Interviu cu psihoterapeutul Dan Gogleaza

Interviu cu psihoterapeutul Dan Gogleaza

O discutie despre: educatia sexuala si divort, emigratie si prelucrarea trecutului - cu psihoterapeutul Dan Gogleaza

Motto: "Was immer ich tue, verndert die Welt! Ich bin die Welt, und die Welt ist ich!" Heinz von Frster

(Egal ce fac, schimba lumea! Eu snt lumea si lumea snt eu! - traducere libera)

Prescurtari:

AD : Alexandru Draghici

DG: Dan Gogleaza

AD - n Romnia pna n 1989 educatia sexuala si contraconceptionalele au fost interzise, masura prin care regimul ceausist a fortat natalitatea, de multe ori nedorita sau neplanificata. Avnd acest trecut persoanele venite din Romania au fost socate de deschiderea societatii germane n ceea ce priveste educatia sexuala si planificarea familiala. Ati putut observa efecte ale acestei frictiuni sau probleme de adaptare la pacientii romni avuti n terapie?

"Emanciparea sexuala si natalitatea stau ntr-o relatie invers proportionala"

DG - Nu se poate spune ca a fost interzisa oficial, doar proscrisa ca si psihoterapia de altfel, tabuizata, minimalizata, reprimata, prelucrata ideologic si tratata de sus cu puritanismul tipic moralei proletare. Toate acestea s-au petrecut numai n aparenta, deoarece a nu face educatie sexuala, n sensul de a nu emancipa, nseamna a manipula prin noninterventie, adica a cenzura si a profita de pe urma necunoasterii. Educatia n general este un segment al executivului puterii de stat si expresia a ceea ce ideologia dominanta crede ca snt nevoile umane. Omul nou vizat de comunisti avea o "misiune istorica", era "producatorul" propriului destin la comanda partidului, un paradox evident, iar femeia adulata n rolul ei de sporire a masei proletare. Lipsesc studiile asupra rolului femeii n comunism, desi acesta a fost unul major si comunistii au stiut sa se foloseasca abil de rolul ei de influenta n cadrul familiilor. Daca doresti sa emancipezi sau sa ai o societate pioasa si conservativa atunci nu trebuie dect sa ai mesajele cuvenite adresate femeilor.

Cum educatia sexuala influenteaza natalitatea, adica politica demografica, analiza ei si a interferentelor cu alte domenii ale vietii unei societati ne poate oferi o imagine inedita asupra sistemului. Emanciparea sexuala si natalitatea stau ntr-o relatie invers proportionala si nu pot fi discutate separat de celelalte probleme ale cuplului, de atitudinea fata de viata, familie, procreatie, de problemele psihoemotionale implicite intersectate cu cele culturale, religioase sau cu conflictele schimbarilor cu care ne confruntam.

nainte de a da vina numai pe suprastructuri sociopolitice ar trebui poate sa analizam si ceea ce au facut sau nu au facut oamenii de cultura, specialistii sau formatorii de opinie n acest sens. Daca vizati comparatia cu Germania, atunci sa analizam cum s-a desfasurat educatia sexuala n centrul Europei si mai ales cine a facut-o. Noua ne-au lipsit acei gnditori de tip "Aufklrer" (pentru care nu avem un cuvnt echivalent n romna), care si-au facut o datorie morala din iluminarea natiei lor.

"Primul mare "iluminist" pe tema sexualitatii a fost Sigmund Freud"

Primul mare "iluminist" pe tema sexualitatii a fost Sigmund Freud care a elaborat o teorie a sexualitatii, ce a intrat n conflict cu morala catolica. Drumul deschis de el a culminat n 1968 cnd, miscarea studenteasca europeana, a ncercat o fuziune a marxismului cu psihanaliza ntr-o viziune romantica, promovnd eliberarea sexuala de tabuuri sub lozinca "make love not war."

Sntem nca sub efectul tolerantelor sexuale declansate atunci, desi unele s-au bazat pe acceptii dovedite actual ca fiind false, cum ar fi ereditatea biologica a homosexualitatii.

Comparativ cu situatia Europei de vest, la noi educatia sexuala a fost limitata la reproducere, fiind si calea cea mai simpla de a face sa creasca natalitatea. Ce nseamna educatie sexuala daca nu n primul rnd a sti sa controlezi graviditatea? Cresterea placerii sexuale n detrimentul natalitatii nu era si placerea conducerii comuniste, astfel ca educatia a fost lasata pe seama transmiterii orale (Mundpropaganda) a unor acceptii complet eronate sau mituri apartinnd secolului XIX care au ntretinut fobii, obsesii si dezvoltat complexe.

Concret, daca esti lasat sa te descurci singur cu instincte puternice, cum este cel sexual, atunci urmezi cai ocolite sau "tragi cu ochiul" pe gaura cheii la intimitatea din dormitoarele adultilor sau al parintilor. Asta n cazul n care existau dormitoare separate si nu promiscuitatea obisnuita familiilor care nu puteau ncalzi iarna 2-3 camere, caz frecvent la generatiile de dupa razboi. Autoinitierea "prin gaura cheii" sau surprinderea parintilor "in actu" snt dupa Freud scenele originare ale unei viziuni deficitare asupra sexualitatii si sursa dezvoltarii unor comportamente nevrotice n general.

Romnii emigrati n Germania apartin mai multor generatii, nsa majoritatea au pastrat de regula aceleasi tabuuri. Desi acum snt mai bine informati, nu au devenit si mai deschisi. Depasirea tabuurilor este nceputul cresterii placerii prin trecerea de la sentimentul de penibilitate, jena, rusine, la cel de stimulare a fanteziei erotice. Problemele sexuale snt declansate sau ntretinute de teama de a vorbi despre sex, de tabuizarea intimitatii si de lipsa prelucrarii problemelor, chiar de percepere a lor.

AD Vreti sa spuneti ca sntem o generatie nevrozata aflata nca sub presiunea unor teme neprelucrate suficient? Cum de nu ne dam seama?

"Prelucrarea trecutului colectiv a nceput la noi abia dupa decembrie 2006"

DG Din cauza circularitatii acestor fenomene: nu prelucram pentru ca nu ne dam seama sau ne dam seama (Einsicht) si nu prelucram pentru ca trebuie sa ne autoimplicam n prelucrare, adica a recunoaste vina proprie, asadar mai bine reprimam. Snt cam multe temele reprimate de generatiile mai vechi si acesta este unul din motivele de a continua reprimarea, de a te preface ca nu le ai. Atitudinea nu se va schimba dect partial si treptat si trebuie nceput cu cei care fac educatia: profesori, psihologi, medici, mass-media. ngrijorator este faptul ca s-a profitat de nesigurantele grave ale societatii postdecembriste si generatiile tinere nu au avut de la cine nvata ceea ce este o masura a normalitatii si fac excesele cunoscute.

Orice prelucrare ncepe cu dezvaluirea adevarului despre noi asa cum el este, a constientizarii dimensiunilor si implicatiilor indiferent de urmarile pentru persoanele implicate. Prelucrarea trecutului propriu sau a celui colectiv, nu poate fi facuta fara un cadru teoretic clar si adaptat la mentalitatea unei culturi, fara cunostinte, ipoteze, clarificarea sensului pentru care o faci si a finalitatii. Ea trebuie legata de scopul obtinerii unei constiinte largite de sine sau colective, de schimbare a erorilor de gndire si a premizelor care au determinat problemele, chiar de restabilire reperelor morale ale unei traditii.

Nu am n vedere aspectul religios sau ngust al moralitatii, ci o atitudine deschisa, cinstita si corecta fata de greselile trecutului. Prelucrarea trecutului colectiv a nceput la noi abia dupa decembrie 2006 prin atitudinea oficiala a statului romn de condamnare a comunismului si a Raportului Tismaneanu. Ea trebuie continuata si completata prin analize efectuate n cadrul fiecarei bresle profesionale sau institutii. Cum legea lustratiei nu s-a aprobat si adevarul din dosarele de la CNASAS este n unele cazuri trunchiat va fi un proces controversat care ne va preocupa urmatoarele decenii.

AD - Este binecunoscut faptul ca prelucrarea trecutului (Vergangenheitsbewltigung) este necesara igienei psihice fiecarui individ. In ce masura credeti ca neefectuarea ei afecteaza persoanele care au venit din Romania? Ma refer aici cu precadere la faptul ca multi au venit dintr-o societate totalitara, inchisa, care ne-a marcat constient sau inconstient.

"Prelucrarea trecutului este importanta pentru a nchide cercurile dependentelor de gndire"

DG Prelucrarea trecutului este importanta pentru a nchide cercurile dependentelor de gndire si a obisnuintelor unor cercuri vicioase nesanatoase, care ne mentin prizonierii propriilor promisiuni sau a dezvoltarii unor caractere deficitare.

Trecutul neprelucrat genereaza de regula nostalgii si daca se face prea trziu apar falsificarile. Apoi se ntretine mentalitatea ca poti ramne nepedepsit daca te afli destul de sus pe scara sociala, se reduc sansele statului de drept si ncrederea n dreptate.

Prelucrarea este dificila deoarece nu poti schimba fara dureri premizele unei gndiri care s-a autojustificat decenii si a format un sistem rigid (Rechtfertigungsystem) de justificari simpliste. Procedurile de "spalare a creierului" din trecut nu trebuie sa ni le imaginam ca atare, este vorba de a cenzura informatiile emanciparii prin reducerea explicatiilor la lozinci superficiale conforme bibliei marxiste si ale unor evanghelisti precum Ceausescu sau cei din Cuba, China, Corea, etc.

Alte dificultati snt cele legate de evolutia omului care si-a aparat cu forta nu numai uneltele ci mai ales produsele gndirii, am ucis pe cei de alte convingeri sau chiar ne-am sacrificat pentru reprezentari dovedite iluzii sau utopii. Interesant de remarcat n acest context este faptul ca gndirea sustinuta de vocea interna a fost la nceputurile ei atribuita unei forte exterioare (transcendentale), ntruct diferentierile cerebrale nu erau att de stabile nct sa suporte o introspectie, problema care se mentine si astazi.

Asadar constiinta de sine obtinuta n urma introspectiei si credinta ca sntem posesorii gndirii care se gndeste pe sine ca gndire, nu este mai veche de circa 3500 de ani. Sntem marcati neurobiologic de aceasta evolutie tardiva a constiintei dar si de un asa zis "defect" al constructiei cerebrale de a forma sisteme nchise pe principiul circularitatii. Este ceea ce eu denumesc sistemul autosugestiv de mentinere a vietii si care este unul fundamental n formarea lumilor interne. Va puteti imagina cte lumi si cte universuri existentiale se pot prabusi dramatic la o prelucrare?

Principiul circularitatii este universal si la nivel psihologic implica co-responsabilitatea participarii la orice actiune si o responsabilitate integrala a interpretarii actelor celorlalti. O extensie a lui este reciprocitatea si reversibilitatea actelor umane: "o mna spala pe alta." Cum acest principiu elimina scuza nevinovatiei si inocentei, aplicarea lui intra n conflict si destabilizeaza lumile interne deja fixate prin sistemul propriilor recompensari (Selbstbelohnungsystem). Acest sistem de mentinere a propriului status quo mpiedica att autoanaliza sincera ct si comunicarea deschisa dintre oameni prin voalul protectiv format din reprezentarile subiective despre adevar, dreptate sau bine. Nenorocirea cea mai mare este data de faptul ca tocmai acest voal protectiv este perfectionat permanent din cauza recurentei sale pozitive asupra crearii senzatiei de confort sau a sentimentului fericirii. Dificultatea schimbarii acestor protectii si chiar a ntelegerii lor este data de un alt principiu care ne face viata un calvar, cel al autonomiei domeniilor psihice. De ex.: cel mai autonom sistem dezvoltat de om este limbajul si acesta este motivul de fond pentru care dilema aparitiei lui ("La nceput a fost cuvntul") nu poate fi rezolvata iar controversele se folosesc de tautologii vicioase.

Un exemplu de circularitate patologica la nivel macrosocial si cu efecte imprevizibile n viitor este dat de "escalarile complementare" (n sensul lui Gregory Bateson) ale conflictului dintre radicalizarea islamismului care se simte amenintat de radicalizarea interventiilor USA, la rndul lor justificate de radicalizarea fundamentalismului islamic devenit tot mai fanatic cu ct masurile represive au fost mai categorice. n acest conflict, de o circularitate perfecta, elementul care dinamiteaza escalarea este sentimentul amenintarii. Nenorocirea este ca un asemenea sentiment devine real n consecinte (causa finalis la Aristotel), adica si are cauza n finalitatea reprezentata devenita o "profetie care se automplineste." Daca att USA ct si islamistii nu ar fi trecut niciodata la agresiuni reciproce atunci fiecare ar fi fost obligat sa-si trateze halucinatiile propriei psihoze pe costurile proprii. Conflictul fiind declansat fiecare ncearca sa-l trateze pe celalalt cu infuziile pe care ar trebui sa si le autoadministreze. Nu va aminteste acest lucru de psihiatria absurda de acum 50 de ani sau din alte sisteme?

O alta pacoste este continuta de "necesitatea continuarii tratamentului" din aprecierile structurilor deja create n acest sens si care snt nevoite sa-si justifice existenta sau sederile prelungite n tarile respective sau de cei de la putere care devin tot mai greu de nlocuit.

Sansa iesirii din acest cerc vicios destructiv al "cauzalitatii circulare" (H. von Frster) este constientizarea propriei greseli de interpretare si acceptarea inutilitatii propriului gest, adica ntreruperea modului absurd de obtinere a autoconfirmarilor. Problema de fond al iesirii din impas este dilema "cine face primul pas?" si paradoxul unei actiuni simultane de nghetare a conflictului cauzat de schimbarea interpretarii gesturilor oponentului. Convingerea n propria "normalitate" se alimenteaza si bazeaza pe "anormalul" actelor celuilalt. Cu ct dezorganizarea psihica a unei persoane este mai mare cu att mai mult ne simtim confirmati n propria "normalitate", asadar patologicul da masura normalului si nu invers. Orice convingere, indiferent de caracterul de adevar al acesteia, poate constitui baza crearii unei circularitati autojustificative cu rol decisiv n scaderea tensiunii cerebrale.

Aici nu fac dect sa enunt cteva din fenomenele psihologice de fond fara de care cu greu ne putem ntelege pe noi cei ce ne dorim prelucrarea trecutului.

AD Vreti sa spuneti ca aplicarea acestor principii asigura ntelegerea de sine si deschide calea ntelegerii celuilalt?

"Traim limitele propriilor descrieri"

DG Nu se poate altfel si nici nu ar avea sens daca nu am raporta la noi ceea ce vrem sa ntelegem. Nu ne nastem cu programul ntelegerii sociale ci doar cu unul egocentric si profund egoman. Reactiile circulare ale ntelegerii mediului apar pe fondul celor interne. Primul obstacol al sistemului nervos este propriul corp, pe care si-l conecteaza nainte de a se conecta la mediu sau la alte persoane. El este deja marcat de structuri ale trairilor din relatia corp-creier si cu prima persoana din viata noastra: mama.

Apropos, nu ne nastem cu gene feminine cum s-a crezut, nsa toti ne impregnam o structura feminina de reactie emotionala la mediu si n aceasta relatie se naste empatia ca sentiment pentru ceilalti. Empatia este influentata apoi de proiectiile propriei emotionalitati asupra mediului si de posibilitatile de descriere a unei realitati externe prin limbaj. Pe baza acestui schimb cameleonic se dezvolta constiinta de sine care este un fel de "hopa-Mitica", un Perpetuum-Mobile de circularitati autosugestive din interiorul unui limbaj, un monolog narcisic al eului.

Evolutiv vorbind, am ajuns sa traim n limbajul descrierilor realitatii si aceasta este subiectivitatea care ne da cel mai mult de furca si pe care nu o acceptam fara tensiuni interne. Limbajul este lumea omului si n afara lui nu poti vorbi despre om. Traim limitele propriilor descrieri si n contextul definitiilor pe care le dam fenomenelor interne sau externe, printr-un proces circular cu tendinte autonome, care uneori ne poate scapa de sub control.

Circularitatile acestor descrieri pot fi anxioase, psihotice sau depresive si aceasta autologie reversibila anuleaza definitiv circumtantele atenuante ale vinovatiei sau repsonsabilitatii limitate. Prelucrarea trecutului va trebui sa tina cont de adevarurile mai noi despre fiinta umana, tocmai pentru a nu aluneca pe terenul justificarilor interminabile si de a da vina pe manipulare, pe spalarea de creier, pe cenzura, pe influente, etc. O influenta sau sugestie externa nu are niciodata un efect daca ea nu este preluata n limbajul interior devenind astfel o autosugestie.

AD Daca am nteles bine, nseamna ca fiecare si formeaza o lume n care se autoconfirma prin ceea ce-si spune ca este sau ca a trait.

DG Nu putem spune ca am trait ceva cu adevarat daca nu o putem exprima si verbal. Daca trairea este pozitiva o suportam si fara explicatii, nsa daca este negativa atunci trebuie s-o definesti pentru a o depasi si mai ales pentru a sti ce ai depasit. Este exact ca la un razboi care nu aduce nimic daca nu ai si o declaratie de independenta, trebuie sa obtii iluzia ca moartea ta a avut un sens, ceea ce este absurditatea pura, ntruct numai viata poate avea un sens.

Haosul emotiilor nu numai ca este organizat prin limbaj ci si mbogatit de acesta, ambele domenii traiesc o simbioza care nu exclude autonomia. Toate acestea snt cuplate la un sistem cerebral de autorecompensare raspunzator de producerea satisfactiei si sentimentului fericirii.

AD Ce legatura au toate acestea cu tema noastra?

"Personal snt pentru o vina colectiva..."

DG Nu putem face una fara cealalta. Cine vrea sa faca ordine ntr-o tara, va trebui sa faca ordine n propria familie si n primul rnd sa-si puna n ordine propria viata, adica sa-si faca introspectia. Aici se afla centrul universului, iar biserica a intuit de mult valoarea confesarii, a marturisirii si izbavirii de pacate. n natura nimic nu este despartit si prin introspectie refacem armonia originara. Din nevoi cognitive mintea noastra a operat despartiri si diferentieri pentru a ntelege natura mai bine si a usura memorarea.

Daca nu vrem ca generatiile de dupa noi sa ne puna la zidul infamiei, sa ne renege sau sa ne bruscheze, asa cum a facut-o generatia 68 cu tatii lor, atunci va trebui sa ne prelucram trecutul ct nca se mai poate si cta vreme noi, cei care am construit comunismul ntr-o forma sau alta, mai sntem n viata.

Personal snt pentru o vina colectiva si nu pentru judecatile de tipul "numai individul X a facut infractiunea Y." Nu numai Ceausescu singur a generat tipul de comunism de la noi, ci si noi l-am facut posibil sau, altfel spus, ne-am autocauzat soarta provocnd-o de fiecare data ntr-un lant cauzal si prin anumite trasaturi de carcater, un lant national al slabiciunilor, care ar trebui examinat atent si serios. Ar trebui poate adaugata si debusolarea culturala (un popor ramas n urma emigratiei de dupa razboi fara intelectualii ei de marca) care a jucat un rol n schimbarea mentalitatii, la abandonarea traditiei de gndire si simtire. Ar trebui analizat si complexul national al tradarii sau teroarea adminstrativa de la nivelul institutiilor, cu functionari incompetenti ce luau decizii absurde ntretinnd o psihoza, care n final l-a si mpuscat pe Ceausescu. Astfel de analize snt necesare pentru ca agresiunea societatii postdecembriste este halucinanta, mass-media cultiva nonvalori si mentine dispretul fata de om iar politicienii snt un exemplu patologic de sarcasm.

AD Credeti ca prelucrarea trecutului colectiv sau a copilariei poate asigura ntelegerea de sine necesara echilibrului psihic?

"Identificarea sau raportarea la masculinitatea tatalui este factorul hotartor al identificarii psihosexuale"

DG - Igiena psihica individuala, n forma unei psihoterapii, nu e neaparat necesara daca educatia a mers bine si atunci cnd mama reuseste sa-si dozeze iubirea si apropierea fata de copilul ei. Dar, daca ai avut o copilarie conflictuala, deprivata si lipsita de apropiere sau n care a fost prea multa apropiere pna la abuz, atunci ea este necesara. nsa psihoterapia nu trebuie numai sa "repare" raul produs deja ci mai ales sa-l previna, ajutnd la dezvoltarea armonioasa a personalitatii.

Nu de putine ori problemele actuale ale unei persoane nu snt neaparat declansate de dificultatile sau conflictele momentane, desi asa pot fi resimtite, ci de traumatisme mai vechi si nu neaparat constiente. Concret: evolutia sexuala a unui copil, indiferent de sex, este marcata de reactiile mamei din primii ani ai vietii. Dezvoltarea eului ncepe prin senzatii corporale, prin satisfacerea nevoilor de hrana si apropiere emotionala ntr-o relatie simbiotica cu mimica mamei, care oglindeste involuntar si fixeaza gesturile, expresiile dar si cuvintele pe care le pronunta aceasta. Orice nemplinire, supramplinire sau abandonare (deprivare senzoriala) lasa urme profunde n buclele neuronale ale sistemului raspunzator de "panica de a fi parasit" (Verlassenheitspanik-System) si fixate definitiv n reprezentari interioare.

Interesant, privind educatia sexuala la acest nivel, este ca mama are n repertoriu o mimica pentru orice actiune imaginabila a copilului, nsa nici una pentru cele legate de instinctul sexual, cum ar fi o erectie spontana, manipularea organelor genitale sau masturbarea. Nu numai ca ele se prefac ca nu observa astfel de acte, ci pot avea reactii care-l pot traumatiza pe copil pentru toata viata. n a doua faza a evolutiei sexuale de la pubertate, identificarea sau raportarea la masculinitatea tatalui este factorul hotartor al identificarii psihosexuale. Este faza integrarii lumii instinctelor n structurile supra-eului si dezvoltarea unei individualitati adaptate social. Studiile longitudinale asupra deprivarii de tata (Vaterdeprivationsforschung) au constatat de curnd ca absenta acestuia ntr-o familie sau respingerea modelelor masculine ntr-o cultura snt factori care tulbura identitatea sexuala att la fete ct si la baieti. Exista n acest sens si un diagnostic de Parental Alienation Syndrome (am avut chiar cteva cazuri relevante n terapie) care vizeaza nstrainarea de tata. Efectele deprivarii tatalui snt, pe lnga tulburarile psihosexuale, un comportament antisocial agresiv pna la criminal, comportamente autodestructive pna la automutilare, tulburari relationale, deficite cognitive, teama de ratare, atitudine negativa fata de familie si copii. Absenta tatalui o determina uneori pe mama sa ncerce compensari sau sa-l foloseasca pe baiatul mai n vrsta ca nlocuitor (Partnerersatz) sau confident, mpingndu-l n roluri nepotrivite (Rollenmissbrauch) vrstei, sexului si pozitiei n relatie si care destabilizeaza maturizarea normala aceelernd-o sau trecnd-o pe cai ntortocheate. n acest context se pot face unele corelatii ntre deprecierea rolului tatalui dupa 1968 (die vaterlose Gesselschaft) si extinderea tulburarilor de identitate sexuala.

AD Care ar fi problemele ntmpinate de romni la integrarea n societatea germana si cum au fost resimtite n plan psihic?

"Reactia psihica la o schimbare de gradul trei, cum este emigrarea, este de regula depresia si simptomle psihosomatice"

DG Aceleasi pe care le au toti cei care se rup de tot ceea ce a ntretinut viata lor anterioara si se autodezradacineaza. Cnd ai emigrat sub comunisti, cazul meu, stiai ca nu mai exista cale de ntors si erai pentru cei ramasi acasa ca si decedat.

A te naste a doua oara ntr-o societate ca Germania, unde bariera limbii este greu de trecut, nu este un proces simplu si fara urmari. Dilema adaptarii este data de cerinta unei plieri, contopiri eficiente cu noul mediu fara ati pierde identitatea! nsa cum s-o mentii cnd renunti la toate rolurile socioprofesionale avute anterior, la statusul ntr-o familie mai larga, la toate conditionarile care-ti mentineau viata, inclusiv la limba materna! Socul adaptarii este dat de constrngerea si absenta alternativei (este o Zwangsanpassung, adaptare fortata) care se resimte pe toate planurile. Se zdruncina din temelii sistemul de convingeri sau valori, ceea ce mareste nesiguranta, anxietatea si panica de a nu reusi adaptarea. Decisiv n procesul adaptarii este raspunsul la ntrebarea "pentru ce ai emigrat si ce ti-ai dorit sa gasesti?" Eu am avut un scop simplu definit si realizabil zilnic de mai multe ori: sa beau o cafea si sa citesc n liniste fara sa tresar la sunetul soneriei sau al telefonului!

Nu cunosc studii care sa evidentieze diferentieri ale adaptarii comparativ cu alte tari, nsa ele nu snt la fel de grele n Franta, Italia sau Spania, unde limba se nvata din mers si mentalitatea este mai apropiata de a noastra. Germanii snt un popor obsedat de perfectiune, categoriile absolutului, ale imperativelor categorice snt opera lor. Diferenta dintre noi si ei poate fi redusa la cea dintre vremelnicie si temeinicie.

Reactia psihica la o schimbare de gradul trei, cum este emigrarea, este de regula depresia si simptomle psihosomatice. Problema apare n momentul n care devii constient de suferinta, cnd cauti justificarea unei ratari sau cauti o solutie de moment (kurzfristige Lsung), adica vremelnica.

Autojustificarea obisnuita este cea de tipul "vina vecinului", adica problema snt ceilalti, recte o societate "rece si neprimitoare" sau un partener (sot sau sotie) care nu te ntelege si te pune sub presiune. Personal si eu m-am asteptat sa ntmpin "caldura colectivului" cu care ne obisnuisem acasa nsa am nteles repede, dintr-o experinta edificatoare cu autoritatile de aici, ca rezolvarile concrete snt de preferat promisiunilor desarte si "mbratisarilor tovarasesti."

AD - n ce masura eforturile integrarii afecteaza stabilitatea unei familii care emigreaza n Germania? Daca se emancipeaza si mai doreste copii?

"Emanciparea n general nseamna n primul rnd deschiderea fata de tabuuri"

DG Emigram mai nti corporal, sufletul ramne acasa si dureaza uneori o vesnicie pna ne urmeaza, astfel ca traim n si din amintiri. Interesant este ca ncepem sa ne amintim involuntar lucruri demult uitate. Inconstientul reia secvente ale trairilor anterioare pentru a suplini pe cele frustrante si mai ales pentru a sustine sentimentul identitatii aflat n deriva.

Se schimba paradigmele de evaluare, renasc interese sau placeri acolo unde au fost respingeri sau repulsii, de ex.: acasa stingeam radioul la muzica populara nsa n Germania am nceput s-o ascult cu nostalgie! Personal mi-au trebuit peste zece ani ca dorul de acasa sa nu ma doara si dupa 89 nu a trecut niciodata un an fara sa merg n Romnia. Prietenilor care ma ironizau usor cu concediile mele mereu acasa le spuneam ca ma duc sa-mi ud radacinile inconstientului, foarte necesar recalibrarii psihice.

ntr-o familie pot apare schimbari de satus si rol, dupa cum se obtine mai repede o anumita pliere la mediu. Daca unul reuseste sa nvete mai repede limba, sa se simta mai bine cu mentalitatea si rigorile de aici, sau cstiga mai mult dect celalalt, pot apare disensiuni si pot fi reluate conflicte mai vechi refulate. Flexibilitatea suprasolicitata de ritmul adaptarii determina un fenomen recurent de rigidizare a altor conduite si convingeri mai vechi, adica devenim mai conservativi dect eram. Cu ct te simti mai pierdut ntr-o societate cu att mai mult se va compensa, din nevoia de stabilitate psihica, n sensul rigidizarii unor convingeri care pot friza uneori absurdul si una din cauzele principale ale problemelor minoritatilor de emigranti.

Emanciparea n general nseamna n primul rnd deschiderea fata de tabuuri si exprimarea unor gnduri sau dorinte ntr-o relatie. Din pacate aceste tabuuri snt depasite dupa ce un cuplu se desface si nu nainte. Asadar, a nu emancipa nseamna nu numai a influenta natalitatea n sensul cresterii ei, ci si a periclita mentinerea familiei. Familiile emigrante se nscriu n tendinta generala de a avea 1 maxim 2 copii, pentru ca trebuie sa-i cresti singur fara ajutorul rudelor ca acasa si se ntrerupe cariera profesionala.

O societate poate lua masuri ce tin de politica demografica si chiar folosi forta executivului educational pentru realizarea unor ambitii ideologice. Adevarul este ca proiectul comunist de sporire a populatiei Romniei la 30 de milioane de locuitori ramne o necesitate nemplinita, care, n actualul stadiu al depopularii prin emigrare si scadere a natalitatii, si arata consecintele dramatice. Comparativ cu tara noastra RFG (fara DDR) avea un teritoriu cu circa 5 mii de kilometri patrati mai mult nsa o populatie de peste 68 de milioane. Factorul fortei economice a populatiei nu este unul de neglijat si faptul ca n Romnia se importa forta de munca din China ar trebui sa ne faca sa vedem greselile postdecembriste.

AD Acreditati ideea ca fortarea natalitatii de Ceausescu era o masura vizionara?

"Ceausescu a fost incontestabil un vizionar utopic"

DG Ceausescu a fost incontestabil un vizionar utopic care nu vedea copacii din cauza padurii si care s-a angajat pe prea multe planuri, netinnd cont de puterea noastra materiala si spirituala de a realiza proiectele vizate. Supraaprecierea nonstop si peste tot este n consecinte mai grava dect subaprecierea. Comparativ, o depresie este de preferat unei psihoze, n primul rnd din cauza reusitelor mai mari de vindecare n cazul primei.

Prelucrarea trecutului trebuie sa fie nu numai autoanalitica ci si rational-obiectiva, altfel nu vom reusi dect sa fim la fel de absolutisti ca si comunismul nsusi. Respingerea n bloc nu va crea posibilitatea ca o mentalitate sa se autodesfiinteze, parcurgnd etapele prelucrarii. Nu trebuie sa fortam procese care se desfasoara cel mai bine de la sine, nsa a distruge toate formele care mentineau viata pna atunci nseamna a proceda la fel cum au facut-o cei pe care-i critici.

Toate domeniile vietii umane au principiul autonomiei, nu numai n sensul autodezvoltarii ci si al autodizolvarii. De exemplu: daca interzici studiul marxismului vei crea dizidenti nostalgici, care vor gasi explicatia fenomenului actual al globalizarii n Capitalul lui Marx si chiar ca nu putem nega aplicabilitatea acestei analize la fenomenul actual al globalizarii oligarhice planetar. Asadar stafia marxismului pluteste nca deasupra noastra, iar noi o renegam arogant ceea ce o poate face sa renvie. Asa faceau si comunistii, nsa am vazut unde a dus renegarea. Sa nu fiu nteles gresit, marxismul a facut posibila o dictatura, nsa colectia ideilor socialdemocratice sustinute, snt o opera a gndirii europeane nceputa naintea lui.

Cnd am sosit n Germania am fost surprins sa vad o societate care aplica principii comuniste la care noi visam: fiecaruia dupa nevoi! Imagineaza-ti ca am fost cazat 3 luni, mpreuna cu fiul meu pe atunci de trei ani, la un hotel, unde statul german platea peste 2000 de marci pe luna numai pentru cazare. Sa nu credeti ca am avut vreun statut special, hotelul era plin de emigranti ca mine. Nu eram obisnuit cu atta atentie si, faptul ca nu mi se cerea nimic n schimb, ma scotea din conditionarile mentinerii vietii, asa ca am avut stari depresive.

Dupa mine ajutorul social declanseaza si ntretine sentimente de inutilitate si depresii, un revers negativ al generozitatii sociale care va trebui luat n consideratie. Demnitatea umana nu se mentine prin pomeni sociale ci prin crearea cadrului ca fiecare sa se simta util si mai ales sa devina autonom conform programului intrinsec vietii umane.

Cu alte cuvinte estul vorbea de comunism iar vestul l aplica. Si atunci te ntrebi: ce sens mai au denumirile care nu ajung niciodata sa fie o realitate si daca mai este cazul sa ne cramponam de etichete. Este un fenomen identic celui dintr-o relatie n care i tot spui partenerei ca o iubesti dar nu-i arati niciodata acest lucru.

AD - Care este socul cel mai mare pe care l ofera societatea gazda germana? Exista o nsusire a germanului care ne provoaca pe noi cei originari din Romnia?

"Nici o alta tara nu complexeaza mai mult ca Germania"

DG Nici o alta tara nu complexeaza mai mult ca Germania, am simtit-o pe propria piele si nu cred ca snt singurul care a trait complexul limbii. Pentru a compensa acest handicap noi ne-am facut un obicei din a gasi defecte la gazdele noastre si a le critica, pe lnga raceala comportamentala, chiar nivelul din scoli.

Personal am alta parere si o spun de ct ori am ocazia. Ca scolarii nu snt motivati sa nvete este rezultatul paradoxului educatiei antiautoritare: a-i face pe copii sa nvete de la sine fara a-i obliga n vreun fel s-o faca!

Noi facem mereu comparatii cu scoala din Romnia din trecut, pe care o ridicam nostalgic n slavi, dar nu ne-am uitat n manualele scolare sau de la gimnaziu sa vedem ce fel de probleme se pun acolo, ce texte literare, filosofice, psihologice, ce autori de mare nivel, ce analize si la ce ntrebari complicate trebuie sa faca fata un elev aici.

Un alt criteriu de comparatie: la gimnaziul Freiherr von Stein din Leverkusen, unde au nvatat si mai nvata unul din copii mei, aproape jumatate din profesori snt doctori n stiinte. La noi acasa nici la universitati nu au toate cadrele didactice acest titlu. n general aici se pune mult mai mult accent pe procesele de gndire nu de memorizare, conform principiului a sti nu nseamna si a gndi.

AD - Societatea germana se confrunta cu un fenomen de durata de dizolvare a familiei. Divortul a devenit la fel de legitim precum casatoria. Credeti ca persoanele originare din Romania snt scutite de efectele acestui fenomen?

"Actual o casatorie din trei ajunge la divort"

DG Divortul este un fenomen la fel de legitim, nsa el a capatat dimensiuni ngrijoratoare prin mentalitatea generatiei din 68 caruia i apartin si fostii cancelar si ministru de externe Schrder-Fischer, fiecare cu cte 3-4 divorturi la activ. Sindromul a fost descris de psihanalistul psihosociolog Alexander Mitscherlich n "Auf dem Weg zur vaterlosen Gesellschaft" si viza "societatea fara tati", adica una n care femeile emancipate sau refuza sa se casatoreasca si sa aiba copii, considerati un articol de lux pentru cei avuti, sau i cresc singure, protejndu-i de agresiunea pater-ului compromis de trecutul sau nazist.

Scaderea natalitatii n Germania, dar si alte fenomene sociale majore si au sursa n mesajele acelor ani, care vedea n familie izvorul nefericirii, a reprimarii autoritare a instinctelor primare ale vietii si o sursa de obtinere a fortei de munca ieftina sau de incubatoare pentru planuri razboinice (Kanonenfutter = carne de tun).

Liberalismul acestei "Genussgeneration" (generatii orientate pe placere si savurare) viza dizolvarea celulei originare a vietii, atomizarea societatii si dezvoltarea spiritului egoist, egoman si egocentric, ceea ce nsemna anularea empatiei si altruismului, sentimente fara de care societatea nu poate supravietui si care se pot dezvolta numai ntr-o familie cu cel putin doi copii.

Virusul "feminismului" a avut un efect puternic ntr-o Germanie traumatizata de culpabilizare, depopulata de proprii "Aufklrer" (clarificatori), emigrati n masa n America si dezorientata att de atacurile din vest ct si din est.

Actual o casatorie din trei ajunge la divort, un soc declansat de acceptii dovedite ca false si o baza pentru socuri viitoare n lant prin distrugerea lumii copiilor afectati de divort. Cum nimeni nu este pregatit sufleteste pentru prabusirea lumii sigurantei "leaganului de aur" al familiei, urmarile snt imprevizibile si pe toata viata. Este moartea unei relatii n care s-au nascut copii, vise si sperante, consecventele pot fi probleme de apartenenta si de identitate sexuala, diverse handicapuri, scaderea capacitatilor de nvatare, tendinte de izolare sociala si agresiune, dependente de alcool sau droguri, cautarea unor modele de viata pe strada, refuzul responsabilitatii si al obligatiilor, etc.

Divortul este un simptom social aflat la intersectia biopsihosocialului care distruge "ncrederea originara a omenirii" (das Urvertrauen der Menscheit) si implica subiectivitatea cea mai profunda inclusiv sexualitatea. El este o ntrerupere si o ruptura a comunicarii ce poate fi nteleasa prin analiza limbajului ei n sens larg si unde o agresiune este tot o comunicare, din nefericire una dureroasa. Conflictul atinge mai ales problemele feminitatii si masculinitatii ca sex, fiecare se simte respins n primul rnd biologic, se rescriu partituri biopsihosociale de profunzime.

Divortul are si n cadrul familiilor de emigranti mai multe cauze circulare:

o schimbare de viata de gradul trei, cum este emigrarea, solicita sistemul nervos la maximum si-l fragilizeaza;

probleme psihice: caderile psihice depresive alternativ compensate cu un optimism exagerat, alcoolismul, ticurile comportamentale, izolarea;

lipsa feed-backului persoanelor care au asigurat suportul, au ntretinut si echilibrat sistemul familial pna n momentul emigrarii (prieteni, rude, cunostinte, etc.);

dispare teama de blamarea sociala (prejudecata - "Ce-o sa zica lumea" este anulata pentru ca acea "lume" nu mai exista);

dizolvarea unor tabu-uri reprimate pna atunci concomitent cu rigidizarea sau absolutizarea altora care "promit fericirea";

apar probleme de identificare, de apartenenta, dorinte de independenta;

probleme legate de sexualitate: emanciparea sexuala, schimbarea orientarii sexuale, sexul monoton sau prea mult sex;

problemele legate de educatia copiilor;

ai timp sa reflectezi la viata fara a primi "sfaturi" sau indicatii la tot pasul;

devii mai lucid, mai ncrezator, mai constient de propria valoare si adopti noi stiluri de viata;

cel care s-a simtit n relatie dezavantajat sau dezamagit prinde curaj si-si doreste anumite schimbari;

infidelitatea si abuzurile de ncredere, gelozia;

reproducerea (a avea sau nu copii);

zgrcenia unuia sau mania cumparaturilor la celalalt;

neglijarea relatiei sau a treburilor casnice, activitati de timp liber fara partener si statul n fata calculatorului sau televizorului fara a vorbi cu celalalt;

invidia pe succesele partenerului;

lipsa comunicarii deschise si sincere cauzate de mentinerea tabuurilor;

aprecierea valorilor materiale n defavoarea celor emotionale sau cultural-spirituale;

o noua secretara dar si altele mai comice.

Rolul femeii se schimba, cstiga o anumita independenta financiara, se emancipeaza, si regndeste si reorganizeaza viata. Problemele de apartenenta sociala mai largi se rasfrng si n planul mai intim al identitatii de sine, se rescrie proiectul vietii: asa zisele crize ale vrstei mijlocii. Multe neprelucrari, limite personale sau nostalgii snt reluate si regndite. Problemele de acasa le transferam pe un teren neutru si femeile dar si barbatii au mai mult curaj n a-si reface viata. Nesigurantele economice fac ca anumite cupluri sa se mentina desi comunicarea a ncetat, se mpart doar costurile vietii nu si emotiile sau trairile. O criza individuala nu poate fi explicata doar prin aspecte materiale desi asa se vede la suprafata conflictului. Dificultatile materiale ne face sa strngem rndurile si sa ne asociem, de regula bunastarea duce la independenta si emancipare.

Divortul elimina anumite dureri si probleme psihice la persoanele care le au, provocnd altele celorlalti. El repeta drama rupturii de tara sau despartirii de persoane dragi si devine la rndul lui o schimbare de gradul trei, care declanseaza alte simptome psihosomatice.

Motivele le putem afla direct de la cei aflati n situatie si depinde de capacitatea lor de a introspectie, autoanaliza si verbalizare. Cum situatia este emotionala vom auzi argumentari scurtcircuitate si justificari uneori cam superficiale pentru profunzimea evenimentului.

Socul este cu att mai mare cu ct cineva a reprimat si renegat mai mult adevarul unor perceptii sau evenimente petrecute n relatie. Cu ct ncercarile si dramele prin care trece familia snt mai mari cu att uzura si nemultumirea creste, anumite trasaturi de personalitate ies la iveala iar conflictele se accentueaza. Durerea provocata va fi reprimata n prima faza, iar unul din parteneri poate cere o noua sansa, cu promisiunea de schimbare n bine a unor comportamente indezirabile. Dezorientarea, dezamagirea, dispozitiile ambivalente, frica de necunoscut, absenta raspunsurilor, ura trecutului comun, tulbura fiinta umana si apar disfunctii psihosomatice: insomnii, scaderea apetitului general, tulburari de echilibru, atentie si concentrare, dureri corporale, etc.

AD - Persista nca o prejudecata despre psiholog si a merge la terapie echivaleaza cu a recunoaste ca esti "nebun". Puteti constata o schimbare de atitudine la persoanele originare din Romnia? Aveti multi pacienti romni?

"n terapie volubilitatea germanilor este greu de stopat"

DG Am avut pacienti din trei generatii, cei veniti nainte de 89, cei de dupa 90 si cei cu Green Card, adica informaticienii. Ca psiholog nu poti afirma niciodata ca problemele unora snt mai mari, mai grave sau mai importante dect ale celorlalti si nici compara rezonantele extrem de diferite vizavi de o situatie X comuna, fiecare resimte cu ntregul sau trecut un eveniment.

Exista o diferenta de abordare a problemelor, mentalitatea a nceput sa se schimbe constructiv nsa atitudinea fata de psiholog si psihoterapie este una care tine de evolutia autocunoasterii n general. Omenirea a avut mari probleme n a urma ndemnul, atribuit lui Socrate, "cunoaste-te pe tine nsuti" ntruct solicita autoanaliza, recunoasterea limitelor, a greselilor proprii si acceptarea adevarului, adica "Einsicht" (recunoastere si acceptare a adevarului despre sine chiar daca el este neplacut si dorinta schimbarii situatiei) si pentru care nu avem o traducere directa n romna. Daca nu ai un cuvnt ntr-o limba nseamna ca n cultura respectiva nu ai avut ce sa desemnezi prin el, altfel ar fi fost nascocit pentru a se reda diferentiat o stare de fapt. Limbii romne i mai lipsesc si alte cuvinte legate de exprimarea diferentiata a unei introspectii, asa ca poti conchide si singur cum stau lucrurile vizavi de placerea autoanalizei la romni. Chiar daca vin n terapie sa nu crezi ca ti povestesc toate penibilitatile, n acest sens exista chiar o prejudecata a noastra ca germanii snt persoane nchistate si rigide nsa este exact invers. Exista o diferenta de mentalitate, ei nu vorbesc nentrebati si nici daca cadrul nu este adecvat unor marturisiri. Comparativ noi sntem mai spontani, sporovaim si cnd trebuie si cnd nu trebuie dar nu relatam lucrurile de fond, mai profunde.

n terapie volubilitatea germanilor este greu de stopat iar a romnilor scade pentru ca sntem foarte circumspecti vizavi de ceea ce eu as putea observa sau descoperi la ei. Aici ne confruntam cu prejudecata de fond de a merge la psiholog: dezvaluirea unor latente psihice, adica teama de dezgolire, acel "streap-tease psihic" care nca ngrozeste lumea! Cum sa nu fim astfel cnd ni s-a spus ca folosim creierul doar partial, de la 3% pna la o treime si ca restul ar depozita acele latente care fac posibile faptele ngrozitoare si toate aberatiile dovedite de om n istorie. Ce poate fi mai groaznic dect frica de ati pierde autocontrolul si ca cineva din "spate" te manipuleaza zi si noapte? Iata cum o acceptie eronata, devenita "adevarata" din cauza consensului, ne provoaca mari probleme viznd fundamentul psihicului uman.

Lucrurile nu stau de loc asa si ultimele cercetari pe creier spulbera definitiv aceasta eroare, ceea ce implica o reconsiderare nu numai a organizarii psihicului ci si a unor concepte mai largi precum cel de constiinta, liberul arbitru, responsabilitate, etc. Neurobiologia moleculara conchide sec: nu exista nici un neuron n creierul uman care sa nu fie folosit (abgefeuert, stimulat) de mai multe ori pe zi!

Asadar epoca circumstantelor atenuante sau justificative a apus definitiv si cartile de psihologie trebuiesc rescrise. Era de altfel si o absurditate sa se ajunga dupa miliarde de ani de evolutie la performanta obtinerii unui creier pentru ca apoi sa-l lasam sa rugineasca!

O alta piedica ar fi tendinta paranoica din noi care ne face sa respingem adevarul originii noastre animale si consecinta: sntem de origine divina(!), adica ne falsificam istoria originii. Adevarul despre noi este cel al maimutei care nu-i mai place sa fie denumita maimuta. Am ajuns sa punem reprezentarile n locul rasadului biologic, este ca si cum ai ngropa n pamnt desenul unui copac si te astepti sa creasca din el un stejar falnic.

Un derivat al aceleiasi tendinte paranoide este autoaprecierea ca sntem atoatestiutori, necesara dezvoltarii iluziei vointei libere si a autonomiei nsa ea face ca noi sa nu mai acceptam limitele si ngradirile propriului spirit. Modul n care dezvoltam aceste structuri este partial autonom dar si legat de traditie, adica marcat de matricile gndirii unei culturi. Asadar, modelele de autoanaliza snt influentate simultan de erorile, prejudecatile si iluziile trecutului care tocmai ar trebui prelucrat.

De exemplu: daca modelul cultural transmis este de tip arian, precum cel nazist, de erou al muncii socialiste sau de mama eroina, nu mai ncape vorba sa accepti ca ai si slabiciuni sau probleme psihice. Adevarata fata a unei societati se poate vedea clar n atitudinea fata de cei slabi, labili, neajutorati sau bolnavi psihic.

Va mai trece mult timp pna ne vom reprograma lozincile ntiparite n trecut. Ne trebuiesc nu numai paradigme noi, ct mai ales reconsiderarea unor acceptii psihologice, un up-date la actualul stadiu al cercetarilor din domeniu.

n privinta accesului la psihoterapie avem n Europa boomul din America anilor 70-80. Emigrantii si-au schimbat si ei dupa anii 90 atitudinea. A vorbi nsa despre problemele emigrantilor nseamna a vorbi despre mine, sau ceea ce cred eu ca ar fi o problema, ceea ce este iarasi o introspectie a propriului eu, dupa cum ader la anumite descrieri sau le resping.

Oricum adevarul este de fapt recunoasterea faptului ca fiecare vorbeste despre sine (gndirea este o simbolizare a trairilor la nivelul cuvntului) prin alegerea cuvintelor care-i reprezinta cel mai bine gndurile. Constiinta de sine a emigrantului a ramas acasa, nsa el crede ca a luat-o la plecare n geamantan sau a pus-o pe pasaport odata cu viza.

Statistic vorbind, am mai multi pacienti romni tineri desi ei snt ca numar incomparabil mai putini n Germania dect cei mai n vrsta. Acest lucru vorbeste de la sine n privinta deschiderii de care vorbeam. Mai devreme sau mai trziu omenirea va trebui sa recunoasca ca a facut un ocol lung, obositor si mai ales plin de erori si drame, pentru a nu ajunge mai devreme la noi nsine dect am facut-o.

Ca orice om si eu mpart lumea n doua: n cei care au facut sau fac o psihoterapie si cei care o au n fata lor. Nu exista "persoana sa nu fi scris o poezie" se spunea ntr-un cntec de altadata. Parafraznd afirm ca nu exista om sa nu fi facut macar odata o depresie, o anxietate sau sa nu fi avut niciodata semne psihosomatice.

Cum introspectia este ea nsasi claustrofobica este bine sa fie facuta nsotit fiind de un psihoterapeut autorizat.

AD O ultima curiozitate: ati raspuns la ntrebari fara a folosi modificarile noi din limba romna, le-ati pastrat pe cele vechi, care-i explicatia?

"Ne place nobletea fara a fi si nobili"

DG Sa nu ma credeti un nostalgic. La prima carte am folosit noile modificari desi ceva ma deranja si nu stiam ce. Nici macar -ul de la romn nu este justificat, originar cuvntul se scria rumn, e tot un fel de a-ti falsifica sau nfrumuseta originea. A scrie snt n forma sunt este disonant psiholingvistic, u-l indica mai degraba mprejmuirea, exteriorul si nu interiorul care este redat de i sau . Sau ce urt arata ct scris "ct" sau ce confuzie poate produce "urt" n loc de urt. Ne place nobletea fara a fi si nobili, trebuie depus efort sa nu fim niste maimute ramase tributare maimutarelii caraghioase, n fond certificatul de nastere garantat al fiecaruia din noi. A discuta si despre asa ceva face parte tot din prelucrarea trecutului. Chiar ntreaga discutie este o forma de prelucrare, de a analiza deschis si flexibil spunnd adevarul si a nu te exclude din analiza dezvinovatndu-te. Afirmatiile ne autoexprima, gndirea nu este una din afara evenimentului, ci evenimentul nsusi care se exprima acum n aceasta forma. ntr-un anumit sens fiecare vorbeste despre sine chiar si cnd se refera la lucruri pe care nu le-a contactat sau trait direct, daca o subiectivitate atinge un nerv sensibil atunci ea poate fi recunoscuta ca una comuna sau cel putin ca una cu care te poti identifica.

AD Va multumesc.

Dan Gogleaza (nascut n 1951, n Vrancea) a studiat la Universitatea AL.I.Cuza din Iasi, a absolvit sectia de Psihologie-Sociologie n 1976 si este doctor n psihologie. A lucrat ca psiholog clinician la Focsani pna n 1986, cnd folosindu-se de o vizita la rude, a cerut azil politic n Germania. Din 1989 este psihoterapeut autorizat n praxisul propriu n Leverkusen.

Pe lnga activitatea curenta de psihoterapeut, participa la activitatea stiintifica a unor prestigioase cercuri si asociatii de specialitate din Germania si Romnia. A publicat o carte la Polirom n 2002 si ramne o prezenta apreciata n publicistica romneasca (detalii vezi pe site-ul www.gogleaza.com).

ncepnd cu 1990 a initiat si desfasurat actiuni umanitare pentru tara iar pe plan comunitar diverse activitati culturale ca presedinte al Asociatiei Culturale Romne din Kln ("Rumnischen Kulturzentrum Kln e.V.")

168 reads