SPECIALIZAREA:

TEMA: ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

LA SC MOBIL SRL

PROFESOR

ÎNDRUMATOR:

ABSOLVENT :

ANUL II

2009

CAPITOLUL I

I. PREZENTAREA SOCIETĂŢII

Societatea comercială MOBIL INVESTCOM SRL cu sediul în CLUJ NAPOCA, strada Castanilor nr.6 s-a

constituit în anul 1993, având codul unic de înregistrare RO5869595 şi nr. din Registrul comerţului

J12/1858/1993. Asociaţii societăţii sunt:

BADEA ADRIAN: de profesie inginer;

ONU SEBASTIAN: de profesie medic stomatolog;

Capitalul social iniţial a fost de 10 lei, ulterior acesta fiind majorat la 10.000 lei.

Domeniile de afaceri (obiect şi pondere (% ) în total cifra de afaceri, pe fiecare domeniu) :

1. Telefonie mobila : 47%

2. Mărfuri IT : 35%

3. Accesorii telefoane : 9%

4. Cartele telefonice : 6%

Din datele prezentate mai sus rezultă că principalul obiect de activitate desfăşurat efectiveste telefonia mobilă.

Locaţiile în care se desfăşasoară activitatea companiei sunt : Cluj Napoca, Turda, Cimpia Turzii, Ludus,

Băncile prin care societatea îşi desfăşoară activitatea sunt:

Banca principala: BRD Procent din cifra de afaceri: 50%

Alte banci: BCR, RB, Transilvania Procent din cifra de afaceri: 50%

Furnizorii mai semnificativi cu care colaborează firma sunt:

Denumire Tip produs / serviciu

aprovizionat

Pondere in

total cheltuieli

materiale (%)

Mod de plata

(numerar / OP / CEC

/ BO, L/C, open acc..)

Termen de

plata

MOBIFON SA

GPLUS

RIVERA SYSTEMS

ANDRIS SERV SRL

SUN MOBILES

EUROTEL ITC

Telefonie mobila 37

10

6

5

5

5

OP, CEC, BO

OP, CEC, BO

OP, CEC, BO

OP, CEC, BO

OP, CEC, BO

OP, CEC, BO

30 ZILE

30-60 ZILE

30-60 ZILE

30-60 ZILE

30-60 ZILE

30-60 ZILE

Principalii clienţi ai firmei sunt prezentaţi în tabelul de mai jos:

Denumire Tip produs / serviciu

vandut

Pondere in

cifra de

afaceri (%)

Mod de incasare

(numerar / OP / CEC /

BO, L/C, open acc,..)

Termen mediu

de incasare

MOBIFON SA

GPLUS

RIVERA SYSTEMS

CONECTFON

Telefonie mobila 22

13

11

6

OP, CEC, BO

OP, CEC, BO

OP, CEC, BO

OP, CEC, BO

30-90 ZILE

30-60 ZILE

30-60 ZILE

30-60 ZILE

SUN MOBILES 6 OP, CEC, BO 30 ZILE

Imobilizările corporale mai importante deţinute de companie sunt:

Descriere Valoare contabila de

achizitie (lei)

MAGAZIN

MAGAZIN

50.000

500.000

RENAULT 18

RENAULT 19

WOLKSVAGEN

15.000

25.000

30.000

Proiecţia veniturilor şi cheltuielilor pe anii 2009 şi 2010 este prezentată în tabelul următor:

Indicatori An curent – 2009

(LEI)

An viitor – 2010

(LEI)

VENITURI TOTALE, din care: 718.118 743.000

Venituri din exploatare 707.265 731.000

Venituri financiare 10.853 12.000

Venituri exceptionale

CHELTUIELI TOTALE, din care: 600.981 625.000

Cheltuieli pt. exploatare 473.700 495.000

Societatea are un număr de 30 de angajaţi, organigrama fiind structurată pe următoarele posturi:

Un director general

3 direcori de compartimente

2 manageri de zonă

2 contabili

3 informaticieni

20 agenţi de vânzări

Managementul agentului economic este asigurat astfel:

FunctiaNume

Prenume Studii

DIRECTOR GENERAL BADEA ADRIAN SUPERIOARE

DIRECTOR ECONOMIC COLDEA IOAN SUPERIOARE

DIRECTOR VANZARI-MARKETING MOLDOVAN IONELA MEDII

DIRECTOR LOGISTICA CZIRA MARIA SUPERIOARE

DIRECTOR IT POP VASILE SUPERIOARE

CAPITOLUL II

SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE

IMPORTANŢA, ROLUL ŞI FUNCŢIILE SITUAŢIILOR

FINANCIARE

Obiectivul principal al contabilităţii este acela de a asigura o imagine fidelă, clară şi completă

a patrimoniului, a rezultatelor obţinute şi a situaţiei financiare a unităţii patrimoniale. Pentru

realizarea acestui obiectiv, este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze

periodic în informaţii generalizate, care să fie relevante pentru caracterizarea activităţii

desfăşurate de o unitate patrimonială într-o anumită perioadă de timp. Acest deziderat poate fi

îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă, care poartă

diverse denumiri, cum sunt: bilanţ contabil, situaţii financiare anuale sau conturi anuale.

Bilanţul are un rol deosebit atât în teoria, cât şi în practica contabilă. Astfel, din perspectiva

teoriei contabile, bilanţul contabil traduce în practică unul dintre principiile de bază ale

contabilităţii în partidă dublă şi anume dubla reprezentare, prin care elementele patrimoniale

sunt reflectate atât sub aspectul componenţei materiale, cât şi sub aspectul surselor de

provenienţă. Sub aspect practic, bilanţul reprezintă o sursă de informaţii pe baza cărora se

poate analiza activitatea economică a întreprinderii şi a rezultatelor obţinute, în vederea luării

unor decizii optime privind ameliorarea situaţiei existente.

Bilanţul, ca procedeu principal al metodei contabilităţii, are următoarele funcţii:

Funcţia de generalizare a informaţiilor contabile

În bilanţ, datele preluate din conturi se grupează şi se sistematizează după anumite criterii,

obţinându-se o centralizare şi generalizare a informaţiilor atât la nivel de întreprindere, cât şi

la nivelul tuturor treptelor organizatorice ale economiei naţionale.

Funcţia de informare

Funcţia de informare are la bază rolul fundamental al bilanţului în sistemul informaţional

economic.

Bilanţul contabil asigură culegerea, înregistrarea, prelucrarea şi generalizarea informaţiilor

contabile, care sunt necesare atât factorilor de decizie din entitate, cât şi altor persoane fizice

şi juridice interesate, precum: salariaţii, acţionarii, asociaţii, statul, organele fiscale, societăţile

bancare, diverşi creditori.

Există, deci, două laturi ale funcţiei de informare: internă şi externă.

Latura internă vizează informaţii privind:

valoarea şi structura activelor de care dispune o entitate;

mărimea şi structura surselor proprii şi străine de finanţare a activelor;

rezultatul exerciţiului financiar şi contribuţia fiecărui tip de activităţi la generarea

rezultatului respectiv;

Dispunând de asemenea informaţii, conducerea entităţii îşi poate stabili priorităţile

economice, luându-se deciziile optime privind eliminarea aspectelor negative şi creşterea

eficienţei activităţii economice.

Latura externă reprezintă expresia transparenţei informaţiilor contabile în mediul extern.

Utilizatorii externi sunt interesaţi de informaţii precum:

organele fiscale: impozitele şi taxele datorate bugetului de stat şi modul în care au fost

calculate, înregistrate şi virate;

societăţile bancare: mărimea rezultatului exerciţiului, cifra de afaceri, gradul de

îndatorare, lichiditatea etc. informaţii necesare în momentul în care entitatea apelează

la credite;

furnizorii: gradul de îndatorare, solvabilitatea, viteza de rotaţie a creditelor comerciale,

informaţii necesare în momentul încheierii contractelor economice, când se stabilesc şi

modalităţile de plată;

acţionarii şi asociaţii: mărimea rezultatului, valoarea investiţiilor, solvabilitatea, gradul

de îndatorare, viteza de rotaţie a stocurilor, creanţelor şi datoriilor, informaţii necesare

în vederea luării deciziilor în AGA;

Funcţia de analiză

Funcţia de analiză reprezintă o continuare şi o aprofundare a funcţiei de informare.

Pe baza informaţiilor din bilanţ se determină anumiţi indicatori economico-financiari, prin

intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situaţiei financiare şi a rentabilităţii

întreprinderii. Pe baza acestui diagnostic, se identifică şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a

activităţii economico-financiare.

Tot în cadrul acestei funcţii se verifică corelaţiile ce trebuie să existe atât între diferitele

componente ale situaţiilor financiare (bilanţul propriu-zis, contul de profit şi pierdere, notele

explicative etc.), cât şi în cadrul fiecărei componente în parte (grupe, capitole, posturi de

bilanţ).

Funcţia previzională

Funcţia previzională este o prelungire firească a funcţiilor de informare şi analiză. Astfel, pe

baza informaţiilor contabile privind perioadele de gestiune anterioare se pot realiza anumite

predicţii privind evoluţia viitoare a entităţii, utilizându-se anumiţi indicatori economico-

financiari. Funcţia de previzională este facilitată de faptul că în bilanţ sunt prezentate în

paralel informaţiile aferente ultimelor două exerciţii financiare. În acest mod se pun mai uşor

în evidenţă tendinţele şi evoluţiile anumitor indicatori economico-financiari. Funcţia

previzională se poate concretiza în documente, cum ar fi: bugetul de venituri şi cheltuieli,

bugetul de trezorerie, planul de afaceri, planul de finanţare etc.

STRUCTURA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

Prin OMFP nr. 3055/2009, în contabilitatea românească se înlocuieşte denumirea de „Bilanţ

contabil” cu cea de „Situaţii financiare anuale”, care trebuie întocmite în mod obligatoriu de

către toate persoanele juridice cu sau fără scop lucrativ.

Structura situaţiilor financiare anuale care trebuie întocmite de către entităţi diferă în funcţie

de mărimea acestora, conform datelor sintetizate în tabelul următor:

Cifra de afaceri

maximă

(euro/an)

Total active

(euro)

Nr. mediu

de salariaţi

Structura situaţiilor financiare anuale

Până la 7,3

milioane

Până la 3,65

milioane

Până la 50 Bilanţ, cont de profit şi pierdere, note

explicative;

Peste 7,3

milioane

Peste 3,65

milioane

Peste 50 Bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia

modificărilor capitalului propriu, situaţia

fluxurilor de trezorerie, note explicative;

Toate tipurile de entităţi trebuie să întocmească anual, pe lângă documentele enumerate mai

sus şi un raport al administratorilor.

1.1.1 BILANŢUL

Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă ansamblul elementelor de

activ, datorii şi capitaluri proprii la sfârşitul exerciţiului şi în cazul fuziunii, divizării sau

încetării activităţii. Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale entităţii,

datoriile cuprind sursele străine de finanţare, iar capitalurile proprii, sursele proprii de

finanţare. Activul reprezintă forma materială a patrimoniului, iar pasivul (datoriile şi

capitalurile proprii), forma abstractă a patrimoniului. Elementele de activ se ordonează în

bilanţ după natură, destinaţie şi lichiditate, iar elementele de pasiv (datoriile şi capitalurile

proprii), după natură, provenienţă şi exigibilitate.

Pe plan mondial se utilizează două forme de prezentare a bilanţului şi anume:

a) Schema orizontală de bilanţ, care se prezintă sub forma unui tablou cu două părţi, în care

activele sunt prezentate în ordinea inversă a lichidităţii, iar pasivele, în ordinea inversă a

exigibilităţii. Această formă de prezentare a bilanţului pune în evidenţă egalitatea dintre

activul şi pasivul bilanţului, adică dintre utilizări şi resurse. Reprezentarea grafică a schemei

orizontale de bilanţ se poate reda astfel:

Activ BILANŢ Pasiv

A. ACTIVE IMOBILIZATE A. CAPITALURI PROPRII

B. ACTIVE IMOBILIZATE B. DATORII

C. ACTIVE DE REGULARIZARE C. PASIVE DE REGULARIZARE

b) Schema verticală de bilanţ ordonează structurile patrimoniale în active, datorii şi

capitaluri, pentru a pune în evidenţă situaţia netă sau capitalul propriu, conform relaţiei:

SITUAŢIA NETĂ = ACTIVE – DATORII faţă de terţi

Reprezentarea grafică a listei verticale a bilanţului se poate reda astfel:

DENUMIREA INDICATORILOR Rând Exerciţiul financiar

Precedent Încheiat

A. ACTIVE IMOBILIZATE 01

B. ACTIVE CIRCULANTE 02

C. ACTIVE DE REGULARIZARE 03

D. DATORII PE TERMEN SCURT 04

E. ACTIVE CIRCULANTE – DATORII (rând

02+03-04-09)

05

F. ACTIVE – DATORII CURENTE (rând 01+05) 06

G. DATORII PE TERMEN LUNG 07

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI

CHELTUIELI

08

I. PASIVE DE REGULARIZARE 09

J. CAPITAL ŞI REZERVE 10

După cum rezultă din schema de mai sus, în cadrul bilanţului patrimonial vertical, sunt

prezentate mai întâi elementele de activ cu cel mai mic grad de lichiditate (active imobilizate),

iar la sfârşit, activele cu lichiditate maximă (casa şi conturi la bănci). Elementele de pasiv sunt

structurate în ordinea crescătoare a exigibilităţii lor, prezentându-se mai întâi pasivele cu

termenul cel mai mic de exigibilitate (datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un

an), iar la sfârşit, pasivele cu termenul cel mai mare de exigibilitate (capital şi rezerve).

Informaţia contabilă prezentată în bilanţul vertical se structurează pe trei nivele şi anume:

I. Grupa – are sfera cea mai largă, grupând elementele patrimoniale după

caracteristici generale. Grupa se simbolizează în bilanţ cu majuscule latine.

II. Capitolul – detaliază grupa după criterii mai analitice şi se simbolizează în bilanţ

cu cifre romane.

III. Postul – este ultima treaptă de detaliere a informaţiei în bilanţ, fiind simbolizată cu

cifre arabe.

Exemplu privind detalierea informaţiei în bilanţul vertical:

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. Stocuri (ct.301+345+371-378)

II. Creanţe

1. Creanţe comerciale (ct.411)

2. Alte creanţe (ct.431+437+441+444+446+456+461)

Începând din anul 2003, toate tipurile de entităţi economice din România au trecut la

întocmirea bilanţului sub formă de schemă verticală.

1.1.2 CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

Cu toate că în bilanţ se reflectă şi rezultatul exerciţiului prin soldul contului 121”Profit sau

pierdere”, apare, totuşi, necesară utilizarea unui alt document în care să se detalieze modul de

generare al rezultatului şi care să ofere informaţii suplimentare privind cauzele care au generat

o anumită performanţă economică. Un asemenea deziderat este realizat prin întocmirea

contului de profit şi pierdere, care cuprinde, în principal, următorii indicatori:

• Cifra de afaceri (veniturile din vânzări şi prestaţii);

• Rezultatul din exploatare (venituri din exploatare – cheltuieli de exploatare);

• Rezultatul financiar (venituri financiare – cheltuieli financiare);

• Rezultatul curent (rezultat din exploatare + rezultat financiar);

• Rezultatul extraordinar (venituri extraordinare – cheltuieli extraordinare);

• Impozitul pe profit;

• Rezultatul net al exerciţiului (rezultat curent + rezultat extraordinar - impozitul pe profit);

Există două modele principale de prezentare a contului de profit şi pierdere şi anume:

• Sub formă de tablou bilateral (schemă orizontală);

• Sub formă de listă (schemă verticală);

Potrivit legislaţiei actuale, întreprinderile vor întocmi contul de profit şi pierdere sub formă de

listă, care se poate reda astfel:

Potrivit legislaţiei actuale, întreprinderile vor întocmi contul de profit şi pierdere sub formă de

listă.

Denumirea indicatorilor Rând Exerciţiul financiar

Precedent Încheiat

1. VENITURI DIN VÂNZĂRI ŞI PRESTAŢII

(ct.701+704+707….)

01

2. Variaţia

stocurilor

(ct.711)

Sold creditor 02

Sold debitor 03

3. Producţia imobilizată (ct.721 +722) 04

4. Venituri din provizioane (ct.781…) 05

5. VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL

(rd.01+02-03+04+05)

06

6. CHELTUIELI DIN EXPLOATARE – TOTAL

(ct.601+607+…+641+645….)

07

7. REZULTATUL DIN EXPLOATARE

- Profit (rd.06-07)

- Pierdere (rd.07-06)

08

8. VENITURI FINANCIARE (ct.761…) 09

9. CHELTUIELI FINANCIARE (ct.663…) 10

10. REZULTATUL FINANCIAR

- Profit (rd.09-10)

- Pierdere (rd.10-09)

11

11. REZULTATUL CURENT (rd.08+11) 12

12. VENITURI EXTRAORDINARE (ct.771) 13

13. CHELTUIELI EXTRORDINARE (ct.671) 14

14. REZULTATUL EXTRAORDINAR

- Profit (rd.13-14)

- Pierdere (rd.14-13)

15

15. REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUI

(rd.12+15)

16

16. IMPOZITUL PE PROFIT (ct.691) 17

17. REZULTATUL EXERCIŢIULUI (rd.16-17) 18

1.1.3 SITUAŢIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU

Situaţia modificărilor capitalului propriu reprezintă o componentă separată a situaţiilor

financiare, care cuprinde o prezentare a soldurilor de deschidere şi de închidere, precum şi

modificările din cursul exerciţiului aferente fiecărui element al capitalurilor proprii, potrivit

modelului prezentat mai jos:

Element al capitalului

propriu

Sold la 1

ianuarie

Creşteri Reduceri Sold la 31

decembrieTotal,

din care

prin

transfer

Total,

din care

prin

transfer

Capital subscris

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve legale

Rezerve statutare

Alte rezerve

Acţiuni proprii

Rezultatul reportat

Rezultatul exerciţiului

Prezentările cifrice din tabelul de mai sus trebuie însoţite de informaţii referitoare la natura,

sursa sau destinaţia transferurilor (modificărilor).

1.1.4 SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Fluxurile de trezorerie reflectă rezultatul activităţilor de exploatare, de investiţii şi de finanţare

desfăşurate de către un agent economic în cursul exerciţiului. Ca urmare, fluxurile de

trezorerie se clasifică în trei grupe:

a) Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare, care cuprind:

Încasări din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;

Plăţi către furnizori, către salariaţi şi în numele acestora;

Plata impozitului pe profit;

b) Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii, care reprezintă încasări şi plăţi aferente

operaţiunilor legate de imobilizări.

c) Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare, care cuprind încasări şi plăţi de la cei care au

asigurat finanţarea externă a agentului economic, cum ar fi:

Depuneri şi restituiri de capital social;

Primiri sau restituiri de credite etc;

1.1.5 POLITICI CONTABILE ŞI NOTE EXPLICATIVE

Notele explicative la situaţiile financiare conţin informaţii suplimentare, relevante pentru

necesităţile utilizatorilor privind elementele mai semnificative, cum sunt:

Nota 1 Activele imobilizate: sold la 1 ianuarie, creşteri, reduceri, sold la 31

decembrie;

Nota 2 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli: sold la 1 ianuarie, transferuri, sold la

31 decembrie;

Nota 3 Repartizarea profitului: profit net repartizat la rezerve legale, pentru

acoperirea pierderii, la dividende, profit nerepartizat;

Nota 4 Analiza rezultatului din exploatare, care cuprinde următorii indicatori:

a) Cifra de afaceri netă;

b) Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (cheltuielile activităţii de

bază, cheltuielile activităţii auxiliare, cheltuielile indirecte de producţie);

c) Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete;

d) Cheltuielile de desfacere;

e) Cheltuieli generale de administraţie;

f) Alte venituri din exploatare;

g) Rezultatul din exploatare (c – d – e + f);

Nota 5 Situaţia creanţelor şi datoriilor: sold la 31 decembrie, termene de lichiditate,

respectiv, de exigibilitate;

Nota 6 Principii, politici şi metode contabile: abateri de la principiile contabile,

schimbarea metodelor de evaluare, tratamente contabile alternative etc;

Nota 7 Acţiuni şi obligaţiuni: capital social subscris, acţiuni şi obligaţiuni emise,

acţiuni răscumpărabile;

Nota 8 Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii: număr mediu de

salariaţi, salarii plătite, cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială etc;

Nota 9 Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-

financiari: indicatori de lichiditate, de risc, de gestiune, de profitabilitate;

Nota 10 Alte informaţii privind prezentarea întreprinderii, relaţiile acesteia cu

filialele, cu alte întreprinderi asociate, onorariile plătite auditorilor, angajamente

acordate sau primite etc;

1.1.6 RAPORTUL ADMINISTRATORILOR

Raportul administratorilor conţine informaţii semnificative privitoare la activitatea

întreprinderii, care nu au fost cuprinse în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere. Raportul

administratorilor cuprinde, în principal, următoarele informaţii:

• O analiză fidelă a evoluţiei activităţii unităţii şi a situaţiei sale la închiderea exerciţiului;

• Valoarea dividendelor propuse, care a fost recomandată de consiliul de administraţie şi

aprobată de asociaţi;

• Evenimentele importante intervenite după încheierea exerciţiului;

• Evoluţia previzibilă a activităţii întreprinderii;

• Participaţiile de capital la alţi agenţi economici;

• Alte aspecte care se consideră a fi relevante privind activitatea întreprinderii;

LUCRĂRILE PREGĂTITOARE PENTRU ÎNTOCMIREA

SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

Prelucrarea datelor în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale reprezintă un proces

complex, care se concretizează într-o succesiune de lucrări, dintre care unele au caracter

preliminar, iar altele referitoare la redactarea propriu-zisă a documentelor de sinteză.

Lucrările pregătitoare, denumite şi lucrări de închidere a exerciţiului, sunt, în principal,

următoarele:

1. Verificarea înregistrării corecte în conturi a tuturor operaţiilor;

2. Verificarea concordanţei dintre contabilitate şi evidenţa operativă, dintre contabilitatea

sintetică şi cea analitică;

3. Întocmirea balanţei de verificare provizorii, înainte de inventariere;

4. Inventarierea generală a patrimoniului;

5. Efectuarea operaţiunilor de delimitare în timp a cheltuielilor şi veniturilor;

6. Determinarea rezultatului exerciţiului şi repartizarea acestuia;

7. Stabilirea rulajelor lunare în registrul-jurnal şi în cartea mare;

8. Întocmirea balanţei de verificare definitive;

1.1.7 VERIFICAREA ÎNREGISTRĂRII CORECTE ÎN CONTURI A TUTUROR

OPERAŢIILOR

Această verificare urmăreşte:

• Dacă s-au întocmit documente justificative pentru toate operaţiile economice efectuate în

cursul exerciţiului;

• Dacă toate documentele justificative au fost corect înregistrate în contabilitate;

• Legalitatea şi sinceritatea datelor înregistrate în contabilitate, care trebuie să dea o

descriere fidelă, clară şi completă a operaţiunilor economico-financiare efectuate;

1.1.8 VERIFICAREA CONCORDANŢEI DINTRE CONTABILITATE ŞI

EVIDENŢA OPERATIVĂ, DINTRE CONTABILITATEA SINTETICĂ ŞI

CEA ANALITICĂ

Modalităţile concrete de verificare a acestor corelaţii diferă în funcţie de metodele de

organizare a contabilităţii şi evidenţei operative. Principalele concordanţe dintre contabilitate

şi evidenţa operativă care trebuie verificate sunt:

• Totalurile stabilite în registrul stocurilor se compară cu soldul contului 301”Materiale

consumabile”;

• Totalul soldurilor din raportul de gestiune întocmit pentru fiecare gestiune trebuie să

corespundă cu soldul contului 371”Mărfuri”;

• Soldul din registrul de casă trebuie să fie egal cu soldul contului 531”Casa”;

• Totalul soldurilor din ultimul extras de cont de la fiecare bancă trebuie să fie egal cu

soldul contului 512„Conturi curente la bănci”;

În cazul neconcordanţei dintre evidenţa operativă şi contabilitate, verificările se succed în

ordinea inversă operaţiilor de înregistrare. Verificarea acestor corelaţii nu trebuie să se

efectueze doar la sfârşitul exerciţiului, ci trebuie să aibă un caracter permanent.

Pentru verificarea corelaţiei dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică se întocmesc balanţe

de verificare analitice pentru fiecare cont sintetic care se dezvoltă pe analitice. O asemenea

balanţă pune în evidenţă corelaţiile dintre rulajele şi soldurile conturilor analitice şi

elementele corespunzătoare ale contului sintetic respectiv.

În cazul utilizării sistemelor informatice de gestiune şi de contabilitate, corelaţia dintre

evidenţa analitică şi cea sintetică se realizează automat, pentru că datele din contabilitatea

analitică se transferă în contabilitatea sintetică.

1.1.9 ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE PROVIZORII, ÎNAINTE DE

INVENTARIERE

Legătura dintre contabilitatea curentă şi situaţiile financiare anuale se realizează prin

intermediul balanţei de verificare sintetice. Balanţa de verificare se întocmeşte cel puţin o dată

pe an, la sfârşitul exerciţiului financiar.

La încheierea exerciţiului financiar se recomandă întocmirea a două balanţe de verificare şi

anume:

• O balanţă de verificare întocmită în mod facultativ înaintea inventarierii generale anuale ;

• O balanţă de verificare întocmită în mod obligatoriu după efectuarea lucrărilor de

închidere a exerciţiului;

Scopul principal al întocmirii balanţei de verificare înaintea inventarierii generale a

patrimoniului este de a prezenta datele scriptice, care se vor compara cu existenţele faptice

stabilite la inventariere. De aceea această balanţă provizorie se mai numeşte inventarul

contabil al patrimoniului.

Cu ocazia întocmirii balanţei de verificare provizorii se va realiza implicit şi principala funcţie

a unei balanţe şi anume verificarea a exactităţii datelor înregistrate în conturi.

Erorile de înregistrare se identifică prin intermediul egalităţilor care trebuie să existe între

totalurile coloanelor din balanţă. De exemplu, pentru o variantă a balanţei de verificare cu

patru serii de egalităţi, trebuie să existe următoarele corelaţii:

• Total solduri iniţiale debitoare = total solduri iniţiale creditoare;

• Total rulaje lunare debitoare = total rulaje lunare creditoare;

• Total rulaje cumulate debitoare = total rulaje cumulate creditoare;

• Total solduri finale debitoare = total solduri finale creditoare;

Există unele erori care nu se pot depista cu ajutorul balanţei, şi anume:

înregistrarea repetată a unor operaţii în conturile corespondente;

omiterea înregistrării unor operaţii în conturile corespondente;

înregistrarea operaţiilor în alte conturi decât în cele corespunzătoare operaţiilor

respective;

înscrierea eronată a unor sume în conturile corespondente;

1.1.10 INVENTARIEREA GENERALĂ A PATRIMONIULUI

Conform Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii, întreprinderile trebuie să efectueze

inventarierea cel puţin o dată pe an, de regulă, la închiderea exerciţiului financiar.

Inventarierea generală de la sfârşitul exerciţiului financiar are două obiective principale:

Asigurarea integrităţii patrimoniului

În acest scop, se verifică concordanţa dintre situaţia scriptică din conturile sintetice şi analitice

pe de o parte, şi situaţia faptică, stabilită în listele de inventariere şi în registrul inventar, pe de

altă parte. Integritatea soldurilor faptice se verifică atât în cazul bunurilor şi disponibilităţilor,

cât şi în cazul creanţelor şi datoriilor, iar diferenţele se înregistrează în contabilitate ca plusuri

sau minusuri de inventar.

Aplicarea principiului prudenţei

Elementele patrimoniale de activ sau de pasiv pot suferi deprecieri reversibile sau ireversibile,

care, pe baza inventarierii, se înregistrează astfel:

- sub forma provizioanelor, în cazul deprecierilor reversibile;

- sub forma amortizărilor, în cazul deprecierilor ireversibile ale activelor imobilizate;

Prin actualizarea valorilor elementelor patrimoniale la sfârşitul exerciţiului, inventarierea

contribuie la realizarea unei imagini fidele a patrimoniului cu ajutorul bilanţului.

1.1.11 EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR DE DELIMITARE ÎN TIMP A

CHELTUIELILOR ŞI VENITURILOR

a) Cheltuieli şi venituri înregistrate în avans

Aplicarea principiului independenţei exerciţiului impune o delimitare clară a cheltuielilor şi

veniturilor care trebuie încorporate în rezultatul exerciţiului curent de cheltuielile şi veniturile

realizate în perioada curentă, dar care sunt aferente exerciţiilor următoare. Astfel, trebuie

înregistrate în debitul contului 471”Cheltuieli înregistrate în avans”, toate cheltuielile

efectuate în exerciţiul curent şi care sunt aferente exerciţiilor viitoare şi anume: chirii,

abonamente, reparaţii, prime de asigurare etc. De asemenea, se înregistrează în creditul

contului 472”Venituri înregistrate în avans”, toate veniturile încasate în exerciţiul curent şi

care sunt aferente exerciţiilor viitoare.

Exemple:

1. Se achită în numerar primele de asigurare auto pentru exerciţiul următor, în sumă de

3.000.000 lei.

471”Cheltuieli înregistrate în avans” = 531”Casa” 3.000.000

2. O editură încasează prin bancă în luna decembrie abonamentele aferente anului viitor în

sumă de 5.000.000 lei + TVA, conform facturilor emise şi a ordinelor de plată.

• Emiterea facturilor:411”Clienţi”=% 5.950.000

472”Venituri înregistrate în avans” 5.000.000

4427”TVA colectată” 950.000

• Încasarea facturilor: 512”Conturi curente la bănci” = 411”Clienţi” 5.950.000

b) Diferenţe de curs valutar aferente disponibilităţilor, creanţelor şi datoriilor în valută

Pentru obţinerea unei imagini reale a patrimoniului, înainte de întocmirea situaţiilor financiare

anuale se calculează şi se înregistrează în contabilitate pierderile sau câştigurile latente

aferente disponibilităţilor, creanţelor şi datoriilor în valută, prin compararea valorilor de

intrare cu valorile actuale, calculate pe baza cursurilor valutare din ultima zi a exerciţiului.

Prin compararea valorii de intrare cu valoarea actuală pot rezulta:

Diferenţe favorabile de curs valutar, care se obţin în următoarele situaţii:

În cazul disponibilităţilor şi creanţelor, atunci când cursul valutar creşte;

În cazul datoriilor, atunci când cursul valutar scade;

Diferenţe nefavorabile de curs valutar, care se obţin în următoarele situaţii:

În cazul disponibilităţilor şi creanţelor, atunci când cursul valutar scade;

În cazul datoriilor, atunci când cursul valutar creşte;

Înregistrări contabile:

Natura diferenţelor de curs valutar Formula contabilă

Diferenţe favorabile de curs valutar

aferente disponibilităţilor în valută

5124, 5314 = 765

Diferenţe nefavorabile de curs valutar

aferente disponibilităţilor în valută

665 = 5124, 5314

Diferenţe favorabile de curs valutar

aferente creanţelor în valută

267, 411, 451, 456, 461 = 765

Diferenţe nefavorabile de curs valutar

aferente creanţelor în valută

665 = 267, 411, 413, 418, 451, 456, 461

Diferenţe favorabile de curs valutar

aferente datoriilor în valută

161, 162, 167, 168, 401, 403, 404, 405, 408, 451,

455, 462, 519 = 765

Diferenţe nefavorabile de curs valutar

aferente datoriilor în valută

665 = 161, 162, 167, 168, 401, 403, 404, 405,

408, 451, 455, 462, 519

Exemple:

1. S-a încasat în contul bancar o creanţă de la un client extern în sumă de 1.000 euro la cursul

de 3,5 lei/euro. La 31.12.200N cursul a fost de 3,6 lei/euro. Diferenţele favorabile de curs

valutar aferente disponibilităţilor în valută la 31.12. se calculează astfel: 1.000 x 3,6-3,5) =

1000 lei. Înregistrarea în contabilitate a diferenţelor favorabile de curs valutar se face astfel:

5124 = 765 100

2. O datorie faţă de un furnizor în sumă de 2.000 euro a fost înregistrată în contabilitate la

cursul de 3,6 lei/euro. La 31.12.200N cursul era de 3,7 lei/euro.

• Diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente datoriilor în valută la 31.12:

2.000x(3,7-3,6) = 200 lei

Înregistrarea în contabilitate a diferenţelor nefavorabile de curs valutar se face astfel:

665 = 401 200

1.1.12 DETERMINAREA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI ŞI

REPARTIZAREA ACESTUIA

a) Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli

Pentru a stabili rezultatul lunii decembrie, se procedează la închiderea conturilor de venituri şi

cheltuieli în corespondenţă cu contul 121”Profit sau pierdere”, care se înregistrează astfel:

• Închiderea conturilor de venituri: 701, 704, 711, 707, 722, 758, 768, 781… = 121

• Închiderea contului 711 în cazul în care prezintă sold debitor: 121 = 711

• Închiderea conturilor de cheltuieli: 121 = 601, 607, 635, 658, 668, 681…

b1) Calcularea impozitului pe profit

Mod de calcul

Întreprinderile mici, mijlocii şi mari calculează impozitul pe profit pornind de la rezultatul

contabil, care reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile reflectate în contabilitate.

Impozitul pe profit are ca bază de calcul rezultatul fiscal (impozabil), care se obţine prin

corectarea rezultatului contabil cu cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal şi cu

deducerile fiscale, conform relaţiei următoare:

rezultat fiscal = rezultat contabil - deduceri fiscale + cheltuieli nedeductibile

Cheltuielile nedeductibile sunt acele cheltuieli care nu se iau în considerare atunci când se

calculează impozitul pe profit.

Deducerile fiscale reprezintă elemente neimpozabile care diminuează rezultatul fiscal.

Impozitul pe profit datorat pentru luna în curs se calculează parcurgându-se următoarele

etape:

determinarea rezultatului contabil cumulat de la începutul anului (RCC) :

RCC = venituri cumulate – cheltuieli cumulate

determinarea rezultatului fiscal cumulat de la începutul anului (RFC) :

RFC = RCC + cheltuieli nedeductibile - deduceri fiscale – pierderea fiscală din anii

precedenţi

calcularea impozitului pe profit datorat, cumulat de la începutul anului până la

sfârşitul lunii pentru care se face calculul (IPC):

IPC = RFC x cota de impozit

determinarea impozitului pe profit aferent lunii pentru care se face calculul (IPL):

IPL = IPC - impozit pe profit datorat cumulat la sfârşitul lunii precedente

Impozitul pe profit aferent lunii pentru care se face calculul se înregistrează în nota de

contabilitate astfel:

691 “Cheltuieli privind impozitul pe profit” = 441 “Impozitul pe profit” (cu semnul +

sau -)

Dacă în luna pentru care se face calculul impozitului pe profit s-a realizat profit, suma

din articolul contabil de mai sus are semnul plus, iar dacă s-a înregistrat pierdere, suma

respectivă are semnul minus.

Dacă din rezultatul contabil se scade impozitul pe profit se obţine rezultatul net

contabil, care este, de fapt, soldul contului 121 “Profit sau pierdere”.

Vărsarea la buget a impozitului pe profit se face până în data de 25 a lunii următoare

încheierii trimestrului. Achitarea cu întârziere a impozitelor atrage plata unor penalităţi de

întârziere calculate în procent de 0,07 % din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere.

Cotele de impozitare

Cota normală de impozit pe profit este de 16 %.

În cazul entităţilor care obţin venituri din activitatea cazinourilor, discotecilor, barurilor,

cluburilor de noapte şi pariurilor sportive, impozitul pe profit nu poate fi mai mic de 5% din

veniturile respective.

b2) Calcularea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează prin aplicarea cotei de 2,5% asupra

sumei totale a veniturilor trimestriale, cu excepţia celor înregistrate în conturile: 711”Variaţia

stocurilor”, 722”Venituri din producţia de imobilizări corporale” şi 781”Venituri din

provizioane privind activitatea de exploatare”, care nu sunt venituri efective, ci au rolul de a

compensa anumite cheltuieli de producţie sau cu provizioanele. Plata impozitului se face

trimestrial, până la data de 25, inclusiv, a primei luni din trimestrul următor.

La determinarea impozitului se va ţine seama de următoarele facilităţi fiscale de care

beneficiază microîntreprinderile:

Reducerea impozitului în cazul achiziţionării caselor de marcat

Microîntreprinderile, indiferent de obiectul de activitate, beneficiază de reducerea impozitului

dacă achiziţionează case de marcat. În acest caz, cota de impozit se aplică asupra veniturilor

totale (cu excepţia celor din conturile 711, 722, 781), din care se scade valoarea caselor de

marcat, conform documentului justificativ, în luna înregistrării achiziţiei.

Înregistrarea impozitului pe venituri datorat la sfârşitul trimestrului:

698”Cheltuieli cu impozitul pe venit” = 4418”Impozit pe venit”

• Impozitul pe venituri virat bugetului de stat:

4418”Impozit pe venit” = 512”Conturi curente la bănci”

531”Casa”

d) Determinarea şi repartizarea rezultatului exerciţiului

După operaţiile de închidere a conturilor de venituri şi cheltuieli, contul 121”Profit şi

pierdere” încorporează în credit totalul veniturilor anuale realizate, iar în debit, totalul

cheltuielilor anuale efectuate, inclusiv cheltuielile cu impozitul pe venituri. Dacă volumul

veniturilor este mai mare decât cel al cheltuielilor, contul 121”Profit şi pierdere” va avea sold

creditor şi reprezintă profitul net obţinut în exerciţiul financiar expirabil. Dacă volumul

cheltuielilor îl depăşeşte pe cel al veniturilor, se obţine în contul 121”Profit şi pierdere” un

sold final debitor, ceea ce reprezintă pierderea din exerciţiul financiar care se încheie.

Repartizarea profitului la rezerve legale se face la sfârşitul exerciţiului financiar: 129=1061

Rezultatul rămas nerepartizat la sfârşitul exerciţiului se transferă în luna ianuarie a

exerciţiului următor în contul 117”Rezultatul reportat”.

Repartizarea pe celelalte destinaţii legale a profitului net se face pe baza hotărârii Adunării

generale a proprietarilor.

Principalele destinaţii ale profitului net pot fi:

• Repartizarea profitului la dividende: 117 = 457

• Repartizarea profitului la rezerve, cu excepţia celor legale: 117=106

• Acordarea de stimulente salariaţilor: 117=424

1.1.13 STABILIREA RULAJELOR LUNARE ÎN REGISTRUL-JURNAL ŞI ÎN

CARTEA MARE

a) Întocmirea registrului-jurnal

Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu, folosit pentru înregistrarea

zilnică a operaţiilor în ordinea efectuării lor. Operaţiile de acelaşi fel realizate în aceeaşi zi, în

acelaşi loc de activitate pot fi centralizate într-un document cumulativ. Unităţile cu un volum

mare de operaţii pot utiliza alături de Registrul-jurnal general şi jurnale auxiliare, diferenţiate

pe genuri de operaţii: de aprovizionări, de vânzări, de încasări şi plăţi etc.

Periodic, de regulă lunar, totalurile din documentele cumulative şi din registrele

auxiliare se centralizează în Registrul-jurnal general. Rulajul lunar obţinut în Registrul-jurnal

trebuie să corespundă cu cel din Balanţa conturilor.

În condiţiile conducerii contabilităţii cu ajutorul tehnicii de calcul, Registrul-jurnal se

listează lunar şi se numerotează, iar totalurile lunare se preiau în Registrul-jurnal întocmit

manual. Când numărul de pagini este 100 sau anual, dacă numărul filelor listate este sub 100,

Registrul-jurnal informatic se şnuruieşte şi se parafează de către unitatea emitentă.

b) Întocmirea registrului cartea mare

Registrul cartea mare cuprinde ansamblul fişelor de cont utilizate de către unitate. Acestea se

prezintă sub formă de foi volante şi servesc la stabilirea rulajelor lunare şi a soldurilor

conturilor sintetice. Fişele de cont se completează pe baza informaţiilor preluate din registrul-

jurnal. Formele grafice ale fişelor de cont diferă în funcţie de formele de înregistrare contabilă

utilizate de fiecare unitate. Modelul utilizat cel mai frecvent este fişa de cont pentru operaţii

diverse.

1.1.14 ÎNTOCMIREA BALANŢEI DE VERIFICARE DEFINITIVE

Balanţa de verificare sintetică este un document care serveşte atât la verificarea corectitudinii

înregistrărilor din contabilitate, cât şi la centralizarea informaţiilor contabile în vederea

elaborării situaţiilor financiare anuale.

Întocmirea balanţelor sintetice implică parcurgerea următoarelor etape:

a) Pregătirea conturilor, care presupune:

• calcularea rulajelor lunii curente şi a sumelor totale în fişele de cont sintetice;

• stabilirea soldurilor finale;

b) Transcrierea datelor în balanţa conturilor astfel:

• soldurile iniţiale şi totalul sumelor precedente se preiau din balanţa precedentă;

• rulajele curente se transcriu din fişele de cont sintetice;

• totalul sumelor şi soldurile finale se determină direct în balanţă;

c) Totalizarea coloanelor din balanţă şi obţinerea egalităţilor valorice;

Unul dintre cele mai utilizate modele de balanţă de verificare cuprinde următoarele elemente:

Simb

ol

cont

Denumire

cont

Solduri

iniţiale

Rulaje

curente

Rulaje

cumulate

Solduri

finale

D C D C D C D C

TOTAL

ÎNTOCMIREA SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE

Întocmirea situaţiilor financiare anuale marchează etapa cu care se încheie lucrările contabile

dintr-un exerciţiu financiar şi reprezintă punctul de plecare al contabilităţii din exerciţiul

următor.

În cadrul situaţiilor financiare anuale, prezentarea informaţiilor privind exerciţiul financiar

curent se face comparativ cu datele privind exerciţiul precedent.

Pentru întocmirea situaţiilor financiare se apelează la următoarele surse de date:

Informaţiile privind situaţia patrimoniului la începutul anului se preiau din bilanţul

întocmit la sfârşitul exerciţiului precedent;

Informaţiile privind veniturile, cheltuielile şi rezultatele aferente exerciţiului precedent

se preiau din contul de profit şi pierdere întocmit la sfârşitul exerciţiului precedent;

Datele referitoare la situaţia patrimoniului, precum şi cele privind veniturile,

cheltuielile şi rezultatele aferente exerciţiului expirabil se transcriu din ultima balanţă

de verificare;

Pentru completarea situaţiilor financiare trebuie să se respecte anumite reguli şi anume:

Sumele preluate în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere se scriu în mii lei; fracţiunile

sub 500 de lei se neglijează, iar cele mai mari de 500 de lei se rotunjesc la 1.000 de lei;

Transpunerea soldurilor conturilor în bilanţ nu se face în ordinea în care acestea se

succed în balanţa de verificare, ci ele se grupează în după conţinutul lor economic,

potrivit menţiunilor din cadrul fiecărui rând;

În principiu, soldurile debitoare ale conturilor se înscriu în cadrul grupelor de activ, iar

soldurile creditoare, se înscriu la grupele de datorii sau de capitaluri proprii;

Elementele de activ se înscriu în bilanţ la valoarea actuală sau contabilă netă, ca

urmare din soldurile debitoare ale acestor conturi se scad soldurile creditoare ale

conturilor de amortizări sau provizioane pentru deprecieri;

Completarea contului de profit şi pierdere cu datele aferente exerciţiului expirabil se

face prin preluarea rulajelor anuale ale conturilor de venituri şi cheltuieli din ultima

balanţă de verificare;

Datele de identificare se scriu cu majuscule, citeţ, fără prescurtări;

Situaţiile financiare anuale pot fi întocmite de către următoarele categorii de persoane:

Directorul economic sau contabilul şef, care trebuie să aibă studii economice

superioare;

Persoane fizice sau juridice autorizate, cu care s-au încheiat contracte pentru

întocmirea situaţiilor financiare;

Situaţiile financiare anuale întocmite în trei exemplare se semnează de către persoana care le-

a întocmit şi de către administratorul societăţii.

VERIFICAREA, CERTIFICAREA ŞI CENTRALIZAREA

SITUAŢIILOR FINANCIARE

Situaţiile financiare anuale ale întreprinderilor mari sunt supuse auditului financiar, care se

efectuează de către auditori financiari, care pot fi: cenzori, experţi contabili, contabili

autorizaţi cu studii superioare, societăţi de expertiză etc. Auditul financiar constă în

verificarea şi certificarea situaţiilor financiare anuale în vederea exprimării unei opinii privind

realitatea informaţiilor cuprinse în documentele de sinteză contabilă. Auditul financiar are

menirea de a restabili o anumită încredere între producătorii şi utilizatorii de informaţii

contabile prin verificarea acestora de către profesionişti competenţi şi independenţi.

Verificarea situaţiilor financiare reprezintă un control extern, legal şi cu caracter permanent.

Obiectivul central al controlului este acela de a constata dacă situaţiile financiare reflectă o

imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului.

În mod concret, auditul financiar constă în parcurgerea următoarelor etape principale:

Cunoaşterea generală a unităţii: activitatea economică, mărimea unităţii, modul de

organizare etc;

Încheierea contractului de audit financiar şi de certificare a situaţiilor financiare;

Evaluarea controlului intern: dacă acesta este puternic, programul de control se reduce

la minimum, iar dacă controlul intern este deficitar, verificatorul trebuie să efectueze

un control mai amănunţit;

Examinarea directă a conturilor şi a situaţiilor financiare anuale;

Sintetizarea concluziilor în raportul de audit, care va cuprinde, în principal,

următoarele elemente:

Dacă situaţiile financiare concordă sau nu cu registrele de contabilitate;

Dacă registrele de contabilitate sunt întocmite în conformitate cu normele legale;

Dacă s-au respectat principiile, procedeele şi metodele contabile;

Certificarea situaţiilor financiare se poate în mai multe formule:

Certificarea fără rezerve;

Certificarea cu rezerve;

Refuzul de a certifica;

Motivele certificării cu rezerve sau a refuzului de a certifica vor trebui menţionate în

raportul întocmit de controlor. Acest raport se întocmeşte în două etape:

Raportul în formă scurtă, care însoţeşte situaţiile financiare depuse la organele

fiscale;

Raportul în formă lungă, destinat adunării generale sau conducerii unităţii;

Situaţiile financiare se depun la direcţia generală a finanţelor publice judeţene, respectiv a

municipiului Bucureşti, la următoarele termene:

Entităţile economice (societăţi comerciale, companii naţionale, regii autonome,

institute naţionale de cercetare) – în termen de 150 de zile de la încheierea exerciţiului

financiar;

Celelalte persoane juridice- în termen de 120 de zile de la încheierea exerciţiului

financiar;

Entităţile care, de la constituire, nu au desfăşurat activitate vor depune o declaraţie în acest

sens în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului financiar.

Situaţiile financiare depuse la organele fiscale vor fi însoţite de următoarele documente:

O copie după balanţa de verificare întocmită la 31 decembrie;

Raportul administratorilor;

Raportul în formă scurtă al cenzorilor, experţilor contabili sau contabililor autorizaţi;

Procesul verbal al adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor;

Un exemplar se reţine la organele financiare, al doilea exemplar se depune la Registrul

comerţului, iar al treilea se păstrează timp de 10 de ani în arhiva unităţii.

Situaţiile financiare sunt centralizate la nivel naţional şi prelucrate în vederea obţinerii unor

indicatori economico-financiari macroeconomici.

ANALIZA DATELOR DIN SITUAŢIILE FINANCIARE

Analiza datelor din situaţiile financiare anuale aduce un plus de relevanţă, claritate şi

expresivitate în aprecierea situaţiei economico-financiare a întreprinderii.

Analiza documentelor de sinteză contabilă este utilă, în primul rând, conducerii întreprinderii,

deoarece facilitează luarea deciziilor manageriale în domeniul gestiunii, investiţiilor,

creditului etc. De asemenea, utilizatorii externi ai informaţiilor contabile sunt informaţi asupra

solvabilităţii, rentabilităţii şi a altor aspecte economico-financiare care caracterizează

activitatea întreprinderii respective.

Principalii indicatori de analiză a situaţiilor financiare sunt:

a) Lichiditatea curentă – pune în evidenţă măsura în care se pot acoperi datoriile

curente din activele curente. Se calculează astfel:

Lichiditatea curentă = active circulante : datorii sub 1 an

Valoarea recomandabilă a acestui indicator este în jur de 2;

b) Lichiditatea imediată (indicatorul test acid) – arată posibilitatea achitării datoriilor

curente din valorile de trezorerie disponibile existente, precum şi din cele care se vor

încasa în urma lichidării creanţelor la scadenţă.

Lichiditatea imediată = (active circulante – stocuri) : datorii sub 1 an

Dacă valoarea indicatorului este mai mare decât 1, există garanţia acoperirii datoriilor curente,

iar dacă valoarea acestuia este cu mult mai mică decât 1, există grave dificultăţi de achitare a

datoriilor scadente.

c) Gradul de îndatorare – exprimă ponderea datoriilor pe termen scurt în totalul în

totalul pasivului.

Gradul de îndatorare = datorii pe termen scurt : total pasiv

Valorile optime ale acestui indicator se situează în intervalul 0,25-0,75.

d) Solvabilitatea patrimonială – reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă

obligaţiilor de plată.

Solvabilitatea patrimonială = capitaluri proprii : total pasiv

Solvabilitatea unităţii este bună dacă indicatorul are valori mai mari de 0,5 şi slabă, dacă

valoarea indicatorului se situează sub 0,3.

e) Rata rentabilităţii economice – exprimă eficienţa utilizării activului pentru obţinerea

unui excedent, care este profitul din exploatare.

Rata rentabilităţii economice = profit din exploatare: total activ x 100

Este necesar ca rata rentabilităţii economice să fie superioară ratei inflaţiei.

f) Rata rentabilităţii financiare – reflectă eficienţa cu care sunt utilizate capitalurile

proprii ale unităţii.

Rentabilitatea financiară = profit net : capitaluri proprii x 100

Rata rentabilităţii financiare trebuie să fie superioară ratei medii a dobânzii pe piaţă.

g) Fondul de rulment – reprezintă diferenţa dintre resursele stabile şi utilizările stabile.

Fondul de rulment se poate calcula în două moduri:

Fond de rulment = capitaluri permanente – imobilizări nete sau

Fond de rulment = active circulante – datorii pe termen scurt

Fondul de rulment pozitiv semnifică faptul că resursele stabile (capitalurile

permanente) depăşesc utilizările stabile (imobilizările nete), iar surplusul de capitaluri

proprii este utilizat pentru finanţarea activelor circulante. Afectarea unei părţi din

fondul de rulment funcţiei de exploatare reflectă nişte resurse nerentabilizate, care

diminuează performanţele financiare.

Fondul de rulment negativ semnifică faptul că resursele stabile sunt insuficiente pentru

acoperirea utilizărilor stabile, ca urmare o parte din activele imobilizate sunt finanţate

din datorii pe termen scurt. În această situaţie apare un anumit risc de insolvabilitate al

unităţii.

h) Viteza de rotaţie a creanţelor-clienţi- exprimă numărul de zile până la data la care

clienţii îşi achită datoriile către unitate

Viteza de rotaţie a debitelor-clienţi = sold mediu clienţi : cifra de afaceri x 365

Soldul mediu clienţi = (sold la începutul perioadei + sold la sfârşitul perioadei ) : 2

O valoare în creştere a indicatorului reflectă probleme legate de controlul creditului acordat

clienţilor, o lipsă de eficacitate a unităţii în colectarea creanţelor sale.

i) Viteza de rotaţie a creditelor-furnizori – arată numărul de zile de creditare pe care

unitatea îl obţine de la furnizori.

Viteza de rotaţie a creditelor-furnizori = (sold mediu furnizori : achiziţii de bunuri) x 365

Soldul mediu furnizori = (sold la începutul perioadei + sold la sfârşitul perioadei ) : 2

Pentru a aproxima achiziţiile de bunuri se poate utiliza cifra de afaceri sau costul vânzărilor.

Un interval mic de achitare a datoriilor arată faptul că unitatea este un bun platnic.

j) Viteza de rotaţie a stocurilor – exprimă de câte ori stocul a fost rulat pe parcursul

exerciţiului financiar.

Viteza de rotaţie a stocurilor = costul vânzărilor : stocul mediu sau

Viteza de rotaţie a stocurilor = cifra de afaceri : stocul mediu

Stocul mediu = (stocul la începutul perioadei + stocul de la sfârşitul perioadei) : 2

k) Durata de stocare – indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate.

Durata de stocare = stoc mediu : costul vânzărilor x 365 sau

Durata de stocare = stoc mediu : cifra de afaceri x 365

Cu cât durata este mai mică, cu atât activitatea este mai eficientă.

l) Productivitatea muncii – indică eficienţa cu care este cheltuită o anumită cantitate de

muncă.

Productivitatea muncii = cifra de afaceri : număr total de personal

Cu cât productivitatea este mai mare, cu atât creşte eficacitatea muncii sociale.

CAPITOLUL IV

APLICAŢIE PRACTICĂ PRIVIND ELABORAREA ŞI ANALIZA

SITUAŢIILOR FINANCIARE ANUALE LA SC MOBIL SRL

SC MOBIL SRL, care are ca obiect principal de activitate comercializarea mărfurilor cu

amănuntul, a întocmit la 31 decembrie 2007 următoarea balanţă de verificare:

I. Întocmirea bilanţului pe baza datelor din balanţa de verificare:

JUDEŢUL CLUJ

UNITATEA SC MOBIL SRL

ADRESA loc. CLUJ NAPOCA sector

Str. CASTANILOR nr.6

Bl. ap. sc.

TELEFON 211258 FAX

NUMĂRUL DIN REGISTRUL

COMERŢULUI J12/1858/1993

FORMA DE PROPRIETATE 35

ACTIVITATEA PREPONDERENTĂ

(denumire grupă CAEN)

COMERŢ CU AMĂNUNTUL ÎN MAGAZINE

NESPECIALIZATE

COD GRUPĂ CAEN 5211

CODUL FISCAL 5869595

BILANŢ PRESCURTAT

Încheiat la data de 31 decembrie 2008

- lei -

DENUMIREA INDICATORULUI Nr.

rd.

Exerciţiul financiar

Precedent Încheiat

A B 1 2

A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE (ct.208-280) 01 3.000

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE (ct.211+212+231-281) 02 45.000 42.300

III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE (ct.263) 03

ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (RD. 01+02+03) 04 45.000 45.300

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. STOCURI (ct.301+345+371-378-4428) 05 8.710 13.921

II. CREANŢE

1. Creanţe comerciale (ct.411) 06

2. Alte creanţe (ct. 431+437+441+4424+444+446+456+461) 07 1.904

TOTAL (rd. 06+07) 08 8.710 1.904

III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT

(ct. 508)

09 6.500

IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (ct. 512+531+532) 10 13.290 82.888

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL (rd. 05+08+09+10) 11 22.000 105.213

C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471) 12 2.300

D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O

PERIOADĂ DE UN AN

1. Împrumuturi datorate instituţiilor de credit (ct. 162) 13 2.000 2.000

2. Datorii comerciale (ct.401) 14 8.600

3. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru

asigurările sociale (ct.

167+421+431+437+441+4423+444+446+456+457+462+519)

15 45.000 108.213

TOTAL: (rd. 13 la 15) 16 47.000 118.813

E. ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV DATORII

CURENTE NETE (rd. 11+12-16-24)

17 -25.000 -11.300

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd.

04+17)

18 20.000 34.000

G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O

PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

1. Împrumuturi datorate instituţiilor de credit (ct. 162) 19 8.000 6.000

2. Datorii comerciale (ct. 401) 20

3. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru 21

asigurările sociale (ct.

167+421+431+437+441+4423+444+446+456+457+462)

TOTAL: (rd. 19 la 21) 22 8.000 6.000

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI

CHELTUIELI (ct.151)

23

I. VENITURI ÎN AVANS (ct. 472) 24

J. CAPITAL ŞI REZERVE

I. CAPITAL (ct.101) 25 10.000 20.000

- din care vărsat 26 10.000 20.000

II. PRIME DE CAPITAL (ct. 104) 27

III. REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105) Sold C 28

Sold

D

29

IV. REZERVE (ct. 106) 30 2.000 8.000

V. REZULTATUL REPORTAT (ct. 107) Sold C 31

Sold D 32

V. REZULTATUL EXERCIŢIULUI (ct. 121) Sold C 33 40.000 115.379

Sold D 34

Repartizarea rezultatului (ct. 129) 35 40.000 115.379

TOTAL CAPITALURI PROPRII (rd. 25+27+28-

29+30+31-32+33-34-35)

36 12.000 28.000

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

(numele, prenumele, semnătura şi ştampila unităţii) (numele, prenumele

şi semnătura)

BADEA ADRIAN COLDEA IOAN

II. Întocmirea contului de profit şi pierdere:

JUDEŢUL CLUJ

UNITATEA SC MOBIL SRL

ADRESA loc. CLUJ NAPOCA sector

Str. CASTANILOR nr.6

Bl. ap. sc.

TELEFON 211258 FAX

NUMĂRUL DIN REGISTRUL

COMERŢULUI J12/1858/1993

FORMA DE PROPRIETATE 35

ACTIVITATEA PREPONDERENTĂ

(denumire grupă CAEN)

COMERŢ CU AMĂNUNTUL ÎN MAGAZINE

NESPECIALIZATE

COD GRUPĂ CAEN 5211

CODUL FISCAL 5869595

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

Încheiat la data de 31 decembrie 2008

Denumirea indicatorului Nr.

rd.

Exerciţiul financiar

Precedent Încheiat

A B 1 2

1. VENITURI DIN VÂNZĂRI ŞI PRESTAŢII

(ct.701+704+707+758)

01 580.000 871.600

2. Variaţia

stocurilor

(ct.711)

Sold creditor 02

Sold debitor 03

3. Producţia imobilizată (ct.722) 04

4. Venituri din provizioane (ct.781) 05

5. VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL

(rd.01+02-03+04+05)

06 580.000 871.600

6. CHELTUIELI DIN EXPLOATARE – TOTAL

(ct.601+607+635+641+645+658+681)

07 530.300 740.189

7. REZULTATUL DIN EXPLOATARE

- Profit (rd.06-07)

- Pierdere (rd.07-06)

08

49.700 131.411

8. VENITURI FINANCIARE (ct.768) 09 400 550

9. CHELTUIELI FINANCIARE (ct.668) 10 1.400 3.500

10. REZULTATUL FINANCIAR

- Profit (rd.09-10)

- Pierdere (rd.10-09)

11

1.000 2.950

11. REZULTATUL CURENT (rd.08+11) 12 48.700 128.461

12. IMPOZITUL PE VENIT (ct.691) 13 8.700 13.082

13. REZULTATUL EXERCIŢIULUI (rd.12-13) 14 40.000 115.379

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

(numele, prenumele, semnătura şi ştampila unităţii) (numele, prenumele

şi semnătura)

BADEA ADRIAN COLDEA IOAN

III. Calcularea şi analiza unor indicatori economico-financiari:

1. Lichiditatea curentă = active circulante : datorii sub 1 an = 105.213:118.813=0,88;

2. Lichiditatea imediată = (active circulante – stocuri) : datorii sub 1 an = (105.213-13.921):

118.813=0,76

Întrucât cei doi indicatori de lichiditate au valoarea mai mică decât 1, pot exista dificultăţi în

achitarea datoriilor scadente.

3. Gradul de îndatorare = datorii curente : total pasiv=118.813:152.813=0,77

Valorile optime ale acestui indicator se situează în intervalul 0,25-0,75.

4.Solvabilitatea patrimonială = capitaluri proprii : total pasiv = 28.000:152.813=0,18

Solvabilitatea unităţii este slabă întrucât valoarea indicatorului se situează sub 0,3.

5. Rata rentabilităţii economice = profit din exploatare: total activ

=131.411:152.813x100=85%

Rata rentabilităţii economice este superioară ratei inflaţiei.

6. Rentabilitatea financiară = profit net : capitaluri proprii=115.379:28.000x100=412%

Rata rentabilităţii financiare este superioară ratei medii a dobânzii pe piaţă.

7. Fondul de rulment = active circulante – datorii pe termen scurt = 105.213-118.813= -

13.600

Fondul de rulment negativ semnifică faptul că resursele stabile sunt insuficiente pentru

acoperirea utilizărilor stabile, ca urmare o parte din activele imobilizate sunt finanţate din

datorii pe termen scurt. În această situaţie apare un anumit risc de insolvabilitate al unităţii.

CAPITOLUL IV

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

CONCLUZII

Situaţiile financiare anuale cuprind un sistem coerent de informaţii contabile, care pot

constitui o sursă importantă pentru elaborarea unei analize economico-financiare, care să

conducă la luarea unor decizii optime de către managementul entităţii economice.

Analiza situatiei financiare constituie un ansamblu de rationamente si judecati pe baza carora

se dezvaluie:

· laturile esentiale ale situatiei financiare;

· legaturile dintre fenomenele financiare reflectate în cadrul bilantului;

· tendinta lor de dezvoltare.

Analiza financiară pune în lucru demersuri de investigare care se aplică asupra surselor de

informaţie contabilă ( bilanţ, cont de rezultate, situaţia fluxurilor de numerar, situaţia

modificărilor de capital, anexe şi note) sau extra – contabilă.

Atenţia analiştilor financiari se focalizează cu precădere asupra a trei aspecte majore asupra

activităţii şi situaţiei entităţii luate în studiu:

(1) studiul privind finanţarea – natura şi compoziţia resurselor, stabilitatea acestora,

costuri şi riscuri financiare ataşate acestora,

(2) studiul utilizării resurselor – alocare, structură, nivel şi variabilitate,

(3) studiul asupra rezultatelor care permit degajarea riscurilor economice.

Bibliografie:

1. Capron, M. - Contabilitatea în perspectivă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994

2. Călin, O. Ristea, M. - Bazele contabilităţii, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A.,

Bucureşti, 2003

3. Colasse, B. - Contabilitate generală, Ediţia a 4- a, Ed. Moldova, Iaşi, 1995

4. Ristea, M (coord.) - Contabilitatea societăţilor comerciale, vol. II, Ed. CECCAR,

Bucureşti, 1996

5. http://en.wikipedia.org/

BIBLIOGRAFIE