Academia de Studii Economice Bucuresti Facultatea de Management

Modalitati de interventie a statului in sectorul serviciilor

Gheorghe Alexandru Catalin An III, Seria C, Grupa 143

Modalitati de interventie a statului in sectorul serviciilor Romania cunoaste in privinta incalzirii locuintelor tendinte contrare, care oscileaza intre agrearea incalzirii locale si revenirea spre incalzirea centralizata, tot in functie de costuri care sunt diferite de la an la an si de subventie. O alta intrebare generala consta in definirea limitei de extindere a sectorului privat in serviciile publice. Prezenta lucrare raspunde la aceste intrebari, pentru situatia de astazi a dezvoltarii economice a tarii. In economia de piata se cunosc trei categorii de servicii: produse si serviciile private caracterizate prin: concurenta intre consumatori, iar intreprinderile private sunt singurele in masura sa le satisfaca cererile; excluderea de la aceste servicii a categoriilor sociale cu venituri mici. serviciile publice administrative, dezvoltate, finantate si reglegate de stat: Acestea privesc apararea nationala, politia, justiia, etc. Sunt caracterizate prin consum indivizibil, lipsa concurentei intre consumatori, obligatia de a le folosi. serviciile publice cu caracter industrial si comercial (de interes economic general). Aceste servicii sepre deosebire de serviciile publice administrative nu au caracterul colectiv nealterat, deoarece exista concurenta intre agentii economici la nivelul consumatorilor (deci posibilitatea de atragerea acestora, si chiar excluderea unor categorii de la aceste servicii, ca urmare a tarifelor ridicate). Expresia serviciu de interes economic general folosita in Uniunea Europeana (U.E), priveste serviciile de natura economica, subordonate obligatiilor serviciilor publice in baza interesului general. Obiectivele serviciilor de interes economic general privesc: gestionarea resurselor minerale si a surselor de energie; transporturile publice; serviciile urbane: aprovizionarea cu apa si caldura; serviciile postale; telecomunicatiile; comunicatiile audio-vizuale. In toate situatiile statul intervine pentru a se putea asigura, cel putin partial, accesul tuturor cetatenilor la aceste servicii. Modalitatile de interventie sunt foarte diferite. In acelasi timp el trebuie sa asigure fundamentul economic al acestor servicii. Statul poate prelua aceste servicii prin intreprinderile publice integrate la care acorda drepturi exclusive sau poate incredinta aceste servicii intreprinderilor private in baza unor contracte de servicii publice care cuprind tarife reglementate, accesibilitate, egalitate de tratament, servicii minime, obligatii de deservire. Criticile aduse monopolurilor in general si in special monopolurilor publice acuzate de ineficienta si birocratie au dus la deschiderea la concurenta (dereglementare) a activitatilor care nu functioneaza strict in situatia de monopol natural: productia, importul, exportul, furnizarea comerciala de electricitate, gaz, apa, caldura, etc. Procesul de deschidere la concurenta la toate intreprinderile din tarile UE cu economie de piata urmareste: promovarea progresului economic si social echilibrat si durabil; afirmarea identitatii pe scena internationala printr-o politica externa si de aparare

2

comuna; consolidarea protectiei drepturilor si intereselor de competenta instaurarii unei cetatenii a UE. Dereglementarea este insotita logic de o separare a diverselor activitati de productie, transport, distributie, furnizare, care se traduce prin aceea de a interzice pentru diversi operatori de a fi prezenti in mai multe segmente. Pentru segmentele de activitate ramase in situatia de monopol, gestionarul retelei are obligatia de a permite accesul tuturor la aceste retele, dupa reguli obiective, transparente si nediscriminatorii. In unele tari in afara dereglementarii s-a produs si deintegrarea (dechiderea la capital) privatizarea retelelor de transport. Deschiderea spre sectorul privat de capital a operatorilor gestionari de retea nu constituie o obligatie prevazuta prin Tratatul de la Roma al UE si este lasata la alegerea si competenta fiecarui stat. Modelul din UE acorda un deosebit interes pentru definirea si asigurarea sarcinilor serviciilor de interes economic general, sarcini ce in esenta cuprind urmatoarele: legiuitorul este cel care stabileste sarcinile serviciilor de interes economic general si modul de finantare al acestor servici; autoritatea de reglementare autorizeaza si urmareste pentru diversii operatori indeplinirea in mod eficient si echitabil a sarcinilor incredintate si poate aplica penalizari; instantele de judecata hotarasc sanctionarea pentru nerespectarea sarcinilor si pentru despagubirea victimelor. Legitimitatea autoritatii de reglementare aleasa prin vot este mai indreptatita dect in cazul desemnarii de catre stat; independenta sa fata de executiv este o garantie morala de legitimitate. Autoritatile pot sa fie supuse influentei grupurilor de presiune (att din partea operatorilor ct si a consumatorilor). In acest context autoritatile sunt prost informate si sunt susceptibile de a deveni corupte (de a fi cumparate pe bani). Independenta si infaibilitatea autoritatilor de reglementare este posibila daca se dezvolta si se materializeaza conceptul de economie publica normativa. In aceasta situatie autoritatile se vor ghida numai dupa interesul general. Existenta unui numar mare de autoritati de reglementare, care nu colaboreaza, afecteaza interesul general. Legiuitorul trebuie sa aibe informatii clare si complete cu privire la sarcinile serviciilor publice pentru a decide in consecinta. Doua elemente ramn prezente in mod peren: accesul tuturor la serviciile esentiale inclusiv a acelora care sunt amenintati de a fi exclusi ca urmare a situatiei economice precare, sau ca urmare a localitatii geografice (zone izolate); asigurarea cu prioritate a urmatoarelor: securitatea aprovizionarii, utilizarea eficienta a resurselor colective, respectarea constrngerilor de protectia mediului ambiant. Serviciile de interes economic general trebuie sa faca fata la trei categorii de misiuni: 1) clientii neeligibili (captivi) trebuie sa beneficieze de o garantie minimala de acces la servicii. Se au in vedere urmatoarele: existenta unui serviciu universal pentru consumatorii defavorizati (saraci, handicapati, etc). Colectivitatea trebuie sa puna la dispozitie un serviciu minim consumatorilor care dispun de resurse modeste sau inexistente. Acest serviciu s-a dezvoltat in SUA si in tarile UE att la nivelul statului cit si la nivelul autoritatilor locale. Printre modalitatile de lucru ale acestui serviciu se mentioneaza: luarea in evidenta a categoriilor sociale defavorizate (saraci, handicapati,etc.); ajutor financiar de urgenta pentru situatiile dificile; consilierea si acordarea de ajutoare pentru economisirea energiei; facilitati de plata pentru consumatorii in situatii dificile; tarife speciale pentru cei saraci; constituirea de fonduri de ajutorare (obtinute prin cote la impozitul anual)

3

pentru ajutorarea acelora cu venituri mici. existenta unei repartizari juste spatiale a serviciilor de interes general prin punerea la dispozitie acestora si la consumatorii izolati geografic, in conditii de costuri rezonabile. 2) clientii eligibili trebuie sa beneficieze de urmatoarele: accesul la infrastructura in conditii obiective si nediscriminatorii. Negocierile care se fac pot conduce la inegalitati de tratament consumatorilor, functie de puterea lor de negociere. Trebuiesc condamnate practicile de intelegere secreta si comportamentul restrictiv al monopolurilor. Refuzul de acces la o infrastructura estentiala fara motive obiective sau accesul in conditii discriminatorii constituie abuz de putere dominanta. garantia ca in caz de avarie la furnizor, sa fie aprovizionati la un tarif de securitate (corect si rezonabil) iar in caz de dificultati legate de furnizare si fie aprovizionari in conditii standard, nediscriminatorii. 3) misiunile de interes general prevad o conceptie de extindere a activitatilor serviciilor de interes general care s-au dezvoltat in SUA si au fost preluate de tarile UE in scopul ameliorarii prosperitatii colective. Lista acestor misiuni este nelimitata si evolutiva. Misiunile sunt fixate de stat in virtutea dreptului de putere de reglementare. Interesul general cere in prezent sa se dea prioritate unor obiective care privesc: promovarea energiilor regenerabile si a cogenerrii; respectul mediului ambiant; securitatea aprovizionarii si independenta nationala; interesul generatiilor viitoare legat de procesul de investitii necesar intretinerii si extinderii retelelor. Legiuitorul acorda avantaje financiare la diverse tehnologii in numele interesului colectiv. Citeva exemple de masuri luate in SUA si UE: preturi garantate pentru energia regenerabila si in cogenerare; fiecare furnizor de electricitate trebuie sa produca sau sa achizitioneze o cota de 5-15% din surse regenerabile; accesul la retele se face cu promovarea unui fond pentru energiile regenerabile; subventionarea pretului de cost al energiei regenerabile pna la nivelul pretului de piata prin impozite sau prin emitere de obligatii. Acordarea dreptului de a indeplini misiuni de interes general se poate face in mai multe feluri: operatorii pot opta intre plata unei taxe destinate finantarii sau a prelua in sarcina o cota parte a misiunii; operatorii pot fi selectati pe baza de licitatie fie alesi cei care ofera cele mai mici preturi (cel care cere subventia cea mai mica pentru a suporta costurile); operatorii pot fi selectati prin comparatie pe baza unui test; operatorul traditional primeste dreptul bazat pe rezultatele si experienta anterioara. Modalitatea de finantare a misiunilor serviciilor de interes general se poate face astfel: finantarea indirecta prin subventii incrucisate intre diverse segmente de activitate. Trecerea costurilor activitatilor nerentabile catre activitatile rentabile. Secventa incrucisata facuta la initiativa operatorului face ca regulile de impunere a preturilor sa nu fie publice. Deschiderea la concurenta nu permite operatorului traditional (detinator al monopolului) sa faca asemenea glisari de costuri. In concluzie misiunea serviciului public nu trebuie sa ramna in sarcina unui singur operator. finantarea prin impozite, de la bugetul de stat sau de la bugetele locale. Statul sau autoritatile locale finanteaza direct consumatorii saraci si le atribuie gratuit tichet de plata

4

anticipata destinate a achita o cota fixa a consumului. Colectivitatea in ansamblu trebuie sa preia ajutorarea celor saraci; finantarea indirecta prin accesul la reteaua de transport. Toti operatorii platesc o taxa legata de accesul la reteaua de transport fixata prin reguli transparente, obiective. O parte din aceasta taxa va acoperi costurile la diverse nivele de activitate pentru evitarea subventiilor incrucisate; finantarea indirecta a unui fond special alimentat de toti operatorii ca o cota parte proportionala cu activitatea de productie sau de furnizare. Acest fond va fi utilizat pentru promovarea si dezvoltarea surselor de energie regenerabila; Concluzii Deschiderea serviciilor publice catre economia de piata obliga legiuitorul sa precizeze limitele de concurenta si sa aleaga un mod de finantare care sa nu conduca la practici anticoncuren tiale. Deschiderea concurentei in domeniul serviciilor publice duce la tendinta de coborre a preturilor prin reducerea veniturilor mopnopolurilor, dar poate si conduca si la deteriorarea calitatii serviciilor, la degradarea conditiilor de lucru si la compromiterea satisfacerii nevoilor viitoare. Procesul de fuziuneachizitie este insotit de un fenomen de rationalizare a echipamentelor de productie la scara mondiala care poate sa poarte in el germenii unei cresteri de preturi in viitor daca legiuitorul nu va fi suficient de vigilent. Deschiderea concurentei in domeniul serviciilor publice poate duce si la o volatilizare a preturilor ceea ce poate compromite accesul tuturor la un minim necesar.Fara de cele aratate cel putin in prezent misiunile serviciilor publice trebuie acceptate cu unele derogari de la regulile economiei de piata. In Romania, tara in tranzitie spre economia de piata nu putem vorbi de o deschidere in domeniul serviciilor publice. Se mentioneaza urmatoarele: - in prezent exista agentii si autoritati nationale de reglementare, aflate in subordonarea guvernului, divizate pe diverse activitati. Politica publica in materie de interes economic general face necesara coeziunea sociala si o coordonare unica a acestora care sa asigure la toate activitatile economice un cadru de functionare care priveste: stabilirea de norme tehnice sociale si fiscale (cu control de aplicare); reglementarea generala a pietei si a concurentei cu control de aplicare; reglementarea promovarii surselor regenerabile, cogenerarii si protectiei mediului ambiant (cu control de aplicare); reglementarea asigurarii unui serviciu minim garantat pentru persoanele si zonele defavorizate. Accesul la servicii trebuie asigurat de administratia locala si intr-o masura mai redusa de administratia centrala (cu control de aplicare); reguli de cooperare intre operatori; participarea actorilor economici si sociali la elaborarea si / sau controlul politicii publice. - se propune ca la toate activitatile economice la nivelul serviciilor publice sa se separe functie de operator, regulator, controlor, iar la nivelul operatorilor sa se separe functiile de producator, transportor, distribuitor, furnizor.

5

Bibliografie: 1. Maria Ioncica, Economia serviciilor Teorie si practica, - Editia a III- a, revazuta si adaugita, Ed. Uranus, Bucuresti, 2003 2. http://www.insse.ro 3. Jivan Alexandru, Managementul serviciilor, Editura de Vest, Timisoara, 1998

6