POVESTI CUZINE

EDITURA ION CREANGA

vPovesteaprintesei Rozeta

/

Ferma

A fost odata un rege §i o regina§i aveau trei fete. Ei le iubeau foarte

mult pe primele doua, care erau ge-

mene. Erau frumoase §d de§teptefetele, dar rele ca §i parintii lor.

Cea mai mica avea trei ani mai putin

decit surorile ei, era frumoasa §i

buna. Zina-cea-Puternica i-a fost

nasa §i i-a dat numele de Rozeta. Su-

rorile ei, Orangina §i Ruseta, ri-au

avut ca na§e zine §i de aceea o invi-

diau pe Rozeta. Qteva zile dupa ces-a nascut Rozeta, parintii ei au tri-

mis-o la tara, la o doica; aceasta erao femeie buna §i Rozeta traia feri-

cita la ferma ei. Parintii nu se duceau

niciodata s-o vada; trimiteau din

cind in cind ceva bani doicei pentru

cheltuieli, mtrebau ce face fetita,

dar nu o aduceau niciodata acasa sjnu se ocupau de educatia ei. Nasa

ei, Zina-cea-Puternica, a avut grija

58

sa-i trimita profesori care au inva-

tat-o tot ce era necesar unei bunc

educatii. Cuno§tea bine muzica, de-

sena frumos, vorbea citeva limbi

straine, citea multe carti, §tia sa dan-

seze. Implinise cincisprezece ani si

era cea mai frumoasa, mai placuta

§i mai atragatoare printesa din lume.

Era foarte ascultatoare sj n-a fost

niciodata certata sau pedepsita de

zma sau de doica. Necunoscindu-si

parintii, care nu se interesau de ea,

nu le ducea lipsa §i nici n~ar fi dork

sa traiasca in alta parte decit in casa

doicei, care o indragea §i pe care

§i Rozeta o iubea, la rindul ei, din

toata inima.

Intro zi, §edea pe o banca in

fata casei sj vazu cu mirare apro-

piindu-se de ea un barbat frumos

imbracat, care o intreba daca ar

putea vorbi cu printesa Rozeta.

— Eu sint printesa Rozeta.Barbatul o saluta respectuos §i-i

dadu o scrisoare trimisa de rege.

Rozeta deschise scrisoarea sj citi

cele ce urmeaza:

Rozeta y

Surorik tale au implinit optspre^ece

ani, virsta potrivitd pentru a se casa-

tori. La serbdrile ce le vol da pentrua le alege soti, vol pofti printi g printese

din toate regatele din lume. Tu ai impli-

nit cincisprezece aniy virsta ce-ti permite

sa iei parte la aceste serbari. Poii veni

sa stai trei %ile la not. Peste opt %ile

voi trimite sa te aducd. Nu-ti trimit

bani pentru rochii, deoarece am cheltmi

mult pentru surorile tale. Dealtfel,

nimeni nu te va baga in seama, asa cd

imbracd-te cu ce ai.

Tatal taUy

REGELE.

Rozeta alerga la doica sa sj-i arata

scrisoarea.

— Dore§ti sa te duci la acesteserbari?

— O, da, buna mea doica, imipare foarte bine! Am sa petrec, amsa-mi cunosc parintii §i surorile,

apoi ma voi inapoia la tine.—-Dar cu ce te vei imbraca, co-

pila mea?- Cu rochia mea cea alba pe

care o port in fiecare zL

— Micuta mea, rochia aceasta ebuna aici, la tara, dar va fi nepotri-

vita la o adunare de regi §i de printi.

— Ei §i ce? Tata spune ca nimeninu se va uita la mine. Imi pare mai

bine: eu voi vedea totul §i nimeni

nu ma va vedea pe mine.Doica nu mai spuse nimic. Sus-

pina si se puse sa cirpeasca sj sa

curete rochia Rozetei. In ajunul zilei

cind trebuia sa vina dupa ea trimi-

sul regelui, doica o chema §i-i spuse:— lata, scumpul meu copil, ro-

59

chia pentru serbarile regelui. Ai grija

de ea, ca n-ai alta si eu n-am sa fiuacolo sa ti-o spal sj s-o calc.

— Multumesc, scumpa mea doica,fii lini§tita, o sa am grija.

Doica puse intr-o ladita rochia,un jupon alb, ciorapi de bumbac,o pereche de ghete negre sj un micbuchet de flori, pe care sa §i-l prindaRozeta in par. Cind sa inchida la-dita, iata ca se deschise brusc fe-reastra sj intra Zina-cea-Puternica.

— Draga Rozeta, te duci la ser-barile regelui, tatal tau?

— Da, nasa draga, plec pentrutrei zile.

— Ce rochii ti-ai pregatit pentruaceste zile?

— Prive§te, nasa draga. §i-i arataladita deschisa inca.

Zina surlse, scoase o sticluta dinbuzunar §i spuse:— Vreau ca Rozeta mea sa aiba

cea mai frumoasa rochie. Aceastanu e demna de ea.

Deschise sticluta sj lasa sa cadao picatura pe rochie. Pe loc rochiacapata o culoare galhena, se boti sjse prefacu in plnza groasa, ca ocirpa. O alta picatura vopsi ciorapii;in albastru, iar a treia picatura pre-

facu buchetul de flori intr-o aripa

60

de gaina. Ghetele devenira papuci

grosolani de lemn, buni pentru

cimp.— lata, spuse cu dragalasenie zi-

na, cum doresc sa apara Rozetamea. Vreau sa te imbraci cu toate

astea §i, ca gateli, poftim o agrafe

sa-ti prinzi parul, un colier sa-1 pui

la git §i niste bratari. Spunind

acestea, scoase din buzunar §i puse

in cufar un colier din alune, o agrara

din ni§te fructe mici numite rno§-

moane §i bratari din fasole uscata.

Zina o saruta apoi pe frunte §i dis-

paru. Rozeta §i doica ramasera uimi-

te. Doica izbucni in hohote de pirns.

— Dupa ce am muncit atita casa fie mai aratoasa rochia ta, pri-

ve§te ce a facut zina. Orice cirr^

ar fi mai frumoasa. O, Rozeta, biata

mea copila, nu te duce la aceste

serbari, spune ca e§ti bolnava!

— Nu, ar fx »nepoliticos fata dena§a mea. Sint sigura ca tot ce face

ea este spre binele meu, pentru ca

e mai inteleapta decit mine. Voi

merge §i ma voi imbraca cu tot ce

mi-a lasat ea.

Rozeta nu se mai gtndi la rochie,

se culca si dormi lini§tita.

A doua zi, abk reu^ise sa se pre-gateasca de plecare ca si sosi ca-

lea§ca regelui dupa ea. Rozeta o

imbratisa pe doica, puse ladita in

calea§ca §i pleca.

II

Rozeta la curtea regelui> fatal sau

Prima %j

Mersera doar doua ore, pentru

ca ora§ul in care se afla curtea rege-

lui nu era departe. Cind ajunse la

palat, Rozeta vazu cu mirare ca tre-

buie sa coboare intr-o curte mica,

murdara, unde o a§tepta un paj.

— Veniti, printesa, sa va conducin camera dumneavoastra.

— As, dori mai intii s-o vad peregina, spuse, oarecum stingherita,

Rozeta.

— veti vedea peste doua ore,clnd se va aduna lumea pentru cina.

Intre timp va veti putea imbraca.

Merse Rozeta in urma pajului

care o duse intr-o sala lunga, la ca-

patul careia era o scara. Urea mult

timp, pina ajunse la un alt coridor

unde se alia odaia ce-i fusese rezer-

vata. Era, de fapt, in pod, foarte

mica §i aproape goaia. PaJul puse

ladita !ntr-un colt §i-i spuse cam

ru§inat:

— Iertati-ma, printesa, ca v-amadus in aceasta camaruta, at it de

nepotrivita pentru dumneavoastra.

Regina a pastrat toate odaile pentru

regii si reginele poftite la serbari sj

nu i-au mai ramas, §i. ..

61

— Bine, bine, spuse surizind Rozeta, nu-i nimic, ma voi siniti foartebine aici.

— Voi veni la timp, sa va conducla rege §i la regina.

— Am sa fiu gata, la revedere,frumosule paj

!

Cu inima grea, Rozeta deschiseladita, scoase suspinind lucrurile

urite §i incepu sa se pieptene in fata

unui ciob de oglinda pe care il gasi

intr-un colt. Era atit de indemina-

tica, l§i aranja atit de frumos parul

sau balai, incit chiar cu aripa de

gaina §i cu agrata din mo$moanc

era tare frumoasa. Se incalta, se

imbraca, isj puse gatelile sj se duse

din nou la oglinda, dar ce-i vazuraochii ?

Rochia era din matase aurita bro-

data cu rubine, de o ram frumusete.Ghetele se prefacusera in pantofiori

de matase, cu eatarami taiate din-

tr-un singur rubin. Ciorapii erau

atit de subtiri, de parca ar fi fost

tesuti din fire de paianjen. Colierul

era din rubine sj diamante, iar bra-

tarile din cele mai frumoase pietre

scumpe. Aripa de gaina devenise o

coronita nemaipomenitde frumoasa.

62

iar agrafa de prins parul era dintr-o

piatra scumpa atit de stralucitoare,cum numai o zina ar fi putut sa aiba.

Fericita, fermecata, uluita chiar,

Rozeta se plimba de colo-colo, princamaruta ei, multumind cu glastare na§ei sale care voise s-o punala incercare sj acum o rasplatea atitde marinimos.

Pajul batu la u§a, intra sj ramascuimit de frumusetea Rozetei sj de

bogatia gatelii sale. Rozeta 11 urmasi, dupa ce coborira multe scari,strabatura multe odai, apoi intrara

in ni§te saloane nespus de frumoase,

pline cu invitati — regi, regine,printi, printese. Rozeta atragea toate

privirile sj nici nu indraznea saridice ochii. In sfirsjt, pajul se opri

§i-i spuse;-— Printesa, iata-i pe rege sj pe

regina

!

Rozeta ridica ochii §i-i vazu pe

parintii ei care o priveau foarte sur-prinsj.

— Doamna, ii spuse regele, varog sa ne spuneti numele dumnea-voastra. Sinteti, desigur, o mare re-gina sau o mare zina, a carei sosirenea§teptata ne face o mare onoaresj o mare bucurie.— Sire, spuse Rozeta salutindu-i

pe rege, nu sint nici regina, nicizina, ci fiica niariei-voastre, Rozeta,

pe care ati binevoit s-o aduceti aid.

— Rozeta ! ? striga regina. Rozetaimbracata mai bogat deck am fosteu vreodata?! Cine oare ti-a dat

aceste lucruri atit de frumoase?-— Na§a mea, doamna. Permite-

ti-mi sa va sarut mina §i sa-mi cunoscsurorile.

Regina ii intinse cu multa raceala mina, apoi ii prezenta pe Oran-

gina sj pe Ruseta, care stateau alaturide ea. Intristata de primirea rece aparintilor, Rozeta vru sa-sj imbrati-§eze surorile, dar ele se indepartara,

de frica sa nu le stearga de pe fatapudra sj ro§ul, Orangina se pudrapentru a ascunde culoarea galben-

portocalie a fetei, iar Ruseta pentru

a-§i acoperi pistruii. *

Respinsa de surorile ei, Rozetafu curind inconiurata de invitati,

carora le raspundea cu grade sjblindete, folosind diferite limbi, ast-

fel incit toti erau incintati s-o cu-

noasca. Surorile ei erau ingrozitor

de geloase, iar regele sj regina erau

furiosj ca toata atentia se indrepta

spre Rozeta.

La masa, Printul-cel-Fermecator,care avea eel mai frumos regat sj pecare Orangina nadajduia sa-1 ia desot, se a§eza linga Rozeta sj vorbinumai cu ea tot timpul. Dupa-masa,

* In limba francexa ..laches de mu.sseurinseamna „pistrui".

63

pentru a atrage atentia oaspetilor,

Orangina §i Ruseta s-au oferit sacinte. Ele cintau frumos, acompa-niindu-se la harpa. Rozeta, care avea

un suflet bun §i dorea sa fie iubitade surorile ei, le aplauda cit putusj lauda maiestria lor.

Orangina, in loc sa fie mi§catade felul cum se purta Rozeta, vois-o umileasca invitind-o sa cinte §iea. Rozeta refuza cu modestie. Re-gina se alatura §i ea insistentelor

Oranginei sj Rusetei, fund incredin-tate toate trei ca Rozeta nu §tie sacinte.

-— Ma supun, spuse atunci Rozetaluind harpa.

64

Surorile ramasera uimite de tinutaei plina de grade, iar cind incepusa cinte ar fi dork s-o opreasca,pentru ca maiestria ei era cu multmai mare decit a lor.Qnd vocea ei frumoasa §i melo-

dioasa cinta un cintec, compus deea insa§i, despre fericirea de a fibuna §i iubita de familia ei, avu loco asemenea manifestare de admira-tie, incit surorile ei erau gata sa

le§ine de invidie.

Printul-cel-Fermecator era atit deemotionat, incit cu ochii plini delacrimi se apropie de Rozeta §i-ispuse:

— Fermecatoare printesa, nici-

odata n-am ascultat o voce mai

dulce. A§ fi fericit sa va mai ascult

o data.

Rozeta, care observase gelozia

surorilor sale, se scuza spunind ca

e obosita.

Printul-cel-Fermecator ghici ade-

varata pricina a refuzului Rozetei

sj o admira §i mai mult.

i Regina, suparata de succesul Ro-

zetei, termina devreme petrecerea

§i toata lumea se retrase.

Rozeta se dezbraca §i puse toate

gatelile intr-o lada de abanos, care

ajunsese in odaia ei fara ca ea sa

§tie cum. In ladita de lemn, cu care

venise de acasa, gasi lucrurile ei

vechi.

Era putin trista de primirea rece

a parintilor §i de invidia surorilor

sale. Simtamintul neplacut fu §ters

de gindul la Printul-cel-Fermecator,

care parea a fi bun si se purta atlt

de frumos cu ea. Adormi imediat

§i se trezi a doua zi, dimineata

tirziu.

///

Consiliul de jamilie

In timp ce Rozeta avea numai

ginduri vesele si binevoitoare, su-

rorile ei se inabu§eau de ciuda. Se

adunasera cu totii la regina.

— E tngrozitor, spuneau printe-sele. De ce am adus-o aici pe nesu-ferita de Rozeta, care cu rochiile %\

giuvaerurile ei nemaipomenite stir-

ne§te admiratia §i atrage privirile

tuturor acestor natarai de regi §i

printi? De ce ai facut asta, tata, ca

sa ne umile§ti?—^Va jur, frumoasele mele, ca

Zina-cea-Puternica mi-a poruncit s-o

poftesc. Dealtfel, nici nu §tiam ca

e atit de frumoasa |i ca...

— Frumoasa? il mtrerupsera prin-tesele. Da' de unde, e urita §i proasta!

E admirata numai din cauza giuvae-rurilor §i a rochiilor. De ce nu ne-aidat §i noua cele mai frumoase pietre

scumpe §i cele mai frumoase stofe?

Pe linga aceasta mcrezuta, noi eram

ca ni§te cer§etoare.

— De unde sa fi luat asemenea

65

giuvaeruri? N-am nici unul care s-arputea masura cu ale ei. Nasa ei,zina, i le-a dat pe ale sale.

— De ce ati chemat o zina sa-ifie na§a, pe clnd noi avem ea na§edoar ni§te regine?— Nu tatal vostru a chemat-o,

spuse regina. Zina a aparut fara safie ehemata §i ne-a spus ca vrea safie na§a Rozetei.

— Nu-i vorba acum sa ne certam,spuse regele. Trebuie sa gasim unmijloc sa scapam de Rozeta §i sa-1impiedicam pe Printul-cel-Fermeca-tor s-o mai vada.— Nimic mai us,or, spuse regina.

Am sa pun miine sa i se ia giuvaeru-rile §i rochiile §i oamenii mei o vor

duce la tara, de unde nu va maipleca niciodata.

N-apuca regina sa rosteasca acestecuvinte, ca se ivi Zina~cea-Puter-

nica, suparata §i amenintatoare.

— Daca va atingeti de Rozeta,rosti ea cu voce tunatoare, daca nuo tineti aici sa asiste la toate serba-rile, veti suferi urmarile miniei mele.

Tu, rege nedemn, §i tu, regina farainima, veti fi transformati In broaste

riioase, iar voi, fiice sj surori respin-

gatoare, veti deveni vipere. Acumveti mai indrazni sa va atingeti deRozeta ?

Spunlnd acestea, zina disparu.Regele, regina §i printesele se des-

partira fara a mai spune nici un

66

cuvint, dar cu inimile pline de ura.

Printesele dormira putin si ; a doua

%i, cind !§i vazura ochii rosii, in-

cercanati, §i obrajii schimonositi de

rautate, devenira si mai furioase.

Degeaba isj pusera pudra §i rosu,

degeaba batura femeile de serviciu,

tot nu se facura mai frumoase.

Regele sj regina, la fel de miniati

ca §i printesele, nu gaseau nici un

leac spre a-§i alina necazul.

IV

Ziua a

O femeie de serviciu ii aduse Rozetei piine sj lapte si se oferi soajute sa se imbrace. Rozeta ii mubtumi sj li spuse ca e obi§nuita sa

se imbrace singura.

Dupa ce se spala sj se pieptana,

vrind sa-sj prinda in par bijuteria

din ajun, vazu cu surprindere ca

lada de abanos disparuse. In locul

sau se afk ladita ei de lemn, cu un

bilet deasupra, pe care scria;

«Lucrurile sint acasa la tine, Ro-

zeta. Imbraca-te cu hainele pe care

le-ai adus de la ferma.»

Rozeta nu statu pe ginduri, §tiind

ca nasa sa o va ajuta. Ea isj aranja

aripa de gaina altfel decit in ajun,

precum sj celelalte gateli, isj imbraca

rochia sj lucrurile vechi sj se duse

la oglinda. Cind se privi, ramase

uluita.

Avea eel mai bogat costum de

calarie, de~a dreptul fermecator. Ro-

chia era din catifea albastra ca cerul,

cu nasturii din perle mari cit nucile.

Partea de jos avea o impletitura din

perle cit alunele. Pe cap purta o

palarioara din catifea, la fel cu ro-

chia, cu o pana alba ce-i ajungea

pina la talie, prinsa cu o perla de o

marime §i de o frumusete nemai-

vazuta. Ghetele erau tot din catifea

albastra, brodate cu aur sj cu perle.

Bratarile sj colierul erau din perle

atit de frumoase sj de valoroase,

incit una singura facea cit tot palatul

regelui. Cind fu gata sa paraseasca

odaita pentru a urma pajul care

batea la usa o voce ii §opti la ureche:

— Rozeta, sa nu te sui pe alt caldecit acela pe care ti-1 va oferi Prin-

tul- cel-Fermecator

.

Intoarse capul sj nu vazu pe

nimeni, dar nu se indoi ca sfatul

venea de la Zina-cea-Puternica.

— Multumesc scumpa mea nasa!§opti ea. Simti pe obraz un sarut

placut sj fu fericita sj recunosca-

toare.

Pajul o conduse, ca sj In ajun, in

saloanele cu musafiri, unde facu o

impresie mai puternica decit in prima

zi. Infatisarea ei blinda sj modesta,

61

figura ei indntatoare, tinuta ele-

gant! si imbracamintea nemaipo-

menit de frumoasa atrageau toateprivirile §i cucereau toate inimile.

Printul-cel-Fermecator, care o a§-tepta, o intimpina, ii oferi bratul sjo conduse linga rege §i regina, careo primira cu sj mai multa raceala

deck In ajun. Cind surorile ei vazurafrumosul costum de calarie, de ciudanici nu-i dadura buna ziua.

Ro5:eta era cam stinjenita de pur-tarea familiei ei, iar Printul-cel-Fer-

mecator, observind aceasta, se apro-

pie de ea §i-i ceru permisiunea de a

fi cavalerul ei in timpul vinatorii in

padure.

— Va fi o mare placere pentrumine, spuse cu sinceritate Rozeta.

— Am o asemenea dragoste pen-tru dumneavoastra, frumoasa prin-

tesa, de parca mi-ati fi sora. Dati-mi

voie sa nu va parasesc §i sa vaapar impotriva tuturor.

— Voi fi onorata de a ma afla intovara§ia unui print atit de demnde numele ct-1 poarta.

Printul-cel-Fermecator, incintat

de raspuns, nu se mai indeparta deRozeta, in ciuda invidiei surorilor

68

ei §i a incercarilor de a-1 atrage

spre ele.

Dupa dejun coborira in curtea

de onoare, pentru a Incaleca pe cai.

Un paj aduse Rozetei un cal negru,

frumos, dar atit de narava§, incit

cu greu il puteau stapini doi grajdari.

— Sa nu incalecati acest cal, prin-tesa, va va omorl. Adu alt cal, spuseprintul pajului.

-— Regele sj regina au poruncitca printesa sa nu incalece decit

acest cal.

— Draga printesa, va rog sa a§-teptati o clipa, va voi aduce eu un

cal demn sa va poarte, dar nu cumva

sa va urcati pe acesta.

— Va voi a§tepta, printe, spuseRozeta surizind.

Peste citeva momente, printul

aduse Rozetei un cal alb ca zapada,

minunat de frumos, cu o sa albastra

brodata cu perle sj cu un capastru

din aur sj diamante. Calul inge-

nunche linga Rozeta §i nu se ridica

decit dupa ce ea se a§eza bine in

§a. Printul sari sprinten pe calul sau

roib §i se alatura Rozetei.

Regele, regina §i printesele vazu-

sera totul; erau galbeni de minie,

dar, de frica zinei, nu indrazneau sa

se impotriveasca printului.

Regele dadu semnalul de pie-

care. Fiecare doamna avea cava-

lerul ei.

Orangina §i Ruseta fura nevoite

sa se multumeasca cu doi printi

care nu erau nici frumo§i, nici nu

§tiau sa se poarte ca Printul-cel-

Fermecator. Erau atit de moroca-

noase, incit cavalerii lor jurara ca

nu se vor casatori niciodata cu ase-

menea printese nesuferite.

Rozeta §i Printul-cel-Fermecator

nu urmara cortegiul de vinatoare,

ci se plimbara prin aleile padurii,

vorbind §i povestindu-sj viata.

— Daca tatal dumneavoastra v-aindepartat de el, cum se poate ca

v-a daruit cele mai frumoase giu-

vaeruri, demne de o zina?— Buna mea nasa mi le-a dat,

spuse Rozeta, povestindu-i ca a

crescut la tara, ca tot ce §tie ii dato-

reaza zinei care a avut grija de edu-

catia ei §i care-i dadea tot ce-si dorea.

Printul o asculta cu interes. Larindul sau, ii povesti ca a ramasorfan la sapte ani §i tot Zina-cea-

Puternica s-a ocupat de educatia lui,

ca ea la trimis la serbarile regelui,spunindu-i ca va gasi acolo o prin-tesa care va fi pentru el o sotiefoarte potrivita.

— Cred, draga Rozeta, ca tu e§tiacea printesa despre care mi-a vor-

bit zina. Daca vrei sa-ti legi viatade a mea, binevoie§te sa-mi dai in-

cuviintarea sa te cer parintilor tai.

— Inainte de a-ti raspunde, printe,trebuie sa am invoirea na§ei mele.Dar crede-ma ca a§ fi fericita sa-mipetrec viata llnga tine.

Dimineata trecu foarte placut pen-tru amindoi. Se intoarsera la palat

pentru masa de prlnz. Rozeta ureain camera ei §i vazu un cufar foartefrumos din lemn de trandafir, careera deschis, dar gol. Pe masura cese dezbraca, lucrurile se a§ezau sin-

gure in cufar, apoi cufarul se inchise.

Rozeta se imbraca cu rochia ei

veche §i cind se duse la oglinda

nu-§i putu stapini un strigat de ad-miratie. Rochia e>ra dintr-un voal

foarte fin, lucrat parca din aripi de

fluture, u§or §i stralucitor. Tesatura

era toata presarata cu diamante,

care luceau ca stelele. Partea de jos

a rochiei, bluza §i talia erau impodo-bite cu franjuri din diamante, care

luceau §i mai puternic. Capul erape jumatate acoperit cu o retea dediamante mici ce se termina cu alte

diamante, atit de mari ca-i ajungeau

pina la git. Fiecare diamant valora

cit un regat. Colierul §i bratarileerau tot din pietre scumpe frumoase,ce straluceau de-ti luau ochii.

Rozeta multumi din inima na§eisale §i din nou simti sarutul ei peobraz. Cind ajunse in salon, printul

o a§tepta la u§a; ii oferi bratul §i o

conduse in salonul in care se aflau

regele §i regina. Rozeta se duse sa-i

salute. Printul-cel-Fermecator vazu

cu mihnire privirile furioase ce-i

aruncau parintii §i surorile ei. Ca §i

in timpul diminetii, el ramase tot

timpul linga Rozeta §i fu martorul

admiratiei pe care o stirnea la toti

musafirii, dar §i a invidiei surorilor

ei. Rozeta era foarte trista vazind

ura familiei sale.

Cind printul o intreba care e cauza

tristetii, ea ii raspunse cu sinceritate. .

.

— Cind imi vei ingadui, draga70

Rozeta, sa te cer in casatorie parin-

tilor tai? In regatul meu toata lumeate va iubi, iar eu, mai mult decittoti.

— Miine, draga printe, iti voi daraspunsul na§ei mele pe care o voiintreba.

Se a§ezara la masa; printul, lrnga

Rozeta, cu care vorbi tot timpul.

Dupa-masa, regele porunci sa se

inceapa balul. Orangina §i Ruseta,care invatau sa danseze de zece ani,

dansau bine, dar fara grade. Banumdca Rozeta nu §tie sa danseze, pentruca nu avusese ocazia la ferma undecrescuse, anuntara cu batjocura ca

e rindul ei. Modesta, Rozeta se

scuza nevrind sa danseze in public

|i sa atraga din nou atentia asupraei. Dar cu cit ea refuza, cu atit maimult staruiau surorile sale, fiind

sigure ca o vor umili.

Regina interveni poruncind Ro-zetei sa execute acela§i dans ca §i

surorile ei. Rozeta nu putea sa nuindeplineasca porunca reginei. Prin-tul-cel-Fermecator, vazind incurca-

tura in care se aria Rozeta, ii §opti:

— Voi fi cavalerul tau, Rozeta.Cind nu vei cunoaste pa§ii ce trebuiefacuti, ii voi face singur.

— Multumesc, draga printe, e§tibun ! Primesc cu placere sa-mi fii ca-valer §i nadajduiesc ca nu te voiface de ru§ine.

Incepura sa danseze. Niciodata

nu s-a vazut un dans mai u§or, maivioi, mai gratios. Toti musafiriise uitau la ei cu o admiratie din cein ce mai mare. Rozeta dansa multmai frumos deck surorile ei. Oran-gina |i Ruseta erau atit de furioase,

incit isj ie§ira din minti §i erau gata

sa sara asupra Rozetel, s-o bata,

sa-i smulga diamantele. Regele §iregina, care nu le pierdeau din ochi,ghicindu-le gindul, le §optira:

— Feriti-va de Zina-cea-Puterni-ca. Aveti rabdare, miine e ultima zi.

Cind Rozeta §i printul terminaradansul, izbucnira aplauze din toate

partile §i toti staruiau sa mai dansezeo data. Cum nu erau obositi, nu selasara rugati §i dansara un dans nou,§i mai frumos decit primul. Vazindaceasta surorile Rozetei, inabu§in-

du-se de ura §i invidie, au le§inat

|i au fost duse in camerele lor. Dincauza miniei, fetele lor erau atit de

schimonosite, incit nu se mai vedeanici urma de frumusete. Nimanuinu-i fu mila de ele, pentru ca toti

vazusera rautatea lor §i purtarea du§-

manoasa fata de Rozeta. Vazind caaplauzele §i admiratia pentru ea erau

din ce in ce mai rasunatoare, Rozeta

se retrase in gradina. Printul o urma;

ei se plimbara §i i§i facura planuri

pentru viitorul lor, daca Zina le va

permite sa se casatoreasca. Diaman-

71

tele Rozetei straluceau atit de puter-

nic inelt aleile prin care treceau pa-

reau luminate de mii de stele.

— Pe miine, ii spuse printul, cindse despartira, §i nadajduiesc ca miine

sa pot spune: pentru totdeauna!

Rozeta se urea in camera ei. Dupace se dezbraca, lucrurile se a§ezara,

ca §i in ajun, singure, mtr-un cufar

§i mai frumos, din abanos impodobit

cu peruzele. Dupa ce se culca, Ro-zeta stinse lampa §i §opti:— Scumpa §i buna mea na§a, ce

trebuie sa-i raspund Printului-cel-

Fermecator? Spune-mi §i, orice veihotari, te voi asculta.

— Spune-i da, draga mea Rozeta,raspunse vocea dulce a zinei. Eu ampus la cale aceasta casatorie. Ca sa-1

poti cunoa§te pe Printul-cel-Ferme-

cator, am poruncit tatalui tau sa tepofteasca la serbari.

Rozeta multumi zinei §i adormi,dupa ce simti pe obraji sarutarilegingase ale na§ei sale.

V

A treia p ultima %i

In timp ce Rozeta dormea lini§tita,regele, regina §i cele doua surori,innebuniti de furie, se certau, seinvinuiau unii pe altii din cauzasuccesului Rozetei si a umilintei lor.

72

Mai aveau o singura nadejde. A douazi avea loc o cursa de care romane.La fiecare car erau inhamati doi cai§i doamnele trebuiau sa conduca.Pregatisera pentru Rozeta un carfoarte inalt, care se rasturna u§or

§i la care erau inhamati doi cai nara-

va§i. Printul-cel-Fermecator, gin-

deau ei, nu va avea de unde sa iaun alt car cu alti cai. Gindul ca Ro-zeta ar putea sa fie omorita sau des-

figurata ii lini§ti.

Regele, regina §i surorile Rozetei

se culcara, visind la mijloacele cele

mai potrivite pentru a scapa deRozeta, in cazul cind cursa de care

nu va reu§i a§a cum doreau ei. Suro-rile Rozetei dormira putin §i arataumai urite §i mai schimonosite decitin ajun. Rozeta, cu con§tiinta curata§i cu fericirea in suflet, dormi binetoata noaptea. Femeia de serviciuii aduse o cana cu lapte §i o bucatade piine neagra. A§a poruncise re-gina. Rozeta nu era mofturoasa;minca cu pofta piinea §i laptele, apoiincepu sa se imbrace. De data aceastazina ii pregatise o rochie din matase.

galbena, brodata cu safire si sma-

ralde. Palaria era din catifea alba

impodobita cu pene de toate culo-rile, prinse cu un safir mare cit unou. La git avea un lant din pietrede safir, de care era prins un ceasal carui cadran era din opal, capacul

dintr-un singur safir, iar sticla din

diamant. Acest ceas mergea tot tim-

pul, nu se strica §i nu trebuia inters.

Printul-cel-Fermecator o a§tepta

nerabdator. Ii ie§i inainte, ii oferi

bratul si o intreba grabit:

— Ei, printesa draga, ce ti-a spuszina? Ce raspuns imi dai?

— Raspunsul pe care mi-1 dicteazainima, printul meu drag. Iti voi in-china viata mea, a§a cum mi-o In-chini tu pe a ta.

— Iti multumesc de o suta deori, scumpa §i incintatoare Rozeta.

Grid te voi putea cere regelui?

— Cind ne vom intoarce de lacursa de care, draga printe.

— Imi ingadui sa adaug cereriimele pe aceea de a ne casatori chiar

astazi? Vreau sa te scap cit mai

repede de tirania familiei tale |i sa

te due in regatul meu.

In timp ce Rozeta statea la Indo-

iala, zina ii §opti sa primeasca. Ace-

lasj lucru ii §opti §i printului: «Gra-

be§te casatoria §i vorbeste regelui

cit mai curind. Viata Rozetei e in

pericol §i nu voi putea veghea asupra

ei timp de opt zile, incepind de

astazi, la apusul soarelui.»

73

Printul tresari §i-i spuse Rozetei

cele auzite.

— Cu siguranta ca Zina-cea-Pu-ternica ne insriinteaza, §i trebuie sa

tinem seama de ce spune ea.

Rozeta se duse sa-i salute pe rege,

pe regina §i pe surorile ei, care nu-i

raspunsera §i nu se uitara la ea.Rozeta fu mconjurata de o mul-

time de printi §i regi care toti voiau

s-o ceara in casatorie, dar nu in-drazneau din cauza Printului-cel-

Fermecator care era tot timpul linga

ea. Dupa ce mincara, coborlra pen-tru a se urea in care.

Barbatii trebuiau sa incalece pe

cai, iar femeile sa conduca singure

carele. I se aduse Rozetei carul po-

runcit de regina. Printul n-o lasa

pe Rozeta sa se urce.— Sa nu te urci in acest car. Pri~

ve§te caii, printesa.

Rozeta vazu ca fiecare cal era

tinut de patru oameni, iar caii tro-

paiau pe loc §i sareau furiosi.

In aceea§i clipa, un jocheu micut§i frumos, imbracat cu o haina de

matase galbena cu fireturi albastre,

striga cu o voce placuta:— Echipajul printesei Rozeta.Se apropie un car mic din perle

si sidef, la care erau inhamati doi

cai albi, cu hamuri din catifea gal-

bena cu satire.

Printul-cel-Fermecator nu §tia da-

ca s-o lase pe Rozeta sa se urce incarul prezentat de paj, pentru ca se

temea de o noua cruzime pusa lacale de familia. Rozetei. Vocea zineiii §opti: «Las-o sa se urce! Carul

§i caii sint un dar din partea mea.Urmeaz-o peste tot unde o va ducecarul. Ziua trece §i nu mai am decitciteva ore pentru Rozeta. Ea trebuiesa ajunga inca asta-seara in regatul

tau».

Printul o ajuta pe Rozeta sa se

urce in car §i el incaleca pe calul sau.

Toate carele pornira. Printul cala-

rea tot tirnpul dupa carul Rozetei.Intre timp, doua care, conduse dedoua femei voalate, incercau s-o in-treaca pe Rozeta. Unul dintre ele seavinta cu o asemenea forta asupracarului printesei, Inclt 1-ar fi facut

bucati daca n-ar fi fost fabricat de

zine. Carul eel greu se rasturna, se

sfarima §i femeia voalata fu aruncata

peste ni§te gramezi de pietre, underamase nemi§cata. Pe cind Rozeta,

care recunoscuse pe Orangina, cauta

sa opreasca spre a-i veni in ajutor,

celalalt car se napusti asupra caru-

lui ei, cu aceeasj putere ca sj primulAcest car se sfarima §i el, iar femeia

voalata, care nu era alta decit Ru-seta, fu azvirlita pe pietre linga Oran-

gina. Rozeta voi sa coboare, dar

printul o impiedica, Iar vocea le

sopti

:

74

«Mergeti inainte. Regele vine In

goana dupa voi cu o ceata nume-

roasa, pentru a va omorl. Peste pu-

rine ore va apune soarele. Abia voi

avea timp sa va salvez. Lasati caii

mei sa va duca §i tu parase§te-l pe

al tau, printe.»

Printul sari in car linga Rozeta

care, din cauza emotiilor, era mai

mult moarta deck vie. Caii pornira

cu o asemenea viteza, inclt faceau

douazeci de leghe pe ora. Mult timp

11 vazura pe rege urmarindu-i cu o

ceata de oameni inarmati, dar ei nu

puteau ajunge din urma carul zinei

care zbura tot mai repede, ajungind

pina la o suta de leghe pe ora. Go-

nira astfel timp de §ase ore, apoi se

oprira in curtea palatului printului.

Palatul era luminat, curtenii in haine

de sarbatoare ii a§teptau.

Printul §i Rozeta, surprin§i de

aceasta primire, o vazu pe Zina-cea-

Puternica, iar aceasta le spuse:

— Bine ai venit in palatul tau,rege, totul e pregatit pentru nunta.

Condu-o pe Rozeta in apartamen-

tul ei ca sa se imbrace, iar eu, in

acest timp, iti voi explica ceea ce

nu poti intelege din tot ce s-a pe-

trecut astazi. Mai am o ora libera.Zina §i Regele-cel-Fermecator o

condusera pe Rozeta in odaile ei,

foarte frumos mobilate, unde o a§-

teptau mai multe femei spre a o

ajuta sa se imbrace pentru nunta.

— Voi reveni sa te iau peste putintimp, draga mea Rozeta, minutele

imi sint numarate.

Zina ii spuse apoi Regelui-cel-Fer-

mecator

:

— Ura regelui §i a reginei impo-triva Rozetei devenise atit de vio-

lenta, tnclt erau hotariti sa infrunte

razbunarea mea §i s-o ucida pe Ro-

zeta. Vazind ca §iretenia cu carele

de curse nu le-a reu§it, au hotarit

sa foloseasca forta armelor pentru

a va distruge pe amindoi. Regele a

adunat o ceata de banditi, care au

jurat ca il vor asculta orbe§te. Aualergat pe urmele voastre, dar nu

v-au putut ajunge. Orangina §i Ru-

seta, necunoscind planul regelui, au

incercat §i ele s-o omoare pe Rozeta.

Le-am pedepsit a§a cum au meritat.

Orangina sj Ruseta sint acum ingro-zitoare la vedere. Le-am readus laviata, le-am vindecat ranile, darle-am lasat cicatrice urite care le

desfigureaza. Le-am imbracat cuhaine taranesti §i le-am maritat cuni§te ingrijitori de cai. Ei au po-runca sa le tina din scurt pina sevor indrepta. Pe rege si pe reginai-am transformat in vite de povara§i i-am dat la ni§te oameni rai, careii vor face sa plateasca pentru cru-zimea lor fata de Rozeta. Toti patrusint in regatul tau, osinditi sa audamereu laudele aduse Rozetei §i sotu-lui ei. Mai am un sfat sa-ti dau,dragul meu: sa nu-i spui Rozeteitoate acestea. Pedeapsa ce a trebuits-o dau parintilor §i surorilor ei i-artulbura fericirea, iar eu nu pot saiert oamenii rai, care nu se maipot indrepta.

Regele-cel-Fermecator multumizinei si-i fagadui ca va pastra taina.

Se dusera s-o ia pe Rozeta, careera imbracata cu rochia pregatitade zina. Rochia era dintr-o tesaturafina brodata cu fir de aur §i pietrescumpe de cele mai diferite culori,care infati§au flori §i pasari. La fie-care mi§care a Rozetei, se produceaun ciripit mai placut decit cea maimelodioasa muzica. Pe cap avea ocoroana de flori din pietre scumpe.Pe git sj pe bra^e avea de asemenea

76

giuvaeruri care straluceau ca soarele.

Regele-cel-Fermecator era ametitde frumusetea Rozetei. Zina ii spuse:— Repede, repede, sa mergem,

mai am doar o jumatate de ora.Trebuie sa ma due la Regina Zinelor§i pentru opt zile imi voi pierdetoata puterea. Toate sintern supuseacestei legi.

Regele-cel-Fermecator o lua demina pe Rozeta. Zina mergea inainte.Cind ajunsera in saloane, zina dis-paruse. §tiind ca o vor revedea pesteopt zile, nu se necajira. Regele oprezenta pe Rozeta curtenilor careo gasira incintatoare, tot atit de bunaca §i regele, §i toti o iubira ca sj pescumpul lor rege.

Ca o atentie deosebita pentru Ro-seta, zina a transportat in regatul

lor ferma in care crescuse Rozeta§i a a§ezat-o la marginea parculuipalatului, astfel ca Rozeta o puteavedea zilnic pe doica ei iubita. Zinatransportase in palatul regal §i ro-

chiile pe care le purtase Rozeta laserbari.

Regele-cel-Fermecator sj Rozetaau trait fericiti toata viata.

Rozeta n-a aflat niciodata de pe-deapsa ingrozitoare suferita de pa-rintii §i surorile ei.

Cind il intreba pe sotul ei ce §tiedespre surorile ei, el ii spuse ca au

avut ni§te zgirieturi pe obraz, dar

ca le-a trecut sj s-au maritat. Ii mai

spuse ca zfna a interns Rozetei sa

se mai intereseze de ele.

Orangina sj Ruseta, care cu cit

erau mai nenorocite cu atit deveneau

mai rele, au ramas pentru totdea-

una urite. Regele §i regina, transfor-

mati in vite de povara, nu aveau

alta mingiiere declt sa se mu§te

unul pe altuL

Ei au fost nevoid sa duca pe sta-

plnii lor la nunta Rozetei §i turbau

de minie auzind laudele ce i se adu-

ceau, cind trecea ea pe acolo. Daca

s-ar fi purtat bine, ei §i-ar fi reca-

patat infati§area de oameni.

Se spune ca de §ase mii de ani

slnt tot vite de povara.

§oricelul cenu§iu

I

Cdsuta

Intr-o casa mare, inconjurata de

6 gradina frumoasa, traia un ombogat, Impreuna cu fiica sa Rozalia.Mama fetei murise la citeva ziledupa ce o nascuse. Tatal !§i erescusecopila singur, cu multa dragoste §i

blindete, §i o obi§nuise sa fie ascul-

tatoare. Ii interzicea sa-i puna intre-bari pentru a afla lucruri pe care el

nu voia sa i le spuria §i avea mare

grija sa nu se dezvolte in ea cusurulcuriozitatii.

Rozalia nu le§ea niciodata dingradina imprejmuita cu ziduri inalte.

Nu vedea pe nimeni in afara detatal sau. Nu aveau servitori; incasa parea ca totul se face de la

sine, Rozalia nu ducea lipsa de nimic.Avea mincare, imbracaminte, card,jucarii. Desj in virsta de aproape

cincisprezece ani, viata singuratica

pe care o ducea nu o plictisea §i niciprin gind nu-i trecea ca ar puteatrai altfel.

In fundul gradinii se gasea o ca~

78

suta fara ferestre |i cu o singura

usa, care era totdeauna incuiata.

Tatal Rozaliei intra zilnic in casuta,

dar tinea cheia la el. Rozalia era

incredintata ca acolo e o magazie

unde se tin uneltele pentru gradina.

Intr-o zi cauta o stropitoare pentru

a-§i uda florile si ceru tatalui ei

cheia casutei.

— Pentru ce iti trebuie aceastacheie ?

— Imi trebuie stropitoarea §i credca o voi gasi in casuta.

Cu o voce foarte schimbata, tatal

ii raspunse ca in casuta nu e nici o

stropitoare. Surprinsa de tonul

schimbat al vocii lui, Rozalia 11 privi

§i vazu ca era galben la fata §i parca

speriat.

— Ce ai, tata? il intreba ea ingri-jorata.

— Nimic, copila mea, nimic.— Dar ce se afla in casuta de

te-ai inspaimintat astfel cind ti-am

cerut cheia?

— Vezi-ti de treaba, Rozalia, stro-pitoarea e in sera.

—^Tata, spune-mi, ce se afla incasuta?

— Nimic care te-ar putea interesa,Rozalia,

— De ce te duci in fiecare zi lacasuta §i nu-mi dai voie sa te inso-

tesc?

— Rozalia, §tii bine ca nu-mi place

sa pui intrebari. Curiozitatea este

un cusur uricios.

Rozalia nu mai spuse nimic, dar

ramase pe ginduri. Casuta aceasta,

la care nu se gindise niciodata, acum

mi-i ie§ea din minte.

«Ce sa fie in aceasta casuta de s-a

inspaimintat tata cind am vrut sama due acolo? S-a gindit ca e pri-mejdios pentru mine, dar el de ce se

duce zilnic? Poate duce de mincare

unci fiare salbatice pe care o tine

inchisa? Daca ar fi o fiara salbatica

a§ auzi urletele ei, dar nu se aude

nici eel mai mic zgomot, nici o

mi§care. Ar putea sa-1 sfi§ie pe tata

cind se duce acolo, dar poate ca e

legata. §i daca-i legata, atunci nu-i

primej dios nici pentru mine. Ce sa

fie oare? Un prizonier? Nu, tatalmeu e bun, n-ar tine el un nenorocit

nevinovat fara aer, fara libertate.

Trebuie sa descopar taina. Cum safac? De-a§ putea sa am cheia macaro jumatate de ora! Poate o va uita

intr-o zi.»

Rozalia fu trezita din aceste gin-

duri, care ii chinuiau mintea, de

tatal ei care o striga cu o voce

schimbata.

— Vin imediat, tata.Cind intra in casa, vazu ca tatal

ei era la fel de tulburat §i suparat

Infati§area lui o puse din nou pe

ginduri, dar, pentru a-1 lini§ti 5 se

79

prefacu vesela §i nepasatoare. Infelul acesta, !§i spunea ea, el nuse va mai gindi tot timpul la cheie§i ea va reusj sa i-o sustraga. Se ase-zara la masa. Tatal mlnca putin, eratacut sj trist de§i se silea sa paravesel.

Vazind-o pe Rozalia voioasa §ifara griji, se mai lini§ti §i el.

Rozalia avea sa implineasca pestetrei saptamini, cincisprezece ani. Ta-tal ii fagadui de ziua ei o surprizaplacuta. Mai trecu un timp; avea dea§teptat numai cincisprezece zile.

Intr-o zi tatal ii spuse Rozaliei:— Copila mea draga, trebuie salipsesc o ora, in legatura cu ziuata de nastere. Asteapta-ma in casa.Te rog, Rozalia, sa nu te lasj ispititade curiozitate. Peste cincisprezecezile vei afla tot ce doresti atit demult sa §tii. Iti ghicese gindurile, §tiuce te framinta. Ramii sanatoasa, co-pik mea, si fere§te-te de curiozitate]O imbratisa §i pleca cu parere

de rau ca o lasa singura.Dupa plecarea tatalui ei, Rozalia

alerga in camera lui sj vazu cu bucu-rie ca uitase cheia pe masa, O luarepede §i fugi spre casuta. Cind s-odeschida, l§i aminti de cuvintele lui:fereste-te de curiozitate. Statu laindoiala si era gata sa puna cheiala loc, fara a intra in casuta. Deodata

auzi un geamat. Lipi urechea de u§a§i auzi o voce slaba care cinta in-ceti§or

:

Sint in inchisoare,

Singura pe fame,Curind voi muri,

De aici nu voi iep.«Cu siguranta, gindi ea, ca-i o

biata fiinta pe care tatal meu o tinemchisa.»

,

Batu incet in u§a §i spuse:— Cine e§ti §i cu ce te pot ajuta?— Deschide, Rozalia! Te rog,

deschide.

— De ce esti inchisa? Ai facutvreun lucru rau?

— Vai, nu, Rozalia, un vrajitorma tine aici. Salveaza-ma §i iti voiarata recuno§tinta, povestindu-ticine sint.

Rozalia nu mai statu la indoiala.Curiozitatea fu mai puternica decitcumintenia. Puse cheia in broasca,dar mina ii tremura atit de tareincit nu era in stare sa deschida.Era aproape sa renunte cind voceaii spuse:

— Rozalia, din cele ce-ti voi po-vesti vei afla multe lucruri care teintereseaza. Tatal tau nu este ceeace pare a fi.

Auzind aceste cuvinte, r?Rozaliafacu o sfortare sj reu§i sadespiieu§a.

80

II

Zina-cea-Nesuferitd

Rozalia se uita in casuta, curioasa

sa vada cine e acolo. Era mtuneric

§i nu vedea nimic. Auzi vocea slaba

spunlnd

:

— Multumesc, Rozalia, tie iti da-torez libertatea.

Vocea venea de undeva de jos.

Se uita sj vazu tntr-un colt doi ochi

mici care o priveau cu rautate.

— Mi-a reu§it §iretenia, te-am fa-cut sa te supui curiozitatii tale. Daca

nu m-ai fi auzit clntind §i vorbind,

ai fi plecat §i eu a§ fi pierit. Acumtu §i tatal tau sinteti in puterea mea.

Rozalia inca nu-§i dadea seama

ce nenorocire mare a adus prin ne-

ascultarea ei, dar simtea ca sub infa-

tisarea acelei fiinte se ascunde un

du§man periculos pe care tatal ei il

tinea inchis. Ea voi sa iasa repede

§i sa inchida u§a cu cheia.

— Stai pe loc, Rozalia! Nu maie in puterea ta sa ma tii in aceastainchisoare, din care n-a§ mai fi ie§it

niciodata dupa ce tu ai fi implinit

cincisprezece ani.

In aceea§i clipa, casuta disparu.

Rozalia ramase inmarmurita, cu che-

ia in mina. Vazu atunci linga ea un

§oricel cenu§iu care o privea cu

ochi scinteietori, rldea §i spunea cu

o voce hiriita

:

— Hi, hi, hi! Ce fata speriata ai,Rozalia! Imi place sa te vad a§a.

Ce dragut din partea ta ca ai fost

atit de curioasa. De cincisprezeceani stau aici fara sa pot face vreun

rau tatalui tau, pe care il urasc. Pe

tine te dispretuiesc pentru ca e§ti

fiica lui.

— Dar cine e§ti, §oarece rau?— Slnt du§mana familiei tale, dra-

guta. Ma numesc Zina-cea-Nesufe-rita §i te asigur ca numele mi se

potriveste. Nimeni nu ma poate sufe-ri §i nici eu nu pot suferi pe nimeni.

Te voi urma peste tot, Rozalia.— Lasa-ma, uricioaso ! De-un §oa-

rece n-are de ce sa-mi fie frica §i

am sa gasesc eu ac de cojocul tau!—-Vom vedea noi, draguto. Ma

voi tine de tine pas cu pas.

Rozalia alerga spre casa, dar §oa-

recele mergea dupa ea rizmd batjo-

coritor. Ajunsa acasa, Rozalia voi

sa prinda §oarecele cu u§a, dar usa

nu se inchidea, cu toate sfortarile

fetei, iar §oarecele statea pe prag.

— A§teapta tu, animal rau, strigafata, scoasa din fire de ciuda §i de

frica. Apuca o matura ca sa loveasca

§oarecele, dar matura lua foe §i-i

arse miinile. Arunca matura jos §i

o impinse in soba ca sa nu arda du-

§umeaua. Apuca un vas cu apa care

fierbea pe foe pentru a opari §oa-

recele, dar apa se prefacu in lapte

81

proaspat pe care §oarecele se puse

sa-1 bea, spunind cu batjocura:— Ca buna esti, draguta Rozalia!

Nu-i destul ca m-ai eliberat, imi

serve§ti §i o masa gustoasa.Biata Rozalia mi mai §tia ce sa

faca. Incepu sa plinga amarnic, cind

il ami pe tatal ei venind.— Vai, vine tata ! Ah, §oricelule,

te rog, fie-ti mila, pleaca sa nu tevada.

— N-am sa plec, dar am sa maascund in dosul tocurilor tale pina

cmd tatal tau va afia ce-ai facut.Abia apuca §oarecele sa se ascun-

da, ca tatal §i intra in casa. Se uita

la Rozalia, galbena la fata, stinjenita;

se vedea bine ca e speriata de ceva.—

- Rozalia, spuse el cu o vocetremurinda, am uitat cheia casutei.Ai gasit-o cumva?

Rozalia ii intinse cheia ro§ind.

— Cine a rasturnat laptele?— Pisica, tata.— Pisica? Dar cum a putut aduce

pisica ceaunul cu lapte in mijlocul

camerei, ca sa-1 rastoarne?

— Nu, tata, eu 1-am rasturnat.Rozalia vorbea Incet gi nu indraz-

nea sa se uite in ochii tatalui ei.

— la matura §i stringe laptele!— Nu mai avem matura.

82

Cum n-avem matura? Cind

am plecat era aid.— Am ars~o tata, din gre§eala,

voiam sa... §i se opri.

Tatal se uita la ea nedumerit,

arunca o privire in jurul camerei,

suspina sj porni spre casuta. Roza-

lia cazu pe un scaun, plingind. §oa-

recele nu se mai mi§ca. Tatal se in-

toarse cu chipul desfigurat de

spaima.

— Rozalia, copil nenorocit, ce-aifacut? Ai cazut prada curiozitatii sj

ai eliberat pe eel mai crud du§man

al nostru.

^Tata, iarta-ma, te rog, iarta-

ma! striga Rozalia aruncindu-i-se la

picioare. Nu mi-am dat seama ce

rau fac.

— Asa se intimpla totdeauna cindnu asculti. Crezi ca faci un rau mic,

§i cind colo aduci nenorocire asupra

ta sj a altora.

— Dar ce-i acest §oarece care teingrozeste atit de mult? Daca e atit

de puternic, cum de 1-ai putut tine

inchis §i de ce nu-1 inchizi din nou ?

— Acest §oarece e o zina rea §iputernica. Eu insumi sint Duhul-

cel-Prevazator. De vreme ce tu ai

eliberat-o pe du^mana mea, iti pot

destainui ceea ce trebuia sa-ti ascund

pina in ziua cind implineai cinci-

sprezece ani.

Cum iti spuneam, sint Duhul-cel-

Prevazator. Mama ta era o simplamuritoare, dar era atit de frumoasa

§i buna, tacit Regina Zinelor §i Re-

gele Duhurilor, induio§ati de virtu-

tile ei, mi-au dat voie s-o iau de

sotie. La serbarile date in cinstea

casatoriei, am uitat s-o poftesc peZina-cea-Nesuferita, care sj a§a era

suparata ca n-am vrut sa ma casa-

toresc cu una din fiicele ei. De atunci

imi poarta o ura de moarte mie §i

familiei mele. Nu-mi era frica de

amenintarile ei, pentru ca puterea

mea era la fel de mare ca §i a ei, iar

pe mine ma iubea foarte mult Re-

gina Zinelor. De mai multe ori am

impiedicat-o sa ne faca vreun rau.

La scurt timp dupa ce te-ai nascut

tu, mama ta a fost cuprinsa de ni§te

dureri puternice pe care nu le pu-

team lini§ti. Am lipsit putin timpde acasa ca sa cer ajutorul Reginei

Zinelor. Cind m-am intors, mama

ta murise. Zina aceasta rea a omo-

rit-o in timp ce eu lipseam. Era pe

cale sa sadeasca in tine toate relele

§i toate viciile posibile, dar, din fe-

ricire, m-am intors la timp pentru

a o impiedica. Am oprit-o tocmai inmomentul cind reusise sa te in-

zestreze cu o curiozitate ce trebuia

sa te nenoroceasca, §i de la cinci-

sprezece ani sa cazi sub influenta ei

pentru toata viata.

Cu puterea mea §i ajutat de Re-

83

gina Zinelor, am reu§it sa ii slabimvraja §i am hotarit ca nu vei intrain stapinirea ei decit daca pina la

cincisprezece ani vei cadea de treiori prada curiozitatii tale, in impre-jurari foarte grele. In acelasj timp,pentru a o pedepsi, Regina Zinelora prefacut-o intr-un §oarece §i a

inchis-o in casuta pe care ai vazut-o.

Regina Zinelor a hotarit ca nuva putea ie§i de acolo deck daca tuii vei deschide de buna voie u§a.Ca nu-$l va relua infati§area de zinadecit daca tu te vei lasa ispitita decuriozitate de trei ori, inainte dea implini cincisprezece ani. In sftrsk,daca vei rezista macar o data acesteiinclinari rele, vei fi eliberata pentrutotdeauna, impreuna cu mine, dinputerea acestei zine rele. Am obti-nut aceste favoruri cu mari greutati§i numai fagaduind ca voi impartasjsoarta ta §i voi deveni ca §i tinesclavul du^mancei mele, daca tunu-ti vei infringe curiozitatea macaro data. Mi-am luat obligatia de ate create astfel incit sa stirpesc in

tine acest cusur care aduce atita ne-norocire.

lata de ce te-am tinut izolata aici§i nu ti-am dat voie sa vezi penimeni. Datorita puterii mele, adu-

ceam tot ce-ti trebuia, tot ce doreai,§i eram bucuros ca reu§isem. Maierau doar trei saptamini pina la ziua

ta, si ai fi fost eliberata pentru tot-deauna din jugul acestei zine rele,clnd iata ca mi-ai cerut cheia la carenu te gindisesj niciodata. Nu ti-amputut ascunde cit de mult m-a in-grijorat aceasta, Turburarea mea ti-astirnit §i mai mult curiozitatea. De§ite prefaceai ca e§ti vesela §i nu-ti

pasa de nimic, eu ghiceam ginduriletale. Acum inchipuie§te-ti durereamea, cind Regina Zinelor mi-a po-runcit sa las cheia pe masa pentrua te ispiti §i a te pune la incercare.Am fost silit sa las aceasta cheie anenorocirii sj prin plecarea mea deacasa ti-am dat prilejul de a cadeaprada ispitei. Iti dai oare seama citam suferit in timpul cit te-am lasatsingura? Cind am vazut, la intoar-cere, ro§eata din obrajii tai §i in-

curcatura din care nu §tiai cum saie§i, am inteles ca n-ai avut taria sainfrunti curiozitatea. Am fost silitsa-ti ascund totul, sa nu-ti vorbescde primej diile ce ne pindesc decitdupa ce ai fi implinit cincisprezeceani §i pericolul ar fi trecut. Dacanu respectam aceasta porunca, a§fi fost pedepsit sa te vad cazind inputerea zinei.

Acum, Rozalia, totul inca nu epierdut. Iti vei putea rascumparagre§eala daca timp de cincisprezecezile nu vei mai cadea in ispita. Lacincisprezece ani ar trebui sa te ca-

84

satore§ti cu un print fermecator,

Printul-cel-Gratios. Acest lucru este

inca cu putinta. Ah, Rozalia, scumpa

mea copila, nu pentru mine, ci de

mila ta ai taria §i nu te lasa din nouispitita!

Rozalia statea la picioarele tata-

lui ei cu fata ascunsa in miini §i

plingea amarnic.

Ascultind cuvintele lui, prinse

putin curaj, 11 lmbrati§a cu dragoste

§i-i spuse:

— Da, tata, iti jur ca ma voi silisa Indrept gre§eala pe care am sa-vir§it-o. Te rog, ins a, nu ma mailasa singura. Linga tine voi avea cu-

raj ul care mi-ar putea lip si daca nu

m-a§ afla sub supravegherea ta in-

teleapta.

— Vai, Rozalia! Nu mai sta inputerea mea de a ramine llnga tine.Acum sint in puterea du§manei mele.Ea nu-mi va ingadui sa stau linga

tine §i sa te feresc de capcanele in

care va cauta sa te atraga prin rau-

tatea ei. Ma mira ca n-am vazut-oinca. Durerea mea i-ar face mareplacere.

— Eram aici, la picioarele fiiceitale, spuse §oarecele cenu§ru cu

vocea sa hiriita, ie§ind in fata nefe-

ricitului tata. Ma distram atit debine auzind cele ce povesteai despre

suferintele pe care ti le-am pricinuitl

Acum ia-ti ramas bun de la scumpa

ta Rozalia. O iau cu mine §i iti in-terne s-o urmezi.

Spunmd acestea, o prinse pe Ro-zalia, cu dintii sai ascutiti, de poalele

rochiei, ca s-o traga dupa ea.Rozalia tipa ingrozita tinindu-se

de tatal ei, dar o putere mai mareo tragea dupa §oarece.Nenorocitul tata puse mina pe

un baston, vrind sa loveasca $oa-recele, dar, inainte de a-1 atinge,

acesta puse o labuta pe piciorul du-hului, care ramase impietrit ca ostatuie. Rozalia imbrati§a genunchii

tatalui §i cerea indurare §oarecelui

care, rizind cu rautate, ii spuse:— Vino, draguta mea I Nu aici e

locul unde trebuie sa mai cazi dedoua ori prada frumosului tau cusur.Vom merge prin toata lumea §ivei vedea multe in aceste cincispre-

zece zile.

§oarecele o tragea mereu, darRozalia se tinea cu toate puterile

de tatal ei §i rezista. Atunci s,oare-cele scoase un strigat ragu§it §i casafu cuprinsa de flacari. Rozalia i§i

dadu seama ca e in pericol viatatatalui ei §i ca ea va ramine ve§nicin puterea zinei. Trebuia sa urmeze^oarecele.

— Rami! cu bine, tata ! Ne vomrevedea peste cincisprezece zile. Ro-zalia ta te va salva dupa ce ti-a pri-cinuit pieirea.

§i fugi repede pentru a nu ficuprinsa de flacari.

Merse multe ore fara sa gtie undese afla. Doborita de oboseala si defoame, se adresa unei femei care§edea in fata unei case:— Doamna, fiti buna §i adaposti-

ti-ma, Sint moarta de foame §i deoboseala. Dati-mi voie sa innoptezla dumneavoastra.— Cum se poate ca o fata atit de

frumoasa sa umble singura pe dru-muri si ce-i cu animalul acesta uri-cios?

Rozalk intoarse capul §i vazugoricelul, care o privea cu batjocura.Vru sa-1 goneasca, dar el nu se mi§cadin loc. Femeia, vazind aceasta,dadu din cap §i spuse:— Vezi-ti de drum, frumoaso,

nu pot adaposti pe necuratul si peocrotitii lui.

Rozalia merse mai departe, plln-gind, §i, oriunde cerea adapost, nuera primita din cauza §oarecelui

care nu o para sea.In cele din urma intra intr-o pa-

dure, unde gasi un riulet §i poamedin bel§ug. Minca sj bau, apoi sea§eza linga un copac gindindu-sela tatal ei. Ce va deveni el in acestecincisprezece zile? Tot gindindu-se,inchise ochii spre a nu mai vedea§oarecele. Venirea noptii §i obosealao facura sa cada intr-un somn adinc.

86

Ill

Printul-cel-Gratios

In timp ce Rozalia dormea,

Printul-cel-Gratios vlna in padure

la lumina tortelor. Un cerb hakuitde ciini se ghemui speriat linga tu-fi§ul unde dormea Rozalia. Ciinii §ivinatorii alergau dupa cerb. Deodata

ciinii se oprira din latrat §i se adu-

nara tacuti in jurul Rozaliei. Prin-

tul sari din §a ca sa-i goneasca dupa

vinat, dar care nu-i fu mirarea

cind vazu o fata tinara §i frumoasa

dormind lini§tita in tufi§. Se uita

imprejur, dar nu mai era nimeni.Apropiindu-se de ea, zari pe obraji

urmele lacrimilor ce continuau inca

sa curga din ochii ei inchi§i. Imbra-

camintea aleasa a Rozaliei, miinile

ei albe, degetele subtiri cu unghii

trandafirii, frumosul ei par castaniu

pieptan at cu grija §i prins cu un piep-tene de aur, incaltamintea frumoasa

§i colierul de perle, toate aratau ca

fata trebuie sa fie de neam mare.De§i caii tropaiau, ciinii latrau §i

oamenii faceau zgomot, ea nu setrezea. Mirat din cale-afara, printulnu se mai satura privind-o. Ingrijo-

rat de somnul ei adinc, o lua de

mina, o scutura u§or, dar fata con-

tinua sa doarma.

— Nu pot sa parasesc aceastacopila, spuse el curtenitor. Cu sigu-

ranta ca e jertfa unei fapte mi§ele§ti.

Dar cum s-o ducem a§a, adormita?— Printe, spuse Hubert, maestrul

sau de vinatoare, sa facem o targa

din ramuri si s-o transportam pina

la vreun han apropiat.— Buna idee, Hubert! Faceti o

targa pe care o vom a§eza inceti§or,dar nu o vom duce la han, ci inpropriul meu palat Pare a fi o per-soana de neam mare §i e frumoasaca un inger. Voi veghea eu insumi

sa i se dea ingrijirea ce i se cuvine.

Hubert §i ofiterii facura repede

targa, peste care printul a§ternu

mantaua sa. O ridicara apoi cu grijape Rozalia, care continua sa doarma,

§i o a§ezara pe targa. In acel moment,Rozalia, care parea ca viseaza, surise

§i §opti:

— Tata, tat a, sint salvata pentrutotdeauna... Regina Zinelor... Prin-

tul-cel-Gratios... il vad... Ce fru-

mos e!...Printul, mirat la auzul numelui

sau, nu se mai indoi ca Rozalia e

vreo printesa aflata sub puterea

unei vraji. El porunci oamenilor

sai sa umble cu grija spre a nu o

trezi §i merse tot timpul alaturi de

ea.

Ajunsera la palat §i printul dadu

ordin sa se pregateasca pentru Ro-

zalia camerele reginei; o duse el

insu§i pe brate pina in odaia ei si

87

ruga femeile, care trebuiau s-o cukesi s-o slujeasca, sa-1 anunte de in-data ce se va trezi.

Rozalia dormi pina a doua zi.Soarele era sus and deschise ochii.Se uita mirata in jurul ei, nestiind

unde se afla. §oarecele disparuse.«Am fost oare eliberata de vraja

zinei rele? Ma aflu cumva la o zinamai puternica? O zira buna?» segindea cu bucurie Rozalia. Se dusela fereastra sj vazu in curte soldati,ofiteri in uniforme stralucitoare.Din ce in ce mai mirata, era gata sacheme pe una dintre acele persoane,pe care le credea duhuri sau vraji-tori, cind auzi pe cineva intrind in

camera. Se intoarse §i il vazu pePrintul-cel-Gratios, imbracat in-

tr-un frumos §i bogat costum devinatoare. El o privea fermecat Ro-zalia il recunoscu indata pe printulpe care il visase §i striga:— Printul-cel-Gratios!— Ma cuno§ti? spuse mirat prin-

tul. Daca ma cuno§ti, cum de amputut eu sa uit numele §i trasaturiletale?

—-Nu te-am vazut deck in vis,prince, raspunse Rozalia rosjnd. In

ce priveste numele meu, n-ai deunde sa-1 cunosti, deoarece nici eunu cunosc decit de ieri numeletatalui meu.

88

— Care e acest nume ce ti-atost tainuit atit de mult timp?

Rozalia li povesti tot ce aflase de

la tatal ei §i vina de a fi cazut prada

curiozkatii, precum §i nenorocirilecare au urmat.

-— Inchipuie-ti durerea mea, prin-te, ctnd am fost silita sa-1 para-

sesc pe tatal meu pentru a scapa de

flacarile aprinse de zina cea rea,

apoi umilinta de a fi respinsa peste

tot din cauza §oarecelui cenu§iu.

M-am vazut sortita sa mor de frig

§i de foame, dar curind m-a cuprins

un somn greu, plin de vise. Nu §tiucum am ajuns aid.

Printul li povesti cum a gasito

adormita in padure §i ce cuvinte

spunea in vis.

— Ceea ce nu ti-a spus tatal taue ca Regina Zinelor, ruda ta si a

mea, a hotarit de mult ca vei fi sotia

mea cmd vei implini cincisprezece

ani. Cu siguranta ca ea m-a facut

sa doresc sa vlnez la lumina tortelor,

anume pentru a te gasi in acea pa-

dure in care te pierdusesL Peste

citeva zile vei implini cincisprezece

ani. Te rog sa te simti in palatul

meu ca la tine acasa. El iti apartine

§i poti de pe acum sa domne§ti ca

o regina. In curind tatal tau va fi

din nou alaturi de tine §i atunci vomsarbatori casatoria noastra.

Rozalia ii multumi tinarului §i

frumosului ei var. Cind se duse in

camera alaturata spre a se imbraca

pentru masa de prinz, gasi mai

multe femei care o asteptau cu o su-

medenie de rochii, care de care mai

frumoasa, §i cu alte gateli.

Rozalia se imbraca cu prima ro-

chie care li fa aratata. Era din voal

trandafiriu, impodobita cu dantela,

cu o mantie din dantela brodata cu

trandafiri. Parul ei frumos, castaniu,

era impletit, ca o coroana in jurul

capului. Cind fu gata, printul veni

s-o conduca la masa.

Rozalia mtnca cu mare pofta, caci

nu mincase din ajun. Dupa-masa,

printul o pofti in gradina sa-i arate

serele care erau neasemuit de fru-

moase. La capatul uneia din sere

se afla un rond cu florile cele mai

alese, iar in mijlocul lui era ceva

care parea sa fie un arbore, dar bine

acoperit cu o pinza prin care, din

loc in loc, se vedeau ni§te puncte de

o stralucire uimitoare.

IVArborek din sera

Rozalia admira toate florile. Ea

credea ca printul va da jos pinza care

acoperea arborele misterios, dar erau

pe cale sa piece din sera §i el nu-i

89

spunea nimic. Fiind curioasa sa

afle, 11 intreba

:

— Ce-i cu arborele acela malt?— E un dar de nunta pentru tine,

dar nu trebuie sa-1 vezi inainte de a

implini cincisprezece ani.

— Dar ce straluceste asa de taresub pinza?— Vei afla peste citeva zile, Ro-

zalia, §i ma rnindresc ca nu va fi undar obi§nuit.

— Nu4 pot vedea inainte?— Nu, Rozalia, Regina Zinelor

mi-a interzis sa ti-1 arat inainte de

a fi sotia mea. Daca nu a§ asculta-o,ne-ar ameninta mari nenorociri. Na-

dajduiesc ca ma iube§ti destul de

90

mult pentru a-ti putea stapini curio-

zitatea citeva zile.

Cuvintele printului o racura sa se

cutremure, amintindu-i de §oarecele

cenu§iu §i de toate nenorocirile ce

o pindeau pe ea §i pe tatal ei, daca

se va lasa prada ispitei pusa la cale

de du§mana lor, Zina-cea-Nesufe-

rita.

Nu mai vorbi nimic de arborelemisterios; se plimba cu printul §i

ziua trecu cit se poate de placut.

Printul ii prezenta pe toate doamnele

de la curte, carora le spuse ca au

in fata lor pe viitoarea lui sotie, pe

care i-a ales-o Regina Zinelor. Roza-

lia se purta frumos cu flecare din ele

si toate se bucurau ca vor avea o

regina atit de incintatoare.

A doua zi §i in zilele urmatoareavura loc serbari, vinatori, plimbari.

Printul sj Rozalia a§teptau nerabda-

tori ziua de na§tere a Rozaliei, care

avea sa fie §i ziua casatoriei lor. Ei

se iubeau cu duio§ie sj Rozalia dorea

din toata inima sa-1 revada pe tatal

ei. Gindul la arborele din sera nu o

parasea insa nici o clipa. II visa sj

noaptea, iar cmd ramtnea singurase stapinea din toate puterile sa nu

se duca sa afle ce se ascunde sub

pinza.

In sfirsjt veni sj ultima zi. A douaa Rozalia implinea cincisprezece ani.

Printul era foarte ocupat cu pre-

gatirile pentru nunta, la care erau

poftite toate zinele bune pe care le

cuno§tea §i, bineinteles, §i Regina

Zinelor.

In timpul diminetii, Rozalia era

singura; se plimba §i se gindea la

fericirea ce o a§tepta. Se indrepta

spre sera, intra surizatoare §i se

pomeni in fata pinzei care acoperea

arborele.

«In sfir§it, miine voi vedea ce se

ascunde sub aceasta pinza, !§i spuse

ea. De§i, daca vreau, pot sa vad §i

acum. lata citeva mici deschizaturi

In care a§ putea introduce cu u§u-

rinta degetele §i tragind putin...

Cine ar putea sa afle? A§ stringe

pinza la loc dupa ce m-a§ uita

numai putin... De vreme ce miineimi va apartine, pot foarte bine sa

arunc macar o privire astazi.»

Se uita imprejur §i nu vazu pe

nimeni. In dorinta ei de a-§i satis-

face curiozitatea, uita cu desavir-

§ire de bunatatea printului, de peri-

colele ce o amenintau §i se lasa ispi-

tita. Introduse degetele intr-o des-

chizatura §i trase u§urel. Pinza se

rupse de sus in jos cu un zgomot

asurzitor, ca de tunet, §i in fata

ochilor uimiti ai Rozaliei aparu un

arbore a carui tulpina era de coral,

frunzele din smaralde, fructele din

pietre pretioase de toate culorile —diamante, perle, rubine, safire, opal,

topaz — mari ca §ji fructele pe carele reprezentau §i de o asemenea stra-

lucire incit Rozalia ameti.

Abia zari arborele, cind un tunet

mai puternic decit primul o trezi

din ameteala. Se simti luata pe sus

§i transportata intr-o dmpie, de

unde vazu prabu§indu-se palatul

printului. Tipete ingrozitoare se au-

zeau de sub darimaturi; apoi Roza-

lia il vazu pe print ie§ind de sub

mine, insingerat §i cu hainele zdren-

tuite. El se apropie de Rozalia §i ii

spuse cu tristete:— Rozalia ! Nerecunoscatoare Ro-

zalia! lata in ce stare m-ai adus pe

mine §i toata curtea mea. Dupa cele

91

ce ai facut, sint sigur ca vei cadea

sj a treia oara prada curiozitatii

tale sj atunci nenorocirea tatalui

tau, a mea §i a ta va fi definitiva.Ramii cu bine, Rozalia! Fie ca prin

cainta sa-ti rascumperi nereeuno§-

tinta fata de un print care te-a iubit§i nu dorea deck fericirea ta.

Printul se indeparta incet. Rosa-

lia cazu in genunchi, inecata in la-

crimi. II striga, dar el disparu din

ochii ei, fara a mai privi inapoi

spre a vedea deznadejdea ei. Era

aproape sa lesjne cind auzi risul

sclrtiit al §oarecelui cenushi ce se

afla in fata ei.

— Multumeste-mi! Hai, multu-me§te-mi, Rozalia, pentru ajutorul

ce ti-am dat Eu te faceam sa visezinoaptea arborele ascuns. Eu am rospinza in citeva locuri, ca sa poti

vedea ce e inauntru. Daca nu-mireu§ea aceasta §iretenie, as, fi fost

pierduta, iar tu §i tatal tau ati fi

scapat de sub stapinirea mea, la

fel va §i Printul-cel-Gratios. Inca

o mica gre§eala, micuta mea, §i veti

fi ai mei pentru totdeauna.§oarecele, nebun de bucurie, tn-

cepu sa danseze in jurul Rozaliei.

Cuvintele lui, oricit erau de du§ma-noase, nu o infuriau pe Rozalia.«Eu sint de vina, isj spunea ea.

Daca nu era curiozitatea mea neno-rocita §i nerecuno§tinta mea, §oare-

cele cenusju n-ar fi reu§it sa ma facasa savir§esc o fapta atit de rea.Trebuie sa ispa§esc totul prin durere,

prin rabdare §i prin vointa neclin-

tita, sa rezist la a treia incercare,

oricit de grea ar fi. Dealtfel, nu maiam decit citeva ore de a§teptat §inumai de mine depinde, a§a cumspunea scumpul meu print, fericireamea, a tatalui meu §i a lui.»

Rozalia nu se mi§ca din loc, cutoate incercarile §oarecelui de a o

face sa piece de acolo. Statea ca im-

pietrita in fata ruinelor palatului.

VCaseta

Astfel trecu ziua intreaga. Roza-

lia mureade sete.«Ar trebui sa sufar §i mai mult,

spre a ma pedepsi pentru nenoroci-rile ce le-am pricinuit tatalui §i va-

rului meu. Voi a§tepta aici cei cinci-

sprezece ani ai mei.»

Se lasa tntunericul noptii. De-

odata o femeie batrina, ce trecea

pe acolo, se apropie de Rozalia §i-i

spuse:

— Frumoasa mea copila, n-ai vreasa-mi faci un serviciu pastrindu-mi

aceasta caseta? Ma due aici aproape,la o ruda, §i mi-e greu s-o port cu

mine.

— Cu placere, doamna, raspunseRozalia cu amabilitate,

— Multumesc, frumoasa mea co-pila. Nu voi lip si mult, dar te rogsa nu te uiti in caseta. Sint in ea

lucruri cum n-ai mai vazut §i nicin-ai sa vezi vreodata. A§az~o bini§or,

fiindca o lovitura ceva mai puter-

nica ar putea s-o sparga §i atunci ai

vedea ce e inauntru. Dar, tti repet,

nimeni nu trebuie sa vada ce con-tine.

Spunlnd acestea, batrina pleca.

Rozalia a§eza caseta cu grija linga

ea §i se gindi mai departe la toate

intimplarile din acea zi. Se facu noap-

te §i batrina nu se inapoia. Se uita la

caseta si vazu cu uimire ca pamintul

era luminat in jurul ei.

«Ce straluce§te oare in aceasta

caseta ?» Rozalia o privi pe toate

93

partile, dar nu-sji dadea seama deunde vine acea lumina nemaipome-nita. Puse jos caseta §i-§i spuse:

«Ce-mi pasa mie ce contineaceasta caseta? Nu-mi apartine mie,ci batrinei care mi-a incredintat-o.

Nici nu vreau sa ma mai gindesc,ca sa nu fiu ispitita s-o deschid.»Nu se mai uita §i nici nu se mai

gindi la caseta. Inchise ochii, hota-

rita sa a§tepte sa se faca ziua.

« Milne voi implini cincisprezece

ani, voi revedea pe tatal meu §i pePrintul-cel-Gratios sj nu-mi va maifi frica de zina cea rea.»— Rozalia, Rosalia, se auzi vocea

§oarecelui cenusju, sint linga tine!

Eu nu-ti sint du§mana §i, daca vreisa-ti dovedesc, iti pot arata ce-i in

caseta.

Rozalia nu-i raspunse.

— Nu auzi ce-ti spun, Rozalia?Sint prietena ta, crede-ma.

Nici un raspuns. Atunci soarecele,care nu avea timp de pierdut, searunca asupra casetei §i incepu sa-i

roada capacul.

— Monstrule! striga Rozalia, apu-cind caseta sj stringind-o la piept.

Daca te atingi de caseta, iti sucescgltul pe loc.

§oarecele li arunca o privire rea,

dar nu indrazni s-o Infrunte.In timp ce scornea un mijloc pen-

tru a stirni curiozitatea Rozaliei,

un orologiu batu ora douasprezecenoaptea. In aceea§i clipa §oarecele

scoase un strigat lugubru §i-i spuseRozaliei:

— Rozalia, a sunat ora cind te-ainascut Ai implinit cincisprezece ani.Nu mai ai de ce sa te temi de mine.Nu mai am nici o putere asuprata, nici asupra nesuferitului tau tata,nici asupra uriciosului de print.Ramtn osindita sa-mi pastrez dez-gustatoarea infati§are de §oarece,

prna cind voi reu§i sa atrag in cursa

o alta fata tinara, frumoasa sj de neammare ca tine. Adio, Rozalia! Acumpoti deschide caseta.

§oarecele disparu. Neavlnd incre-dere in cuvintele du§manei sale,Rozalia nu-i urma sfatul §i hotarisa pastreze caseta neatinsa, pina

a doua zi. Abia luase aceasta hota-rlre, cind ce vazu? Un porumbelzbura deasupra Rozaliei; lasa sa

cada o piatra peste caseta, care se

sparse in mici bucatele. Rozalia

scoase un strigat de groaza §i inaceeasj clipa aparu in fata ei Regina

Zinelor care ii spuse:

— Vino, Rozalia! Ai invins insfir§it pe du^manul eel crunt alfamiliei tale. Te voi reda tatalui tau,dar, inainte, maninca §i bea

Zina ii dadu un fruct care, dintr-osingura mu§catura, ii potoli setea

§i foamea. Imediat, aparu un car

94

tras de doi dragoni, In care se urcara

Regina Zinelor §i Rozalia.

Revenindu-§i din uimire, Rozalia

ii multumi zlnei care o ocrotise §i o

Intrebi daca il va vedea pe tatal ei

§i pe Printul-cel-Gratios.

— Tatal tau te a§teapta in palatulprintului.

— Dar palatul printului e distrus§i el insusj e rank, am vazut cu ochii

mei.

_Am facut anume sa vea aceldezastru, dar nu era adevarat. Amvrut sa te fac sa ura§ti §i mai mult

curiozitatea §i sa te fere§ti de a-i mai

cadea prada a treia oara. Vei gasi

palatul printului a§a cum era inainte

de a fi rupt tu pinza care acoperea

arborele pe care voia sa ti-1 daruiasca.

Carul se opri in curtea palatului.

Tatal Rozaliei, printul si toata curtea

o a§teptau. Ea se arunca in bratele

tatalui §i ale printului, care pareau

ca nu-§i mai amintesc de gre§eala

ei din ajun. Totul era pregatit pentru

minta, care Incepu imediat. Au fost

de fata toate zinele §i serbarile au

tinut citeva zile.

Tatal Rozaliei a ramas sa traiasca

alaturi de copiii sai. Rozalia s-a

lecuit pentru totdeauna de cusurul

curiozitatii. Printul §i Rozalia s-au

iubit toata viata. Ei au avut copii

frumosj carora le^au fost na§e zine

puternice §i bune, pentru a-i ocroti

impotriva zinelor sj a duhurilor rele.