Gaze şi vapori iritanţiGazul reprezintă o stare a materiei (substanţelor) care nu are formă proprie şi care

datorită expansibilităţii ocupă uniform (la 25oC şi 760 mmHg presiune) tot spaţiul pecare îl au la dispoziţie dacă asupra lor nu acţionează forţe exterioare.

Vaporii reprezintă forma gazoasă a unei substanţe care obişnuit (la 25oC şi 760 mmHg) este lichidă. Cu cât temperatura este mai ridicată, cu atât mai mare este evaporarea şi tensiunea vaporilor în mediu.

Gazele şi vaporii iritanţi sunt substanţe cu mare reactivitate chimică având drept caracteristică comună excitarea anormală a receptorilor de la nivelul aparatului respirator, tegumentelor, conjunctivelor.

Din punct de vedere chimic, gazele şi vaporii iritanţi sunt: halogenii şi acizii lor (clorul, fluorul, bromul, iodul), compuşi ai sulfului (bi-trioxid de sulf, ceaţa şi vaporii de acid sulfuric, hidrogenul sulfurat), compuşi ai azotului (amoniacul, oxizii de azot, acidul azotic), ozonul etc.

Alte gaze şi vapori au pe lângă acţiunea iritantă, numeroase efecte sistemice, toxicitate nervoasă, hematotoxicitate, nefrotoxicitate (ex. benzenul, dimetilformamida etc.).

Gaze şi vapori iritanţi cu acţiune puternic iritativă (prezentare)Acidul azotic Dimetilamină

Acidul clorhidric DimetilsulfatAcidul cromic şi cromaţi Etilenclorhidrură

Acidul fluorhidric EtilenaminăAcidul sulfuric Fluor, fosfină

Acroleina FosgenAmoniac Hexafluoruri (de seleniu, teluriu)

Anhidrida ftalică, maleică OiduriAntimoniu Metilendiisocianat

Beriliu Iod (şi iodură de metil)Bioxid de sulf şi de azot Nichel carbonil

Bromura de metil OzonButil mercaptani Paraqaut

Cadmiu (pulberi şi fum) Pentaoxid de vanadiuCetena Tributilfosfat

Clor (trifluorură, clor-nitropropan) Triclorură de fosforCloropircină TDI ( toluen diisocianat)

Clorură de zinc Uraniu natural (compuşi solubili şi insolubili)

Mecanism de acţiuneInteracţiunea cu receptorii de la nivelul căilor de pătrundere în organism produce:o fenomene dureroase caracterizate prin senzaţia de arsură, înţepătură, usturime,

corp străin;o fenomene reflexe:

- motorii, manifestate prin strănut, tuse, spasm;- secretorii, constând în lăcrimare, rinoree, sialoree, hipersecreţie bronşică;- vasculare: hiperemie, cognestie, edem.

Localizarea şi gravitatea efectelor depinde de calea de pătrundere respiratorie, cutanată, mucoasa oculară, natura chimică a toxicului şi gradul lui de solubilitate, concentraţia în atmosfera locului de muncă, durata expunerii, circumstanţe particulare ale expunerii.

Intoxicaţiile profesionale cu gaze şi vapori iritanţi pot fi acute (sunt considerate şi anchetate şi ca accidente de muncă) sau cronice.

Intoxicaţiile acute respiratorii (pătrundere inhalatorie, acţiune predominat la nivelul aparatului respirator) se pot manifesta prin:

a. Sindrom de iritaţie a căilor respiratorii superioare: se manifestă prin iritaţia mucoasei nazale cu hiperemia (congestia) mucoasei sinusale şi cefalee subsecventă, inflamaţia şi edemul glotei, laringita, laringospasmul, traheita, bronşita. Inflamaţia şi edemul glotic se traduc prin tuse intensă spastică, senzaţia de uscăciune şi arsură în gât, jenă respiratorie, tulburări de deglutiţie şi fonaţie, răguşeală, mergând până la afonie. Edemul laringian se manifestă prin dispnee inspiratorie cu stridor (zgomot inspirator), cianoză, anxietate. Interesarea mucoasei traheale produce tuse spastică intensă, expectoraţii mucoase şi/sau sangvinolente, opresiune retrrosternală. Bronşita iritativă acută agravează tusea şi disconfortul respirator până la sufocaţie, respiraţie şuierătoare, cianoză.

Se pot adăuga manifestări digestive: dureri abdominale, greţuri şi vărsături, uneori sangvinolente, diaree.

În expunerile forte, prin suprastimularea centrilor respiratori se produce oprirea reflexă a respiraţiei, sincopă şi moarte.

b. Un caz particular al expunerii la gaze iritante de tipul oxizilor de azot îl reprezintă bronşiolita obliterantă. Substanţele iritante ajunse în căile aeriene profunde produc în prima fază manifestări iritative aparent obişnuite, iar după o latenţă de 2-3 săptămâni (perioadă aparentă de acalmie) declanşează febră, frison, alterarea stării generale, dispnee severă, cianoză, tuse umedă. Substratul anatomo-patologic este reprezentat de obliterarea lumenului bronhiilor mici şi a bronhiolelor (cu epiteliu necrozat, proliferarea ţesutului de granulaţie).I n stadiul evolutiv urmator se produc mari remanieri structurale parenchimatoase; fibroza, stenoze si cuduri bronsice, emfizem pulmonar cu progresie spre BPOC, CPC si in final IRC.

c. Edemul pulmonar acut este manifestarea severă a intoxicaţiei acute cu substanţe iritante. Se produce prin alterarea structurilor anatomice pulmonare vizând terminaţiile nervoase şi endoteliul vascular. Se produc mecanisme reflexe (vasodilataţia arteriolelor şi capilarelor) şi leziuni directe induse de toxic.

Instalarea edemului pulmoar acut se produce rapid după expuneri intensive (forme fulgerătoare potenţial letale) în special la inhalarea de fluor, bioxid de sulf, amoniac. În unele cazuri, după expunere (la fosgen, DMS, oxizi de azot) urmează un interval de ore sau zile în care simptomatologia este aparent obişnuită sau discretă, după care survine brutal edemul pulmonar (inundarea alveolelor cu lichid).

Manifestări oculare Sindromul de iritaţie ocular apare izolat sau în contextul iritaţiei aparatului

respirator. Se manifestă prin usturimi, senzaţia de corp străin, lăcrimare abundentă, blefarospasm, edem, hiperemie intensă conjunctivală.

Manifestări cutanate

Expunerea la gaze şi vapori iritanţi poate declanşa arsuri chimice dacă lichidele ce degajă gaze sau vapori, vin în contact direct cu tegumentele. Arsurile sunt similare cu cele produse de lichide caustice sau corozive. Gravitatea este dată de natura toxicului şi concentraţia lui, durata contactului cu tegumentul, suprafaţa tegumentară afectată.

Efectele cronice respiratorii apar prin expuneri îndelungate la concentraţii moderate (remanieri epiteliale alveolo-bronşice) şi funcţionale. Obstrucţia, inflamaţia endolumeneală şi distrucţiile vasculo-alveolare se însoţesc clinic de manifestări trenante şi progresive către bronhopneumopatie cronică cu insuficienţă respiratorie sau astm bronşic iritativ, bronşite cronice etc.

Leziunile conjunctivale iritative se pot croniciza (evoluţie spre blefaroconjunctivită cronică, cheratite etc.).

Expunerea repetată şi de durată a tegumentelor neprotejate poate determina dermite cronice cu exfolieri şi descuamaţii, tulburări secretorii, suprainfecţii, leziuni acneice, ca de exemplu acneea clorică).

Orofaringian (cavitatea bucală şi faringe) s-au evidenţiat stomatite cronice (sialoree, gingivoragii, alterări ale gustului şi ale smalţului dentar în expunerea la acid clorhidric, clor (efect cariogen). La nivelul tubului digestiv, expunerea cronică la unele gaze iritante poate induce tulburări dispeptice nespecifice. Frecvent, apar manifestări generale de tipul asteniei, scăderii ponderale, cefaleei.

Expuneri particulare Vaporii de sulfură de carbon: formează cu aerul un amestec puternic exploziv

(limite de explozivitate: 1,25-50% în volume în aer; 1,25% volume =42 mg/l aer). Sub formă de lichid se poate încărca cu o sarcină de electricitate statică potenţial explozivă (necesită precauţiuni speciale în manipulare pentru a nu veni în contact cu sarcini electrice, flacăra sau chiar surse de căldură). Sulfura de carbon este puternic inflamabilă: se autoaprinde spontan la 130-140oC.

Fumul şi gazele de sudurăCompoziţia fumului de sudură depinde de procedeul (tipul) sudurii, metalul de

aport (electrodul), metalul de bază (inox, oţel, aluminiu), suprafaţa metalului (strat de vopsea, grund, ulei), gazul utilizat.

Inhalarea masivă a oxizilor de fier (suduri în spaţii închise) produce modificări tisulare pulmonare de tip fibroză nodulară (sideroză) cu reversibilitate relativă după întreruperea expunerii.

- „Febra de fum” este frecvent colectivă (mai mulţi sudori din grupul de lucru) şi se datorează inhalării fumului de sudură conţinând oxizi de metale galvanizate, predominant de zinc. Se manifestă prin debut relativ brusc, după câteva ore de expunere, cu febră, frisoane, dificultăţi în respiraţie, tuse şi constricţie toracică, cianoză periferică. Este expresia unui fenomen de hipersensibilizare (modificări celulare limfocitare, eozinofilie în lichidul bronho-alveolar).

- Fumul de sudură conţinând doze cumulative de metale cancerigene (nichel, crom hexavalent) poate explica mortalitatea crescută prin tumori maligne (în principal cancere bronho-pulmonare) în rândul sudorilor.

- Procedeul de sudură TIG (Tungsten Inert Gas) utilizează electrod non-combustibil (tungsten care conţine 2-4% toriu – particule alfa radioactive cu efect cancerigen).

- Sudura plumbului sau tăierea/debitarea metalelor vopsite cu minim de plumb favorizează riscul de saturnism (intoxicaţie cronică cu plumb).

- Iritaţia şi/sau sensibilizarea epiteliului traheo-bronşic prin gaze de sudură, pulberi metalice se poate traduce clinic si prin astm bronşic iritativ.

- Formarea de ozon, oxizi de azot în sudura oxiacetilenică presupune şi riscul de explozie în absenţa unei ventilaţii eficiente.