interviu eugen negrici, 20 februarie 2009

5/13/2018 Interviu Eugen Negrici, 20 Februarie 2009 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/interviu-eugen-negrici-20-februarie-2009 1/10

F o

t o g r a

f i i d e R a r e [ A v r a m



23

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009

„I-am puscu fundul pe ghea]`“

Pentru cine v-a citit c`r]ile, „s`m\n]a de scandal“ exista demult \n opera dvs., de la Sis-tematica poeziei (unde reconstitui]i o „gra-matic` generativ` a poeziei“), de la Expresi-

vitatea involuntar` (unde discredita]i inten]ia auctorial`), chiar de la Poezia medieval` \nlimba român` (unde scrie]i despre „predispo-

zi]ia idealiz`rii“ [i „tendin]a intensific`rii senza]iilor“). De ce Iluziile literaturii române a avut parte, \n ciuda acestui fapt, de reac]ii at\t de radicale [i polarizate?

C`r]ile pe care le pomene[ti nu au avut \ninten]ie provocarea [i drept ]int` spiritul

comun. E adev`rat c`, [i \n lumea noastr`, alitera]ilor, se instaleaz`, cu vremea, un esprit bourgeois ce se cere din c\nd \n c\ndzdruncinat, [i care cheam` de la sine cutremu-rul avangardei. Exist` destule mediocrit`]i ca-nonice \n jurul c`rora se \nal]` litaniile som-nolente ale adoratorilor [i un soi de lenevie in-terpretativ` care adopt` mecanic vechile re]ete

ale Sandei Marin. Imposibil s` nu te fi sim]it [itu agasat` de aceast` del`sare, de aceast` alune-care \n consim]ire care \mbie la viol [i detonare.Spre ceea ce ar fi putut con]ine „s`m\n]a descandal“ m-a t\r\t \n c`r]ile amintite doar logicaintern` a demonstra]iei. Dar [i curajul de a o\mpinge pu]in mai departe de punctul undesim]ul comun al primejdiei mi-ar fi [optit s` m`opresc. Era vorba \ns` de c`r]i ce implic` un a-

„Fi[a clinic` a intelectualului român“

Eugen Negrici

I N T E R V I U

Lansat` anul trecut, la Bookfest, cartea lui Eugen Negrici,Iluziile literaturii române a avut deja un al doilea tiraj, dovad` c`era a[teptat` [i semn al unei dezbateri de fond care nu a\nt\rziat. Majoritatea criticilor din toate genera]iile au scris

despre ea. Recent, Iluziile... a fost considerat`, „Cartea Anului 2008“, de un juriu format din redactorii României literare. În-tr-un interviu, Eugen Negrici vorbea despre ultima sa carte ca

despre «o istorie a amor]irii spiritului critic» scris` mai ales«pentru a respinge seduc]ia opiniei curente [i minciuna pioas`

a respectului».“ ( S.S. )



24

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009I N T E R V I U

nume grad de specializare [i care nu puneau \ndiscu]ie, ca \n cazul acestui studiu cu un titlu iri-tant, ansamblul literaturii române [i sensul evo-lu]iei ei (la care, nu-i a[a, cine nu se pricepe?).Trebuie s` recunosc c` to]i cei care au scris sau

s\nt pe cale s` alc`tuiasc` o istorie a literaturiiromâne nu s\nt \ntr-o situa]ie confortabil`. Cumar fi spus Nae Ionescu – „I-am pus cu fundul peghea]`“. Am [tiut de la un moment dat al re-dact`rii ei, c` aceast` carte va alege [i va des-p`r]i.

Pe unii „profesioni[ti“ i-a nemul]umit, \ncazul noii dvs. c`r]i, apelul la semiotic` [i es-tetica recept`rii. Care ar fi argumentele a-cestei preferin]e?

Poate nu [tii, dar cariera mea universitar` a

\nceput cu seminarii [i cursuri de lingvistic` ge-neral`, limb` român` contemporan`, istorialimbii române literare, stilistic`, poetic`, semio-tic`. Ani \ntregi am h`l`duit printre cuvintele [isintagmele limbii [i m-am deprins s` pornesc\ntotdeauna de la ele. Cursul de istoria limbii li-terare (care mi-a \nlesnit re\ntoarcerea la litera-

tur`) l-am conceput ca pe o istorie a expresiei,ca pe o aventur` a cuvintelor puse \n slujba lite-raturii. C\nd, atin[i de febra european` a \nno-irii metodelor, criticii no[tri de \nt\mpinare (im-presioni[ti, fire[te) se c`zneau, prin anii ‘70, s`

conceap` [i ei fenomenul artistic din direc]iaexpresiei, eu eram deja acolo.{i eram prin sute[i sute de ore de aprofundare a lui Jakobson,Eco, Todorov, Roland Barthes, a formali[tilor ru[i etc. A[a c`, oric\t de bine a[ juca rolul criti-cului de \nt\mpinare, eu voi r`m\ne fidel herme-neuticii, poeticii [i semioticii. Nu pot s` concepactul critic \n afara procesului recept`rii [i, \nfiecare moment al desf`[ur`rii lui, am \n mintemodelul Jakobsian al actului comunicativ. Refuzs` m` consider altceva dec\t un destinatar impli-

cat [i activ, \ntruc\t [tiu c` nu exist` dec\t atri-buire de sens (nu [i decodare), c` textul trebuiepus \n starea de semioz` deschis`, c` importantnu e s` identifici o structur`, ci s` realizezi ostructurare. Mi se par, acestea, ast`zi, adev`rurielementare ale actului interpretativ, puncte c\[-tigate [i care ar fi trebuit asumate de mult [i decritic`. S\nt uimit c` ele mai produc mir`ri [i c`\nc` ne mai b`l`cim \n aproxima]ii.

Un bemol pus

entuziasmelor infantile Karen Armstrong scrie \n Scurt` istorie amitului: „exist` un ascetism emo]ionant [ichiar eroic \n respingerea actual` a mitului“.V` sim]i]i vizat sau rezerva dvs. se refer` strict la mitizarea [i tabuizarea conjuncturale [iexcesive \n literatur`?

Nu efortul de respingere, ci mai cur\ndacela de protejare a mitului poate fi asociat pre-zen]ei unui ascetism eroic de vestal` ce \n-tre]ine focul [i legenda. S\nt legende care me-

rit` ap`rate [i \ntre]inute, de[i efortul e inutil [idonquijotesc. Sub alte haine [i \ncarn`ri, mitulse \ntoarce dup` fiecare izgonire. Mecanismelepropulsoare r`m\n intacte, c`ci \n spatele lor seafl` for]a spaimelor ancestrale. C\t prive[te „res-pingerea mitului“, ea e o ini]iativ` care producemai cur\nd o excita]ie euristic` de moment. Ead` o satisfac]ie din categoria satisfac]iilor mes-chine, de[i o putem asimila unui impuls eroic

■ Eugen Negricis-a n`scut la 28 noiembrie

1941, \n R\mnicu V\lcea. Estecritic, istoric literar [i profesor

de literatur` român`contemporan` la Facultatea deLitere, Universitatea Bucure[ti.

A publicat urm`toarele volume: Antim. Logos [i personalitate

(Editura Minerva, 1971; edi]ia aII-a rev`zut`, Editura DU Style,

1997); Nara]iunea \n

cronicile lui Grigore Ureche [i Miron Costin (EdituraMinerva,1972, Premiul

Asocia]iei Scriitorilor dinBucure[ti; edi]ia a II-a, Editura

DU Style, 1998); Expresivitateainvoluntar` (Editura CarteaRomâneasc`, 1977); Figura spiritului creator (EdituraCartea Româneasc`, 1978,

Premiul Uniunii Scriitorilor dinRomânia); Imanen]a literaturii

(Editura Cartea Românesc`,1981); Introducere \n poezia

contemporan` (Editura Cartea

Româneasc`, 1985, PremiulUniunii Scriitorilor din

România); Sistematica poeziei(Editura Cartea Româneasc`,

1988; edi]ia a II-a, EdituraFunda]iei Culturale Române,

1999); Poezia unei religii politice. Patru decenii de agita]ie [i propagand` (o

antologie a poezieiproletcultiste, cu o prefa]` de

Eugen Negrici, Editura Pro,1995); Poezia medieval` \n

limba român` (Editura Vlad&Vlad, Craiova, 1996,

Premiul Uniunii Scriitorilor dinRomânia, Premiul Soros);

Literature and propaganda incommunist Romania (The

Romanian Cultural FoundationPublishing House, 1999); Literatura român` subcomunism, vol. I, Proza

(Editura Fundatiei Pro, 2002), vol. II, Poezia (Editura

Funda]iei Pro, 2003).



25

DILEMATECA ● FEBRUARIE 2009 I N T E R V I U

de c`utare cu orice pre] a adev`rului. În carteaaceasta, eu nu demitizez, nu introduc literaturaromân` \n mecanismul previzibil [i simplu] aldemitiz`rii, ci caut s` relev circumstan]elepsihologice care fac [i vor face posibile ta-

buizarea [i mitizarea. Am conceput-o ca s` pun`pe g\nduri, nu s` schimbe. Accentul cade me-reu pe descrierea circumstan]elor care de-clan[eaz` mecanismul psihologic al compen-s`rii-idealiz`rii. Ea pune cel mult un bemol en-tuziasmelor infantile indic\nd \mprejur`rile care\nlesnesc exuberan]a. At\t doar c` la un popor ca al nostru, ie[it cu greu din feudalism, cu ocultur` venit` t\rziu \n circuit european [i ame-nin]at` grav la jum`tatea secolului al XX-lea cuaneantizarea, aceste \mprejur`ri \nlesnesc gene-

ralizarea entuziasmului, narcoza de durat` a spi-ritului critic. În ce sens „tirania Formei oblig` la o lec-

tur` subaltern`“? E vorba de vechea mea simpatie pentru va-

lorile neinten]ionate [i e vorba de mai vecheamea antipatie fa]` de inten]ia artistic`, fa]` deambi]ia adecv`rii ori a contrazicerii unui cod alepocii (din care decurge obsesia Formei). Încarte m` exprim pu]in mai nuan]at: „Tiranic`,

voin]a de Form`, adic` inten]ia artistic`, pretin-de s` fie respectat`; ea oblig` la o lectur` subal-tern` care \l \nham` pe cititor, \i reduce posi-bilitatea de mi[care, \i inhib` fantezia [i \l \mpin-ge la o ne\ntrerupt` [i obositoare raportare ladorin]ele artistice ale autorului, la identificareamobilurilor lui. Ea atenteaz` la voca]ia – fireas-c` – a libert`]ii de lectur` [i ne semnaleaz` pre-zen]a ap`s`toare a unei grile retorico-ideo-logice“. E subiectul unei c`r]i pe care, dac` voiavea puterea s` o termin, o voi numi, poate , De-

spre perimare [i despre \nnoirea obiectului. Înea voi distinge valorile artistice de valorile ex-

presive („vinovate“ de senza]ia de „perenitate“)[i voi defini lectura \n profit ca pe una de \n-noire (c\nd obiectul nu e un produs artistic, dar \l transformi \ntr-unul artistic prin complici-tatea formatoare a artei) sau ca pe una dere\nnoire (c\nd obiectul perimat se re\ncarc`de semnifica]ii printr-o lectur` intertextual`,dinspre prezent spre trecut, pe vertical` sauanalogic`, pe orizontal`).



26


Între „viol na]ional“ [i „cultul c`r]ii“

Vorbi]i de un „viol na]ional f`r` precedent

\n istorie“ al regimului comunist asupra „fiin- ]ei na]ionale“. Exist` urm`ri – vizibile – \n li-teratura român` de azi?

Chiar a[a a fost. Dar c\]i din cei care nu aucunoscut direct sau din [oaptele \ngrozite alep`rin]ilor perioada rusific`rii [i bol[eviz`rii Ro-mâniei dup` 1948 s\nt gata s` accepte amploa-rea tragediei [i mai ales urm`rile ei. Meca-nismele mistificatoare ale memoriei [i incapa-citatea fiin]ei umane de a accepta oroarea au \n-dulcit imaginile. Acel viol na]ional f`r` prece-

dent \n istorie a existat [i nimic nu a mai decursfiresc dup` el. Soarta literaturii române [i chiar temele ei au depins direct de hot`r\rile unor plenare [i s\nt gata s`-i demonstrez, cu calenda-rul \n m\n`, lui Dan C. Mihìlescu – care s-aar`tat indignat de aceast` „enormitate“ – c` a[aa fost. Dac` nu a[ fi fost parte din proces [i a[ fi

venit din alt` parte a planetei s` explorez a-ceast` lume a literaturii române[ti a[ zice c` ur-m`rile au fost din cele mai interesante. S-a scriso literatur` a stratagemelor [i a formulelor de-fensive de protec]ie; pentru deghizarea in-

ten]iilor au avut loc o migrare a func]iilor [i ometamorfoz` a genurilor. Romanul a preluatfunc]iile jurnalismului politic [i ale isto-riografiei, poezia, achizi]ion\nd structuri epice,a preluat func]iile reportajului; s-a produs o mi-grare a func]iilor politicului \n spa]iul criticii de\nt\mpinare, devenite nefiresc de puternic`.Din dorin]a de a limita [i a atenua impactul ade-

v`rului (social, politic, istoric), de a proteja cen-zura, dar [i de a face bine unui public \nsetat deadev`r, s-au ivit pe lume produse artistice cu un

caracter contorsionat, fetu[i f`r` [ansa dìnuirii.Dup` dezastrul pe care l-au l`sat \n urm` ideo-logizarea total` a literaturii \n primii ani de co-munism, epurarea [i lichidarea marilor scriitori[i pogromul c`r]ii române[ti, literatura românà c`p`tat un curs \ntruc\tva previzibil. P\rjolul al`sat \n urm` un cititor \nsetat de literatur` (cel



27


mai comprehensiv din toat` istoria c`r]ii româ-ne[ti) [i o literatur` de ref`cut. S-au produs odesc`tu[are treptat` din chingile realismului so-cialist, o reg`sire [i o refacere lent` a premiselor

vie]ii literare (specii literare, atitudini, stiluri,

tipologii). La \nceput s-a ivit o literatur` reca-pitulativ` [i cantitativ` (care a reciclat, a reziditcu c`r`mizile r`mase dup` dezastru). Din o-roare fa]` de determinismul simplist [i de tipi-citatea realismului socialist, s-a ad\ncit \n proz`complexitatea nara]iunii, iar \n poezie eul po-etic [i materia mundi au intrat \n raporturicomplexe. Impulsul spre estetic al literatuiiromâne a fost de neoprit. Iar \ncercarea de re\n-doctrinare ideologic` din 1971 nu numai c` nua izb\ndit, dar a [i accelerat procesul de moder-

nizare. P\n` [i literatura aservit` a cunoscut otendin]` de modernizare [i a r`spuns unui im-puls estetic. Procesele \ncepute au fost des`v\r-[ite [i s-a atins punctul extrem al emancip`riiprozei de rigorile realismului canonic [i ale dog-matismului. Literatura se va gr`bi apoi s` ocupealte ni[e [i, de altfel, \ntr-un anume fel, \ntreagaliteratur` român` de dup` 1964 a fost o lite-ratur` de ni[e. {i asta p\n` ast`zi, pentru c`, depild`, poezia pe teme religioase [i proza mize-rabilist` de dup` 1990 reprezint` o literatur` deni[` (imposibil` \ntr-un regim pudibond [i a-teu). Dac` exist` [i alte urm`ri vizibile, \n lite-ratur`, ale acelui viol asupra fiin]ei na]ionale?Da, [i ele constituie, \n bun` m`sur`, subiectulc`r]ii despre Iluziile literaturii române.

„Cultul c`r]ii \n comunism“ n-ar trebui s` aib` ca urmare anumite forme de temeinicie – \n [tiin]ele umaniste, cel pu]in, pe care lereg`sim azi doar ca excep]ii?

Cultul c`r]ii de literatur` este un caz parti-cular al cultului c`r]ii \n general. Circumstan]eleistorico-politice ale na[terii lui (rememorate de

mine) au favorizat dup` 1960 [i alte impulsurisimilare, toate reperabile \n domeniile expuse\n anii ’50 interven]iilor criminale ale PMR [i aleocupan]ilor sovietici. {i chiar supuse \nc` unuicontrol ideologic, istoria, istoriografia literar`,arheologia, folcloristica, filozofia au constituit a-trac]ii magnetice pentru numero[i tineri. Erajinduit`, p\n` [i \n cercurile activi[tilor de par-tid, profesiunea de scriitor, poe]ii [i prozatorii

]`rii erau privi]i cu sfial` [i respect. A fi intelec-tual era onorant [i profesioni[tii deveniser` mo-dele admirate [i iubite de un foarte mare num`r de cititori. Cercul cititorilor se l`rgise enorm.Copiii de ]`rani colectiviza]i nu aveau o alt` [an-s` \n afara aceleia de a fi trimi[i la ora[ [i de adeveni ceva acolo. S-a format destul de repedeo elit` capabil` s` o \nlocuiasc`, \ntr-o surprin-z`toare m`sur`, pe aceea exterminat` \n anii’50. {i care avea ceva \n plus: sentimentul ener-gizant al prezen]ei obstacolului. G\ndul secretal particip`rii la o \nfruntare cu for]ele obscu-rantiste (\nc` puternice, dar nu uciga[e), pen-tru salvarea a ceea ce se putea salva, ne motiva[i d`dea un soi de \ncordare [i de determinareactelor noastre. Dup` 1964 [i p\n` la Revolu]ie,

progresul [tiin]elor umaniste a fost evident [i,ast`zi, \n plin proces de destr`mare a inte-resului pentru cercetare [i performan]`, \l pri-

vim cu nostalgie, mul]umindu-ne cu contribu]iim`runte [i – cum vede]i – cu corectarea exce-selor datorate ideologiei [i miturilor compensa-toare. R`sfoiesc uneori Sistematica poeziei [is\nt uimit de rigoarea pe care m` sim]eam obli-gat s-o probez. N. Manolescu va avea, poate,



28


peste ani, acela[i sentiment recitindu-[i parteadin Istoria sa critic` redactat` \nainte de 1989, \nraport cu restul. În interviul dat dlui {imonca amsc`pat un oftat de obid`: „Îmi pare r`u c` amscris aceast` carte“. Str\ngere de inim` [i sen-

timente amestecate am avut, de fapt, \n fiecaremoment al redact`rii ei [i m-am sim]it ca un eroual teatrului clasic, \ntre datorie [i sentiment.

Vi se pare preferabil`, azi, insolen]a incul-t` [i gr`bit`, „\ncremenirii \n admira]ie“ pecare o diagnostica]i \n lumea noastr` litera-r`?

E posibil ca insolen]a incult` [i gr`bit` – cum bine o nume[ti, ca [i tot ce ]ine de maneli-zarea na]iunii din ace[ti ani de capitalism s`l-

batic s` genereze, la un moment dat, sentimen-tul vacuit`]ii [i al frustr`rii [i, poate, chiar unsentiment al primejdiei similar celui care a pus\n mi[care, \n comunism, mecanismul psiho-logic al compens`rii-idealiz`rii. A[a \nc\t am pu-

tea fi sorti]i s` constat`m c` paralizia spirituluicritic se va croniciza [i va intra \n fi[a clinic` a in-telectualului român.

„St`p\ni de sclavi [i protectori“

Reg`si]i, \n lumea cultural` de azi, sindro-mul „st`p\ni de sclavi [i protectori“? Mai are el

for]a de pe vremuri? Specia st`p\nului de clan [i a protectorului a

c`p`tat o anume vizibilitate mai ales \n socie-t`]ile [i comunit`]ile puternic [i silnic ierarhi-zate. Dar ea a existat [i va exista mereu. Nevoiade protec]ie apar]ine speciei noastre [i ea va in-

venta f`r` \ncetare st`p\ni genero[i, eroi sal- vatori, zei [i dumnezei. Polarizarea strict` a vie]ii literare din vremea ultimelor decenii decomunism (folosit`, ca diversiune, de putere \nfolosul ei) a coagulat „clanuri“ [i a ivit st`p\ni declan atotputernici [i capricio[i. Ea s-a ar`tat a ficonvenabil` multora [i providen]ial` pentruc\]iva. Socotind c` mai pot scoate ceva profitdin cutele politicii culturale, cei cu instinctulputerii au \ncercat, f`r` mare succes, s` pre-lungeasc` sau s` n`scoceasc` [i dup` 1990 ostare de beligeran]` (v. Observatorul cultural

vs România literar`; România mare sau Lite-ratorul vs România literar` etc.). Fire[te, con-duc`torii de reviste prestigioase, uniuni decrea]ie, institu]ii culturale [i academice, edituri

vor continua s` fie adula]i, firitisi]i, prezen]a lor \n spa]iul cultural va exercita un anume soi deatrac]ie [i va activa instincte subalterne. {i ve-

chii zei ai anilor ’70 [i ’80 (Manolescu, Simion...)se vor mai bucura o vreme de un rest de lumin`de sanctuar. Respectul clientelar va pieri \ns`cur\nd sub valul noilor genera]ii, produse aleunor profunde muta]ii culturale. Poate c` aveadreptate Nietzsche s` constate c` oamenii nude adev`r au nevoie, ci de bine. V-a]i imaginatcum s-au sim]it cercet`torii c\nd s-au hot`r\t s`fac` analiza cu C14 a giulgiului de la Torino? {i,



29


mai mult, c\nd s-au v`zut soma]i s` publice re-zultatele?

A]i prev`zut din capul locului e[eculrevizuirilor – [i ultima dvs. carte asta e, pano-ramic [i genera]ional – „\ntr-o cultur` cu trei

disiden]i [i jum`tate [i o lung` istorie de co]-c`rii [i compromisuri oribile“? Pot s` citesc cu un plus de simpatie cartea

unui ins care a \nfruntat regimul comunist saufascist din ra]iuni ce ]in de statutul lui de fiin]`liber`. {i nu din alte cauze strict personale oripentru a compensa, prin v\lv`, pu]in`tatea. Dinpricina abilit`]ii regimului ceau[ist care ne-at`iat tendoanele [i ne-a tulburat min]ile cudrogul na]ionalismului, disiden]ii veritabili potfi num`ra]i pe degete. Tot pe degete \i putem

num`ra [i pe scriitorii no[tri cu adev`rat impor-tan]i. Trierea lor pe criterii strict morale l-ar fil`sat pe cel care a l`sat destui pe-afar`, pe N.Manolescu adic`, f`r` istorie. {i a[a zvonurile,b`nuielile, specula]iile de tot soiul, poate chiar ced`rile reale din momentele de sl`biciune aleautorilor au dus la ignorarea de c`tre critic` aunor c`r]i excep]ionale precum Supunerea luiE. Uricaru (ca [i probabil a celor ce vor urma),sau la boicotarea unei Istorii... cople[itoare prininforma]ie precum aceea a lui Marian Popa carea fost totu[i consultat` discret [i folosit` intens(ca de altfel [i Istoria... lui C`linescu \n epocaprohibi]iei) de mai to]i autorii mai noi de studii,articole [i istorii mai mult sau mai pu]in critice.

L-a]i reciti altfel pe Kundera azi, dup` deconspirarea lui ca informator?

Campania de denigrare a lui Kundera ar fiputut fi ridicol` dac` nu ar fi fost de-a dreptulinfect` \n esen]a [i consecin]ele ei.

„Paradigmele literare nu

se schimb` ca m`nu[ile“Optzeci[tii n-ar trebui citi]i – azi – unulc\te unul, ca s` vedem, de pild`, ce minuna]i

povestitori s\nt Nedelciu, Gro[an, C`rt`rescu,\n anumite c`r]i ale lor?

Cum s`-i citim altfel dec\t unul c\te unul saunumai pe c\te unul? Falanga optzeci[tilor s-a de-str`mat de mult ori [i-a pierdut atributele o-fensive. A mai r`mas din spiritul ei doar o vag`

solidaritate de grup, coeziunea necesar` uneidefensive strategice f`r` mari pierderi. Un fel derepliere organizat` pe noi „aliniamente“, cumse exprimau comunicatele germane prin 1944.De altfel, nici \n anii lor de glorie [i \n care maiscriau nu sem`nau mai deloc unul cu altul. {iapropo de asta, \n capitolul pe care \l intituleaz`f`r` s` clipeasc` [i f`r` dubii teoretice, „Post-

modernismul. Genera]ia ’80“ , Nicolae Ma-nolescu enumer` imprudent, dup` Radu G. }e-posu, at\tea „orient`ri artistice [i morale“, at\teadiferen]e \n interiorul grupului [i chiar at\teaasem`n`ri cu precursorii (genera]ia ’60, vezi So-rescu), \nc\t te \ntrebi ce i-a putut uni \n afarasentimentului apartenen]ei la un cenaclu no-rocos, [i cum at\tea voci distincte pot provoca o„schimbare de paradigm`“. Str\nse la un loc, de



30


la unul [i de la altul, pentru a sugera omogeni-tatea [i stilul de grup, principalele tr`s`turi ale„postmodernismului poetic românesc“, citatede critic \n Istoria... sa („nonidentificarea emo-]ional`, discursivitatea, luciditatea, ludicul, li-

vrescul, prozaicul, \nclina]ia retro [i intertextua-litatea“), se g`sesc risipite [i pot fi reperate f`r`excep]ie [i \n literatura anterioar`. Atunci ceapar]ine cu adev`rat [i exclusiv „postmodernis-mului“ (acela din anii comunismului ceau[ist!?)c\nd, dup` cum recunoa[te criticul \nsu[i, c\-teva r\nduri mai jos, „interdisciplinaritatea, mul-ticulturalismul [i restul trebuie s` mai a[teptetrecerea unei genera]ii“. Tr`s`turile definitorii

s-ar g`si a[adar doar \n crea]ia genera]iei urm`-toare. Dar ca s` se impun` postmodernismul,nu o genera]ie ar fi trebuit s` se schimbe, ci oor\nduire social`. Mi-e foarte greu s` cred c` pa-radigmele literare se schimb` ca m`nu[ile [i

odat` cu fiecare genera]ie, cum consider` cri-ticul \ncheindu-[i acest scurt capitol teoretic:„O nou` paradigm`, dup` mai bine de un sfertde secol, este foarte probabil`. Postmodernis-mul \nsu[i \ncepe s` apar]in` trecutului“. Cualte cuvinte, postmodernismul, ap`rut \n chipmiraculos \n comunism, nu a mai putut supra-

vie]ui dec\t c\]iva ani \n libertate, \n noile con-di]ii socio-politice [i singurele care ar fi fost, laurma urmelor, \n m`sur` s` preg`teasc` post-modernitatea.

S\nte]i optimist \n privin]a fenomenelor re- petabile \n literatura român`? Mai apuc`m oepoc` fast`, ca s` nu zic „de aur“?

Cum a]i [i ghicit, s\nt mai degrab` pesimist.Deocamdat` constat c` binele nu ne prie[te.Relativa stabilitate politic` de azi, sub semnuldemocra]iei, oricum ar fi ea, sentimentul con-fortabil de siguran]` pe care ni-l ofer` umbrelaNATO [i prezen]a \n preajm` a familiei euro-pene proteguitoare ar fi trebuit s` aib` conse-cin]e spectaculoase \n plan cultural, s` dezl`n-]uie energii. Cu at\t mai mult cu c\t ie[isem dinbezn`. Ori condi]ion`rile de felul acesta nufunc]ioneaz` ([i istoria ne arat` c` nu prea func-]ioneaz`, \n general), ori \ntregul sistem de

valori s-a schimbat [i \nse[i modelele culturales\nt cu totul altele dec\t cele la care ne g\ndim,[i noi ne afl`m \ntr-o eroare de adecvare. Dac`lu`m \n calcul apari]ia unei noi paradigme cul-turale [i a unor noi modele, o epoc` fast` poates-a [i instalat, iar noi, cu sistemul nostru de ra-port`ri [i cu ocheanul nostru pr`fuit nu oputem vedea.

O fiin]` pl`p\nd` [i... primejduit`

Vi se pare c` problemele literaturii de azi se rezum` la lipsa de miz`, „mimarea fic]iu-nii“, lipsa de orizont? Nu cumva toate acestea

definesc (nu pentru prima dat`) lumea \nce- putului de mileniu?



31


În afara, poate, a unei degrab-trec`toare su-rescit`ri, un \nceput de mileniu nu a repre-zentat mai nimic pentru istoria culturii. Mari a[-tept`ri, \ns`, a trezit. {i dac` a[tept`rile au fostpoten]ate cu ingrediente escatologice, ele au

produs cultur` sau ceva ce a putut fi ulterior in-terpretat ca atare. M` g\ndesc la felul cum s-aacoperit Europa cu sute de biserici [i catedrale\n a[teptarea anului fatidic 1000, ca ultim` tran-zac]ie cu Dumnezeu. Pentru cultura noastr`,anul 1990 [i nu 2000, ca \nceput al unei libert`]i\ndelung a[teptate, ar fi putut reprezenta \n-tr-adev`r ceva. Ce s-a \nt\mplat \ns` dup` 1990[i p\n` ast`zi este consecin]a dezmeticirii ane-

voioase, a neputin]ei scriitorilor no[tri de a su-pravie]ui \n excesul de oxigen al libert`]ii, de-

prin[i, cum erau, s` respire aer pu]in [i toxic.Unii s-au sufocat instantaneu, al]ii s-au zb`tut o vreme constat\nd c` puterea lor de crea]ie e pesf\r[ite [i c` roiesc \n jur tineri gr`bi]i s` intre, \nlocul lor, \n a[ternuturile Gloriei. Cele mai mul-te dintre problemele literaturii de ast`zi („lipsade miz`“, „mimarea fic]iunii“, „lipsa de orizont“[i altele) au o leg`tur` cu aceast` b\jb\ire \n lu-mina tulbure a zorilor [i cu aceast` grab` de a

ocupa locuri p`r`site [i a o face cu ajutorul unor improviza]ii [i expediente. În 20 de ani, pu]inenume [i pu]ine c`r]i cu adev`rat importantes-au impus [i nici p\n` azi nu s-a g`sit cineva s`ri[te marele pariu, s`-[i arunce \n fa]` miza cea

mare a unui roman, aceea de a descoperi „ceeace doar un roman poate s` descopere“, singura – dup` Kundera – ra]iune de a fi a unui roman.Nu am pierdut nici \ncrederea, nici r`bdarea [icred c` nici ]ie nu ]i-a disp`rut speran]a. Dar,m` \ntreb din nou dac` nu avem cumva am\n-doi idealuri [i deziderate vechi, aduse cu noidintr-o lume pe punctul s` dispar`.

Ave]i, \n multe dintre c`r]ile dvs. – dar \nIluziile literaturii române mai mult ca oriunde

– un ton ironic [i amar. Cum v` p`stra]i in-

tact` pl`cerea de a citi? Nu prea [tiu ce explic` tonul acela ironic [iamar. Poate c` asta se \nt\mpl` atunci c\nd a-jungi \ntr-un loc al demonstra]iei \n care sim]ic` e[ti pe punctul s` r`ne[ti o fiin]` pl`p\nd` [iadesea primejduit`, cum e literatura poporuluit`u.

■

interviu realizat de Simona Sora

interviu eugen negrici, 20 februarie 2009

Documents