din material plastic, imbinări filetate, ventile, cilindri. Menţine-rea performanţelor sistemului pneumatic depinde in mare măsură de modul cum se rea-lizează intreţinerea şi repararea acestor subansamble. In tabelul de mai jos se indică cateva operaţii ce trebuie efectuate la revizia tehnică a sistemului pneumatic. Indicaţii privind întreţinerea instalaţiilor pneumatice.

Elementul sis-temului

Indicatii de intretinere

Filtrul Are rolul de a curăţa aerul ce vine de la reţeaua de alimentare inainte de a intra in partea de comandă. Este necesară o curăţire săptămanală pentru sisteme ce lucrează in condiţii dure. In multe cazuri filtrul este dotat cu separator de apă, care poate prezenta defecţiuni: acumulare de apă de condens, dereglarea arcului, defecţiuni ce trebuie remediate la operaţia de revizie.

Ungatorul Se urmăreşte menţinerea nivelului uleiului la nivelul prescris. Dacă nivelul a scăzut se face umplerea cu ulei corespunzător.

Conductele Necesită verificări săptămanale pentru a se impiedica apariţia defecţiunilor; la conductele ce vin in contact cu uleiul se indică utilizarea furtunurilor rezistente la ulei.

Imbinarile file-tate

In aceste imbinări partea susceptibilă la defectări este garnitura de etanşare; este indicat să se utilizeze garnituri din poliamide care nu absorb uleiul şi deci nu işi modifică volumul iniţial.

Cilindrul Se verifică tija pistonului, care trebuie nu trebuie să prezinte defecte ce pot conduce la distrugerea garniturii tijei; la cilindrii supuşi la influenţe termice se impune schimbarea garniturii la perioade mai scurte.

Elemente de fixare

Se strang şuruburile şi se inlocuiesc cele uzate sau lipsă.

26


8. NORME DE TEHNICA A SECURITATII MUNCII LA INTRETI-NERE SI REPARARE

In atelierele de reparare a utilajelor se desfasoara o activitate complexa datorita

carui fapt si normele de tehnica a securitatii munci sunt diverse in functie de locurile de munca . Se vor respecta normele de tehnica a securitatii muncii si normele de prevenire si stinge-re a incendiilor specifice lucrarilor de: lacatuserie, prelucrare a metalelor la rece cu ajuto-rul masinilor-unelte, sudare si taiere cu gaze si arc electric precum si urmatoarele norme specifice reparatiilor:

• la demontarea, repararea si montarea utilajelor, echipa va lucra sub conducerea unui maistru sau sef de echipa;

• uneltele si dispozitivele de ridicat (vinciuri, macarale, poduri rulante etc.)utilizate de echipa de reparatii trebuie sa fie in buna stare;

• inainte de inceperea lucrarilor de intretinere sau reparatii la un utilaj, maistrul sau seful de echipa se va asigura ca masina respectiva sa nu poata fi pusa accidental in miscare, iar pentru orice eventualitate pe intrerupatorul electric principal se va pu-ne o tabla indicatoare cu inscriptia: ”NU CUPLATI SE LUCREAZA”

• la masinile prevazute cu anumite ansambluri care pot aluneca pe ghidaje verticale trebuie luate masuri de sprijinire a acestora;

• dupa terminarea reparatiilor, masina nu va fi pusa in stare de functiune inainte de montarea tuturor dispozitivelor de protectie;

• inainte de punerea in functiune se va controla daca sculele folosite la reparatie au fost inlaturate de pe masina;

• darea masinii in functiune nu se va face decat dupa executarea receptiei; • in incaperile in care se spala si degreseaza piesele cu lichide inflamabile este inter-

zis fumatul sau accesul cu foc deschis; • la degresarea pieselor cu solventi organici, care sunt toxici si inflamabili, se vor fo-

losi bai cu capace de inchidere si se vor lua masuri de prevenire si stingere a incen-diilor;

• soda caustica se va introduce in baile de degresare cu cosuri de sita; • piesele se vor introduce si scoate in baile de degresare electronica numai dupa in-

treruperea curentului electric care alimenteaza baia; • la acoperiri galvanice muncitorii isi vor unge mainile si narile cu o alifie protectoare

pentru a prevenii actiunea vatamatoare a vaporilor diferitilor compusi chimici si vor purta tot echipamentul prevazut de normele de protectia muncii;

• nu este permis lucrul in pozitie aplecata deasupra baii;

27


9.BIBLIOGRAFIE 1.Norme de protectia muncii (NSSM 1) http://www.iprotectiamuncii.ro/ 2.Intretinerea tehnica a utilajelor

http://www.scribd.com 3.Imagini http://www.google.com 4.Lucrari de intretinere si reparatii MEdCT–CNDIPT / UIP 2008 5.Tehnologia asamblarii si montajului Gheorghe Ion s.a.

Editura Didactica si Pedagogica 1978

6.Masini, utilaje si instalatii din industria constructiilor de masini

ing.N. Huzum, ing. G. Ranz

Editura Didactica si Pedagogica 1979

7.Actionari pneumatice in mecatronica http://www.scribd.com

28

http://www.iprotectiamuncii.ro/

http://www.scribd.com/

http://www.google.com/

http://www.scribd.com/

intretinerea si repararea instalatiilor pneumatice

Documents