—————————ctrl + s de ce iubim PRiNTuL— 028

—————————INstItUtE, tHE sPEcIAl FIlEsbAcK TO ScHOOL— 077

—————————cHEF DE JOAc~ LumeA diN SPATeLe JucĂRiiLOR— 128

—————————IArNA PE UlI}~ PLimbĂRi GeROASe — 138

002 — Numărul 07

Numărul 07 — 003

dE VĂZUT | Ineviden]ele lui Batman

TEATRU | spectacolele liceenilor

ARTĂ | Platforma arti[tilor contemporani

dE cUmpĂRAT | Gadgeturi în culori

TRANSpoRT | Pe [inele de tren

...................... 008

....................... 010

....................... 012

....................... 016

....................... 018

004 — Numărul 07

pRoiEcT | romanian Design Week

dESigN | Inspirate de Ivan Patzaichin

bUSiNESS | Afaceri de familie

REcoNVERSii | cu telegondola prin ora[

EVENimENT | BMW Guggenheim lAB

ARhiTEcTURĂ | Daunele Epocii de Aur

....................... 040 ....................... 048

....................... 050

....................... 056

...................... 060

....................... 064

....................... 074

........................ 112

........................ 116

........................ 120

........................ 142

........................ 150

........................ 156

cAmpANii | Filme de promovat

fESTiVAl | ADc*rO Awards bRANdiNg | Explore the carpathian Garden

oNliNE | Bloguri de colec]ie

SofTwARE | solu]ii personalizate

mEdiA | reviste independente

cUlTURĂ | cinematograf cu istorie

Numărul 07 — 005

006 — Numărul 07

Numărul 07 — 007

îmblânzirea timpului cu

iaurt // începe ziua în pa[i de dans // conference-call

cu stil

COFFEE TIME

spectacole care fac furori // momo sau strania poveste despre ho]ii de timp // teatru adjectiv – formator

Investi]ii [i proiecte pe [ine // nu ne plac restric] iile de vitez` // pe culoare se strâng doruri, valize [i pove[ti

Arta te captiveaz` iremediabil // despre cum s` ne imagin`m lumi mai bune [i sisteme perfecte

Mai multe feluri de a vedea un film //despre ineviden] ele

din tDKr // un survol asupra ideologiilor

prezentului

008 — Numărul 07

culturĂ

Sabin borșText

Există mai multe feluri de a vedea un film și chiar mai multe feluri de a-l înţelege. Poţi încerca să vezi "The Dark Knight Rises" ca pe un mare eveniment pop, filmul cu supereroi pe care toată lumea l-a așteptat ca să bată tot, ca pe epicentrul discuţiilor critice, ca pelicula care a suscitat reacţii politice pe care puţine filme au reușit să o facă și mult mai mult decât toate astea. După cum spun și alţii, e foarte ușor să uiţi că e vorba până la urmă despre un film. Multe dintre controversele care au urmat filmului au fost cel puţin previzibile, la fel ca și multe dintre reproșurile aduse lui Nolan în comparaţie cu "The Dark Knight", confuziile cu "Inception" sau referinţele la "Gangs of New York". Toate acestea sunt, fără îndoială, aspecte ce ţin de o critică cinematografică elementară: structurile narative și actualitatea motivelor, pertinenţa personajelor și jocul actorilor, plot-ul și construcţiile suprapuse, efecte și defecte speciale etc. Ele sunt lucruri ce ţin până la urmă de evidenţele cinematografice. Dar despre inevidenţe...?

Inevidenţele din "The Dark Knight Rises" sunt grăitoare pentru un momentum, pentru câteva întrebări cu privire la simptomele prezentului, pornind tocmai de la rolul pe care acest film îl joacă. Dacă te-ai dus să vezi TDKR strict pentru emoţia de moment, pentru „acţiune" și supereroi, s-ar putea să fi ratat chiar miezul conflictului, felul în care mainstreamul a ajuns să chestioneze valorile societăţii actuale. Nu mai surprinde nici măcar faptul că avem nevoie de astfel de filme pentru a ne întreba dacă ceea ce se vede afară e real sau nu. Divizarea oamenilor parcă nu a fost niciodată mai evidentă, crizele individuale și colective parcă nu s-au înmulţit niciodată mai mult, iar oroarea și iminenţa unui lanţ de eșecuri, ameninţări

DInCOlO DE MITOlOgIIlE COnTEMpOranE "The Dark knighT rises" și simpTomele prezenTului

Numărul 07 — 009

și neputinţe nu au fost niciodată mai vii, ca și cum istoria societăţii abia acum vede eșecul propriilor sale valori. Iar atunci când la lansarea acestui blockbuster vezi 14 morţi marcând ironic tocmai ceea ce urmează să vezi în film, devii brusc conștient de faptul că mitologiile ecranelor exprimă mitologiile lumii reale. Că avem nevoie de astfel de blockbustere sau triste evenimente ca să deschidem ochii și să reflectăm mai mereu retrospectiv la substratul prezentului nostru, asta ţine dacă nu de o eroare de apreciere, atunci cel puţin de o insuficienţă pe care parcă nu o putem vindeca.

TDKR este mai mult decât un survol asupra ideologiilor vii ale prezentului, asupra credinţelor individuale și colective sau asupra sistemelor valorice de care ţinem cu dinţii; e poate apogeul narativ al prezentului, cu toate flaws-urile și inadvertenţele ce decurg de aici. Extrapolarea vieţii reale face din acest film expresia felului în care societatea de astăzi face faţă experienţelor comune, a felului în care își reconstruiește în permanenţă iconografiile pentru a menţine tangenţa lumii reale la idealurile umanităţii. Filmul poate fi privit ca un catharsis, o purificare forţată de împrejurări care solicită participarea efectivă la condiţia prezentului, o terapie prin intermediul căreia sunt descărcate toate trăirile pe care ni le refulăm în faţa simbolurilor societăţii. Cea mai pertinentă critică culturală a filmului am găsit-o în extraordinarul "The Dark Mythopoetics of Christopher Nolan’s Rising and Setting Knight", pe care G. Roger Denson îl publica la sfârșitul lui iulie în "Huffington Post", opus fundamental discuţiei iniţiate pe MUBI de Ignatiy Vishnevetsky, care a rămas parcă mult prea ancorată în evidenţe.

Aici se chestionează felul în care acest remediu vizual comportă o dualitate structurantă și se vorbește

despre cum societatea de astăzi nu mai poate da chip niciunei expresii fără o stare de permanent conflict, fără apelul la o violenţă răsturnată ce nu face altceva decât să edifice aceleași simboluri. Două accente pe care critica culturală le-a mai povestit până acum de nenumărate ori. Și totuși, atunci când un astfel de blockbuster ajunge să exprime aceste conflicte, ne găsim mult mai aproape de actualizarea simbolurilor și împlinirea fără retur a unui destin al cărui sfârșit pare deja destul de ușor de deslușit.

Dacă TDKR reprezintă într-adevăr o conversie pragmatică a semnificaţiilor prezentului, o transpunere a motivelor simbolice pe care le tematizăm fără să știm, el este, din punctul meu de vedere, expresia vizuală a ceea ce religiile grecilor numeau pharmakon - un vrăjitor ce reprezenta atât leacul, cât și otrava. Toxinele și medicamentele, la fel ca și catastrofele și salvarea, ar ţine așadar de această „farmacologie" ale cărei urme trimit mereu înapoi, de această dualitate constitutivă a interiorului și exteriorului, a leacului și otrăvii. Am văzut filmul lui Nolan tocmai prin această lentilă, ca expresie vitală a problemelor cu care ne confruntăm, a dinamicii umane actuale și a unor valori societale ce se apropie de apusul lor, probleme ce ţin de interior și exterior în egală măsură. Nu aș fi atât de sigur că aceasta poate însemna și schimbări politice sau sociale efective. Și totuși, ultimul act al trilogiei lui Nolan reușește să depășească iconografiile și simbolurile specifice societăţii de astăzi pentru a atinge substraturile inconștiente ale trăirilor noastre. Nostalgia mea aproape anticipativă se leagă de faptul că rezolvarea conflictelor nu mai poate avea loc decât prin recursul la violenţă, ca o roată a motivelor sub care civilizaţia noastră continuă să își macine menirea. Dacă

mitul este un agent activ în diseminarea și consolidarea simbolurilor (puterii), următoarea remarcă a lui Denson mi se pare de o importanţă deosebită pentru ceea ce putem vedea dincolo de film – faptul că, atunci când cultura de consum începe să genereze forme mitopoetice ce onorează mituri refuzate timp de secole la rând, acesta este deja semnul că o ordine socială cenzorială se apropie de sfârșitul ei. Scene din film ce tematizează disproporţiile financiare și întoarcerea sălbatică a celor ce au închis ochii până acum (senzaţională scena dansului dintre Christian Bale și Anne Hathaway), colapsul sistemului economic actual (cu discursul sălbatic al lui Tom Hardy pe treptele bursei) și al culturilor politice ce și-au mascat în permanenţă idolii sau i-au portretizat în mod ideal, referinţa la generaţia Occupy (transformată în clasă criminală și care comportă riscul de a relua aceleași erori) – toate acestea sunt reprezentarea felului în care privim potenţiala involuţie și extincţie a societăţii de astăzi. Una ce pare însă a veni din interior la fel de mult ca și din exterior... O circularitate ce parcă angajează generaţiile în aceeași succesiune, unde conflictul nu poate fi rezolvat decât printr-o nouă și mult mai profundă violenţă fondatoare.

Cine vede filmul lui Nolan din această perspectivă înţelege că revitalizarea mitului creaţiei și al distrugerii nu este decât nașterea unor noi mitologii ale unor generaţii care urmează să trăiască sub semnul terorii și al distrugerii, al stărilor de excepţie. Iar aceste mitologii au menirea de a ne pregăti pentru ostilităţile și conflictele care abia de-acum înainte vor urma; ele reprezintă reinvestirea valorică a unor mecanisme pe care ni le dorim operaţionale în economia condiţiilor de astăzi, tocmai pentru a insufla un nou sens salvării, ispășirii și eliberării.

010 — Numărul 07

TEaTrul, aDj. cĂtĂlina MiciuText

adi bulboacĂFoto

culturĂ

Din cele 15 spectacole (din Germania, Polonia, Serbia, Austria) pe care le-am văzut anul ăsta în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, unul singur m-a făcut să plâng și la final să o iau în braţe pe actriţa din rolul principal. Surprinzător, era un spectacol al unei trupe de liceeni din Botoșani.

"Momo sau strania poveste despre hoţii de timp și copilul care le-a înapoiat oamenilor timpul furat" făcuse furori cu un an în urmă la Festivalul de Teatru Tânăr Ideo Ideis din Alexandria (câștigase cele mai importante premii: Premiul FITS, Premiul pentru cel mai bun spectacol, Premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal, Premiul pentru cea mai bună scenografie). Așa a ajuns o trupă de liceeni din Botoșani să participe la cel mai prestigios festival de teatru din ţară și unul dintre cele mai importante din sud-estul Europei. Așa am ajuns să observ pe viu că pe lângă teatrul profesioniștilor există un alt tip de teatru – realizat de pe băncile liceului de niște copii care își iau rolul foarte în serios și care, poate, ajung să facă peste ani teatru profesionist.

Dar ce e dincolo de bucuria de a fi pe scenă? Poate fi teatrul o formă de educaţie, mai ales când vorbim de vârsta (14-18 ani) la care informaţiile acumulate sunt esenţiale în dezvoltarea ulterioară? În antichitate, grecii considerau teatrul ca fiind educativ – te învăţa prin exemple cum să distingi binele de rău. Astăzi, sistemul de învăţământ românesc, cu lacunele pe care le știm sau despre care citim în presă că le-ar avea, nu poate ţine pasul cu dezvoltarea rapidă a lumii în care trăim. Și atunci, poate teatrul de adolescenţi fi adjectiv – formator?

Am încercat să aflu răspunsul de la cei care fac asta – formatori/coordonatori de trupe de teatru, dar și elevi, care consideră orele de teatru din perioada liceului mai mult decât un hobby. Și dintre ei, de la

organizatorii Festivalului de Teatru Tânăr Ideo Ideis (nu singurul din ţară, dar probabil cel mai consistent), care aduc laolaltă anual, de șapte ani deja, timp de zece zile, 150 de liceeni care participă la workshopuri, întâlniri și repetiţii, și nouă trupe care se întrec pentru premii: "Avem trupe care au tot revenit și care vin din orașe cu tradiţie în teatrul tânăr (Botoșani, Timișoara, București), dar și din orașe în care abia se formează trupe de liceeni. De exemplu, atât anul trecut, cât și anul acesta am avut o trupă de teatru din Târgu-Jiu care ne-a făcut să înţelegem exact cât de mare e impactul festivalului nostru asupra liceenilor. Copiii respectivi nu fuseseră niciodată la teatru și erau pregătiţi de două profesoare de chimie care n-aveau niciun background în teatru, ci pur și simplu voiau să facă teatru și să își folosească timpul liber într-un mod frumos."

Exemplul Târgu-Jiu e la polul opus de cel al Botoșaniului, Constanţei, Iașiului sau Bucureștiului. Lenuș-Teodora Moraru, actriţă la Teatrul Naţional din Botoșani, împreună cu Gelu Rîșca, "omul din umbră", lucrează cu elevii de la Colegiul Naţional Mihai Eminescu de 12 ani deja, numai anul acesta patru dintre ei fiind admiși la UNATC – doi la actorie, unul la regie și unul la scenaristică de film. Toţi patru și-au petrecut primii trei ani de liceu, câte 5-6 ore pe zi, în cadrul Atelierului de Teatru: "Teatrul îi ajută foarte mult să se descopere, să îi descopere pe ceilalţi, să își dea măștile jos. Teatrul deschide multe lacăte pe care le are un copil la vârsta asta; este foarte dezinhibator în momentul în care este făcut cu sinceritate și cu încredere". Lenuș crede cu tărie că teatrul e o formă de educaţie: "Arta în general umanizează și e important pentru copii să devină de pe băncile liceului oameni de cultură."

Tiberiu Roșu, coordonatorul trupei NOI a Colegiului Naţional Mircea cel Bătrân din Constanţa, una dintre cele nouă trupe care au participat anul acesta la Ideo Ideis, crede

Numărul 07 — 011

unde ea și sora ei sunt pregătite de bunicul lor Petru Ciubotaru, societar de onoare al Teatrului Naţional din Iași și veteran al trupei iniţiale. "Eu trăiesc în majoritatea timpului într-o lume a mea; am învăţat de-a lungul anilor de școală să îmi conduc viaţa în mod riguros după niște principii corecte sau cel puţin considerate sau descoperite de mine ca fiind corecte, însă teatrul m-a ajutat să-mi corelez lumea interioară cu cea din jur, am câștigat experienţă de viaţă, nu neapărat trăind eu însămi acele experienţe", spune Sonia.

Carol Ionescu, elev în clasa a XI-a la Școala Centrală din București, a ales să meargă la repetiţiile trupei Brainstorming la îndemnul unui prieten foarte bun.

"Mi-a zis că trebuie neapărat că văd care-i treaba, că e o atmosferă plăcută și că o să mă schimb cumva. Știu că toată lumea zice banalităţi din astea, dar e adevărat, chiar se întâmplă, probabil datorită anturajului. Și cred că teatrul te și formează ca om, am învăţat o grămadă de lucruri în ultimul an, de când fac parte din trupă", mărturisește Carol.

Despre cum te schimbă teatrul am vorbit și cu Silvana Mihai, cea responsabilă de ce am simţit eu la Sibiu. Silvana a intrat anul ăsta la UNATC, după ce aproape patru ani a mers la festivaluri și la repetiţii cu colegii din Atelierul de Teatru.

"Cei din trupă mi-au devenit prieteni, pentru că am împărţit multe împreună. Și pentru mine a fost foarte importantă prietenia asta, deoarece asta e vârsta la care dacă nu ai prieteni o poţi lua razna. Atelierul a fost, în liceu, locul ăla sigur unde am putut să mă duc și să fiu liniștită. Cred că altfel școala ar fi fost mai greu de suportat. Mulţi oameni vin la noi în liceu pentru trupa de teatru. Și-apoi, orele astea de teatru te fac mai atent la ce se întâmplă în jurul tău, la detalii, devii mai vorbăreţ, înveţi limbajul gesturilor și cum să captezi atenţia celor din jur, dacă asta vrei", spune Silvana.

La Ideo Ideis nu am ajuns nici anul acesta, dar cu siguranţă la anul voi da vacanţa de la Sibiu pe una la Alexandria. Pentru că, în definitiv, teatrul, adjectiv, se reflectă și asupra publicului, nu doar asupra celor care îl fac.

că teatrul, făcut la vârsta asta, îi ajută pe copii – "ei pot deveni spectatori avizaţi, pot privi cu alţi ochi actul artistic. Am observat că unii dintre ei o fac și înţeleg ca un adult asta. Și chiar dacă nu vor face teatru mai departe, acumulează lucruri care îi fac mai stăpâni pe sine, le dezvoltă personalitatea și gustul pentru frumos".

De aceeași părere este și Anghel Damian, coordonatorul trupei Brainstorming a Liceului George Coșbuc din București: "Mă gândesc că poate asta este cea mai bună dovadă că teatrul de liceu este o formă de educaţie alternativă sau, cel puţin pentru noi, a fost: ne-a obligat să ne organizăm și să preţuim altfel timpul; unora poate ne-a dezvoltat imaginaţia, altora poate capacităţile fizice sau intelectuale".

Anghel, de profesie actor, a fost el însuși învăţăcel în trupa de teatru pe care acum o conduce, împreună cu Andrei Cătălin, și la care s-a întors. "Am avut senzaţia că aici există ceva pe care n-am să-l regăsesc nicăieri în teatrul profesionist; o anumită poezie, o combinaţie ciudată de disperare și relaxare, un anume fel de prietenie bazată pe pasiune comună, o mai mare deschidere spre miracol…", spune Anghel.

Poate "ingredientele" pe care le menţionează el au făcut ca anul ăsta la Ideo Ideis spectacolul "Sssst!" (adaptare după "Îmblânzirea scorpiei" de Shakespeare) al trupei Drama Club să ia cele mai importante șase premii. Mirela Nistor, împreună cu Alexandru Mihai Sîrbu, ei înșiși foști membri ai trupei, coordonează liceenii de la Colegiul Naţional A.T. Laurian din Botoșani. "Aici nu e vorba doar de dorinţa mea de a-i învăţa pe ceilalţi, ci e vorba și de dorinţa mea de a învăţa de la ei. Și am multe de învăţat!", declară Mirela, care consideră că "există numeroase influenţe benefice pe care teatrul îl poate avea în dezvoltarea unui adolescent".

"Eu am văzut schimbări majore de comportament la mai mulţi dintre copiii cu care am lucrat. Teatrul înnobilează sufletul", continuă ea.

De cealaltă parte sunt elevii, care, după cum ne spune Lenuș, vin la trupa de teatru din diverse motive: "Că n-au ce face, că e distractiv, că vor să fie pe scenă, că sunt intrigaţi, că vor să se dea mari, că le place teatrul pur și simplu, că au trăit de mici în teatru". Pentru Sonia Teodoriu, "teatrul e viaţa". Sonia face parte din singura trupă de teatru de familie din ţară (Bon Ton, din Iași)

012 — Numărul 07

plaTFOrMa EsEurIlOr vIzualE Material realizat de ioana Pîrvu

Foto anti-utoPiaS

culturĂ

Domeniu inerent subiectiv în ciuda (sau poate tocmai din cauza) numeroaselor sale definiţii în schimbare, artele vizuale au fost înconjurate de controverse de când impresioniștii au modificat standardele estetice ale Academiei în secolul al nouăsprezecelea. Ceea ce era în discuţie atunci este similar cu ceea ce este în discuţie acum: o anumită înţelegere a artei, a formelor sale, a distribuţiei și a valorii sale culturale. Trăim într-un secol al imaginii, al informaţiei vizuale, al mișcării în mare viteză, nu mai avem răbdare să ascultăm un text, vrem ca totul să

se deruleze, să curgă și să se explice în secvenţe. Timpul și spaţiul devin aproape nesemnificative în momentul în care facem ocolul lumii în pas tot mai alert, iar civilizaţiile, tradiţiile, interacţiunile sociale se transformă odată cu fluidizarea graniţelor, obiceiurile și stilurile de viaţă ce aveau menirea de a delimita un loc de altul devin acum subiecte universal valabile.

Tocmai pentru a profita și pentru a exploata această lipsă a graniţelor culturale, Sabin Borș a creat platforma "Anti-Utopias", unul dintre puţinele proiecte românești de profil deschise

pieţei internaţionale, un act curatorial îndreptat către artiștii de pretutindeni. E greu de punctat de ce acest site este excelent, oricum te captivează iremediabil și jonglează, la fiecare click, cu abilitatea artei de a se legăna între ceea ce nu poate fi și ceea ce trebuie să fie. Nu trebuie să fii expert în arta contemporană sau să ai în spate ani-grămadă de studiu critic pentru a înţelege lucrările și statementurile de

01

02

03

Numărul 07 — 013

2011, primele contacte cu artiștii au avut loc în septembrie anul trecut, când a lansat un call internaţional, gândit să aducă în cadrul proiectului artiști cât mai diverși la nivel de expresie. Call-ul a fost unul riscant, în condiţiile în care nu cunoștea pe absolut niciunul dintre artiștii contactaţi, iar ei nu aveau foarte multe referinţe despre Anti-Utopias. După numai un an de activitate, site-ul adună 165 de artiști din peste 23 de ţări, iar până la sfârșitul lui 2012, proiectul se va extinde și spre Asia, America de Sud și Orientul Mijlociu. Am intrat în meandrele acestei comunităţi imaginare a cărei expresie este dezbaterea și am luat la pas platforma care depășește orice limită geografică, unde fotografia digitală manipulată, influenţa artei video, estetica underground, abordările cosmopolite, toate jonglează într-un discurs artistic coerent.

3 ARTIșTI vIzuAlI CARE Au FăCuT ISToRIEMarcel Duchamp pentru ceea ce Occidentul ar fi putut fi, Andy Warhol pentru ceea ce Statele Unite au ales să fie și Damien Hirst pentru o simptomatică aproape completă a artei contemporane. L-aș adăuga aici pe Michael Najjar – și nu pentru că se află pe Anti-Utopias, ci pentru că e primul artist în spaţiu, iar lucrul acesta trebuie să facă o altă istorie.

3 SITE-uRI DE ART INSPIRATIoN – www.e-flux.com – www.dazeddigital.com – www.artforum.com

pe Anti-Utopias. Avem, pur și simplu, undă verde la a ne imagina lumi mai bune, sisteme perfecte în care am putea exista mai bine, contexte mai bune pentru "a face" și "a trăi". E un site în care de-abia aștepţi să te pierzi conștient printre provocări teoretice, replici artistice, dialog controlat, interdisciplinaritate, social-networking, aspiraţii. Artiștii, lucrările și discuţiile cu ei reasamblează în permanenţă perspectivele din care putem privi realitatea imediată și avem la îndemână un colaj eclectic de imagini și cuvinte

prin care ne producem identitatea, prin care interogăm și interpretăm lumea și existenţa de zi cu zi.

Anti-Utopias s-a născut, la mijlocul lui 2011, dintr-o necesitate și dintr-o ambiţie personală, ambele legate de absenţa unui astfel de proiect în spaţiul cultural românesc. La noi sunt încă prea puţine iniţiativele care și-au propus conturarea unui proiect internaţional de anvergură care să se ridice la standardele și așteptările unui public mai larg decât cel cu care suntem obișnuiţi în galeriile de artă.

Sabin și-a dorit să construiască o platformă care să adune proiecte de artă într-o arhivă nu doar critică, ci și structurată tematic, indiferent de modalitatea de exprimare a artiștilor (fotografie, instalaţii, cinematografie experimentală, proiecţii 3D, pictură). Dacă munca a început încă din mai

04 05

06 07

014 — Numărul 07

Care este cea mai interesantă poveste a unui artist pe care l-ai descoperit? Și cel mai interesant proiect artistic? Există câţiva artiști pe care îi admir pentru traseul lor personal cel puţin la fel de mult cât pentru cariera artistică, oameni ale căror ambiţii vorbesc în primul rând despre o congruenţă destinală, despre o tangenţă cu propria lor menire. Nu e vorba aici doar despre artă, ci despre felul în care arta poate edifica un caracter mai mult decât o personalitate. Și m-am bucurat să descopăr artiști a căror valoare umană transcende cu mult realizările lor impresionante. Proiecte artistice interesante sunt foarte multe și nu le pot numi fără o doză substanţială de subiectivism. Cele mai fascinante mi se par "Cluster" semnată de Kurt Hentschläger, lucrările Claudiei Hart, picturile lui Andy Denzler, picturile-(de)construcţii ale lui Gerry Judah, morfologiile corporale din lucrările lui José Salinas, geometriile unor artiști cum ar fi Kjell Varvin sau Susanne Kathlen Mader, caracterul aproape „naiv" al câtorva dintre lucrările lui Peter Root, care lucrează cu capse sau sculptează în cartofi, fotografiile extraordinare ale Sabinei Schründer sau lucrările fabuloase semnate de Michael Najjar, primul artist care în 2013 va efectua un zbor în spaţiu pentru seria de lucrări "outer space". Datorită diversităţii foarte mari a lucrărilor și tematicilor, îmi este însă imposibil să numesc un artist sau o lucrare. Curatorierea fiind un act subiectiv, asta ţine într-un fel și de afinităţile personale și tematice ale fiecăruia.

Cum este terenul curatorial online? Cum este percepută arta de la un click distanţă?Problema felului în care sunt apreciaţi artiștii

Sabin borșCurator Anti-Utopias

este una interesantă și consider că mediul online contribuie din plin la evidenţierea diferenţelor de percepţie. Tocmai de aceea experimentele curatoriale online cred că se constituie într-o alternativă interesantă în raport cu practicile instituţionale. Cei obișnuiţi să circule prin galerii sau muzee nu sunt aceiași cu cei care stau în faţa ecranelor, iar acest lucru se vede foarte bine din felul în care sunt apreciate proiectele. Trăim într-o societate care se constituie tot mai mult în jurul raportului dintre imagine și tactilitate. Mă tem că aceia care nu reușesc să vadă într-o tabletă decât un gadget ratează transformarea existenţială prin care trecem sau înţelegerea faptului că după o tranziţie istorică în care am perfecţionat anumite seturi de reprezentări, ne pregătim pentru o nouă condiţie umană, una pentru care s-ar putea să nu fim foarte bine pregătiţi și unde ecranul devine de fapt un mediu mult mai profund decât pare.

La ce lucrezi acum? Ce expoziţii pregătești pentru anul viitor?În primul rând sper ca, odată cu lansarea noii platforme, să crească interesul în rândul publicului, dar și al investitorilor în proiect, cu atât mai mult cu cât platforma începe să facă pași tot mai mari în ţară și în afara ei. În al doilea rând, începând cu luna decembrie începe și munca la primul catalog printat Anti-Utopias. Catalogul este, de fapt, unul dintre aspectele cele mai importante ale proiectului și cuprinde o selecţie cu cele mai bune proiecte publicate online pe parcursul unui an alături de foarte multe materiale exclusive – interviuri, articole, prezentări și, cel mai probabil, anchete tematice. Pe lângă toate acestea, planul este să mai dezvolt două proiecte oarecum separate. Mai întâi, o revistă online de artă, de data aceasta mai puţin critică și care se adresează unui segment de public ușor diferit; domeniul a fost deja înregistrat și am

început construcţia acestei noi platforme, care desigur că vine ca o continuare a procesului început odată cu Anti-Utopias, adică acela de a realiza câteva proiecte la cel mai înalt standard posibil. Am în vedere, totodată, realizarea unui proiect legat de spaţiile muzeale, aceasta fiind de fapt teza mea de doctorat. Am schiţat și aici ideile și rămâne ca la începutul lui 2013 să fie prezentate publicului și aceste două proiecte, care cred că se vor integra foarte bine cu ceea ce am făcut până acum.Momentan, există două proiecte în desfășurare alături de artiștii prezenţi pe site. O primă expoziţie va avea loc la Berlin, în ianuarie sau februarie 2013. Intitulată "Colliding Mechanisms", ea grupează lucrările a peste 22 de artiști germani și doi invitaţi speciali din Norvegia și Statele Unite; are un caracter itinerant, și sper să reușim să „circulăm" expoziţia în câteva galerii din Europa. Pe data de 25 ianuarie se va deschide la Teheran expoziţia "Enclosed Encounters", care va beneficia și de un workshop de curatoriere, despre rolul de facilitator, de mediator anonim, pe care l-am pregătit în colaborare cu partenerii de acolo.

culturĂ

01 Andy Denzler – Sea Breeze, Private collection, 2009

02 Vera Hofmann – Vakuumresonanz, photo book

03 Claudio Parentela – Painting 843, mixed media on cardboard, 2012

04 Brookhart Jonquil – Never Odd or Even, Wood, steel, custom made books, ready-made objects, concrete, drywall, 2011

05 Sabine Schründer – Box, from Intrude (Into) series, Piezoprint, 2007

06 Kjell Varvin – Unstable Variables series, 2011

07 Sabine Schründer – Tower, from Ellipses series, Pigmentprint, 2010

08 Kurt Hentschläger – Cluster, Generative Audiovisual Live Show, 2009-2012

09 Frode Bolhuis – Matrassen, part of Roaming the Unknown series, wood, paint, fabric, foam and colored yarn

www.anti-utopias.com

08

09

Numărul 07 — 015

016 — Numărul 07

2IAuRTul DE lA oRA 11E destul să fii contra cronometru, așa că tot ce rămâne de făcut e să îmblânzești timpul și să-i dai o faţă mai prietenoasă cu ajutorul celor de la www.clockwise.ro.Yogurt este primul ceas cu design circular de la Nooka. Este realizat în colaborare cu Karim Rashid și construit din poliuretan moale și flexibil. Orele din centrul displayului sunt construite

Ţi-ai numărat săptămânile până la cumpărăturile de Crăciun, ţi-ai luat bilete de avion pentru vacanţa de iarnă, dar, cu toate acestea, biroul este în continuare îngheţat de rutină.

1BIRouRI ColoRATECine a zis că biroul tău trebuie să fie în alb-negru, dacă tu ești mai degrabă genul colorat?Poţi renunţa la tastatura ta neagră pentru colecţia de periferice Global Graffiti de la Logitech. Culori vii și texturi mixate cu modele fantastice se vor așterne la degetele tale cu inspiraţie de povești fără sfârșit și de exceluri fără de greșeli.

gAdgET-URi îN cUloRi

3Dă MuzICA MAI TARECând ajungi primul la birou, dă muzica mai tare, să începi ziua în pași de dans. Nu va bănui nimeni că ai fost tu. Ultrabook-ul HP Spectre XT este ultrasubţire, ultraperformant, dar ascunde tehnologia HP Beats Audio™, o tehnologie dezvoltată de HP în colaborare cu Beats by Dr. Dre și care are patru boxe integrate.Spectre XT este unul dintre cele mai noi produse din portofoliul HP de ultrabook-uri. HP Spectre XT se remarcă, în primul rând, prin design. Ultrasubţire, măsurând doar 14,5 mm lăţime și cântărind doar 1,39 kg, cu o carcasă metalică foarte elegantă, acest

Pu]in` istorie

4zâMBIŢI, vă RoG!Toată lumea a aflat deja că ai mers la cinci cursuri

Deși s-au făcut inovaţii încă din 1714, abia în 1910 mașina de scris a căpătat o formă standardizată. Existau variaţiuni minore de la un producător la altul, dar cele mai multe mașini de scris aveau tastele

atașată de o bară de scris care avea forma literei corespunzătoare, inversată, pe capătul cu care lovea. Când o tastă era apăsată, bara de scris lovea o panglică (de obicei făcută dintr-un material îmbibat cu cerneală), lăsând o urmă tipărită pe hârtia rulată pe un suport cilindric. Suportul era montat pe un mecanism care se mișca la stânga sau la dreapta, avansând spre dreapta pe măsură ce se scria. Primul patent pentru o mașină de scris i-a fost acordat inginerului Henry Mill la Londra, în 1714.

din hexagoane, iar minutele sunt liniuţele așezate pe marginea ecranului.Poţi alege dintre șase "arome" diferite: afine, zmeură, mure, lime, simplu și non-fat.

ultrabook te ajută să faci mai multe cu mai puţin. În plus, în ciuda formatului compact, modelul integrează o baterie cu o durată de viaţă de până la opt ore, ajutându-te să lucrezi fără întreruperi chiar și atunci când călătorești pe distanţe mai mari.La interior, HP Spectre XT se laudă cu un hard disk SSD de 128 GB și tehnologie Intel® Rapid Start, ce asigură un timp scurt de iniţiere și restartare a echipamentului pentru a-ţi garanta viteza de care ai nevoie.

Colossus a fost primul computer digital din lume, complet programabil. A fost construit de inginerul Tommy Flowers.

Pu]in` istorie

Text

: IR

INA

Flo

REA

Numărul 07 — 017

Cercetătorul Kodak Steve Sasson a construit în 1975 prima cameră foto digitală făcută din diverse piese de schimb, folosind și tehnologie digitală de vârf. Obiectivul era făcut din piese refolosite ale unei camere Kodak Super 8, folosea un senzor de imagine futuristic CCD și avea nevoie de 23 de secunde pentru a înregistra o imagine alb-negru pe o casetă.Aparatul era semiportabil și se folosea de un microcomputer de dimensiunile unui VCR mare pentru a proiecta imaginile pe un ecran TV.

de fotografie și toţi colegii vor să le faci o poză mai bună pentru profilul de pe facebook.Așa că nu ai nicio șansă, decât să le ceri să-și ia un aparat nou din seria NX de la Samsung, ca să nu pierzi prea mult timp. Vei putea descărca fotografiile super rapid, pentru că noile camere au conectivitate Wi-Fi integrată.Conectivitatea Wi-Fi este dublată de un set impresionant de funcţii, ce continuă drumul trasat de seria NX, recunoscută constant de la lansarea lui NX10 în 2010.Ca dotare standard, toate cele trei modele NX dispun de un senzor APS-C CMOS de 20,3 Megapixeli, dezvoltat intern de către Samsung pentru a oferi imagini în culori de înaltă calitate și detalii bogate. Acestea sunt, de asemenea, complet compatibile cu sistemul unic i-Function al seriei NX, ce permite utilizatorilor să controleze parametrii

Scoţianul John Logie Baird a fost cel care a reușit să facă o primă variantă funcţională de televizor. Pe 26 ianuarie 1926 a făcut o demonstraţie cu televizorul care folosea un sistem mecanic de scanare a imaginii și avea un amplificator electronic la transmiţător și la receiver. "Instalaţia" folosea undele radio sau liniile de telefon obișnuite.

Pu]in` istorie

Pu]in` istorie

5BuSINESS lA DISTANŢăȘi conf-call-urile merită să se înnoiască. O nouă generaţie de monitoare de 24 inch,

dotate cu webcam-uri, va face întâlnirile virtuale mai lesne de organizat.Philips a lansat monitorul LCD Philips AMVA cu iluminare din spate W-LED, care dispune de un ecran wide. Nu există pericolul apariţiei imaginilor neclare, piedică de multe ori în calea unei comunicări eficiente la distanţă. Dispunând de tehnologia AMVA (Advanced Multi-Domain Vertical Alignment), ecranul oferă contrast static foarte înalt ce rezultă în imagini extrem de vii. Tehnologia de management a optimizării pixelilor oferă un unghi de vizualizare foarte larg, de 178/178, ce permite ca imaginile clare să fie perfect lizibile chiar și la unghiul de 90 de grade. Sunetul este de asemenea foarte bun, datorită microfonului integrat și boxelor stereo ce asigură că vocea este reprodusă perfect în timpul video-conferinţei. Ecranul dispune de DisplayPort, o

obiectivelor, ajustând imaginea fără a muta poziţia aparatului faţă de subiect.

conexiune digitală PC-to-monitor. Mai puternică decât standardul DVI, conexiunea suportă cabluri de până la 15 metri și rate de transfer de date de 10,8 Gbps/sec. Este o viteză bună nu doar pentru utilizarea standard, ci și pentru video-uri mari și exigente.Noul display oferă un hub cu trei porturi USB 2.0, utilizatorii putând conecta monitorul la dispozitive de memorie, HDD-uri portabile, PDA-uri, imprimante sau alte dispozitive plug-and-play.

018 — Numărul 07

DIsCursul rO}IlOr DE TrEn

Pentru că ne place să mergem cu trenul, pentru că în vagoane și pe culoare nimerim în contexte care ni se par mai mereu ușor suprarealiste, în care explodează o lume de culori, de valize, de povești și de doruri de casă, pentru că avem prilejul de a sta cu noi înșine și pentru că imaginaţia ne proiectează în alte dimensiuni atunci când ne uităm pe geam pe ritmul sacadat al roţilor, ne-am hotărât să aruncăm un ochi în grădina feroviară românească, să demonstrăm că situaţia nu e așa de neagră cum se spune, să căutăm proiectele noi ale CFR, să aflăm planurile de extindere, serviciile și ofertele pe care le dezvoltă și să prezentăm starea actuală a transportului pe șine.

Transportul feroviar este perceput de opinia publică și de clienţi ca fiind nerentabil și ineficient. Nevoit să reducă viteza trenurilor, să renunţe la rute și să închidă linii, cu întârzieri foarte mari pe tronsoanele care sunt în curs de modernizare, operatorul naţional transportă din ce în ce mai puţini călători. În ultimii cinci ani, numărul călătorilor a scăzut cu circa 37,6%, de la 85 de milioane de călători în 2007, la 53,4 milioane în 2011. În primele cinci luni ale acestui an, CFR a avut puţin peste 20 de milioane de clienţi. Dacă ritmul se menţine, până la sfârșitul lui 2012 numărul mediu de călători (intră în calcule doar cei care își cumpără bilet) va coborî la 48,2 milioane de persoane. Deși situaţia nu stă tocmai pe roze, în ultimii ani tot s-au mai făcut niște îmbunătăţiri semnificative în privinţa materialului rulant, prin achiziţionări periodice de vagoane și de locomotive modernizate și prin modernizarea și eficientizarea unor tronsoane (București – Constanţa și Câmpina – Predeal). Însumate, tronsoanele de cale ferată modernizate ajung la 365 km, punând

ioana PîrvuText

la socoteală și sectorul București – Câmpina (92 km), la care lucrările s-au încheiat în 2005.

Proiecte & inveStiţiiPe termen scurt și mediu, din punctul de vedere al materialului rulant (MR), printre priorităţile CFR Călători se află extinderea tracţiunii electrice și înlocuirea parţială a locomotivelor diesel cu automotoare. Îndeplinirea acestor obiective are avantajul consumurilor reduse și se adaptează bine serviciilor regionale, răspunzând cerinţelor UE atât de ordin ecologic, cât și de ordin financiar (în sensul reducerii costurilor de exploatare). De asemenea, pe lista de priorităţi sunt și normativele referitoare la durata de viaţă a MR și identificarea în acest context a oportunităţilor și priorităţilor referitoare la reînnoirea parcului de MR. Vor fi identificate atât traseele optime, cât și cele care nu realizează profit, în vederea identificării soluţiilor fie de relansare a acestora, fie de renunţare. Introducerea unui nou sistem de mers de tren constituie o soluţie pe termen lung care asigură legături frecvente între marile orașe ale ţării și capitalele de judeţ și vizează în același timp intensificarea activităţii pe reţeaua feroviară de bază a României (tocmai a fost pusă în practică pe ruta Ploiești Sud - Urziceni, urmează pe ruta Constanţa - Mangalia și există pe ruta București – Ploiești, București – Aeroport). Totodată, pentru asigurarea mobilităţii și pentru desfășurarea unui transport de pasageri competitiv, este necesară realizarea unei reţele de transport complet integrat, care să pună în legătură diferitele moduri de transport. În acest sens, CFR Călători intenţionează să realizeze parteneriate cu transportatori auto pentru furnizarea de servicii de transport rutier pe secţiile unde a fost întreruptă circulaţia trenurilor din motive economice, pe

secţiile unde sunt restricţii de viteză, pe secţiile dezafectate sau acolo unde starea infrastructurii feroviare nu permite realizarea unor servicii la nivelul cererii de piaţă.

Money talkCFR Călători este unul dintre potenţialii beneficiari ai fondurilor nerambursabile acordate de Uniunea Europeană, prin POS-T 2014-2020. Teoretic, CFR Călători poate să acceseze, prin intermediul proiectului "Reînnoire parc material rulant din cadrul Programului Operaţional Sectorial Transport", fonduri europene nerambursabile în valoare de 230 de milioane de euro. Cum însă România a întârziat nepermis de mult cu accesarea banilor europeni pentru infrastructură, deocamdată nu pot fi utilizaţi cei pentru material rulant. Abia în acest an au fost organizate primele licitaţii pentru lucrări de modernizare a unor sectoare de căi ferate de pe Coridorul IV paneuropean de transport, Constanţa – Curtici. În primăvara viitoare vor începe șantierele pentru modernizarea a 211,8 kilometri, între Sighișoara și Simeria și de la Radna la Curtici (graniţa cu Ungaria). În total, valoarea lucrărilor a fost estimată la 1,611 miliarde de euro, bani care provin în proporţie de 85% de la Bruxelles. Dacă de la Bruxelles nu primim bani pentru vagoane, nici la București bugetul statului nu este prea generos cu acest capitol. În anul 2011, pentru programul de investiţii în material rulant a fost alocată, de la bugetul de stat, suma de 306.000 mii lei, în vederea realizării următoarelor obiective: achiziţia de vagoane noi și a unei locomotive de construcţie nouă, modernizarea de vagoane și de locomotive și achiziţia de automotoare modernizate și a unei rame electrice noi. În anul 2011 au fost încheiate contracte de achiziţie pentru 96 de unităţi de material rulant

culturĂ

Numărul 07 — 019

nou și modernizat, în prezent fiind recepţionate 68 de unităţi, au fost modernizate 41 de vagoane de călători și achiziţionate 17 vagoane noi de diferite tipuri. Pentru anul 2012, CFR Călători nu are prevăzute sume de la bugetul de stat pentru proiectele de investiţii. În măsura în care se vor aloca surse de finanţare de la bugetul de stat, banii se direcţionează prioritar spre creșterea veniturilor, eficientizarea activităţii, reducerea pierderilor provocate de prestaţii ineficiente și investiţiile în material rulant.

4 Proiecte cFr călători care vor Fi gata Până în 2015Lucrările de reabilitare și modernizare a infrastructurii feroviare, aflate în curs de execuţie pe cele 22 de șantiere feroviare, urmează a fi finalizate în perioada 2013-2015 și au drept scop creșterea vitezei de circulaţie a trenurilor, sporirea gradului de siguranţă și de confort, având ca prim efect reducerea timpului de călătorie.____01Proiect-pilot operaţional pentru un sistem de semnalizare feroviară ETCS (European Train Control System) / ERTMS (European Railway Traffic Management System) nivel 2 (37 Km) – programul-pilot se va desfășura pe tronsonul feroviar București – Brașov, între Buftea și Brazi, linia-pilot trece prin staţiile Buftea, Periș și Crivina. Proiectul-pilot de management al traficului feroviar are ca principal scop întocmirea unui set de reguli de operare din punct de vedere tehnic și comercial, conform normelor europene. Acest set de reguli de operare, împreună cu echipamentele speciale montate în cale, va constitui baza de implementare a sistemului ETCS/ERTMS, sistem de control automat al macazurilor și al celorlalte instalaţii de siguranţă feroviară, pe tot Coridorul

Care sunt modalităţile ce ar trebui implementate pentru creșterea atractivităţii transportului feroviar de călători?Calitatea transportului feroviar este dată, în primul rând, de durata reală de călătorie, care poate fi ameliorată prin viteza sporită, eliminarea opririlor inutile, reducerea staţionărilor în frontiere, conexiuni bune între trenuri. În ultima perioadă, am lansat o serie de oferte cu reduceri tarifare menite să fidelizeze atât clienţii navetiști, cât și atragerea acelor călători non-clienţi (abonamente mai ieftine, Biletul de weekend, Cardul TrenPlus, călătorii la mare cu trenurile InterCity la preţ de InterRegio, reduceri pentru plăţile online etc.).

la nivelul statelor uE, transportul feroviar câștigă din ce în ce mai mult teren. Care este strategia CFR Călători și cum poate să acceseze fondurile europene destinate acestor proiecte?Pe termen mai lung, am început să pregătim documentaţia tehnică și economică pentru atragerea fondurilor pentru materialul rulant. Dorim să lucrăm cu instituţiile europene pentru pregătirea studiilor de fezabilitate și

cornelia bolinaPurt`tor de cuvânt CFR C`l`tori

cFr în ciFre

20 august 1854 – prima linie deschisă pe teritoriul românesc (62,5 km, între Oraviţa și Baziaș)

270.000 de franci de aur/km – costul construcţiei liniei Varciorova - Roman (prima rută care a făcut legătura între extremităţile Ţării Românești și ale Moldovei)

IV paneuropean. Prin utilizarea acestui sistem se asigură un grad de siguranţă mult crescut faţă de sistemul clasic sau de aplicaţiile ETCS/ERTMS de nivel 1, fără transmisii de date. Ceea ce trebuie menţionat aici este faptul că factorul uman nu este implicat în acest proces de siguranţă.____02Reabilitarea liniei de CF Frontiera Curtici – Simeria, tronsonul 1: Frontiera - Curtici - Arad - 41,185 Km), judeţul Arad. Proiectul cuprinde lucrări de reabilitare/modernizare a infrastructurii feroviare, în următoarele domenii de specialitate: lucrări la infrastructură și suprastructură, lucrări de electrificare și energoalimentare, lucrări de telecomunicaţii feroviare, lucrări de construcţii civile (reabilitare clădiri și spaţii aferente instalaţiilor tehnologice și publicului călător, peroane, copertine etc.), lucrări de protecţie a mediului.____03Lucrări de reabilitare a 5 tuneluri aflate pe raza sucursalelor Brașov și Timișoara. Contractul prevede lucrări de reabilitare a 5 tuneluri de cale ferată aflate pe raza a două sucursale teritoriale feroviare: Centrul de Reparaţii, Exploatare și Întreţinere Regionale Brașov (tunel linia CF Brașov - Podu Olt, tunel linia CF Adjud – Siculeni, tunel linia CF Brașov – Deda) și Centrul de Reparaţii, Exploatare și Întreţinere Regionale Timișoara (tunel linia CF Orșova-Timișoara, tunel linia CF Simeria – Petroșani)____04Modernizarea unor staţii de cale ferată: Slatina, Râmnicu Vâlcea, Reșiţa Sud, Zalău, Bistriţa N, Giurgiu Oraș, Slobozia Veche, Călărași Sud, Botoșani, Piatra Neamţ, Vaslui, Brăila, Sf. Gheorghe, Pitești. Lucrările de modernizare au drept scop îmbunătăţirea condiţiilor de exploatare a staţiilor și

asigurarea serviciilor pentru călători conform standardelor europene și includ consolidarea clădirii de călători, recompartimentarea spaţiilor clădirii de călători, refacerea finisajelor interioare și exterioare, refacerea peroanelor, a copertinelor, a trecerilor la nivel, refacerea dispozitivului de linii, refacerea completă a instalaţiilor sanitare, electrice, termice și de telecomunicaţii, sistematizarea pieţei gării.

10 septembrie 1868 – a fost finalizată Gara de Nord din București

9 magistrale principale

20.730 km aflaţi în exploatarea CFR (17.535 km de infrastructură este publică, iar 3.197 km privată)

759.179 trenuri circulate în 2011 = 2080 trenuri/zi

42,59 km/h - viteza comercială

020 — Numărul 07

în interiorul viitorului master plan. Fondurile europene sunt doar o soluţie de finanţare, vom căuta și altele asemenea celorlalte companii de cale ferată din regiune. Căile ferate din Cehia au avut de curând o nouă emisiune de bonduri de 300 de milioane de euro, care a fost supra-subscrisă de nouă ori. O să căutăm soluţiile de finanţare cele mai bune, cu costurile cele mai mici, nu neglijăm nici băncile instituţionale, ne vom uita și la cele comerciale, important este să avem proiectele bine scrise, planuri de afaceri corecte și dimensionate pe anumite proiecte și sperăm că vom găsi sursele de finanţare. Anul acesta, compania are un deficit programat, motiv pentru care trebuie să identificăm surse de a finanţa acest deficit. Negru pe alb, înseamnă că unul dintre furnizorii noștri nu este plătit și cheltuielile pe socotelile noastre sunt destul de judicios gândite. Sperăm ca până la finele anului să rezolvăm problema cu arieratele.

Care sunt planurile în derulare pentru revitalizarea financiară a sectorului de transport feroviar de pasageri?CFR Călători lucrează în acest moment la câteva proiecte care să scoată compania din situaţia financiară dificilă în care se află. În primul rând, trebuie luat în calcul faptul că nu este o soluţie de pe o zi pe alta. Este vorba de o sumă relativ considerabilă, aproximativ 75 - 80 de milioane de euro. Dacă ne gândim la datoria acumulată până în prezent, ne ducem undeva la 200 - 225 de milioane euro. Lucrăm, pe de o parte, la echilibrarea bugetului și la creșterea veniturilor din compensaţii, dar în același timp și la reducerea unor costuri care nu sunt neapărat necesare bunei derulări a activităţii. De asemenea, încercăm să atragem venituri suplimentare. Bineînţeles, un capitol important este de a atrage călătorii, iar un al doilea capitol este oferirea către piaţă a unor servicii colaterale. Vorbim de servicii de catering în tren, de acces la internet, de reintroducere a serviciilor de curierat pe calea ferată, a serviciilor de publicitate etc.

cu ce Mai MergeM Pe șine

Regiotrans este prima și cea mai dezvoltată companie privată de transport feroviar de călători. Aceasta și-a început activitatea în anul 2004, odată cu închirierea unor ramificaţii care nu aduceau profit CFR-ului, între care Brașov - Zărnești și Brașov - Întorsura Buzăului. Astăzi, Regiotrans funcţionează pe 8 tronsoane (Alba Iulia, Brașov, Craiova, Iași, Sibiu, Timișoara, Hunedoara, Curtea de Argeș), echivalente regionalelor CFR Călători, și deservește 40 de ramificaţii secundare ale CFR, cele mai numeroase pe secţia Timișoara. Regiotrans a preluat ramificaţii importante ca Alba Iulia – Zlatna, Brașov – Zărnești, Iași – Târgu Neamţ, Caracal – Corabia, Blaj – Praid, Brașov – București Nord – Craiova, Hunedoara - Deva, Timișoara Nord – Reșiţa Nord. www.regiotrans.ro

Transferoviar Călători circulă pe 5 ramificaţii, unde are exclusivitate, și pe alte trasee de mare distanţă, pe care le împarte cu CFR Călători. Transferoviar Călători a preluat întregul trafic pe ramificaţii ca Buzău – Nehoiașu, Titan Sud – Olteniţa și Oradea – Băile Felix, pe care CFR le

programase pentru închiderea definitivă. De asemenea, aceeași companie a introdus și trenuri de viteză între București Nord și Buzău, Buzău – Galaţi, Cluj Napoca – Târgu-Mureș, Cluj Napoca - Oradea, Cluj Napoca - Bistriţa, relaţii acoperite incomplet de CFR Călători. www.transferoviarcalatori.ro

Regional este compania care a închiriat 5 ramificaţii secundare, printre care Bistriţa – Bistriţa Bârgăului, Satu Mare - Negrești Oaș și Salva – Rodna Veche, pe unde a circulat în anul 2010 un tren direct de la București. Aparţine trustului Via Terra Group, care se mai ocupă și cu transportul feroviar de marfă. www.viaterraspedition.ro

Servtrans Invest este o companie care are ca sector principal de activitate transportul de marfă, dar a închiriat și două ramificaţii ale CFR în vederea transportului de călători: Roșiori Nord – Costești (907 km) și Mărășești – Panciu (507 km). Mersul trenurilor nu este disponibil pe situl companiei, dar este afișat pe satelitul Transira dedicat operatorilor privaţi de transport feroviar. www.tren.transira.ro

culturĂ

Numărul 07 — 021

022 — Numărul 07

Numărul 07 — 023

re]ete de colorat [i coperte de

înr`mat // bloguri de colec]ie // con]inut de 100.000 de vizitatori

pe lun`

O colec]ie de informa]ii,

oameni pasiona] i [i [coli de urmat

// sfaturi de la premian]i

lunCH TIME

Ne place cum miros revistele proasp`t scoase din tipar // cele mai dezb`tute rânduri // printul nu d` erori

cititorul lor poate fi oriunde // pentru to]i vis`torii, creatorii [i ner`bd`torii care vor s` schimbe foaia

O ]ar` trebuie s` fie sincer` cu ea // românia trebuie s` se fac` util` // la rezultate nu st`m foarte bine

024 — Numărul 07

Numărul 07 — 025

CaMpanII pE lInIE

"Icons are now online" a fost sloganul sub care s-a desfășurat ediţia de anul acesta a Festivalului Internetics, iar ce s-a întâmplat la gala care a avut loc la începutul lunii octombrie la operă a venit să întărească acest mesaj: 37 de trofee au fost acordate unor campanii online care s-au făcut remarcate în ultimul an și care au reușit să demonstreze că online-ul nu mai este doar un mediu care trebuie bifat într-o campanie, ci a devenit un instrument puternic și esenţial în comunicare.

Dacă bugetele vor începe să migreze în masă către online, dacă publicitatea își va găsi mântuitorul pe www sau dacă asistăm la ridicarea unui noi puteri, ce redefinește democraţia, scenariile sunt, așa cum ar trebui să fie, împărţite. Este cert însă că asistăm la creșterea cantităţii și a calităţii campaniilor online, iar aplicaţiile de Social Media și Mobile înregistrează o dezvoltare fantastică în ultimii ani. Cum industria de comunicare a fost întotdeauna sensibilă la schimbări și tendinţe, este probabil prima care s-a adaptat la noua eră digitală. Și asta a început să se vadă.

coMunicare

Maria neneciuText

roald aronFoto

adrian Preda – Creative Director MRM Worldwide - care a fost desemnat̀ Agen] ia Anului 2012, câ[tigând în total zece premii, pentru campaniile "Românii sunt de[tep]i"- ROM [i "Manager SRL" pentru Vodafone.

Ce părere ai despre evoluţia campaniilor online din ultimul an?Nu știu dacă e vorba de ultimul an, dar am văzut parcă mai multă integrare cu campaniile de comunicare pe toate mediile. Adică mai mult decât a prelua vizualul de campanie și declinarea sa pe bannere. Am văzut campanii care au pornit din campania mare și au adaptat mesajul în funcţie de insighturile și de caracteristicile online-ului. În plus, parcă sunt din ce în ce mai multe campanii care pleacă de la un mesaj digital și se dezvoltă pe toate celelalte medii.

Povestește-ne pe scurt despre campania ROM...Campania nu a fost exclusiv online, doar a plecat de la un fapt online și s-a dus în toate mediile. Dincolo de ideea frumoasă și de povestea pe care ROM Autentic a spus-o românilor, campania este și o premieră: e prima campanie de "Google bombing" pe care a făcut-o vreodată un brand.

Urmează o continuare a ei? Nu. Vom avea o campanie diferită, însă la fel de creativă și de relevantă pentru români.

Cum a fost cu campania Manager SRL? Cum aţi lucrat cu clientul și ce rezultate a avut ea?Nu a fost o campanie ușoară, au fost două zile de filmări și multe zile (și nopţi) de programare. Până la urmă a meritat: 173.000 de unici, 13.000 de share-uri și 10.000 de lead-uri pentru departamentul de vânzări Vodafone Business. Am avut noroc de un background bun, de un buget civilizat și de un client senzaţional.

Care a fost campania ta preferată din competiţie, în afară de cele semnate de voi?Campania Webstyler "See beyond limits".

Care ar fi cele mai importante lucruri pe care ar trebui să le bifeze o campanie online pentru a fi relevantă și pentru a avea rezultate?"Românii sunt deștepţi" și "Manager SRL" sunt exact tipul de campanii care demonstrează că nu mai vorbim de ATL și Digital, ci de Idee. Prima a plecat dintr-un insight digital și s-a dus în toate mediile posibile, în timp ce "Manager SRL" a preluat o poveste deja spusă pe TV și a făcut-o personală, îmbogăţind experienţa brandului. Generaţia născută în digital și inovaţiile tehnologice fac ca împărţirea ATL/BTL/Digital să aparţină de trecutul publicităţii. Publicul-ţintă nu mai stă buluc pe canapea, gata să înghită mesajul corporate din timpul pauzei filmului. Brandurile trebuie să spună o poveste atât de frumoasă, încât oamenii să devină campionii lor. Și aici intervine puterea fiecărei agenţii de a spune acea poveste. Putere în care McCann excelează.

Cea mai premiată campanie a serii a fost "Românii sunt deștepţi", realizată de MRM, campanie care a câștigat nu mai puţin de șase trofee, dintre care un trofeu de argint la categoria Site-uri, microsite-uri și bloguri de promovare și trofeul de aur în categoria Campanie interactivă – Digitally Led Campaign. Aceasta a fost prima campanie de "Google bombing" din lume, după cum ne-a mărturisit Adrian Preda, Creative Director MRM, și una dintre cele mai apreciate campanii ale anului.

AGENŢII CâșTIGăToARE lA INTERNETICS 2012

Draftfcb // GreenPixel // Hyperactive // Kubis Interactive // MRM Worldwide // McCann România // Propaganda // Publicis // Senior Interactive // The Geeks // Webstyler //

BRANDuRI PREMIATE lA INTERNETICS 2012ROM, Vodafone, Fashion Days, Orange, Napolact, Timișoreana, Pegas, Dolce Sport, Muzeul Naţional Grigore Antipa, Baumax, Doncafé, Duraziv Odorless Paint, Istoria Comunismului, Mitsubishi Outlander, NIVEA și URSUS.

026 — Numărul 07

QR&BR BY INTERNETICSQR-code-uri și socializare, acestea au fost cele două componente sub care s-a desfășurat expoziţia QR&BR by Internetics. QR code-uri inedite, cu fire, aţe, sârme, boabe de cafea, dar mai ales personalitate au invadat Energiea în noiembrie și au poposit aici timp de o lună, perioadă în care curioșii puteau afla ce link se ascunde în spatele exponatelor pretenţioase, cu aer de instalaţie artistică. Prima astfel de expoziţie din București, QR&BR, a fost un amestec reușit de campanii de comunicare online premiate la Internetics, un spaţiu inedit și exponate originale, care reușeau să surprindă într-un mod artistic elemente din campaniile câștigătoare, fără a le dezvălui identitatea. Exemplificând importanţa stratificării și rafinării mesajului, fie el unul artistic sau comercial, expoziţia a reușit să pună la treabă telefoanele, dar și imaginaţia celor care veneau să bea o bere în Energiea și care deveneau astfel complici și parte din concept. Mai mult, expoziţia a reușit să construiască un pod între ceea ce se întâmplă în online și în offline și să ducă conceptul de expoziţie de QR code-uri mai departe, într-o zonă artistică, în care era digitală este o sursă de inspiraţie în sine. De la goblenul cu QR code pe burtă sau sârma ghimpată peste care trebuia să treci pentru a descoperi campania "Istoria comunismului" și până la mirosul

boabelor de cafea care te îmbiau să descoperi campania Doncafé sau bicicleta zburătoare care îţi șoptea istoria unui brand românesc cu două roţi, execuţiile au fost unice și pline de creativitate, în ton cu festivalul și campaniile despre care vorbeau la un link distanţă.

PREMII SPECIAlE

Premiul pentru Web Design – "Manager SRL" pentru Vodafone,

best newcommer – agenţia Draftfcb,

online innovation – "Românii sunt deștepţi" pentru ROM,

Human experience Design – proiectul "NEAM Săturat",

Premiul pentru cel mai mare susţinător al aplicaţiilor mobile și tv – Samsung România,

Webvertiserul anului – acordat de către IAB România companiei P&G România,

Most creative client of the year – URSUS Breweries.

by internetics

Poţi vedea alte 14 QR-code-uri "artistice" în expoziţia QR&BR by Internetics, care loc în perioada 7 noiembrie – 7 decembrie, în Energiea.

coMunicare

Numărul 07 — 027

028 — Numărul 07

CTrl+s

coMunicare

Maria neneciu, ioana PîrvuText

Ne place cum miros revistele proaspăt scose din tipar, ne plac genţile în care încap cărţi mari, nu credem că presa scrisă este pe moarte și, deși iubim inovaţia și tot ce ne oferă ea la un click distanţă, credem cu tărie că print-ul este și va rămâne un mediu nobil și că trebuie susţinut și apreciat ca atare. și dacă măcar o dată ai mirosit o carte pe ascuns într-o librărie, te-ai cărat în vacanţă cu o revistă de câteva kilograme sau ai visat să faci macheta perfectă pentru acel brand de ceasuri, cred că știi și tu la ce ne referim.

AdPrint, singurul festival european de print, a lansat anul acesta campania "Save The Print", prin care și-a dorit să atragă atenţia asupra problemelor cu care se confruntă acest mediu și să încurajeze agenţiile de publicitate, freelancerii, dar și publisherii din Europa să vorbească, să deseneze, să aplaude și să publice mesaje de susţinere a Print-ului. Campania a avut un succes nesperat: peste 140 de execuţii din 12 ţări au fost înscrise în competiţie, dintre care, cele mai bune cinci campanii vor apărea în cele 25 de publicaţii care s-au alăturat cauzei. Jurizarea a fost făcută chiar de Michael Weinzettl, editorul Lürzer’s Archive, cunoscută și ca "biblia publicităţii", revistă care sprijină iniţiativele AdPrint.

Pentru oamenii din agenţii, această campanie a fost o provocare, dar și o oportunitate de a face ceva creativ, de care să fie mândri: "A fost unul dintre cele mai răcoritoare proiecte ale ultimului an, un manifest cu potenţial creativ, cum să nu încercăm măcar să vedem dacă ne iese ceva? Dacă nu ieșea nimic remarcabil, nu ne «alăturăm cauzei» doar ca să ne alăturam cauzei", ne-a povestit Liviu David, director de creaţie Next Advertising.

Și cei de la Grey Istanbul ne-au mărturisit că au apreciat provocarea acestei campanii: "A fost o provocare cu adevărat creativă. Conţinutul

acestei competiţii a fost ceva nou pentru noi și ne-a atras foare tare. Iar faptul că lucrările câștigătoare aveau să fie și foarte vizibile nu a venit decât să întărească motivele de a ne alătura acestei cauze. Considerăm că prin participarea noastră în această competiţie am făcut ceea ce orice om de creaţie ar trebui să facă: am plătit Printului, tatăl tuturor mediilor, o datorie mai veche. Suntem cu adevărat mândri să facem parte din această mișcare".

Am vorbit și cu cei de la Bold Ogilvy &Mather Greece, câștigători în competiţia "Save the Print". Aceștia ne-au explicat că printul este și a fost întotdeauna provocarea supremă pentru orice creativ: "Să reușești să cristalizezi o idee doar într-un singur cadru este o provocare până și pentru cei mai talentaţi și mai experimentaţi creativi. Printul este încercarea supremă a oricărei idei. Dacă aceasta funcţionează în print, cu siguranţă se va putea declina și va funcţiona și în alte medii. Iubim printul și sperăm să nu ajungem să îi ducem dorul".

Cât despre ce avantaje are acest mediu, am descoperit că există și abordări melancolice, dar și unele destul de pragmatice: "În primul rând, utilizatorii online sunt foarte ușor distrași, așa că tot efortul pe care îl depui într-un ad devine inutil în câteva secunde", ne-au povestit cei de la Grey Istanbul.

"Un avantaj foarte pragmatic ar fi că oamenii reţin din print mult mai multe informaţii decât din online (există studii), așa că nu degeaba online-ul e atât de ieftin, prin comparaţie", ne-a mai explicat Liviu David.

Printul a fost întotdeauna special, atât pentru creativi, cât și pentru clienţi, iar unul dintre motive este atingerea, ne explică cei de la Grey Istanbul: "Deși s-au dezvoltat noi și noi tehnologii, printul nu o să-și piardă vreodată puterea, deoarece noi considerăm că

SAvE ThE PRINT IN CIFRE:

142 de execuţii

92 de participanţi (agenţii&freelanceri)

27 freelanceri

12 ţări: Bulgaria, Croaţia, Franţa, Germania,

PuBlICAŢIIlE CARE S-Au AlăTuRAT CAuzEI:Luerzer’s Archive

Grafik Tasarim

SignCafe

W&V

Marketer Plus

PUB

Marketing Magazin

Strategie

Marketing Week

Imperica

Media Guide

Adevărul

Forbes

România Liberă

Academia Caţavencu

BeWhere

The Marketer

atingerea este cea mai importantă interactivitate", au completat ei.

"Ar fi păcat să pierdem eleganţa, frumuseţea și atingerea printului și să rămânem doar cu jpg-uri de 72dpi în spatele unui geam de sticlă. Nu totul trebuie să se întâmple la click sau roll-over, mai e nevoie să și simţi materialul, să-l miroși, să descoperi detalii, să-l poţi revedea și peste mulţi ani", a declarat Liviu David, director de creaţie Next Advertising.

"Ceea ce nu realizează multă lume este că printul are marele avantaj de a permite «cititorului» sau «clientului» să se expună cât vrea și unde vrea în faţa lui. Acum gândește-te la printurile cu adevărat bune, ele devin parte din content-ul revistei, nu se impun și nu sunt intruzive. Faptul că un cititor are controlul asupra acestui mediu îi oferă acestuia mai multă încredere și devine mult mai receptiv la mesaj. Repet: gândiţi-vă la printurile cu adevărat bune!", ne-au încurajat cei de la Bold Ogilvy &Mather Greece.

Grecia, Indonezia, Israel, Italia, România, Rusia, Slovenia, Turcia

50 de campanii din România

7 agenţii din România: Graffiti BBDO, X3, Next Advertising, Friends Advertising, Senior Interactive, Mercury360, Lowe&Partners

Numărul 07 — 029

Pentru că ne stă bine în el, ar spune revistele de pretutindeni, pentru că oferă conţinut de calitate, ar spune cititorii (sperăm că și tu te numeri printre ei), pentru că ne aduce aminte de ce am început să facem asta, șoptesc publicitarii creativi care visează la clienţi curajoși, pentru că le putem păstra și pune pe perete, comentează colecţionarii de …orice, pentru că nu se uită ușor, nu

de ce iubiM Printul?

Pentru adevărul lui Émile zola"J'accuse", scrisoarea deschisă publicată în ziarul "L'Aurore" de către influentul scriitor Émile Zola, a intrat în istorie ca exemplu al puterii presei asupra mulţimilor și împotriva abuzului de forţă. Un mijloc revoluţionar de a arăta adevărul, scrisoarea era adresată președintelui Franţei Félix Faure și acuza guvernul de antisemitism și de încarcerarea ilegală a lui Alfred Dreyfus, ofiţer francez condamnat la închisoare pe viaţă pentru spionaj. Zola a denunţat erorile judiciare și lipsa unor dovezi serioase, iar scrisoarea a fost tipărită pe prima pagină a ziarului și a cauzat un scandal public în Franţa și peste hotare. Presa populară și de opinie a atins un nou record, impunându-se ca o contra-putere faţă de instituţiile statului. Astfel, în faţa eșecurilor succesive ale puterilor judecătorească, executivă și legislativă, incapabile să reacţioneze, un articol violent, tipărit într-un mic ziar de opinie, a relansat total afacerea Dreyfus, ducând la revizuirea procesului din 1894 și etichetând presa ca a patra putere în stat.

Pentru culorile și mesajele lui Savignac În Franţa anului 1949, un afiș publicitar șochează, iese din tipare și face „scandal vizual". Desenul e simplu, iar mesajul ţi se înșurubează în minte rapid, fără să lase loc de semne de întrebare: o văcuţă roz-alb, din ugerul căreia curge lapte direct în săpunul „Monsavon au lait". Afișul pentru săpunul „Monsavon au lait" e trambulina care îl aruncă pe Savignac direct în lumea publicităţii, iar desenele sale în tușe clare și culori vii, atrăgătoare, cu mesaje nostime, imediat înţelese, împânzesc străzile Parisului, zidurile, clădirile, metroul. În Franţa începe „era Savignac", pentru că artistul înţelege, mai bine decât oricine, regulile jocului: „Lectura afișului trebuie să fie instantanee. Într-o fracţiune de secundă, omul de pe stradă trebuie să priceapă care e mesajul. Afișul trebuie să fie un scandal vizual".

Pentru puterea de revitalizare postbelică Posterul "Keep calm and carry on" (1939) împânzește acum toate wall-urile de pe Facebook și toţi ne-am săturat de numeroasele rescrieri, reinterpretări și resuscitări ale designului, însă istoria lui este una cu blazon. Posterul a fost produs de guvernul britanic în 1939, la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, și a făcut parte din campania de încurajare și de susţinere a cetăţenilor pe timpul evenimentelor din primele săptămâni de război. Posterul a făcut parte dintr-o serie de trei afișe,

dă erori, este elegant, nu apare nepoftit și sute de alte motive. Multe dintre ele au fost surprinse de campaniile din competiţia "Save the Print", pe care le poţi răsfoi pe pagina de Facebook AdPrint. Ironic, știm!

Mici motive pentru care iubim printulToată lumea știe istoria tiparului, cum a fost adus din China în Europa, cum a schimbat lumea, cum a alimentat curentul renascentist și a încurajat masificarea artelor, cum a ridicat nivelul alfabetizării și a fost un catalizator major pentru revoluţia știinţifică, una peste alta, cum a modelat "minunata lume nouă". Inventarea tiparului a legat omenirea într-un

mod care nu mai fusese posibil până atunci. Gutenberg, inventatorul primei tiparniţe din Occident, a lucrat ani de zile la proiectul său, a desenat schiţe și a modificat mașinăria, iar în 1454 a fost creată prima mare carte europeană tipărită, Biblia lui Gutenberg. De atunci, din tiparniţele de peste tot din lume au ieșit cele mai controversate imagini, cele mai dezbătute rânduri, cele mai surprinzătoare creaţii, cele mai mari metafore ale creaţiei. Am ales câteva iconuri ale producţiei în masă care, deși au fost create cu secole în urmă, ne fac să strigăm în cor „save the print" și am conturat câteva motive întemeiate pentru care iubim printul.

emisă și utilizată în întreaga ţară în scopuri motivaţionale. Printurile au un caracter unic și ușor de recunoscut, cuprind mesajele regelui către poporul său și au fost distribuite după 24 de ore de la izbucnirea războiului. În 2000, o copie a posterului a fost descoperită într-un anticariat din Alnwick, Northumberland. Proprietarii magazinului au putut retipări copii la solicitările clienţilor, iar de atunci a devenit istorie: sintagma și designul posterului au devenit simbolice peste tot în lume, au inspirat colecţii de haine, de căni, de covorașe de intrare și de agende.

030 — Numărul 07

Pentru combinaţii de succesJ. Howard Miller a fost angajat, în 1942, pentru a crea o serie de postere în campania de mobilizare a femeilor de a intra pe piaţa muncii, pentru a susţine eforturile războiului. Considerată cea mai de succes campanie de publicitate pentru recrutare din istoria americană, această încercare a atras două milioane de femei în fabrici și uzine. Geraldine Hoff Doyle a fost modelul posterelor "We Can Do It", Rosie the Riveter, unul dintre simbolurile emancipării, exponentul femeii muncitoare din fabricile anilor ‘40 și, în același timp, modelul multor viitoare pin-up-uri. Pentru că afișul a fost creat pentru un proiect intern, el a devenit cunoscut de-abia în anii ‘80, când sprijinea egalitatea între sexe la locul de muncă. În 1992, Poșta Statelor Unite a tipărit pe un timbru desenul Rosie the Riveter.

Pentru Asul din mânecăSe spune că istoria cărţilor de joc ar fi început în China, cam cu 1800 de ani înaintea erei noastre. Prin secolul al XIV-lea, navigatorii arabi sau cei italieni ar fi adus cărţile de joc în Europa. În acea vreme, cărţile purtau imagini care

Pentru mesajele curajoase"Is God Dead?" a fost cover story pentru revista Time, în aprilie 1966. Articolul a investigat o tendinţă în rândul teologilor din anii ’60, și anume imposibilitatea de a-l face pe Dumnezeu relevant pentru o societate din ce în ce mai seculară și într-o lume în care știinţa modernă a eliminat nevoia de religie pentru a explica viaţa. Materialul a atras critici dure, însă cele mai multe au fost stârnite de coperta provocatoare, cu roșu și negru – prima dată în istoria Time când pe copertă a fost doar text, fără imagine.

Pentru efectul antirătăcireHarta Londrei înseamnă harta metroului. Fiecare dintre noi a umblat cel puţin o dată cu mica hartă salvatoare în mâini, căutând, bifând, încercuind, izbăvind în cele din urmă. Respinsă ca fiind prea "revoluţionară" atunci când a fost prezentată pentru prima dată în 1931, harta de metrou desenată de Harry Beck a rezolvat problema reprezentării clare și elegante a unei reţele de linii și staţii foarte dense. Plasarea staţiilor la intervale similare, indiferent de poziţia lor, amplificarea zonei centrale, linii drepte sau diagonale, coduri de culori, Beck s-a inspirat din sistemul de reprezentare a circuitelor electrice și a încercat să îl implementeze și în cazul hărţii metroului londonez, din perspectiva conexiunilor, a logicii și a organizării.

coMunicare

reprezentau Papa, Împăratul, Cerșetorul, cele nouă Muze, cele șase Virtuţi și cele șapte Planete care erau cunoscute pe atunci. Până la Revoluţia Franceză, regele a fost cea mai valoroasă carte, apoi a apărut Asul. Americanii au adăugat la figuri, pe la mijlocul secolului al XIX-lea,

Jokerul, care poate ţine loc oricărui semn și oricărei valori. De la început, cărţile de joc au avut patru culori și patru semne: inima, frunza, ghinda și clopoţelul. Aceste semne au fost schimbate de francezi, care au introdus trefla, cupa, caroul și pica, folosite și astăzi.

Numărul 07 — 031

Save the Print a foSt și la energiea

Foto

: AN

DR

EEA

DR

ăG

uŢ

032 — Numărul 07

01 Bold ogilvy & Mather Athens, Greece

Campaign: The Power of Print Executive Creative Director: Yiannis Sideris Creative Director: Lazaros Nikiforidis Copywriter: George Kouveliotis Art Director: Yiannis Pallis

coMunicare

02 Bold ogilvy & Mather Athens, Greece

Campaign: The Power of Print Executive Creative Director: Yiannis Sideris Creative Director: Lazaros Nikiforidis Copywriter: George Kouveliotis Art Director: Yiannis Pallis

01 02

Numărul 07 — 033

03

05

04

03 Bold ogilvy & Mather Athens, Greece

Campaign: Will Work Executive Creative Director:

Yiannis Sideris Creative Director: George

Adamantides Copywriter: Peny Pagoni Art Director: George

Adamantides Photographer: Vassilios Michail

04 Bold ogilvy & Mather Athens, Greece

Campaign: Will Work Executive Creative Director:

Yiannis Sideris Creative Director: George

Adamantides Copywriter: Peny Pagoni Art Director: George

Adamantides Photographer: Vassilios Michail

05 Ferdi Rizkiyanto Jakarta, Indonesia

Digital Artist – Freelancer Campaign: Switch Off

034 — Numărul 07

06 Grey Istanbul Istanbul, Turkey

Campaign: Nothing touches like print. Copywriters: Sinem Uslu / Serhat Șahin Art Director: Barıș Erel

07 Grey Istanbul Istanbul, Turkey

Campaign: Nothing touches like print. Copywriters: Sinem Uslu / Serhat Șahin Art Director: Barıș Erel

08 Grey Istanbul Istanbul, Turkey

Campaign: Nothing touches like print. Copywriters: Sinem Uslu / Serhat Șahin Art Director: Barıș Erel

07

0806

Numărul 07 — 035

09 Next Advertising Romania Bucharest, Romania

Campaign: Less Info Creative Director: Liviu David Copywriter: Laura Dragomir Art Director: Victor Barac

10 Next Advertising Romania Bucharest, Romania

Campaign: Less Info Creative Director: Liviu David Copywriter: Laura Dragomir Art Director: Victor Barac

11 Next Advertising Romania Bucharest, Romania

Campaign: Less Info Creative Director: Liviu David Copywriter: Laura Dragomir Art Director: Victor Barac

10

1109

036 — Numărul 07

ALEXANDRION

Numărul 07 — 037

ALEXANDRION

038 — Numărul 07

ALEXANDRION

Numărul 07 — 039

ALEXANDRION

040 — Numărul 07

FIlME. DE prOMOvaT

Istoria a demonstrat-o, campaniile de promovare pentru filme pot fi printre cele mai creative, din seria limitată a celor de care ne amintim cu drag și nostalgii. "Jaws" a beneficiat, în 1975, de prima campanie la Tv și de o expunere naţională bine gândită pe mass-media clasice și a dărâmat în două luni toate recordurile bătute în cuie de "Godfather" și de "The Exorcist", iar activările de BTl pentru "The Simpsons", când multe magazine din lanţul 7-Eleven au fost transformate în Kwik-E-Marts, total rebrenduite până și în rafturi și combine frigorifice, care au fost umplute cu Buzz Cola și gogoși cu glazură roz, au făcut senzaţie la timpul lor. Filmele au fost întotdeauna oglinda tendinţelor sociale. Însă vremurile s-au schimbat și la fel și dorinţele! Mai mult decât atât, generaţia de acum vrea o participare egală, o implicare activă în ceea ce are de gând să consume. Prin urmare, atunci când publicul este atât de exigent, este esenţial pentru promotorii lui să schimbe strategia și modul de abordare și să se muleze după preocupările targetului lor.

DE lA "woRD oF MouTh" lA "woRD oF MouSE" - SoCIAl-CINEMAÎn primăvara anului 1999, pozele a trei studenţi dispăruţi într-o pădure din Maryland erau deja peste tot pe internet. La fel și imagini cu mașina lor abandonată pe un drum din apropierea pădurii, descoperită ulterior de poliţie. Nimic nu era însă real. Heather, Josh și Mike erau doar personaje, chiar dacă sub numele lor real, din filmul "Blair Witch Project", care urma să fie lansat în luna iulie a aceluiași an. Oamenii de marketing s-au folosit însă de internet pentru a promova cu un buget foarte mic ecranizarea, generând interes pentru o poveste despre care nimeni n-a știut o vreme dacă este sau nu adevărată, cu atât mai mult cu cât a fost susţinută și de apariţii plătite în diverse publicaţii. Campania a fost una dintre cele mai reușite din social media și printre primele de acest gen, iar filmul s-a soldat cu încasări de 249 de milioane de dolari în toată lumea.

De atunci, relaţia dintre marele ecran și

ioana PîrvuText

dan Pierșinaru, adi MarineciFoto

coMunicare

social networking a prins contur, a evoluat și a făcut ca modul în care filmele sunt comercializate/promovate/dezvăluite în zilele noastre să se schimbe radical. Realizatori și producători și-au dat seama că, dacă vor să atragă oameni în cinematografe, există două căi: ori creează o controversă în jurul filmului, ori pun la punct o campanie pe social media. Modalităţile tradiţionale, promo-urile la televizor, machetele din ziare și PR-urile de la sfârșitul revistelor încă există, însă revoluţia digitală ce definește anii 2000 a făcut loc marketingului creativ pe reţelele sociale. Și cum două treimi din populaţie intră pe o reţea socială cel puţin o dată pe săptămână, studiourile, producătorii și distribuitorii pun la bătaie o mare parte din bugetul de marketing pentru a construi, bine și deștept, o campanie online. De la marile case de producţie din afară avem o grămadă de exemple, toate strânse în colecţie, în ultimii cinci ani. Probabil cea mai stranie combinaţie între atașament și coșmaruri, seria filmelor "Paranormal Activity" definește creativitatea atunci când vine vorba de campanii virale. Paramount a folosit la maximum Facebookul, a dezvoltat chiar și un parteneriat strategic și a susţinut o mare campanie prin care fanii erau îndemnaţi să ceară proiecţii în orașele lor. Realizatorii filmului au creat o campanie virală inedită și, pe pagina oficială, cei 13 milioane de fani au avut șansa să câștige o vizionare gratuită la film în orașul lor dacă folosesc aplicaţia "It Has Begun", care poartă numele celui de-al patrulea film din serie. Și așa, seria "Paranormal Activity" a fost declarată cea mai profitabilă franciză horror din istoria cinematografiei: toate cele trei filme au făcut împreună încasări de peste 576

de milioane de dolari, bugetele lor combinate nedepășind suma de 15 milioane de dolari. MGM a folosit, de asemenea, Eventful, o platformă de screening, pentru a face fanii să ceară proiecţiile comediei "Hot Tub Time Machine". Ce e grozav la această strategie este că permite fanilor să aibă un sentiment de proprietate asupra filmului, distribuţia ajunge în mâna oamenilor, iar publicului îi este indusă o anumită acţiune. Se creează, de asemenea, un nivel de conștientizare și de conexiune care nu se poate obţine doar cu un set de spoturi radio sau TV. Unul dintre principiile marketingului viral pentru filme este de a face universul filmului să existe fie în lumea de astăzi, fie într-o altă societate, într-o lume paralelă. Poate că exemplul cel mai impresionant al unei campanii susţinute și serioase este cea pentru "Tron: Legacy". Cu un an înainte au fost împrăștiate indicii în online, informaţii și hinturi către bloggeri de film, elemente ajutătoare în conturarea scenariului filmului. Campania pentru "Toy Story 3" nu a fost la fel de înrădăcinată, însă postările pe YouTube, spoturile vintage și personajele originale au conturat un mod grozav de a construi buzz pentru un film care a fost un hit. "Harry Potter", "Inception" și "Avatar" au cheltuit sume mari pentru a se asigura că ajung direct și ușor la publicul lor ţintă și că stau conectaţi cu ei 24/7. Pagina de Facebook Harry Potter are aproape 27 de milioane de fani și e pe modul "still counting" și, chiar dacă nu toţi cei activi în online se dovedesc a fi public de cinematograf, ajută la vorbăria și buzzul necesar pentru a crește vânzarea de bilete din săptămânile premierelor, incită publicul și stârnesc curiozităţi.

Numărul 07 — 041

Campanii cu un gând puternic strategic și cu execuţii creative apar și în România, fie în new media, fie în forme neconvenţionale. În lumea multiplexurilor și a reţetelor pentru un box office de miliarde, uităm că nu toate filmele sunt ușor de adus în cinematografe. Nu numai că reţelele sociale și internetul oferă o conexiune directă cu fanii și cu potenţialii consumatori, dar campaniile pot fi mai bine targetate, iar rezultatele mai bine contorizate. "Avatar", "District 9", "Twilight", "Alice în Ţara Minunilor", "Paranormal Activity", toate sunt exemple bune de ceea ce social media poate face pentru un film. Pentru a supravieţui într-o industrie care oferă peste 1.000 de filme pe an, un film bun asortat cu o strategie deșteaptă și corectă pe social media poate face minuni la box office și poate să distreze un public mai larg, căci până la urmă despre asta e vorba, entertainment pentru mase. De la această premisă pornește și Cătălin Anchidin, creatorul campaniilor pentru "Pina", "Aventurile lui Tom Sawyer", "Medalia de Onoare" și "Toată lumea din familia noastră", dezvoltate de Parada Film.

o vACANŢă DE 100 DE MINuTECum să convingi alţi copii să vopsească gardul unei grădini în locul tău? Cum poţi câștiga inima fiicei judecătorului din oraș? Ce se întâmplă dacă încalci un jurământ? Întrebările lui Tom Sawyer i-au stârnit, de fapt, și pe distribuitorii români ai filmului:

cum pot motiva și mobiliza publicul să vadă un film european, când oferta celor hollywoodiene este cu mult mai generoasă și mai insistentă? Pentru că, din păcate, genul acesta de filme educative nu beneficiază de atenţia publicului, pare că nu ne vom sătura niciodată de producţiile americane, în format fast-food. Altfel spus, de lucrurile care se vând ușor și repede. Dar producţia germană filmată în proporţie de 50% și în România (da, casa mătușii Polly a fost construită de la zero în apropiere de Breaza, într-un peisaj rupt din poveste) trebuia comunicată altfel pentru a ajunge la public. Astfel, Cătălin Anchidin, cel care s-a ocupat de promovarea din partea Parada Film, a dezvoltat o campanie îndrăzneaţă, adresată celor care au vrut, în copilărie, să fie ca Tom, descurcăreţi, aventuroși, prietenoși, ștrengari. A adunat 20 de personalităţi din lumea culturală, a showbiz-ului, precum și din social media, i-a adus în studioul lui Dan Pierșinaru, pentru o scurtă ședinţă foto în care au îmbrăcat hainele lui Tom Sawyer și pe cele ale mătușii Polly, și a împânzit Facebookul cu postere ce îi reuneau pe toţi în generaţia iubitorilor de praștie. Campania a fost lansată cu o lună înainte de premiera filmului și personajele lui Mark Twain au ajuns mai devreme pe wall-urile cinefililor și ale celor cărora teasingul le furnică gândirea. "Tom Sawyer a devenit copilul nostru și facem orice ca să-l vedem mare. Trebuie să spun din capul locului

că, din păcate, genul acesta de producţii pentru copii nu și-a mai găsit locul în sălile de cinema românești în ultimii ani. Locul lor a fost ocupat de blockbustere americane, animaţii 3D, producţii comerciale în cea mai mare parte. Ne-am dorit foarte mult să-l aducem pe Tom Sawyer și în cinematografele din România. Pentru noi a fost o întoarcere la valorile cu care am crescut, valori pe care vrem să le readucem în atenţia publicului. E un fel de a spune că înainte de Harry Potter a fost Tom Sawyer. E timpul ca Generaţia «Tom Sawyer» să se întoarcă în cinematografe, să își retrăiască copilăria", povestește Cătălin.

Așa cum am bătut în cuie mai sus, social media joacă un rol imens în promovarea și awareness-ul unui film. Când l-am întrebat pe Cătălin de planificări și de ordonarea planurilor pe online pentru filmele pe care Parada le distribuie, mi-a mărturisit din prima că online-ul este primul canal mediatic pe care îl abordează într-o campanie de comunicare: "Știu că, dacă găsești abordarea potrivită, nu ai cum să ratezi publicul, indiferent că el este nișat sau mainstream. În campaniile pentru lansarea filmelor «Pina», «Principii de viaţă», «Tom Sawyer», nici măcar nu a fost vorba de brainstorming. Au fost câteva informaţii puse pe-o foaie, o scurtă analiză SWOT și ideile care mi-au venit pur și simplu. Din păcate, mai toate campaniile de la noi din companie sunt făcute în 2-3 oameni. La «Cea mai fericită fată din lume» s-a lucrat cu CAP Advertising, iar pe piaţă mai există distribuitori care lucrează cu agenţii de publicitate".

În România, dacă nu comunici și folosind canalele clasice (print, radio, TV) nu exiști. Și nu vorbim aici de prezenţa unor machete de presă sau despre o campanie de spoturi, ci pur și simplu la acoperirea editorială.

"Ei, aici firul se rupe: te trezești că actorii din filmul pe care tu-l promovezi nu aduc audienţă, deci nu sunt doriţi pe platourile

042 — Numărul 07

coMunicare

de informaţii despre generaţia milenistă, despre ce îi place, ce caută, ce o mișcă, ce e cool, ce e uncool. Trag concluzii, fac analize, taxonomii și, în baza lor, lansează recomandări, strategii de imagine, de (re)lansare pentru companii, persoane publice, mărci cunoscute sau noi, proiecte culturale sau sociale. În ceea ce privește promovarea de film, au două producţii la activ, ambele de succes. Toată lumea a auzit de ele și au reușit să facă publicul curios, să îl aducă în sălile de cinema: "Tatăl Fantomă" și "Despre oameni și melci". Având în vedere că e o piaţă nouă, la început, două succese înseamnă deja o experienţă bună. Brief-urile, se pare, sunt toate la fel: ăsta e filmul, vreau să vină publicul în cinematografe. Cum facem? De-aici încep poveștile legate de ideea filmului, de dezvoltarea ei, de filmări, de intenţiile regizorale, de brainstorminguri, de debate, apoi vine strategia și punerea ei în practică: "Noi gândim mai întâi cum să promovăm ideile pe care să le transmitem, acţiunile pe care să le generăm. Nu unde. Toată lumea e obsedată de lista de jurnaliști și de canale media pe care o ai în portofoliu. E foarte importantă, dar dacă nu generezi conţinut interesant pentru ei, cu toată prietenia, e foarte greu să-ţi promoveze proiectul. Dacă îi ajuţi, dacă le dai informaţiile diferit faţă de cum le dai celorlalţi jurnaliști, dacă le construiești added-value informaţiei

3D, debutul lui Wim Wenders în tehnologia tridimensională, un documentar pentru Pina Bausch (creatoarea conceptului teatru-dans), toate aceste elemente făceau ca filmul să beneficieze doar de o audienţă restrânsă, fiind un film adulat de critica și de elita culturală și total neinteresant sau necunoscut pentru publicul larg. Deci practic neinteresant și pentru televiziuni. Cine mai are chef de artă când există Oana Zăvoranu?

"În primă fază, am descoperit că o parte din nișa culturală nu suporta ideea de a merge la mall și de a vedea filme alături de publicul consumator de floricele. O a doua problemă: foarte puţini din cei care mergeau la cinema știau cine a fost Pina Bausch. Ca să nu mai zic că au fost oameni care își doreau interviuri cu «dansatoarea». Și atunci a fost nevoie de o campanie îndrăzneaţă care să comunice și pentru publicul Andreei Bălan, dar și pentru publicul lui Alexandru Tomescu. Ne-am dorit să promovăm «Pina» pentru toate categoriile de public și să încercăm să aducem în cinema spectatorul care nu a văzut niciodată un spectacol de dans contemporan sau nu a interacţionat nicidată cu genul acesta de film". Și au reușit, "Pina" a devenit cel mai vizionat film semnat Wim Wenders în cinematografele din România.

Lansarea lungmetrajului în România a beneficiat de o campanie de promovare fără precedent în peisajul cinematografic autohton: personalităţi din showbiz, media, sport și din domeniul cultural au susţinut "Pina", invitându-i astfel pe spectatori să ia parte la o experienţă cinematografică unică. Din campanie au făcut parte, printre alţii: Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern, Oana Pellea, Alexandru Tomescu, Andreea Bălan, Farid Fairuz.

PR DE GuERIllăLili Misaila și Cristina Pop sunt creatoarele ANTZ, un cool mentality hub, generator

unor emisiuni care au rating mare, dacă e artă și nu e scandal nu interesează. Și atunci ești nevoit să pregătești tot felul de strategii, ca nu cumva să rămâi pe dinafară. Mă implic foarte mult în fiecare proiect pentru care lucrez. Uite, de exemplu la «Medalia de onoare» am avut norocul să lucrez cu maestrul Victor Rebengiuc care, deși iniţial a avut rezerve în ceea ce mă privește și credea despre mine că sunt cel care lipește afișe în oraș, a ajuns să se apropie de mine și să ne bucurăm amândoi de fiecare întâlnire. Nu o să uit niciodată prima lui abordare pe Facebook: «Ce faci, puișor? Mâine la cât trebuie să fim la teve?»".

Un lucru care joacă un rol esenţial într-o campanie pe social media de succes este "angajamentul publicului", cum ajungi să atingi utilizatorii activi și să-i implici în promovare într-un mod inteligent, ca să poţi crește exponenţial numărul fanilor și al potenţialilor consumatori. "Încerc să aduc în cinematografe toate categoriile de public, indiferent că au citit sau nu romanul lui Twain. Vezi tu, trăim în 2012, când Tom Sawyer nu mai spune mare lucru tinerilor. Dacă te uiţi la rezultatele de la bacalaureat din ultimii ani ai să înţelegi exact la ce mă refer. E timpul ca Generaţia Hanna Montana să se întâlnească cu Generaţia Tom Sawyer".

Un alt film pentru promovarea căruia a lucrat Cătălin este "Pina". Aici, 80% din distribuţia peliculei s-a bazat pe cinematografele multiplex, din malluri. De ce, ne povestește Cătălin: "Dintr-un motiv cât se poate de simplu: nu există cinematografe dotate cu tehnologie 3D decât în malluri. Oricum, și pentru un film în format 2D, tot spre multiplexuri pleacă cele mai multe copii de proiecţie. Și aici am putea discuta ore în șir despre faptul că în România nu există conceptul de cinematograf de artă, că infrastructura RADEF aproape că nu mai există".

Revenind la «Pina», primul film de artă

Numărul 07 — 043

promovare a filmului e observabil faptul că suntem cu zece ediţii de TIFF mai în vârstă decât în vremea "Filantropicii". Un melc călător a fost mesagerul care chema lumea la cinema. După ce a traversat bulevardul Magheru pe la Romană, a fost la concertul Red Hot Chili Peppers și apoi a văzut răsăritul în Vama Veche, după care melcul a ajuns la destinaţie, la premiera filmului. Iar înaintea lansării filmului, în happening-uri simultane, cinci autovehicule Aro au fost plasate în puncte-cheie din orașele mari de la noi. Apoi, la începutul lui septembrie, zeci de mașini de colecţie ARO au traversat Bucureștiul, de la Piaţa George Enescu, până la Băneasa Shopping City, unde au avut loc demonstraţii ale modelelor prezente la paradă și unde fanii au putut să-i întâlnească pe actorii din film. Așa că evenimentele care anunţau sosirea filmului au făcut cu ochiul și toată campania din jurul Melcilor e o istorie care exprimă destul de bine și destul de amar imaginea care crește în minte atunci când vezi cum cineva coboară dintr-un Jaguar pe o stradă importantă din România și calcă direct într-o baltă, stropindu-și costumul Brioni.

Așa că, o lună mai târziu au început propunerile și implementările. "Suntem mândre de acest proiect. Dar meritul nostru este doar o parte. În primul rând, Tudor și echipa filmului au făcut o treabă foarte bună. Viziunea lui Tudor de a investi în promovarea unui film integrat ca un produs de marketing, cu strategie, așa cum o fac companiile cu mărcile lor, a fost «wow». El a deschis un nou drum și a avut nebunia de a schimba regulile unei pieţe, de a pune încă o cărămidă importantă la industria de film românească".

"Despre oameni și melci" și-a stabilit câteva coordonate stilistice prin care se apropie de o zonă a cinematografului autohton pe care au vizitat-o cu succes Nae Caranfil cu "Filantropica" și Cristian Mungiu cu "Occident", filme care, prin ceea ce relevă din punct de vedere al conţinutului, pot fi îndrăgite de un public numeros, filme care nu au ambiţii estetice sau tematice majore, ci urmăresc să discute cât mai decent probleme sociale autohtone și probleme de viaţă în care să se poată regăsi cât mai multă lume. Și tocmai dacă e să raportăm pelicula lui Tudor Giurgiu la proiectele amintite, numai în campania de

lor, proiectului lor, ai mai multe șanse să obţii spaţiu pentru ceea ce promovezi. E mai greu așa, e nevoie de mai multă muncă, dar așa trebuie făcut. Sunt idei care se pierd pe drum, dar esenţa rămâne. Important e ca la final să știm că am făcut o treabă bună", povestesc fetele despre munca lor de PR și despre strategiile pe care le-au avut pentru promovarea filmelor. Le-am întrebat și despre experienţa lucrului cu Tudor Giurgiu, care a pus umărul la strategia de promovare și la lansarea spectaculoasă a Melcilor: "Ne-am întâlnit cu Tudor la o conferinţă, la Graffiti. Citise despre noi în «Forbes» și ne-a zis că o să ne sune. Că ar vrea să încerce o colaborare cu noi. După câteva săptămâni, ne-a sunat să vedem filmul. Ne-a plăcut pentru că avea o poveste frumoasă, puternică, spusă lejer, cu umor. Ne-a entuziasmat și i-am zis lui Tudor că trebuie să lucrăm la promovarea filmului".

044 — Numărul 07

prIMITE Cu Drag

Dacă s-ar apuca cineva să inventarieze cadourile neinspirate, nepotrivite, inutile sau pur și simplu aiuristice primite de-a lungul vremii, ar constata că valoarea cumulată a acestora putea fi demnă de cauze mai bune. Dacă în zona personală primirea unui cadou plictisitor nu se soldează neapărat cu efecte de nedepășit, în categoria business lucrurile stau diferit, căci investiţiile sunt mari, iar rezultatele, obligatorii. Acesta este un deziderat al tuturor companiilor care oferă cadouri partenerilor, clienţilor, colaboratorilor, însă de puţine ori rezultatul este satisfăcător. Acest lucru se întâmplă și pentru că "expeditorul" nu se raportează corect la nevoile celui pe care-l vizează, urmând, mecanic, același tipic de abordare. Trebuie să dăm ceva? Să dăm tricouri, brelocuri, pixuri și brichete, căci sunt utile oricui, deci n-au de ce să fie aruncate. Aceasta este reţeta cel mai des întâlnită, bugetele stingându-se an de an fără niciun folos măsurabil. Strategia "trebuie să ne facem datoria, să dăm ceva, poate publicul ne ţine minte" se traduce, când se trage linia, prin bani evaporaţi în neant și rezultate imposibil de evaluat.

După resursele umane, serviciile sau produsele livrate și cartea de vizită, promoţionalele sunt, pentru o companie, cele care o recomandă. Pe lângă marele avantaj al costurilor reduse cel puţin la jumătate faţă de o campanie publicitară, adăugate la o campanie de marketing direct, acestea pot crește rata de răspuns a clienţilor cu până la 50%. Un studiu dat publicităţii de institutul american Advertising Specialty Institute arată că obiectele promoţionale au unul dintre cele mai bune retururi pe investiţie, în comparaţie cu alte media, iar aproape jumătate dintre cei chestionaţi au avut o părere mai bună despre advertiser după ce au primit obiectul promoţional inscripţionat cu numele acestuia.

Pentru că atunci când vine vorba de produse promoţionale care fac impresie, știm că reţeta presupune mai mult decât un logo pe un breloc și un magnet de frigider din fimo, am ales câteva proiecte câștigătoare prin competiţiile de design din lume care demonstrează că intervenţiile creative reușesc să obţină, din ideile mici,

ioana PîrvuText

rezultate mari. Oamenii tresar de plăcere sau se entuziasmează de-a dreptul când le sunt oferite cadouri care vorbesc despre ei într-un mod flatant, când li se oferă o perspectivă interesantă de interacţiune sau o utilitate imediată. Fiecare dintre campaniile de mai jos a reușit să producă schimbări de perspectivă și să atragă atenţia asupra mesajului clientului, fără să agaseze destinatarul, ba mai mult, să-l facă mândru că este posesorul unui astfel de obiect de colecţie.

TElECoMANDă lA CulTuRăBrieful a fost la obiect: crearea unei cărţi care să evidenţieze activităţile culturale în care BMW a fost implicat de-a lungul anilor. Deși BMW a fost întotdeauna cunoscut pentru consumatorii de lux și pentru mașinile de curse, compania are, de asemenea, o istorie considerabilă în ceea ce privește iniţierea și implicarea în proiecte culturale și artistice la nivel mondial. Ștefan Sagmeister – graphic designer recunoscut la nivel internaţional și dublu câștigător al Premiului Grammy - a creat designul publicaţiei CULTURE, o carte care prezintă parteneriatele culturale pe care BMW Group le desfășoară la nivel internaţional. Ediţia limitată a lucrării, tipărită în 1.488 de exemplare numerotate, semnate de autor, nu a fost destinată vânzării și a fost livrată către colaboratori, parteneri și susţinători ai clientului. Specific lui Sagmeister, conceptul este neconvenţional, nou și revigorant, iar CULTURE nu este doar

branding

o carte pe care să o răsfoiești, ci dispune și de o mașină integrată, cu telecomandă, o carte prin care să „călătorești". Ca ansamblu, prin aranjarea cărţilor după numerotare se obţine un pătrat cu latura de șapte metri care este o reprezentare stilizată a legendarei clădiri BMW „Patru cilindri"- sediul din München al companiei, construit de Karl Schwanzer în 1972. Prin urmare, fiecare copertă este unicat.

creditsAwards: AIGA 365 - Design Effectiveness (2011)Category: Promotional design and advertisingDesign firm: Sagmeister Inc., New YorkDesigneri: Manuel Buerger, Karim Charlebois-Zariffa, Stefan SagmeisterDesign: Joe Shouldice

MâNA CâșTIGăToARE53 de artiști și designeri din Marea Britanie, inclusiv Domenic Lipp de la Pentagram, au creat o colecţie unică de artă inspirată de campania "Shelter, House of Hearts". Shelter este o organizaţie de caritate din Marea Britanie care lucrează pentru a preveni pericolele provocate de lipsa de adăpost. În 2008, Shelter, în asociere cu Leo Burnett Londra, a lansat campania "House of Cards" pentru a crește gradul de conștientizare a problemei lipsei locuinţei, cu care se confruntă milioane de familii din Marea Britanie. În urma succesului campaniei TV,

01

02 03

Numărul 07 — 045

Leo Burnett a dezvoltat ideea și a invitat 53 de artiști pentru a proiecta un set de cărţi de joc. Printre artiștii participanţi se numără Damien Hirst și Marc Quinn, fotografii David Bailey și Rankin și designerii Kyle Cooper și M / M (Paris). Pentagram s-a ocupat de identitatea campaniei și a produs în ediţie limitată un set de cărţi de joc A5 care au fost livrate către presă și lideri de opinie din UK.

creditsAwards: Internaţional ANDY Awards 2010 pentru Graphic Design, Show Merit Award pentru produse colaterale (broșuri și direct mailing), Aur la New York Festival și un Leu la Cannes International Advertising FestivalDesign firm: Pentagram & Leo Burnett LondonEchipă: Jonathan Burley - Executive Creative Director, Daniel Fisher - copywriter, Richard Brim - Art Director Design: Domenic Lippa and Jeremy KunzeClient: Shelter

04

05

06

07

08

01, 02, 03 Publicaţia Culture, proiect BMW 04, 05, 06, 07, 08 House of Cards, proiect Shelter 09, 10 The Fox With the Golden Fur, selfpromo al agenţiei Ultra Creative

046 — Numărul 07

branding

CIoColATă Cu PovESTE"The Fox With the Golden Fur" este un mix de creativitate și design: o carte de povești, o cutie cu broderie și un set de tablete de ciocolată cu ilustraţii personalizate. Produsul este un selfpromo al agenţiei Ultra Creative și oglindește tendinţa actuală spre fantezie și basm. "The Fox With the Golden Fur", spunem noi, are toate ingredientele unui promoţional reușit: e interactiv, e relevant pentru mesajul pe care vrea să-l comunice și poate să susţină o jumătate de kilogram de ciocolată.

creditsAwards: HOW Promotion Design Awards, 2012 Design Week Awards Design firm: Ultra CreativeEchipă: William Burns - Executive Creative Director, JoEllen Martinson Davis, Jessica Ward Hill − art directoriDesign: Todd Schneider, Jennifer Wollak

De la începutul anului 2010, Hans Poulis este președintele în exerciţiu al EPPA (European Promotional Product Association), cu sediul în Haga, o asociaţie ce reprezintă 11.000 de companii din 12 ţări europene. L-am întrebat pe Hans Poulis despre importanţa comunicării și a promovării eficiente pentru obiectele promoţionale. E un paradox pe care acesta îl constată, că tocmai obiectele care asigură o promovare neconvenţională a companiilor au o mare nevoie de a fi promovate.

Care este situaţia pieţei de obiecte promoţionale la nivel european în acest moment?Acum, situaţia este destul de dificilă, încă luptăm, înregistrăm o scădere a cifrei de afaceri de aproximativ 25% în toată Europa. Sunt ţări în care situaţia este chiar foarte dificilă și ţări în care situaţia e în limite normale. În prezent suntem în revenire, dar avem nevoie de timp, cel puţin până la sfârșitul anului 2013, ceea ce înseamnă că mai avem de așteptat o perioadă destul de îndelungată. Însă poziţia obiectelor promoţionale s-a schimbat, acestea sunt din ce în ce mai importante în mixul de marketing și din ce în ce mai importante pentru a fi folosite pentru promovarea unei companii către clienţii săi.

HanS PouliSPre[edinte în exerci]iu al European Promotional Product Association

Care sunt cele mai căutate produse promoţionale?Micile dispozitive electronice sunt foarte importante, iar acestea se găsesc pe aceeași direcţie cu schimbările care au apărut în comunicare. Toţi folosesc internetul, telefoanele mobile, sunt înnebuniţi de produsele Apple. Acestea sunt exemple prin care să observaţi de ce dispozitivele electronice se află pe primul loc în preferinţe în acest moment. Însă nici promoţionalele clasice nu sunt pe cale de dispariţie. Vor avea o imagine diferită, ar trebui să fie prietenoase cu mediul, să fie de calitate – atunci când scrii cu un pix, să nu se oprească după două zile. Calitatea e importantă, iar designul e la fel de important. Atunci când clienţii primesc un pix ieftin, îl vor arunca. De aceea, e foarte important să se ia în calcul care este publicul-ţintă, aducând creativitate și utilizând produsele promoţionale corespunzătoare.

Credeţi că se va consolida dezvoltarea obiectelor promoţionale creative, neobișnuite? Cum credeţi că va avea loc această dezvoltare?Când ai un brand care se dorește diferit – de aceea obiectele promoţionale personalizate sunt importante – poţi utiliza un simplu pix în moduri diferite. Și ar trebui să fim conștienţi de acest lucru. Îţi poţi face un pix de unul singur, dar rămâne numai un pix. Creativitatea e din ce în ce mai importantă și trebuie privită prin două abordări diferite: în primul rând, creativitatea contează pentru designul produsului, în al doilea rând, e important să fii inteligent în marketingul pe care îl practici.

09

10

Numărul 07 — 047

048 — Numărul 07

arEna CrEaTIvIlOr

coMunicare

Maria neneciuText

Ideile bune se antrenează și se hrănesc cu ambiţie, iar competiţiile reușesc să ajute creativitatea să se dezvolte și să își atingă potenţialul. Acestea au fost și premisele pentru care anul acesta s-a lansat ADC*Ro Awards (www.adcromania.ro), un festival care va premia cele mai creative campanii de comunicare din România din ultimul an și care va reuși să facă o radiografie clară a creativităţii în industrie. Ideea unui festival local de creaţie a venit din dorinţa de a avea o competiţie credibilă și relevantă și din nevoia de a încuraja concurenţa și de a promova industriile creative.

Johannes Newrkla, fondator și Președinte Art Directors Club Europe între 2004 și 2007, ne-a explicat de ce sunt importante festivalurile ADC la nivel local: "Toate ADC-urile sunt de fapt o platformă, dar și o arenă pentru toţi creativii. În toate ţările, aceste asociaţii au același rol, acela de a promova creativitatea și de a o ajuta să ajungă la alt nivel. Iar evoluţia are nevoie de competiţie. Acesta este motivul pentru care sunt din ce în ce mai multe festivaluri locale. Principalul motiv pentru care premiile ADC se bucură de recunoaștere și apreciere este că reușesc să adune în juriu cei mai relevanţi oameni din industrie, pentru care organizaţia poate garanta. Și devine astfel cea mai importantă și mai acerbă competiţie de creativitate la nivel local. Creativii dintr-o ţară sunt cei mai capabili să înţeleagă calitatea unei campanii, fără să piardă ideea în traducere", ne-a explicat el. Recunoașterea campaniilor la nivel local este importantă și, de multe ori, cel mai greu de obţinut. În plus, campaniile câștigătoare în cadrul ADC România vor pleca mai departe să concureze cu învingătorii din cadrul celorlalte competiţii locale, în finală, la ADC Europe.

"Orice agenţie din România sau client care își bănuiește soluţiile de excelenţă creativă găsește o modalitate de a le integra în concurs. Este pentru prima dată după mulţi, mulţi ani când un festival local este al tuturor, bucurându-se de sprijinul membrilor ADC România, este pentru prima dată când suntem pe deplin responsabili de rezultatele festivalului. Deciziile juriului format din 33 de lideri de creaţie români, membri ADC România și cei mai reprezentativi oameni de PR, digital și media, vor purta responsabilitatea definirii și evidenţierii celui mai creativ produs publicitar românesc".

compETiţiE locAlĂ, NiVEl iNTERNAţioNAl!Despre necesitatea unui astfel de festival am stat de vorbă și cu creativii români, care ne-au explicat importanţa publicului și a specificului naţional, atunci când vorbim de o campanie de comunicare. "ADC*RO Awards este necesar pentru că avem nevoie de o reiterare a standardelor de creativitate și pentru că avem nevoie de un festival eminamente local (internaţional avem sute de ocazii să găsim recunoaștere). Avem nevoie și ca acele idei mult prea strâns legate de specificul naţional (sau de farmecul ori de durerea adâncă, pe care doar ca și concetăţean o poţi înţelege) să poată fi apreciate pe deplin", ne-a explicat Răzvan Căpănescu, care mai crede că principala diferenţă între ADC*RO Awards și alte festivaluri locale de gen este juriul format din directori de creaţie români, "iar asta aduce un filtru suplimentar atunci când se revendică proporţiile naţionale ale unei campanii sau specificul local". „De asemenea, acest festival are acum o mai puternică aplecare și pentru felul în care a fost realizată execuţia și este primul festival care își propune să aducă recunoaștere în privinţa tuturor disciplinelor comunicării sau a industriilor creative. «Idea is king», dar ne uităm mult mai atent și la craft", ne-a mai explicat Răzvan Căpănescu, vicepreședinte ADC România.

UN fESTiVAl pENTRU Toţi Ema Prisca, Președinte ADC România, crede că faptul că pentru prima dată există o competiţie de creativitate în comunicare, care reunește toate specialităţile, este principala diferenţiere a acestui festival:

Johannes Newrkla – Adc europe Treasurer, fondator și Președinte între 2004 și 2007 & Founder & ceO bluetango, Austria

Cum a apărut ADCE Awards? A pornit de la o idee foarte simplă: ne-am imaginat ce s-ar întâmpla dacă am aduna toate premiile de argint și de aur din competiţiile locale și le-am pune să concureze între ele. Prima jurizare a avut loc la Londra, la D&AD, și a fost una spectaculoasă, pentru că juraţii, unii dintre cei mai relevanţi creativi, au fost extrem de încântaţi să jurizeze cele mai bune dintre cele mai bune lucrări.

Explică-mi cum au influenţat Premiile ADC activitatea cluburilor locale? Un club ADC are foarte multe atribuţii și activităţi, de la creșterea tinerelor talente, la conferinţe, școli sau alte activităţi care ajută la dezvoltarea industriilor creative la nivel naţional, dar cel mai important moment al anului pentru orice club ADC este Gala de premiere - un eveniment care îi aduce sub lumina reflectoarelor pe cei mai importanţi oameni din industria de advertising și le dă acestora prilejul să socializeze și să aprecieze creaţiile altora.

tHe granD juryAdrian Preda – Director Creaţie MRM Worldwide // Alina Gavrilă Borţun – Managing Partner Gavrilă&Asociaţii // Andi Mitoi – Managing Partner Livada // Andrei Cohn – Managing Partner Cohn & Jansen JWT // Bogdan Naumovici – Director Creaţie 23 Communication Ideas // Bogdan Niţu – General Manager Webstyler // Bogdan Theodor

Numărul 07 — 049

cE-ţi doRESc EU ţiE...Cât despre așteptările pe care creativii români le au de la acest festival, Răzvan Căpănescu ne-a povestit despre ce se așteaptă el să se întâmple la această primă ediţie: "Eu sper să fie un nou început, curat și susţinut de întreaga industrie. În acest fel, sigur-sigur ne va folosi tuturor. Mi-aș dori ca majoritatea colegilor mei să își pună deoparte (încuiate) orgoliile julite sau tarele trecutului și să participe cu mintea și cu sufletul deschise. Probabil că nu va fi perfect din prima ediţie, dar sigur îl vom

Răzvan Căpănescu – chief creative Officer Publicis România

Cum ai descrie proiectul ADC*Ro Awards unei agenţii din România care aude pentru prima dată despre acest festival?Este primul festival de vocaţie cu adevărăt locală. Se judecă ideile românești, de către directori de creaţie români, cărora nu le va scăpa nici o nuanţă neaoșă. Standardele sunt cele internaţionale, iar Președintele de juriu venit din afară - de un prestigiu și de o obiectivitate de necontestat - va veghea la respectarea acestor standarde.

Dar unui client?Este festivalul care va arăta că industria comunicării din România este cel puţin la același nivel cu cea din oricare stat din lumea întâi.

Ce înseamnă un premiu câștigat la ADC*Ro Awards?O să însemne recunoașterea pe care o găsești la tine în ţară, din partea alor tăi. Uneori asta e cel mai greu de obţinut.

Ema Prisca – Președinte Adc România

Cum ai descrie proiectul ADC*Ro Awards unei agenţii din România care aude pentru prima dată despre acest festival?ADC România Awards funcţionează ca un SWOT. Vrei să știi (și trebuie să știi, nu?) unde se situează produsul tău creativ pe harta creativităţii locale, dacă e puternic sau slab, dacă e relevant sau irelevant, ADC*RO Awards e instrumentul cel mai precis al momentului. Apoi, mai intră în discuţie rolul festivalului ca formator de spirit al industriei, despre care vorbim, mi se pare, atât de puţin, când e de fapt determinant. Fără oameni entuziaști și pasionaţi, vii și iubitori de energia pe care ţi-o dă ritmul publicităţii și facerea soluţiei creative, industria își pierde magia și nebunia și devine un oarecare alt domeniu de business, dominat doar de tranzacţii reci. Oamenii de creaţie, oamenii de la client, mai ales cei aflaţi la început, au nevoie de repere, de modele și de un mediu competiţional care să-i ajute să se dezvolte.

Dar unui client?Daca aș fi client, brand manager, de

putea aduce cât mai aproape de forma optimă împreună".Ema speră că peste zece ani ADC se va afla în postura de a regionaliza Festivalul, "pentru că nu ne dăm suficient seama, dar impresia celorlalţi despre noi este cu mult mai bună decât propria noastră imagine de sine". "Până atunci, din nou, dacă îl facem bine și fără compromisuri, ADC România Awards poate fi cea mai fidelă radiografie a creativităţii publicitare locale și cel mai așteptat moment de celebrare a talentului și entuziasmului nostru", ne-a mai explicat Ema.

exemplu, al unei mărci de lactate, aș vrea să știu foarte tare ce soluţii creative domină categoria în care joc. Aș veni la festival independent, chiar dacă agenţia cu care lucrez nu participă, ca să capăt în doar câteve ore imaginea de ansamblu a categoriei mele, a industriei în ansamblu, a jucătorilor ei. Pentru că structura festivalului oferă o imagine foarte clară a creativităţii pentru fiecare categorie și pentru fiecare specialitate de comunicare. Este cel mai complex category review pe creativitate, ceea ce cu toţii clamăm că ne dorim când organizăm pitchuri, nu?

De ce este nevoie de ADC*Ro Awards?Timpul care s-a scurs de la începuturile publicităţii românești profesionalizate este încărcat de victorii ale multor branduri locale și internaţionale, victorii obţinute cu aportul indiscutabil al creativităţii. Același timp e o mărturie a creșterii și a maturizării creativilor români, ale căror standarde au fost confirmate atât de des la nivel internaţional. Avem experienţa și dorinţa de a ne uita la ceea ce facem, cu ochiul pregătit să întâlnească și să evidenţieze cele mai valoroase idei creative, indiferent de unde vin ele. Dacă are cineva încă dubii cu privire la relevanţa existenţei unui festival local de creativitate, am putea să-i spunem că acest festival aduce beneficii tuturor jucătorilor industriei de publicitate: clienţi, agenţii, producători. Festivalul ADC*RO Awards va oferi perspectiva industriei noastre. Va ajuta agenţiile să se localizeze pe harta creativităţii, să-și cunoască punctele forte și să-și recunoască părţile mai debile, pe de-o parte, iar pe de altă parte va fi o bază de antrenament pentru competiţiile internaţionale. Va ajuta clienţii să înţeleagă cine e bun și la ce, informaţie atât de utilă când își caută parteneri pentru comunicarea mărcilor lor. Și poate cel mai important lucru e că va fi un prilej de celebrare a creativităţii și talentului românesc, de care avem mare nevoie ca să menţinem industria la un nivel cert de entuziasm și de dragoste.

Ce înseamnă un premiu ADC*Ro Awards?Un premiu câștigat la ADC*RO Awards înseamnă cel puţin un shortlist la un festival internaţional.

Olteanu – Managing Director BORŢUN.OLTEANU // Cătălin Dobre – Group Creative Director McCann Erickson România // Claudiu Dobriţă – Creative Director Draftfcb // Corina Bernschutz – Innovation Director Starcom MediaVest Group // Cornel Gologan – Director Creaţie Headvertising // Dani Macarie – Creative Director Ogilvy&Mather Bucharest // Daniela Nedelschi

– Art Director Saatchi&Saatchi Zürich // Dinu Pănescu – Group Creative Director McCann Erickson România // Dorian Pascuci – Director Creaţie ADDV EuroRSCG // Dragoș Coman – Carioca // Dragoș Mușat – Digital Project Manager Propaganda Digital // Ema Prisca – Președinte ADC*RO // Gabriela Lungu – Managing Partner The Practice // Ghica Popa – Director Creaţie Punct

Advertising // Ioana Mănoiu – Managing Partner GMP PR // Irina Dobriţă – Coordonator Comunicare Ecopolis // Liviu David – Director Creaţie Next Advertising // Mihai Botărel – Associate Creative Director Dentsu America // Mihai Coliban – Director Creaţie BBDO Rusia // Mihai Gongu – Creative Director Graffiti BBDO // Mugur Pătrașcu – Managing Partner iLeo // Octav Gheorghe –

Director Creaţie Gavrilă&Asociaţii // Raluca Feher – Director Creaţie CAP // Răzvan Căpănescu – Chief Creative Officer Publicis Bucharest // Răzvan Mătășel – Managing Partner Arsenoaiei&Mătășel // Sorin Trâncă – Director Creaţie Friends Advertising // Șerban Alexandrescu – Managing Partner Headvertising // Ștefan Vasilachi – Director Creaţie GMP // Valentin Suciu – Creative Partner Jazz.

050 — Numărul 07

}ar~, }ar~, vrEM rEBranDIng!

(Re)cunoaștem ţările datorită asocierilor: acestea includ limbajul, imaginile iconice, evenimentele istorice, stereotipurile, precum și experienţele "la prima vedere" sau recomandările altora. Iar pentru că un brand este un colector de percepţii, un activ care reprezintă suma totală a asocierilor care influenţează preferinţele, administrarea corectă a unui brand de ţară devine o miză cu adevărat importantă. În funcţie de cum este percepută, cu ce este asociată și cât este de cunoscută sau relevantă la nivel internaţional, o ţară capătă o valoare sau alta. la propriu.

PERCEPŢIA ISToRIEIPe parcursul istoriei, ţările au încercat întotdeauna să influenţeze percepţia altor state asupra lor, mai degrabă pentru a-și consolida imaginea în faţa propriilor cetăţeni, pentru a-și confirma valorile "naţionale", dar și pentru a se diferenţia de competitori și de vecini. Identitatea unui "brand" naţional includea moștenirea și valorile culturale, ideologiile politice și religioase și poziţiona ţara respectivă în termeni care transcendeau coordonatele geografice. Cu alte cuvinte, Franţa secolului XIX era mai mult decât o ţară de mărime medie din Europa de Vest cu capitala la Paris, era un stil de viaţă și orice om din vremurile respective ar fi putut să îi atribuie lejer câteva adjective parfumate. Deși termenul de brand este modern și s-a născut târziu, în secolul XX, brandul de ţară este și va fi întotdeauna în strânsă legătură cu istoria acelei ţări, fie că vorbim despre aspecte culturale, politice, demografice sau comerciale. Așa că brandul unei ţări, deși aparent un concept nou, este o moștenire mai veche. Odată cu globalizarea, rolul brandurilor naţionale devine, contrar logicii primare poate, din ce în ce mai important, iar statele investesc din ce în ce mai mult în a se asigura că principalele lor avantaje competitive sunt cunoscute, folosite și apreciate la nivel global. Iar "moștenirea" de imagine devine fie o oportunitate, fie o provocare.

Pentru a construi o strategie naţională legată de propria identitate, o ţară trebuie să fie sinceră cu ea, să își cunoască punctele

Maria neneciuText

cu adevărat puternice, nu să le inventeze de dragul unui spot sau al unei campanii de comunicare.

CoNTRovERSE ÎN GRăDINA CARPATINăRomânia nu beneficiază de cea mai bună imagine la nivel extern, mai exact, ea ocupă penultimul loc în cadrul Uniunii Europene (conform Country Brand Index 2011), iar în indexurile realizate de Simon Anholt în ultimii șapte ani, s-a clasat de fiecare dată pe o poziţie care nu ne face cinste. Nici imaginea românilor despre propria lor ţară nu este, din păcate, una mai bună, iar subiectul brandingului de ţară a ajuns să fie perceput la noi mai degrabă drept un alt subiect de scandal public, cu discuţii despre bugete

prea mari, lipsă de idei, nepotisme, multe păreri neavizate, dar împărţite, cu discuţii despre furt (chiar și de pe Shutterstock) și cu un puternic miros de sabotare a propriilor interese. Ceea ce trebuia să fie o stategie naţională pe termen lung, menită să îmbunătăţească percepţia asupra brandului "România", atât în afară, cât și în interior, o strategie pe care toată lumea, cel puţin la nivel teoretic, trebuia să o susţină, a devenit încă o controversă în grădina carpatină.

Eforturile României de a-și comunica brandul de ţară, sau mai degrabă brandul turistic, au început în 2001, atunci când a fost lansată campania "Romania, simply surprising". Aceasta voia să demonstreze că totul este o problemă de perspectivă: o Fo

to: l

oR

EDA

NA

PA

Nă

, MD

RT

branding

Numărul 07 — 051

Când a început povestea cu brandul de ţară îm România?E o poveste destul de veche, care nu a fost neapărat în grădina Ministerului Turismului. Ea a început prin 2003, când a venit Wally Olins în România. Aneta Bogdan ne-a invitat atunci, ţin minte, la o prezentare și o serie de discuţii legate de realizarea brandului de ţară. Ulterior, în 2005, Agenţia de Strategii Guvernamentale anunţa iniţiativa construirii brandului de ţară, iar iniţial noi, Turismul, nu am fost invitaţi la discuţii, ci s-a creat un comitet format din multe personalităţi, cu funcţii-cheie, care puteau aduce o plusvaloare. Ulterior lucrurile nu au avansat prea mult în acest sens. În 2006, când eu lucram la Ministerul de Externe, s-au relansat aceste discuţii, dar principalul obstacol a fost realizarea caietului de sarcini. Au fost invitaţi atunci la consultări oameni din industria de advertising, însă exista un conflict de interese, deoarece agenţiile nu ar mai fi putut ulterior să participe la pitch. Și s-a creat un cerc vicios.

În 2007, Ministerul Turismului a ieșit din acest cerc, pentru că aveam oportunitatea de a accesa fonduri europene pentru realizarea brandului turistic.

Ce s-a întâmplat cu celelalte încercări de branding de ţară?În anul 1994 a fost sloganul "Come as a tourist, leave as a friend", a urmat "Romania, simply surprising" în 2001, care a fost făcută cumva ad-hoc, cu oameni tineri din minister, iar partea de creaţie a fost realizată ca un bonus de către agenţia care se ocupa de partea de media. La nivelul altor ministere, la Externe mai precis, a existat și iniţiativa "Fabulospirit", care și-a dorit să contracareze campaniile anti-România care existau în contextul aderării noastre în UE, în special în Italia și în Anglia. A fost o campanie de diplomaţie publică, care a fost abandonată din cauza lipsei bugetului. În 2009, Ministerul Turismului lansa "Land of choice", un slogan de campanile sub care BRD a realizat un singur spot, "Trei sportivi", care a fost difuzat pe CNN și Eurosport, dar și o serie de virale, cele cu peștii în copaci și zebrele, pe care foartă multă lume le-a reţinut și comentat. După asta am început să construim brandul de ţară, "Explore the Carpathian Garden", aceasta fiind prima campanie de acest gen făcută "by the

carMen MoraruDirector al Direc]iei Generale de Turism din cadrul MTDR

book". Au fost multe critici pentru fiecare dintre aceste campanii, dar cred că "Explore the Carpathian Garden" este prima care respectă toate etapele necesare. Și deși multă lume comentează că am cheltuit 900.000 euro pentru un logo, ba chiar că acesta a fost furat, eu sunt convinsă că "bad PR is still PR".

Povestiţi-mi ce aţi făcut până acum cu "Explore the Carpathian Garden".Există posibilitatea de a face branding turistic pornind de la o strategie integrată de brand de ţară, dar noi am decis să începem cu acesta. Am accesat fondurile, am invitat la discuţii oameni din industria de comunicare, care să ne ajute să construim caietul de sarcini. Am implicat IAA-ul, UAPR-ul și Asociaţia Profesioniștilor din PR. Aceștia au realizat, până la sfârșitul anului 2008, documentaţia necesară, au făcut cercetare, astfel că în 2009 am scos o primă procedură, la care am primit feedback și comentarii negative legate de perioada prea scurtă dedicată părţii de cercetare (care era iniţial de patru luni și a fost ulterior modificată pentru șase luni). Am organizat o licitaţie publică restrânsă, la care au participat asocieri de companii de cercetare și firme de comunicare, licitaţie ce a fost câștigată de THR -TNS. Toată procedura a fost contestată și a durat destul de mult să ajungem la ultima etapă de selecţie, la care criteriul era bugetul. A fost aleasă cea mai mică sumă: 900.000 de euro, bani în care ei aveau să facă o analiză și o cercetare de piaţă, să facă un guideline, să stabilească poziţionarea, targetul și să construiască un manual de brand, nu doar să facă un logo, cum au comentat mulţi. Cred că a fost și o deficienţă a noastră în a comunica ce presupune această primă etapă. Am creat și un consiliu de brand în cadrul ministerului, ne-am consultat cu oameni din industria de comunicare, am stabilit care sunt produsele cu care România se poate promova în urma unei cercetări meticuloase: au fost aproximativ 90 de interviuri calitative și aproape 11.000 cantitative, iar ulterior s-a creat și partea de identitate vizuală. Pentru aceasta au fost iniţial 90 de variante, din care s-au selecţionat 15, iar apoi s-a ajuns la 5, iar acestea au fost pretestate. Anul acesta am organizat licitaţia pentru partea de creaţie.

Care este bugetul total pentru brandul turistic "România"?75 milioane de euro pentru cinci ani, pentru a comunica în opt ţări.

Acești cinci ani se referă la perioada 2007-2013?Da. Noi trebuie să contractăm tot până în 2013, urmând ca ultimele plăţi să se facă până în iulie 2015.

Ce urmează?Până la sfârșitul anului, agenţiile trebuie să dea creaţia și să o și producă.

simplă sculptură este, la noi, o capodoperă Brâncuși, iar o simplă casă este, de fapt, chiar Castelul lui Dracula. Campania a fost urmată de conceptul "Fabulospirit", lansat de Ministerul de Externe, concept care a fost și el destul de controversat la vremea respectivă. În 2009 s-a lansat campania "Land of choice", în care, plecând de la premisa că oamenii nu știu mai nimic despre această ţară, Nadia Comăneci promova România prin afirmaţia "singura ţară unde femeile se căsătoresc legal cu patru bărbaţi odată", Ilie Năstase anunţa că "aici oamenii merg pe stradă călărind zebre", iar Gică Hagi ne îmbia să gustăm pești care "creșteau în copaci", ca la final, să apară întrebarea "tu ce știi despre România?". În 2010, Ministerul Dezvoltării și Turismului repoziţiona, încă o dată, brandul turistic al României și lansa, sub sloganul "Explore the Carpathian Garden", o nouă campanie de promovare a râului și a... ramului. Au existat nenumărate discuţii despre confuzia pe care o poate genera un slogan care trimite către un lanţ muntos care există în mai multe state, despre logo-ul care a fost sau nu a fost furat, dar eram deja obișnuiţi de la celelalte campanii ale brandului turistic România să discutăm mai degrabă despre probleme decât despre strategie sau despre rezultatele unor campanii plătite din bani publici.

ExPloRE ThE CARPAThIAN GARDEN. TAKE 2!În februarie anul acesta a început procedura de atribuire a contractului de servicii de creaţie și producţie în vederea realizării campaniilor de promovare a brandului turistic naţional, servicii care includeau, conform site-ului ministerului, producţie de filme publicitare, servicii de cinematografie și servicii video. Valoarea estimată a contractului este de 2 milioane de euro. Licitaţia a avut trei etape, agenţiile care au participat fiind McCann Erickson România, Jung von Matt/Alster Werbeagentur GmbH și asocierea TBWA București TBWA Paris – TBWA/Hunt Lascaris Johannesburg, toate calificându-se în cea de-a treia etapă, în care agenţiile au prezentat propunerile creative. Conform site-ului ministerului, data finală (iniţială) de anunţare a agenţiei câștigătoare era 15 iunie, însă deadline-urile s-au prelungit, astfel încât depunerea ofertelor pentru cea de-a treia etapă s-a decalat până pe 7 iulie, când membrii comisiei au decis neconformă oferta depusă de McCann Erickson, justificând că în caietul de sarcini, la capitolul „Modul de prezentare, sigilare și marcare a ofertelor și a documentelor care însoţesc oferta" este specificat faptul ca "Nu se acceptă oferte alternative", iar oferta financiară depusă de McCann oferea valori diferite pentru fiecare concept creativ în parte și a fost astfel considerată ca fiind alternativă. Agenţia a depus contestaţie și a criticat și modul în care s-a desfășurat ședinţa de deschidere. Contestaţia nu a

fost însă aprobată, decizia CNSC-ului fiind publicată pe 8 august. Astfel, în cursa pentru contractul brandului turistic România au mai rămas doar doi jucători, iar asocierea TBWA București TBWA Paris – TBWA/Hunt Lascaris Johannesburg a fost desemnată câștigătoare.

052 — Numărul 07

NATIoN BRAND INDExCu sau fară o strategie sau o campanie eficientă de comunicare a valorilor brandului "România", poziţia noastră în topul percepţiilor despre naţiuni nu este una de invidiat. În 2010, ultima dată când România a luat parte la "Nation Brand Index", cel mai cunoscut clasament de acest gen din lume, ne-am clasat pe poziţii destul de proaste. Clasamentul se face pentru 50 de ţări, cu ajutorul a 28.000 de oameni din peste 25 de ţări, și măsoară imaginea "brandurilor" de ţară luând în calcul șase dimensiuni: exporturile, guvernarea, cultura, oamenii, turismul, investiţiile și emigrarea. Indexul și rezultatele acestor studii nu sunt publice, dar pentru anii anteriori le puteţi urmări, pe categorii și pe ţări, pe site-ul lui Simon Anholt - iniţiatorul acestui studiu și Public Advisor pe probleme de brand de ţară.

Ce este de remarcat la acest clasament este că am obţinut cel mai bun punctaj la categoria Cultură, iar la categoriile Guvernare și Investiţii ne bucurăm de o percepţie mai bună decât la categoriile Oameni și Produse de export sau Turism. Indexul este o sursă interesantă pentru schiţarea unei strategii integrate de brand de ţară. Dacă la Cultură reușim să luăm multe voturi, care să ne poziţioneze în primele 25 de ţări din 50, la Turism și Investiţii, în special ţările europene ne trimit, prin votul lor, pe ultimele locuri.

Un alt lucru de remarcat în legătură cu poziţiile noastre în acest clasament

este că suntem percepuţi cel mai favorabil de către ţări îndepărtate, cum ar fi Mexic, Brazilia, Egipt, China, Japonia, Argentina, iar ţările care ne-au clasat cel mai prost sunt marile puteri europene: Franţa, Italia, Germania și Marea Britanie, care ne-au votat în ultimele zece poziţii la toate din cele șase categorii ale Indexului.

BAGAJul CulTuRAl șI vIzACe reiese destul de clar din acest studiu este că percepţia locuitorilor unei ţări despre o alta este destul de coerentă, indiferent dacă este informată sau nu, ceea ce ridică problema brandurilor naţionale ca făcând mai degrabă parte din bagajul cultural: "Modul în care sunt percepuţi chinezii de către japonezi face parte din cultura acestora", a declarat Simon Anholt în cadrul unei conferinţe din Australia.

"Acest lucru a devenit clar pentru mine atunci când am făcut un studiu despre siguranţa în orașe, Amsterdam și Stockholm fiind percepute ca fiind cele mai sigure din lume, asta deși Amsterdamul se confruntase recent cu multe incidente și agresiuni publice. Intrigat de rezultatul sondajului, care nu părea clintit de aceste realităţi, am revenit la cei pe care i-am intervievat și le-am prezentat aceste infomaţii, fiind convins că aceștia nu le deţin, căci altfel nu ar fi votat așa. Ei aveau informaţii despre ceea ce se întâmplase, iar răspunsul lor a fost «nu cred că s-a întâmplat asta în Amsterdam, unul dintre cele mai sigure

Când va rula aceasta? Pe media care va câștiga la altă licitaţie pe care o pregătim.

Dar pe ce perioadă?Cel puţin doi ani, dar între timp ne dorim să facem și un studiu de impact. Sperăm ca la începutul lui 2013 să fim pe TV și peste tot.

Explicaţi-mi cine s-a ocupt până acum de execuţiile realizate sub acest slogan?Depinde. Au fost proceduri separate, cine câștiga lua.

Spoturile de pe CNN, de exemplu, cine le-a făcut?Sunt făcute de CNN. Bine, este un spot așa cum este, care arată un descriptiv.

Mai există discuţii la nivel guvernamental despre un brand de ţară integrat?Doar ce am aflat astăzi despre o discuţie la Senat pe această temă, iniţiată de domnul Geoană, dar nu știu mai multe despre o asemenea iniţiativă.

orașe din lume». A devenit clar pentu mine atunci că părerile noastre despre orașe sau ţări sunt adânc înrădăcinate în cultura din care facem parte".

Simon Anholt este cel mai apreciat specialist în imagini și identităţi naţionale din lume. Este membru al Board-ului diplomatic al Guvernului Marii Britanii, iar de mai bine de 15 ani este consultant independent. În această perioadă a contribuit la strategia și politicile publice a peste 50 de ţări, printre care: Croaţia, Suedia, Australia, Elveţia, Irlanda, Malaysia, Polonia, Turcia sau Irlanda. Anholt este iniţiatorul Indexurilor Nation Brands și al City Brands, editor la publicaţia trimestrială "Place Branding and Public Diplomacy", autor al cărţilor: "Brand New Justice", "Brand America and Competitive Identity - the New Brand Management for Nations", "Cities and Regions" și "Places". Recunoscut ca iniţiatorul conceptului de "Nation Brand", Simon a avut întotdeauna un discurs critic la adresa campaniilor de "comunicare" ale ţărilor și a vorbit mereu despre importanţa „conţinutului" în defavoarea "mesajului construit".

Nation Brand Index, pe care acesta l-a lansat în 2005, a devenit cel mai important clasament din lume în acest domeniu și a demonstrat teoria lui Simon despre percepţiile oamenilor, despre cât de greu se schimbă acestea și cât de puţin sunt ele influenţate de spoturi TV, mesaje frumos ambalate sau campanii de PR.Fo

to: M

DR

T

branding

Numărul 07 — 053

Simon anholtAm stat de vorbă cu Simon despre branduri de ţară, despre ce ar trebui să facă România pentru a obţine un scor bun la capitolul relevanţă, despre greșeli, percepţii, subiecte și interese care depășesc orice graniţă.

De ce este nevoie de branding de ţară?În primul rând, vreau să subliniez că, deși îmi este atribuit, nu îmi place termenul "branding" de ţară, pentru că acesta conţine o promisiune falsă, și anume aceea că poţi schimba imaginea unei ţări folosind instrumente de marketing. Nu există nici măcar o dovadă că acest lucru este posibil, nicio ţară nu a reușit să facă cu adevărat asta, iar eu nu am promovat niciodată această idee. Conceptul de care mă fac responsabil datează din 1998 și este acela de "Nation Brand", se referă la importanţa capitală pe care o are imaginea unei ţări în lume și nu la un proces de promovare a ei. Dacă unei ţări nu îi place imaginea pe care o are (și majoritatea ţărilor au această problemă), singura metodă prin care o poate schimba, actualiza sau influenţa este prin ceea ce face, nu prin ceea ce vrea să comunice. A influenţa reputaţia unei ţări ţine de politicile, strategiile, inovaţiile din acea ţară și este o investiţie pe termen lung, nu are nicio legătură cu logo-uri, slogane, publicitate sau campanii de PR. Așa că termenul de "branding" este înșelător. Reputaţia și imaginea unei ţări sunt esenţiale, dar se schimbă foarte greu. Ţările cu o imagine puternică și pozitivă au avantaje la nivel de exporturi, atrag mai multă cultură, investiţii, oameni de știinţă, turiști. În plus, primesc mai multă atenţie și respect din partea altor guverne. Ţările cu o imagine mai slabă plătesc mai mult pentru orice și le este mai greu să realizeze lucruri, după cum probabil se resimte și în România.

Așa că România trebuie să înceapă să se gândească serios la conţinut și mai puţin la ce vrea să arate, să își propună îmbunătăţiri reale și nu magii de marketing. O reputaţie nu se construiește, se câștigă în timp și se câștigă greu. Întrebarea nu trebuie să fie ce putem să spunem despre noi, ci ce putem să facem astfel încât România să devină relevantă? Relevanţa este singurul lucru care contează: România pur și simplu nu este importantă pentru majoritatea oamenilor din alte ţări,

iar până când acest prag de relevanţă nu se modifică, toate îngrijorările, dar și speranţele sau fanteziile legate de reputaţia sau de "brandul" de ţară sunt inutile.

Poate fi periculos ca o ţară să fie percepută incorect, chiar dacă această percepţie este una pozitivă?Nu chiar periculos, dar cu siguranţă dacă ţara are o imagine mai proastă decât realitatea, va avea foarte multe dezavantaje: ţările cu imagini slabe sau negative fac schimburile cu discount. Există și ţări care au o imagine mai bună decât este cazul, iar riscul în cazul lor este să dezamăgească turiștii care le trec graniţa.

Cât de important este cum percep cetăţenii propria ţară pentru "brandul" acesteia?Este esenţial. În ultimii 15 ani am fost consultant în materie de brand de ţară în 53 de ţări, iar atunci când am gândit procesele strategice pentru acestea, am pus un mare accent pe percepţia populaţiei asupra ţării respective, pentru că, de fapt, cetăţenii sunt ambasadorii informali ai ţării și ei joacă un rol esenţial în reprezentarea ţării acasă, cât și peste hotare.

Care sunt cele mai mari greșeli care se fac atunci când vine vorba de branding de ţară?Cea mai mare greșeală este faptul că se crede că tehnicile de marketing comercial (publicitate, PR, logo-uri și spoturi TV) pot schimba imaginea unei ţări. Nu pot. Sunt utile, poate, într-o oarecare măsură, în promovarea turismului, dar ţările sunt de fapt judecate în funcţie de ce fac, după cum acţionează, iar pentru turism, de exemplu, sunt mai utile serviciile de calitate sau o infrastructură bună, decât orice spot la orice televiziune din lume.

A doua greșeală destul de des întâlnită este derularea acestor proiecte de branding naţional la un nivel prea jos. Eu, de regulă, lucrez direct cu șeful statului sau cu prim-ministrul și cu principalii lideri ai sectorului de afaceri, dar și cu reprezentanţi de top ai societăţii civile. Într-un final, factorii de decizie de la nivel înalt sunt cei care au cel mai mare potenţial de a înţelege, dar mai ales de a modifica "comportamentul" unei ţări și, în consecinţă, de a schimba imaginea ei la nivel internaţional.A treia mare greșeală des întâlnită este că nu este implicată toată lumea sau totalitatea sectoarelor. Acest gen de proiect poate funcţiona doar dacă există o strategie coerentă, dar și dacă se bucură de susţinerea tuturor factorilor.A patra mare greșeală este să nu îţi setezi niște obiective clare și transparente, dar

și metodele de măsurare ale acestora. Poate că sunt eu de modă veche, dar dacă un guvern cheltuiește bani publici, el are responsabilitatea să măsoare și să raporteze eficienţa cheltuirii acestora. A cincea greșeală este gândirea pe termen scurt. Este nevoie de generaţii întregi pentru a schimba, pozitiv sau negativ, imaginea unei ţări. Da, poţi avea succese pe termen scurt pe parcurs, dar scopul final de a transforma România într-o ţară admirată și respectată la nivel internaţional este un proces ce durează minimum 10 ani.

Cât de importante sunt integritatea și coerenţa în acest proces?Cele mai importante. În toate cărţile și articolele scrise până acum ţin să menţionez de fiecare dată că deschiderea, transparenţa și integritatea sunt esenţiale.

Care este ţara ta preferată? Dar orașul?Sunt extrem de mândru să fi lucrat pentru Chile, Coreea de Sud și Finlanda. Ţările preferate (după Anglia) sunt Finlanda și Sri Lanka. Iar orașul preferat este Mexico City.

Dacă ar fi să dai niște sfaturi simple, despre brandingul de ţară, Guvernului României, care ar fi acestea?Primul: să creeze un grup de discuţii, format din guvern, lideri ai sectorului de afaceri și ai societăţii civile, care să răspundă sincer la câteva întrebări simple: "Care sunt valorile românești?", "Încotro se duce această ţară?", "Care este rolul ei?".al doilea sfat: să se uite obiectiv, critic, la toate modurile în care România se angajează în comunitatea internaţională, fie că vorbim de comerţ, politici externe, diaspora, relaţii culturale fie de diplomaţie, și să evalueze calitatea sistemelor, structurilor și strategiilor pe care ţara le are pentru a face toate aceste lucruri. Să se întrebe dacă este România pregătită pentru o eră a comunicării și a globalizării. O eră în care piaţa se modifică rapid. Să reflecteze asupra posibilităţii ţării de a se updata, reinventa, armoniza, raţionaliza și consolida. trei: România trebuie să se facă utilă, dacă nu chiar indispensabilă. Cercetările mele arată că ţările sunt admirate mai mult dacă sunt percepute ca fiind utile, dacă contribuie la soluţionarea problemelor globale, de care toată lumea este preocupată, precum: schimbări climatice, pandemii, terorism, descoperiri știinţifice, specii pe cale de dispariţie, traficul de persoane, drepturile omului și așa mai departe. Dacă vrei ca oamenii să îţi aprecieze ţara, trebuie să te implici. Patru: Nu limita proiectul la nivel guvernamental sau la București. Trebuie să fie implicată toată populaţia, altfel nu va funcţiona.

054 — Numărul 07

și pentru că am vrut și părerea unui specialist în branding din România, am apelat la violeta Sârbu, Senior Consultant.

Ce părere ai despre strategia și despre identitatea brandului România?Strategia brandului de ţară al României de fapt nu există. Sunt campanii de comunicare a brandului "România" dezvoltate în general pentru a adresa o singură faţetă, din ceea ce înseamnă brandul de ţară: turismul. Mai mult, cei care gândesc strategia de brand de ţară par să rateze de fiecare dată abordarea multitarget: simplist spus, avem audienţe diferite cu interese diferite.

Este greu să existe o strategie și o implementare a strategiei brandului de ţară când nu există niciun responsabil cu brandul de ţară - dacă tot vorbim despre ţări ca produse, cine este owner-ul proiectului, cine are o viziune, cine poate angaja resurse competente în a dezvolta brandul de ţară, cine poate înţelege aspectele multiple pe care trebuie să le ia în considerare construcţia unui brand de ţară: cultura, turismul, investiţiile, politica externă. Dacă o ţară este un produs, și brandingul de ţară ar trebui să aducă rezultate reale, măsurabile, pe termen lung: creșterea PIB-ului, a volumului investiţiilor, a turismului etc.

Ce înseamnă să construiești un brand de ţară?Să construiești un brand de ţară înseamnă un efort pe termen lung pornind de la niște percepţii clare asupra "produsului", pornind de la ceea ce înseamnă o ţară - pentru că o ţară are o imagine, independent de campaniile derulate de autorităţile locale.

Cum ţi se pare "Explore the Carpathian Garden"?Dacă vorbim despre actuala campanie de comunicare a brandului de ţară al României prin prisma turismului, putem spune că este un exerciţiu de imagine total neinspirat, care nu bifează nici măcar criteriile de bază ale poziţionării unui brand. Despre ce este România? Ce promite diferit, valoros și relevant brandul de ţară "România"? Poziţionarea României ca brand de ţară vorbește despre natură, mai exact despre Carpaţi. Nu există niciun criteriu de

diferenţiere - natură spectaculoasă care merită explorată cred că poate fi găsită (aproape) oriunde în lume, iar Carpaţii sunt și în alte câteva ţări din Europa. Vorbește despre ceva ce ni s-a dat și nu despre ceva ce am realizat. Naţiunea română în această poziţionare se regăsește ca fiind pasivă, fără niciun aport. Iar Identitatea vizuală actuală a brandului de ţară susţine poziţionarea neinspirată a brandului.

Am trecut de la "România, mereu surprinzătoare", la "Fabulospirit", la "Land of Choice", iar acum la "Explore the Carpathian Garden". Care dintre cele patru direcţii crezi că era cea mai corectă și de ce?Doar prin poziţionare și ca direcţie, "Fabulospirit" a avut cel mai mare potenţial pentru a dezvolta și inspira atât proiecte și industrii locale, cât și campanii de comunicare de brand cu relevanţă externă. Execuţia campaniei a fost însă dezamăgitoare.

Ce presupune "construirea" unui brand în general și ce ar putea România să comunice în acest sens? Cum ai poziţiona tu acest "produs"?O ţară este totuși un produs mult mai complex decât o ciocolată, iar construirea unui brand de ţară înseamnă un commitment pe termen lung pe care ar trebui să-l adopte o autoritate locală, dar să inspire și la nivel individual. Brandingul de ţară este un proces inside-out ("România, mereu surprinzătoare", în mod neasumat de iniţiatorii campaniei a fost un proiect care a inspirat mult în interior, încurajând bașcălia, acest atribut puternic al românilor). Brandingul de ţară pornește de la "produs", iar la produs pare-se că mai avem foarte mult de lucru.

Proiectul de poziţionare a României poate începe ţinând cont de percepţiile asupra României, de atributele brandului și de nișele disponibile pentru poziţionare pe harta perceptorială globală, de disponibilitatea susţinerii poziţionării atât prin "produs", cât și prin comunicare și prin urmărirea unor rezultate măsurabile.

La rezultate nu stăm foarte bine...Nu. Există multe topuri ale brandurilor de ţară realizate fie de publicaţii ca Monocle, fie de companii din industrie. FutureBrand din UK realizează anual un research despre puterea brandurilor de ţară, măsurând notorietatea, familiaritatea, preferinţa, consideraţia, susţinerea și deciziile de a vizita sau interacţiona cu un loc. În "2011-2012 Country Brand Index" România este în Europa pe locul 32 din 33 (după România mai este Ucraina), iar în lume suntem pe locul 101, între Nicaragua și Rwanda. În acest context, cred că este simplu să măsurăm eficienţa campaniilor de comunicare de brand de ţară de până acum dezvoltate de diverse ministere.

Și totuși..România ca brand este însă poziţionată diferit în următoarele cazuri (după o experienţă cu brandul și nu după vizionarea unui spot la CNN):− Turist în România plăcut impresionat de vibraţia pe care o descoperă aici, proclamând România ca fiind inima Europei (hashconspiracy.tumblr.com)"If Germany is Europe’s high-tech factory and France is Europe’s kitchen, then perhaps Austria is Europe’s ski-resort and England is where Europe’s humor comes from.But Romania is Europe’s heart. And it’s beating wildly."− comentatorii unui articol cu titlu defăimător la adresa României din The Economist, care au avut numai vorbe de bine despre românii pe care i-au întâlnit: sunt educaţi, creativi și smart− hitul acestui sezon, ia românească de la Tom Ford.

Dacă ar fi să dai cinci sfaturi simple despre brandingul de ţară, care ar fi acestea?Mai mult decât cinci sfaturi simple, am o dorinţă, aceea ca brandingul de ţară să încapă pe mâna unor profesioniști care au experienţă în a construi branduri, care pot vedea implicaţiile brandingului de ţară pe termen lung și care înţeleg România și contextul global.

Care este brandul tău preferat în materie de ţări? Primul brand de ţară care-mi vine în minte este UK, îl prefer independent de orice campanie, pentru consecvenţa cu care îmi transmite "coolness" și "britishness" și pentru reinforcement-ul făcut prin London Olympic Games 2012.

CuM SE PozIŢIoNEAză AlTE ŢăRI?

croaţia: " The Mediterranean as it once was"

Scoţia: " Live it. Visit Scotland"

austria: " Austria. At last! Austria. You've arrived"

irlanda: " The Island of Memories... Awaken To A Different World"

grecia: " Live your myth in Greece"

albania: " Yours to discover"

ţara galilor: " The Big Country"

cipru: " The Island for All Seasons"

australia: " A different light. We can’t wait to say G’day"

bangladesh: " Come to Bangladesh before the tourist"

Malaysia: " Malaysia. Truly Asia"

lituania a lansat un parfum pe post de brand de ţară. Acesta este distribuit prin ambasadele Lituaniei în hoteluri și pe aeroporturi.

Numărul 07 — 055

ThE GREAT CAMPAIGNȘi pentru că aveam deja două voturi din două în favoarea imaginii și identităţii Marii Britanii, asta dacă nu îl luam în calcul și pe al meu, am încercat să iau legătura cu cei responsabili de GREAT campaign, care se desfășoară sub sloganul "This is Great" și care a fost lansată în 2012, un an în care Marea Britanie a atras oricum atenţia întregii lumi prin organizarea Jocurilor Olimpice și prin Jubileul de Diamant.

După cele cinci e-mailuri și două convorbiri telefonice avute cu Ministerul Dezvoltării și Turismului din România, reply-ul rapid primit de la departamentul de comunicare al cabinetului responsabil de această campanie din cadrul guvernului britanic nu a venit decât să imi confirme că unii sunt mai ocupaţi decât alţii.

Campania GREAT a fost gândită pentru a promova și întări imaginea Marii Britanii în străinătate, dar și pentru a crește la maximum potenţialul economic pe care l-a adus pe malurile Tamisei Olimpiada, după cum au declarat chiar reprezentanţii Foreign&Common Welth Office. Aceasta vine să susţină eforturile făcute de UKTI (www.ukti.gov.uk), Visit Britain (www.visitbritain.com), British Council (www.britishcouncil.com), The Foreign Office (www.fco.gov.uk) și de alte departamente guvernamentale din afara ţării.

Campania este programată să dureze trei ani și se concentrează pe 11 mari direcţii, fapt pentru care Marea Britanie este de apreciat: Zona Rurală, Creativitatea, Antreprenoriatul, Ecologia, Moștenirea culturală, Inovaţia, Muzica, Cunoștinţele, Shoppingul, Sportul și Tehnologia.

Insight-urile de la care s-au construit aceste declinări ale mesajului sunt destul de puternice și sună cam așa: "Marea Britanie are cel mai mare sector creativ pe cap de locuitor... din lume", "găzduiește trei din cele mai bune cinci muzee din lume", "patru din cele

mai bune zece universităţi", "avem 28 de situri în patrimoniul mondial", "a câștigat 76 de premii Nobel pentru știinţă și tehologie" sau "este prima opţiune pentru sediile centrale din Europa". Transformarea acestor statistici într-o comunicare eficientă pare simplă, dar ce este de remarcat este pragmatismul informaţiilor transmise și simplitatea execuţiilor.

Campania a fost anunţată de însuși David Cameron, iar până acum ea a fost lansată la: New York, LA, Rio de Janeiro, Melbourne, Delhi, Tokio, Shanghai, Hong Kong, Vancouver și Toronto, pentru fiecare dintre aceste metropole existând un mesaj personalizat. Peste 90 de celebrităţi și 60 de companii britanice au susţinut până acum campania. În New York, Victoria Beckham, Anna Winntour și designeri britanici de top au pozat în faţa unui metrou "îmbrăcat" în steagul Marii Britanii, iar David Cameron declara cu această ocazie: "Moda este o industrie extrem de importantă, iar designerii britanici s-au remarcat întotdeauna prin creativitate, talent și aptitudini. Contribuind în fiecare an cu peste 20 de miliarde de lire sterline la economia britanică, industria modei din Marea Britanie este o poveste de succes".

Această campanie a profitat de context (a existat chiar și mesajul "2012 is GREAT"), a avut o componentă online extrem de puternică, prin

prezenţa pe Facebook (facebook.com/ThisisGREATBritain), a produs multe filmuleţe-testimoniale ale unor celebrităţi, britanice sau nu, pe care le puteţi căuta pe YouTube. Alte activităţi incluse în campanie: Business Summit-uri la nivel global, care au avut loc între 26 iulie și 7 septembrie, The British Business Club (britishbusinessclub.innovateuk.org), o resursă online pentru comunicarea business to business și Start Up Games, care a avut loc cu ocazia Jocurilor Paralimpice și care a fost un program prin care 300 dintre cele mai originale business-uri noi au avut ocazia să interacţioneze și să schimbe cunoștinţe la Tech City.

Turismul este cea de-a cincea industrie importantă din Marea Britanie, așa că, pe lângă campania generală de branding de ţară, "GREAT", VisitBritain a lansat și cea mai mare campanie de promovare a turismului britanic în străinătate derulată până acum, campanie susţinută de Dame Jundi Dench și de Dev Patel (Slumdog Millionaire), sub sloganul "You’re invited", dar și o campanie-gigant de promovare a turismului intern, pentru care s-a apelat la Stephen Fry, Julie Walter, Rupert Grint și Michelle Dockery. Campania se desfășoară sub headline-ul "Holidays at Home are GREAT".

Dar mai presus de orice campanie de comunicare, Marea Britanie a demonstrat că poate organiza cu stil Jocurile Olimpice și, cum declara chiar Jeremy Hunt, secretarul de stat pentru cultură, "deschiderea Jocurilor Olimpice va fi vizionată live de peste jumătate din populaţia lumii și va fi cel mai lung ad pe care ar putea să îl aibă Marea Britanie".

056 — Numărul 07

lECTurI OnlInE Cu FarMEC

lumea în care ne învârtim ne definește, paginile pe care le avem în feed-ul de Facebook ne definesc, newsletterele pe care le primim ne definesc. Ce ne adună însă pe o pagină de facebook sau pe un blog este întotdeauna conţinutul. Așa cum, atunci când mergem la chioșcul de ziare sau la magazinul de reviste străine alegem un titlu sau altul, aceeași alegere o facem și în cazul unui blog, al unei publicaţii online sau al Facebookului.

Când vine vorba despre bloguri, conţinutul este întotdeauna mai personal, nu neapărat prin modul în care este creat, cât prin alegerea lui și modul în care interacţionează autorii și cititorii. De cele mai multe ori oglindă a hobby-urilor autorilor, blogurile ajung pe tastele noastre datorită informaţiei specializate și întotdeauna actualizate. Din păcate, cele generate de autori români sunt mai degrabă jurnale personale și doar un detaliu care sună bine în planurile de comunicare ale multinaţionalelor active în România.

Cele care ajung însă în lista de favorite alături de Sartorialist sunt puţine. Fostul Amazing Race al lui Brăduţ Florescu s-a transformat în tedoo.ro, Designist a crescut repede și frumos, iar freshome.com are succes internaţional.

În încercarea de a aduce noi exemple și modele în discuţia de cele mai multe ori interminabilă despre bloguri, am întrebat "Cine, Ce, Cum, Când și De ce" două "echipe de afară".

Dincolo de reușita în a aduna, selecta și oferi conţinut online de calitate, cele două site-uri au reușit să producă și variante tipărite și să monetizeze acest conţinut prin produse vandabile care aduc venituri suplimentare inclusiv colaboratorilor.

irina floreaText

deSign

ColECŢIA DE CoPERTECoverjunkie (www.coverjunkie.com) este un art director olandez - Jaap Biemans, pasionat și colecţionar de coperte și reviste.

"Aveam un mic blog pe site-ul meu www.jaapbiemans.nl și primeam feedback pozitiv. După o vreme m-am gândit că puteam să fac asta în engleză și am dat peste numele Coverjunkie. De aici a pornit totul", povestește Jaap.

"Privind în urmă, obișnuiam să cumpăr și să păstrez reviste dintotdeauna… de exemplu, am o mare colecţie de «The Face», «Raygun» și «Emigre». Nu e vorba doar despre coperte, mă bucur de reviste în întregime când sunt încărcate cu energie pozitivă și reflectă timpurile", continuă el.

Coverjunkie a apărut acum doi ani și este cu totul întreţinut de Jaap. Are 10.302 de coperte în colecţie și 30.000 de followers pe Tumblr. Site-ul a crescut

de la 10.000 de vizitatori pe lună acum doi ani, la 100.000 pe lună în prezent - toţi oameni de creaţie din lumea întreagă.

"Îmi place pur și simplu să celebrez creativitatea din reviste […] În plus, să fac design de copertă este unul dintre lucrurile care îmi plac cel mai mult. Am lucrat ca art director pentru revista «Intermediair» unde tocmai am primit «Prix de C'oeuvre» pentru întreaga mea colecţie (8 ani) de coperte din Olanda (www.jaapbiemans.nl/portfolio/cover_ontwerp/2/1082). Am câștigat și câteva premii «Best Covers of the Year» pentru mai multe reviste (www.jaapbiemans.nl/about).

Tocmai am început să lucrez pentru «Volkskrant Magazine», supliment săptămânal al celui mai mare ziar din Olanda", povestește Jaap despre pasiunea sa pentru coperte și reviste.

Conţinutul de pe site îl adună din multe e-mailuri de la designeri și de

Numărul 07 — 057

Jaap Biemans – Art Director, Publisher Coverjunkie

Care este coperta ta favorită?Coperta Raygun #3 m-a făcut să văd altfel designul de revistă; schimbând elemente simple cum ar fi așezarea unei fotografii invers, mi-am dat seama că se putea crea o lume cu totul nouă la Raygun magazine, care îl avea ca art director pe fabulosul David Carson și ca publisher pe Marvin Scott Jarrett. Aceasta este o revistă unică, care a șocat întreaga lume a designului grafic din anii ‘90 (inclusiv pe a mea, în timpul studenţiei).

Câteva dintre copertele tale favorite?-"Vrij Nederland": coperta cu sex (cea mai bună copertă din 2011). A fost o mare controversă în jurul acestei coperte pe Twitter și pe Facebook: erau sâni sau era un fund?-Designul meu favorit de copertă: "Intermediair magazine" (Premiul coperta anului 2009)... despre divorţ; - "Intermediair magazine" (Cea mai bună copertă a anului 2008) cu tema: te muţi odată cu compania unde lucrezi dacă se mută într-un alt oraș? Oamenii de pe copertă sunt oamenii din articol;-"Volkskrant Magazine": abia am început să lucrez aici ca art director, am conceput opt coperte până acum după o schimbare majoră de stil.

la reviste, dar caută și la standurile de ziare. "E foarte greu să le aleg, sunt multe coperte bune. Am două reguli: «Mă lovește peste faţă» sau «vreau să o mănânc»".

Jaap și-ar dori să poată transforma blogul într-un business și se gândește mai ales la o aplicaţie de iphone pentru Coverjunkie. În prezent are și o colecţie tipărită Coverjunkie - o revistă care se poate cumpăra online (coverjunkie.bigcartel.com) și care a câștigat prestigiosul premiu SPD în New York.

058 — Numărul 07

REŢETE DESENATEFraţii Nate Padavick și Salli Swindell din SUA au pornit They Draw and Cook (www.theydrawandcook.com) tot dintr-o pasiune, combinată însă cu un proiect pentru un client.

"Nate și cu mine făceam brainstorming pentru cadouri de Crăciun pentru un client și ne-am gândit că o carte cu reţete ilustrate ar fi utilă și amuzantă. Am invitat șapte alţi artiști să contribuie la proiect. Unora dintre artiști le-a luat prea mult să trimită ilustraţiile, așa că Nate a decis să publice ce aveam pe un blog. Totul s-a întâmplat în 15 minute!", povestește Salli. Asta era în februarie 2010. Dar totul s-a conturat drept o idee de self promo pentru site-ul lor de design Studio SSS.

"Facem design și ilustraţie. Am descoperit bucuria combinării mâncării cu ilustraţia într-o vacanţă cu familia. Nate pregătea fettuccine cu smochine în sos

deSign

de unt cu oţet balsamic, iar eu stăteam la bar și desenam smochinele. Am avut un moment «AHA!», am ilustrat reţeta și am postat-o pe site (www.theydrawandcook.com/recipes/fettucine-and-fig-pasta-by-salli-swindell)".

Facebookul They Draw and Cook are acum un reach săptămânal de 30.000 și 30.000 – 50.000 de vizitatori unici pe lună pe site.

"Cumva, energia site-ului a atras

ilustratori din lumea întreagă, mai ales pe cei care își postau reţetele pe bloguri, ceea ce i-a adus pe cei care îi urmăreau pe site-ul nostru și s-a dus vorba.

Încă apreciem creativitatea și generozitatea fanilor și colaboratorilor!", povestește Salli. Sunt peste 800 de artiști din peste 80 de ţări care au trimis ilustraţii și acest număr crește în fiecare zi.

01

02

0403

05

Numărul 07 — 059

Salli Swindell – Ilustrator

Care este ingredientul tău favorit de desenat ?Legumele, fructele și verdeţurile sunt toate distractiv de desenat, dar sunt înnebunită după smochine și rodii… sunt sexy de desenat!

De unde vă inspiraţi?De peste tot. Ne inspiră creativitatea fiecărui artist de pe site, fiecare revistă pe care o deschidem, fiecare fermă pe care o vizităm și fiecare masă care ne place!

Nimic nu s-ar fi întâmplat fără internet: "Nate și cu mine lucrăm foarte bine împreună. Locuim foarte departe unul de celălalt, așa că ne ocupăm de businessul nostru prin e-mailuri și videochat pline de prea multă cofeină!".

Cei doi fraţi desenează o reţetă pe lună, dar site-ul primește 2-3 reţete pe zi de la alţi artiști.

La un an după lansarea They Draw and Cook, Nate și Salli au pornit și They Draw and Travel, deși continuă să lucreze și pentru clienţii pe care îi la Studio SSS.

În plus, caută mereu moduri noi de a expune reţetele minunat ilustrate. Au vândut un calendar pentru 2012, borcane cu ilustraţii și au făcut și o carte cu reţete ilustrate. Artiști primesc 50% din orice profit fac Salli și Nate folosind creaţiile lor. Bazele de date ale celor două site-uri cuprind în prezent peste 3.000 de imagini.

06

07

08

09

10

01 Tilapia // Corey Parker 02 Fettucine and Fig Pasta // Salli Swindell 03 Curry Cabbage // Cover They Draw and Cook 04 Vegetarian Meatballs // Jennifer A. Bell 05 J'adore Tomatoes Farcies // Jackie Mancuso 06 Retro Cocktails // Michael Robertson 07 Tomato Basil Kabobs // Salli S. Swindell 08 Taco Truck // Nate Padavick 09 Butternut Squash Ravioli // Betsy Snyder 10 Sushi // Dante Terzigni

060 — Numărul 07

BanII Câ{TIg~ TIMp Cu sOlu}II sOFTwarE pErsOnalIzaTE

În spatele colegului din stânga cărţile sunt așezate în ordinea înălţimii, creioanele din pahar așezate pe culori și perfect ascuţite, iar hârtiile de pe birou sunt așezate frumos și sortate în bibliorafturi de culori diferite.În dreapta zac pe jos și pe masă mormane de ziare, reviste, ambalaje, bilete, hârtii. Dacă peste aspectul vizual poţi trece, peste impactul aceleiași atitudini în ceea ce privește activitatea de zi cu zi la birou e mai greu de trecut. De aici nevoia de: Procese, Procese, Procese.

Definirea, formalizarea lor, automatizarea lor. Sunt trei pași pe care mai degrabă companiile de mari dimensiuni le-au parcurs sau se gândesc să le parcurgă în România. Beneficiile însă nu ar discrimina nicio companie, fie ea o firmă de mici dimensiuni, o multinaţională de renume, un business cu o activitate mai puţin convenţională sau o instituţie de stat cu reguli stricte de securitate.

În cazul Xerox România, procesele ocupă un rol vital în buna funcţionare a companiei: sunt foarte bine definite, pornind de la proceduri simple, precum cererile de concediu până la cele mai complexe, cum ar

irina floreaText

coMunicare

fi aprobările pentru achiziţie. "Automatizarea acestora era necesară

pentru a eficientiza activitatea internă și, mai ales, pentru a asigura transparenţă și trasabilitate", explică Ioana Bulat, PR Manager Xerox România.

Astfel, Xerox a migrat de la procesele care au la bază un formular de hârtie la cele care se desfășoară în mediul electronic. De exemplu: fluxul de achiziţie. Acest flux este unul extrem de complex și presupune o serie de aprobări la diferite niveluri, având ca suport un formular tipizat. Acest formular trebuie aprobat și semnat de toţi participanţii înainte ca o achiziţie să poată fi efectuată, ceea ce înseamnă că durează foarte mult. În acest moment, fluxul este complet automatizat, în sensul că iniţiatorul completează un formular electronic, care este apoi transmis automat spre aprobare participanţilor. Mai mult, în orice moment starea cererii este cunoscută și oricând poate fi vizualizat istoricul unui flux, respectiv cine și când a aprobat, din ce motive o cerere a fost respinsă și așa mai departe.

"În primul rând am câștigat timp. Datorită faptului că aplicaţia gestionează în mod automat procesele și regulile interne, ne putem concentra exclusiv pe lucrurile care contează. Astfel, la numai o lună de la implementarea aplicaţiei, durata medie de finalizare a fluxurilor de lucru a scăzut cu aproximativ 80%. Cu ajutorul acestei aplicaţii, procese care durau uneori zile sau săptămâni

Ioana Bulat PR manager Xerox România

se finalizează într-o singură zi. De asemenea, aplicaţia ne permite să observăm care sunt punctele sensibile ale proceselor și să le optimizăm continuu. Există, de asemenea, indicatori privind numărul de fluxuri finalizate, în medie, pe lună și pe an. Și acești indicatori au crescut semnificativ. Vorbim de sute de mii de fluxuri finalizate într-un an. Implicit există și o economie considerabilă de consumabile", povestește Ioana despre impactul schimbărilor făcute.

"Cunoscând impactul pe care aplicaţia l-a avut pentru noi, aș recomanda-o oricărei companii, indiferent de dimensiune, care dorește să își simplifice și să își eficientizeze activitatea. Pot spune că beneficiile unui

CElE 5 FAzE AlE DEzvolTăRII uNEI SoluŢII SoFTwAREenvisioning – se stabilește scopul, ce vrei să facă aplicaţia

Planning – detalierea scopului, se detaliază soluţia tehnică

Dezvoltarea – ca timp cea mai consistentă

Stabilizarea – se testează, se stabilizează; se aduc ultimele retușuri, optimizări, se rezolvă mici defecte

Deployment – se pune în funcţiune

Numărul 07 — 061

astfel de sistem sunt net superioare costurilor", completează Ioana.

Toţi angajaţii Xerox beneficiază în mod direct de noua aplicaţie, majoritatea proceselor existente fiind automatizate. Departamentele de Achiziţii, Vânzări, Service și Resurse Umane au avut totuși cel mai mult de câștigat de pe urma implementării acestui program.

Aplicaţia celor de la Xerox a fost construită cu un dezvoltator de software local, Essensys.

Există însă și soluţii standard, care necesită doar implementarea cu ajutorul unui dezvoltator.

Software-ul de tipul celui dezvoltat pentru Xerox poate fi util pentru orice companie care are 20-30 de angajaţi.

"Dacă nu ai procese e imposibil, nu e organizaţie, e anarhizaţie", spune Mihai Matei, general manager Essensys. "La început se poate folosi și Excel, dar trebuie definite procesele. Unui angajat nou îi ia 2-3 săptămâni să se obișnuiască cu modul în care funcţionează compania. Software-ul ajută la micșorarea acestui timp, de exemplu. A nu avea procesele definite este o boală, o boală a unei companii", continuă el. "În plus, un om inteligent nu trebuie să-și petreacă timp organizând, clasând, să piardă timp cu birocraţia. Trebuie doar să gândească".

TRANSFER RAPID DE DATE PESTE MăRI șI ŢăRIEssensys este implicată în dezvoltarea mai multor soluţii software care ajută companii de diverse dimensiuni și cu activităţi diferite să își organizeze activitatea și fluxul de informaţii.

Împreună cu un dezvoltator de software din Olanda, Mastex, a dezvoltat un software pentru armatori, care automatizează procesele de mentenanţă ale vaselor – MXSuite. Softul ţine evidenţa mai multor activităţi: verificarea echipamentelor, managementul echipajelor – acreditări, limbi vorbite, skill-uri, procurarea pieselor, reînnoirea certificatelor, sincronizarea datelor, managementul documentelor. Prima versiune a fost dezvoltată în 2009.

Peter van Driel – Managing Director Mastex Software BV

Cum puteţi măsura beneficiile armatorilor care folosesc MxSuite? Am vândut software-ul unei companii care se ocupă de siguranţă maritimă. Înainte să folosească MXSuite, foloseau documente de hârtie și Excel-uri. Dar nu exista nicio metodă prin care clienţii lor să aibă un raport despre activitatea și siguranţa de pe vase, pentru că nu aveau date. Rezultatul era că vasele lor erau închiriate doar vara, iar în restul lunilor dintr-un an vasele stăteau degeaba (uneori și 7 luni). După ce au început să folosească MXSuite, au avut cifre și rapoarte și acum, dacă totul merge OK, le pot închiria și 12 luni pe an. Doar pentru că pot garanta aspectele legate de siguranţă.

Cum veţi dezvolta MxSuite?Scopul nostru este să avem un software complet de management al flotelor. Pe de o parte, ar trebui să fie un instrument software foarte simplu, pe de altă parte ar trebui să poată aduna cât mai multe date. Ceea ce înseamnă că interfaţa este foarte importantă, astfel încât și cei mai bătrâni dintre navigatori să îl poată folosi.Asta înseamnă că vom îmbunătăţi și extinde modulele existente și, cel mai probabil, vom crește numărul modulelor în viitor.

custom poţi să dezvolţi ce vrei: vrei să plouă cu stele și să fie praf magic în jurul mouse-ului, se poate.Mihai Matei

"Cel mai greu este să ai controlul asupra flotei tale. După cum vă puteţi imagina, este foarte dificil să duci un vas în port ca să vezi ce se întâmplă la bord. Așa că ar trebui să se poată colecta date cu ușurinţă de pe vas. Pe de altă parte, echipajul trimite cereri pentru piese de schimb către birouri și nu are de unde să știe ce se întâmplă cu ele. Așa că și echipajul are nevoie de informaţii de la cei care lucrează în birouri. Desigur, asta fără să ne gândim la situaţiile de criză", explică Peter van Driel, Managing Director Mastex Software BV, provocările administrative întâmpinate de companiile maritime.

Software-ul MXSuite ajută informaţia să circule cu ușurinţă în ambele sensuri, între birouri și vase.

"Nu este întotdeauna o misiune ușoară, pentru că vasele nu au o conexiune la internet prin fibră optică și avem de-a face cu conexiuni foarte lente sau, în cel mai rău caz, doar cu o conexiune la e-mail prin satelit, iar în acest caz suntem limitaţi la 200Kb per e-mail. Imaginaţi-vă că trebuie să trimitem 1MB către vas…", povestește Peter.

Prin MXSuite se asigură colectarea informaţiei, arhivarea ei, interpretarea ei și circulaţia ei între mai multe departamente ale companiei de shipping. Modulul de mentenanţă este în principal de interes pentru departamentul tehnic; certificatele de siguranţă și calitate, toate aspectele legate de sănătate și cererile pentru piese de schimb sunt de interes pentru departamentul de achiziţii.

INSTITuŢIIlE PuBlICE ÎșI oPTIMIzEAză ACTIvITATEASoluţiile software nu sunt un instrument care poate ajuta doar companiile private în organizarea activităţii și dezvoltarea business-ului. Și instituţiile de stat pot rezolva multe aspecte birocratice printr-o automatizare a proceselor și o organizare cât mai profesionistă a informaţiilor.

Una dintre structurile din România care folosește deja de câţiva ani o aplicaţie software complexă de management al informaţiei este Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Mai precis, este vorba despre o aplicaţie pentru evidenţa persoanelor private de libertate.

Prima variantă a început să fie dezvoltată și utilizată în anul 1998, având la început un singur modul, prin intermediul căruia se înregistrau doar datele de identificare înscrise pe coperta dosarului de penitenciar al persoanei private de libertate. Apoi, treptat s-au adăugat noi module, ajungându-se ca în anul 2003 aplicaţia să conţină aproape toate elementele din dosarul de penitenciar, inclusiv algoritmi de calcul al pedepselor privative de libertate și primele variante ale alertelor.

În anul 2003, printr-un proiect cu finanţare europeană, aplicaţia a fost portată pe o altă platformă, revoluţionară la acea vreme, și i-au fost adăugate noi funcţiuni, devenind o aplicaţie integrată, modernă, indispensabilă activităţii sistemului penitenciar.

062 — Numărul 07

coMunicare

"Necesitatea unei aplicaţii software performante a apărut ca urmare a nevoilor sistemului (prelucrarea eficientă a volumului tot mai mare de date, obţinerea unei evidenţe în timp real pentru situaţia din penitenciare, accesarea bazei de date de către toţi utilizatorii avizaţi, indiferent de locaţie), în paralel cu evoluţia tehnologică", ne-a explicat comisarul-șef de penitenciare Tiberiu Bărăian – Direcţia Tehnologia Informaţieiși Comunicaţii.

Iniţial, aplicaţia opera strict aspecte de evidenţă a persoanelor private de libertate, iar prin colaborarea cu Essensys au fost abordate și alte domenii din activităţile care se desfășoară cu persoanele private de libertate în sistemul penitenciar, în prezent fiind incluse aproape toate fluxurile de date care rezultă din activitatea structurilor de specialitate – Direcţia Siguranţa Deţinerii și Regim Penitenciar, Direcţia Reintegrare Socială, Direcţia Medicală, Direcţia Economico-Administrativă.

"Aplicaţia are o interfaţă user-friendly care oferă acurateţe și o utilizare accesibilă, poate genera automatizat majoritatea rapoartelor și statisticilor necesare în derularea activităţilor (materiale care, anterior, erau obţinute în perioade mari, cu implicarea unor resurse umane considerabile). De asemenea, informaţiile pot fi verificate în timp real, iar Administraţia Naţională a Penitenciarelor poate monitoriza și coordona activităţile unităţilor din teritoriu", povestește despre beneficiile aplicaţiei subinspector de penitenciare Georgiana Gherman – purtător de cuvânt al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Din perspectiva Direcţiei Siguranţa Deţinerii și Regim Penitenciar, subinspector de penitenciare Valentina Gheorghe spune că prin sistemul informatic se realizează, pe lângă prelucrarea automată a datelor specifice referitoare la durata condamnărilor, infracţiunile comise, calculul pedepselor și al fracţiunilor privind liberarea condiţionată, prezentarea deţinuţilor în faţa organelor judiciare, evidenţa acordării drepturilor, precum și o mare parte a documentelor, care anterior erau întocmite manual de către lucrătorii de evidenţă. Și în același timp, programul permite listarea unor documente necesare pentru deţinuţii nou-depuși în penitenciar, transferaţi în alte locuri de deţinere, puși în libertate, ridicaţi în cercetări, prezentaţi în faţa instanţelor de judecată sau implicaţi în diferite activităţi specifice sistemului penitenciar.

"În plus, lucrătorii care își desfășoară activitatea în cadrul compartimentelor de evidenţă a persoanelor private de libertate pot fi formaţi într-o perioadă mai scurtă și beneficiază de o serie de funcţii menite să sprijine activitatea și să fie evitate anumite erori umane", arată Valentina Gheorghe.

"La nivelul Direcţiei Reintegrare Socială, aplicaţia este apreciată ca urmare a faptului că oferă acces la informaţii în timp real și

facilitează comunicarea între departamentele de profil, între structura din aparatul central și departamentele teritoriale și, nu în ultimul rând, între lucrătorii din cadrul structurilor de educaţie și asistenţă psihosocială și persoanele private de libertate – prin transmiterea datelor din planul individualizat", explică inspector principal de penitenciare Lucia Petrescu – Direcţia Reintegrare Socială.

Prin dezvoltarea aplicaţiei PMS WEB în anul 2012, a fost inclus și modulul necesar în vederea aplicării Sistemului de creditare a participării persoanelor private de libertate la activităţi și programe de educaţie, asistenţă psihologică și socială, la activităţi lucrative, precum și în situaţii de risc. Acest Sistem are scopul de a facilita implicarea responsabilă și consecventă a persoanelor private de libertate în derularea activităţilor cu caracter recuperativ desfășurate în mediul de detenţie și contribuie la stimularea receptivităţii acestora. Prin includerea modulului specific acestui Sistem de creditare, este gestionată evidenţa punctelor obţinute ca urmare a activităţilor derulate de persoanele private de libertate și a sancţiunilor disciplinare, urmărindu-se asigurarea transparenţei și obiectivitatea în acordarea recompenselor persoanelor care se afă în custodia sistemului penitenciar.

Subinspector de penitenciare Georgiana Gherman – purtător de cuvânt al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor spune că Direcţia Medicală beneficiază la rândul său de un modul personalizat, care cuprinde date referitoare la afecţiunile medicale și evoluţia stării de sănătate a persoanelor private de libertate, la care are acces doar personalul de specialitate.

"Mai mult ca sigur, beneficiul principal al utilizării aplicaţiei constă în gestionarea optimă a timpului, ca urmare a eficientizării activităţilor. Astfel, sunt obţinute, în intervale scurte de timp, situaţii complexe care reflectă realitatea. Alte beneficii pe care le putem adăuga sunt operativitatea, flexibilitatea și îmbunătăţirea culturii instituţionale ca urmare a faptului că personalul derulează unitar activităţi în vederea atingerii obiectivelor instituţiei", sintetizează inspector principal de penitenciare Lucia Petrescu – Direcţia Reintegrare Socială.

De-a lungul timpului, aplicaţia a fost constant îmbunătăţită și dezvoltată în funcţie de cerinţele și necesitatea compartimentelor

valentina Gheorghe – Subinspector de penitenciare Direcţia Siguranţa Deţinerii și Regim Penitenciar

Cărei instituţii din România i-aţi recomanda să folosească o aplicaţie similară pentru a-și îmbunătăţi activitatea?Aplicaţia PMSWEB este un soft integrat foarte modern, care se bazează pe platforme de programare actuale, fiind o aplicaţie care acoperă toată paleta de cerinţe actuale ale tuturor utilizatorilor care interferează cu activităţi privind evidenţa persoanelor private de libertate, iar prin mecanismul de alerte creat pentru utilizatori, punctele vulnerabile se transformă în siguranţă în operarea dosarelor. Versiunea conţine și mecanisme de elaborare de statistici, care pot furniza managerilor din domeniu, în timp real, informaţiile necesare.Prin urmare, am putea recomanda o astfel de aplicaţie oricărei instituţii care are de gestionat o evidenţă a persoanelor și dorește să își eficientizeze activitatea și să îmbunătăţească acurateţea situaţiilor și statisticilor.

de specialitate din cadrul administraţiei penitenciare.

În vederea dezvoltării aplicaţiei, reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor intenţionează introducerea unor câmpuri noi în aplicaţie referitoare la evidenţa bagajelor persoanelor private de libertate, depozitate în magaziile din unităţi, și crearea unui sistem de planificare a curselor de transport între unităţile penitenciare pentru persoanele private de libertate.

De asemenea, s-a demarat colaborarea cu alte instituţii din sistemul de apărare, ordine publică și siguranţă naţională în vederea realizării unei baze de date comune.

Numărul 07 — 063

064 — Numărul 07

YOu’rE On THE rIgHT pagE

coMunicare

ioana PîrvuText

În redacţia "Cockaigne", creativitatea este practicată ca respiraţia și este constantă ca numărul de cafele consumate zilnic, deadline-urile aduc senzaţii tari, iar entuziasmul crește în raport cu ideile geniale care se nasc la intersecţia norocoasă dintre artă, informaţie și culoare.

Pentru Ioan, Cristi și Dan, dorinţa de a crea o revistă de fotografie/fashion/cultură alternativă a venit dintr-un impuls de a vâna teritorii mai mult sau mai puţin frecventate în publicaţiile de profil de la noi, impuls care, cu fiecare zi și cu fiecare număr, a devenit din ce în ce mai conștient, mai educat și mai organizat.

"Eu, Cristian Niculae și Dan Nichiţiu suntem niște împătimiţi ai revistelor alternative de orice fel, fie că e vorba de fotografie, urbanism, fashion, fie de politică sau arte, iar visul meu de a crea o revistă s-a împletit cu dorinţa lor de a crea imagini care să rupă puţin convenţionalul și care să zgâlţâie măcar pentru câteva secunde spiritul. Astfel am creat această platformă a oamenilor cu povești interesante, care adună, printre altele, și lucrările tinerilor fotografi", spune Ioan Dăescu, editor Cockaigne. Și-au dorit, încă de la primul statement, să fie mai mult decât o revistă, să nu aibă rubrici bătute

în cuie și număr fix de pagini, ci să creeze un amalgam aparent haotic, care să se îmbine armonios în mintea cititorului și să genereze, la ultima pagină, un deznodământ plin de semnificaţii.

"Ca să fie un număr reușit, trebuie să spună o poveste bună, cu intrigă, punct culminant și cu un cârlig fin, fie că e angoasantă, fie că ne face să tresărim de bucurie", explică Ioan.

Colaboratorii "Cockaigne" sunt prieteni sau amici ai băieţilor din media sau publicitate care vor să povestească, să fotografieze sau să ilustreze lucrurile care îi pasionează, îi obsedează, îi provoacă. Pe lângă colecţia de "stări și gânduri nefiltrate", și-au dorit foarte mult ca în paginile revistei să adune, pe lângă proiectele lor din lumi feerice, și oameni cu rădăcini adânci în fotografie. Astfel, pentru a susţine partea vizuală, au apărut niște editoriale foarte bune semnate de Oltin Dogaru sau de

cocAiNĂ pENTRU miNTE și SUflET

Cititorul lor poate fi oriunde. E un curios absolut, e interesat de tot ce mișcă prin domeniile creative și n-are reţineri să încerce și să accepte lucruri care până de curând nu-i trezeau deloc interesul. E visător, creator, nerăbdător, are mintea tânără, are imaginaţie bogată, citește printre rânduri, rime și imagini. Poate să aibă ipod și să zboare pe muzică simfonică sau să care un casetofon pe umăr din care să răsune Paraziţii. E deschis către nou, către experimental, către fuziune. Cel mai probabil, o să-l întâlnești prin cotloane neumblate din oraș, subsoluri și acoperișuri, unde câţiva pun mână de la mână și încropesc din "nimic" câte-un proiect artistic impresionant. Se lasă provocat de ideile deștepte și de proiectele îndrăzneţe, gândește pozitiv, este educat și are ochiul format pentru frumos.

Revistele indie din România sunt proiecte făcute de la zero, cu bani puţini înspre deloc, implementări și activări mânate doar de convingeri și de emoţii, încropite cu mâini dibace și minţi creative. Fie că e vorba de fashion, lifestyle, arte plastice, fotografie sau literatură, indiferent de date, locuri și contexte, scânteia a fost aceeași – pasiunea.

Pentru toţi visătorii, creatorii și nerăbdătorii cărora le place să răsfoiască, să privească, să citească, am pus într-un teanc reviste de păstrat la capul patului sau în fruntea bookmarks-urilor, după caz.

"Bucureștiul meu drag" e un cadou pentru prezentul nostru, "Cockaigne" definește cultura vizuală made in ro, "Love Issue" e o colecţie minunată și inspiraţională de povești fotografiate, "Creativity4Us" e ca o cutie cu surprize, "Revista de povestiri" creează lumi fantastice, "Tataia" jonglează cu minţile noastre și pune la microscop cultura urbană românească, "All Hollow" a readus IQ-ul în rândul revistelor de fashion și stil, iar "Ceramics Now" e o gură sănătoasă de "uite

că se poate"! Am vorbit cu editorii lor, minţile deschise din spatele celor opt proiecte, i-am întrebat, pe rând, de planuri și proiecte, de bani și de faimă, de pofte și de idoli, despre ingredientele-minune ale revistelor lor și despre cum se încropește un produs de calitate. Am ajuns la concluzia că toate s-au născut firesc, ca o necesitate, la momentul potrivit, cu și pentru oameni care cred în România creativă și pariază pe inovaţie, relaxare, estetică și ambiţii. Chapeau!

Numărul 07 — 065

Pentru Vasi Hîrdo, creatorul "Ceramics Now", arta ar trebui să fie motorul vieţii, iar pasiunea este factorul decisiv care pune amprenta pe un lucru bine făcut. Talentul nu este doar un har, este un deznodământ muncit, o combinaţie reușită de ambiţii, entuziasm și planuri. "Ceramics Now" a început ca un site unde Vasi a publicat imagini cu lucrări de ceramică contemporană pentru a le arăta colegilor de liceu. A început oarecum în joacă, pe Tumblr. După ce a reușit să strângă simpatia artiștilor pe care i-a publicat, aceștia au dat mai departe sfară în ţară și numele revistei a devenit din ce în ce mai sonor printre specialiști, pasionaţi de artă și artiști. Revista adună informaţii clare și bine structurate despre cele mai recente expoziţii de ceramică din lume, despre cei mai buni artiști și despre ultimele lor proiecte: "De la o vreme m-am gândit că ar fi o idee bună să fac interviuri cu acești artiști, pentru a afla mai multe despre ei și mai ales cum se creează de la zero o lucrare de ceramică contemporană. Sunt încă fascinat de unele răspunsuri, motiv pentru care încă îmi place foarte mult să iau interviuri, să cercetez și să învăţ", spune Vasi atunci când povestește despre primii pașii ai proiectului.

Cam pe la jumătatea lui 2011 s-a conturat ideea de revistă în toată regula, când "Ceramics Now" a ajuns cel mai popular site de acest gen din lume, raportat la numărul de vizitatori și conţinut: "Prin septembrie am reușit să adun destule materiale pentru a face primul număr al revistei și am închegat oarecum categoriile împreună cu un bun prieten grafician, Radu Arieșan. Designul revistei a fost făcut aproape în totalitate de Andrei Sîncrăian, iar detaliile și coperţile de către Radu, cu ajutorul meu. Îmi amintesc și acum cum am stat cinci nopţi cu Radu într-o cameră de cămin, el lucrând la detalii, eu la proofreading".

Banii pentru print i-a avut din pre-comenzi, plăţi în avans pe care artiștii invitaţi în proiect le-au făcut fără să stea pe gânduri. Primul număr al "Ceramics Now Magazine" a fost lansat odată cu o expoziţie internaţională la care au participat 15 artiști ce au apărut și în revistă. Expoziţia a avut loc la Fabrica de Pensule, în decembrie 2011.

L-am întrebat pe Vasi și despre artiștii pe care îi publică, despre proiectele lor și despre preferinţe: "Am primit extrem de multe proiecte, care mai de care mai interesante și mai personale. Fiecare artist își dezvoltă o anumită linie și dezbate probleme ce vin dintr-un anumit domeniu, de aceea fiecare mi se pare demn de a fi citit și cercetat. Lucrările lui Arthur Gonzalez vorbesc despre fiinţa lăuntrică, despre credinţă și greutăţile vieţii, pe când lucrările lui Roxanne Jackson vorbesc despre moarte, decădere și

Ioan Dăescu – Editor Cockaigne

Cu cine colaboraţi pe partea de Art Direction și DTP?Adrian Cozma este creatorul vizual al tărâmului pe care ne jucăm ca niște puști care au desenat primul lor șotron. Se poate observa, la o răsfoire superficială, evoluţia de la numărul-pilot al revistei, în care încercam pentru prima oară oceanul cu o simplă barcă ale cărei legături nu erau foarte stabile. Deși prefer numărul dedicat horror-ului, unde ne-am jucat din plin cu titlurile și cu layout-ul tocmai pentru a crea un disconfort creativ și constructiv asupra cititorului, altul decât cel dat de imaginile și textele în sine, numărul 2, dedicat bucuriei de a trăi, mi se pare cel mai coerent din punct de vedere vizual. Învăţăm lucruri noi în fiecare zi, iar anii în care am fost doar simpli privitori și admiratori ai muncii altora ne ajută acum foarte mult.

La ce lucraţi acum, vreţi să ieșiţi pe print? Ne dorim foarte mult să ieșim și pe print, dar nu asta este o prioritate. Ce ne interesează cel mai mult este să ajungem să livrăm un conţinut de calitate de la un capăt la altul, încă avem de muncă la multe capitole. În curând vom lansa și site-ul Cockaigne, un pion important la care nu ne-am gândit în prima instanţă și de care avem mare nevoie pentru a ajunge la un număr mai mare de cititori.

Cum se finanţează revista? De unde aveţi bani de așa pictoriale minunate?Revista se finanţează cu multă pasiune și timp. Momentan, banul ne este un concept străin, dar cu siguranţă în viitorul apropiat îl vom îmbrăţișa, fără ca asta să implice și un contract cu diavolul. Singurii bani pe care i-am scos din buzunar au fost pentru a plăti drepturile de autor pentru niște imagini cu care am ilustrat anumite texte.

Vali Bărbulescu, care duc imaginea într-un tărâm fantastic, care pun accentul pe forme, sunete, culori. Atunci când i-am rugat să povestească despre colaboratorii lor, au ieșit la iveală mai multe combo-uri de minţi creative, care acoperă cu privirea tot: "Una dintre colaborările mele preferate este cea cu Iulian Fecioru și Bogdan Petcu de la Gavrilă&Asociaţii. Ei au realizat, pentru ultimul număr, o serie de ilustraţii absolut fermecătoare, cu animale în căutarea unui self-esteem mai bun. La fel, mă bucur că oameni dragi mie, precum Mihai Ghiduc sau Mihai Tiţă, au contribuit la conceperea revistei, nu doar cu texte, ci și cu sfaturi foarte utile".

Nu lucrăm cu imagini luate pur și simplu de pe internet, nu ni se pare corect. Dacă ni se aprobă folosirea unei imagini este minunat, dacă trebuie să plătim pentru ea, este la fel de bine. Contactul cu un fotograf străin a cărui fotografie vrei s-o folosești se poate dovedi benefic atunci când nu trebuie să treci prin agentul acestuia. La final, îi poţi arăta revista și modul în care ai folosit imaginea, el poate va fi încântat de ceea ce vede și o va recomanda prietenilor. Și de ce nu, pe viitor, având la îndemână acest mic CV, îţi permiţi să-i propui proiecte. În rest, modul de lucru este pro bono. Ne-am înconjurat de oameni care vor să facă lucruri, care au entuziasmul necesar pentru a nu da importanţă factorului material și de a se aventura nestingheriţi în proiecte. Și, vorbind de minunatele pictoriale, Daniela Mihăilescu, fashion editor-ul revistei, reușește să ne impresioneze întotdeauna cu viziunea vestimentară pe care o proiectează asupra personajelor.

Cine citește "Cockaigne"?Vreau să cred că cititorul "Cockaigne" ni se aseamănă, e acea persoană care regretă că nu s-a născut cu ochi la spate sau cel puţin cu un mod de vizualizare de 360 de grade, pentru a acoperi cu privirea tot. Se simte cel mai bine în locuri în care se ascultă muzică bună, chestiile fine care se trag din electronică, rock și hip hop, se bucură la fel de mult atât la filme cu supereroi, cât și la cele mai noi filme ale lui Bruno Dumont sau Michael Haneke. Când merge la mare, îi place să citească literatură poliţistă clasică, dar Agatha Christie i se pare prea conservatoare, așa că se simte plăcut de vinovat savurându-l pe San Antonio. Când vrea să devină obraznic, pune mâna pe un Murakami (Ryu) sau Houellebecq.

Cui ţi-ai dori să-i dai cuvântul în "Cockaigne"? Și pe care dintre ilustratorii vestiţi worldwide l-ai invita să deseneze pentru voi?Eu aș vrea ca James Franco și Chloe Sevigny să semneze ceva pentru "Cockaigne", nu știu ce, să deseneze ceva pe un șerveţel, să scrie un text absurd, să ne trimită fotografii lomo cu ei în diferite ipostaze, orice. Nici nu știu cum aș motiva demersul, dar numai gândul că aș putea vorbi cu ei m-ar încânta tare. Nu sunt idoli pentru mine (bine, Cloe se apropie), dar sunt printre cele mai relevante celebrităţi ale generaţiilor lor în domeniile pe care "Cockaigne" vrea să le investigheze.

Cockaigne rimează cu... Insane, champagne, eigne (primul născut), brain.

unDe găSești cockaignecockaigne.rofacebook.com/CockaigneMagazinetwitter.com/CockaigneMag

pASiUNE pENTRU ARTĂ, coApTĂ lA 1000°c

066 — Numărul 07

metamorfozări sumbre. Alt proiect care mi-a plăcut mult a fost cel al Patriciei Sannit, care, cu o meticulozitate fantastică, a încercat să recreeze momente ale existenţei Citadelei de la Erbil, capitala regiunii autonome Kurdistan, Irak".

În primăvară, Vasi a înfiinţat Asociaţia Ceramics Now, formă legală sub care derulează toate proiectele: "Mă bucură mult faptul că la ultima expoziţie, pe care am organizat-o în Brașov (Ceramics Now Team Exhibition), au fost aproximativ 40 de vizitatori pe zi în două săptămâni. 90% dintre ei nu văzuseră înainte vreo lucrare de ceramică contemporană, însă toţi ne-au felicitat".

Deși în România vând 30 de reviste și au cinci abonaţi, de peste graniţe primesc feedback extrem de consistent.

vasi hîrdo – Fondator Asociaţia Ceramics Now

De ce coperte diferite pentru online și pentru print? Care este povestea artiștilor care au lucrările pe cele patru coperte?Ideea cu copertele diferite pentru online și print a venit dintr-un motiv extrem de simplu - nu mă puteam hotărî la o singură lucrare, așadar m-am gândit că aș putea să pun doi artiști diferiţi pe două coperte diferite, însă pentru același număr. Treaba asta a mers deoarece ambele coperte au primit promovarea necesară. De exemplu preview-ul revistei pe issuu are coperta digitală, însă pe alte canale de comunicare (site, Facebook), apare în principal coperta pentru print. Artiștii de pe cele patru coperte au povești diferite. Arthur Gonzalez și Ken Eastman (copertele print) mă contactaseră cu mult timp înainte pentru a le publica lucrările online, iar lui Roxanne Jackson îi publicasem profilul înainte să mă fi contactat. Pe cea de-a patra copertă (Numărul 2 Digital) se află o lucrare frumoasă a unei artiste din România, Romana Cucu Mateiaș. În numărul 2 avem o prezentare specială cu nouă artiști ceramiști români. Arthur, Ken și Roxanne sunt ceramiști extrem de cunoscuţi în Statele Unite și Marea Britanie, având la activ zeci de expoziţii în muzee și galerii recunoscute. Romana este lector universitar la Universitatea Naţională de Arte București și unul dintre cei mai cunoscuţi ceramiști români. A participat la numeroase conferinţe, sesiuni de comunicare știinţifice, workshopuri, traininguri și simpozioane. Designul copertelor îl facem cât mai simplu, fără mari bătăi de cap. Ideea principală e ca lucrarea de pe copertă să fie vizibilă și să aibă acel ceva care să o facă ușor de memorat. Atât la coperte, cât și la conţinut, lucrez cu Radu Arieșan, Andrei Sîncrăian și Cristina Adela Cîrligeanu. Îmi doresc ca acele ședinţe de

brainstorming să se întâmple cât mai des.

Cum se întinde reţeaua de oameni care susţin "Ceramics Now"?Colaboratorii revistei, în sensul de colaborator adevărat, au apărut abia după lansarea primului număr, al cărui conţinut l-am făcut aproape singur. Odată cu expoziţia Ceramics Now de la Fabrica de Pensule am început să cunosc mai multe studente extrem de drăguţe și cu mult profesionalism (studiază Ceramica la UAD, în Cluj-Napoca), care au fost atât de încântate de proiect, încât mi s-au alăturat. Cu ele am lucrat la numărul 2 și vom începe în curând lucrul la următoarele numere. Alţi colaboratori sunt cei care scriu critică de artă și doresc ca materialele lor să fie publicate în revista noastră.

Care sunt planurile pentru anul acesta, ce expoziţii mai pregătești?Acum lucrez intens la a treia ediţie a Ceramics Now Exhibition, care va avea loc în perioada 8-27 noiembrie, la Galeria Galateea, București. Vor expune peste 20 de artiști din SUA, Japonia, China, Australia, Egipt, Austria, Portugalia și România. Concret, acum trimit e-mailuri și caut sponsori pentru expoziţie. Avem nevoie de fonduri pentru cataloage și pliante. La sfârșitul anului vom lansa numărul 2 al revistei "Ceramics Now", cel printat. Începând cu luna decembrie vom schimba programul editorial al revistei și vom începe să publicăm zece ediţii digitale pe an. Aceste numere în format digital vor avea 35-55 de pagini fiecare și vor conţine interviuri, critică, comunicate de presă ale unor expoziţii și profiluri de artiști. Pe print vom scoate două numere pe an și vom încerca să le facem într-un format cât mai profesionist, ca să poată fi colecţionate cu ușurinţă. În plan avem să deschidem la începutul anului o galerie la Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca, însă tot de atunci toate spaţiile sunt ocupate. Dacă nu reușim în câteva luni, ne gândim să deschidem o galerie cu vânzare online, deși scopul nu ar mai fi același. În paralel lucrez, alături de profesorul Marius Georgescu (UAD) și de

artista Arina Ailincăi, la regulamentul primei bienale internaţionale de ceramică din Estul Europei, intitulată Cluj International Ceramics Biennale. Va avea loc în octombrie 2013.

Pe care dintre artiștii vestiţi worldwide i-ai invita să-și publice proiectele în revistă?Am publicat doar artiști pe care i-am dorit și care mi-au plăcut. Foarte mulţi dintre ei sunt artiști de top 10 în lume. Recent, am început să îi apreciez mult pe danezi, care s-au aliat într-un singur proiect fantastic, numit Copenhagen Ceramics. Cu toţi aș vrea să dau mâna și să îi am în revistă. Și îi voi avea, foarte curând.

"Ceramics Now" rimează cu … Art Now! În seara când am ales numele "Ceramics Now", la începutul lui decembrie 2010, nu cred că auzisem de Art Now! sau, cel puţin, nu am făcut legătura decât mai târziu.

unDe găSești ceraMicS noWceramicsnow.orgrevista.ceramicsnow.org magazine.ceramicsnow.orgvasihirdo.com

Numărul 07 — 067

De ce fără titluri pe copertă? De ce fără rubrici și câteodată fără diacritice, fără șapouri? Mihai Păcurar: Aș putea să spun că poveștile care apar în "TATAIA" sunt atât de intime încât nu au nevoie de reclamă, că sunt atât de atemporale încât nu își au locul lângă alte știri calde din raft… am vrut, în principal, să lăsăm imaginile de pe copertă să respire și să ocupe spaţiul până la ultimul milimetru tăiat la tipografie. Când am alcătuit primul chestionar cu feedback real de la cititori, mai mult de două treimi au răspuns că se bucură de libertatea pe care le-o dă revista, în special prin lipsa rubricilor, care cred că își au locul mai degrabă într-o revistă pe care o consumi mult mai repede, unde vrei să știi să deschizi pagina exact acolo unde te-ai obișnuit și apoi să treci la următoarea revistă. Oricum, bucuria a fost mare când rezultatul poll-ului ne-a confirmat intenţia și planul relaxat. Asta cred că răspunde într-un fel și la lipsa elementelor grafico-editoriale care ar sparge materialele și ar da indicii despre descifrarea acestora. O carte, printr-un exemplu ușor forţat, nu are nevoie de multe spargeri ca să o citești absorbit, odată ce te-a convins titlul sau un prieten... Cu diacriticele e un pic altă poveste, clar una mult mai controversată. În principiu, ne dorim să lăsăm fiecare colaborator să scrie cum dorește. Câteodată poate fi vorba de un statement, câteodată doar de lene. Dar

Numerele "TATAIA", prin conţinutul lor influenţat de fiecare dată de zeitgeist, comunică diferit și se nasc din scântei care mai de care mai creative. Ioana Cotulbea, Mihai Sibianu și Mihai Pădurar au știut de la început că revista lor trebuie să fie înaintea vremurilor, că trebuie să promoveze viziuni independente, experienţe trăite, idei revelatoare, mărturii scrise onest, alb pe negru. Au început să se miște prin vara lui 2009, când au înfiinţat asociaţia Noi facem bine și, după un brainstorming creativ și discuţii ce aveau aceeași concluzie – piaţa de print e dispusă să facă orice doar ca să mai adune un click pentru publicitate - au hotărât să facă un proiect pentru oamenii care se simt total nereprezentaţi de noul curent media: "Acumulaserăm într-adevăr niște experienţă în cele opt numere de noul Republik. Ce vremuri... parcă au trecut 100 de ani. Ioana coordona partea editorială, iar eu și cu Păcurar ne ocupam de cea vizuală prin Wonderboy, studioul nostru de creaţie. Stăteam și ne tot gândeam să întreprindem ceva ongistic, cu aportul nostru de cetăţeni model la construcţia societăţii moderne. Am zis că dacă proiecte artistice și culturale se mai făcuseră și lucrurile începuseră să se miște, partea asta de media suferea cel mai mult. Trei oameni, așa am început, cu multă convingere și mult entuziasm. Revista am tipărit-o din banii noștri".

"TATAIA" colaborează cu peste 250 de oameni, doar pe partea editorială și grafică. Oamenii scriu despre ce vor, despre ce le place, despre ce-i gâdilă și despre ce-i înţeapă, scriiturile sunt pline de personalitate, cuvintele spun povești sub formă de destăinuiri dintr-un jurnal, iar lumea se revelează nu numai prin idei, concepte, păreri, ci și prin experienţe trăite: "Mie, unuia, mi se

oNESTiTATE cREATiVĂ și cEl pUţiN UN dRAm dE ViNo’NcoAcE

pare impresionant. Ne-am făcut mulţi prieteni noi și dacă e să fac un calcul, îi cunoaștem pe cea mai mare parte dintre ei. Pe unii îi știam de la început, ei ne-au ajutat să ieșim cu primul număr. Cu siguranţă că am cunoscut foarte multă lume în ultimii ani și, da, cu o parte din ei, mai mică, am lucrat la diferite proiecte artistice sau comerciale chiar și înainte de «TATAIA». Știi cum se zice: lumea e mică", spune Mihai Sibianu.

În prima perioadă de viaţă, "TATAIA" a conglomerat mai degrabă comunitatea culturală din Capitală, ceea ce e natural pentru o revistă cu sediul în București și cu o reţea de colaboratori locali deja formată. În timp însă, notorietatea s-a extins, și odată cu asta, s-a înmulţit numărul de cititori și de corespondenţi din provincie: "Deja avem

colaboratori constanţi din diferite colţuri ale ţării, primim contribuţii literare și vizuale cu subiectul centrat pe localitatea respectivă, iar asta pare o reacţie sensibilă la atenţia pe care a acaparat-o Capitala pe plan socio-cultural. Iar cititorii sunt din ce în ce mai numeroși în orașe ca Bacău, Brăila sau Galaţi. Așa că primim mesaje de la oameni indignaţi că s-au dat foarte repede cele câteva exemplare din raft".

De partea Art Direction și DTP răspund Studioul de creaţie Wonderboy care s-a ocupat de identitatea și de comunicarea vizuală a revistei încă de la început. Coperţile lor se nasc câteodată natural din conţinutul numărului respectiv, câteodată dintr-o idee total paralelă, însă nu cu realitatea momentului respectiv. "De exemplu, coperta numărului 2, Matei – fotografiat la câteva ore după ce s-a născut, avea ceva de transmis despre România următoarelor decenii, iar coperta numărului 4 (o felie de pâine cu o grămăjoară de aur în mijloc) avea ceva de transmis despre cât de ospitalieri suntem când nu e cazul... La numărul 3 am ales o lucrare venită de la Sergiu Sas din Timișoara pe filiera «Trimite chestii» și am subliniat astfel faptul că oricine poate ajunge să se exprime vizual sau în scris în TATAIA", spune Mihai Păcurar despre designul celor cinci coperţi de până acum.

MiHai Păcurar MiHai SibianuFondatori TATAIA

068 — Numărul 07

polemica care se naște în mintea cititorului în legătură cu corectitudinea scrierii cred că ţine doar de un alt nivel de citire a societăţii. E un fel de oglindă mai sinceră.

Pe lângă "TATAIA", povestiţi-mi despre proiectele și despre evenimentele conexe pe care le organizaţi? La ce lucraţi acum? Mihai Sibianu: Am avut evenimente destul de reușite. Pe muzică, "TATAIA buyram" în primăvară, cu peste 500 de participanţi. "Sesiunile de Gem", trei la număr, două la Street Delivery și ultima la fostul nostru sediu de la patrudouazeci, unde a fost așa o energie bună încât a trebuit să ne rugăm efectiv de muzicieni să se oprească, pentru că venise poliţia de două ori. Ar fi cântat până la răsărit, presupun. Am mai avut două expoziţii gândite și organizate de Marlene Stanciu, "Omul Sfinţește Locul dar Năravul Ba" și "Pădurea de Sunete". Prima a fost o expoziţie de tip walk în magazine, cu lucrări publicate în "TATAIA", iar a doua a fost, zic cu mândrie, prima instalaţie de sunet din România. Fiecare vernisaj a adunat în jur de 300 de participanţi. Am avut și un eveniment cu mâncare - "TATAIA Gătește", gândit tot de Marlene, unde am servit și am gătit oamenilor, noi, cei de la "TATAIA", sarmale burger, ficăţei făcuţi praf, ardei copţi explodaţi, mousse de beuf și desert sacru, care era coliva. Dar staţi liniștiţi, nu îngropăm revista. Acum ne pregătim de "LIFT", un proiect dezvoltat cu Ogilvy, GMP și Primăria Capitalei. Este vorba de artă publică. Un proiect foarte frumos și greu. L-am amânat deja un an faţă de data stabilită. Sper din tot sufletul să-l putem duce la capăt. Un buget mare și mult conservatorism sunt cele mai importante piedici. Bucureștiul are nevoie de proiecte de artă publică, are nevoie în general de proiecte în spaţiul public. Dar asta e altă discuţie.

Pe care dintre ilustratorii vestiţi worldwide i-ai invita să deseneze pentru voi?Mihai Păcurar: Charles Burns, eBoy, Moebius, Guy Billout, Gary Baseman, kozyndan, dar crede-mă, "TATAIA" este binecuvântată să fi cunoscut deja câteva duzine de oameni extrem de talentaţi, așa că nu trebuie să cheltuim pe telefoane internaţionale. Să nu uităm că vorbim totuși de folclor românesc contemporan.

coMunicare

unDe găSești tataiawww.tataia.netInmedioRelayLibrăriile Cărturești

unDe găSești love iSSuelove-issue.comwww.oitzarisme.ro

"Love Issue" este un clasor de proiecte care se ţes în jurul unei teme generoase și, adesea, universale, nu are niciun deranjament vizual, curge ca o poveste vizuală și îţi face poftă nebună de verbul "a trăi". Constantin Nimigean, povestitorul-curator din spatele revistei online, e un promotor al informaţiilor filtrate, al dozelor exacte și corecte de imagini cu poveste, al educaţiei vizuale. De cinci ani, se ocupă de site-ul de fotografie oitzarisme.ro, proiect lansat pe vremea când blogurile erau trendy. Constantin își luase aparat foto și inspirat din celebrul blog (daily dose of imagery - wvs.topleftpixel.com) – și-a propus să facă ceva asemănător, dar mult mai personal. La un moment dat și-a dat seama că nu-i așa bun la fotografii precum sperase și s-a apucat de cercetat pe la alţii. Așa a ajuns să posteze pe blog mai mult imaginile altora și mai puţin creaţiile personale. După patru ani de blog și puţină inerţie cu postările, s-a decis că vrea și o revistă asociată, o revistă care să scoată esenţa a ceea ce descoperă pe internet și merită share-uit într-o formă mai compactă și mai aerisită. Așa a apărut "Love Issue", o revistă cu povești transpuse fotografic. La "Love Issue", Constantin este Art Director, DTP, comunicare cu artiștii, promovare, IT: "Mă bucură faptul că am primit destul de multe e-mailuri de la oameni care voiau să se implice în proiect, chiar dacă voiau să scrie, să împărtășească o poveste, un proiect foto sau doar să mă ajute cu o corecţie sau traducere în engleză. Având în vedere că revista o fac eu în proporţie de 90%, îmi este mai ușor să comunic cu ei pe internet, dar dacă proiectul se va dezvolta, mi-ar plăcea să îi cunosc pe toţi personal".

mUZEU dE RĂSfoiT

Mai toate proiectele care apar în revistă au conţinut nepublicat și ne învaţă că e foarte la îndemână să faci fotografie, dar e greu să faci un proiect foto, să faci povestea să curgă, să știi să o duci mai departe. L-am întrebat pe Constantin despre proiectele lui preferate, mi-a spus că îi e greu să aleagă unul și că, de fiecare dată, găsește inspiraţie în poveștile din faţa aparatelor de fotografiat: "Cel mai impresionant a fost când am primit un e-mail pentru primul număr în momentul în care-mi pierdusem orice speranţă. Este vorba de Matt Eich cu proiectul său «Love în the First Person», care a fost foarte încântat de idee și chiar mi-a lăudat proiectul pe blogul Luceo Images, cu care colabora". Apoi, în numărul 1 a fost povestea cuplului Răzvan Sădean/Alex Miruţiu, în numărul 2, povestea Ana-Mariei Ilinca, fotomodel, care a rămas însărcinată la 22 de ani, în plină carieră, și a vrut să păstreze copilul, în numărul 3, povestea cuplului Anne și Tino care au plecat în Germania după ce-a stat și-n România câteva luni, în numărul 4 - izolarea cuplului Cristina/Cristi într-o comună de lângă București pentru a trăi alături de zecile de animăluţe din jurul lor într-o casă construită de la temelie, în mumărul 5, distanţa văzută de cuplul Alina/Gabriel căruia i-a propus să-și facă câte o fotografie pe zi atunci când cei doi se gândesc la cealaltă jumătate, timp de 6 zile, ultimele până la revederea lor după 6 luni, iar în numărul 6, pasiunea unui bunic pentru slujba lui de legător de cărţi și pasiunea unui prieten pentru jucării.

Numărul 07 — 069

unDe găSești c4uSwww.c4us.roLibrăriile Cărtureștiwww.marianpalie.rowww.stefantrifan.com

"C4US" este o platformă ce reunește, calm și fără ambiţii, industriile și artele creative din România. Așa s-a născut revista, dintr-o nevoie de provocări creative: "Nu încercăm să revoluţionăm lumea. Dimpotrivă, aș spune. Piaţa de print este obosită de atâtea «revoluţii», efecte ieftine, gratuite și operaţiuni stridente. Cred că atât piaţa de print, dar mai ales cumpărătorul de reviste din România, este pregătit să accepte o revistă nouă, cu un logotip oarecum ermetic, unde cuvintele

pARiU pE iNoVAţiE

Care sunt poveștile fotografilor care au lucrările pe cel șase coperte? Mi-am propus ca primul număr să fie personal. Pe coperta acestuia este Andreea, prietena mea, într-un autoportret. Tema fiind "Cupluri" m-am gândit să mă joc cu "ce am în casă" și așa i-am propus Andreei o temă de autoportet iar la pagina cinci este un portret cu mine, asemănător cu al ei. Pentru celelalte coperte am folosit ce m-a inspirat mai mult, ce se potrivea cu tema fiecărui număr. Pentru numărul 2, dedicat familiei, am folosit fotografia lui Narcis Virgiliu cu copilul său, parte dintr-un proiect despre familia lui fotografiată din tavan. Pe coperta numărului despre România este Ioana, fotografiată de Marco Van Duyvendijk, fotograf olandez îndrăgostit de România. Marco mi-a trimis de Moș Niculae și un album de-al său de care am mare grijă. Neapărat de văzut proiectul lui despre Oana. Coperta 4 a vorbit despre izolare... M-am gândit că am tot pus oameni pe copertă și că este rândul unui peisaj de iarnă. Celine Clanet este autoarea fotografiei și are proiecte foarte interesante despre

popoarele nordice (celinette.com). Pe coperta numărului 5, despre distanţă și depărtare, este balerina Svetlana Lunkina de la celebrul teatru Balshoi, fotografiată de Ahmet Sel (ahmetsel.com), într-un proiect despre ritualul din Rusia de a sta jos atunci când îţi iei la revedere de la cineva drag care pleacă departe. Numărul 6 este despre pasiune. Pe copertă este una dintre candidatele la Miss Over, fotografiată de Gianni Cipriano, fotograf Italian foarte pasionat de portrete. Fotografia face parte din proiectul "Perfect" și se poate savura aici giannicipriano.com.

Care îţi sunt planurile pentru 2013? Care e timingul cu numărul pe print, cât ești dispus să amâni tipărirea?Aș face foarte multe lucruri dacă nu aș depinde de jobul meu zilnic de Desktop Publisher. Am de gând să fac un site cu fotografii de urmărit din România, unul cu proiecte de dezvoltat/promovat cu fotografi pe care îi admir. Mi s-a propus și o colaborare cu un festival de fotografie pentru 2013, dar trebuie să-mi fac un plan de atac, vreau să aduc o imagine "ca afară" la festivalurile de fotografie din România. M-am săturat de atâta inerţie.Timing-ul pentru print este dezastruos deocamdată pentru că nu am curaj să mă arunc cu fundraising-ul. Planul meu este prea mare pentru a-l putea stăpâni de unul singur.

Ori îmi trebuie oameni care să mă ajute, ori trebuie să-mi mai iau concediu, fără plată eventual.

Pe care dintre fotografii vestiţi worldwide l-ai invita să publice în "Love Issue"?Le-am scris multora pe care îi admir. M-a suprins faptul că Rankin (un bun fotograf din UK) a acceptat să apară în următorul "Love Issue" și îmi place să mă laud cu asta. Pe de altă parte, nu am primit niciun răspuns de la Anders Petersen, dar o să mai insist. Mi-ar plăcea ca un fotograf Magnum să fie deschis la colaborare sau James Estrtin (https://twitter.com/JamesEstrin) sau Jorg Colberg (https://twitter.com/jmcolberg). Ar mai fi Alec Soth, Martin Parr și alţii care nu-mi vin acum, dar revin.

Cum se citește "Love Issue" prin ţară? Ce feedback ai din provincie?Provincia nu știu cum este, dar știu că în afara României se întâmplă lucruri frumoase. În eventualitatea printării revistei, este posibil să pot distribui câteva reviste prin galerii în Viena, Londra sau Berlin. În Statele Unite nu mă așteaptă câţiva fotografi cu care am colaborat să ieșim la bere.

"Love Issue" rimează cu…Oameni.

conStantin niMigeanCurator Love Issue

nu zburdă haotic ca la o emisiune proastă de divertisment", explică Marian Pălie, editorul "C4US". Proiectul "Creative for us" nu a plecat de la un studiu foarte amănunţit vizavi de un potenţial cumpărător. Marian Pălie și Ștefan Trifan s-au aruncat să construiască acest proiect, care poate părea de pe malul celălalt un proiect arogant, pentru oameni care pur și simplu își doresc un astfel de obiect colecţionabil, o revistă pe care îţi face plăcere să o aduci acasă, să o citești, să te încânte și mai apoi, de ce nu, să își găsească locul în bibliotecă și nu în altă parte. Toţi cei care au semnat în primul număr al revistei sunt oameni apropiaţi, profesioniști în domeniile

070 — Numărul 07

lor de activitate. Colaboratorii "C4US" s-au dovedit, mai întâi de toate, oameni care au mai păstrat din aderenţa la proiecte pro bono: "Excelenta comunicare, respectarea aproape în totalitate a timpilor de predare, coerenţa și seriozitatea au fost principalele atuuri ale colaboratorilor noștri. Pentru aceste lucruri trebuie să le mulţumesc încă o dată". Marian povestește despre sămânţa care a stârnit avalanșa de idei: "Proiectul era oarecum definit, însă întâlnirea cu Irina Schrotter, într-o după-amiază de octombrie (2011), într-un drum cu mașina de la Hotel Radisson până la aeroport, l-a definit în forma finală. Ideea revistei s-a născut simplu, însă drumul până la obiectul finit, se știe, e o întreagă aventură".

Cum se citește "C4US" prin provincie și prin străinătate?Există printre noi un tip de pesimism incurabil, maladiv, chiar patologic. Orice iniţiativă este pândită de satisfacţia celor care abia așteaptă să vadă când își dă duhul. Cu toate acestea, reacţiile celor din jur au fost foarte bune, aproape ne-au surprins. Dar cea mai mare surpriză a venit din străinătate. Mai mulţi distribuitori importanţi s-au arătat interesaţi de "C4US". Este posibil ca numărul 2 să se poată cumpăra mai din toate orașele importante din lume.

Cui ţi-ai dori să-i dai cuvântul în "C4US"?Aici lista ar fi nelimitată, însă trebuie să plecăm de la un principiu simplu pe care "C4US" vrea să îl respecte aproape în totalitate de la numărul 2. Toţi cei care semnează în revistă cumva trebuie să fie din România. Este un proiect despre creativitatea din România, iar despre acest fapt, cred, cel mai bine pot scrie oamenii de aici. Totuși, câteva nume care ne-ar face o deosebită plăcere să semneze în revista noastră ar fi Herta Müller, Norman Manea, Andrei Pleșu…

Cum se citește "Revista de Povestiri" prin ţară? Ce feedback aveţi din provincie? Avem cititori prin multe orașe din ţară, chiar și prin sate, știu pentru că văd adresele abonaţilor. Mi-aduc aminte că un profesor din Galaţi ne-a scris că e "sprinţară", altcineva a zis că o așteaptă ca pe bomboane, avem și abonaţi în afara ţării, care și ei o citesc cu drag. Când o primesc, îi fac o poză și o pun pe wall-ul lui Motanov. Sunt și oameni care au încercat să ne convingă să n-o mai publicăm decât digital, nu și pe hârtie, că să nu ne mai chinuim să strângem banii de tipar în fiecare lună. Doar că revista noastră e făcută s-o iubești, și cum să faci asta fără să pui mâna pe ea?

Cum se finanţează revista?Dacă se cumpără, mai ales direct de la noi, se finanţează! Primul număr a fost finanţat de un membru al asociaţiei, numerele 2-4 au fost ajutate cu o pătrime din banii de tipar de

Marian PălieEditor C4US

SiMina Diaconu Editor Revista de Povestiri

"Revista de Povestiri" se încropește din cuvinte răzleţe, gânduri măreţe și imaginaţie. E o pată de culoare și un teanc de idei de citit acasă pe fotoliu, în liniște, în curte la ţară, cu pisica în braţe, la cafea, în tren, e o colecţie lunară de short stories, o curte a întâlnirilor literaro-creatoare. Mai mult decât atât, judecând după greutăţile de care se lovește cam orice debutant român când vrea să publice un volum, e un pas înainte pentru

poVEșTilE moTANUlUi moV și imAgiNAţiE pE hâRTiE

promovarea scriitorilor de povestiri și de proză scurtă de la noi. Revista este un proiect făcut din pasiune, nu e făcut pentru bani, nu e făcut din snobism, nu e făcut dintr-un vis de mărire al autorilor, e făcut pentru că merităm un loc de joacă, în care se creează lumi noi, se dezmorţesc minţi și se pune punctul pe imaginaţie.

"Revista de Povestiri" este un proiect al tinerei asociaţii Brain Fitness, care își propune să stimuleze creativitatea prin proiecte culturale și educative. Mai întâi a fost ideea, apoi a venit asociaţia, ca formă legală prin care să poată publica "Revista de Povestiri". În asociaţie se ţin de mână trei membri: Simina Diaconu, Traian Stânciu și Constantin Nimigean. Simina, cu ideea unei reviste de ficţiune foarte scurtă într-un format prietenos, Traian, director de creaţie la Teaser, și Constantin, de la precedenta "Love Issue", pe care o va tipări în viitor prin asociaţie. Ideea revistei s-a născut ca urmare a unui dialog cu un coleg de sediu, care a pus punctul pe i și a trasat ţelul Siminei, să facă o revistă: "Așa am început să mă gândesc ce fel de revistă aș face, dacă aș face, și mi-a venit ideea de ficţiune foarte scurtă, de maximum trei pagini. Asta se întâmpla prin septembrie 2011. În octombrie mi-am făcut eu un ppt care cuprindea tot ce va fi esenţial în proiect și toate resursele de care am nevoie și în noiembrie l-am trimis unui grup de potenţiali colaboratori, aleși dintre cunoscuţii mei. În acest grup primordial aveam așa: o ilustratoare, un masterand în management cultural, un copil, trei copywriteri, un psihiatru, un art, o piariţă, trei scriitori deja publicaţi. Așa a arătat backgroundul primilor autori. Am vrut mult de tot să existe. Și gata". Între timp am mai "recrutat", iar cercul autorilor s-a lărgit. Sunt mereu în căutare de oameni care să scrie bine, să aibă imaginaţie și să-și dorească și mai mult. Nu contează experienţa, alegerea se face pe baza a trei texte pe care doritorii le trimit, iar Simina le citește. "Dacă văd potenţial, dacă zâmbesc atunci când citesc, e bine. Dacă mă plictisesc și încep să sar pasaje, dacă dau peste multe cuvinte precum - stele, sânge, infinit, așa nu e bine. Nu caut oameni care să vorbească despre ei, ci oameni care să creeze personaje, întâmplări, povestiri".

Le plac cuvintele derivate, inventate, scormonesc în vocabular, pescuiesc vorbe ciudate și dau noi sensuri (au și o secţiune în revistă în care se inventează cuvinte –Vocabular Alternativ), au entuziasm la polonic, de-mpărţit în toate zările, au lansări creative, ba pe acoperișuri de clădiri, ba la picnic în Grădina Botanică, ba în Vama Veche, și au reușit să creeze, în jurul lui Motanov și a papionului său mov, o comunitate masivă de oameni talentaţi, cu ambiţii literare.

unDe găSești reviSta De PoveStiriwww.revistadepovestiri.roHumanitas, Librarium, Anthony Frost, ceainăria Joie de vivre,cafenelele Cafetecawww.elefant.ro

Numărul 07 — 071

Cum arată cititorii "All Hollow"? Pe unde umblă, ce muzică ascultă, în ce culori gândesc, ce scriitori le plac?

Noi le zicem "slash slash generation". Sunt oamenii care "do it all", un pic din toate. Oameni curioși, oameni care au un metabolism de consum dezvoltat și care știu să pună în context contentul, nu doar să-l arunce printr-un singur filtru. Ascultă Jay-Z și Kanye West, Mars Volta și Jack White. Știu că Dead Weather este un superband și știu că the Black Keys au șapte albume și nu s-au născut ieri. Știu să se distreze la Avengers și să nu plece de la "Melancholia" lui Trier. Citesc Ray Loriga, dar citesc și non fiction și știu cine e Christopher Hitchens și de ce a murit. La început pare demanding, dar adevărul e că dacă nu ne subestimăm cititorii, încet-încet they will see the big picture. Avantajul foarte mare la pop culture e că se poate recupera foarte ușor, important e să vrei.

Cum se finanţează revista, cum susţineţi producţia? Short answer – we don’t. Shootingurile la noi nu sunt plătite pentru că nu ne finanţează nimeni, momentan. Și nici nu așteptăm vreo sursă de finanţare. Welcome to indie. Aparent, faptul că suntem la început, că avem nuditate și că suntem în engleză încetinește asaltul de potenţiali clienţi, dar sunt convins că o să se regleze treaba. Toţi oamenii care lucrează la shootinguri fac asta pentru că sunt serioși, motivaţi și vor să facă lucruri mișto. Iar noi le punem la dispoziţie toate resursele de care dispunem: aparate, studiouri, idei. Singura cheltuială de neevitat este tiparul pentru o revistă care să arate impecabil. Acolo ne rupe. Asta este tradeofful: noi tipărim revista și o distribuim, iar ei vin cu propriile lor puteri. Este un produs bun pentru a vedea nivelul

barna neMetHiRedactor-[ef All Hollow

La "All Hollow", cuvintele sunt lungi, întrebările nu sunt conforme cu indicaţiile din cărţile de PR, imaginile sunt mari, decontextualizările sunt sursa minunilor, creativitatea este fără limite, iar deadline-urile, un mister. Povestea revistei de fashion și stil e foarte la început, e într-un moment în care își dorește să publice gândurile, experimentele și piticii din creierii industriei creative atât pe hârtie, cât și pe online. Redacţia "All Hollow" este formată din Barna Némethi, redactor-șef, și Maria Desmirean, Vlad Feneșan și Andreea Ioniţă – editori, o echipă mică și destul de domestică, entuziasmată, talentată, hotărâtă, care vrea să aibă mai mult decât prea puţin. Revista a pornit, așa cum spune Barna, "din egoism, din glumă și din nevoia de frumos, așa cum se întâmplă cu fiecare idee de succes". "Lucrurile care ne-au dus în direcţia asta au fost niște shootinguri de fashion, pe care le-am făcut din motive pur egoiste - pentru noi. Nu intenţionam să le vindem nicăieri, să le trimitem undeva anume… Le-am făcut ca niște proiecte side-job, care să mai spargă rutina advertisingului". Și-au dat repede seama că zona de stil explodează din punct de vedere creativ și, pe scurt, s-au trezit mult mai liberi. La începutul lui 2012 au pus ideile cap la cap și au explorat posibilitatea lansării unei reviste în print. S-au văzut cu oameni, au povestit ce gânduri au, au aflat de alţi oameni care ar fi vrut să îi ajute și tot așa, bulgărele s-a făcut din ce în ce mai mare. După un an de prezenţă în mediul online, ediţia-pilot a revistei a ieșit în luna iulie și a fost distribuită împreuna cu "Decât o Revistă". Când vine vorba de colaboratori, plaja lor s-a extins semnificativ după lansarea numărului pilot. Barna Nemethi și Vlad Feneșan se ocupă de vizualul revistei, fac foto și film, așa că au strâns în jurul lor echipe de stiliști, hair și make-up, care contribuie cu brio la succesul pictorialelor. Au resurse creative din belșug, de la ilustratori la make up și designeri. Cu timpul, au început să intre în contact și cu alţi fotografi – Alex Gâlmeanu, de exemplu, a făcut pentru numărul 1 un shooting cu Ovidiu Buta. Și-au propus ca în fiecare pictorial să aducă o persoană scoasă din zona ei de confort, așa că va fi mereu o intersecţie între vedete curajoase care fac acest salt de încredere și capacitatea echipei respective să o expună suficient de diferit. În ceea ce privește scriitorii, graficienii și ilustratorii, ei sunt cunoscuţi din zona de advertising, sunt oameni cu care fie lucrează, fie au lucrat la un moment dat cu Griffon&Swans, care sunt talentaţi și care văd în "All Hollow" un outlet creativ, diferit de jobul de la companie: "Ce nu avem încă sunt suficiente contexte în care

mESAjE biNE ARTicUlATE, SUSţiNUTE ESTETic

galeria de bijuterii de autor Zehava. Din numărul 5, am început să avem branduri care să plătească spaţiu media în revistă. Ce putem oferi noi brandurilor și nu cred că altă publicaţie mai poate este ceea ce am numit "Brand Story". Începând cu numărul 4, publicăm în ultima secţiune a revistei o povestire care să aibă legătură cu un brand. Nu e un advertorial, e un short story, un text literar. O altă parte din bani, mică, vine (dacă vine, când vine) din vânzarea prin librării: Anthony Frost, elefant.ro, Nemira, grupul Librarium (Bastilia, în București), Humanitas. Altă parte vine din vânzarea directă pe site - revistadepovestiri.ro/butic, abonamente, numerele tipărite sau digitale, sacoșe sau papioane cu Motanov. Și din vânzarea la evenimente compatibile, unde mergem să vorbim cu oamenii și să-i provocăm la tot felul de antrenamente de imaginaţie, care mai de care mai nebune - ultima oară am avut muzică în conserve, ni s-a părut potrivit cu prezenţa la Conservator. Mai există și un fan... cum să zic, fan-fan, care cred că face o donaţie în fiecare lună (Adela, ești culmea). De curând ne-am confruntat cu doi oameni care au câștigat revista la concursurile noastre de povestiri foarte-foarte scurte, dar au refuzat premiul, pe motiv că ei vor s-o cumpere, ca să ne ajute. Frumoasele singularităţi.

Care e cel mai impresionant text pe care l-aţi primit de la colaboratori? A fost al unei doamne care nu mai e în viaţă și pe care l-a scris în adolescenţă. Ne-a fost trimis de prietena ei cea mai bună. Textul e absolut savuros, s-ar putea să intre și în categoria "cel mai amuzant", neapărat să-l citiţi în numărul 4 (pdf atașat- Poveste, o pagină, fond galben).

"Revista de Povestiri" rimează cu: Artistă și trei vampiri Karatistă cu trandafiri Batistă în despărţiri Și în titluri se ascund povești. Da, "Revista de Povestiri" rimează cu imaginaţia.

creativitatea lor să se manifeste într-o formă confortabilă și supervizată. Ceea ce a dus la destul de multe obiceiuri proaste atât la producători, cât și la artiști. Dar când mediul e propice, am avut surprize foarte plăcute", spune Barna.Revista este distribuită naţional și a ajuns în multe orașe din provincie, iar pilotul a fost trimis și la scriitori, fotografi și bloggeri care nu sunt din București. "Totuși provincia este încă la început, festivalurile, evenimentele mari care se întâmplă acolo sunt umplute peste 50% tot din București, vezi așa-zisele fashion weeks, TIFF, Anonimul etc. Miza noastră este oricum una regională, Europa de Est cu hot spot în București. Ăsta este și motivul pentru care scriem în engleză. Partea amuzantă este că ăsta a fost și impedimentul nostru cel mai mare de până acum, că nu e în română. Ciudat", explică Barna.

072 — Numărul 07

industriei, "All Hollow" #1 este nivelul la care industria poate să producă free. Imagina- ţi-vă când o să avem bugete. În altă ordine de idei, încercăm de fiecare dată să compensăm lipsa momentană de bani recomandându-i și chemându-i la joburi plătite.

La ce lucraţi, care e timingul pentru următorul număr? Revista este un old school quarterly. Asta înseamnă septembrie, decembrie, martie și iunie și plănuim să ne ţinem tare de timeframe-ul ăsta. Evident, odată început, lucrul la revista asta nu o să se oprească, o să fie un work în progress constant, să fie mai bun, să fie mai bine. Punctual, plecăm în curând în State, unde pe lângă job și work plănuim să integrăm și ceva pentru Hollow, în timp ce echipa rămasă aici începe să gândească și să strângă materialele pentru numărul nou. Pe lângă partea creativă, vrem să ne apucăm un pic și de backend și logistică, adică distribuţie mai bună și servicii integrate (personal styling, shopping, shootings etc.).

Cărui fotograf ţi-ai dori să-i dai cuvântul? Ahhh, lista este endless. Dacă ne gândim worldwide, nici nu aș ști de unde să încep. We would think big, aș zice Riccardo Tisci, Vincent Gallo, Gaspar Noe, Alexa Chung, Clayton Cubbit, Gordon von Steiner, Inez van Lamsweerde și Vinoodh Matadin, o copertă cu Ashley Smith ar fi prea mult…

Cum ar arăta coperta desenată de Jean-Michel Basquiat pentru Wired/John Tenniel pentru The New Yorker?Basquiat a apărut și în Jayz și Kanye, așa ca Wired e piece of cake. Ar arăta ca Lascaux înconjurat de androizi.Tenniel e perfect fit pentru New Yorker, are și un griffon foarte frumos. Exact, coperta ar fi griffonul lui și cover story-ul ar fi despre Griffon and Swans, moment în care nu mai contează cum arată.

unDe găSești all HalloWwww.allhollow.com/blogLibrăriile Cărturești

unDe găSești bucureștiul Meu Dragwww.orasul.ro

Vatmanului, vânzătorului de ziare sau preotului de la bisericuţa din colţ, vânzătorului de îngheţată sau profesorului de la Universitate, revista "Bucureștiul meu drag" e povestea fiecăruia dintre ei. Pasiunea pentru București a stârnit minţile creative ale multor oameni, care au hotărât să descopere întâmplările și tradiţiile care au construit orașul pe care îl avem acum, care i-au definit spiritul și care, într-un fel sau altul, interferează zilnic cu prezentul nostru. Andrei Bîrsan, iniţiatorul Asociaţiei Bucureștiul meu drag, a însufleţit o pleiadă importantă de

diN oRAș, cU dRAg!

Andrei Bîrsan – iniţiatorul Asociaţiei Bucureștiul meu drag

Cine este Cititorul "Bucureștiul meu drag"? Blogerii Bucureștiului sunt primii care citesc revista și fac observaţii pertinente care ne ajută să devenim mai buni. Mai sunt elevii sau studenţii care caută materiale pentru referatele lor, doctoranzii care publică articole, pensionari cu nostalgia Bucureștiului

fotografi amatori pentru a reconstrui, din imagini și cotloane exploatate, peisajele bucureștene. Asociaţia a fost înfiinţată pentru avantajele acţiunii legale, pentru a putea fotografia Bucureștiul în tihnă, fără bătăi de cap sau confiscări de aparate, pentru a putea fotografia fără probleme locuri așa-zis dubioase. Revista era în plan de mult timp, dar a durat până la scânteia care a făcut ca proiectul să demareze. Impulsul se traduce, pentru începutul "Bucureștiul meu drag", printr-un cadou. Andrei a primit de la Angela Naghi, de la editura Publica, un calendar cu sfaturi. Primul sfat era: "Începe să faci ceva". A fost ca o revelaţie, un imbold care a declanșat un proiect fără reţineri, o colecţie de cotloane savuroase de București, de imagini egale cu realitatea, de frânturi din existenţa orașului. Cei mai mulţi dintre colaboratorii revistei sunt cunoscuţi vechi, prieteni, fac parte din Asociaţia Bucureștiul meu drag. Alţii sunt agăţaţi pe internet, alţii vin singuri și pun la bătaie descoperirile lor despre oraș. Pe lista susţinătorilor, la loc de cinste este Emanuel Bădescu de la Biblioteca Academiei, o forţă în cunoașterea Bucureștiului, care a acceptat să fie consilier pentru editarea revistei. Printre cele mai impresionante proiecte foto publicate în "Bucureștiul meu drag" se numără albumul de fotografii al doamnei Josephine Sternfeld, prim-balerină la Opera Română, care concentrează în câteva imagini o viaţă de om, de la adolescenta serioasă, la balerina sensibilă, până la bunicuţa care se bucură de nepoţică. O viaţă rezumată într-un plic cu fotografii și un articol despre hanul Concordia, unde s-a hotărât în 1859 Unirea Ţării Românești cu Moldova, care ar trebui să fie un loc de pelerinaj și a ajuns o ruină.

de demult. Arhitecţii au multe de spus, au proiecte de remodelat zone, de îmbunătăţit viaţa bucureștenilor. Din păcate, articolele despre "Ruinurile Bucureștiului" au cel mai mare impact.

Cum se încropesc expoziţiile și evenimentele conexe pe care le organizaţi? Cred că suntem cei mai dinamici și mai diverși în piaţa de acţiuni dedicate fotografiei. Unele acţiuni au devenit o tradiţie și avem reţeta pentru ele, pentru altele îmi vin ideile ca niște scântei, le notez și la un moment dat prind viaţă. "Ziua Fotografiei de stradă" a avut nevoie de un an și jumătate ca să se concretizeze. La o galerie dedicată lucrez de un an, am schimbat locul de câteva ori, dar sper ca în curând să avem primul vernisaj. Este nevoie numai de un cuvânt pe care să construim o acţiune. Nu avem timpul, oamenii și banii pentru ce vrem să facem, avem o listă foartă lungă de acţiuni care așteaptă să se concretizeze. Pentru mine, expoziţiile "Trecut-au anii" sunt cele mai dragi. Încă de la început le coordonez personal, bucurându-mă de căutat în arhive imagini cu Bucureștiul vechi, de comparaţie cu starea actuală a orașului. Chiar dacă este o banală expoziţie "then and now", este expoziţia cu cel mai mare succes. Așa cum ne place să ne vedem pe noi când eram mici, așa îi place bucureșteanului să-și vadă orașul cum era acum zeci de ani. O expoziţie de nota 10. Acum ne pregătim de alte două expoziţii: "Bucureștiul în alb și negru", Noiembrie de aur", iar în februarie "Dragobetele sărută fetele". Acestea sunt expoziţiile pe termen scurt. Lucrăm la lansarea unei noi reviste, nu spui care, și la o galerie de expunere fotografii. Bineînţeles, acţiunile (expoziţii, conferinţe, excursii) intrate în tradiţia asociaţiei își urmează cursul obișnuit.

Bucureștiul meu drag rimează cu …Casă, dulce casă...

Numărul 07 — 073

074 — Numărul 07

Cu aCCEnT asCu}IT

culturĂ

Maria neneciuText

Institutul Francez s-a schimbat la faţă anul acesta, iar după luni întregi de renovări se poate mândri cu un cinematograf la cele mai înalte standarde și cu o clădire ce pare să-și fi ascuns prea mult timp adevăratele farmece.

Am trecut și noi pragul cel nou lustruit al Institutului, ca să descoperim aici un interior demn de admiraţie, dar și o echipă de oameni ocupaţi, care pregătesc multe evenimente frumoase. Am vrut să aflăm mai multe despre planurile unuia dintre cele mai active institute culturale din București, despre echipa care a lucrat la proiectul de renovare a clădirii, dar și despre noul cinematograf "Elvira Popescu", care te atrage de îndată ce intri în curte,

acesta având una dintre puţinele săli de cinema istorice din București care încă funcţionează.

Sala "Elvira Popescu" face parte din reţeaua Cinemas, este administrată de Institut și găzduiește anual sute de proiecţii de film european. Am aflat că aceasta a fost redeschisă în februarie, după șase luni de renovări, iar acum beneficiază de un echipament nou, dotări tehnice de vârf și un mod de funcţionare sustenabil. Sala "Elvira Popescu" a fost complet renovată după planurile studioului de arhitectură Lundi et Demi (www.lundietdemi.eu), cei care câștigau în 2008 Premiul Bienalei de Arhitectură de la București pentru cel mai bun design interior, scenografie și spaţiu public. Sala are o capacitate de 200 de locuri, este echipată cu un proiector de 35 mm și cu un videoproiector Barco-2k care permite proiecţiile pe suport digital blu-ray.

Și pentru că știm că schimbările aduc alte schimbări, am vrut să stăm de vorbă și cu Didier Montagné, directorul adjunct al Institutului Francez, despre ce proiecte are, despre educaţie cinematografică, despre cultură, arhitecţi și... accente franţuzești.

Numărul 07 — 075

Didier Montagné – director adjunct Institutul Francez

Povestește-mi puţin despre schimbările care au avut loc la Institutul Francez în ultimul timp.În primul rând, Institutul Francez s-a renovat total, atât cinematograful, cât și întreaga clădire, este o renovare completă, o să facem aici și o grădină, iar odată cu aceste schimbări vrem să extindem și potenţialul Institutului de a susţine știinţa și cercetarea, de a integra și facilita burse pentru studenţi. De asemenea, am lansat o serie de cursuri pentru copii și un centru de informare pentru cei care vor să studieze în Franţa.

Despre ce burse este vorba?Avem două mari tipuri de burse, una pentru studii în Franţa, pe orice materie, iar ca noutate avem o serie de burse în

colaborare cu companii franceze care activează în România, prin care poţi ajunge să studiezi în Franţa, iar ulterior te poţi întoarce să lucrezi la companiile respective. Acestea se pot obţine pentru materii specifice. Avem, de asemenea, colaborări între multe universităţi din România și Franţa, iar acum dezvoltăm și un proiect special pe teatru la Sibiu.

știu că cinematograful a fost complet renovat pentru prima dată din 1974. Cum au decurs lucrările?Am vrut o transformare completă a cinematografului, dar care să păstreze aerul iniţial al acestuia, accentele de lemn si cromatica. Am lucrat cu o echipă extrem de creativă, cu arhitecţii de la Lundi et Demi, iar când lucrezi cu profesioniști este ușor. Am vrut un concept extrem de modern, îl avem. În afară de asta, cinematograful "Elvira Popescu" "a suferit" și o schimbare de abordare, vrem să fim mai deschiși către colaborări, să transformăm acest spaţiu într-unul interactiv, să fie un spaţiu unde tinerii cinefili își pot proiecta propriile lucrări, un spaţiu unde se poate comunica pe marginea filmelor. Până acum, am dezvoltat programe speciale pentru elevi, care pot veni cu clasa, dimineaţa, pentru proiecţii speciale. De asemenea, lucrăm cu studenţi de la Universitate, care ne ajută să subtitrăm filmele pe care le difuzăm, aceasta fiind și o metodă inedită de învăţare a limbii franceze. Suntem foarte deschiși pentru alte proiecte și festivaluri. Eu cred foarte tare în modelul ăsta în care înainte sau după difuzarea unui film poţi discuta cu specialiști, critici, jurnaliști

sau actori. Programul cinematografului va fi unul fix, de miercuri până duminică, exceptând perioadele în care avem festivaluri.

Spune-mi, cât de important este filmul în dialogul vostru cu publicul român? Cât de important este el în general pentru un "dialog cultural"?În România este o situaţie aparte, după anii ‘90 cultura cinematografică pur și simplu a murit, televiziunea a devenit extrem de puternică, marea majoritate a filmelor consumate de publicul român erau americane, de televiziune, iar cinematografia a decăzut total. Situaţia asta a ţinut cel puţin până în anul 2000, când, la o populaţie de 23 de milioane de locuitori, erau 3 milioane de bilete vândute în cinematograf. Iar ca să îţi dai seama cam cât de gravă era situaţia, în același an Ungaria vindea aproximativ 10 milioane de bilete. La o populaţie de aproximativ 11 milioane de locuitori. Iar la momentul respectiv, în România, cinematografia europeană nu exista practic. Au existat programe care au încercat să readucă oamenii în cinematograf și să le dezvolte apetitul pentru film european, probabil cel mai cunoscut și mai eficient astfel de program este Europa, din care face parte și "Elvira Popescu", care s-a alăturat acestei reţele imediat. Acum situaţia s-a mai schimbat, oamenii au început să se reîntoarcă în cinematograf. Marea majoritate se duce la cinematografele de tip multiplex, care au programe complexe, difuzează foarte multe filme, majoritatea americane, dar încearcă în ultimul timp să meargă și pe alt gen, au început să includă și filme românești, care până și ele aveau o problemă în a intra în acest tip de cinematografe, până de curând. A început să existe un public și pentru filmul european, dar este foarte greu să menţii și să promovezi două sisteme diferite de abordare, unul de tip multiplex, iar altul de tip cinematograf de bulevard. Acesta din urmă îţi oferă însă altă experienţă, targetul este altul, filmele pe care le difuzează sunt mai puţine și altfel alese și găzduiește cam toate festivalurile de film.

Ce se poate face pentru a educa oamenii să meargă la filme europene?Cred că în primul rând trebuie să conștientizeze că este nevoie de o educaţie în acest sens. Este esenţială! Iar această educaţie este formată în primul rând din ce "a consumat" persoana respectivă până acum, iar televiziunea are un mare rol în asta în România. Nu există cursuri sau școli care să te ajute în sensul ăsta, în România nici nu prea există critici de film, iar aceștia oricum sunt orientaţi către teoria sau arta cinematografică, nu către educarea publicului, care, de multe ori, chiar nu are o cultură cinematografică. Fo

to: A

DI B

ulB

oA

CA

, Iu

lIA

N N

AN

076 — Numărul 07

Numărul 07 — 077

Expresia artistică naște pasiune, motive de mers mai departe, relaxare, redefiniri și redescoperiri. Credem cu tărie că una dintre valorile cele mai de preţ ale românilor este creativitatea și, ca să încurajăm manifestările artistice care sunt mereu parte

Dosar realizat de Maria neneciu, ioana PÎrvu, irina florea

din definiţia noastră, am făcut o selecţie de oameni pasionaţi de meseriile lor, care expun, dezbat, sfătuiesc și pun în balanţă experienţele pe care le-au avut cu Școala de Artă. Am adăugat liste de universităţi vestite pentru formarea de artiști, recomandări de

la profesioniști, multe idei care resuscitează ambiţiile, curiozităţile și plăcerile, colecţii de pasiuni și pasionaţi, profesori și elevi care au pus idee lângă idee pentru un bagaj consistent de know-how în industriile creative.

078 — Numărul 07

www.fiorarte.comwww.davinciartschool.rowww.cursuripictura.ro www.galeriabasil.ro

pauza DE DEsEn

cUloRi, cREioANE, șEVAlET

Din punctul de vedere al creativităţii și diversităţii, artele plastice și vizuale din România se află, în prezent, dacă nu "pe val", cel puţin pe un traseu ascendent. o radiografie a momentului ar indica faptul că aria zonelor artistice acoperite este mai extinsă decât a fost vreodată în istoria noastră. Desigur, fenomenul este determinat de ample coordonate internaţionale, dar important este că artiștii de la noi produc „pe stoc" în condiţiile crizei economice, școlile, atât din București cât și din ţară, produc artiști care expun în afară, la cele mai renumite muzee, iar galeriile, multe dintre ele apărute în ultimii ani, au agenda evenimentelor completă.

Pentru că mereu am vrut să vedem cum se împacă spiritul artistic și pasiunile pentru arte și frumos cu rigorile învăţământului de pretutindeni, am adunat o colecţie de oameni, povești, sfaturi și idei de instruire, mai mult sau mai puţin formală, în domeniul artelor vizuale.

Dacă mereu ai fost în gașca "când mă fac mare vreau să fiu artist", dar tot ce ai în comun cu pictura sunt florile și pisicile desenate la sfârșitul agendelor și spiralele de pe documentele de meeting, găsești o grămadă de galerii și studiouri care organizează cursuri și ateliere. Așa că, dacă vrei să treci de etapa desenelor pe asfalt, am căutat prin cotloanele Bucureștiului și iată unde și cam la ce preţuri poţi învăţa tainele picturii.

Fundaţia Calea Victoriei are o ofertă bogată de cursuri de istorie, cinematografie, arte plastice, filosofie, retorică, dans, muzică și folclor, teatru, antropologie, literatură și tot felul de ateliere interdisciplinare. Și foarte multe încep acum, la mijloc de toamnă. Taxele și duratele cursurilor diferă de la o tematică la alta, poţi să urmărești programul pe fundatiacaleavictoriei.ro, se afișează la fiecare început de lună.

Întotdeauna a existat varianta Școala de Artă, care formează în fiecare an 3 clase de pictură (800 de lei taxa pentru un an de curs).

Cursuri de pictură și desen pentru începători mai sunt la Agora Art Studio, Artklub, Davinici Art School, Fiorarte, Galeria Mora și Galeria Basil. Durata

unor astfel de cursuri e între 1 și 6 luni, timp în care cel puţin două ore pe săptămână înveţi canoane, proporţii, măsurători, crochiuri. Preţurile se încadrează între 400 – 1.200 de lei, iar numărul maxim de participanţi admiși la cursuri nu depășește zece persoane.

Numărul 07 — 079

de afaceri de succes, atrași de valenţele culturale și investiţionale ale artei, și vin la noi pentru a descoperi o nouă piaţă, cu gândul de a deveni activi în acest domeniu foarte atractiv. Pe măsură ce se derulează orele de curs, cu toţii devin fermecaţi, se lasă seduși de lumea artei. Timpul de socializare din final este cel mai plăcut: pe de o parte, pentru că aici încep să se decanteze informaţiile din cele trei zile și, pe de altă parte, pentru că aici încep să se nască, la cald, ideile spontane de colaborări, ideile de afaceri și iniţiativele care pot stimula domeniul artistic.

Top of ThE Top

Dacă ești interesat să mergi la o școală de arte, trebuie să ai la dispoziţie timp berechet pentru a cunoaște fiecare instituţie cât mai bine. Fiecare dintre ele are o personalitate unică și fiecare are secretele și surprizele ei. În plus, sunt foarte scumpe, așa că ai nevoie să definești negru pe alb ce îţi dorești și ce vrei să obţii după ce termini cursurile. o școală de artă se poate evalua cel mai ușor după lista de alumni și artiști invitaţi. Calibrul și calitatea artiștilor care își pun amprenta pe conferinţe și tutorate spun multe despre reputaţia și personalitatea școlii și despre cât de mult este dispusă să dea înapoi studenţilor ei. la fel, renumele absolvenţilor permite unei universităţi să meargă mai departe și să investească în studenţi.

Am făcut o listă cu școli de arte plastice și arte vizuale dintre cele mai bune din lume, universităţi care îmbină teoria și istoria artelor cu inovaţia și experimentalismul designului contemporan.

university of Art and Design helsinki - Finlandawww.taik.fi/en La Universitatea de Artă și Design din Helsinki poţi să studiezi design, comunicare audio-video și management cultural. Este cea mai mare universitate de acest gen din Scandinavia și are o prezenţă puternică și foarte activă pe plan internaţional. Universitatea a fost fondată în 1871 și este un pionier în cercetare și educaţie.

oslo Naţional Academy of the Arts - Norvegiawww.khio.no/Engelsk/KHiOAcademia Naţională de Arte din Oslo

Cristina olteanu – Director Institutul de Management al Artei – ArtMark

Cum s-a închegat proiectul pentru Institutul de Management al Artei? De când s-a conturat ideea, care au fost pașii, care sunt planurile de dezvoltare?Institutul de Management al Artei s-a născut firesc, era o necesitate pe care o simţeam tot mai acut. A existat o cerere încă din 2008, data înfiinţării casei de licitaţii Artmark, dar odată cu dezvoltarea pieţei de artă, ea a devenit mult mai pronunţată. După ce am participat la cursuri similare organizate de Casa Sotheby's din Marea Britanie, am înţeles cât de mult poate să ajute un astfel de curs. Mai greu a fost să ne hotărâm cu ce să începem și să înţelegem că trebuie să o luăm treptat, căci avem foarte multe de spus în acest domeniu.

Mai sunteţi în căutare de tutori? Ce alţi profesioniști/artiști/profesori aţi vrea să aduceţi în echipa lectorilor Artmark?Lista tutorilor rămâne permanent deschisă. Ne dorim să colaborăm cu toţi profesioniștii din piaţă, să dezvoltăm toate cursurile necesare pentru ca

acești oameni extraordinari, care au ceva de spus în piaţa de artă, să intre în contact cu oamenii interesaţi să afle mecanismele din spatele comerţului cu artă. Lucrăm atât cu lectori din ţară, directori de muzee, profesori la Universitatea din București, galeriști, avocaţi, experţi acreditaţi de Ministerul Culturii, cât și cu profesioniști din afară, practicieni de la case de licitaţii de renume din străinătate și dealeri internaţionali de artă.

Am văzut că planificarea pentru următoarele trei cursuri este făcută deja, la fel și programul, detaliat pe teme și pe ore. Cum sunt gândite cursurile și subiectele? vor exista și alte tematici?Am debutat cu sesiunea de cursuri de management al artei, un weekend de cursuri ce îmbină teme de istoria artei cu insighturi din lumea comerţului cu artă, deoarece așa ceva nu a mai existat la noi, iar întrebările pe acest subiect erau tot mai frecvente. Entuziasmul cursanţilor a fost extrem de mare și ne-au solicitat să dezvoltăm și alte sesiuni. Subiectele alese pentru sesiunile din toamnă sunt o dezvoltare a unor teme abordate mult mai pe scurt în cursurile deja derulate. Sunt mult mai multe subiecte pe care vrem să le elaborăm, dar trebuie să o luăm treptat, să ne formăm un public și o echipă de lectori cu care să putem acoperi profesionist aceste cerinţe.

Ce colaborări cu muzee și institute din ţară și din afară aţi dezvoltat pentru aceste cursuri?Până în prezent am colaborat cu directori de muzee/muzeografi de la Muzeul de Artă Baia Mare, Muzeul de Artă Constanţa, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul de Artă Craiova, cu președintele Asociaţiei Experţilor și Evaluatorilor de Artă din România, directorul galeriei H'art, directoarea galeriei Anaid, galeristul Mihai Nicodim din Los Angeles, un senior specialist de la Casa de licitaţii Bonhams din Londra, profesori ce predau la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii București și cu avocaţi de la Ţucă Zbârcea & Asociaţii, casă de avocatură care susţine cursurile de management al artei.

Care este profilul cursantului de la Institut? vine să înveţe artă, vine să înveţe afaceri, vine să-și formeze ochiul critic? Profilul cursantului este extrem de variat. De la studenţi care vor să înţeleagă profesiile din piaţa de artă pentru a-și alege apoi calea de urmat în carieră, până la colecţionari ce vin să își structureze anumite informaţii învăţate pe parcurs. Cei mai mulţi cursanţi sunt însă oameni

Artmark și ArtSociety au înfiinţat în 2011 Institutul de Management al Artei, cu scopul de a oferi celor interesaţi de potenţialul pieţei de artă posibilitatea de a se informa.

Sesiunile de cursuri sunt structurate pentru nevoile unor cursanţi ocupaţi, care nu dispun de timpul necesar pentru a se dedica săptămânal unor ore de curs, ci preferă varianta intensivă a unui weekend prelungit, de vineri după-amiaza până duminică seara.

Programa îmbină teme de Istoria Artei cu lămurirea mecanismelor de tranzacţionare ale pieţei românești de artă. Cursurile sunt susţinute de profesori de istoria artei, directori de muzee, galeriști de renume din ţară și invitaţi din străinătate, toţi fiind reputaţi profesioniști în materiile relevante, cu experienţă și performanţe celebrate și măsurabile. În calendarul de anul acesta, mai este programat cursul "10 Mari Maeștri ai clasicismului românesc", în ultimul weekend din noiembrie. Pentru programul complet și lista de teme importante, intră pe alegearta.ro.

080 — Numărul 07

nu este o instituţie obișnuită, este un loc de întâlnire și dezbatere creativă a tuturor artelor - de la scenă, la studiouri și ateliere de lucru. Este o școală unde expresia artistică, atât cea personală cât și cea colectivă, este explorată, testată și încurajată.

California Institute of the Arts - SuAwww.calarts.eduEste primul institut american care a oferit certificări atât la nivel universitar, cât și postuniversitar pentru arte vizuale și arte ale spectacolului. CalArts este dedicat formării și cultivării generaţiilor de artiști, promovând inteligenţa și inovaţia într-un context foarte larg. Accentul este pus pe nou și experimental, iar studenţii sunt admiși doar pe baza capacităţilor artistice.

Slade - uKwww.ucl.ac.uk/sladeȘcoala de Arte Plastice Slade pune foarte mare accent pe arta contemporană și pe practicile, istoria și teoriile care stau la baza dezvoltării ei. Abordările teoretice sunt experimentale și inovatoare, iar paradigmele conturate la Slade contribuie la discursurile artei contemporane la nivel internaţional. Fondarea școlii, în 1871, a fost rezultatul unei dorinţe a lui Felix Slade, care și-a imaginat o școală de arte liberale.

Goldsmiths - uKwww.goldsmiths.ac.ukLa Goldsmiths, totul este despre libertatea de a experimenta, de a gândi diferit, de a promova individul și personalitatea acestuia transpusă în artă. Aduce abordări creative și neconvenţionale pentru toate subiectele și cursurile, însă tot ceea ce face se bazează pe cele mai înalte standarde academice de predare și de cercetare.

Royal Academy - uKwww.royalacademy.org.uk/raschoolsȘcolile Academiei sunt fondate pe cele trei mari discipline ale artelor plastice: pictură, sculptură și grafică. Școlile oferă pieţei profesioniști excepţionali și oferă studenţilor posibilităţi nenumărate de a-și dezvolta ideile, iar practicile de lucru le oferă o bază pentru cariera lor ca artiști.

Institutul Pratt - SuAwww.pratt.eduMisiunea Institutului Pratt este de a educa artiști și creativi pentru a fi contribuabili responsabili pentru societate. Pratt urmărește să insufle absolvenţilor

judecată estetică, cunoștinţe profesionale, aptitudini de colaborare, precum și expertiză tehnică.

Rhode Island School of Design - SuAwww.risd.eduRhode Island School of Design (RISD), fondată în 1877, în Providence, este o comunitate vibrantă de artiști și designeri, care include 2.200 de studenţi din întreaga lume, aproximativ 350 de profesori și curatori și 400 de membri ai personalului. În fiecare an, mai mult de 200 de artiști, critici, autori și filosofi vizitează campusul istoric College Hill.

Central Saint Martins College of Art&Design - uKwww.csm.arts.ac.uk/csm_information.htmCentral Saint Martins face parte din University of the Arts London, alături de alte cinci colegii, toate fiind foarte bine cotate în domeniile lor: Camberwell College of Art, Chelsea College of Art and Design, London College of Fashion, London College of Communication, Wimbledon College of Art. St Martins oferă educaţie de specialitate și cercetare în artă, modă și textile, film și fotografie, grafică și design și teatru.

Institutul de Artă din Chicago - SuAwww.saic.eduLider în domeniul educaţiei de artă de mai mult de 140 de ani, SAIC este o sursă de inspiraţie pentru cei care înţeleg complexitatea culturii și depun eforturi pentru a aduce o contribuţie proprie industriilor creative la nivel mondial. Studenţii, profesorii și alumni de acolo sunt cei care stau în spatele imaginilor, cuvintelor, obiectelor și sunetelor care modelează și modifică lumea în care trăim.

01

02

03

04

Numărul 07 — 081

Ramona Todoca (24 de ani) a absolvit Savannah College of Art and Design în Savannah, SUA, cu o licen] ̀în Design Grafic. În prezent lucreaz ̀ca art director la agen]ia de publicitate Ogilvy & Mather din New York [i î[i dore[te s ̀dezvolte proiecte în zona PR-ului cultural. Am întrebat-o despre experien]a ei american ̀[i despre cum e via]a de artist newyorkez.

Cum a început povestea ta cu graphic designul? Povestește-mi despre drumul tău de la Baia Mare la New York?Pentru mine, a început cu mica afacere de după Revoluţie a părinţilor mei, pentru care confecţionau mărţișoare și felicitări de 8 Martie cu materiale aduse din Ungaria. Aveam 4 ani și eram fascinată de toate hârtiile colorate pe care le foloseau, de fluturii mici din staniol pe care îi tăiau cu precizie chirurgicală, pe care mai apoi lipeau un mic cerc făcut cu perforatorul din autocolant în culori fosforescente. N-am avut voie să particip la aceste activităţi, ceea ce a contribuit la fascinaţia mea pentru hârtie, textură, culoare, colaj. Liceul de Artă din Baia Mare a fost al doilea motiv pentru care am devenit ceea ce sunt azi. Rigoarea învăţământului, împletită cu libertatea creativă și diversitatea talentelor colegilor mei, a fost un context care m-a format profund din toate punctele de vedere. Au urmat opt ani de experimente, de

încercări și eșecuri, toate sub semnul unei curiozităţi imense cu privire la comunicarea vizuală. Am încercat mereu să compensez mediocritatea mea la desen cu un efort mai mare la culoare și sculptură. N-am fost mulţumită niciodată. Lucrările mele căutau un scop și un motiv pentru existenţa lor. L-am găsit când am început să mă întreb nu doar ce erau dar și ce puteau face aceste forme vizuale, ce puteau comunica. Așa am ajuns la designul grafic. Când a venit momentul să aleg drumul pe care să îl urmez, profesoara mea, Anuţa Vâsta, mi-a dat curajul să cred că pot să devin ceva ce intuiam, dar nu știam că sunt.

Însă după doisprezece ani petrecuţi în aceeași școală am început să mă întreb dacă nu cumva profesorii apreciau munca mea pentru că mă cunoșteau demult. Îmi doream să aflu o părere obiectivă despre lucrările mele de atunci, pentru a alege chibzuit direcţia mea pe mai departe. Singurul mod în care credeam că pot afla asta a fost prin a împacheta tot ceea ce eram și tot ceea ce am lucrat până atunci într-un plic pe care să îl trimit cât mai departe posibil, unor oameni care nu știau nimic despre mine și despre cultura din care fac parte. Așa mi-a venit să aplic la o facultate de peste ocean, deși până în ultimul moment nu am avut nici cea mai mică intenţie de a pleca. Totul a fost un experiment, un joc la finele căruia am descoperit foarte multe despre mine. Când Savannah College of Art and Design (SCAD) mi-a oferit o bursă integrală, am înţeles dimensiunea șansei care mi se oferea și am acceptat-o. Faptul că toţi acești oameni au crezut în mine înainte să mă fi cunoscut mi-a dat o încredere în munca mea pe care sper să nu o pierd niciodată.

3 motive pentru care e bine să studiezi în afară?Îmi place ideea de "afară", pentru că poate însemna atât de multe lucruri. Afară din locul tău, afară din orașul tău, afară din ţara ta, afară din tine. Toate sunt locuri bune de studiu. Am avut șansa de a trăi experienţa învăţământului universitar în afara României, și pot să îl recomand dintr-o mulţime de motive, astfel că încurajez pe oricine să descopere ce se află dincolo de familiaritate, dincolo de siguranţa lucrurilor pe care le cunoaște, dincolo de "normalitatea" în care a crescut. Cred că fiecare om ar trebui să aibă oportunitatea să cunoască și să se raporteze la o altă cultură, la un cu totul alt mediu și un alt sistem de valori. Toate aceste schimbări devin o oglindă în care sinele se caută și ajunge să se contureze din ce în ce mai clar. Iar aceasta se poate întâmpla oriunde, fie în afara orașului tău, a ţării tale, fie mai ales, "în afara ta".

Care a fost cel mai interesant curs pe care l-ai urmat la Savannah? și cea mai provocatoare temă?În anul al doilea, am urmat cursul de antropologie, care m-a schimbat enorm. Au fost 10 săptămâni în care am deschis cutia Pandorei de întrebări despre mine, despre cultura și despre contextul în care trăiam. Deși ceea ce am învăţat nu a avut în aparenţă

nicio legătură cu lumea designului, am învăţat și am înţeles cum antropologia este un strat al existenţei umane care atinge și influenţează absolut tot ceea ce facem, trăim și comunicăm. La fel ca designul grafic sau comunicarea vizuală. De aceea îmi propun să explorez mai departe aceste două domenii în lucrarea mea de master.

la ce lucrezi acum? Care iţi sunt planurile pentru anul acesta?Ziua lucrez la proiectele de la Ogilvy, care variază între print, digital și TV. Seara colaborez cu câţiva artiști newyorkezi pe care îi ajut să își prezinte munca într-un mod coerent, eficient și atrăgător. Vreau să mă implic din ce în ce mai mult în domeniul brandingului și PR-ului cultural, folosind tot ceea ce învăţ acum în publicitate pentru promovarea culturii, pentru a o face mai accesibilă și mai valoroasă publicului larg. Printre proiectele personale se află o carte-experiment despre înţelegerea distanţelor geografice, o colaborare cu o graficiană din Brooklyn pentru imprimarea pe letterpress a unor serii limitate de invitaţii pentru nuntă, precum și o contribuţie grafică la următorul număr DoR.

Cu cine ţi-ai dori să colaborezi pentru proiectele tale?Mi-ar plăcea să colaborez cu oricine își pune întrebări despre sine, despre lume și despre modul în care existăm și comunică(m). Mi-ar plăcea să colaborez în special cu Dan Perjovschi, Cristi Puiu și Mircea Cantor.

Cum se vede New York-ul după un an de relaţie?Dacă ar fi să descriu acest loc într-o propoziţie, aș spune că New York-ul îţi oferă enorm, dar îţi cere la fel de mult în schimb: efort fizic, perseverenţă, încredere în sine. Pentru a trăi bine într-un oraș ca New York-ul, ritmul tău trebuie să intre în rezonanţă cu cel al orașului și asta se poate întâmpla din prima zi în care ești aici sau poate să nu se întâmple niciodată. Uneori necesită timp, răbdare, deschidere. După aproape un an și jumătate de când locuiesc aici, sunt recunoscătoare acestui oraș care m-a primit și m-a învăţat, zi de zi, ritmurile proprii, care acum au devenit ritmurile mele.

Sunt foarte multe locuri în New York care îmi plac mult, însă câteva mă cheamă în mod special. Unul dintre ele este The High Line, un parc suspendat care este construit pe o cale ferată suspendată în partea de vest a Manhattanului. Însă un parc nu trebuie să fie suspendat ca să îmi placă: merg adeseori în Central Park în Manhattan sau Fort Greene Park în Brooklyn, foarte aproape de locuinţa mea.

01, 02 Royal Academy - UK 03 Ramona Todoca, Autoportret, 2007 04 Ramona Todoca, Autoportret, 2010 05 Ramona Todoca, Autoportret, 2011 06 Ramona Todoca, Autoportret, 2008 07 Ramona Todoca, Autoportret, 2009

05

07

06

082 — Numărul 07

Michele Bressan (32 de ani) a absolvit Universitatea de Arte Plastice din Bucure[ti, sec]ia Foto-video, [i studiile de master ale aceleia[i sec]ii. A expus lucr`ri de fotografie la Berlin, Praga, Paris [i Vene]ia, a fost artist rezident la Institutul Cultural Român din Paris [i a câ[tigat, printre altele, Premiul ESSL pentru România, în 2009. www.michelebressan.ro

Cum e școala românească de artă? Cum ai caracteriza generaţiile viitoare de artiști?Cred că se poate vorbi de o școală românească vizibilă doar într-o anumită direcţie. În România, conceptul de artă este încă asociat carului cu boi, pictura oferind un istoric și niște repere clare în acest sens. Artele noi, printre care se găsește și fotografia, cu practicanţii acesteia, abia încep să-și construiască o identitate. La noi, fotografia încă este privită ca o prestare de servicii, care poate avea și nuanţe artistice (orice ar putea însemna artistic, deoarece termenul este foarte generos și permisiv). În România dacă spui că ești fotograf, de cele mai multe ori ești întrebat cât ceri pentru o nuntă; sau cu ce agenţii publicitare colaborezi. O școală fotografică românească abia începe să se

contureze, fiind compusă din nume deja cunoscute plus altele noi. Cred că atât generaţiile viitoare, cât și cea actuală vor reuși să-și definească o identitate, un fel de manifest, și să-și rezerve un loc pe scena internaţională.

Care a fost cel mai interesant curs pe care l-ai avut la unArte? Cum funcţionează relaţiile student-tutore la noi? Ai avut vreun mentor printre cei care ţi-au fost profesori?Cursurile preferate erau cele de fotografie, fiind cele care m-au făcut să mă înscriu la Universitatea Naţională de Arte. Aceste cursuri mi-au oferit input-ul de informaţie de care aveam nevoie la vremea respectivă, reușind să-mi asigure o plajă de opţiuni. Relaţia cu profesorii a fost sinceră, din punctul meu de vedere, corectă. Îţi erau împărtășite cunoștinţe, puse la dispoziţie materiale, urmând ca tu să-ţi dai seama dacă acestea vor produce în tine o scânteie. Nu am avut niciodată un mentor, dar au existat persoanele pe care le-am respectat și apreciat și cu care am ajuns să și colaborez. În cadrul universităţii i-am cunoscut pe Nicu Ilfoveanu (care mi-a fost profesor) și pe Bogdan Gîrbovan, cu care am rămas bun prieten.

Care e mecanismul burselor ICR? Cât durează întregul proces de selecţie, instalare, dezvoltare proiect? Mecanismul este simplu, transparent. Există open-call-uri publice, lansate pe site-urile ICR, la care orice cetăţean român poate aplica. Acestea sunt numite în mod generic "rezidenţe de creaţie", în care se presupune că participantul se va folosi de timpul rezidenţei pentru a elabora un proiect, nou sau deja existent. Procesul de selecţie (de la lansarea concursului până la aflarea rezultatelor) durează câteva luni, instalarea și dezvoltarea proiectului depind de proiect și de tipul rezidenţei.

TipS & TRickSPentru tinerii artiștiFundaţia Erste oferă în fiecare an burse pentru artiști și curatori, pentru a participa la un curs la alegere oferit de International Summer Academy of Fine Arts din Salzburg, Austria. Această Academie de vară strânge în fiecare an în jur de 300 de studenţi din peste 40 de ţări, care participă la un număr de 20 de cursuri și lucrează împreună la proiecte de artă, pentru a lărgi varietatea productivităţii artistice. Bursele acoperă costuri de masă, cazare, deplasare, plus taxa de curs, valoarea totală fiind cuprinsă între 1.300 și 1.600 de euro, în funcţie de durata cursului ales.www.erstestiftung.org/topics/contemporary-visual-arts

Pentru cei care vor să studieze management culturalLa Centrul de Pregătire Profesională în Cultură există workshopuri pentru diverse domenii: management și marketing cultural, arte, patrimoniu cultural, muzeologie. Toate cursurile sunt de specializare și oferă un certificat profesional. Cursul este organizat în două module, cuprinde o evaluare intermediară și o evaluare finală, iar absolvenţii primesc atestatul de manager cultural. Cursul de manager cultural se desfășoară în două module și acumulează 80 de ore de politici publice în cultură,

patrimoniu cultural, muzeologie, artele spectacolului, drept de autor și marketingul serviciilor și produselor culturale, iar taxa este de 2.000 lei/modul.www.cppc.ro/files/formare

Pentru cei pentru care cred în "less is more"De multe ori presupunem că a studia ceva înseamnă obţinerea unei diplome după trei sau patru ani. Însă există o grămadă de specializări, școli de vară și programe de scurtă durată care reduc mult timpul alocat studiului. Pe shortcoursesportal.eu poţi să cauţi după domeniu, după ţară, după limba de predare sau după alternativele de învăţare (face to face, self study, online education) și să alegi programul cel mai potrivit.

Mohamed, muntele și InternetulSă ne aducem aminte cum era la meditaţii și cum ieșeam în oraș cu banii de pregătire la franceză. Acum avem posibilitatea să facem meditaţii după cum vrem noi, nu după cum ne dictează părinţii, căci avem la dispoziţie cursuri și seminarii online de la MIT, Stanford, Berkeley, Harvard și de alte universităţi din Ivy League, ţinute de profesori de marcă, înregistrate și puse pe diverse site-uri ca să ajungă la internauţii de pretutindeni. Cursurile video sunt de cele mai multe ori povestite într-o engleză de bază, ușor de priceput, cu destul umor și umanitate ca să fie o vizionare plăcută. Pentru o colecţie de peste 1.500 de astfel de

Ţi-ai păstrat contactele pe care le-ai făcut la Paris? Colaborezi cu cineva, ai avut proiecte comune cu artiști de pe-acolo?Cele trei luni petrecute acolo au fost departe de o frenezie artistică de colaborare. Au însemnat mai degrabă o perioadă de repaus, în care m-am detașat de esteticul românesc, adică subiectul imaginilor mele. În trei luni nu am fotografiat aproape deloc, în schimb mă plimbam foarte mult, cam 6-7 ore zilnic, fără o ţintă anume. În fiecare zi mă minunam de cum am ajuns eu la Paris graţie fotografiilor mele și în fiecare zi îmi doream să mă întorc în România, ca să pot lucra. Acolo mi-am dat seama că munca mea este direct conectată cu România. Am păstrat câteva contacte, dar nu din lumea artei.

Care este proiectul la care ai lucrat cu cea mai mare plăcere? De fiecare dată când încep un proiect, am senzaţia că îmi este cel mai drag. Asta se întâmplă deoarece începerea unui proiect are adesea în spate o arhivă de idei și materiale adunate, iar demararea acestuia devine un fel de defulare, ușurare. În acest sens aș putea spune că în perioada aceasta lucrez cu plăcere la seria "Postcards from Home", acesta fiind ultimul meu proiect, care a fost expus la sfârșitul lunii septembrie la Viena, în cadrul festivalului ViennaFair. Pe viitor voi consolida acest proiect, cu speranţa ca în 2013 să-l expun și în România, în cadrul unei expoziţii personale.

Trei cărţi care nu trebuie să lipsească din biblioteca unui fotograf?Roland Barthes - "Camera Luminoasă", Daido Moriyama - "Memories of a Dog", Antoine de Saint Exupéry - "Micul Prinţ".

cursuri ţinute de profesori din MIT, Stanford, Berkeley, Harvard, Princeton și Yale, intră pe academicearth.org. Site-ul e un fel de Hulu educaţional, video-urile sunt grupate pe materii pentru a fi ușor de găsit, iar utilizatorii pot chiar să pună note cursurilor în sine. Astfel poţi să găsești materiale care deja au fost vizionate și lăudate de alţi utilizatori. În categoria art&design sunt peste 20 de cursuri care acoperă teme de la introducere în grafică până la istoria caricaturii.

Youtube, cel mai mare site de conţinut video din lume, nu neglijează nici el latura educaţională, deși mulţi oameni când se gândesc la Youtube probabil se gândesc la cum e mai bine să o arzi pe net. Youtube Edu este o colecţie de videoclipuri educaţionale care, spre deosebire de Academic Earth, au mărimi și obiective variabile. Universităţile și posturile TV pentru studenţi care participă au câte un canal unde pot să uploadeze orice fel de conţinut doresc: cursuri, reportaje, interviuri, experimente, clipuri de prezentare.

Videolectures.net este un alt site educaţional din lista noastră. E vorba de un site european, de data asta, dezvoltat în Slovenia, al cărui scop este să furnizeze conţinut video știinţific și educaţional de calitate. Furnizorii sunt instituţii știinţifice, cercetători de marcă, organizatori de workshopuri, seminarii și conferinţe. În categoria "Visual arts" sunt 31 de cursuri în engleză, despre ilustraţie, grafică, curatorie și management cultural.

Numărul 07 — 083

ANTRENAMENTE DE IMAGINAŢIE

Pentru că ni s-a făcut poftă de învăţătură și pentru că ne-am propus ba să ne apucăm de pian, ba să ne luăm acuarele și pensule, ba să plecăm prin oraș cu aparatele foto la gât, punem punct incursiunilor școlărești cu o selecţie de povești desenate în fel și chip care strigă la unison: "Să faci o școală de artă e cool".

Am căutat prin arhivele advertisingului să vedem ce i-a motivat pe alţii să înveţe să fie artiști și am găsit cinci campanii desfășurate în ultimii ani pentru universităţi de artă de peste tot din lume. Fie că prezintă plaja de oportunităţi pe care o școală de artă o oferă, fie că promovează gândirea creativă și libertatea de manifestare, campaniile încurajează imaginaţia, producţia de nou, pasiunea și curiozitatea.

01, 02, 03 vilnius College of Design , lituania The world Advertising Agency: AD McCann

Erickson Vilnius Art Director - Ignas Kozlovas Copywriter - Kotryna Sokolovaitė llustrators - Ignas Kozlovas, Džiugas

Valančauskas) Designer - Ignas Kozlovas reative Directors - Simonas Tarvydas,

Jonas Valatkevičius

04, 05, 06 MASP Art School, Brazilia Dissected Advertising Agency: DDB, Sao Paolo Creative Directors: Sergio Valente,

Marco Versolato, Wilson Mateos, Luciano Lincoln

Art Director: Leonardo Rotundo Copywriter: Fred Sekkel Illustrators: Marcos Falcão, 6B Estúdio Photographer: Ricardo Barcellos Account Supervisors: Mônica de

Carvalho, Andrei Croisfelt, Daniel Malavazzi, Adriana Barreto

07, 08 Panamericana School of Art and Design, Brazilia

How far does your creativity go? Advertising Agency: AlmapBBDO Art Director - Andre Gola Copywriter - Andre Godoi Creative Directors - Dulcidio Caldeira

and Luiz Sanches

09 Panamericana School of Art and Design, Brazilia

Coincidences - Yes, there is still time! Advertising Agency: Almap BBDO Chief Creative Officer: Marcello Serpa Executive Creative Director: Marcello

Serpa Creative Director: Luiz Sanches Art Director: Andre Gola Copywriter: Pernil Advertiser's Supervisor: Isabela Filippi Account Supervisor: Enrique Lipizyc

10, 11 College for Creative Studies, Detroit, SuA

Talk to your kids about art school Advertising Agency: Team Detroit Chief Creative Officer: Toby Barlow Creative Director: Gary Pascoe Art Director: Vic Quattrin Junior Art Directors: Michael Eugene

Burdick, Brandi Keeler Copywriter: Joel Wescott Account executives: Tim Galvin and

Ashley Budchuck

01

04

07

10

09

08

11

05 06

02 03

084 — Numărul 07

OrElE DE MOD~o carieră în modă se construiește precum o haină: dacă vrei ca rezultatul să fie unul spectaculos, trebuie să investești într-un material bun, să construiești un tipar precis, să ai răbdare să finisezi manual o broderie fină, să pui pasiune și să faci sacrificii. Până când rochia va primi rolul principal într-o vitrină celebră sau până când va fi aplaudată pe scena unui festival de design, ea trebuie să treacă testul calităţii și al relevanţei și asta într-o industrie în care toată lumea își dorește să fie prezentă. Pentru ca rezultatul carierei tale să fie unul sigur, trebuie să înţelegi ce investiţii și sacrificii presupune asta, să cauţi cursuri, mentori și inspiraţie peste tot. Îţi prezentăm aici o colecţie de informaţii, oameni pasionaţi și școli care te pot ajuta șă îţi croiești o carieră de succes.

Colegiul de la Londra se poate lăuda cu nenumărate cursuri și mastere specializate în Fashion Design, istoria și cultura modei, jurnalism de modă, fotografie de modă sau Retail. Costul unui curs full time de doi ani variază aici între 4.500 și 9.000 de lire sterline pe an. Dacă ești pasionat de modă și dispus să faci sacrificii pentru o pregătire temeinică în domeniu, ar trebui să faci o vizită site-ului www.fashion.arts.ac.uk și să te întrebi care dintre cele zeci (dacă nu chiar sute) de specializări ţi se potrivește cel mai bine. Este un exerciţiu util și pentru cei care sunt doar curioși să afle cât de dezvoltată este această industrie și la ce nivel de specializare s-a ajuns cu studiile în acest domeniu. Tot aici vei găsi o sumedenie de cursuri scurte, acestea durează de la 5 până la 8 săptămâni, costă în jur de 400 de lire sterline și se adresează atât începătorilor, cât și profesioniștilor în domeniu, care vor să se specializeze. Printre cursurile care ne-au făcut cu ochiul: cel de tipare, design-ul de costum, ilustraţiile în modă, perspectivă culturală asupra modei contemporane, Fashion Buying sau Merchandising. Poţi căuta aici și cursuri online sau seminarii de o zi.

Iar dacă te-ai hotărât să studiezi în capitala Marii Britanii, este bine să știi că peste 40% dintre studenţii care vin

Institutul de modă de la Paris are un program intensiv de o lună, care se traduce în: 174 de ore de muncă, dintre care 28 de ore de workshopuri, 36 de ore de marketing/merchandising, 12 ore de prelegeri, 12 ore de Istoria Artei, 24 de ore de Fashion Illustration, 54 de ore de design și perioada de viaţ a unui produs și 8 de franceză. Toate cursurile se predau în engleză, iar printre tutori s-au numărat până acum: Karl Lagerfeld, Hubert de Givenchy, Sonya Rykiel, Yohji Yamamoto, Stella McCartney, Issey Miyake, Kenzo. Impresionant, știm! Cursurile au loc de regulă în lunile iunie și septembrie. Costurile sunt de 6.270 de dolari, acestea incluzând seminariile, activităţile culturale, cazare în campus, excursii pe teren sau intrarea la diverse muzee și expoziţii. Și deși costurile sunt destul de mari, programul este celebru și pentru oportunităţile pe care le ai de a cunoaște importanţi specialiști în domeniu. www.parisfashion.org

Dinu Bodiciu a absolvit recent masterul de la Londra [i a reu[it deja s` atrag` aten]ia întregii industrii [i chiar [i pe a lui Lady Gaga, care a purtat una dintre crea] iile sale în emisiunea lui Jay Leno. Chiar [i prestigiosul muzeu V&A s-a ar`tat interesat de crea]iile designerului român [i a f`cut o expozi]ie cu acestea.

Dinu ne-a povestit despre cum a reușit să intre în lumea mare a modei, dar și despre ce importanţă a avut masterul de la London College of Fashion în această ecuaţie.

Cum a început povestea ta cu designul? Ţi-aduci aminte de un moment în care ţi-ai zis: "Asta e ce vreau să fac cu viaţa mea"?Cred că povestea a început demult, dar a avut o pauză destul de lungă până să fie continuată. Îmi amintesc primul show de modă văzut la televizor: era în 1990, imediat după revoluţie, aveam 9 ani. Mi-a plăcut așa de mult încât a doua

o lUNĂ îN cApiTAlA modEi

loNdoN collEgE of fAShioN

la acest colegiu sunt din alte ţări, așa că mix-ul cultural te va ajuta, probabil, să te adaptezi mult mai ușor. Universitatea oferă și burse, dar criteriile și sumele pentru următorul an de studii nu au fost încă afișate.

Numărul 07 — 085

zi deja desenasem o colecţie întreagă. Am tot continuat să desenez, dar nu am luat-o (moda) niciodată în serios. Așa că după ani, timp în care am absolvit alte facultăţi, mi-a revenit oarecum dorinţa de a continua acea patimă a copilăriei, moment în care am aplicat la London College of Fashion.

Care a fost cel mai interesant curs pe care l-ai făcut la london College of Fashion? și cea mai provocatoare temă? La London College of Fashion am urmat un master pe Fashion Design and Technology, alegerea fiind direcţionată mult de partea practică a cursului. Programul era structurat destul de diferit faţă de cum mi-am închipuit eu, studiul individual în ateliere ocupând 98% din tot orarul. Am beneficiat însă de un curs de croitorie, iar segmentul meu preferat a fost realizarea unui corset. Tot de-a lungul acestor sesiuni am devenit conștient de importanţa materialelor ce nu se văd în constituţia unui sacou, dar fără de care el nu se susţine, alături de toate aceste detalii tehnice care te ajută să "construiești" haina așa cum vrei tu.

Cum funcţionează relaţiile student-tutore? Ai avut vreun mentor dintre profesorii din uK?În afara acestor ședinţe de croitorie, întâlnirea cu profesorul coordonator al programului se făcea atât în grup (prezentări în faţa tuturor colegilor din an, însoţite de comentarii și opinii - în partea de început a programului - moment în care începe să se contureze conceptul ce dă naștere colecţiei de absolvire), cât și individual (mai des către sfârșitul programului, pentru retușarea și închegarea cât mai bună a colecţiei de final).

Ţi-ai păstrat contactele pe care le-ai făcut la școală? Am rămas apropiat cu o parte din colegi, cei care au rămas în Londra unii chiar au ateliere în aceeași clădire cu mine, ceea ce ușurează comunicarea și mai mult. Cred foarte mult în discuţii deschise cu ei despre proiecte, criticile fiind foarte constructive.

Colaborezi cu cineva din londra, ai avut proiecte comune cu artiști de acolo? Pe timpul cursurilor, există oportunităţi de internshipuri sau tutorate în ateliere/studiouri?De-a lungul școlii am colaborat cu Procter & Gamble pentru un proiect de cercetare intitulat "The scent of an Image", iar mai târziu cu brandul turcesc Tween. După absolvire, am lucrat o perioadă la Roland Mouret, dar momentan îmi concentrez toată energia pe dezvoltarea propriului brand. Londra este locul perfect pentru a face un internship, fiind orașul cu cei mai mulţi tineri designeri, dar și cu o sumedenie de ateliere ale unor branduri consacrate. Singura problemă este să ai timpul și disponibilitatea să lucrezi gratis, deoarece (trebuie menţionat) asta este politica...

Care este proiectul la care ai lucrat cu cea mai mare plăcere? Sincer, fiecare proiect mă face să lucrez

cu aceeași plăcere și cu pasiune. Toate îmi sunt la fel de dragi și mă umplu de energie când lucrez. Deja am avut o colaborare cu un tânăr designer, Alexander Lewis (fost E. Tautz), pentru care am realizat câteva vizoare ca accesorii pentru noua lui colecţie-Resort.

Cu cine ţi-ai dori o colaborare? Care sunt artiștii tăi preferaţi all time?Despre vise... aș vrea să colaborez cu Bjork, Tim Burton, Ridley Scott sau Cirque du Soleil. În același timp mă atrag și anumiţi artiști / regizori cum ar fi: Matthew Barney, Quay Brothers, Rebecca Horn.

la ce lucrezi acum? Care îţi sunt planurile pentru anul ăsta?Momentan lucrez la o colecţie de accesorii (pălării) pe care îmi doresc să o lansez în primăvara lui 2013. Va cuprinde trei segmente: couture, main-line și diffusion line, cu care ţintesc să leg câteva colaborări cu anumite boutique-uri din Europa și State și eventuale colaborări cu unele case de modă.

Top 3 universităţi de artă din lume? 1. London College of Fashion - este singurul colegiu dedicat modei în totalitate;2. Goldsmiths - pentru modul în care lucrează cu studenţii;3. Royal College of Arts - pentru modul în care pune laolaltă studenţii și industria de specialitate.

Trei cărţi care nu trebuie să lipsească din biblioteca unui designer?1. Codul Pantone - "biblia spectrului vizual";2. Atlase și enciclopedii, cărţi de psihanaliză și de anatomie - nu pot alege doar una, e nevoie de mai multe;3. "Parfumul" de P. Suskind, pentru că te face să vrei să înţelegi și să îţi conturezi vizual mirosurile - ceva aproape imposibil, dar "challenging" pentru un designer, nu? Fo

to: C

oD

Ru

Ţ N

EGu

Ţ, C

hR

ISTo

PhER

AG

IuS

Bu

RK

E

086 — Numărul 07

Un nou concept de educaţie în industria de fashion din România, artcademy, este un program oferit de CODECS în colaborare cu MOD’SPÉ Paris, structurat pe două etape - Fundamentals of Fashion (primul nivel) și Fashion Marketing and Design (al doilea nivel). Fiecare curs se desfășoară pe durata unui an academic și se finalizează cu câte o săptămână de studii și practică la Paris. Costurile cursurilor se ridică la 5.000 de euro pe an. Programa artcademy cuprinde materii precum Consumer Behaviour, Sourcing of Fashion Products, International Trade, E-marketing Strategies and E-business, Fashion / Brand Communication, Financial Management, Customer Relationship Management. Am stat de vorbă cu Radu Dan Mihăescu, director general CODECS, pentru a afla mai multe despre acest proiect și despre ce rezultate a avut până acum.

Designerul Adrian Oianu a iniţiat și susţine trei tipuri de cursuri de design vestimentar, care se adresează atât începătorilor, cât și celor puţin mai experimentaţi și au o puternică componentă practică. „Design vestimentar contemporan valoros. Istoria artei și a modei" este un curs de trei luni care se adresează unui public destul de larg, fiind o introducere în universul modei. Cu seminarii despre istoria artei și a modei, cursul se dorește un pachet de informaţii ce vor ajuta la dezvoltarea deprinderilor de evaluare corectă a unei piese vestimentare. Cursul se desfășoară la Centrul de Design (zona Ștefan cel Mare) și costă aproximativ 600 de euro. „Style of Fashion Abroad" este un curs interactiv și aplicat, o călătorie de o săptămână la Paris, unde se vizitează cele mai importante muzee și expoziţii în domeniu, sediile sau concept-store-urile

Cum o să fie anul academic 2012-2013 la Artcademy? Ce pregătiţi?Anul academic 2012-2013 va fi puţin diferit faţă de anul trecut, ca structură. Cursurile vor începe în luna noiembrie, iar perioada de înscrieri a fost prelungită până pe 30 octombrie 2012. Programul cuprinde două specializări - Fundamentals of Fashion și Fashion Marketing and Design - și îmbină pe parcursul unui an academic studiul clasic (cinci Școli Rezidenţiale – alcătuite fiecare din două module de câte trei zile, patru în România și una la Paris; două tutoriale organizate sâmbăta; o Școală Rezidenţială pe Valea Prahovei cu durata de două zile) cu studiu individual în sistem open-learning. O altă noutate a acestui an este faptul că, pentru această serie, artcademy va rambursa integral taxa de înscriere primilor trei absolvenţi cu cele mai bune rezultate, la terminarea cursurilor. Taxa de înscriere pentru un an academic la artcademy este de 5.000 de euro (plus TVA) pe an, dar, de anul acesta, cei interesaţi se pot înscrie doar la anumite cursuri, fără a fi nevoiţi să urmeze întreg programul școlii. Pentru trei zile, ei vor împărtăși experienţa cursanţilor programului artcademy - participarea la cursuri susţinute de lectorii MOD’SPÉ Paris, acces la materialele de studiu, posibilitatea de a se implica în activităţi practice și analizarea unor studii de caz. Participarea la un curs cu durata de trei zile costă 290 de euro (plus TVA), iar persoanele care se înscriu la trei cursuri primesc bonus participarea gratuită la un al patrulea curs, la alegere.

Caţi oameni au urmat cursurile până acum și cu ce rezultate?Programul a fost înfiinţat anul trecut și a avut prima serie de absolvenţi în această vară. Primul an, cel

de pionierat, a numărat 14 cursanţi, proveniţi din medii diferite, cu studii și meserii diverse: studenţi la facultatea de design, antreprenori din industria textilă, oameni de marketing din diverse companii din zona de fashion, persoane interesate de domeniul modei care au dorit să-și aprofundeze cunoștinţele într-un mediu profesionist. Programul artcademy pune accentul pe componenta de business din fashion. Și asta pentru că moda reprezintă mai mult decât catwalk, vedete, artificii. Vorbim de o întreagă echipă care împinge un brand înainte. Vorbim de oameni de marketing, de oameni care se ocupă de visual merchandising, de specialiști de produs, de buyeri profesioniști, de manageri de produs, oameni care lucrează zi de zi alături de echipele de creaţie pentru a asigura succesul unui brand. Iar industria modei din România are nevoie de astfel de oameni.

Al cui este conceptul acestei școli și ce înseamnă ea pentru industria de fashion din România? Programul este adaptat pentru piaţa din România, dar urmează modelul MOD’SPÉ Paris – institut fondat în 1993 de către Federaţia Franceză de Prêt-à-Porter Feminin. Lectorii artcademy sunt lectorii MOD'SPÉ Paris, care vin în România pentru a susţine cursurile școlii. Cei mai mulţi dintre ei sunt practicieni, profesioniști cu ani de experienţă în fashion la nivel internaţional în companii precum Kenzo, Chanel, Balmain, Levi’s, Galeries Lafayette, Etam, Celio, Nina Ricci, GAP etc. Materia este structurată astfel încât să poată oferi o aplicabilitate imediată a subiectelor studiate, prin studii de caz și prin interacţiunea cu lectorii MOD’SPÉ Paris. Astfel că, pentru a urma programul artcademy, sunt necesare cunoștinţe de nivel mediu de engleză și multă pasiune. Misiunea declarată artcademy este aceea de a produce valoare adăugată și de a ajuta brandurile românești să devină rentabile și performante. Există exemple pozitive românești în acest sens, dar ele trebuie să devină majoritatea.

ARTcAdEmy

cURSURilE mARcA AdRiAN oiANU

Foto

: DA

NA

Ro

Go

z

raDu Dan MiHăeScu Director general CODECS

Numărul 07 — 087

Adrian oianu – Designer

Cum te-ai hotărât să iniţiezi această școală?De când am fost la studii în America, mi-am dat seama că România are mare nevoie de o școală în domeniul nostru. În Statele Unite am studiat la două școli, la un colegiu public, unde am reușit să intru cu o bursă, iar apoi am fost la celebrul colegiu Parson and Otis (actualul Parsons, the new school for design), probabil una dintre cele mai cunoscute școli de design din America. Când am ajuns acolo eram deja un adult, aveam altă perspectivă asupra lucrurilor, îmi doream să profit cât mai mult de orice erau ei dispuși să mă înveţe și eram pregătit să muncesc pe măsură. Acolo mi-am dat seama cum ar trebui să fie o școală. Nu este o filosofie, dar trebuie să ai o programă bine gândită, manuale bune, ateliere multe și profesori pe măsură, oameni din industrie care te pot învăţa și practică. La noi meseria asta este încă tratată după ureche, ceea ce duce la victimizarea designului, tinerii designeri încearcă, dar la 30 de ani ajung să înjure sistemul și să se reprofileze, și asta pentru că la noi școala de design este această Cenușăreasă, fiica vitregă a unei universităţi de renume, fie că este vorba de Facultatea de Artă, fie de Facultatea de Arhitectură. O altă problemă este că în România nu prea există profesori care să vină din industrie, majoritatea sunt de la arte plastice sau de la secţia de sculptură, iar asta înseamnă deja un handicap. În State aveam, ca profesori, profesioniști de renume, iar asta îţi permitea să faci practică pe lângă ei, să înţelegi cum funcţionează industria, să ai o gândire integrată. Totul era conectat, atât de conectat încât când terminai școala ţi se garanta un post, cu un salariu de cel puţin 70.000 de dolari pe an. Dar se și muncește foarte mult, trebuie să fii înfometat, mai ales dacă îţi dorești o bursă, trebuie să te zbaţi și să fii dispus să faci sacrificii. Parsons este și școala pe care a urmat-o Marc Jacobs, este o școală-fenomen în America și odată întors de acolo mi-am dat seama că ne trebuie și nouă o

școală de design, așa am ajuns să iniţiez aceste cursuri.

Ce visezi pentru aceste cursuri?Visul meu era și este să ajungem și noi să avem o școală de design. Punct. Nu numai fashion, ci și design industrial, de interior, design grafic. Principiile de bază pentru toate aceste discipline sunt, în fond, aceleași: ai nevoie de multă tehnică, de și mai multă disciplină, precizie, calcule. Este greu, nu este doar un stil de viaţă boem, cu schiţe colorate și prezentări spectaculoase. Este adevărat că nu școala definește talentul, dar cu siguranţă îl ajută. Eu cred că pe pieţele dezvoltate de afară diferenţa este făcută de cantitatea de muncă, toţi au școli de renume și toţi au talent, este o competiţie acerbă, greu de imaginat la noi, unde văd și tineri designeri care nu pricep ce rol au pregătirea tehnică și școala în această meserie. Eu m-am întors acum șapte ani și am visat atunci să las în urma mea o școală. Acum 3-4 ani am început să facem aceste cursuri, în care am încercat să integrez cât mai multe lucruri învăţate afară și am evitat orice sistem de colaborare sau asemănare cu sistemul de învăţământ public.

Povestește-mi puţin despre cursurile pe care le faci.Am trei tipuri de cursuri. Cel de șase luni este un proiect mai nou, dar foarte drag mie, l-am gândit ca pe o "școală de criză", am încercat să sintetizez în el foarte multe informaţii, dar și practică. M-am gândit: care sunt cele mai importante, capitale, subiecte pe care trebuie să le abordăm? Și am hotărât că este esenţial un curs de tipare, aparent toată lumea știe să facă tipare, dar adevărul este că un designer trebuie să stăpânească acest instrument, această unealtă de creaţie, iar pentru asta este nevoie de practică și de muncă. A doua componentă a cursului este o premieră în România: drapajul, o tehnică elementară pentru designer, presupune aranjarea unui mulaj pe o formă special creată pentru asta, un model de manechin. Practic, arunci un material special, cu anumite proprietăţi, pe un manechin, iar cu ajutorul acelor construiești o haină 3D. Din acest mulaj poţi ulterior să scoţi tipar pe hârtie.

Cât de important este să ai o pregătire artistică de bază pentru acest curs? Trebuie să fiu în stare să desenez bine?Este important să ai cultură generală și noţiuni despre istoria modei și a artei, dar nu trebuie să știi

unor branduri celebre și, probabil cel mai important, diferite departamente de la Institutul de Modă de la Paris (IFM Paris). Costul acestei escapade culturale este de aproximativ 1.400 de euro, în preţ fiind incluse transportul și cazarea. Cursul "Design vestimentar contemporan" este un curs practic de șase luni, care se adresează tinerilor designeri, dar și celor care vor să își dezvolte pasiunea în acest domeniu. Tematicile de studiu sunt: tipar, drapaj, siluetă, flat-sketch și storyboard. Aceste cursuri se concentrează pe partea tehnică, de execuţie a designului vestimentar. Clasele au loc de trei ori pe săptămână, după orele de muncă, iar programul costă 1.600 de euro. Am fost la Centrul de Design, unde se află și atelierul designerului, și am stat de vorbă cu Adrian despre școală, tehnici, experienţe de viaţă și despre școala de design din România și din SUA.

088 — Numărul 07

Mulţi sunt de părere că publicitatea nu se învaţă, ci "se fură", că dacă îţi dorești să fii relevant în această industrie trebuie să fii pregătit pentru un proces permanent de învăţare, să fii tot timpul "în temă" cu ce se întâmplă și să cunoști acei oameni de la care ai ce învăţa și care sunt în sine o sursă de inspiraţie continuă. și multe dintre aceste păreri par fondate, din moment ce, dacă ne uităm la cele mai de succes școli și cursuri în domeniu, toate par să aibă ceva comun la butonul descriere: profesorii sau tutorii sunt, în mare parte, profesioniști, practicanţi în domeniu. și pentru că publicitatea este o disciplină ce se află la intersecţia multor interese și pasiuni, am decis să aflăm mai multe despre ce înseamnă să te pregătești în acest domeniu, ce cursuri online, offline, de vară sau de iarnă există pentru tinerii sau mai puţin tinerii profesioniști și ce părere au studenţii despre cele mai cunoscute școli din lume care te pregătesc pentru această industrie.

AlTE CuRSuRI

Cursurile de Costum și Modă de la Fundaţia Calea victoriei. Acestea au preţuri între 30 de lei și 350 de lei. www.fundatiacaleavictoriei.ro

Curating Contemporary Design, un program în care înveţi ce presupune să fii curator de design în secolul XXI, dezvoltat de Design Museum London în parteneriat cu Universitatea Kensington. Cursurile durează un an (full time) sau doi, dacă decizi să urmezi cursurile part time (adică o zi pe săptămână). Costul programului este de 5.450 de lire sterline pentru studenţii din UE.

Cursurile online de la Academy of Art university. Poţi studia direct din faţa calculatorului: jurnalism de modă, tehnicii de randare, materiale și fibre, tehnici de coasere, costumul de film și multe altele. online.academyart.edu

Masterul de la Parsons New York-The New School of

să desenezi frumos. Facem aici și un curs de flat sketch, un desen tehnic de design vestimentar, pentru care te folosești de instrumente, se lucrează cu o matriţă. Nu ești aici să faci tablouri și nici să desenezi corpuri sau oameni, trebuie să desenezi haine. Și să le și faci. Este important să îţi antrenezi ochiul, să vezi simetrii, detalii, să poţi face modificări. De asemenea, o altă componentă a acestui program sunt tehnologiile de coasere, în-tr-un final trebuie să poţi să faci o haină. Nu trebuie să ai mașină de cusut ca să urmezi acest curs, dar eu le sugerez tuturor să își cumpere una, pentru a exersa și iar exersa.

Cine participă la aceste cursuri?Am de la liceeni în ani terminali (trebuie să ai minimum 17 ani, ca să poţi urma acest program) la studenţi la design, la tineri designeri care au deja un atelier și până la doctori sau avocaţi care se gândesc să facă o schimbare în carieră.

Poţi să te consideri designer dacă ai absolvit cursul ăsta?Nu, cursul nu te face designer, dar te ajută să înţelegi ce presupune asta, ce ar trebui să faci pentru asta și ce trebuie să știi. Școala nu te face designer. Ca să devii un designer relaxat ai nevoie

de minimum zece ani de experienţă, umerii se relaxează târziu în universul ăsta.

Cum este cu săptămâna la Paris?Este un curs mai relaxat, care te ajută să înţelegi că pentru meseria asta trebuie să ai cultură artistică. Încerc prin acest curs să le ilustrez cum arată industria de fapt. Este important să vezi muzee, expoziţii, să vizitezi concept-store-uri și să tragi cu ochiul la industria asta.

Ce ai recomanda începătorilor?Cred că este foarte important să faci școală, indiferent că vorbim de cursuri la Londra, Paris,

Design. Este destul de scump, costurile pot ajunge până la 40.000 de dolari pe an, dar este recunoscut ca unul dintre cele mai bune programe postuniversitare din SUA pe fashion design. www.newschool.edu/parsons

Mode à Paris - École Couture Parisienne este considerată cea mai bună școală de modă de la Paris (iar unii spun că ar fi cea mai bună din lume). Mai multe despre cursurile de aici găsiţi pe www.ecole-couture-parisienne.com.

Cursul de un an, de intoducere în fashion design, de la Polimoda Florenţa - costă 6.000 de euro. Recent, universitatea a lansat un nou master ce merită urmărit: Fashion Communication; prima ediţie începe în ianuarie 2013. Cursurile de vară de aici sunt și ele foarte bine structurate, durează aproximativ o lună și costă în jur de 2.000 de euro. www.polimoda.com

Florenţa sau oriunde altundeva, este important să te hotărăști ce vrei să studiezi și să depui eforturi în acest sens. Ca alternativă există și cursul meu, care îţi oferă o bază solidă. Trebuie să cauţi internship-uri, să fii dispus să faci practică fără bani, trebuie să muncești foarte mult, să faci voluntariat până mori de foame, dar să ai de la cine să înveţi. Mai târziu abia te poţi gândi la ateliere și magazin pe Victoriei și chiar și când ajungi la nivelul ăla, tot trebuie să fii eficient, trebuie să începi cu un atelier mic, cu oameni puţini, dar profesioniști, să te informezi tot timpul și să fii realist, dar astea deja nu mai sunt sfaturi pentru începători.

p

Miami Ad School este una dintre școlile de creaţie celebre. Declarată "School of the Year" de către Art Directors Club, studenţii Miami Ad School ocupă primul loc în competiţii ca D&AD Student Awards, Clios, One Show sau Andy’s. Profesorii școlii sunt profesioniști de renume din întreaga lume, iar cursurile durează doi ani, fiecare an având patru semestre.

Sediile școlii sunt în Berlin, Buenos Aires, Hamburg, Istanbul, Madrid, Mexico City,

miAmi Ad School, whERE ThE REAl woRld iS yoUR clASSRoom

Miami, Minneapolis, New York, San Francisco, Sao Paulo și Sydney, iar în al doilea an poţi opta să urmezi cursurile în alt oraș decât cel ales iniţial. Este chiar încurajat acest lucru, deoarece se consideră că te expui unei noi culturi, altor tutori, iar asta te ajută să îţi schimbi perspectiva și să te dezvolţi. Cursurile sunt structurate, de regulă, în patru mari categorii: Art Director, Copywriting, Digital Design și Account Planning, dar acestea diferă de la o școală la alta. Admiterea constă de regulă în rezolvarea unui brief, prezentarea portofoliului și scrisori de recomandare. Testele pentru fiecare secţiune se găsesc pe site-ul oficial al Școlii: www.miamiadschool.com. Ca să urmezi cursurile școlii trebuie să plătești între 20.000 și 35.000 de euro pentru cei doi ani (în funcţie de oraș).

Numărul 07 — 089

Școala de la Berlin se adresează liderilor din industriile creative din întreaga lume, iar cursurile și programele pe care le dezvoltă au fost gândite astfel încât să corespundă programelor aglomerate pe care aceștia le au. A fost fondată în 2006 de către un grup de manageri din industriile creative, care au simţit nevoia unei școli de leadership care să

bERliN School of cREATiVE lEAdERShip

Am stat de vorb` cu Alex Petrache (25 de ani), care urmeaz` cursurile Miami Ad School la Hamburg, pentru a afla cum este cu brainstormingurile, câte ore doarme pe noapte [i ce a[tept`ri are el de la aceast` [coal`.

Cum a fost cu admiterea? Eu m-am cam stresat cu admiterea – mi-am făcut o revistă întreagă, pentru care am lucrat două luni bune. Le-a plăcut. Dar a fost și un tip care a terminat dreptul și nu știa ce înseamnă "copywriter" și a intrat și el. Dar sistemul e bine gândit, îţi schimbi mereu partenerul de echipă și te confrunţi mereu cu alte obstacole, pe care înveţi să le depășești. Nu știu cât este de greu să intri, tocmai pentru că am văzut tot felul de oameni pe aici, dar cu siguranţă e foarte bine să le arăţi ce poţi.

Cum este acolo?Primul lucru care ţi se zice în prima zi de școală este "It’s what you make of it". Nu ar trebui nimeni să se aștepte să găsească aici vreo poţiune magică pe care s-o bei și să te facă extraordinar de creativ sau că o să te împingă profesorii de la spate să lucrezi. Înveţi o groază de tehnici, dar trebuie să vii și tu cu mult bagaj și ambiţie. Sunt oameni aici care tocmai au ieșit din liceu și li se pare ca e în regulă să facă un layout împrăștiat cu trei headline-uri scrise cu Comic Sans, dar în cealaltă tabără sunt cei foarte buni, cu experienţă prin agenţii și megaimplicaţi în proiecte. Și mereu vrei să faci parte din gașca lor. Dar pentru asta este nevoie de multă muncă, câteodată te întrebi dacă merită să nu ai viaţă, dar satisfacţia de la sfârșit, când prinzi un shortlist la Future Lions sau când vine James Hilton de la AKQA din Londra și îţi laudă portofoliul, se dovedește că merită.

Cine ar trebui să facă Miami Ad School?Cine vrea să lucreze neapărat în domeniul ăsta, cine este dispus să muncească foarte mult pentru asta și are suportul financiar necesar (școala este scumpă și nu există burse). Dacă vrei să profiţi doar de Quarters Away (când pleci prin lume

să faci niște internshipuri) și crezi că e un party-school pentru că începe cu "Miami", mai bine nu.

Ai parte de surprize la Miami Ad School?Nu prea sunt surprize – lucrezi încontinuu. Nu e timp de ele. La început ești puţin surprins când un CD îţi aruncă ideea pe jos și o calcă în picioare și îţi spune că este proastă. Și te pune să o refaci până e mulţumit. Iar când întârzii cinci minute, primești 50 de campanii integrate pe săptămâna viitoare. Scuze, de fapt ai tot felul de surprize. Tot timpul.

Povestește-mi despre tutori...Majoritatea sunt directori de creaţie din Germania, de la Jung von Matt, în special. Avem și un rus pentru Typography de la Saatchi Moscova, pe care îl plac românii foarte tare. E simpatic. Iar la guest speechuri și workshopuri vin tot felul de profesioniști, de prin toată lumea.

Care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat acolo? Că nu le știu pe toate, dar le scriu bine.

Spune-mi care este sistemul prin care primiţi brief-uri reale de la clienţi reali?Pentru că școala are o imagine bună, vin brief-uri de la sine. Acum am prezentat pentru McDonald’s Germania și e a treia oară când vin la școala asta pentru idei, pe lângă ce primesc de la agenţia lor. Și a fost un brief foarte greu.

Cum sunt structurate cursurile?Pe patru trimestre, iar la sfârșitul fiecăruia strângi toate ideile pe care ai lucrat în primele două luni și le execuţi. Și pentru că este incredibil de multă muncă, se întâmplă des să stai până dimineaţa sau chiar să dormi pe bean bag-urile oferite de staff. Dar este și distracţie, în plus cunoști o grămadă de oameni faini, ăsta fiind și unul dintre motivele principale pentru care școala asta rămâne un etalon - contactele pe care ţi le faci aici.

ridice standardele în domeniul creativ.Principalul program este MBA-ul

în Creative Leadership, un program part time, care include cinci module a câte două săptămâni. Acestea se desfășoară în Germania, SUA și Asia. Costurile se ridică la 53.000 de euro și nu includ cazarea sau transportul. Din 2010, Berlin School of Leadership și-a unit forţele cu Cannes Lions și a lansat Cannes Creative Leaders Programme, un program de două săptămâni, una în Berlin și una chiar la Festivalul de la Cannes, unde ai acces la seminarii, workshopuri sau Master Classes. Costă 7.950 de euro.www.berlin-school.com

090 — Numărul 07

Am stat de vorb` cu Anca Nuţă – Head of Identity & Communication UniCredit }iriac Bank – despre Berlin School of Creative Leadership [i ce a însemnat pentru ea MBA Creative Leadership.

Cum ai decis să urmezi această școală?Am descoperit-o în revista Monocle. Mi-a atras atenţia interviul cu Michael Conrad, fondatorul Berlin School of Creative Leadership, care povestea despre faptul că liderii din industriile creative au acum o școală dedicată lor, unde își pot dezvolta abilităţile de leadership și pot învăţa cum să-și conducă afacerile sau activităţile într-un mod inovator. M-am gândit că industriei bancare nu i-ar lipsi puţină creativitate și, astfel, după ce am discutat cu foști elevi ai școlii, toţi extrem de încântaţi de lucrurile pe care le-au învăţat și pe care le-au experimentat la Berlin, am decis să aplic.

Ce presupune această școală? Berlin School of Creative Leadership este structurată pe cinci module: trei se desfășoară la Berlin, unul în Asia și unul în SUA. Fiecare modul durează două săptămâni și are un "reader" pe care îl primești în avans, care trebuie studiat și pe baza căruia se desfășoară cursurile. Programa cuprinde cam aceleași cursuri ca orice alt EMBA: leadership, structuri organizaţionale și managementul oamenilor, finanţe, contabilitate, strategie de business etc. Lucrul cel mai important care ţi se oferă acolo este însă experienţa din sala de clasă și din afara ei, oamenii la care ai acces, atât profesori, cât și colegi, și momentele care sunt create special pentru tine. Fiind prin definiţie o școală creativă, credeţi-mă că oamenii aceia știu să surprindă.Pentru mine, experienţa modulului de Asia la care am participat anul acesta și care s-a desfășurat în China și în Japonia a fost una extraordinară: cultura, civilizaţia, zilele petrecute pe stradă analizând diverse modele de business, oamenii, obiceiurile, dar și experienţa de la Dentsu - cea mai mare agenţie independentă din lume, care are un sediu aproape la fel de mare ca banca la care lucrez în România - mi s-au părut de neegalat cu orice alte cursuri sau experienţe de învăţare la care am avut acces până acum.

Ce ai învăţat aici?Mi s-a confirmat cât de importantă este practica și cât de mult contează să completezi și să consolidezi în felul acesta fundamentul teoretic. Sunt multe lucrurile pe care le-am învăţat în ultimul an și pe care le pot aplica într-o măsură mai mare sau mai mică la nivel tehnic în industria

în care activez. Simt însă că dincolo de informaţie, de idei, de experienţe deosebite, cel mai mare câștig sunt oamenii pe care i-am cunoscut, colegii mei de peste tot din lume, mulţi dintre ei devenindu-mi foarte buni prieteni de la care învăţ lucruri noi în fiecare zi.

Cât de importantă crezi că este creativitatea când vine vorba de leadership și cui ai recomanda cursurile școlii de la Berlin ?Creativitatea este vitală, mai ales atunci când ai de-a face cu bugete mici. Asta este lecţia pe care eu, ca om de comunicare, am învăţat-o de la criza economică. Cred că școala asta nu este doar pentru liderii din industriile creative, ci și pentru oricine înţelege că puţină creativitate și gândire "out of the box" nu strică niciunui business. De altfel, în multe cazuri poate să fie exact soluţia salvării unei afaceri. Am la școală colegi care provin din domeniul financiar bancar, un cântăreţ de muzică rock, un proprietar de casă de producţie de film de animaţie și un jurnalist. Berlin School of Creative Leadership este pentru orice lider care dorește să devină mai creativ și pentru orice creativ care dorește să devină lider.

Care au fost cele mai interesante experienţe ale tale legate de această școală? Sunt două lucrurile care îmi vin imediat în minte. Primul se referă la întâlnirea cu Freitag Brothers, cei doi elveţieni care au

creat cele mai cool genţi din prelate de camion reciclate. Prima geantă pe care au făcut-o manual se află expusă la Moma NY. Daniel și Markus ne-au povestit anul trecut despre businessul pe care l-au început pe vremea cand erau studenţi la arhitectură și aveau nevoie de o geantă impermeabilă pentru a-și proteja cursurile atunci când mergeau pe bicicletă prin ploiosul Zürich. Prima geantă expusă la Moma este făcută dintr-o bucată de prelată de camion, o cameră de bicicletă reciclată și o centură de siguranţă de la mașina vecinului. Asta da creativitate!

Cel de-al doilea, pe care l-aș descrie mai degrabă ca pe un "șoc cultural", s-a întâmplat în Japonia, când mi-a fost dat să aflu că unul dintre idolii tinerilor japonezi este o hologramă care cântă, dansează și ţine concerte "live" pe stadioane pline de tineri, care se manifestă ca și cum pe scenă ar exista o persoană vie. Nu neg că mi s-a părut cel puţin interesant, însă m-am gândit atunci că totuși e bine să trăiești în România și să ai parte de un Festival Internaţional "George Enescu", unde să mergi să asculţi muzică clasică de calitate, oferită de marile orchestre ale lumii.

01 Fraţii Freitag și geanta cu autograful lor 02 Alături de colegii din Class 9 03 La intrare în cartierul Harajuku din Tokyo la un "field research"

01

02

03

Numărul 07 — 091

Asociaţia Erudio a pornit în 2005 programul Erisma, o "școală" de leadership creativ. Programul nu se adresează doar celor care lucrează în industriile creative și a avut până acum 277 de absolvenţi, dintre care un număr de 62 de directori generali, președinţi sau vicepreședinţi de companii, 82 de directori, 67 de manageri, 60 de antreprenori și 15 bursieri din ONG-uri și mediul universitar.

Cursurile din timpul programului au fost susţinute în cei șapte ani de existenţă de Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Florin Iaru, Oana Pellea, Marian Popescu, Adrian Păduraru, Ion Caramitru, Adrian Titieni, Mircea Toma, Robert Turcescu, Mugur Ciumăgeanu, Alfred Dumitrescu, Sorin Vulpe, Adrian Stanciu, Liviu Papadima si Cosmin Alexandru. Astăzi, profesorii "erismatici" sunt Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Adrian Titieni, Mugur Ciumăgeanu, Liviu Papadima și Cosmin Alexandru.

Tot programul Erisma are 11

pRogRAmUl dE "lEAdERShip cREATiV" ERiSmA

Mihaela Gînju – Director executiv Erudio

Cine ar trebui să participe la cursurile Erisma? Programul Erisma a pornit la iniţiativa mea, dintr-o constatare bazată pe experienţă personală: dacă în primii 15 ani de după 1990 fiecare dintre noi a avut de învăţat de la zero ce înseamnă o afacere și, mai apoi, cum se conduce ea, în 2005, la lansarea programului, toate aceste lucruri erau deja asimilate, exersate, completate prin experienţe, prin întâlnirea cu parteneri externi deţinători ai știinţei afacerilor, prin MBA-uri și așa mai departe.

Gabriela Tokas – Program Manager Erisma

Cum s-a modificat programa, în timp? Cum se modifică de la an la an? Programa s-a modificat ca structură semnificativ în șapte ani, dar esenţa a rămas aceeași. Cuvintele și conceptele-cheie de la care a pornit Erisma sunt: autenticitate, emoţie, relaţie, stil personal, expresivitate, generozitate, structură, umor.

Ele au rămas neschimbate, însă pentru că noi cerem feedback după fiecare modul, la fiecare serie Erisma, în funcţie de ce ne-au spus "erismaticii" că le-a plăcut și le folosește mai mult, am scurtat anumite module, le-am mărit pe altele, am adăugat module noi, am scos module. E un program foarte viu, care s-a dezvoltat organic, foarte firesc, cu implicarea tuturor profesorilor și cursanţilor.

Cu ce te ajută Erisma? Aici prefer să le dau cuvântul câtorva dintre absolvenţi, întrucât părerile lor sunt cele mai relevante. Dragoș Bucurenci (Erisma 1, președinte MaiMultVerde) a spus că Erisma "i-a schimbat viaţa, i-a arătat că lucrurile pot avea sens, că orice vis merită măcar o șansă". Monica Neumorni (Erisma 3, director general revista Cariere) ne-a spus că "este un generator de autenticitate și de spontaneitate", iar Adi Pop (Erisma 1, Owner Informaginatio) ne-a spus că "Erisma e un program miraculos de întinerire a sufletului și înţelepţire a minţii".

săptămâni, dintre care prima e dedicată unui weekend rezidenţial, ultima ceremoniei de absolvire, la care "erismaticii" își susţin discursul final, iar în celelalte nouă săptămâni este câte o zi de curs pe săptămână, alternativ vinerea și sâmbăta.

"Erismaticii" livrează în cele 11 săptămâni trei discursuri publice: unul e examenul parţial, unul e discursul de la finalul modulului "Vorbire în public", care se ţine în faţa unui grup de 40-80 de elevi de liceu (și, probabil, cel mai greu), iar ultimul e discursul final, de absolvire.

În restul sesiunilor, "erismaticii" se pregătesc temeinic, dar într-un mod foarte ludic, cu exerciţii de scriere, de tehnici teatrale și de autocunoaștere. Costul programului este de 3.500 de euro plus TVA. www.erudio.ro/ro/erisma

Ce nu am avut timp să învăţăm, să descoperim, să digerăm însă a fost știinţa conducerii oamenilor. Și cred că lucrul ăsta e firesc, pentru că toate vin la timpul lor. Or, în afaceri cheia succesului stă tocmai în calitatea liderilor de a atrage și de a alinia oamenii în jurul unei viziuni împărtășite și nu de a-i împinge spre un rezultat dat. Acest lucru se face cu o comunicare inspirată, bogată, asumată. Dar, mai ales, prin calitatea liderului de a se arăta pe sine prin gândurile și felul lui autentic de a fi. Ne lăsăm convinși de oamenii care ne cuceresc nu numai prin competenţa, ci și prin capacitatea lor de a fi ei înșiși, echilibraţi, autentici, în orice moment al vieţii lor. Însă a fi autentic, a te mișca cu eleganţă în zona ta de confort în faţa oamenilor este un lucru care se dobândește prin exerciţiu, pentru cei mai mulţi dintre noi. La Erisma noi ne-am propus ca prin exerciţii creative, ludice, preluate din domeniile scrierii, teatrului, psihologiei și vorbirii în public, să oferim această experienţă, acest exerciţiu oamenilor care se află în poziţii de conducere sau celor ce își doresc să ajungă acolo - adică liderilor și viitorilor lideri.

Ce alte programe, școli de vară, cursuri aveţi în următorul an? Pentru 2013 pregătim o continuare a programului Erisma. Deocamdată suntem în plin proces de creaţie și definitivare a noului proiect, pe care sperăm să îl putem lansa la 1 noiembrie, când va avea loc deja tradiţionalul bal al comunităţii erismatice. Iar pentru sfârșitul anului 2012 pregătim un nou proiect teatral, în care vor juca absolvenţii noștri.

092 — Numărul 07

Cosmin Alexandru – Membru fondator [i pre[edinte al Asocia]iei Erudio

De ce aţi pornit acest proiect Erisma?Pentru că acum șapte ani simţeam nevoia unui program pentru oamenii care au ajuns la vârfurile ierarhiilor din corporaţii și care deveneau modele de urmat pentru ceilalţi. Ni se părea că din educaţia formală și nonformală a acelor vremuri lipsea cu desăvârșire latura spirituală, culturală a formării unui lider, care nouă ni se părea foarte importantă. În plus, ușurinţa liderilor străini cu care interacţionam de a se adresa oamenilor pe care îi conduceau sau unor audienţe diverse era ceva ce doream să creăm și aici, pentru români.

Care este locul acestui proiect alături de celelalte activităţi ale dumneavoastră?E foarte aproape de sufletul meu. E locul în care întâlnesc, în fiecare primăvară și toamnă, oameni cu care îmi doresc să rămân prieten. Oameni de la care învăţ și care mă inspiră. Acesta e un privilegiu care justifică toată munca pe care am depus-o pentru succesul programului.

Cum aţi convinge pe cineva să urmeze cursurile Erisma, în timpul unei deplasări cu liftul?I-aș spune că timp de trei luni i se oferă o zi în fiecare săptămână doar pentru el și pentru oameni ca el. Și după fiecare zi din program va fi mai bun în relaţiile cu colegii, cu prietenii și cu cei din familie. La penultimul etaj i-aș menţiona că, pe măsură ce se apropie sfârșitul programului, vasta majoritate a participanţilor vor ca el să se prelungească. Ceea ce nu poţi spune despre deplasările cu liftul.

Este singura școală-concept de advertising din România. Durează aproximativ trei luni, în care studenţii învaţă despre strategie, segmentarea pieţei sau structura unei agenţii de publicitate și își pot testa competenţele creative rezolvând brief-uri date de către directorii de creaţie.

Școala are deci o importantă componentă practică: tutorii sunt profesioniști de renume din domeniu, iar studenţii au șansa să treacă pragul unora dintre cele mai importante agenţii de publicitate din ţară. De asemenea, cel mai bine clasaţi studenţi beneficiază de internshipuri în aceste agenţii. Școala costă 500 de euro, iar admiterea se face în urma unui examen ce constă în rezolvarea mai multor brief-uri creative propuse de tutori. Școala este primul proiect al Art Directors Club România, iar după patru ediţii se poate lăuda cu un procent impresionant de absolvenţi care lucrează acum în industria de advertising. www.scoalaadc.ro

școAlA Adc*Ro

AlTE CuRSuRI

• AdvertisingNow(London&Barcelona), Central St. Martin College of Arts & Design, university of Arts london, un curs de nouă zile, cu o puternică componentă practică, cu vizite în agenţii și spaţii urbane inspiraţionale, costă 987.5 lire sterline www.csm.arts.ac.ik

• IntroductiontoAdvertising,UCBerkeley Extension, un curs online ce durează aproximativ șase luni, costă 800 de dolari și este ţinut de Deborah Medscker. Mai multe

informaţii găsiţi pe www.extension.berkeley.edu

• FundamentalsofTypography,CityLitlondra, un curs de specializare în arta fonturilor, durează trei săptămâni, iar costurile se ridică la 168 de lire sterline, fără transport, cazare sau alte cheltuieli personale. www.citylit.ac.uk

• AdvertisingLevel3Diploma,OxfordCollege, 12 module online despre cum funcţionează o agenţie, costă 465 de lire sterline www.oxfordcollege.ac

• Cursurileonline de la online.academyart.edu

• CursuriledeAdvertisingDallesGO. Un modul are 12 săptămâni, cursurile se ţin în timpul săptămânii, după orele 18:30, iar costul unui modul este de 1.500 de lei. Cursurile sunt ţinute de Sorin Psatta.

• ȘcoaladevarăEACASchool a ajuns anul acesta la cea de-a treia ediţie. Orașele în care a avut loc școala până acum au fost Amsterdam, Barcelona și Paris. Costurile variază între 300 de euro și 500 de euro. www.eacaschool.wordpress.com

Numărul 07 — 093

094 — Numărul 07

Numărul 07 — 095

Diana Brătan a făcut pian de performanţă încă de mic copil. Deși a studiat cu unii dintre profesorii cei mai cunoscuţi din ţară, educaţia muzicală de care a beneficiat din partea acestora a fost sub așteptări, atât din punct de vedere pedagogic, cât și psihologic.

A devenit propriul său profesor pentru a găsi răspunsuri la întrebări precum: "Ce este muzica?", "Cum se face?", "Cum trebuie să studiez pentru a o reda cât mai fidel?", "Ce înseamnă să fii muzician?". Pe măsură ce descoperea răspunsuri, a început să își dorească să îi înveţe și pe alţi iubitori de muzică

școAlA dE mUZicĂ piANofoRTE

au contribuit cu idei:

• AdiBuciu, dirijor

• ElectricBrother, muzician, producător, DJ

• LauraGeorgescuBaron, Head of School la SAE Bucharest, General Manager Hi-Fi Production

• VlaicuGolcea, compozitor, producător și muzician de jazz

Muzica nu e doar pentru profesioniști. Suntem destui cei care am visat să fim pianiști, soprane, DJ și, cu siguranţă, nu ne-am prezentat nici măcar la preselecţiile emisiunilor Tv care caută talentele României.

Colecţiile noastre de albume și melodii stau cuminţi sau răvășite pe rafturi, în cutii, în subsol, dar dorinţa de a ne cultiva acest hobby abia așteaptă să iasă la suprafaţă.

Am întrebat printre prieteni profesioniști, dar și printre prieteni entuziaști și am făcut o selecţie de cursuri de amatori, dar și de școli de vară pentru profesioniști. Pentru cei care își doreau demult să ajungă la SAE am mers și am văzut cum arată la SAE Bucharest, iar pentru tinerii muzicieni am cerut impresii unui român care a studiat la Academia Regală de Muzică de la londra.

MEzzO

ceea ce afla. Acesta a fost imboldul care a determinat-o să pornească Școala de Muzică PianoForte.

Aici lecţiile de instrument și de canto sunt individuale și se adresează atât copiilor, cât și adulţilor, în timp ce lecţiile de educaţie muzicală sunt destinate copiilor și sunt lecţii de grup.

În limita locurilor disponibile, un amator poate să înceapă în orice perioadă a anului cursurile de pian, canto, vioară și de educaţie muzicală. Un elev poate să urmeze cursurile la un instrument muzical fără să deţină acasă un instrument, însă în timp este necesară achiziţionarea acestuia.

Școala de Muzică PianoForte a ajuns în ultimul an să aibă 70 de cursanţi.

www.lectiipian.ro www.pianoforte.ro

096 — Numărul 07

studenţi noi. Mi-a răspuns repede și ne-am văzut săptămâna următoare. Am luat-o de la zero, cu cântecelele cele mai simple (gen „Ceata lui Piţigoi"), apoi am ajuns la menuete de Mozart, sonatine de Bach (nu dintre cele pe care le auzi la Ateneu, ci din cele pe care le cântă copiii de 7-8 ani, de la școala de muzică). Progresul e lent, mai ales dacă nu-ţi faci timp să repeţi zilnic. Dar mi se pare foarte plăcut să simţi cum îţi iese sunetul de sub degete. Te relaxează seara, după birou, și îţi dă un plus de energie dimineaţa. N-o să ajung niciodată să cânt "Nocturne" de Chopin, preferatele mele, dar acum mă minunez și mai tare de oamenii care fac asta în concert.

Cui ai recomanda să ia lecţii de pian? În primul rând, celor care și-au dorit să facă asta de mici, dar părinţii n-au avut bani sau au preferat să-i dea pe meditaţii la engleză. Nu e un hobby foarte scump (lecţia costă 50 de lei), dar e important să ai o pianină acasă (sau măcar o orgă electronică), ca să poţi exersa.

Cui aţi recomanda să vină la PianoForte?Credinţa mea este că oricine poate să facă muzică, dar persoana care își dorește să studieze muzica trebuie să știe că este necesar să aibă răbdare și să dedice un timp care variază între cel puţin un an și trei ani ca să poată să o înţeleagă și să o practice cu plăcere.

Care este profilul elevilor adulţi?Elevii noștri adulţi sunt oameni care au făcut muzică în copilărie și care au abandonat studiul ei, iar acum s-au întors pentru că o îndrăgesc. Mai sunt oameni obosiţi de activităţile zilnice, care își doresc să se relaxeze cu ajutorul muzicii și, mai rar, sunt oameni care vor să vadă despre ce e vorba atunci când ne referim la muzică.

Ce se întâmplă dacă un amator de lecţii de muzică nu are deloc talent?Este o prejudecată să crezi că trebuie să ai talent ca să poţi face muzică. Din păcate, oamenii cred de cele mai multe ori acest lucru, fără să îl verifice. În felul acesta se privează de una dintre cele mai frumoase experienţe din viaţă: aceea de a cânta și de a te simţi liber cântând. Pe de altă parte, dacă studiezi profesionist muzica, cu siguranţă vei suferi în lipsa talentului pentru că este probabil că vei avea încă o sută de alţi profesioniști care studiază cu aceeași intensitate și perseverenţă muzica, dar au din start o înţelegere a acesteia dincolo de studiu, care poartă numele de talent. De obicei, această înţelegere se manifestă prin diferite abilităţi interpretative, dublate de o capacitate de a transmite emoţia celor care îi ascultă. Sigur este însă faptul că, pentru un profesionist, ceea ce se numește talent este necesar, dar nu suficient. Acesta este și motivul pentru care încurajez pe oricine simte că îndrăgește muzica să își facă timp să înveţe să o înţeleagă, să o aprofundeze, să o studieze și apoi să își dea seama ce va face cu ceea ce a învăţat: va cânta pentru sine și pentru apropiaţi, bucurându-se de fiecare dată când din mâinile sale vor ieși sunete muzicale minunate și armonioase, sau va duce muzica, după caz, la nivelul de artă la care va fi păcat ca oamenii să nu audă și să nu se bucure de ceea ce a ajuns să facă.

Ce alte recomandări de cursuri aveţi pentru amatorii adulţi care ar vrea să studieze domeniul muzical?Aș putea sugera studierea unui alt instrument, în paralel cu cel ales ca instrument de studiu principal. De exemplu, pentru un pianist ar fi indicat să studieze și vioara sau arta vocală, pentru expresivitatea pe care i-o conferă una dintre acestea, în timp ce unui violonist sau unui cântăreţ i-aș recomanda în paralel studiul pianului pentru complexitatea armonică pe care doar acest instrument i-o poate oferi.

De ce te-ai apucat de lecţii de pian ? Am început lecţiile de pian anul trecut, în ianuarie. Ușor de ţinut minte data, pentru că asta a fost hotărârea mea de Anul Nou; dintr-un fel de joacă. Văzusem în filme americane că lumea ia hotărâri importante în noaptea respectivă, de genul „O să mă las de fumat", „Mă apuc de învăţat japoneza", „Îmi donez câștigul pe ianuarie unei asociaţii care protejează urangutanii din Burma".

Aveam pianină în casă (luasem lecţii când eram mai mică), dar nu mai pusesem mâna pe ea de cel puţin zece ani. Mă gândeam s-o vând, dar am ascultat sfatul mamei: „Lasă, ţine-o pentru copiii tăi". O perioadă lungă m-am gândit că ar fi ridicol acum, „la bătrâneţe", să mă reapuc de pian (n-ai timp să exersezi și nici răbdare; în plus, flexibilitatea degetelor e mai mică și viteza de reacţie mai mare). Apoi am întâlnit pe cineva care s-a apucat de pian la peste 40 de ani și asta a fost încurajarea de care aveam nevoie.

Așa că, pe 3-4 ianuarie, când m-am întors din vacanţă, am dat căutare pe Google pentru „lecţii de pian adulţi" și l-am găsit pe Florin (www.cursuridepian.uv.ro). I-am trimis un e-mail lung, în care îi explicam (sau mai degrabă mă scuzam) că sunt adultă și îl întrebam dacă primește

ÎN RoMâNIA

Cursurile de vară Music-Us! Summer Camp - Eforie www.freewebs.com/constantartfoundation

Cursurile din cadrul Festivalului Internaţional de Chitară Clasică de la Sinaia www.guitaromania.ro

Academia de Vară de la Sighișoara www.academia-sighisoara.com

Academia IconArts - Sibiu www.iconarts.ro

Diana brătan Fondator {coala de Muzic` PianoForte

aDina ScorţeScu Jurnalist

Numărul 07 — 097

Cu 54 de filiale în 26 de ţări, Institutul SAE (School of Audio Engineering) este cea mai mare școală privată de media din lume.

Anual, mii de talente creative din toate colţurile lumii își finalizează cursurile și stagiul de practică în domenii precum Sound Engineering, Animation & Game Design, Film Making sau Online Journalism, pentru a fi apoi absorbiţi de cele mai bune companii de profil din industrie, având deja un portofoliu amplu.

Până nu de mult, pentru a urma cursurile institutului era nevoie de o relocare în orașe precum Berlin, Londra, Oxford, New York, Sydney sau Singapore. Recent însă, din lista celor 26 de ţări-gazdă ale SAE face parte și România.

Institutul din București este la aceleași standarde internaţionale, este dotat cu aceleași echipamente tehnice de ultimă generaţie, are același focus pe partea practică, aceeași structură a cursurilor, aceiași profesori aleși pe sprânceană, aceleași exigenţe și, nu în ultimul rând, aceeași diplomă internaţională care poartă ștampila instituţiei-soră din Marea Britanie.

La SAE nu se dă examen de admitere, ci, doar un interviu cu profesorul de an, iar examenele din timpul școlii pun mult accent pe latura practică. De exemplu, la Sunet, una dintre probele de examen este înregistrarea cu trupe. Echipamentele școlii sunt unice în România, iar studenţii pot exersa în studiouri oricât, trebuie doar să își facă programare.

Din punctul de vedere al cursurilor, SAE București se axează pe două tipuri de cursuri: cele universitare - structurate pe 2 ani de studiu (cu start în octombrie și aprilie), adresate celor deciși în a face carieră în această industrie, și cursuri scurte - de 8-12 săptămâni, pentru cei care vor să înţeleagă mai bine un anumit domeniu, fie că activează într-o industrie care se intersectează cu această sferă (ex: oameni de marketing care au responsabilitatea aprobării materialelor audio-video de promovare), fie că pur și simplu vor să își lărgească sfera cunoștinţelor sau au un hobby în materiile aprofundate și vor să treacă la nivelul următor.

SAE

ÎN AFARA RoMâNIEIRedbull Music Academy www.redbullmusicacademy.comThe Scholarship of Sound www.scholarshipofsound.comFestivalul de Muzica Electronică și Multimedia de la Karlsruhe on1.zkm.de/zkm/e/

Tudor Andrei – a absolvit, în 2010, Academia Regal` de Muzic` de la Londra. Din septembrie 2010 pân` în iulie 2011, a studiat la Viena, sub îndrumarea profesorului Iad Josef.În perioada septembrie 2006 - iunie 2007, Tudor a beneficiat de o reziden]` la ICR Londra.www.tudorandreiviolin.com

Cum a fost drumul tău din România la viena?Până să ajung la Viena, am urmat aproape în totalitate etapele sistemului de învăţământ din România; am absolvit Școala de Muzică din Bârlad, apoi Liceul de Muzică "George Enescu" din București. Ajunsesem în primul an la Conservatorul din București, timp în care mi-am dat seama că trebuie să plec să studiez în altă parte, să iau contact cu muzica făcută la nivel european. După îndelungi căutări, am avut șansa să iau legătura cu violonistul român Remus Azoiţei, profesor la Academia Regală de Muzică din Londra. Cu dumnealui am studiat cinci ani în Anglia. Tot dumnealui mi-a sugerat, când eram în ultimul an la facultate, că ar fi bine să schimb mediul și m-a orientat spre spaţiul germanic. Prin doamna Aliz Kosza, director general Fabryo, am ajuns la Viena, unde am studiat un an cu domnul Josef Hell, profesor la Universitatea de Muzică și violonist în Filarmonica Vieneză. Am descoperit că este mai propice acel mediu și am decis să rămân.

Povestește-mi despre proiectele tale din ultimii ani. la ce lucrezi acum? Care îţi sunt planurile pentru anul acesta?Pentru mine, cei cinci ani petrecuţi în Londra au fost anii când tot ce am făcut, în cea mai mare parte, a fost pe cont propriu. Eu singur a trebuit să mă prezint lumii, să îmi organizez concertele, începând de la găsirea sălii, invitat publicul, ce și cum să le scriu, cum să vorbesc cu oamenii care erau implicaţi, chiar și să concep afișe, să găsesc sponsori, parteneri media etc.

Prin acele activităţi mi-am dezvoltat un pic latura managerial-administrativă. Consider că am avut foarte mult de câștigat ocupându-mă și de această latură. Acum lucrez part time și la un website pentru muzicieni, onepoint.fm, pentru care fac activităţi de PR. Este ca o gură de aer proaspăt care mă mai scoate din rutina zilnică de a cânta numai la vioară. Revenind la cântat, anul acesta va fi destul de încărcat, din angajamentele pe care le știu până în acest moment. Vor fi apariţii în Viena, România, Italia, SUA, poate, Anglia.

Cum e școala contemporană de muzică? Cum ai caracteriza generaţiile viitoare de muzicieni?Nivelul școlii contemporane de artă rămâne ridicat. Au noroc tinerii care sunt îndrumaţi de profesori tineri, extrem de buni, care nu sunt cunoscuţi încă, dar cu dorinţa puternică de a se afirma, prin elevi. Pentru cei ce cunosc, cineva de talia lui Zakhar Bron sau Boris Kuschnir, cu 20 de ani în urmă, când doreau să se afirme... Cei doi mari profesori sunt faimoși acum, dar este foarte greu să ajungi la ei, costurile sunt inumane, dar trebuie să fie înţelese. Există acești tineri profesori, despre care vom auzi în câţiva ani, prin tinerii violoniști care vor păstra vie arta interpretativă. Ei sunt generaţia viitoare din marile săli de concert.

Cu cine ţi-ai dori o colaborare, care sunt artiștii tăi preferaţi?Aș vrea foarte mult să cânt dublul concert de Bach cu domnul Remus Azoiţei, să mai cânt doar în privat cu pianistul Sam Haywood, cu care am avut marea onoare să cânt, dar nu oficial. Pe George Enescu mereu îl voi considera un muzician de adâncime, unic, geniu. Violonistul Henryk Szeryng a lăsat, de asemenea, o mare zestre artei violonistice. Ei mă vor inspira întotdeauna…

Top 3 universităţi de muzică din lume.Acest "clasament" se poate schimba la fiecare cinci ani, să zicem, în funcţie de peregrinările marilor profesori. Sunt conservatoare cu un mai mare nivel de pregătire a studenţilor în anumite instrumente, celelalte rămânând la un nivel mediu. Dar ca să fac o ierarhizare, aș spune Curtis Institute din Statele Unite, Berlin și Viena.

Festivalul și cursurile de vară de la Bayreuth www.bayreuther-festspiele.de Conductors' weekend cu Konrad von Abel www.musikmph.de/projects/conductors_weekend.htmlCursurile de vară de la Darmstadt www.internationales-musikinstitut.de

098 — Numărul 07

În acest moment, pentru ciclul universitar care a început în octombrie, Institutul SAE București are deschise patru cursuri universitare: Audio Engineering, Animation, Game Design, Digital Film Making.

Cursurile scurte pot începe oricând, de îndată ce se reunesc cel puţin șase persoane. Cursurile scurte sunt mult mai concentrate și mai nișate, însă acoperă o gamă mult mai largă de domenii: regie, fotografie (inclusiv prelucrare foto), iPhone Apps (curs practic de dezvoltare a aplicaţiilor pe structura iOS), tehnici de microfon, DJ Certificate, Secrets of Mixing, VJ Visual Production, Music Business Secrets Revealed, producţie film/publicitate, Journalism for Bloggers etc. Programul este flexibil, cursurile sunt de 2-3 ori pe săptămână și se întind pe parcursul a cel mult două luni.

Până acum, SAE Bucharest a avut 22 de cursanţi la Audio Engineering, 5 cursanţi la Animaţie și 25 la cursurile scurte – diverse specializări.

Reputaţia SAE se datorează nu doar profesorilor și programei, ci și rigorii. Prezenţa cântărește greu pentru fiecare notă în parte, iar practica este una dintre cheile succesului.

Unul dintre studenţii generaţiei care termină anul acesta primul an este Mircea Moldovan, 24 de ani, din Cluj. Spune că îi place tot la SAE și că oricine vine aici "trebuie să vrea să muncească, nu merge cu restanţe". Înainte a făcut Jurnalism și a lucrat la Clujeanul. bucharest.sae.edu

ProFeSori

Andrew James ward• BachelorofAudioProductiondegree,SAEDubai• MentoringprograminHigherLearningandTeaching

cu Dr. David Palfreyman• HigherEducationintheGulf:ResearchInsights

in Learning and Teaching symposium la Zayed University, Dubai, United Arab Emirates

• City&GuildsAudioEngineering,CityofWestminsterCollege

Evangel Ric M. lapore• DiplomainMusicProductionandConstruction,

Manchester MIDI School, Manchester, United KingdomSteinberg Certified for Cubase &Nuendo, User Digidesign

Pro tools 9, Logic Pro 8, SynC& Reactor• BScProfessionalSoundandVideoTechnology,PSVT

Level 2, MediaCityUK, Salford University, Manchester, United Kingdom

• MastersinBusinessAdministration(MBA)

Subhash Pawar• RigginginMaya/3dsMax,MELScripting• Modeling,Texturing,Animation,FX,LightinginMaya,

Adobe Photoshop, XSI,• Houdini,AfterEffects,AdobeFlash,PythonScripting

Java, PERL Scripting

Demetrio Ruivo e Silva• SpecializedEducationTutor–3D+PostProduction

Pipeline• TeachingtheMax+Vray+NukeCombo• Drafting/3Dsoftware:AutodeskAutoCAD,Autodesk

3D Studio MAX

curSuri Sae

Audio Engineering Cursul aprofundează toate aspectele ingineriei audio, fiind gândit pentru a pregăti viitorii ingineri de sunet ai industriei muzicale și media. Conform standardelor SAE, liderul cursului este Andrew James Ward, un experimentat inginer de sunet pregătit la Londra și cu o carieră profesională în 17 ţări. Partea teoretică acoperă cunoștinţele necesare pentru o carieră de succes în domeniu și este dublată de partea practică, studenţii având la dispoziţie echipamente de ultimă generaţie:Analog Entry Level Studio, Avid D-Command Studio, Electronic Music Production Studio, Analog 24 Chanel Audient Studio, Mastering Studio. Se lucrează în Pro Tools HD, Ableaton, Reason etc. Încă din primul an de studiu, cursanţii au ore în studio.

Anul 2 se concentrează pe creșterea gradului de profesionalism al studenţilor prin modelarea abordării și atitudinii acestora. De aceea, cursul conturează atât aspectele culturale, istorice și creative ale industriei, cât și pe cele practice, prin seminariile ţinute de practicieni ai industriei, menite să le dezvolte cunoștinţele critice și analitice necesare pentru a putea profesa la cel mai înalt nivel.

Animation Avându-l ca titular de curs pe Demetrio Alexandre Ruivo e Silva (un profesionist cu

o vastă experienţă academică și practică în domeniu), cursul ajută studenţii să stăpânească cunoștinţele tehnice necesare pentru a putea avea o carieră de succes în acest domeniu: de la expertiza necesară pentru crearea celor mai sofisticate animaţii și până la înţelegerea aprofundată a pieţei, a sistemului de management și a contextului industriei.

Game Design În cadrul acestui curs se pun bazele aspectelor fundamentale ale teoriilor și conceptelor de dezvoltare a jocurilor, în timp ce studiile de specialitate completează imaginea deja creată cu aspecte referitoare la dezvoltarea platformelor necesare jocurilor (anul 1) sau aspectele relevante ale acestui business, aspectele legale, cele de cercetare și cele comunicaţionale (anul 2).

Digital Film Making Studenţii acestui curs au ocazia să înveţe întregul proces de creare a unui film digital: de la scenariu la storyboard și până la toate aspectele filmării efective (cum să operezi camera, încadrarea, lumina etc.), iar apoi editarea, compoziţia și efectele vizuale. Ca și în cazul celorlalte cursuri SAE, aspectele teoretice sunt dublate de vasta experienţă practică (încă din primul an) și de seminariile care dezvoltă cunoștinţele critice și analitice necesare, ţinute de practicieni ai industriei.

Numărul 07 — 099

100 — Numărul 07

Numărul 07 — 101

www.khanacademy.orgToate resursele site-ului sunt disponibile gratuit pentru oricine. O colecţie de peste 3.400 de video-uri acoperă domenii precum biologie, chimie, matematică, fizică, economie și istorie. Fiecare filmuleţ are aproximativ zece minute și este special conceput pentru a putea fi ușor vizualizat pe computer.

E ca și cum ai lua meditaţii online, doar că tu alegi ritmul, poţi să vezi cum ai evoluat și statistici despre rezultatele tale.

www.coursera.orgCoursera oferă cursuri online, în parteneriat cu universităţi de top din toată lumea, gratuit. Poţi lua parte doar prin câteva clickuri la orele susţinute de profesori de renume, fără să fie nevoie să călătorești sau să fii admis la Princeton sau Stanford.

Domeniile acoperite de Coursera sunt știinţele umaniste, medicina, biologia, știinţele sociale, matematica, Business, Computer Science.

Sorin, 21 de ani, studiaz` Computer Science la University of Wales, Swansea, unde face research în domeniul HCI (Human Computer Interaction) .

Ce cursuri/specializări ai recomanda din cadrul universităţii unde ai studiat?Swansea este cunoscută mai ales pentru secţia de Medicină - Research. Apoi ar urma Engineering, Mathematics și Computer Science. În rest, e considerată o universitate mediocră.

Ce recomandări de școli de vară/cursuri de specializare ai pentru cunoscuţii care sunt doar amatori în ale informaticii? (din Europa)Din păcate, în Europa nu prea sunt cursuri/școli de vară bune pe informatică. Dacă vrei ceva mișto, tot la Google Summer Camp te duci.

Ce avantaje ai ca student străin în uK?Ai avantajul că îţi poţi găsi un job acolo și probabil va fi mai bine plătit decât un echivalent în România. Sau, dacă te întorci, angajatorii te vor privi cu admiraţie că ai studiat în altă parte. (E un mit pe undeva că universităţile din afară sunt mai bune - rămâne mit).

ștefan Săftescu, 22 de ani, a studiat informatica la Universitatea din Surrey [i a ob]inut un BSc (Bachelor of Science/licen]`) în Computer Science; în octombrie a început un master (tot în Computer Science) la Universitatea din Oxford. Pe perioada verii a participat la Google Summer of Code, lucrând la proiectul open-source PulseAudio.

Cum este învăţământul în uK, faţă de cel din România?Îmi este greu să compar cele două sisteme, întrucât nu am prea avut ocazia să văd cum este cel românesc (la nivel universitar), dar există totuși câteva deosebiri pe care le-am sesizat.În primul rând, în UK nu toată lumea merge la facultate. Există multe colegii specializate pe anumite meserii care sunt la fel de utile în ceea ce privește posibilitatea de angajare. Cei care aleg să meargă la universitate nu o fac ca pe o formalitate, ci sunt interesaţi să înveţe ca să poată obţine un job cât mai bun. De aceea nu am întâlnit mulţi studenţi care să spună că pe ei nu îi interesează să înveţe prea mult sau că vor doar să treacă anul.

În al doilea rând, la Surrey cel puţin, cursurile pun foarte mult accentul pe lucruri folositoare în industrie și există o legătură strânsă între Universitate și diferite companii (există cursuri la care vin specialiști de la companii precum IBM sau Microsoft să vorbească pe o anumită temă). Studenţii pot alege să petreacă un an lucrând, ceea ce îmbunătăţește șansele de angajare la terminarea facultăţii.

Ce cursuri/specializări ai recomanda din cadrul universităţii unde ai studiat?Înainte de a căpăta statutul de universitate, University of Surrey a fost institut politehnic și colegiu de tehnologie. Probabil că de asta secţiile de inginerie sunt foarte bune și au mulţi studenţi.O altă secţie la care Surrey este foarte bună (chiar pe primul loc, după unele tabele), este cea de turism.

Ce te-a determinat să mergi să studiezi în afara României?Principalul motiv pentru care am vrut să plec a fost pentru a mă obișnui să fiu independent și să mă descurc într-o ţară străină. Cred că, dacă vrei să înveţi cu adevărat ceva, o poţi face și în ţară, deși poate fi mai dificil sau frustrant. Cea mai valoroasă experienţă a studiului în străinătate este cea de viaţă — de la banalul spălat de vase sau pregătit al mesei, la integrarea într-o societate diferită de cea din care ai plecat și cu care ești obișnuit.

Ce recomandări de școli de vară/cursuri de specializare ai pentru cunoscuţii care sunt doar amatori în ale informaticii? (din Europa)Din păcate, nu cunosc ce cursuri introductive de informatică există la universităţi din Europa, dar există într-adevăr câteva site-uri care oferă cursuri on-line.

Coursera (www.coursera.org) are aproape o sută de cursuri din toate domeniile — câteva dintre ele și în informatică.

Udacity (www.udacity.com) este un site cu cursuri exclusiv de informatică, de toate nivelurile de dificultate.

O altă resursă bună este iTunes U, care oferă cursuri (de regulă video) de la multe universităţi din lume, în multe domenii.

Ce avantaje ai ca student străin în uK?Nu pot să zic că ai vreun avantaj ca student străin în UK, faţă de un student englez.Faţă de un student din afara Uniunii Europene însă, costurile de studiu sunt considerabil mai mici.

Ce ar trebui să știe/la ce ar trebui să fie atent un student/cursant străin în uK? Probabil, cel mai important lucru — cel puţin pentru cei care vor să aibă posibilitatea de a lucra în timpul studiului sau în vacanţe — este că studenţii români (și bulgari) au nevoie de un permis de muncă (care nu se obţine prea greu, este mai mult o formalitate).În ceea ce privește comunicarea cu alţi oameni, durează o vreme până te obișnuiești să vorbești și să asculţi numai engleză, așa că nu este cazul să te descurajezi dacă primele săptămâni par foarte obositoare.

Nu suntem obișnuiţi să-i considerăm pe cei care construiesc software ca parte a industriilor creative, deși datorită inovaţiilor din acest domeniu lumea în care trăim se schimbă în fiecare zi și se apropie de ceea ce doar serialele SF prevesteau în anii '80. Cu toate acestea, în afară de olimpicii români la matematică despre care auzim cel puţin o dată pe an în mass-media, România încă are talente care pornesc businessuri creative în domeniul IT.

Așa că am decis să explorăm și această zonă mai puţin accesibilă celor atehnici și să vedem ce există pe teritoriul educaţiei în IT, dincolo de vestita Politehnică.

Ca alternativă la impresiile primite de la cei care urmează cursurile unei facultăţi tehnice în România, am stat de vorbă cu doi tineri care studiază Computer Science în uK.

Pentru cei care nu sunt neapărat profesioniști în IT, dar ar vrea să facă un curs din zona știinţelor exacte, recomandările primite de la cunoscători au fost pentru trei platforme online: Khan Academy, lynda și Coursera.

CrEaTIvIIDE la rEal

Sorin Dinu Student

102 — Numărul 07

MODulul DE jurnalIsM

Presa românească trăiește clipe foarte grele: tirajele au scăzut, piaţa de publicitate este în regres, redacţiile sunt mici și angajează mai degrabă oameni nepregătiţi. Mai mult, politizarea și mercantilismul caracterizează mass-media din România. Cu toate acestea, în topul celor mai atractive profesii în rândul tinerilor apar în continuare pe primele poziţii cea de jurnalist (12,2%) și cea de fotograf (11,8%).

Pentru cei care își doresc să scrie cu ardoare, să fotografieze și să spună povești, să fie profesioniști într-un mediu care nu își dorește profesioniști, am adunat mărturiile câtorva pasionaţi și o listă lungă de cursuri și idei, care ar putea să inspire și să deschidă astfel ușa spre o redresare a jurnalismului de calitate și, implicit, spre o recăpătare a demnităţii și a funcţiilor democratice ale presei din România.

Suntem fiinţe narative, ne explicăm vieţile și lumea prin povești, ne place să scriem în jurnale, ne place să citim mărturisirile altora, să găsim reportaje bine construite, investigaţii care să explice și să descopere, scrisori care să ne emoţioneze.

Fie că vrei să folosești cuvinte, fie fotografii sau imagini, meșteșugul jurnalismului, instrumentele de care acesta dispune pentru a povesti realităţi și mecanismele povestirii se învaţă în ateliere de scriere creativă care sunt din ce în ce mai prezente în huburile care încurajează pasiunile. Astfel de cursuri, pentru cei care își doresc să scrie o poveste „vie", cu scene și personaje, cu emoţii arătate și cu magicul „oare ce-o să se întâmple mai departe?", sunt organizate aproape lunar de Fundaţia Calea Victoriei ("Profilul jurnalistic – Cum să scrii despre alţii", "Atelier de jurnalism și «antropologie cotidiană»", "Cum se face un Interviu? ", "Cum se scrie un reportaj"). Toate cursurile au între cinci și opt ateliere și costă între 250 și 400 de lei, însă verifică înainte programul și subiectele pe

Despre creative writing am vorbit cu prozatorul Andrew Cowan, autor a patru romane și directorul masterului de Creative Writing, Prose Fiction, al University of East Anglia, cel mai bine cotat master de gen din lume și pionierul programelor de Creative Writing din Marea Britanie și Europa.

homo NARATiVUS

cREATiVE wRiTiNg

fundatiacaleavictoriei.ro. Artskul, o altă școală care încurajează

și hrănește expresia artistică modernă, clasică sau convenţională, l-a cooptat pe Vlad Ursulean pentru cursul de "Jurnalism rătăcitor", un atelier neconvenţional de scriere democratică.

Ce este scrierea creativă?Vreau să deosebesc scrierea creativă de scris. Scrierea creativă este un anumit fel de activitate ce are loc în instituţiile educaţionale, un subiect de studiu pentru care se conferă premii și pentru care este nevoie de supraveghere și confirmare în cadrul unui curs academic. Ea dispune de toate mijloacele oricărui alt curs de studii academice și anume: o programă universitară, criterii de notare; în același timp, trebuie să dea rezultatele scontate și să aibă premise bine definite. Scrisul este mai arbitrar și mai imprevizibil. Dar uneori, la nivelul unui master, într-un program de grup ca acela practicat în universitatea noastră, scrierea creativă se poate apropia de scris – aceasta este și răsplata pentru predarea în cadrul unui program atât de bun: faptul că te afli în conversaţie cu alţi scriitori, că intri în interacţiune cu scriitura lor, reacţionând faţă de ea, la rândul tău, ca scriitor, astfel încât, treptat, ea începe să nu mai semene cu un curs academic, ci cu o conversaţie între persoane care se ocupă cu același lucru, pe care îl iau foarte în serios.

Masterul pe care îl coordonaţi se desfășoară într-un cerc foarte restrâns. Care e mecanismul prin care adunaţi grupul perfect de studenţi ai masterului de Creative writing de la uEA?Poziţia noastră este privilegiată, pentru că avem reputaţia aceasta care a devenit internaţională, așa că putem atrage candidaţi de nivel foarte înalt din toată Marea Britanie, din ce în ce mai mulţi din Europa, America, Australia, Asia. Primim în jur de trei sute de dosare pe an pentru 24 de locuri la masterul de proză și, în general, alegem în jur de 60 de candidaţi pe care îi selectăm pentru interviu. Adesea, când îi chemăm la interviu, suntem deja convinși că au potenţialul necesar pentru a fi cândva publicaţi. Dar lucrul pe care îl căutăm în cadrul interviului este dovada că vor fi receptivi la comentariile celorlalţi și că vor lua parte în mod activ și constructiv la conversaţiile din cadrul atelierului, ceea ce o să le dea posibilitatea colegilor lor să se dezvolte mai rapid.

Se poate învăţa scriitura?Malcolm Bradbury, cel care a înfiinţat programul nostru acum 40 de ani, mărturisea, după 25 de ani de predat, că încă nu se lămurise dacă scrisul este ceva ce se poate preda. Dar ceea ce știa este că poţi grăbi dezvoltarea unui tânăr scriitor promiţător prin procesul atelierului, sub umbrela unui program ce angajează scriitori publicaţi și premiaţi care îi pot oferi avantajul experienţei proprii. Ceea ce poate face un curs bun este să accelereze dezvoltarea cuiva care este deja un scriitor promiţător. Așa că urmărim să selectăm două grupuri de câte 12 oameni care vor face faţă criticii și vor fi capabili să le ofere și celorlalţi critica lor constructivă, care sunt suficient de rezistenţi încât să nu se descurajeze dacă feedbackul primit este negativ, care sunt în stare să facă deosebirea între critica bună și cea dăunătoare, care pot fi sinceri unii cu alţii. Căutăm personalităţi individuale care pot comenta cinstit textele celorlalţi, dar într-un fel care să nu fie rău, jignitor sau interpretabil drept ofensă personală. În trecut, masterul de Creative Writing de la UEA avea reputaţia unui arene a leilor în care, odată aruncat, trebuia să fii foarte rezistent, foarte încăpăţânat și unde trebuia să-ţi susţii punctul de vedere cu argumente foarte puternice - un fel de scenariu masculin al supravieţuirii celui mai puternic.

universul Dalles Go devine una dintre cele mai vehiculate școli alternative și moderne de educaţie pentru domeniile care se află în cel mai înalt punct de interes pentru tinerii din România. Școala are deja trei generaţii de absolvenţi și la începutul anului tocmai și-a extins platforma de teme și subiecte.

Jurnalism – Participanţii învăţă tehnici de redactare și de documentare în realizarea de portrete, reportaje și interviuri sub îndrumarea Cristinei Stănciulescu, ce ocupă poziţia de publisher în cadrul grupului Ringier pentru revistele VIVA!, Avantaje, Unica, Psychologies,

Baby și Joy. Preţul cursului este de 1.200 de lei.

Fotografie – Alături de Cornel Lazia cursanţii vor parcurge 12 săptămâni de workshopuri de tehnică și artă fotografică. Fotografii amatori vor putea să-și îmbunătăţească stilul și calitatea imaginilor exersând într-un studio foto profesionist. Preţul cursului este de 1.200 de lei.Taxele se pot achita în două rate, una la începutul cursurilor, cea de-a doua la jumătatea lor, iar cei care o plătesc integral au un discount de 10%, în timp ce pentru aceia care se înscriu la două cursuri există un discount de 20%. www.dallesgo.ro

Numărul 07 — 103

Dacă nu ești dispus să investești în patru ani de teorie foto și vrei să știi cum stă treaba cu unghiurile, reglajele, obiectivele și portretele, tot e nevoie de ceva școală pentru a-ţi structura și a-ţi tempera entuziasmul subiectiv specific oricărui începător în arta fotografică. În plus, mai mult decât orice, un curs strânge la un loc oamenii care au aceeași preocupare și, dincolo de teoria aflată de la profesori, au șansa să înveţe excelent unii de la alţii.

Cursul Universităţii Populare Dalles condus de prof. Francisc Vaida este una dintre opţiuni. Durează două luni și este împărţit pe mai multe secţiuni, care tratează de la noţiunile teoretice de bază până la temele de concepţie și evaluare. Preţul este 990 de lei pentru Nivelul 1 și 1.400 de lei pentru nivelul II, care oferă și certificat de absovire C.N.F.P.A.

O altă opţiune este Școala Populară de Artă București, unde cursul de artă fotografică durează un an și costă 800 de lei. Dacă ești cu ochii-n patru pe fotopedia.ro, și aici se anunţă diverse workshopuri foto. Un loc bun de unde poţi să alegi un workshop foto este și f64.ro, la rubrica de cursuri și seminarii de fotografie. Cursurile sunt împărţite pe categorii, de la fotografie de nuntă la portrete și peisaje.

La Atelier Photon găsești cursuri de foto de studio, foto pe film și tehnici de prelucrare. Taxele pentru aceste workshopuri variază de la 500 la 700 de lei pentru cinci ședinţe.

Una dintre școlile foto cu mare răsunet în ultimii ani este cea a profesorului Francisc Mraz. Școala durează un an, pe parcursul căruia se organizează trei excursii de lucru și trei expoziţii. Pe site-ul fotopoetica.ro găsești toate informaţiile necesare pentru înscriere

Cantitatea informaţiei care este doar la câteva taste distanţă, rapiditatea desfășurării evenimentelor, evoluţia tehnologiilor de comunicare, nevoia oamenilor de informaţii concise au dus la o implicită transformare a jurnalismului. Peste tot prin lume, cititorii au început să caute date structurate, analize succinte, adevăruri împachetate vizual în informaţii corecte și complete. Din păcate, în România, jurnalismul multimedia, jurnalismul grafic sau fotojurnalismul sunt rar menţionate și chiar mai rar practicate.

bliTZ diN pASiUNE

jURNAliSm ViZUAl

Dar în 2004, când am preluat eu conducerea masterului, atmosfera se schimbase deja, în mare parte datorită lui Michèle Roberts și Patriciei Duncker, care au impus o abordare mult mai colaborativă și mai conversaţională.

sau descrierile detaliate ale cursurilor. Tot acolo vei găsi informaţii despre lectori, listele cu absolvenţii promoţiilor anterioare și programa detaliată a cursurilor.

Și pentru că tot am adus în discuţie subiectul interacţiunii, mai e de trecut în agendă existenţa unor workshopuri de fotografie, precum cel organizat de Mihai Moiceanu, de la cameramm.ro. În fiecare an, organizează phototour-uri de trei până la șapte zile, prin toată ţara. Costurile unor astfel de tururi sunt între 100 și 250 de euro.

Monica ulmanu vorbe[te despre luxul unui departament de jurnalism grafic, chiar [i în SUA, [i despre cursurile care au preg`tit-o pentru slujba de la Boston Globe.

Îţi aduci aminte de un moment în care ţi-ai zis „jurnalism - asta e ce vreau să fac cu viaţa mea"?Pe mine nu ideea de jurnalism pentru tipar m-a fascinat, ci un alt mod de storytelling, tot în context jurnalistic, creat anume pentru mediul online, interactiv, în care consumul de media se

produce rapid. Primul pas pe care l-am făcut în direcţia care mă interesa a fost în timpul facultăţii, în București, când am învăţat să creez pachete de prezentare multimedia cu ajutorul programului Adobe Macromedia Director, însă fiind o platformă offline, nu m-a satisfăcut. Voiam să realizez ceva mai mult decât un progrămel care să ruleze de pe CD. Visam la un mod de împachetare a informaţiei sofisticat (Flash era la modă atunci), eram în căutarea unor formate noi de storytelling, care în România nu se practicau, și voiam, mai ales, ca produsele finale rezultate să fie disponibile pe internet, pentru toată lumea. Momentul de "aha" a venit atunci când, deși știam deja destul de bine ce căutam, am descoperit pe internet ce învăţau studenţii la jurnalism de la Universitatea din Carolina de Nord din Chapel Hill. Și am știut că un master acolo era pasul următor ideal în cariera mea.

Povestește-mi despre drumul tău din România la Boston, via New York? Din România am plecat cu o bursă Fulbright în Chapel Hill, unde am fost acceptată la UNC. După patru semestre intense și două proiecte prestigioase de vară, la care am fost selectată doi ani la rând, am câștigat un stagiu de practică de 10 săptămâni în cadrul departamentului de grafice de la New York Times. Cu două săptămâni înainte de sfârșitul practicii, când ne pregăteam să plecăm înapoi în Chapel Hill pentru un job, directorul de grafice de la Boston Globe m-a sunat și m-a chemat la un interviu. În câteva zile am aflat că am luat jobul. La școală am descoperit cât de mult îmi place să lucrez în echipă, iar asta mi-a folosit enorm în redacţie, ulterior. În redacţie am învăţat că oamenii dintr-o echipă, adeseori cu abilităţi și talente diferite, trebuie să fie mânaţi de aceleași obiective și să-și împărtășească ceea ce știu, fără ezitare. Altfel, rezultatul va fi unul dezamăgitor. Tot în redacţie, am învăţat să spun "nu" unui coleg,

În România, industriile creative au un potenţial fantastic, o arată studiile din ultimii ani și o arată și distincţiile internaţionale pe care le obţin profesioniștii români din film, publicitate,

arte vizuale, software, fashion, muzică. O carieră în oricare dintre aceste domenii se construiește cu pasiune, sacrificii, documentare și artificii, etapele nu trebuie arse, resursele și eforturile trebuie investite conform unui plan bine pus la punct, documentarea trebuie să fie la baza oricărei decizii, iar inspiraţia trebuie căutată peste tot. Conform cercetării realizate de Centrul de Cercetare și Consultanţă în Domeniul Culturii, industriile creative au o contribuţie ridicată în economia

Back to school

României, mai mare sau comparabilă cu turismul, restaurantele, transporturile sau construcţiile. În 2009, industriile creative generau peste 7% din PIB și aproximativ 100.000 de locuri de muncă. În topul celor mai atractive profesii creative în rândul populaţiei de tineri, primele poziţii sunt ocupate de profesiile de jurnalist (12,2%), cea de fotograf (11,8%) și cea de arhitect (10,9%), potrivit unei cercetări realizate de Universitatea din București, Fundaţia Post Privatizare și Asociaţia Oricum.

104 — Numărul 07

reporter sau editor: nu orice idee sau număr poate deveni un grafic bun. În general, departamentele de jurnaliști grafici sunt un lux pentru orice redacţie, dacă e să calculăm raportul producţie/timp, așa că este păcat să le irosim abilităţile, rar întâlnite chiar și în SUA, pe subiecte care nu au relevanţă.

Ce înseamnă să beneficiezi de o bursă Fulbright? Cum sunt condiţiile de acordare a grantului, care e mecanismul, cum se desfășoară întregul proces?Bursa Fulbright se acordă printr-un proces de selecţie desfășurat în România. Însă cred că obţinerea ei e doar unul dintre pașii către un stagiu de succes în SUA. După câștigarea grantului propriu-zis, la fel de importante sunt notele pe care le iei la testele GRE și Toefl, scrisorile pe care le adresezi celor de la universităţile pe care vrei să le urmezi și cât de bine știi ce vrei să faci.

Care a fost cel mai interesant curs pe care l-ai avut la uNC? și cea mai provocatoare temă?Cea mai grea perioadă la UNC a fost întreg semestrul al doilea, când am ales să fac un curs în plus faţă de normă, din teamă de a nu-l pierde. Așa că m-am ales cu o combinaţie de cursuri criminală: infografice (predat de Alberto Cairo, unul dintre mentorii mei), modelare 3D (tot Alberto Cairo), programare avansată, elemente de interfaţă cu utilizatorul și arhitectura informaţiei, comunităţi virtuale. Aș repeta experienţa oricând.

Top 3 universităţi de jurnalism din lume?Îmi este greu să fac un top 3, însă dintre cele pe care le cunosc eu (direct și indirect) și care au în curriculum cursuri de media interactivă și digitală, aș enumera câteva: Școala de Jurnalism din cadrul University of North Carolina at Chapel Hill, Medill of Northwestern University, Școala de Jurnalism Walter Cronkite School din cadrul Arizona State University, programul de comunicare al University of Miami.

Trei cărţi care nu trebuie să lipsească din biblioteca unui grafician?Aș numi mai degrabă câţiva autori: Stephen Few ("Show me the numbers"; "Now you see it"); Alberto Cairo ("The Functional Art: An introduction to information graphics and visualization"); Colin Ware ("Information visualization"; "Visual thinking for design") și clasicul Edward Tufte ("Envisioning information"; "The visual display of quantitative information").

Trei graphic designeri all time?Am o mare admiraţie pentru echipa de jurnaliști grafici de la New York Times, care inovează constant și găsesc mereu noi modalităţi de prezentare a informaţiei. Nu

Pe site-ul Centrului pentru Jurnalism Independent găsești (CJI) de la reguli stilistice, la coduri etice și ghiduri legislative. În plus, sunt o grămadă de informaţii privind diversele programe și workshopuri organizate de CJI și o foarte utilă secţiune de oportunităţi pe plan internaţional (traininguri, concursuri, conferinţe etc.). www.cji.ro

Institutul Poynter din SUA este unul dintre cele mai prestigioase centre de training pentru jurnaliști activi. Pe site găsești știri și analize ale ultimelor tendinţe în jurnalismul mondial, informaţii privind oportunităţile de training online și offline și o secţiune impresionantă de sfaturi și cursuri online din toate zonele jurnalismului, accesibile gratuit. www.poynter.org

European Journalism Centre din Maastricht organizează adesea cursuri pentru care acoperă toate costurile și la care pot participa și ziariști români. Secţiunea de resurse de pe ejc.net are de toate, de la app-uri de iPad pentru fotoreporteri și instrumente de streaming live, până la e-book-uri, hărţi și link-uri utile. Poţi interacţiona cu alţi ziariști în comunitatea online creată pe site. www.ejc.net

Fostul site al Fundaţiei Reuters este acum TrustMedia, un serviciu online al Fundaţiei Thomson Reuters care include secţiuni de training pentru jurnaliști și comunicatori media, unde se anunţă și cursuri. Secţiunea de resurse cuprinde ghiduri, manuale, sfaturi și link-uri utile, dar și materiale pentru traineri. www.trust.org/trustmedia

Plaja de resurse a site-ului Internaţional Center for Journalists oferă diverse manuale, de la jurnalism ecologic și descoperirea cazurilor de corupţie, la acoperirea dezastrelor și crizelor. Atunci când nu sunt gratis, costă 5 dolari bucata. www.icfj.org/resources

Un parteneriat între USC Annenberg și UC Berkeley, finanţat de Knight Foundation, un site care cuprinde cursuri scrise și tutoriale pentru toate subiectele jurnalismului

lA TREi dUblUVEURi diSTANţĂ – REcomANdĂRi pENTRU cEi mAi pRoAcTiVi

multimedia, inclusiv storyboarding, tehnici de lucru cu camera video, montaj sau HTML. Li se adaugă o colecţie impresionantă de prelegeri video înregistrate la diverse seminare și workshopuri. www.knightdigitalmediacenter.org

Tutoriale video pentru toate nivelurile și pentru o grămadă de softuri, limbaje, CMS-uri și domenii, de la WordPress la Photoshop și After Effects, de la fundamentele fotografiei sau infografice la InDesign, HTML5 și CSS. Abonamentul lunar costă 25 de dolari, iar cel anual, 250. Folosit cu cap, un cont poate ajunge la o întreagă echipă. www.lynda.com

O colecţie de materiale despre jurnalismul narativ digital, toate gratuite, pe blogul profesorului Mark Berkey-Gerard. Sursele sunt multiple, iar materialele acoperă teme diverse: Google Maps, realizarea unui timeline, programul Sound Slides, naraţiuni audio, limbajul imaginilor în fotografie, reporting pe platforme multiple etc. www.markberkeygerard.com/tutorials

O bază de date cu slujbe în media, permanent actualizată, precum și o ofertă bogată de cursuri, workshopuri și tutoriale video. Cursurile online costă, de cele mai multe ori, de la 300 de dolari în sus. O variantă mai ieftină e un abonament la biblioteca de materiale video de tip how-to (19 dolari pe lună sau 99 dolari pe an). www.mediabistro.com

Peer 2 Peer University e o comunitate online de grupuri de studiu, în fapt clase online. Joi Ito, CEO al Creative Commons, a ţinut, spre exemplu, un curs de jurnalism digital. Alte exemple de cursuri: Python pentru jurnaliști, laboratorul Knight-Mozilla, cu seminare online despre jurnalism și tehnologie. www.p2pu.org

BuRSE PENTRu JuRNAlIșTI

Programul Fulbright este cel mai important program de schimburi culturale, știinţifice și educaţionale desfășurat de Statele Unite ale Americii. Comisia Fulbright Româno-Americană administrează acest program și acordă burse de studiu și de cercetare pentru studenţi, masteranzi, profesori și cercetători. Bursa este oferită pe un an, acoperă costul drumului, taxele de studii, cheltuielile de trai, precum și asigurarea de sănătate. La încheierea perioadei de studii, bursierii Fulbright sunt obligaţi să vină să aplice în România, timp de doi ani, ceea ce au învăţat în SUA. www.fulbright.ro

Programul de burse pentru jurnaliști Milena jesenska, iniţiat de Institutul pentru Știinţe Umane din Viena, cu sprijinul Fundaţiei ERSTE, este o opţiune bună mai ales pentru cei care scriu în domeniul cultural. Bursierii trebuie să se dedice, pe o perioadă de trei luni, unei teme de cercetare, într-una din zonele de interes ale Institutului: solidaritate socială, surse de inegalitate socială, religie, secularism, cultură și instituţii, drepturile omului. Valoarea unei burse este de 7.630 de euro și, în cadrul programului, se oferă o sumă de până la 1.820 de euro pentru deplasări în scopul cercetării în ţările din vecinătatea Austriei. www.iwm.at

Programul bursa pentru excelenţă în jurnalism, lansat în 2007 de Robert Bosch Stiftung și Fundaţia ERSTE , în colaborare cu Balkan Investigative Reporting Network (BIRN), se adresează ziariștilor din zona balcanică. Valoarea bursei este de 2.000 de euro la care se adaugă indemnizaţii de călătorie și cercetare de până la 2.000 de euro și seminarii de dezvoltare profesională în Viena și Berlin. fellowship.birn.eu.com/en/page/home

îi enumăr, sunt în jur de 30. De asemenea, școala spaniolă a produs oameni extraordinari care lucrează în jurnalismul grafic: Alberto Cairo, Javier Zarracina, Juan Velasco, Fernando Baptista.

Numărul 07 — 105

106 — Numărul 07

... spunea un proverb ce ni-l repetau părinţii, ca să ne convingă de importanţa școlii și a educaţiei în general. În fiecare an mă întreb în luna septembrie câte din ghiozdanele ce mișună în curtea școlii mai cară cu ele proverbul acesta, pe care eu a trebuit să îl port cu mine ca pe un ecuson pe uniformă. Dar când mă uit mai bine, văd că azi școlarii nu mai au ecusoane și nici uniforme. Tranziţia, reformele mereu în schimbare, învăţământul privat și cel la distanţă, situaţia economică, toate și-au pus amprenta pe sistemul educaţional. În România, el s-a degradat. Azi proverbele sunt de modă veche.

Rezultatele extrem de slabe de la BAC de anul acesta, plagiatul primului ministru, precum și fondurile tot mai mici din învăţământ dovedesc cât de șubredă este educaţia din România. Un articol din luna august din The Economist menţionează toate aceste probleme, subliniind paradoxul că elevii români se află totuși pe locul întâi la olimpiadele europene de matematică și pe locul zece la nivel global, din 100 de ţări. Problema este că mai toţi campionii

culturĂ

academici aleg să părăsească ţara care nu își permite să le răsplătească meritele într-o economie precară, cu un grad de corupţie extrem de ridicat.

Înainte de 1990 educaţia școlară din România, tipică regimurilor totalitare, era obligatorie pentru 12 clase (fie că era la liceu, fie la alt fel de școală, de tipul celei profesionale) și, deși implica cenzura și manipularea informaţiei în spiritul comunist, avea ca scop principal alfabetizarea la scară largă. De la căderea regimului socialist, 19 miniștri ai educaţiei s-au tot perindat, fiecare cu o nouă reformă, mereu imposibil de pus în practică, dat fiind bugetul redus al statului. Conform raportului ONU pe Dezvoltare Umană, gradul de alfabetizare în România a scăzut cu 2% din 1990, actualmente atingând 97%.

Cu toate că azi există opţiunea unor sisteme alternative de educaţie, precum cel privat, ori la distanţă, aceasta implică de multe ori costuri ridicate pe care nu oricine și le permite. În plus, învăţământul privat din România, după cum notează și publicaţia britanică, este considerat o industrie de diplome cu un nivel al indicatorilor scăzut la scară europeană. Scorul PISA (Programme

for International Student Assessment) al grupului OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) ce analizează nivelul de educaţie din 65 de ţări pe vârste de la 15 la 32 de ani, plasează România la categoria citire/lectură (reading) pe poziţia 49, iar la categoriile matematică și știinţe pe locul 47, fiind semnificativ sub media participanţilor.

Reforma educaţională nu este o problemă doar în România. Ea reprezintă un pas important în reformarea sectorului public. Scorurile PISA au îngrijorat o mulţime de ţări ce se credeau în frunte cu performanţele academice. În topul listei se află China (Shanghai), urmată de Coreea de Sud, Finlanda, Hong Kong, Singapore, Canada. Al doilea stat european, Olanda, se află abia pe poziţia a zecea, după Australia. Cu toate că profesorii se plâng mereu că investiţiile statului în școli și educaţie sunt mult prea mici, scorul PISA arată că până și ţările puternic dezvoltate din OECD care și-au dublat ori triplat în ultimii ani fondurile de învăţământ (Marea Britanie, Franţa, Germania, SUA) tot nu se află pe o poziţie de top. Și atunci ce este de făcut?

Conform cercetătorului american Eugene

Ai cArte, Ai pArteraluca bĂtĂnoiuText

Numărul 07 — 107

F. Provenzo, autor a numeroase cărţi de pedagogie, educaţia este de trei tipuri, fiecare pe un concept diferit: esenţialism, progresivism și holistic. Esenţialiștii sunt adepţii ideii că toţi oamenii au dreptul la educaţie, aceasta implicând nu doar cunoștinţele de bază, de a scrie, citi și calcula, dar și o serie de abilităţi practice. Școlile publice și profesorii, ca autorităţi majore, trebuie să ia în calcul standardele naţionale pentru a evalua elevii și a-i recompensa cu diplome de certificare care ulterior să îi ajute să își găsească o poziţie adecvată în ierarhia profesională.

În ziua de azi însă, școlile publice suferă de o reputaţie tot mai slabă. Chiar și în Marea Britanie, unde investiţiie în învăţământ sunt ridicate, Martin Johnson, sindicalist în educaţie, menţionează că în școlile de stat elevii de diferite nivele sociale creează o discrepanţă foarte mare în rezultate, influenţând negativ performanţa la nivel instituţional. Studiile americane dovedesc și ele același lucru. Dan Goldhaber, director al centrului de educaţie de la Universitatea Washington Bothell, este de părere că factori precum venitul familial sau educaţia din afara școlii pot influenţa cu până la 60% rezultatele academice ale unui elev. Deși opiniile acestea amintesc de sociologul francez Pierre Bourdieu și de critica sa faţă de sistemul francez, precum și de treapta de bacalaureat, unde rezultatul elevului depinde exclusiv de mediul său social și familial, totuși există exemple care să le contrazică: China și Australia, două ţări reprezentate de diverse clase sociale, au dobândit scoruri ridicate în raportul PISA.

Conceptul de progresivism este, precum esenţialismul, susţinător al accesului universal la educaţie, numai că aici motivaţia principală este justiţia socială și în special drepturile civile pentru o egalitate politică, economică și educaţională între membrii unei societăţi. În centru nu mai stă instituţia academică, ci elevul care prin școală învaţă să se descopere, să se autodefinească. Cunoștinţele și educaţia sunt văzute nu prin diplome sau note care să creeze competiţie între elevi, ci de tip politic, formând responsabilitatea socială

a individului. Progresivismul, având la bază descentralizarea, se vede în reforma educaţională din Ontario, ca stat federal canadian, și în Polonia.

În 2003, premierul statului Ontario, Dalton McGuinty, a decis să lase școlile să vină cu idei proprii în reformarea sistemului educaţional la nivel local, în loc să le impună strategiile de la guvernul central. O școală cu un număr mare de imigranţi, de exemplu, putea să solicite ajutor social ori prelungirea orelor de predare. Fondurile alocate reformei au crescut cu 30%, iar școlile s-au angajat în informarea periodică a guvernului local în legătură cu progresele făcute. Faptul că McGuinty a fost votat anul trecut pentru a treia oară arată nu doar cât de progresiv este premierul, dar și că reformele sale au avut succes. Polonia, pe poziţia 13 în scorul PISA, a înlocuit fostul sistem educaţional centralizat, care trimitea jumătate din elevi la școală și jumătate la instituţii de tip profesional. Deși fondurile și partea administrativă încă sunt controlate de guvern, școlile poloneze sunt libere să își aleagă curricula care consideră că li se potrivește, iar cu examene la nivel naţional la 12, 15 și 18 ani, autorităţile evaluează periodic progresul elevilor.

Educaţia de tip holistic provine din teoriile budiste și filosofiile transcendentale ce au la bază ideea că scopul principal este de a încuraja dezvoltarea, deopotrivă, a minţii, a corpului și a spiritului. Aici se învaţă prin relaţionare, prin cunoașterea intrapersonală (relaţia cu tine însuţi), interpersonală (relaţiile cu ceilalţi) și transpersonală (relaţii cu diverse valori). Transformarea personală se realizează sub formă emoţională, intelectuală și spirituală, prin dimensiunea morală a educaţiei. Holisticii promovează școlile de tip interdisciplinar, multisenzorial și explorator, unde se pune accentul pe valori civice, estetice și non-materialiste. În acest spirit s-au dezvoltat școli alternative de tip Montessori (educare prin dezvoltarea psihologică a elevului) și Waldorf (educare prin încurajarea talentelor artistice, creativitate și imaginaţie). Accentul nu se mai pune pe disciplina rigidă și pe

respectarea unei curricule academice prestabilite, ci pe un alt tip de relaţie între profesor și elev, unde acesta din urmă nu mai este instruit și supus autorităţii școlare, ci, cu un anume grad de independenţă, învaţă să își descopere propriile abilităţi prin cunoașterea practică și nu neapărat teoretică. Deși numărul acestor școli este în creștere și tot mai mulţi psihologi și pedagogi susţin valorile educaţiei de tip holistic, totuși nu toate ţările consideră că această metodă este una cu adevărat propice educării la scară largă.

Michael Wilshire, director al Academiei Mossbourne Community din Hackney Downs, este considerat un erou de către secretarul britanic de stat pe educaţie, Michael Gove, după ce a transformat în numai șase ani școala de la una din cele mai slabe din Marea Britanie, într-o instituţie cu performanţe academice de top. Wilshire este de părere că disciplina este fundamentală în redresarea unei școli și a performanţelor elevilor. În același timp, nemţii duc dorul valorilor academice din Germania de Est, unde, lăsând deoparte îndoctrinarea politică, la bază stăteau disciplina, egalitatea și perseverenţa, după cum notează Daily Mail și The Economist. Aceste valori marchează de fapt ţările din Asia, unde cele mai multe au un scor foarte ridicat în raportul PISA. În China, Singapore, Coreea de Sud, predomină confucianismul și ideile de cultivare a virtuţilor, cu supunerea elevului în faţa profesorului, autoritatea supremă. Însă, conform unui studiu de la Universitatea Lanzhou, China, depresiile în rândul elevilor sunt în creștere, din cauza stresului enorm de la școală.

Cei de pe băncile ministeriale trebuie să își facă, așadar, serios temele, precum elevul care vrea să ia o notă mare când va fi scos la tablă. Fiecare trebuie să își înveţe lecţia, fie că vine din abecedar, fie din reformele altor ţări, din felul cum a evoluat (ori involuat) sistemul educaţional. Unul cu ghiozdanul în spate, celălalt cu servieta în mână, amândoi se pregătesc de un examen ce le va decide viitorul. Performanţa elevului depinde de cea din școala ministerului. Carnetul de note la finele anului școlar este reforma politicianului după patru ani de guvernare.

108 — Numărul 07

e rugul cel nemistuit al omului răzleţ". Datorită profei mele de română dintr-a șasea, am început să descopăr o altă literatură.

IoNuŢ TEIANuIonuţ e român-francez, adică un fel de struţocămilă. A plecat din România cu o bursă (după ce a terminat Imaginea de film la IATC) la începutul anilor '90 și a ajuns să studieze în Franţa. A muncit de s-a rupt timp de 20 de ani, s-a integrat perfect în peisajul francez, e un jurnalist care a girat din punct de vedere editorial multe emisiuni importante de investigaţii pe M6 sau Fr3, dar cu toate astea îi urăște pe burghezii parizieni cu fiţe si fasoane, pe copiii lor de bani gata care cred că li se cuvine totul. A divorţat de câţiva ani, are o fetiţă adorabilă, iar efectul divorţului asupra bărbatului la 40 de ani a fost unul total imprevizibil: Ionuţ s-a apucat serios de scris. A făcut un curs intensiv de scenaristică la FEMIS (școala

Naţională la Botoșani, alături de viitori iluștri filologi și critici din Cluj. Așa am ajuns să-l citesc și să-l înţeleg pe Eminescu într-o cu totul altă lumină faţă de cum ne era prezentat la școală și, poate mai important, m-am apucat de scris. Evident, scriam povești naive, sentimentalisme stupide de elev de clasa a șasea, minunări în faţa miracolului etern al naturii, dar profa a știut cum să scoată din mine acele lucruri care poate stăteau nespuse, nerostite. A fost un cumplit exerciţiu de sinceritate pe care l-am mai trăit doar la mulţi ani după, atunci când lucram pe scenariile filmelor pe care urma să le regizez. Tot doamna Peter mi-a dat să citesc o carte despre care habar nu aveam că există, iar despre autor nu știam mai nimic: „Rotonda plopilor aprinși" de Valeriu Anania. Am rămas fascinat de mărturiile autorului despre întâlnirile sale cu Blaga, Galaction, Voiculescu și, mai ales, cu Arghezi. Iar cuvântul-înainte al scriitorului m-a lăsat mut: „Singurătatea mea este aceea a luminișului străjuit de lujere înalte, opt și mai multe de opt, cu frunza veșnic foșnitoare. Când jos la mine e noapte, vârfurile ard împrejur și freamătă, într-un amurg prelung, sub lună plină și uneori, în aurorele polare. Amintirea

Sunt atât de mulţi oameni cărora ar trebui să le mulţumesc, încât numai gândul că trebuie să aleg cinci dintre ei m-a făcut incapabil să scriu ceva timp de două zile. Apoi m-am hotărât să nu includ familia în articol, pentru că lor le datorez oricum totul (bunicii, mamei, soţiei) și poveștile de familie nu știu dacă interesează pe cineva. În final, m-am hotărât să vă spun cinci povești despre oameni care îmi plac, care m-au ajutat esenţial în carieră sau care vor să facă o lume mai bună pentru semenii lor. Pentru că sunt tot mai convins că a face filme sau festivaluri nu e de ajuns.

GhEoRGhIŢA PETERProfa mea de română din clasele 6-8. Pentru că m-a îndemnat să scriu și m-a apropiat de acea literatură română care nu era neapărat prezentă în programa oficială. Datorită doamnei Peter am ajuns la o Olimpiadă

TuDOr gIurgIu 5 ROMâNI CĂRORA VREAU SĂ LE MULŢUMESC

culturĂ

01

02

Numărul 07 — 109

BIo:Nu prea știu cum să mă descriu. Sunt un hibrid ciudat între un regizor care face rar filme (care nu sunt parte din noul val), un producător atras de proiecte imposibile, inventator de festivaluri și alte eventuri filmice trăsnite, autodidact în ce privește distribuţia de film și businessul sălii de cinema. Respir film și de-abia aștept să iau o pauză.

luCIAN PINTIlIEDomnul Pintilie e cel de la care am învăţat aproape totul. Cele zece luni petrecute în preajma lui ca regizor secund la filmul "Prea târziu" au fost de fapt o școală de film necesară, dură și plină de foloase. Am văzut cum lucrează cu actorii și m-a uimit precizia incredibilă cu care se declara mulţumit că de la a 13-a dublă actorii, în fine, ajung să repete mecanic ce au de făcut, semn că stăpânesc scena. Am băut vodcă împreună, seara după filmări, și eram sugativa perfectă pentru poveștile din trecutul filmului românesc – cum a fost oprită "Reconstituirea" sau amintiri de la filmări. Mi-au rămas în cap multe quote-uri geniale din timpul lucrului la film: într-o bună zi mi-a spus: "Orice încercare de a ușura o situaţie e un pas sigur spre catastrofă". Asta, apropo de superficialitatea actorilor sau a celor din echipele de filmare de a găsi căi simpliste de a rezolva diferite chestiuni. În mod evident, compromisul și spectrul eșecului va fi iminent. Pasiunea lui pentru specularea detaliilor și atenţia la amănunte aparent neînsemnate m-au convins că fără să devii puţin terorist cu colaboratorii apropiaţi nu vei obţine de la ei maximum. Nu poţi să faci un film sau un festival dacă nu ai alături oameni dedicaţi și care să creadă cu tărie în proiectul tău, care să se implice cot la cot alături de tine. Pintilie e un mare artist, iar prezenţa lui la TIFF în 2010 a fost unul dintre highlight-urile mele personale din zece ani de festival.

Mihai e (pentru mine) cel mai analitic și mai aplicat critic atunci când vine vorba de disecat filme aflate încă la masa de montaj, de analizat structuri, povești sau personaje. Contribuţiile și părerile lui sunt la obiect, simple, tăioase precum lama de cuţit. Nu pot să nu îi mulţumesc și pentru că atunci când sunt tentat să fiu moderat și diplomat în mici crize sau chestiuni delicate legate de festival, Chiri e într-o perpetuă opoziţie. El crede cu tărie că degeaba ascunzi gunoiul sub covor, pentru că tot va ieși la lumină într-o bună zi. Refuză compromisul și taxează ferm impostura. Chapeau!

lIANA STANCIuO știu pe Liana de atâţia ani încât nici nu mai știu când am vorbit prima oară. Evident, am vorbit fie la Contact, fie la B1 despre filmele mele sau ale altora, despre festivaluri sau despre muzică. Rare au fost ocaziile însă când am vorbit și despre noi, despre viaţa noastră, despre ce citim sau pe cine iubim. S-a întâmplat în ultimii ani să avem niște prieteni comuni și să ne vedem mai des, apoi am aflat despre momentele dramatice prin care a trecut cu fetiţa ei, Teodora. Am și eu un băiat de aceeași vârstă cu fiica ei și, evident, mă gândeam de multe ori că tragediile se pot întâmpla oricui și că solidaritatea celor mulţi este esenţială în momente delicate. Ne-am văzut recent, copiii noștri s-au jucat pentru prima dată și de-abia i-am determinat să se despartă undeva după miezul nopţii. Poveștile Lianei și ale lui Mihai (Miţă, sorry pentru clip, facem altul cu prima ocazie) m-au tulburat profund și m-au convins că, de fapt, lamentările și problemele pe care le am și de care mă plâng sunt mici și total neînsemnate. Fericirea stă în momentele când începi să dăruiești și altora sau atunci când un necunoscut te sună să îţi spună "mulţumesc!". La rândul meu, le spun Lianei și soţului ei, mulţumesc pentru că le pasă și continuă ce au început.

de film din Paris), a devorat tot ce au scris McKee, Syd Field și alţii ca ei, așa că m-am pomenit acu' vreo trei ani cu un telefon din partea unui producător francez prieten care îmi spunea că a citit un scenariu excelent care e musai să se transforme în film. Așa am ajuns să citesc „Made in Romania" (la vremea aia), care între timp s-a transformat în „Despre oameni și melci". După prima lectură a textului mi s-a întâmplat un declic incredibil, a fost unul din acele rare momente când parcă îţi dorești să faci filmul imediat, dacă se poate. Ăsta a fost începutul unei prietenii și al unei relaţii de lucru speciale, pentru că mai vrem să facem împreună două lungmetraje, avem un documentar în lucru și poate vor mai veni și altele. Și mai e ceva: Ionuţ m-a convins (împreună cu Oana, soţia mea, producătorul filmului) că opţiunea cea mai bună pentru rolul principal feminin e Monica Bârlădeanu. Eram în timpul castingului, indecis, ca orice regizor, și aveam de ales între două actriţe. Intuiţia lui Ionuţ m-a ajutat enorm, Monica e revelaţia filmului și cred că închide definitiv gura celor care mai comentau că nu e suficient actriţă.

MIhAI ChIRIlovLui Chiri nu pot decât să îi mulţumesc că există. Facem împreună TIFF, festivalul de film de la Cluj care a ajuns să aibă o faimă mondială imposibil de bănuit acum 12 ani, când făceam programul primei ediţii în vagonul de dormit al acceleratului București-Cluj și păream suficient de inconștienţi și de nepregătiţi pentru ce urma să naștem la Cluj. TIFF-ul de azi e o combinaţie interesantă între echilibrul meu, aplecarea maniacală spre detalii și gusturile eclectice, haosul bine controlat în care trăiește Chirilov. A fost nevoie de mulţi ani să treacă pînă ne-am armonizat stilurile de lucru și ne-am acceptat unul pe celălalt, dar experienţa de lucru împreună e memorabilă. În plus,

03

04

05

110 — Numărul 07

Numărul 07 — 111

Art` în spa]ii publice //

laborator de idei // haos ordonat

Drumuri cu gerul în vene //

pixeli înghe]a]i // arhitectur` la zero

grade

TEa TIME

Pretext pentru dialog // avem consumatori de Frumos [i De[tept // romanian Design Week

lumea în care putem fi zâne [i regi // caleidoscopul jocurilor [i al juc`riilor // fericiri mici construite din pove[ti mari

Despre cum se organizeaz` un festival de vâslit // canotca, bicicleta apelor [i turismul lent // performan]`, tradi]ie [i bun-sim]

112 — Numărul 07

s~rB~TOarEa DEsIgnuluI

Designul este un subiect complex, care înglobează astăzi multe aspecte și practici, care nu se mai rezumă la produs, așa cum este înţeles el din perspectiva comercială, ci presupune soluţii creative, încurajează întâlnirile culturale și se concentrează pe concepte.

andrei borţun – CEO The Institute și iniţiatorul Romanian Design WeekOrganizăm Romanian Design Week din aceleași motive și cu aceleași obiective pentru care am desenat și lansat revista "The Institute", și anume credem mult că în România sunt mulţi oameni, organizaţii sau grupuri de iniţiativă extraordinare, care fac lucruri în afara ordinarului, și credem că există și un public amator de extraordinar și un alt public pregătit să devină un intim și chiar consumator al Frumosului și Deșteptului. Trebuie doar să construim o platformă prin care indivizii să se cunoască și să se consume; și să avem răbdare câţiva ani pentru a apărea și efecte. Nu credem că așteptarea ar trebui să demotiveze, credem că ideea unei construcţii și investiţii trebuie să ne entuziasmeze. A avea așteptări care vorbesc despre gusturi educate, despre infrastructura din spatele industriilor de design autohton [producţie, desfacere, marketing, consum...] înseamnă și a aștepta la propriu. Dar abia aștept ca fetele mele să fie înconjurate de mai mult Frumos și de mai mult Deștept decât am fost eu și părinţii mei.

P.S.: Am ratat și aici gluma pe care tot aștept să o fac, adică "m-am întors în România în 1976 pentru că am crezut mult că și în această ţară... ".

Designul a devenit un pretext pentru dialog interdisciplinar, pentru schimburi culturale și pentru sudarea comunităţilor. Iar acest lucru devine evident în cadrul evenimentelor care reușesc să creeze contextul și spaţiul necesar manifestării acestor relaţii și procese. În contextul societăţii noastre, un astfel de eveniment devine necesar, având potenţialul de a fi pe de o parte o platformă de promovare a tinerilor designeri, pe de altă parte un instrument de informare asupra industriilor creative. O săptămână a designului capătă de regulă amploarea necesară pentru a deveni un instrument educaţional și de a oferi un spaţiu special pentru dialog, cu tot ce presupune acesta. Iar asta poate influenţa în timp atitudini, comportamente de consum și nu în ultimul rând calitatea produselor și a... vieţii.

În acest sens, The Institute va lansa în mai 2013 proiectul Romanian Design Week, o săptămână dedicată designului autohton, prin care se va încerca definirea spaţiului pentru dialog și interacţiune și se va încuraja schimbul de idei și inovaţia. Expoziţii, conferinţe și alte evenimente din sfera designului, fie că vorbim de design de interior, de produs, fashion design, fie de arhitectură, vor inunda timp de o săptămână Bucureștiul și își vor găsi găzduire în spaţii speciale.

CE ÎNSEAMNă o SăPTăMâNă A DESIGNuluI?Evenimentele de tipul Design Week sunt concepute pentru a promova creativitatea orașelor în care se desfășoară, pentru a crea comunităţi în industriile creative, dar și pentru

Maria neneciuText

deSign

a încuraja dezvoltarea economică locală și coeziunea socială. Aceste "săptămâni" reușesc să atragă multă atenţie și să adune în jurul lor specialiști, profesioniști, companii din domenii conexe și sunt, de regulă, o sărbătoare generalizată a designului. Pe lângă componenta culturală, care presupune promovarea designerilor, seminariile și dialogul dintre publicul larg și specialiștii din domeniu, aceste săptămâni ale designului au și o puternică componentă comercială, înglobând lansări de produse, expoziţii ale marilor producători sau evenimente în cele mai importante magazine de profil. Unicitatea fiecărui astfel de eveniment este dată chiar de orașul în care se desfășoară. Exceptând Milano Design Week, care face parte din Salonul de Mobilă de la Milano și care atrage mai degrabă un public avizat, specialist, restul săptămânilor sunt concepute pentru publicul larg, care are astfel șansa să aibă un contact direct cu universul designului

01

02

03

Numărul 07 — 113

și să deconstruiască miturile legate de acest domeniu. Aceste evenimente sunt și o modalitate de a încuraja tinerii să se apropie de industriile creative, dar și un important magnet pentru turiști. Acest tip de complex de evenimente a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă în ultimii doi-trei ani, când orașe importante, precum Parisul sau Tokio, au intrat pe harta "Design Week", care cuprinde acum aproape 100 de nume. Iar numărul lor crește, după cum vă povesteam mai devreme.

loNDoN DESIGN FESTIvAl The London Design Festival a fost prima iniţiativă de mare amploare de acest gen din lume. Conceput de Sir John Sorrell și Ben Evans, festivalul a fost construit pe activitatea deja intensă în materie de design a a Londrei. Lansarea lui a avut loc în Bloomberg, pe 25 martie 2003, cu suportul industriei locale de design, dar și a autorităţilor și a facultăţilor de profil. De la prima ediţie, când existau 35 de locuri în circuitul evenimentului, astăzi s-a ajuns la peste 150 de locuri și evenimente implicate în ceea ce a devenit un model de "sărbătoare" a designului. Sir John Sorell declara într-un interviu

ThE loNDoN DESIGN FESTIvAl ÎN CIFRE

• 350.000devizitatorianual

• jurnaliștidinpeste25deţări

• peste1.800dearticole/ediţie

• 94%dintrevizitatoriauconsideratcăfestivalulafostorganizat "bine" și "foarte bine"

• peste240deentităţiimplicate

pentru site-ul "It’s that nice" că "De când a lansat acest proiect, alte 80 de orașe și-au făcut propriile festivaluri de design, ceea ce vorbește de la sine. La fel ca în orice alt domeniu, este ușor să ajungi în top, este mai greu să te menţii acolo. De aceea Londra trebuie să inoveze permanent și să fie cât mai originală". Pentru a explica pe scurt amploarea pe care a luat-o această săptămână londoneză, o să apelez la ce a scris The New York Times despre ediţia de anul acesta: "Îmi cer scuze Milano-ului și Tokio-ului. Regrete, Paris și Stockholm. Îmi pare rău, Berlin și Barcelona, dar în special New York! Dar Londra este capitala designului". De la businessuri locale, tineri designeri, profesori și până la retaileri, muzee, manufacturieri sau antreprenori, toată lumea pare să se implice în acest festival. Ajuns la cea de-a noua ediţie, London Design Festival se poate mândri cu un program extrem de bogat, care include târguri internaţionale, instalaţii, seminarii, lansări de produse, competiţii, recepţii, petreceri și expoziţii. Atenţia mediatică pe care o primește anual este senzaţională, iar numărul vizitatorilor crește de la an la an. Cele mai multe evenimente din cadrul „săptămânii londoneze" sunt gratuite și se adresează publicului larg, care este astfel implicat într-un dialog real cu specialiștii din domeniile creative. The London Design Festival este finanţat dintr-o combinaţie de surse, atât publice cât și private. Primăria Londrei este instituţia care a finanţat și susţinut încă de la început acest eveniment, iar Arts Council England este un partener tradiţional al festivalului. Finanţarea privată, care are o pondere de aproximativ 60%, vine din sponsorizări și din produsele promoţionale branduite cu London Design Festival, care se vând pe tot parcursul anului în spaţii selectate. Anul acesta, London Design Festival a avut loc în luna septembrie și a inclus peste 150 de evenimente, printre care: V&A Digital Design Weekend, Eco-Logical Design, Culture Now, Ballgowns: British Glamour since 1950, Does british design matter?, Gallery Talk: King’s Cross: Regenerating a London Landmark și foarte multe destinaţii speciale: Bromton

Design District, 100% Design, designjunction, Tent London sau Super Brands London. Cele mai importante muzee, galerii de artă, magazine, ateliere și hub-uri culturale fac parte din circuitul designului londonez, care a ajuns să coincidă ca amploare cu harta orașului.

GloBAl DESIGN FoRuM Anul acesta, în cadrul London Design Festival a avut loc și prima ediţie a Global Design Forum, un eveniment de o zi întreagă, care și-a propus și a reușit să aducă sub același acoperiș toţi liderii din această industrie, de la mari designeri, producători de renume la mari organizatori de evenimente de profil. Rolul acestei conferinţe intense a fost să demonstreze rolul designului în construirea unui viitor sigur și prosper. Peste 30 de celebrităţi din industria de design au participat la discuţii despre schimbările din acest domeniu, despre viitor și despre importanţa colaborării. Organizatori ai altor Design Weeks, din alte colţuri ale lumii, unii dintre cei mai cunoscuţi designeri de pe glob, dar și tineri aspiranţi din industriile creative s-au întâlnit pentru a stabili agenda designului la nivel internaţional și au reconfirmat că Londra a reușit anul acesta să fie lider în materie de festivaluri de design. Alberto Alessi, Tom Dixon, Yves Beharwere sau Jovan Jelovac sunt doar câţiva dintre cei care au ţinut prezentări în cadrul acestui eveniment special.

DuTCh DESIGN wEEKDutch Design Week este un eveniment ce încearcă să susţină climatul creativ din regiune de 11 ani și una dintre cele mai vechi iniţiative de acest gen din lume, „Săptămâna" dezvoltându-se pornind de la un alt eveniment ce avea

04

06

05

Foto

: Bo

uD

EwIJ

N B

oll

MA

NN

, SJo

ERD

EIC

KM

AN

S (D

uTC

h D

ESIG

N),

DES

IGN

lo

ND

oN

FES

TIvA

l

114 — Numărul 07

loc în Eindhoven anual: „De Dag van het Ontwerp" sau „Ziua Designului". DDW are loc în fiecare an, în luna octombrie. Prin acest eveniment, organizatorii încearcă să bifeze trei obiective principale: stimularea culturală, coeziunea socială și dezvoltarea economică în zonă. Dutch Design Week se poate lăuda cu peste 80 de spaţii implicate și aproximativ 300 de evenimente, fiind o manifestare extrem de importantă, atât la nivel local, cât și internaţional. Ca în aproape toate orașele care au un astfel de eveniment, realizând importanţa pe care o are pentru dezvoltarea comunităţii, atât din punct de vedere turistic, cât și economic, Primăria susţine acest proiect, inclusiv financiar. Facultatea de Design Industrial și Universitatea Tehnică din Edinhoven sunt și ei importanţi parteneri ai evenimentului, găzduind unele dintre cele mai mari expoziţii din cadrul săptămânii. Peste 50% din cei care iau parte la seminariile din cadrul evenimentului sau vizitează expoziţiile de profil sunt oameni de rănd, neimplicaţi direct în industriile creative. Succesul acestui eveniment se traduce și în numărul impresionant de designeri care își expun lucrările, care depășește 1.800.

BElGRADE DESIGN wEEKVecinii noștri au o săptămână a designului încă din 2005, când un ONG din Serbia înfiinţa Belgrade Design Week, primul astfel de eveniment din Europa de Est. De șapte ani, BDW reușește să adune nume celebre de pe scena designului internaţional și să aducă Serbia pe harta internaţională a designului. "Credem cu tărie că designul înseamnă mai mult decât un instrument prin care se poate obţine profit și succes. Este o metodă de inovaţie importantă într-o societate, la nivel de idei, de produse... de concepte", a declarat Jovan Jelovac, iniţiatorul BDW.Belgrade Design Week are o audienţă impresionantă, compusă din formatori de opinie și lideri din industriile creative, iar lista vorbitorilor care au participat la conferinţe și workshopuri este impresionantă. Peste 150 de speakeri, artiști, arhitecţi, jurnaliști, designeri sau specialiști în branding au ţinut până acum conferinţe aici, printre care: Karim Rashid, Askan Mergenthaler (Herzog&Meuron), Tony Chamebers (Wallpaper), Konstantin Grcic, Patrizia Moroso sau Marcus Fairs. Marea majoritate dintre ei s-a aflat pentru prima oară în Serbia,

deSign

DuTCh DESIGN wEEK ÎN CIFRE

• 180.000devizitatori,dintrecare24%suntprofesioniști în domeniu, 15% studenţi, iar restul de peste 50%, de interes general

• peste300dejurnaliștidintoatălumea

• peste60despaţiiimplicateșipeste300deevenimente anual

• peste1.000dedesigneriimplicaţi

evenimentul fiind, totodată, și un magnet pentru turiștii străini. Conferinţele de trei zile din cadrul Belgrade Design Week au fost votate 5 ani consecutiv ca fiind unele dintre cele mai bune conferinţe din domeniu din lume. "Pe lângă deja celebrele conferinţe, continuăm să dezvoltăm o altă misiune, aceea de a transforma străzile, muzeele, studiourile, atelierele, școlile, mass-media și, în general, minţile sârbilor, într-un loc care, măcar pentru o săptămână, să fie inundat de industriile creative și de idei inovatoare. Ne dorim să contribuim la dialogul dintre antreprenori și designeri, între cetăţeni și oraș", a declarat Jovan Jelovac de la Belgrade Design Week. În acest sens, în 2011 s-a lansat aici și proiectul 100% FUTURE SERBIA, prin care se dorește promovarea designului local prin expunerea lucrărilor a peste 150 de tineri designeri sârbi în vitrinele a peste 100 de magazine din Belgrad. Aceste expoziţii vorbesc foarte bine despre ce ar trebui să fie o săptămână a designului: o legătură directă între marii producători și

07

08 09

10

Numărul 07 — 115

AlTE SăPTăMâNI DE vERIFICAT...

new york Design Week – www.designweeknyc.org

Stockholm Design Week – www.stockholmdesignweek.com

Helsinki Design Week – www.helsinkidesignweek.com

beijing Design Week – www.bjdw.org

tinerii designeri, dar și între publicul larg și liderii culturali. Pe de o parte, o astfel de manifestare atrage turiștii și atenţia mass-media, iar pe de altă parte ajută businessurile locale și încurajează inovaţia. Interesantă la această săptămână a designului este și petrecerea de stradă care se organizează în fiecare an, cu sprijinul Ministerului Culturii, o petrecere care și-a câștigat o binemeritată reputaţie în rândul „Săptămânilor designului" din toată lumea.

DESIGN wEEK, FÊTE à PARISSăptămâna designului cu accent franţuzesc este, deși într-un oraș care a cam inventat domeniul, una destul de tânără. Aflat la doar cea de-a doua ediţie, Paris Design Week a avut un început promiţător. Anul acesta, aproximativ 250 de evenimente speciale au inundat orașul timp de o săptămână

și au atras atenţia asupra industriilor creative, care în Paris se bucură oricum de o atenţie deosebită pe tot parcursul anului. Lansat de organizatorii Maison& Object, un alt eveniment important de pe scena designului de interior, Paris Design Week își dorește să devină un eveniment relevant pe harta internaţională. Săptămâna este concepută pe cadrul unui itinerariu impresionant, care acoperă cam tot orașul și include spaţii diverse, de la baruri, cafenele, magazine la spaţii publice, care devin timp de o săptămână un podium pentru tot ce înseamnă inovaţie în materie de lifestyle. Galeriile de artă și muzeele celebre au și ele un rol important în acest traseu.

SoFIA DESIGN wEEKAjunsă anul acesta la cea de-a cincea ediţie, Sofia Design Week a reușit să se impună în acești ani ca un eveniment important în calendarul celor pasionaţi de design. Evenimentul este organizat de EDNO, în parteneriat cu America for Bulgaria Foundation, și a avut loc anul acesta în luna iunie, cu tema "In Context". Peste 100 de evenimente, concursuri, workshopuri, proiecţii și seminarii au avut loc în capitala Bulgariei cu ocazia acestei săptămâni, la care au participat peste 150 de designeri din 20 de ţări.

01, 04, 05 London Design Festival 02, 11, 12, 13 Paris Design Week 03, 06, 07, 08, 09, 10 Dutch Design Week

11

12

13

Foto

: PA

RIS

DES

IGN

wEE

K

116 — Numărul 07

pagaIa Cu pOvE{TI DE Ivan paTzaICHIn

Are o voce perfectă. vorbește lent, cu o tonalitate blândă și cu o emoţie care dă farmec oricărei fraze. Stau faţă în faţă cu un cvadruplu campion la Jocurile olimpice de vară și mă simt ca în faţa unui povestitor care știe nenumărate basme și aventuri din Delta Dunării.

Ivan Patzaichin a rămas în prim plan și după ce s-a retras din viaţa sportivă: este implicat în organizarea unui festival de vâslit, în lansarea unui brand fashion, este eroul unei benzi desenate. Efervescenţa din jurul numelui Patzaichin m-a adus faţă în faţă cu acesta și cu Teodor Frolu, Managing Partner DC Communication, alături de care a pus la cale o sumedenie de proiecte și de activităţi.

"Am vrut să facem o bicicletă a apelor", începe Ivan una dintre poveștile care m-au ţinut lipită de scaun aproape două ore.

Din dorinţa de a ajuta Delta, Ivan s-a întors în zona unde a copilărit și, împreună cu Teodor Frolu, a înfiinţat Asociaţia Ivan Patzaichin - Mila 23 și brandul Rowmania.

"E o mișcare socială care promovează turismul lent, ai cărui principali beneficiari sunt localnicii și care se bazează pe resurse locale. Aici intră tot pachetul de activităţi pe care le facem cu Asociaţia", explică Teodor. "Avem trei obiective. Primul - brandingul Rowmania ca instrument de promovare naţional și internaţional pentru genul acesta de activitate care are ca obiectiv să aducă cât mai mulţi oameni să plătească să meargă cu barca și să vadă locurile așa, plimbându-se cu barca cu vâsle. Altfel spus, să găsim o soluţie de a îmbina protejarea Deltei cu dezvoltarea ei. Să aducem turiști care nu au nevoie de investiţii speciale, ci să vină pentru ceea ce are de oferit zona autentic: natură, produse locale, tradiţie. Al doilea obiectiv - crearea de infrastructură verde în aceste zone. Să ajutăm comunităţile locale să dezvolte, pe bani europeni sau cu resurse atrase de noi, centre de închiriere bărci, pentru genul acesta de

irina floreaText

turism cu barca cu vâsle. Pentru că degeaba faci campanie, dacă tu nu creezi infrastructura necesară. Al treilea obiectiv este partea de networking și parteneriate. Asociaţia încearcă să colaboreze cu toate părţile implicate", explică Teodor.

Așadar, doi pasionaţi de vâslit și iubitori ai Deltei și-au pus energia, timpul și resursele în slujba creării unui context sau, mai pragmatic spus, a unei infrastructuri pentru ceea ce numim, în diverse moduri turism lent, ecoturism sau slow tourism. Nu au vrut să facă doar campanie, după cum subliniază Teodor. Au vrut chiar să pună lucrurile în mișcare și, cel mai important, să creeze produse vandabile.

"E foarte bună similitudinea cu bicicletele. Noi nu am vrut să facem doar campanie și să spunem «Dă-te cu bărcuţa în Deltă». Noi îţi dăm o bărcuţă și îţi spunem pe unde să mergi cu ea", povestește Teodor despre intenţiile lor și despre proiect.

Au resuscitat arta de a construi bărcuţe

deSign

Foto

: So

RIN

lu

PșA

, oA

NA

RA

Du

Tu

RC

u

Numărul 07 — 117

din lemn și au pus pe picioare un atelier–școală la Tulcea. Despre produsul rezultat lumea zice că e bun "de pus în casă ca mobilă".

"Exista tradiţia lotcii din lemn. Noi am creat această «canotcă» pentru a fi mai utilă și mai ușor de folosit. E foarte plăcut să te urci în ea", povestește Ivan. Numele i-a fost dat de Șerban Alexandrescu, Headvertising, agenţia care a creat și identitatea brandului Rowmania.

Bărcuţele se fabrică deja în atelierul de la Tulcea, iar planul este să se construiască zece centre de închiriat astfel de bărcuţe. Primul care a apărut deja este cel de la Crișan.

"Tot ce creăm noi acolo va fi dat oamenilor în folosinţă. Noi doar vom supraveghea să nu se depășească limita. Dacă bărcuţa e pentru plimbare, să nu facă braconaj cu ea sau să meargă la vânătoare", explică Ivan.

În București a apărut și primul birou de ecoturism - Compania de turism lent, ai cărei acţionari sunt Asociaţia Ivan Patzaichin – Mila 23 și Asociaţia Română de Ecoturism. Compania administrează deja Centrul de la Crișan și dezvoltă trasee în diverse destinaţii de ecoturism din România.

"De obicei, agenţiile de turism îţi vând

TEoDoR FRolu – Managing Partner DC Communication

Cum a pornit totul?M-am întâlnit cu Ivan, mi s-a părut un personaj inspiraţional, interesant, eu nu aș fi făcut proiectul acesta dacă nu era așa. El a fost drive-ul. Pentru că întâlnirea cu el ne-a stârnit pe toţi, am zis că el ar trebui să fie motorul care să ne activeze. Ivan este ca o muză. Ceilalţi oameni implicaţi sunt cu noi tot datorită acestui lucru: relaţia Deltă - Ivan - natură - performanţă. Partea aceasta inspiraţională este motorul întregului proiect. Este total diferit de alte proiecte. De obicei, am obiective și caut instrumente să le ating. Noi aici am operat altfel. Am încercat să transformăm energia și entuziasmul în produse de calitate. Ca obiectiv mai larg și generic – vrem să creăm niște produse care să reprezinte România de astăzi, dar una așa cum o vedem noi, grupul de aici.

Care este latura de antreprenoriat social din activităţile Asociaţiei Ivan Patzaichin Mila 23?Ideea este să sprijinim, folosind experienţa noastră, dezvoltarea unor proiecte chiar de către localnici. Să le dăm modele de business care să funcţioneze. Să îi ajutăm să dezvolte produse vandabile – asta înseamnă antreprenoriat social. Folosim tradiţia, dar într-un mod inovator, în care localnicul să nu fie nevoie să devină businessman. Trebuie să o reinventăm și să facem produse actuale.

Cum este turistul care face turism lent?Este turistul care nu vine cu pretenţii de lux în vacanţă, care vine pentru ce poate să îi ofere Delta autentic. Vrem să aducem în faţa porţii localnicului turiști care vin pentru ce oferă Delta aşa cum este ea. Sunt foarte mulţi turiști care aleg să petreacă vacanţa, în loc de Eforie Nord, în Deltă. Doar pentru o Deltă ca fundal... Vrem să aducem turistul curios şi interesat să descopere Delta. Este o experienţă unică, greu de descris, mergând cu canotca. Este un potenţial foarte mare la nivel european pentru acest gen de ecoturism cu barca; este foarte dezvoltat în Germania, Austria... Vrem să promovăm turismul lent acolo unde există piaţă. În România vrem să îi facem pe oameni curioși să încerce. Așa cum s-a întâmplat acum 6-7 ani cu mersul pe bicicletă.

www.rowmania.rowww.patzaikin.comwww.slowtourism.ro

Foto

: So

RIN

NA

INER

, vIC

ToR

Mu

șAT

118 — Numărul 07

IvAN PATzAIChIN

Care este relaţia dintre sport și activităţile de acum?În sport este nevoie de o mare seriozitate și de profesionalism. Și acum mă implic cu tot sufletul în ceea ce fac. Idei am avut mereu și am vrut să mă întorc în Deltă și să îi ajut pe localnici. Când m-am retras din viaţa sportivă, am putut să-mi pun în sfârșit în aplicare toate ideile.

Care este cel mai nou proiect pe care l-aţi lansat?Centrul de Eco-turism de pe Dâmboviţa, de lângă BCU. Vom organiza și un concurs pentru construirea unor insule artificiale pe Dâmboviţa – fiecare va reprezenta o zonă protejată din ţară. Niciodată nu știm ce mai inventăm mâine. De la început am spus că nu suntem singuri în proiect, ci vrem să atragem cât mai mulţi parteneri, care să vină cu propriile idei de business, pe lângă proiectul nostru.

Ce rezultate aţi avut până acum cu toate proiectele?Și o plantă are nevoie de timp, să crească. Ne-am propus șapte ani pentru acest proiect, ca să putem vorbi despre succes în adevăratul sens al cuvântului. Noi nu ne lăsăm. Mergem până la capăt. Am realizat foarte multe într-un an și jumătate, de când am pornit, și putem să ne mândrim cu ceea ce am realizat.

un loc de cazare și excursii. Această agenţie îţi vinde trasee. Ai unde să stai și tot felul de experienţe pe parcurs", povestește Teodor. "Pot fi trasee mai sportive, mai culturale, mai culinare. Nu stai într-un loc, te deplasezi cu barca, bicicleta, calul sau pe jos. Parcursul în sine e o experienţă, noi vindem parcursul. Este de fapt un discurs – un discurs al unei zone în care tu consumi peisaj, natură, tradiţii locale, gastronomie, cultură locală".

Stând la povești cu Ivan și cu Teodor, un lucru e clar. Cu fiecare clipă petrecută împreună de cei doi și, mai ales, cu fiecare clipă petrecută în Deltă punând în practică proiecte creionate din 2011, au apărut nenumărate idei noi.

Văzând cum copiii din Deltă nu mai aveau nicio pasiune pentru vâslit și cum nu performanţa în concursurile de vâslit era un ideal, ci mai degrabă o barcă cât mai mare și cu un motor cât mai puternic, cei doi au decis că ar fi o idee bună ca fiecare centru de închiriere de bărcuţe să aibă de fapt și un mic centru de iniţiere în vâslit, care să cultive tradiţia vâslitului mai ales în rândul copiilor. Ba au organizat chiar și un concurs de vâslit pentru copii.

Iar când și-au dat seama că mulţi tineri nu cunosc povestea lui Ivan, s-au gândit la o bandă desenată care să îi facă pe copii să viseze la aventuri și la performanţe ca ale sportivului cu ochii blânzi.

Nu au pierdut din vedere nici performanţa sportivă în domeniul canotajului și încearcă să facă ceva pentru a crea o atât de necesară pistă acreditată, de antrenament pentru canotaj, inexistentă acum.

PRoDuSE RoMâNEșTI"Ne-am dat seama că merge greu cu Rowmania. Și a fost nevoie de un material promoţional", povestește Ivan. Așa a apărut "Patzaikin" - brandul. Nu și-au consumat energia în marketing, ci pentru a crea produse noi.

"Vrem să facem dezvoltare și nu show. În loc să luăm numele lui Ivan și să găsim un producător și să punem doar numele lui pe niște produse mai mult sau mai puţin designate nou, noi am pornit de la valorile unui brand – Patzaikin. Performanţă, tradiţie, inovaţie și bun-simţ", completează Teodor.

De aici au pornit instalaţiile de artă și tot de aici brandul de fashion, pentru care s-a creat o echipă de designeri care aveau în minte Ivan, natură etc. A apărut pe parcurs chiar ideea unei linii de cosmetice.

"Ne-am dorit să fie un produs sincer. Să nu fie un produs de show. Ci un produs cum e și Ivan – un om normal cu o carieră extraordinară. Are elemente inovatoare, dar nu sunt ostentative", povestește Teodor despre linia de fashion, a cărei producţie se face la Miercurea Ciuc, unde se făcea și Rozalb de Mura.

Cât despre cosmetice, acestea îşi propun să folosească plante din Deltă. Au realizat deja cu ajutorul unei românce din Africa

de Sud o esenţă de Deltă ce a fost folosită în prezentarea de modă de la Berlin și în instalaţia de artă de la Viena (la finalul prezentării de la Berlin au fost împrăștiate bule de săpun parfumate).

Despre brandul Patzaikin, lumea care a intrat în magazin a zis că nu se aștepta la "o chestie atât de sofisticată".

"Toată lumea a zis că e o chestie complexă. Românii s-au obișnuit cu mult sclipici și puţin conţinut. Va dura până lumea va înţelege. Nu e o linie de sport, e o linie de zi cu zi. Și noi suntem încă în căutări, pentru că una e colecţia de catwalk, una e colecţia de magazin. Aici apare problema cu materialele, pentru că noi am insistat să folosim textile românești", explică Teodor.

Ivan își aduce aminte că, acum 30 de ani, România era cea mai mare exportatoare de in și cânepă din Europa și mărturisește că vor neapărat ca brandul Patzaikin să vină cu un produs românesc și de aceea caută exclusiv soluţii de producţie locală. Fo

to: T

IBI C

lEN

CI,

DA

N &

Co

RIN

A l

ECC

A

Numărul 07 — 119

120 — Numărul 07

deSign

ioana PîrvuText

Petru MazileScuFoto

vIa}a nu-I CrOIT~ Dup~ CalapOD

Alexandru și lucian Maftei știu să coasă bine, fac minuni cu etichetă din piei de șarpe și de focă și scriu istoria designului vienez.

Noi, românii, suntem oamenii proiectelor: visăm, sperăm, invidiem, promitem, ne facem planuri măreţe, previzionăm un viitor de aur, dar până ajungem să materializăm ceva, timpul se dilată. Când ne decidem să acţionăm, observăm că alţii au trecut la etapa următoare. Așa că începem iarăși urmărirea, alergăm și încercăm să prindem un tren pe care alţii l-au părăsit deja pentru avion. Cu toate acestea, sunt români neștiuţi care deja sunt în avion, români pentru care sincronizarea este firească. Și, cum avem obiceiul să ne batem cu pumnul în piept

Numărul 07 — 121

de fiecare dată când auzim despre vreun român care face treabă bună pe alte meleaguri, reacţia ar trebui să fie dublată atunci când vine vorba de familii care conduc businessuri de succes în afara ţării, armonizându-se perfect cu timpul și cu geografia.

Familia Maftei este creatoarea unui produs de excepţie – pantoful bărbătesc bespoke. Alexandru și fiul lui, Lucian, au pus pe picioare o afacere serioasă și acum sunt printre cei mai apreciaţi shoemakeri din Austria. Familia Pristavu a îndrăznit să meargă împotriva curentului și să deschidă o fabrică în Vest, într-o vreme în care marile companii își mutau afacerile în est, în căutarea de mână de lucru ieftină. Horaţiu și Marta Pristavu au uimit presa și întreg mediul de afaceri francez în momentul în care au anunţat că vor să "delocalizeze" activitatea din România în Franţa, la Challuy.

AFACERI DE FAMIlIEPovestea brandului vienez Maftei, brand cu rădăcini românești, a început la Piatra- Neamţ, atunci când Alexandru Maftei devine, la 14 ani, ucenic într-un atelier de cizmărie ce făcea atunci parte din cooperativă. Talentul său este repede remarcat și, datorită spiritului antreprenorial, își formează propria echipă și se ocupă, pe lângă fabricarea pantofilor, de tot ceea ce ţinea de pielărie: haine, curele, pălării și reparaţii. Dar dorinţa de a evolua, de a depăși o Românie în care posibilităţile de remarcare erau drastic îngrădite, îl face să încerce evadarea în Vest. În 1988 este găzduit în Ungaria într-un lagăr pentru emigranţi în drumul spre Viena, unde reușește să ajungă în cele din urmă. Iniţial face munci foarte diferite de meșteșugul deprins în ţară, însă, după o întâmplare ca-n poveștile nemuritoare, ajunge să îl cunoască pe Scheer, legendarul manufacturier de pantofi de la Rudolf Scheer & Shone. Conversaţia a ajuns și la manufacturarea pantofilor, astfel că Scheer află pasiunea și, totodată, înclinaţia lui Maftei pentru această îndeletnicire și îi propune acestuia o săptămână de probă. Acea săptămână a fost urmată de altele, Maftei fiind integrat în echipa de artizani a lui Scheer. Istoria Maftei se va împleti de acum cu cea Scheer, pentru care va lucra mulţi ani. Alexandru ajunge să își rafineze metodele de lucru și să capete experienţă lucrând alături de o serie de meșteșugari renumiţi. După perioada Scheer, dovada faptului că spiritul antreprenorial a fost acolo tot timpul, Alexandru își deschide propriul atelier cu numele Maftei, în 1996, la Viena. În această meserie, Alexandru Maftei este urmat de către fiul cel mare, Lucian Maftei. Alături de el a fost și soţia sa, Lucia, cei doi lucrând împreună la Scheer. Astăzi, la Scheer lucrează și fratele mai mic al lui

La nivel global, afacerile de familie sunt extrem de răspândite și contribuie cu 70% la PIB-ul global, potrivit Family Firm Institute. În ciuda acestei răspândiri sau poate tocmai din cauza ei, businessurile manageriate în familie durează, în medie, cel mult trei generaţii. Analiștii financiari spun că, de regulă, prima generaţie o creează, a doua o conduce către succes, iar a treia o pierde.

Alexandru, Ioan, în prezent artizan principal al celebrei firme vieneze, împreună cu fiul lui cel mare, Răzvan. Fiul cel mic al lui Ioan, Ștefan, a fost și el, la rândul lui, ucenic la Scheer, iar după terminarea școlii de maistru în cizmărie a preluat un mic atelier al unui cizmar cunoscut în Viena - Otto Barchevich.

CuSăTuRI Cu DRAGÎn prezent, Maftei deţine două magazine în Viena (Kunhplatz 6 și Postgasse 11) și unul în România, în Cotroceni. Alexandru Maftei ia personal măsura clienţilor, creează pantofi unici pentru celebrităţi din toată lumea și este furnizorul unora dintre cei mai pretenţioși clienţi atât din Europa, cât și din Statele Unite sau Rusia. La Maftei, toţi pantofii sunt modele bespoke, nu există modele de serie - ready to wear. Vizita la magazin începe cu luarea exactă a măsurilor, proces foarte important, executat personal de către artizani. Pe tot parcursul călătoriei de la idee la materializarea conceptului, clientul va putea ţine legătura cu meșterul, astfel încât orice neînţelegere să fie evitată. Odată măsurile luate, va fi creat un model 3D al piciorului – calapodul. Până în momentul în care vei avea în picior pantoful mult dorit, va trebui să mai mergi cel puţin o dată la probă, când sunt remediate toate aspectele care deranjează, astfel încât pantoful final va fi fără cusur. O altă particularitate a meșteșugului este faptul că Maftei este printre puţinii artizani care execută tălpuiri cu cuie de lemn, o invenţie de sorginte austriacă. Astfel, scade preţul final și nu face, totuși, rabat la calitate. Maftei asigură servicii postcumpărare, respectând tradiţia austriacă: garanţia pentru produsul final este de zece ani și mai oferă și un serviciu de reparaţii care se execută atât la pantofii cu eticheta Maftei, cât și la oricare alt pantof de piele cu talpă cusută.

122 — Numărul 07

deSign

Care sunt materialele folosite la Maftei și care sunt colaboratorii de seamă ai atelierului?Alegerea pielii este esenţială, de caracteristicile ei depind modul de întindere și comportarea feţelor pantofilor. Pentru a produce o foaie de piele utilizabilă pentru confecţionarea pantofilor bespoke, furnizorii noștri francezi utilizează doar 5% din pielea brută. Nu trebuie să existe niciun cusur, vacile sunt crescute în crescătorii speciale, pentru a evita zgârierea pielii. În privinţa materiei prime, pieile utilizate sunt piei tăbăcite vegetal, de provenienţă franceză, unde tradiţia tăbăcăriilor este încă respectată. Se pot tăia feţe de pantof din piele de șarpe, struţ, elefant, feline mari, focă, rechin, crocodil, aligator sau din orice altă piele care poate fi prelucrată legal. Pentru cordovan, furnizorul este Horwenn Chicago, cel mai galonat producător din lume, furnizor al caselor Crocket&Jones, Carmina, Edward Green, Vass sau Ludwig Reiter. În privinţa tălpuirii pot spune că Maftei excelează, fiind printre cei mai buni tălpuitori din lume, atât clienţii, cât și colaboratorii recunoscându-ne această calitate. În ceea ce privește calapodul, suntem foarte mândri de colaborarea cu Lobb. Noi primim de la Londra calapodul și faţa, în atelierul nostru executăm tălpuirea – adică acea operaţie la care excelăm. Deși în Viena sunt peste 20 de artizani, Maftei este singurul colaborator din Viena și unul din cei 15 colaboratori Lobb din toată lumea. Pe lângă colaborarea onorantă cu John Lobb, în prezent Alexandru Maftei se află în discuţii cu Cleverley.

Care este cea mai mare provocare în atelier?Provocarea cea mai mare, din punctul meu de vedere, este fabricarea unui pantof din piele de pisică de mare, coaserea fiind foarte dificilă din cauza micilor excrescenţe foarte tari. De asemenea,

un model deosebit în magazinul din Cotroceni este un pantof dintr-o singură bucată de piele, fără nicio cusătură. Confecţionarea este foarte grea, fiind utilizată pielea de la genunchiul unei vaci pentru a permite mularea ei, astfel încât să nu fie nevoie să mai existe cusătură la spatele pantofului.

Cum se definește Maftei ca artizan? Ce vă influenţează? Ce vă diferenţiază?Tălpuitul, rapiditatea în execuţie și varietatea mare de modele executate. Avantajul comparativ al pantofilor Maftei faţă de pantofii Lobb, Vass, Church sau Foster este acela că, spre deosebire de artizanii clasici, pantofii creaţi de noi nu sunt încremeniţi în canoane. Nu suntem tributari, din punct de vedere estetic, niciunei școli. Doar tehnic urmăm linia clasică (tălpuire Goodyear sau cuie de lemn). În privinţa personalizării pantofului, putem crea modele de inspiraţie germană, budapestană,

raDu Morariu Reprezentantul MAFTEI Vienna în România [i managerul magazinului din Cotroceni

modele clasice englezești, italiene sau nordice, lucrăm orice fel de piele calf sau cordovan, piele de reptilă sau de rechin. Fiecare pantof patinat este unic, iar modelul nu poate fi repetat cu exactitate, oricât de bun meșter ai fi; odată aflat în posesia unui pantof patină, ești în posesia unei piese de artă unice. Cea mai importantă calitate a pantofului făcut la comandă este mulajul său perfect pe anatomia fiecărui picior al clientului. Există diferenţe între talpa stângă și talpa dreaptă a aceluiași om, diferenţe de mărime, fiziologice, accidentale, de orientare. Un pantof prost executat poate duce la un mers greșit și, în final, la afecţiuni ale coloanei vertebrale. Secretul și unul dintre cele mai importante elemente este susţinerea boltei tălpii cu un calapod fidel executat și cu o construcţie ce urmărește fidel calapodul clientul nostru, care va merge corect, îmbunătăţindu-și starea de sănătate.

Numărul 07 — 123

Maftei vienna este prezent de aproape trei ani în România. Cum apreciaţi până acum clienţii români? Există un viitor pentru piaţa bespoke din România în domeniul pantofilor?Clar, da! Piaţa bespoke în România este în stadiu incipient, iar cererea pentru acest tip de produs este foarte mare, însă din păcate, oferta este destul de restrânsă. Mi-aș dori competiţie, mi-aș dori mai mulţi producători astfel încât pantoful bespoke să fie cunoscut și apreciat. Cu privire la evoluţia firmei în România, pot spune că, dacă la început eram sceptic, acum, după ce ne-am poziţionat pe piaţă și după ce clienţii noștri ne-au probat pantoful, sunt chiar optimist. Având în vedere că vorbim de un produs pentru care oferim o garanţie de peste zece ani, este de acceptat ca mulţumirea clienţilor să vină în timp.

alexanDru MaFtei Proprietar MAFTEI Shoes

Oricum, nu am venit în România pentru scurt timp. Filozofia care mi-a condus afacerea în toţi acești ani a fost răbdarea și lucrul bine făcut. Pantoful bespoke nu a intrat în epoca vitezei și nici nu trebuie. Reprezentanţa din România a fost construită cu gândul ca ea să dureze, astfel încât cel care poartă pantoful Maftei să își aducă peste ani și fiul la o probă.

Care este partea din construcţie pe care vă place cel mai mult să o executaţi?Tălpuitul și calapoadele. Poate și datorită trecutului meu, dar și datorită modului în care văd pantoful. Meșterii de la care "am furat" eu meserie și care acum ar da clasă multor pantofari cu ștaif m-au învăţat că pantoful nu este doar un element de design. Latura practică trebuie să rămână primordială. Pantoful Maftei este creat pentru a merge cu el. Oricât ar fi de frumos designul, dacă tălpuitul este precar, clientul va fi nemulţumit. Tălpuitul și calapoadele sunt baza unui pantof bun. De abia după aceea vine designul. Cusătura, deși uneori nevăzută, poate fi un "silent killer", ruinând întreaga construcţie a pantofului, oricât de frumos ar fi ca design. Un alt lucru esenţial și neînţeles de mulţi producători este că designul trebuie să ţină seama de calapod. Nu pot pune în piciorul clientului orice tip de pantof, depinde de calapodul lui. Unele forme îi vin mai bine, altele nu. Iarăși, comunicarea este primordială și mă bucur că clienţii mei români au înţeles acest lucru.

Cum au fost începuturile și cum au funcţionat, de-a lungul anilor, legăturile de familie dezvoltate într-un cadru business?Nu mi-a fost ușor să creez firma la Viena,

a trebuit să conving clientul vienez prin seriozitate și calitate. În plus, începuturile au fost sub semnul unor privaţiuni. Tot ceea ce am clădit a fost cu muncă și foarte multe ore petrecute în atelier. Avantajul a fost că soţia mea, fără de care nu aș fi ajuns aici, a lucrat cu mine și mi-a înţeles pasiunea, susţinându-mă. Am construit atelierul ca pe o afacere de familie, astfel încât acum fiul meu Lucian Maftei, de care sunt foarte mândru, este și el un shoemaker foarte apreciat în Viena. Și mă bucur să văd că, la fel ca mine, consideră că meseria se învaţă zi de zi. Pentru mine, viitorul MAFTEI Vienna este reprezentat de el, Lucian aducând o viziune modernă și fiind acum mult mai activ decât mine. El călătorește mai mult și are o capacitate mult mai bună de a înţelege mersul lucrurilor în prezent. Odată cu vârsta, trebuie să recunosc că sunt din ce în ce mai tentat să mă retrag în atelier. Lucian, fără să neglijeze munca de atelier, se preocupă foarte mult și de imaginea firmei și de ce înseamnă business în general. De altfel, meritul succesului pe care Maftei îl are în România trebuie să i-l acord integral lui. El a gândit conceptul magazinului și s-a ocupat de toate detaliile. A muncit mult și zic eu că a făcut treabă bună. Radu, nepotul meu, și Lucian vor să promoveze pantoful bespoke și arta shoemakeingului. Știu că dorinţa lor este de a arăta cum se fac pantofii bespoke și de a crea o emulaţie în acest domeniu. Din cauza vârstei, eu sunt un pic mai conservator, ei sunt aceia care vor să aducă pantoful bespoke noii generaţii Iphone. Îi urmăresc cu atenţie din atelier și încerc să învăţ.

124 — Numărul 07

arTIsT sTr~In la BuCurE{TI

Pentru că, de cele mai multe ori, despre artiștii români auzim că pleacă în căutarea muzei, a recunoașterii sau a finanţărilor, oriunde în altă parte sau pur și simplu cât mai departe, din vorbă în vorbă am reușit să vedem viaţa de artist în România privită prin ochii unor artiști străini care au găsit toate lucrurile astea la București.

Pe Tuan Nini am cunoscut-o la o petrecere a agenţiilor de publicitate. Era printre creativii care au acceptat să fie DJ în seara aceea și să împartă ritmurile lor favorite și cu alţi amatori de muzică fină. Artistă de origine malaeză, Nini trăiește în România după ce a și studiat aici și a absolvit Pictura la Universitatea Naţională de Arte București. Nini a venit pentru Europa și pentru găselniţa zborurilor low cost. În București, face freelancing pentru Headvertising, după ce în Malaysia a lucrat pentru Grey și era concept artist la Toonasia, o casă de animaţie.

"Să faci freelancing este un stil de viaţă singuratic, așa că îmi place să lucrez cu cât mai multe agenţii și cu cât mai mulţi creativi. Am avut o experienţă bună lucrând cu agenţiile din România. Deadline-urile sunt rezonabile în comparaţie cu Malaysia, unde lumea se așteaptă să lucrezi la orice oră", spune Nini.

Se gândește să deschidă un restaurant cu specific malaez sau un restaurant cu mâncare pentru prânz. "Cred că mă gândesc la asta și pentru că aș avea o scuză pentru a ilustra meniuri și a picta pereţi. Aș vrea să fac cât mai multe picturi murale în baruri din România. Îmi place la nebunie cultura barurilor de aici și mi-ar plăcea să fiu implicată în crearea atmosferei acestora".

Nini consideră că România este una dintre acele ţări unde e mai ușor să fii străin decât în altele, unde oamenii sunt interesaţi într-un mod pozitiv de străini. Crede însă că românii se lamentează prea mult în legătură cu ţara lor.

"Artiștii români ar trebui să se distreze

irina floreaText

culturĂ

și ar avea nevoie de o privire obiectivă în locul termenului all-inclusive de artă", crede Nini.

"Ca artiști, ne temem să nu ne consumăm, dar sunt puţini cei care au luxul să fie ei înșiși, în mod egoist, și să se bucure și de bani, și de recunoaștere. Restul trebuie să ne scoatem capul din fund și să îmbrăţisăm schimbările și dubiile, și să avem curajul să spunem că «asta e o abureală, mă duc în direcţia greșită». Să fii tu însuţi cu încăpăţânare te face o persoană statică și asta nu e interesant pentru nimeni. Să fii uman e important, pentru că banii și recunoașterea le obţii de la alţi oameni; și în final, oamenilor le plac lucrurile cu care pot relaţiona. O scurtătură posibilă este să mergi în altă ţară, să te bucuri de tot ce e exotic acolo, să faci expoziţii și după aceea să te întorci în România și să spui că ești internaţional".

TuAN NINIwww.issuu.com/tuannini

un loc de recomandat pentru artiști: Carol 53

în românia îi plac: micii, ciorba, Jager-ul de 7 lei, că poate găsi un bar pentru orice gusturi, cu orice fel de muzică

nu îi plac în românia: temperaturile extreme, birocraţia, că uneori e strigată "China" pe stradă

artist român favorit: Mircea Suciu

Numărul 07 — 125

ANDY SINBoY

www.behance.net/sinboy

cel mai mult îi plac în românia: oamenii, entuziasmul și slănina.

nu îi plac în românia: politicienii, lipsa de mândrie civică, ciocolata cu rom.

artiști români favoriţi: Kitra, Matei Branea, Saddo, Noper, Roman Tolici, Adrian Ghenie, Dan Perjovski, Gorzo.

SINBoY Când vine vorba de sfaturi pentru artiștii români care își doresc bani și recunoaștere, după ce glumește puţin, Andy Sinboy spune că "perseverenţa și munca îi vor face pe oameni să te observe și să te respecte și despre asta ar trebui să fie vorba".

Andy este de origine engleză/spaniolă și a crescut în Madrid. I-a plăcut dintotdeauna arta, dar nu s-a gândit niciodată serios la o carieră în domeniul creativ. Deși nu era strălucit la școală, îi plăcea arta și a desenat mult mereu. S-a apucat și de graffiti. Tatăl lui s-a mutat în România în ’96 și după liceu s-a decis să se mute și el pentru o vreme aici. Asta se întâmpla acum zece ani.

Nu a făcut o școală de artă, dar a învăţat mult, fiind curios și atent de fiecare dată când a lucrat și a conversat cu persoane pe care le respecta.

Andy spune că perseverenţa și munca l-au ajutat să primească un job de creative writer pentru revista Colors, în Veneţia, și o bursă la centrul Fabrica al lui Oliviero Toscani.

Ulterior s-a întors în București și a început să facă freelancing, iar mai târziu a fost invitat să facă parte din primul grup experimental Platform, la Wieden and Kennedy London.

A scris pentru reviste, a scris nuvele, a vandalizat pereţi, a creat picturi murale, benzi desenate, a făcut animaţii și a construit tot felul de instalaţii…

Acum lucrează la o animaţie pentru un clip video, personalizează un "pinball machine" și cântă cu formaţia lui, "The Nuggers".

Andy a colaborat cu toate agenţiile de publicitate cunoscute din România.

"Cea mai mare parte din venituri provin din proiectele cu agenţiile. Arta cu monștri nu te face bogat în ţara asta. Mă frustrez când agenţiile nu au curajul să spună clienţilor să stea jos și să asculte mai mult oamenii creativi. Și urăsc să aștept trei luni să fiu plătit și să fie nevoie să mă agit pentru a primi banii respectivi", povestește Andy.

"Asemenea mie, aproape toţi străinii pe care îi știu eu și care trăiesc aici iubesc România. Aș spune: «Dacă ești în București, așteaptă-te să te frustreze birocraţia, zâmbetele nu sunt gratis. Altfel, este un loc fantastic, în care ai de a face cu oameni deștepţi și motivaţi»".

Andy mărturisește că îi place că artiștii români sunt foarte conceptuali și concentraţi și că au întotdeauna un raţionament în spatele oricărei manifestări.

"Abordarea mea este mai vizuală, cu accent pe cultura pop, nostalgie și grotesc, și ăsta este doar un mod mai complicat de a spune să sunt prea prost să creez ceva cu un sens profund", glumește el.

Andy are și o formaţie garage punk care lansează un album disc la sfârșitul anului. Tocmai au fost prin turneu în România cu o formaţie din Elveţia și vor să aducă mai multe trupe old school de rock’n roll, care să cânte live. "Destul cu DJ-ii!", spune Andy, care mai plănuiește un scurtmetraj animat, o expoziţie de pictură și un magazin cu vechituri.

126 — Numărul 07

wEAREoMAnton și Damian Groves, echipa creativă din spatele casei de producţie Studioset, din București, sunt WeAreOm, nume sub care fac multe proiecte ambiţioase.

Anton a început să lucreze în București în 2005, deși locuia în Capitală din 2002. Damian i s-a alăturat în 2007. Sunt pe jumătate români din partea mamei și au venit pentru prima dată aici în 1987.

Zece ani mai târziu s-au întors, au realizat potenţialul din România și au revenit în fiecare vară.

Anton a terminat Westminster University din Londra, după absolvire a venit în vacanţă și a rămas aici. Viaţa era ieftină și putea să experimenteze. În 2005 a început să regizeze reclame pentru SagaFilm. Între timp, Damian studia arhitectura la UCL, în Londra. Când a terminat, a lucrat un an într-o companie, dar și-a dat seama că arhitectura nu era de el. Momentul a coincis cu primul scurtmetraj al lui Anton – "Line", care a câștigat competiţia International Best Filminute din anul respectiv. Damian s-a gândit că ar putea să vină și el la București să facă film.

Au fondat Studioset, în 2007, cu un grup de oameni talentaţi pe care i-au cunoscut pe parcurs.

"Încă de la început am decis că ne vom diferenţia de competiţie acordând prioritate creativităţii în orice urma să facem. Ne-am promis și că urma să facem cu WeAreOm cel puţin un proiect personal pe an", spune Anton.

Următorul lor proiect a fost "Immerse", un scurtmetraj fantasy, care a apărut în STASH și a fost prezent la numeroase festivaluri internaţionale, inclusiv la Romanian Film Festival din New York și Toronto. Următorul proiect, "Chop Cup", a fost mai experimental, dar

cel mai de succes de până acum. Are două milioane de vizualizări pe Vimeo și a fost selectat pentru a fi proiectat la festivalul Onedotzero de la Londra.

Cel mai recent proiect al lor este un scurtmetraj de 10 minute, "Waste", cu Ana Ularu și Mihai Stănescu. Abia l-au terminat și sunt deja în competiţia festivalului internaţional "Tous Ecrans" de la Geneva.

Cât despre Studioset, casa de producţie a colaborat cu aproape toate agenţiile de publicitate din București.

Din albumul proiectelor favorite, Anton amintește de Alphabank din 2007, realizat cu DDB.

După câteva săptămâni petrecute în studio și 30.000 de piese Lego mai târziu, au obţinut o animaţie despre care mulţi au crezut că a fost generată pe calculator.

Un alt proiect de succes este recenta campanie ING Card Complet, o colaborare cu CAP și Carioca. Este tot un stop motion pentru care au construit un decor și personaje din hârtie. Damian le-a conceput și toată lumea s-a implicat în construcţia lor. Animaţia le-a luat cinci zile și postproducţia încă o săptămână.

"Cea mai bună parte din experienţa românească a fost oportunitatea de a face parte dintr-o comunitate creativă de mici dimensiuni, aflată într-o creștere

ANToN șI DAMIAN GRovES

www.weareom.com

www.studioset.tv

artiști români favoriţi: noul val de regizori români.

nu le plac în românia: taximetriștii.

culturĂ

rapidă", spune Anton."Am lucrat cu mulţi oameni talentaţi

și am avut oportunităţi de care nu ne-am fi bucurat dacă rămâneam la Londra", continuă el.

Anton nu crede că arta românească are o identitate naţională și spune că este valabil și pentru alte ţări. "Cu toată lumea la același nivel, e mai mult vorba despre identitatea individuală".

Iar unui artist străin venit la București i-ar recomanda "să fie proactiv, să fie deschis și să se pregătească pentru o aventură interesantă".

Numărul 07 — 127

128 — Numărul 07

CHEF DE jOaC~

Fiecare jucărie are o poveste a ei, fiecare jucărie a fost martora unei emoţii, a unui zâmbet sau a unui vis împlinit. Unele s-au ascuns în sacul lui Moș Crăciun, altele au stat cuminţi în ghetele cremuite din hol. Unele au fost cumpărate cu ultimii bani scuturaţi din portofel, altele au stat mândre în vitrinele magazinelor din centru sau pe tarabele colorate ale pieţelor, unele au ascultat muzica veselă din bâlciuri, dar toate, absolut toate, au fost martorele unei bucurii.

Toate marile firme producătoare de jucării, după ani de încercări, eșecuri, reveniri și schimbări, au un lucru în comun: și-au dat seama că, dacă vor să rămână în liga 1 a creatorilor de vise, trebuie să ofere copiilor ceva substanţial, odată cu jucăria: povestea. Mattel, Lego, Disney și Hasbro, toate știu să dezvolte o lume de poveste în jurul valorilor produselor lor. Pe lângă principiile și esenţa fiecărui brand în parte, poveștile stimulează, surprind și fericesc milioane de copii.

Visul american, fanteziile, aspiraţiile, planurile pentru când vor fi mari ale fetiţelor, toate fac parte din life-style-ul pe care Barbie, cea cu piciorul fin, mereu pregătit să intre într-un pantof cu toc, l-a construit. Cărămizile și figurinele LEGO, care au demonstrat de-a lungul anilor că binele învinge, Mr Potato Head și G.I, Joe, care au știut să le ţină piept lui Superman și Spiderman, toate jucăriile care au făcut istorie au construit în jurul lor universuri ludice care ne ajută să trăim dincolo de concret. Așadar, de-a lungul anilor, poveștile au devenit ambasadorii brandurilor și au ajuns să transpună lumea miniaturală a jucăriilor în orice spaţiu, platformă, context, astfel încât să intrăm în contact cu ea din orice direcţie, fie ea digitală, fie tradiţională.

mATTEl – mARkETiNg și fANTEZiiDin copilărie, știm reclamele de la italieni care se terminau cu "de la Mattel" și mulţi dintre noi sigur au în rafturi Scrabble,

PoveStea din SPatele jucĂriilor

lumea jucăriilor este un tărâm paradiziac în care orice e posibil, putem fi zâne și regi, putem conduce lumi și putem câștiga bătălii de partea Binelui, putem să credem în magie și să ne imaginăm lumi fantastice în care să avem loc de fiecare dată. Pentru cei care intră după mulţi ani în camera unde au copilărit și au senzaţia că totul e la fel, pentru cei care mai cred în globuri de cristal pline cu fulgi de zăpadă și în micky mouși care pot înveseli dimineţile, am pregătit un caleidoscop al jocurilor și jucăriilor, fericiri mici construite din povești mari.

jocul care ne ţine cu dex-ul aproape. Povestea Mattel este una dintre cele care fac înconjurul universităţilor la cursurile de marketing și care demonstrează că o idee strălucită și simplă, dezvoltată bine, poate pune monopol pe fantezie. Succesul păpușilor Barbie poate distrage atenţia de la imaginea de ansamblu a ceea ce Mattel a realizat pe lângă lumea plasticului și a rozbonbonului. Mai mult decât creatori de jucării, soţii Handler sunt cei care au pus bazele businessului cu jucării, așa cum există el astăzi. Sunt primii antreprenori din industria jucăriilor care au transformat afacerea, conștient și sistematic, într-o chestiune profesionistă, atingând, de foarte timpuriu, canale și instrumente de marketing la care nimeni nu se gândise: apariţii la TV, accent pe inovaţie, distribuţie calculată, design inovator, focus pe interacţiune. Ceea ce nu e deloc rău pentru doi tineri din Denver care au ajuns în fruntea afacerilor cu jucării dintr-un morman de resturi de lemn. Iniţial, compania producea rame de tablouri. După o vreme, Elliot, unul dintre cei trei acţionari, a început să facă mobilă pentru casele păpușilor. Acestea au avut așa mare succes, încât Mattel a început să producă numai jucării până în anii ‘50, înregistrând un oarecare succes cu produsele din lemn și cu jucăriile muzicale. În 1955, Mattel a achiziţionat drepturile de a produce linia inspirată din "Mickey Mouse Club", o producţie Disney, dar adevărata consacrare ca producător a venit după lansarea în 1959 la Târgul de Jucării de la New York a păpușii Barbie. Datorită unei campanii eficiente de marketing, Barbie a înregistrat un uriaș succes comercial, devenind cea mai dorită păpușă din toate timpurile. Mattel a continuat să inoveze de-a lungul anilor 1960, după succesul Barbie. Chatty Cathy, păpușa vorbăreaţă, a fost un mare hit, la fel și Hot Wheels, colecţia de mașinuţe metalice, îmbogăţite cu roţi, culori vii și design californian. Mattel a sfidat înţelepciunea convenţională despre jucăriile educative ca fiind plictisitoare și a introdus cutia vocală în produsele See ‘N Say.

cover StorY

Material realizat de ioana PÎrvu Maria neneciu irina florea

Numărul 07 — 129

bio barbieSe spune că numele complet al acestei jucării este Barbara Millicent Roberts și provine din orașul Willows, Wisconsin. Părinţii ei se numeau George și Margaret Roberts, iar ea a urmat cursurile școlii din orașul natal, urmând apoi să meargă la liceul Manhattan Internaţional High School, din New York. A avut o relaţie sentimentală cu Ken, care a apărut pe piaţă în 1964. Ca și Barbie, Ken a fost "botezat" după numele unuia dintre copiii celei care l-a creat, Ruth Handler. S-a construit o adevărată poveste în jurul relaţiei de dragoste dintre Barbie și Ken, astfel că, în februarie 2004, a apărut un comunicat de presă din partea celor de la Mattel, conform căruia cei doi s-au despărţit, însă în februarie 2006 au redevenit un cuplu. Barbie deţine o sumedenie de animale de casă, are o serie întreagă de mașini, printre care și un Corvette roz. În plus, deţine o licenţă de pilot al unei linii aeriene comerciale. Mai mult decât atât, cariera acestei păpuși a fost creată în așa fel încât să confirme multitudinea de joburi pe care le-ar putea avea o femeie. Ea a fost vândută ca astronaut - Miss Astronaut Barbie (1965), ca medic - Doctor Barbie (1988), dar și ca Nascar Barbie (1998).

Hot WHeelSLumea Hot Wheels nu se rezumă la mașinuţe de jucărie, înseamnă și mașini reale, fantastice, care au stabilit recorduri, altele reprezintă concepte SF extrem de funcţionale, unicate. În spatele jucăriilor se face de fapt cercetare serioasă, există o echipă care testează modele în mărime naturală, există turnee, cascadorii, spectacole, publicaţii. Emblema colecţiei este o flacără pe care scrie Hot Wheels și seamănă cu flăcările ce se regăsesc pe Hot Road-urile adevărate. Mașinuţele de jucărie sunt de colecţie, sunt făcute din metal și fiecare model are un nume extrem de inspirat și de atractiv. Pe burta mașinuţei sunt ștanţate sigla producătorului, emblema Hot Wheels și numele modelului, uneori apare și anul în care a fost creat modelul.

Din luMea barbie

• Primapăpușăacostat3$• Pânăastăzi,s-auvândutpesteunmiliarddepăpușiîn

întreaga lume• Înmedie,ofetiţădinAmericacuovârstăîntre3și11

ani are 10 păpuși Barbie• Laînceput,Barbieaavutdoardouăocupaţii:

fotomodel sau mireasă. De-a lungul anilor a devenit o femeie de carieră, având peste 80 de tipuri de joburi

• OpăpușăBarbieevândutălafiecaretreisecundepeglob

• Pentrucolecţionariexistăbarbiecollector.com• RuthHandleraangajatundesigner,Charlotte

Johnson, pentru a crea garderoba păpușii• BrandulBarbievalorează2miliardededolari,puţin

mai mult ca Armani, imediat după Wall Street Journal

mattel nu se culcă pe o ureche și, deși în 2011 a fost compania nr. 1 din lume, are pregătite o grămadă de lansări și de inovaţii pentru anul viitor. Am vorbit cu Geoff Walker, director general mattel, despre afacerea barbie, care este pe un trend ascendent, despre strategia digitală a companiei, despre crăciun și despre produsele din portofoliul rezervat anului 2013.

Ce faceţi pentru a vă menţine lideri de piaţă? Puteţi să ne daţi câteva hint-uri despre planurile companiei?Evident, cu Barbie suntem pe calea cea bună. Afacerea a crescut cu 18% și previzionăm o creștere la fel de mare în 2013. Pentru Barbie avem planuri mari: unul tocmai a fost lansat pe Barbie.com, un reality show digital, "Barbie Life in the Dreamhouse". Apoi urmează un nou musical, primul după cinci ani: "The Princess and the Popstar". Desigur, dezvoltăm și gama de jucării din spatele filmului, căci, pentru toate jucăriile noastre, nu e vorba doar de produsul în sine, ci și de conţinutul și de povestea care susţin creaţiile.

Care e strategia Mattel pentru boom-ul digital și ce influenţă a avut acesta asupra producţiei?Vremurile sunt de așa natură încât trebuie să ajungi și în digital, fie că este vorba de aplicaţii, pad-uri sau online. Marketingul pentru copiii din ziua de azi este mult mai mult decât un spot TV de 30 de secunde, trebuie să dai lovitura în toate zonele. Barbie.com și "Life in a Dreamhouse" sunt un foarte bun instrument de a întregi povestea și de a ajunge în orice cotlon al imaginaţiei. La fel și Hot Wheels… Anul trecut am stabilit recordul mondial pentru cel mai mare salt al unui camion. A întregit valorile brandului, dar a creat, de asemenea, conţinut digital pe care consumatorii să-l poată experimenta într-un mod diferit. Nu poţi să faci o jucărie, să o pui în raft și gata. Trebuie să spui o poveste.

Monster high a fost un produs de mare succes, la fel și Batman. Ce planuri aveţi pentru dezvoltarea de noi branduri? Una dintre strategiile-cheie este introducerea

geoFF WalkerSenior Vice President Mattel Europa

unei noi proprietăţi intelectuale. Monster High a fost una dintre primele și a dezvoltat un fenomen impresionant. S-a lansat altfel, nu cu un show TV sau cu o serie de desene animate, ci digital, pe net, acolo unde fetele de 9-12 ani trăiesc. În ceea ce privește jucăriile Batman, au avut un mare succes încă de când au ieșit pe poartă. Nu sunt mulţi copii care o să vadă Batman în cinematografe, dar vor ști că există. Copiii știu că un supererou e mereu cool. Vom merge mai departe și vom lansa noi produse, rămâne de văzut dacă își vor face intrarea pe noile media sau pe căile tradiţionale. Și, prin achiziţionarea Hit Entertainment, am obţinut bijuteria coroanei, Thomas & Friends.

Competiţia între concurenţii de pe piaţă se intensifică din cauza noilor tehnologii. Cum reacţionează Mattel? Având multe branduri care au longevitate în industrie, de vreme ce părinţii noștri au crescut cu ele. Nu există cicluri de viaţă pentru jucăriile Mattel. În plus, ne asigurăm că adăugăm adâncime și implicare în joc, cheia pentru un produs care să facă faţă timpului. Trebuie să le dai copiilor jucării care au potenţial de activare și inovare, nu doar ceva care stă acolo și e luat la joacă o singură dată.

Care vor fi produsele pentru Crăciun, în acest an?Master Moves Mickey, un Mickey Mouse care face breakdance și se învârte în mâini. E un mecanism uimitor… Barbie va avea gama de păpuși bazată pe noul musical, iar Hot Wheels pregătește un set de camioane uriașe de viteză.

130 — Numărul 07

hASbRo – cREAToR dE ZâmbETEHasbro și-a început activitatea în SUA în anul 1923, fiind înfinţată de Henry, Hilal și Herman Hassenfeld, trei emigranţi din Polonia. Iniţial, obiectul de activitate al companiei a fost vânzarea de textile, evoluând apoi la cutii pentru creioane, apoi la creioane și la alte accesorii școlare. Producţia de jucării a debutat la sfârșitul anilor ‘30, cu un set de instrumente medicale și un set de lut pentru modelat. În 1952 a fost lansat Mr Potato Head, aceasta fiind prima jucărie care a beneficiat de o reclamă la TV. În anul 1954, Hassenfeld (acesta era numele iniţial al companiei) a achiziţionat licenţa de a produce jucării bazate pe caracterele Disney. Această acţiune a crescut foarte mult profitabilitatea companiei și Hassenfeld a devenit cea mai mare companie producătoare de jucării din SUA la acea dată. Anul 1963 reprezintă lansarea celei mai de succes jucării din istoria companiei, G.I. Joe, o figurină cu membre articulate reprezentând un soldat din armata americană. Această jucărie s-a bucurat de un așa mare succes încât în primii doi ani de după lansare, vânzările de G.I. Joe s-au ridicat la 40 de milioane de dolari, constituind două treimi din vânzările totale ale companiei.În anul 1968, compania își schimbă numele, devenind Hasbro Industries, fiind listată la bursă, deși majoritatea acţiunilor au rămas în mâinile familiei fondatoare – Hassenfeld. În anii ‘80, Hasbro a început o campanie agresivă de achiziţii, printre cele mai importante fiind Glenco (producător de jucării pentru bebeluși și cel mai mare producător mondial de biberoane), Milton Bradley (al cincilea producător de jucării din SUA și lider în producţia de puzzle-uri și jocuri de familie), Coleco Industries, Tonka Corp (producătorul Monopoly), Nomura Toys.În ultimii ani, Hasbro a început să se îndrepte spre lumea jocurilor electronice, debutul fiind făcut în 1995, odată cu lansarea unei ediţii electronice a jocului Monopoly. Rezistând unei încercări de preluare din partea Mattel, Hasbro și-a păstrat independenţa, încercând să se dezvolte prin oferirea unui conţinut cât mai variat de jucării și jocuri, atât în format clasic, cât și electronic. Cele mai de succes produse Hasbro sunt personajele inspirate din Jurassic Park, Transformers, Toy Story și Star Wars.

cĂRĂmidĂ pESTE cĂRĂmidĂ Prima jumătate din istoria LEGO este povestea unui succes răsunător. Toată lumea știe pașii care au dus spre glorie: cum Ole Kirk Christiansen a început să facă jucării din lemn în orașul său danez, Billund, în timpul recesiunii din anii ‘30, cum, după război, Christiansen a cumpărat o matriţă pentru

iStoria în MiniFigurine1978: Primele șapte figurine sunt lansate, pentru seturile Town, Space și Castle1978: La două luni după apariţia primelor minifigurine, apare și prima femeie: o asistentă medicală1989: Minifigurinele își schimbă expresia facială, acum pot fi rele sau bune, și pot avea chiar și un petic peste un ochi! Unele dintre ele sunt echipate cu un picior de lemn și cârlig.1997: Figurina prinde viaţă și devine personaj animat în primul joc pe calculator, Panic on LEGO. Lansarea jocului a fost precedată de experimente intense în ceea ce privește mișcările și vocea figurinei. 1998: Cu noile personaje produse pentru Star Wars, minifigurina are prima ei apariţie într-un rol specific. Personificarea este extinsă apoi și în seriile LEGO Harry Potter, LEGO Studios, LEGO Basketball.2003: Pentru prima dată în istorie, faţa galbenă a figurinei este înlocuită cu o culoare mai aproape de realitate.2010: Minifigurinele sunt lansate drept collectibles. Fiecare minifigurină e vândută într-o pungă misterioasă, astfel încât să nu știi ce cumperi, însă poţi face oricând schimb cu alţi colecţionari.

plastic și a experimentat cu ea tot felul de modele, cum, prin anii ‘50, a dezvoltat cuburile cu știfturi circulare pe partea de sus, un progres care a permis copiilor să unească bucăţile în diferite forme, nu doar să le pună unele peste altele. Ceea ce se știe mai puţin este că LEGO a trecut printr-o etapă destul de dificilă și a trebuit să regândească toată strategia de piaţă. După ce, în anii ‘80, popularitatea LEGO a crescut, iar profitul s-a dublat o dată la cinci ani, în 1993 vânzările au încetinit, din cauza producţiilor made in China, care aveau preţuri de zece ori mai mici. Mai mult, succesul supermarketurilor și al fenomenului cash and carry care a îngreunat procesul de negociere pentru un spaţiu bun la raft, apariţia jocurilor video și reducerea constantă a potenţialului pieţei, cauzat de maturizarea rapidă a băieţilor, au făcut din anii 2000 un punct de cotitură pentru LEGO. În 2003, compania a ajuns practic fără bani, a pierdut 300 de milioane de dolari, iar pierderea previzionată pentru 2004 ajungea la 400 de milioane de dolari. Pentru a pune firma pe picioare, Kirk Christiansen a apelat la un raport de consultanţă în management de la Jorgen Vig Knudstorp, care a pus punctul pe... cărămidă: LEGO trebuia să se organizeze mai bine și să controleze ambiţiile de top. Christiansen s-a retras, devenind președinte, și i-a lăsat lui Knudstorp funcţia de CEO. Pentru a genera numerar, compania a vândut 70% din parcurile tematice Legoland și a închis clădirea de birouri din Danemarca, mutând managementul într-o fabrică din apropiere. Apoi a externalizat majoritatea producţiei în unităţi mult mai ieftine din Mexic și Cehia. LEGO a început să producă jucării 3D și să intre pe video, a deschis magazine proprii și a creat boardgame-uri tematice și filme lansate direct pe DVD. Așadar, prin gestionarea tendinţelor inovatoare, de-a lungul ultimilor ani, vânzările LEGO au crescut în medie cu 24% anual, iar profiturile au crescut cu 41%, devenind al treilea producător mondial de jucării.

Numărul 07 — 131

mAgic EVERywhERE!Pe lângă minunata lume Disney, filmele care ne fac să râdem cu gura până la urechi și parcurile de distracţii care ne conving că magia este pretutindeni, în ultimii ani Disney a devenit un jucător important și pe piaţa jucăriilor. Prin plasarea licenţelor către marii producători, Disney a devenit, literalmente, mânuitorul care trage sforile tuturor păpușilor produse de ceilalţi. Primul pas a fost în 2009, când a achiziţionat Marvel, furnizorul licenţiat al figurinelor Hasbro. În mod tradiţional Disney a lucrat cu Mattel, ca licenţiat principal pentru toate produsele de linie ale filmelor, dar această achiziţie i-a deschis ușile și către al doilea mare producător de jucării, Hasbro.

Pentru a completa imaginea și a lua tot podiumul, Disney a început colaborarea cu Lego pentru toate licenţele din categoria de construcţii.

Așadar, Disney are acum un cuvânt greu asupra celor trei mari companii de jucării din lume și devine o influenţă importantă pe piaţa păpușilor, a figurinelor, a jocurilor de construcţie și, cu licenţa Cars, a mașinuţelor. Ceea ce a ajutat imens aceste mișcări pe piaţă a fost șirul incredibil de filme de succes din ultimii trei ani: "Alice în Ţara Minunilor", cu un box office la nivel mondial de 1 miliard de dolari, "Toy Story 3", cu mai mult de 1 miliard de dolari, și "Tangled", care a depășit 500 de milioane de dolari. "Tron Legacy", lansat în 2010, a avut vânzări la fel de mari, iar "Harry Potter - The Deathly Hallows" încă susţine vânzarea de jucării din seria dedicată.

joc și joacă De roMâniaConform unui studiu desfășurat de Euromonitor la începutul anului, piaţa de jucării din România ar putea să aibă o creștere de 14% până în 2015, fiind astfel statul din Europa Centrală și de Est cu cea mai rapidă creștere. Însă, în vreme ce jucăriile românești iau calea străinătăţii, în România de-abia le găsești. Motivul? Fie că vorbim de chinezăriile ieftine, fie că vorbim de produse de marcă puţin mai scumpe, dar produse tot în China, acestea au fost mereu mai accesibile pentru părinţii români. Așa că producătorii români au decis să își caute cumpărători în alte ţări. Firmele autohtone importante se pot număra pe degete – Noriel, D-Toys, Burak Toys, Juno, Pinolino, Flaro, Arădeanca. Jucătorii mari și cu vechime și-au dezvoltat lanţuri de magazine, au vândut acţiuni către fonduri de investiţii ori s-au orientat preponderent către alte pieţe, mult mai interesate de jucăriile românești. Astfel, D – Toys și Burak Toys, deși au fabrici în România, în Covasna și, respectiv, în Buftea, unde produc jocuri tip puzzle, educative și colective, jucării din lemn, seturi de construcţii, minimodele auto, au ales soluţia exportului. Noriel, producător local și importator care comercializează păpuși, accesorii, jocuri creative și de construcţie, puzzle-uri, a ales investiţiile în dezvoltarea reţelei de retail, după ce a vândut o parte din acţiuni, în 2010, către un fond de investiţii. Maximo Impex (Pinolino) din Covasna și Flaro din Botoșani sunt alte două exemple de producători autohtoni cu mare succes în afară. Soluţia găsită de cei doi sunt produsele de nișă, din materiale naturale. Flaro mizează, încă din 1996, pe jucăriile din lemn și fabrică balansoare, cărucioare pentru păpuși, trotinete, triciclete, mergătoare. În România vinde de maximum 1.000 de euro și doar pe internet, restul merge către ţările din Vest - Belgia, Germania, Olanda, Anglia, Franţa - sau în Asia, în Japonia. Cele mai vândute sunt jucăriile tip mergătoare, bicicletele mici fără pedale, destinate copiilor de la un an.

"Cars" a fost un succes răsunător, poate cel mai mare al lui Disney. Cum a evoluat în ultimele 12 luni și cum veţi crește produsul de acum încolo? E cea mai mare franciză a noastră și a sfidat legile lansărilor de film. Jucăriile și produsele de papetărie au crescut în anul de după lansarea filmului, ne-a luat prin surprindere această evoluţie rapidă. Anul trecut, "Cars 2" a dat francizei cele mai bune rezultate. Pentru anul viitor pregătim, pentru Europa, programul "Cars Silver", o ediţie specială de produse argintii. Partenerii noștri sunt Simba, Dickie, Carrera și Mattel, ultimul fiind principalul producător. Toţi vor face versiuni "silver" pentru Lightning McQueen. Este vorba despre extinderea posibilităţilor de colecţionare și despre o nouă abordare pentru retail. Apoi, pentru sezonul toamnă-iarnă, avem în plan o extindere pentru "Planes" pe scena teatrală. Vor mai exista extinderi ale francizei Cars pe diferite mijloace de transport, așa că fiţi cu ochii pe acest segment, se pregătesc o mulţime de lucruri.

"where’s my water" este o proprietate intelectuală dezvoltată direct în digital. Credeţi că acest lucru ar putea deschide calea pentru mai multe astfel de produse? Categoric. "Where’s my Water" a fost un succes remarcabil. E o noutate pentru Disney să aibă un produs și o licenţă de producţie dezvoltate dintr-o aplicaţie și nu dintr-un film. Vom avea o linie de jucării care se va lansa odată cu "Jakks Pacific", la sfârșitul anului. Avem, de asemenea, o proprietate digitală nouă, care se va lansa la mijlocul lui 2013. Apoi, există "Club Penguin", pentru băieţii între 6 și 9 ani. O altă lansare importantă este "Monsters University", urmarea "Monsters, Inc".

Cât de mare este departamentul de jucării și papetărie al Disney?Pentru produsele Disney de larg consum din Europa, jucăriile și articolele de papetărie ar reprezenta două cincimi din totalul afacerilor. Cele mai mari categorii sunt fashion, jucării și

anna cHaPManMarketing Manager Toys and Stationery, Disney Consumer Products

apoi papetăria, urmate de articolele de casă, cosmetice și mâncare.

Cum s-au descurcat jucăriile în ultimul an?Suntem pe o poziţie bună, am crescut afacerea ușor de la an la an, dar asta se datorează, în mare parte, succesului masiv pe care l-au avut "Cars", "Tangled" și "Spider Man". E o piaţă dură, sunt ţări din Europa, cum ar fi Spania și Italia, care trăiesc vremuri grele. Din fericire, avem francize puternice, care au făcut o diferenţă uriașă. Germania merge foarte bine și e notabil faptul că până acum a fost văzută drept cea mai lentă creștere pentru noi, fiind o piaţă foarte tradiţională pentru jucării.

Câte parteneriate aveţi cu firme de jucării și cu alte companii?Avem sute de parteneriate în întreaga Europă. Mattel, Hasbro și Lego sunt cei trei parteneri la nivel global și apoi sunt partenerii europeni specifici, care nu au o licenţă globală, însă sunt foarte importanţi: Giochi Preziosi, Famosa, VTech, Ravensburger și alţii.

132 — Numărul 07

deSign de jucĂrii și inverSDesignul de jucării nu este o joacă, el presupune pe de o parte creativitate, abilitatea de a imagina și a proiecta ceva original, marketing, pentru că este important să înţelegi tendinţele și cerinţele pieţei, dar și cunoștinţe de inginerie. Sunt multe aspecte pe care trebuie să le iei în calcul atunci când proiectezi o jucărie, mai ales dacă ne referim la jucăriile adresate copiilor, unde protecţia este esenţială, materialele folosite sunt extrem de pretenţioase, cercetarea psihologică este recomandată, iar inovaţia, obligatorie.

Jucăriile s-au diversificat foarte mult în ultimii ani, de la apariţia păpușilor urbane, care spun povești despre orașe și despre societate, la jucării pentru adulţi și chiar până la jucării realizate de... client. A fi designer de jucării pare un vis din copilărie devenit realitate, dar procesul pe care îl presupune realizarea unei jucării este unul destul de complex.

Există mai multe nivele de implicare în realizarea unei jucării, de la simpla schiţare a conceptului, până la realizarea de la un capăt la altul a produsului. Există designeri care lucrează la creionarea unui produs ce va fi vândut în sute de mii de exemplare și care va trece prin alte zeci de etape de planificare, testare, dar există și designeri care realizează complet o jucărie, de la concept, desen și până la producerea efectivă. Așă că a vorbi despre ce presupune de fapt designul de jucării este o discuţie parţială. Ce au în comun toţi acești designeri este ideea, conceptul. De cele mai multe ori creionarea sa înseamnă o simplă schiţă neprelucrată și nu ia în calcul limitările pe care le impune realitatea. Această etapă este cea mai creativă și, de regulă, cea mai apreciată de designeri. Ulterior, în funcţie de limitări, de material, de posibilităţi, schiţa este îmbunătăţită. Apar schiţele de control, iar abia pe urmă se trece la realizarea schiţelor tehnice: care se realizează 2D, de sus, de jos și din toate părţile, la scară... milimetrică. De cele mai multe ori, conceptul și desenul sunt esenţiale, însă un designer care știe să și sculpteze, să transforme proiectul

din 2 în 3D este o resursă importantă pentru orice companie producătoare de jucării. Celelalte abilităţi necesare depind mult de tipul de jucărie. Pentru păpuși de tipul Barbie, ar trebui să ai noţiuni de fashion design, pentru jucării video sau de tipul roboţi, mașini, este indicat să cunoști design industrial, pentru jucăriile de pluș, este esenţial să cunoști tehnici de tipare și de coasere, iar pentru jucării bazate pe un personaj, de tipul Pokemon sau Little Pony, este important

să fii capabil să faci design de caracter, pentru că da, există și această disciplină a designului. Cu toate acestea, un designer bun este un designer bun, indiferent de ramura în care activează. Cât despre cum poţi dobândi aptitudini specifice designului de jucării, există mai nou în străinătate și mastere specializate în asta, deși mulţi dintre designerii apreciaţi în domeniu nu au neapărat aceste studii specializate, ci au migrat în acest domeniu din altă ramură a designului.

Și pentru că am vrut să aflăm cum este în universul acesta și ce implică acest job, am stat de vorbă cu oameni care hrănesc imaginaţia și poveștile prin jucăriile și produsele pe care le fac. Am aflat multe despre jucăriile din hârtie, despre cărămizile LEGO, despre inspiraţie și povești de succes cusute cu pasiune.

cover StorY

Numărul 07 — 133

SITE-uRI PoRToFolII:altpick.com/helloaaronwww.theispot.com/ameshonwww.directoryofillustration.com/ArtistPortfolioThumbs.aspx?AID=1858

lAlAlAToyS...... este o companie din Spania care produce păpuși-unicat, după chipul și asemănarea... clienţilor. Povestea a început în 2008, când doi designeri graficieni au renunţat la computere pentru că au descoperit o nouă metodă de a-și exprima creativitatea: jucăriile. Așa s-a născut lalalatoys, un univers de păpuși cusute pe la gât și tricotate pe la manșete, care seamănă cu viitorii lor proprietari. Lalalatoys înseamnă Mariale și Jorge: Mariale este responsabilă de croșetat, fire, ace și de tot ce înseamnă nașterea păpușilor din aţe, iar Jorge este cel care transformă șosetele în personaje cu... personalitate. Păpușile pot fi comandate de oricine, tot ce trebuie să faci este să trimiţi un mail cu o poză și informaţii generale despre viitorul "personaj" lalala. Costul unei astfel de păpuși este de 6o de euro.

Am stat de vorbă cu cei doi designeri pentru a afla cum este să lucrezi în universul acesta al jucăriilor.

Cum aţi ajuns de la graphic design la jucării?Lucram în studiouri de design diferite, iar iniţial lalala era pentru noi doar o pasiune de weekend, asta până când ne-am dat seama că ne face mare plăcere să coasem jucării și am renunţat la joburile de graficieni în favoarea celor de producători de jucării.

Cum este clientul lalala?Majoritatea clienţilor sunt, culmea, adulţi, oameni care apreciază lucrurile-unicat, lucrate manual și care au simţul umorului suficient de dezvoltat pentru a-și comanda o păpușă care seamănă cu... ei. Multe dintre păpușile noastre sunt făcute cadou, pentru ocazii speciale, nunţi, zile de naștere sau alte evenimente. Avem și clienţi pentru care facem păpuși care seamănă cu animalele lor de companie. Dar toţi au în comun faptul că apreciază unicitatea produselor noastre.

Care este cel mai amuzant portret pe care l-aţi făcut? Fiecare portret este o provocare, dar cred că ne amuză cel mai mult portretele Pop. Să faci păpuși după celebrităţi care îţi plac este motivant și incredibil de amuzant.

Cât durează să realizaţi un portret și care sunt etapele pe care trebuie să le urmaţi?Durează aproximativ opt ore. În primul rând, este esenţial să ai un brief clar, să ai poze

și cât mai multe detalii despre persoana respectivă. În al doilea rând, trebuie să alegi materialul pe care îl folosești, astfel încât să semene cât mai bine cu cele din poză, iar apoi te poţi apuca de tiparul păpușii. Durata întregului proces este determinată, firește, și de dimenisunea și de detaliile lucrării.

URbAN ToyS, by Jucăriile urbane realizate de diverși designeri au apărut pe la începutul anilor ‘90 și au avut o evoluţie spectaculoasă. Ele se află la intersecţia designului de jucării cu arta, deoarece cele mai multe sunt realizate în serii limitate și personalizate de diverși ilustratori. Jucăriile urbane se adresează adulţilor, au o funcţie estetică și devin obiecte de colecţionat. Ele se realizează din diverse materiale, de la lemn, plastic, vinilin, până la rășini sau metal. „Urban vinyl" este o subcategorie a jucăriilor urbane care înfăţișează eroi, realizaţi din vinil. Acestea sunt influenţate de cultura hip-hop-ului și a skateboarding-ului. Michael Lau (www.michaelau-art.com), un artist din Hong Kong, este creditat ca fiind iniţiatorul acestei mișcări. O altă tendinţă în materie de jucării de designer sunt jucăriile realizate din rășini,

134 — Numărul 07

UNlEASh yoUR lEgo!Obiectele-unicat au categoric farmecul și valoarea lor, însă asta nu înseamnă că jucăriile celebre, cu care copii din toate colţurile lumii se joacă de zeci de ani, nu sunt la fel de valoroase. Și nu puteam să vorbim despre cum se concep jucării și ce etape ar trebui parcurse înainte de a lansa un astfel de produs pe piaţă, fără a ajunge la legendara cărămidă LEGO și la impresionanta poveste din spatele acesteia.

Brandul LEGO a devenit un sinonim al creativităţii, un exemplu de comunicare impecabilă și inovaţie permanentă. Cu un design extrem de simplu, universal, cărămida LEGO este un instrument educativ și una dintre cele mai recognoscibile jucării din lume.

Cărămida LEGO, din plastic, a fost produsă pentru prima oară în 1949 și s-a bazat pe patentul "Kiddicraft", inventat de Hilary Harry Fisher Page încă din 1939, în Anglia. Acesta a inventat "Interlocking Building Cube", care făceau parte din seria "Sensible Toys", pe care acesta o dezvolta folosind procese industriale inovatoare și… plastic, un material nu foarte popular la

jUcĂRii diN hâRTiEUn alt curent s-a născut în rândul designerilor de jucării în ultimii ani: jucăriile moderne din hârtie. Originea acestora este arta origami-ului, însă ele folosesc și alte tehnici, lipitul, tăierea, iar în ziua de astăzi sunt de regulă sub forma unui tipar digital ce poate fi distribuit pe internet, iar utilizatorul este responsabil de "construirea" lor propriu-zisă.

Spune-mi mai multe despre jucăriile din hârtie. Sunt jucării realizate prin îndoirea și lipirea hârtiei. În lumea designerilor sunt la modă, deoarece sunt simplu de făcut și îţi permit să te joci cu foarte multe idei și forme. Originea acestor jucării este arta origami-ului, dar ele folosesc și alte instrumente, cum ar fi foarfeca, lipiciul sau banda adezivă. Cultura din jurul acestor jucării este strâns legată de cea a desenelor, a benzilor desenate, a graffitiului și a vieţii urbane. Ele vorbesc despre o lume în care, în ciuda limitărilor și a regulilor, este vorba mai mult despre

care se fac cu ajutorul unei matriţe, iar ulterior sunt personalizate de diverși artiști. Marele avantaj al acestora, în comparaţie cu cele din vinil, este că se pot produce în serii mai mici. O altă subcategorie sunt jucăriile din materiale textile unicat, această tendinţă în materie de jucării urbane fiind relativ nouă. Multe dintre aceste jucării semnate de designeri și de artiști își găsesc găzduire în galerii de artă și chiar în muzee de renume, de artă contemporană. Ele sunt strâns legate de cultura urbană.

Probabil că unul dintre cele mai cunoscute site-uri în materie de urban toys este www.kidrobot.com, care reunește mai mulţi artiști sub aceeași adresă și care promovează patru mari branduri: kidrobot, Yummy, Munnyworld și Labbit.

Jucăriile urbane au apărut și în România, prin Eldercut Shop, care a lansat două personaje simpatice: Sando și Bucur. Eldercut Toys (www.blog.eldercut.com) înseamnă Nicu Duţă sau Kitra și Titi Ciocan. Jucăriile realizate de aceștia au fost personalizate de diverși artiști de la noi, printre care: Dan Ungureanu, IRLO, Matei Branea, Pisica Pătrată, Noper, Ghica Popa sau Sinboy.

Mulţi dintre cei care fac jucării urbane sunt graficieni sau ilustratori, iar graniţele dintre ramurile design-ului devin din ce în ce mai șterse când vorbim despre acest tip de produse.

acea vreme în designul de jucării. Aceste cărămizi s-au bucurat de un real succes in Anglia, unde câștigau la vremea respectivă și premiul pentru "British Patent". După Război, perioadă în care Harry s-a mutat în SUA și a încetat producerea cărămizilor, acesta a reluat proiectul acestor jucării, care erau poziţionate ca fiind "jucării educaţionale din plastic", și a inventat "Self-Locking Building Bricks", o variantă îmbunătăţită a cărămizilor iniţiale. Acestea erau mult mai mici și se puteau prinde unele de altele, printr-un sistem de bumbi de pe suprafaţa cărămizii. Cu alte cuvinte, englezul Harry Fisher Page inventase prima cărămidă de tipul LEGO, care avea să se nască sub acest nume ceva mai târziu, în Danemarca, într-o companie care avusese până atunci ca principal domeniu de activitate realizarea obiectelor din lemn.

În daneză, LEGO înseamnă "să te joci frumos", iar principalul produs al companiei este și acum, după 80 de ani de la înfiinţare, celebra cărămidă. Forma sub care se găsește ea acum pe piaţă a fost lansată în 1958. Deși designul produsului nu s-a schimbat aparent foarte mult în acești 80 de ani, produsele LEGO sunt într-o permanentă evoluţie, compania încercând să găsească metode cât mai sustenabile și mai eficiente de producţie. Peste 150 de designeri lucrează la sediul central din Billund, Danemarca, pentru a dezvolta noi produse și pentru a le îmbunătăţi pe cele existente deja pe piaţă. Inovaţia a fost întotdeauna un obiectiv al companiei: în anul 1969 se lansa primul produs din seria DUPLO, iar în 1978 apărea figurina LEGO, care s-a vândut în peste 4 miliarde de exemplare până în 2011.

Faisal azad aka. Salazad este un graphic designer din Indonezia, celebru pentru jucăriile de hârtie pe care le face. Jucăriile realizate de acesta au forme simple, pentru ca utilizatorii lor din toată lumea să le poată downloada și construi ușor, după cum a declarat chiar designerul. În prezent, el ţine și niște workshopuri despre cum se fac aceste jucării, a căror origine este arta origami-ului.

cover StorY

Numărul 07 — 135

CoMPETIŢIIwww.designertoyawards.comwww.toydesigncompetition.comwww.idesignawards.com

ExPozIŢII, GAlERII șI AlTE SuRSEExpoziţia Century of the child de la Moma New York: www.moma.org/interactives/exhibitions/2012/centuryofthechildwww.creativecloseup.comwww.cluttermagazine.comwww.designertoystore.co.uk

10% din tot procesul, care este unul foarte complex.

Care sunt sursele tale de inspiraţie?Viaţa și călătoriile. Eu cred că mai mulţi dintre noi trebuie să ne suflecăm mânecile și să facem lucruri reale.Trebuie să reîncepem să ne jucăm cu lipiciul, să ne murdărim, să facem lucrurile așa cum le făceam când eram mici. Trebuie să reînvăţăm "jocul".

Ce trebuie să știi ca să fii designer de jucării?Nu știu dacă este o disciplină în sine, trebuie să ai multe abilităţi, cele specifice oricărui tip de designer, de fapt. Și alte câteva în plus.

Spune-mi despre Russian Doll Project. Cum s-a născut proiectul?Russian Doll Project a făcut de fapt parte dintr-un proiect de caritate pentru Design Within Reach (www.dwr.com), un magazin grozav din New York. Eu și mai mulţi artiști am primit păpuși rusești simple, iar noi trebuia să le personalizăm și să le transformăm în "unicate". Sunt pasionat de aceste păpuși rusești încă de când eram mic, de pe vremea când mă jucam cu păpușile Matryoshka ale bunicii, așa că acest proiect mi s-a părut interesant încă de la început. Am decis să mă implic și am folosit monștrii celebri din diferite locuri, pentru a atrage atenţia asupra dificultăţilor pe care aceste orașe le au, conform scopului evenimentului caritabil: Godzilla în Tokio, King Kong în New York, dar și alţi monștri mai puţin cunoscuţi, cum ar fi Nile Crocodile din Egipt, au "participat" și ei la acest proiect. A fost amuzant să adun și să potrivesc monștri cu orașe pe care ar vrea să le mănânce.

Ai branduri de jucării preferate?Iubesc camioanele TONKA încă de când eram mic. Iubesc trenurile LGB din Germania și KIDROBOT. Îmi plac tot felul de miniaturi japoneze, în special seturile "oarbe", pline cu lucruri inutile și amuzante.

Povestește-mi puţin despre puzzle-urile pe care le faci. Lucrez cu Crocodile Creek pe zona de puzzle-uri. Ei au o estetică și o sensibilitate specială, care îmi aduc aminte de vremurile când eram copil și lucrurile erau mult mai tactile. Puzzle-urile au fost de fapt biletul meu din zona editorială în cea a produselor. Ele sunt tot 2D, dar mi-au deschis mintea cu privire la oportunitatea de a face jucării și m-au ajutat să înţeleg că proiectarea jucăriilor sau a obiectelor și ,,desenarea" lor sunt un proces similar, trebuie doar să gândești puţin "în spaţiu". Cred că stilul meu iniţial de ilustrator este la fel de vizibil și în aceste produse tridimensionale și mi se pare fascinant cum, de fapt, în ultimul timp, foarte mulţi artiști sunt la intersecţia între foarte multe discipline și practici, iar asta se reflectă și în relaţiile dintre obiecte. În cazul meu, de exemplu, puzzle-urile au fost transformate în cutii și tot așa, există familii de produse, iar unitatea este dată chiar de zona grafică. Pe viitor, mi-ar plăcea să fac și ceasuri.

personalitate și de idei, decât despre tehnici și metode.

Cum funcţionează designul de jucării de hârtie? Care sunt etapele procesului? Totul începe cu un personaj pe care ţi-l imaginezi sau cu un concept. Iar apoi există mai multe metode de a construi jucăria, poţi fie să începi cu o schiţă pe hârtie, fie cu o formă de bază, pe care să o declini și să o modifici ulterior. Dacă ţi-ai conturat deja în minte un personaj și ai niște idei neprelucrate, trebuie să începi să faci template-ul. Metoda pe care o folosesc eu este un proces trial-and-error, este un proces care presupune răbdare și necesită destul de mult timp, dar te ajută să înveţi cum să creezi forme unice. Template-ul îl desenez în Adobe Illustrator sau în Corel. După ce ești mulţumit de forma finală, începi partea de "skinning", de realizare a detaliilor. Iar la sfârșit îţi pozezi jucăria, o share-uiești cu lumea și pregătești documentul, care poate fi e, ce își doresc utilizatorii.

Cine sunt clienţii tăi?Sunt foarte diferiţi, de la copii, la companii de mașini, de la un site de benzi desenate, până la un publisher de cărţi.

Ai un brand preferat de jucării?Nu sunt un mare colecţionar de jucării, dar am câţiva designeri de jucării pe care îi apreciez foarte tare: Matt Hawkins, Nick Knites, Abz, Harlancore, TokiDoki, Frank Kozik.

Care crezi că este rolul jucăriilor?Cred că sunt educative, te ajută să îţi dezvolţi imaginaţia, îţi pun neuronii la muncă, pot fi și o metodă antistres, pot purta mesaje sau pot fi pur și simplu decorative.

jUcĂRii ilUSTRATE aaron Meshon este un designer stabilit în New York, apreciat pentru jucăriile pe care le creează, dar și pentru celelalte produse pe care le semnează, de la tricouri, puzzle-uri, agende, până la magneţi sau cutii. Munca sa a fost recunoscută de nenumărate anuale de ilustraţii sau premii în domeniu, printre care Graphis, Society of Illustrators, RSVP, 3x3, AltPick sau Americam Illustration. Printre clienţii pe care i-a avut până acum, menţionăm: Newsweek, Rolling Stone, Wired, New York Times, Wall Street Journal, New York Magazine, Bloomberg, Food and Wine, Chronicle, Crocodile Creek, Galison, Teneues, Kaplan, Washington Post sau San Francisco Chronicle. Aaron a semnat mai multe proiecte de design de jucării și puzzle-uri și ne-a povestit despre ce îl inspiră, ce presupune să fii designer de jucării și despre proiectele sale.

Ce înseamnă să fii designer de jucării? Ce presupune asta?Este greu de rezumat, pentru că fiecare proiect este diferit. Eu am început ca ilustrator în zona editorială, am lucrat cu unele dintre cele mai importante reviste și ziare din lume, iar în timp am transformat ilustraţia plată în ceva 3D, un produs, o jucărie. A fost un proces interesant, dar cumva firesc. Ca etape, primul pas ar fi să îţi faci un portofoliu, să trimiţi mock up-uri la potenţiali producători sau să faci proiecte personale. Odată ce găsești companii interesate să colaboreze cu tine, începi să lucrezi alături de ele, faceţi împreună schiţe 3D, care sunt folosite ulterior pentru a realiza matriţe. Iar tu, ca designer, ieși un pic din ecuaţie. Partea "artistică" nu e mai mult de

136 — Numărul 07

jocuri de SocietateDe la "Nu te supăra, frate!", șah, ţintar, dame, "Bunul Gospodar", "Enigma", până la un "Monopoly" original primit cadou de la o mătușă plecată în străinătate, copilăria mea a fost cu siguranţă o competiţie acerbă între jocuri și basmele ascultate la pick-up.

Dintre cele două însă, testul timpului l-au trecut jocurile de societate, așa cum sunt atât de elegant supranumite englezitele board games.

Dacă plăcile din vinil, cu feţi-frumoși de Petre Ispirescu și crăiese dantelate de Andersen, stau cuminţi, dar prăfuite, grupate într-o colecţie ce fură oricând o lacrimă de nostalgie, peste "Monopoly"-ul cu bani de jucărie arși din greșeală cu ţigara și căsuţe verzi depozitate într-o cutie de Marlboro s-au mai așezat două generaţii de „Monopoly" – pocket size și versiunea rapidă, două „Risk"-uri – unul tematic „Lord of the Rings" și unul clasic, un „Scrabble" magnetic care l-a înlocuit pe cel chelit de litere și un „Game of Thrones", care a aruncat complet în umbră jocul „Friends", versiunea în limba franceză.

Departe de a fi chiar o împătimită a jocurilor de societate, sunt uimită de existenţa unor competiţii internaţionale de „Coloniștii din Catan", de concursurile care premiază cele mai bune jocuri ale anului (recunosc că mi-ar plăcea să fac parte din juriu) și de apariţia în București a unor săli speciale de jucat board games. Jocurile de societate au evoluat mult de la clasice – șah și Go – la jocuri de strategie ale căror scenarii amintesc de multe ori de jocurile pe calculator cu intrigi science fiction.

Împinsă de curiozitatea de a afla cum se construiesc jocurile de societate din prezent, i-am căutat pe cei care au fost supranumiţi creatorii primului "board game 100% românesc", "Warriors & Traders". L-am întrebat pe Andrei Novac, Executive Manager NSKN Legendary Games, despre cum se scriu scenarii, cum se testează ele, dar și despre trecutul JECO al jocurilor de societate românești.

Andrei Novac – Executive Manager NSKN Legendary Games

Cum alegeţi scenariile pentru board games?Ca în orice alt proces creativ, este nevoie să ne placă ceea ce facem. Sunt destule idei de jocuri noi vehiculate de oamenii din echipa NSKN, însă cele care ajung în final jocuri de societate (board games) sunt cele care, în primă fază, ne plac, cele despre care putem spune că le vom juca cu bucurie mai târziu.

Cine le scrie?"Warriors & Traders" și "Exodus: Proxima Centauri" (primul și al treilea joc) au fost concepute de mine și dezvoltate împreună cu restul echipei. "Wild Fun West" a fost ideea lui Vlad Sladariu, care este și co-designer la "Warriors & Traders". În partea de dezvoltare sunt implicaţi toţi oamenii din NSKN.

Care sunt principalele etape ale construcţiei unui board game?Aș împărţi procesul de construcţie în cinci etape:1. în prima fază este ideea, care poate fi un mecanism de joc nou, o temă interesantă sau chiar un schelet de joc. Indiferent cine vine cu ea, decizia de a continua este luată în momentul în care ideea iniţială este agreată și considerată cu potenţial de către întreaga echipă;2. odată ce alegem să construim un joc în jurul unei idei, începem să ne gândim la mecanismele de joc care vor determina tipul

de joc, durata și numărul minim și maxim de jucători. În cazul jocurilor complexe, folosim diverse modele matematice pentru a echilibra jocul, pentru a-l face interactiv și pentru a elimina timpii morţi; 3. în timp ce lucrăm la mecanicile de joc, începem să le "îmbrăcăm" cu o temă. Aceste două etape sunt abordate concomitent, este până la urmă un proces creativ în care nu putem separa scheletul conceptual al jocului de tematica lui, cele două trebuie să fie armonizate pentru a crea un joc de succes;4. testarea și îmbunătăţirea jocului reprezintă probabil cea mai importantă și mai complicată parte a dezvoltării unui joc de societate. Avem nevoie de un număr mare de jocuri pe care să le analizăm, ca să descoperim fiecare abordare greșită și să aducem îmbunătăţiri acolo unde este cazul. Încercăm să ne testăm jocurile cu grupuri cât mai variate, și ca preferinţe de joc, și ca experienţă, mergem în cât mai multe ţări și încercăm să expunem prototipurile la critici dure, fiindcă doar așa putem crea un produs final apreciat. Doar în momentul în care suntem 100% satisfăcuţi de prototipul unui

cover StorY

Numărul 07 — 137

joc trecem la etapa următoare;5. designul grafic este ultima parte în care suntem implicaţi în mod direct. Lucrăm cu graficieni atât români, cât și străini, cu care trebuie să comunicăm foarte bine, fiindcă un design atractiv poate face dintr-un joc bun un succes de piaţă, iar un design mediocru poate face dintr-un joc foarte bun o șansă ratată. Avem nevoie ca graficienii noștri să înţeleagă jocul și tematica lui și să poată face nu doar ilustraţii frumoase, ci și funcţionale. Imediat ce partea de grafică este încheiată, trimitem jocul către o firmă care este specializată în producţia de jocuri, parte care încheie procesul de construcţie al unui joc.

Cât timp durează fiecare etapă?Legat de timp, depinde de complexitatea fiecărui joc și de cât de implicată și de interesată rămâne echipa de-a lungul timpului.Am avut jocuri pe care le-am putut duce de la idee la produsul din cutie în 12 luni și avem încă jocuri care sunt în faza de testing de mai mult de doi ani. Fiind o piaţă cu o concurenţă foarte puternică, nu ne permitem să producem un produs nefinalizat sau în care nu credem 100%.De obicei, construcţia scheletului durează câteva luni, apoi testarea poate lua de la șase luni la 2-3 ani. Partea de design grafic se întinde în mod normal pe 2-3 luni.

Ce fel de specialiști sunt implicaţi în procesul de construcţie a unui board game?Suntem în principiu ingineri cu toţii, deci ne bazăm pe o gândire structurată. Nu avem

vreo specializare anume, ceea ce folosim sunt modele matematice și algoritmi de optimizare, mai ales că majoritatea dintre noi avem în spate facultăţi de calculatoare.

Cum testaţi board game-urile înainte de lansare?Ne testăm jocurile cu cât mai mulţi oameni, în locuri cât mai diferite. Încercăm să testăm fiecare joc în cel puţin cinci ţări diferite, atât cu jucători experimentaţi, cât și cu începători în ale jocurilor. După fiecare sesiune de jocuri adunăm feedback și după analiză facem câteva modificări și re-începem procesul de testare.

Care sunt cele mai căutate tipuri de board game-uri anul acesta?Cele mai căutate jocuri sunt în fiecare an cele care deja au un nume pe piaţă (Coloniștii din Catan, Carcassone) și care sunt ușor de învăţat și introduc oamenii în lumea jocurilor de societate.

În fiecare an apar câteva jocuri din categorii diverse care se vând foarte bine, dar foarte puţine ajung în categoria "mainstream". Anul acesta sunt inclusiv câteva jocuri complexe, de strategie, care au prins foarte bine și au ajuns să fie căutate și în România și cred că exemplul cel mai bun în acest sens este "Eclipse", un joc science fiction care a adus un suflu nou în această piaţă.

Câte board game-uri puteţi lansa într-un an?Am început în 2011 cu un joc, anul acesta am lansat deja două jocuri noi și o extensie pentru primul, iar în 2013 avem în plan patru jocuri noi. Sperăm să creștem în câţiva ani și să putem lansa câte zece titluri noi pe an.

Care este board game-ul vostru cel mai de succes?Primul nostru joc, "Warriors & Traders", a avut succes în special în SUA. Noi sperăm ca și cele două de anul acesta să se ridice cel puţin la același nivel, însă e greu de estimat care este jocul nostru cel mai bun după mai puţin de doi ani de activitate. Momentan, premisele pentru "Exodus: Proxima Centauri" - noul nostru joc de strategie - sunt foarte bune și credem că va depăși "Warriors & Traders", atât din punct de vedere comercial, cât și al impresiilor jucătorilor.

Cum de este "warriors & Traders" primul joc 100% românesc? Nu au existat și cele create de JECo?Noi am creat primul joc de societate românesc modern sau cel puţin aceasta este eticheta pe care ne-au pus-o cei care au văzut iniţial jocul. Au existat titluri celebre la noi, precum "Dacii și romanii", dar au trecut destul de mulţi ani de atunci și lumea jocurilor de societate a evoluat enorm. "Warriors & Traders" este un produs creat de români, care a reușit să aibă succes atât în Europa, cât și în America de Nord.

CATEGoRII DE BoARD GAMES, CoNFoRM BoARDGAMEGEEK.CoM

abstract games – care nu au text și sunt de obicei complet independente de limbă

Family games – jocuri care durează cel mult o oră și sunt dedicateșicopiilor(8+),șiadulţilor,fiindușordeînvăţatși de jucat și de obicei axate pe dezvoltare economică

War games – jocuri care simulează conflicte armate, de obicei pentru doi jucători, fără parte economică, de la ușoare la extrem de complexe

Party games – jocuri de petrecere, scurte, foarte distractive și care se pot desfășura de obicei între mulţi oameni

Strategy games – jocurile cele mai complexe, care au și un aspect economic, și interacţiune între jucători, și conflicte armate și care, în marea majoritate, sunt destinate celor pasionaţi

children's games – jocuri pentru copii de la 3-4 ani în sus

Cum v-a ajutat acest aspect în promovarea lui / sau cum nu v-a ajutat?Ne-a ajutat pe piaţa din România și reacţia oamenilor a fost în general bună. Piaţa din România este încă mică, dar crește rapid, iar ţinta noastră principală a fost America. Pe viitor, mai ales datorită acestei etichete, vom analiza oportunitatea lansării unor versiuni doar în limba română pentru jocurile noastre.

Cum vă promovaţi jocurile?Folosim in special "social media". Avem blogul nostru (nskngames.blogspot.com), unde postăm în mod constant noutăţi, apoi Facebook și Twitter, prin care ţinem legătura cu oamenii interesaţi de ceea ce facem. Mai este o comunitate dedicată celor care joacă board games, numită BoardGameGeek, care este cea mai mare de acest fel din lume. Acolo folosim inclusiv publicitate plătită, atunci când scoatem titluri noi.

Câte jocuri aţi vândut până acum?Am vândut în jur de 3000 de "Warriors & Traders" și pentru cele două jocuri noi avem deja contracte cu distribuitori din lume care acoperă 90% din producţia de anul acesta (3.600 de jocuri).

Care a fost reacţia comunităţii internaţionale la lansarea primului board game românesc?Reacţia a fost pozitivă, au fost oameni care s-au bucurat să vadă o nouă ţară pe harta producătorilor de board games, însă suntem încă la început, deci nu avem cum să fim sub lumina reflectoarelor. Abia în zece ani de acum vom putea să intrăm în categoria companiilor medii din domeniu, și asta doar în condiţiile în care vom scoate numai jocuri cu mare priză la public.

De unde se pot cumpăra jocurile voastre?În primul rând din magazinele de specialitate (hobby stores). "Warriors & Traders" a ajuns în aproape 300 de magazine din 30 de ţări și încercăm să extindem această reţea. Pentru cei care nu le găsesc așa, avem un magazin de comerţ electronic (www.nskn.net), de unde pot fi comandate.

138 — Numărul 07

deSign

ioana Pîrvu Maria neneciuText

Iarna pE ulI}~

Temperaturile care merg în jos ca pe tobogan, cerul gri și nopţile lungi nu înseamnă că trebuie să ne grăbim să ne închidem în casă până la primăvară. lipsa de viziune și nu temperaturile sub zero grade, apusurile timpurii și troienele de zăpadă sunt principala problemă a orașelor care nu știu să ofere ceva la schimb locuitorilor lor. Atât timp cât iarna este asociată doar cu condiţii grele de trafic și cu potenţiale degerături, oamenii vor continua să se închidă în casă sau să facă planuri de mutare în ţările calde.

Însă există câteva orașe în lume care sunt exemple de urmat în ceea ce privește crearea de spaţii publice adaptabile, care permit oamenilor să se bucure de aer și de activităţi pe tot parcursul anului. De la Copenhaga la Quebec și Montreal, oamenii ies în stradă, în pieţe, la festivaluri și se plimbă pe trotuare chiar și atunci când temperatura scade.

wINTER woNDERlANDÎntunericul, frigul și zăpada viscolită sunt reţeta completă pentru o zi în fotoliu. Pentru că oamenii pot fi influenţaţi instantaneu de vreme după ce aruncă o singură privire pe geam, orașele inteligente reacţionează și răspândesc luminiţe colorate în centru și în cartierele rezidenţiale, mizând pe o ambianţă care face poftă de plimbare chiar și atunci când e frig de crapă pietrele.Interesul oamenilor pentru spaţiile publice a dus la un val de inovaţii admirabile, mai ales în ceea ce privește zonele care au potenţial de utilizare indiferent de cum se prezintă vremea. Arhitecţi peisagiști acordă mai multă atenţie designului și iau în considerare locurile cele mai însorite sau cele mai ferite de vânt, astfel încât oamenii să

SFAT DE lA JAN GEhl

Jan Gehl ne amintește că străzile pot fi animate și atunci când e ger, lucru esenţial pentru ţările nordice. Urbanistul spune că vremea friguroasă, stările și atmosfera create de anotimpul rece pot fi îmblânzite cu patinoare și chioșcuri cu băuturi calde și supe. Pledează, de asemenea, și pentru instalaţii speciale de iluminat și de încălzire, care pot crește potenţialul spaţiilor publice pe timp de iarnă, permiţând orașelor să menţină activităţi culturale în aer liber tot anul.

01

02

03 04

05

Numărul 07 — 139

poată sta cât mai mult și mai confortabil în aer liber. Parcurile și pieţele joacă și ele un rol important în stimularea activităţii publice pe tot parcursul anului, oferind oamenilor locuri pentru săniuș și patinaj.

Pe timp de iarnă, în Copenhaga pistele pentru biciclete și străzile pietonale sunt deszăpezite înaintea șoselelor, iar restaurantele au instalate sisteme de încălzire cu gaz și oferă pături pentru mesele de pe trotuare. Asemenea îmbunătăţiri au extins sezonul vremii "bune" de la șase, la zece luni. Quebecul, renumit pentru carnavalul de iarnă și pentru vânzătorii ambulanţi care oferă pâine caldă, este un exemplu de magician

al iernii, reușind să o transforme într-un mare avantaj. Același lucru este valabil pentru Ottawa, unde canalul Rideau devine furnicarul vieţii civice în sezonul rece, când oamenii își pun patinele și ies la plimbare prin parc, fără să se limiteze doar la a face înconjurul unui patinoar.

PIxElI ÎNGhEŢAŢIÎn ianuarie, Montreal este deja acoperit de zăpezi de câteva luni bune, iar harta mentală a orașului se transformă considerabil. Locurile în care oamenii poposesc de obicei, scările muzeelor, pieţele și scuarurile sunt acoperite, inaccesibile și neplăcute la temperaturi sub zero grade. Extremele iernii din Montreal sunt o provocare pentru planificarea urbană: cum concepi un loc vibrant, care poate funcţiona la fel de bine într-o zi rece de ianuarie, ca într-o noapte înmiresmată de august? Unele spaţii sunt mai adaptabile decât altele: străzile din cartiere sunt mereu animate, peluzele și gazonul din parcuri se transformă în pârtii, patinoare și derdelușuri, însă suprafeţele plane, ca pieţele și rondurile, chintesenţa spaţiilor urbane, își găsesc cu greu o menire din decembrie până în aprilie.

Quartier de Spectacles, o organizaţie ce are în plan redefinirea unui areal din Montreal ca un district al artelor,

s-a ocupat în ultimii ani de îmblânzirea iernilor în spaţiile publice.

Prima dată când o piaţă din centrul orașului a revenit la viaţă în toiul iernii a fost în timpul festivalului Nuit Blanche din 2010, atunci când spectacole de lumini și instalaţii au luat locul asfaltului îngheţat din Piaţa Artelor. Ideile care au stat la baza acelei nopţi de festivităţi s-au extins de-a lungul întregii ierni și artiștii de la Quartier de Spectacles au implementat, în Place des Festivals, proiectul Champs Pixels, care a transformat locul într-un gigant ecran luminos, împânzit cu pixeli făcuţi din găleţi de plastic puse cu capul în jos. Fiecare găleată a fost echipată cu senzori de mișcare, astfel că, la fiecare pas, lumina degajată devenea roșie. În 2011, Champ de Pixels a fost mutat în Piaţa Berri, unde trecătorii puteau aprinde o parte din lumini pedalând, pe loc, bicicletele montate în piaţă. Între timp, un alt proiect, numit Sphères Polaires, a luminat pieţele cu sfere uriașe strălucitoare, ca și cum un uriaș a făcut baloane de săpun imense, îngheţate de aerul rece.

01, 02, 03, 06 Canalul Rideau, Ottawa 04, 09 Luminothérapie 2011, Sphères polaires 05, 07, 10 Luminothérapie 2011, Champ de pixels 08 Luminothérapie 2011, Nuage de givre

www.quartierdesspectacles.com

06 07

08

10

09

Foto

: MA

RTI

NE

Do

YoN

140 — Numărul 07

PuNCTE PANoRAMICE șI DRuMuRI Cu GERul ÎN vENEMai există drumuri în care destinaţia nu este cel mai important element, drumuri pe parcursul cărora simţi nevoia să te oprești și să imortalizezi momente, care te învaţă să respiri aerul rece de afară și să îl transformi în zâmbete. România nu are o cultură foarte dezvoltată legată de arhitectura punctelor panoramice sau a refugiilor montane, dar avem multe exemple de urmat în acest sens și peisaje ce ar merita cu siguranţă atenţia noastră. Sunt câteva structuri arhitecturale în Europa care reușesc să pună în evidenţă natura și care îi conving pe turiști să poposească, chiar și când temperaturile de afară sunt zgârcite.

MADE IN NoRvEGIANorvegia este probabil ţara care are cele mai multe și cele mai impresionante puncte panoramice și refugii montane și care oferă cele mai multe exemple de urmat în materie de arhitectură alpină. Cu un relief care obligă la inovaţie în materie de design, Norvegia a făcut investiţii semnificative în spaţiile publice aflate la înălţime, acestea devenind importante puncte de atracţie pentru turiștii din toată lumea.

Unul dintre cele mai bune exemple în acest sens este drumul Geiranger-Trollstigen, aflat în vestul Norvegiei, drum care face parte din Patrimoniul UNESCO din 2005. Acesta a fost un magnet pentru turiști încă din 1936, când a fost inaugurat, deoarece reușește să combine natura sălbatică cu capodopere ale arhitecturii moderne. Platoul Trollstigplatået este unul dintre punctele de popas-vedetă de pe parcursul acestui traseu. Structurile de aici vin să întărească forţa elementelor naturale cu care se învecinează, de la treptele-

cascadă, la scările la margine de stâncă sau platformele suspendate.

O altă rută plină de elemente arhitecturale de recreere este Senja, care pleacă din Gryllejord și ajunge până la cea de-a doua insulă din Norvegia: Botnhamn. Una dintre cele mai impresionante instalaţii de aici este Tungeneset, o platformă ce te ajută să cobori până în mare, pe stâncile abrupte din zonă. Code Arkitektur sunt

deSign

responsabili de partea de arhitectură, iar zona de peisagistică a fost realizată de Aurora Landskap-Anita Veiseth.

Sognefjell este drumul care leagă partea estică a Norvegiei de cea vestică, iar asta la o altitudine de peste 1.400 m. Este firesc deci să beneficieze de o priveliște spectaculoasă, așa că autorităţile norvegiene s-au gândit să construiască aici un telescop, cu ajutorul căruia poţi să identifici cele mai înalte

11

12

14

13

Numărul 07 — 141

Walkway – un punct panoramic care în exterior oferă o perspectivă spectaculoasă, iar înăuntru, informaţii generale despre pasul Timmelsjoch.

Smugglers – poziţionată în punctul prin care trecea odată un drum comercial folosit de contrabandiști, structura arhitecturală te duce cu gândul la riscurile și pericolele pe care aceștia le evitau zilnic.

the Pass Museum – Structura arată ca un bolovan neregulat și reușește să sublinieze caracterul transfrontalier al zonei.

telescope – Oferă o panoramă de 180° asupra întregii văi.

garmets – Cele două structuri inspirate de forma rocilor din zonă servesc ca spaţiu de expoziţie, dar și ca punct panoramic.

vârfuri. Arhitectul Carl Viggo Holmebakk a reușit să transforme un brief ce părea simplist într-un punct panoramic spectaculos, un adevărat ochi la margine de drum-Nedre Oscarshaug.

Svandalsfossen este o cascadă care reușește să atragă un număr impresionant de turiști în fiecare an, iar experienţa este accentuată de o instalaţie de scări și poduri care te ajută să simţi forţa naturii pe propria piele. Arhitecţii care s-au ocupat de acest proiect sunt Haga Grov-Helge Schelderup.

Eggum este un amfiteatru în aer liber, un punct de popas special, aflat în insulele Lofoten din Norvegia. Cu o priveliște deosebită, foarte multe locuri de parcare și multe facilităţi, Eggum impresionează prin inovaţie, simplitate și modul în care reușește să se camufleze în peisaj. Păstrând liniile și materialele specifice zonei, structura Eggum, care nu are mai mult de 59 mp în interior, a devenit un adevărat punct de interes în zonă. "Scările" exterioare, care au rol împotriva alunecărilor de teren, au fost realizate chiar din pietrele care au rezultat în urma săpăturilor făcute pentru structură.

ExPERIENŢA TIMMElSJoCh Timmelsjoch este un drum între două văi din Alpi, între Italia și Austria. Dar nu este un drum oarecare. În 2010 au fost poziţionate aici cinci sculpturi arhitecturale, care au rolul de a atrage atenţia asupra priveliștii, istoriei și culturii locului. În partea austriacă găsești instalaţiile "Walkway" și "Smuggler", în partea italiană dai peste „Telescope" și "Garmets", iar în cel mai înalt loc din pasul Timmelsjoch se află The Pass Museum, o structură arhitecturală impresionantă, realizată de Werner Tscholl Arhitects, care reușește să sublinieze ideea de graniţă naturală pe care o sugerează peisajul. Muzeul, de mici dimensiuni, conţine informaţii despre istoria locului și este gândit ca un omagiu pentru cei care au muncit la realizarea unuia dintre cele mai impresionante drumuri din Europa. Modul în care cele cinci elemente arhitecturale reușesc să se integreze în peisaj și să sublinieze atracţiile locului demonstrează spiritul inovator în care acestea au fost proiectate. Drumul este deschis între 7 dimineaţa și 8 seara și pe timp de iarnă, iar accesul în structurile panoramice este gratuit.

17

18

15 16

11, 13 Trollstigplatĺet, Norvegia 12 Svandalsfossen, Norvegia 14 Telescope, Italia 15, 16 The Pass Museum, pasul Timmelsjoch 17 Nedre Oscarshaug, Norvegia 18 Garnets, Italia

www.timmelsjoch.comwww.nasjonaleturistveger.no

Foto

: RIC

hA

RD

BEC

KER

, AlE

xA

RA

INER

142 — Numărul 07

deSign

ioana PîrvuText

annik WetterFoto

Cu TElEgOnDOlElE la rEsusCITarE

obsesia generală pentru nou a făcut ca lucrurile învechite, ieșite din uz, demodate să fie aruncate cu ușurinţă, trimise la fier vechi sau abandonate prin poduri și pivniţe. Pentru că ne place să credem că designul contemporan trăiește mai bine pe un fundal texturat de istorie și că obiectele cu încărcătura dobândită după ani mulţi de interacţiune cu oamenii știu cum să ducă povestea mai departe, ne-am entuziasmat atunci când am descoperit proiectul celor trei artiști elveţieni de la "Mountain Climbers".

"Mountain Climbers" este un proiect artistic și caritabil dezvoltat de trei artiști din Genova: Inès Flammarion, consultant artistic independent, Albert Schrurs, arhitect și cofondator al studioului de design de obiect Alegorry, și Bernheim Nicolas, specialist în marketing și comunicare. Deși n-au mai lucrat împreună până acum, se cunosc din copilărie și, înainte să devină parteneri, au fost prieteni: Albert și Nicolas au fost în școala generală împreună, iar pe Inès au cunoscut-o în liceu. Deși vin din zone artistice diferite, au în comun pasiunea pentru artă, design și creativitate.

Proiectul "Mountain Climbers" a început în 2010, când Albert, turist de ani buni al staţiunii Verbier, a aflat că linia de telegondole care deservea pârtia, funcţională din 1974, urma să fie desfiinţată și înlocuită cu un sistem modern. După un brainstorming făcut din scurt, cei trei au decis că ar fi interesant să dezvolte un proiect în jurul acestor iconuri ale Elveţiei. Așa au cooptat 40 de designeri, artiști și arhitecţi care să ajute la rememorarea trecutului și să contribuie la "reciclarea" unor obiecte care altfel ar fi fost distruse. Și pentru că într-un astfel de proiect valoarea cea mai importantă e povestea, gondolele care vor fi recuperate sunt speciale tocmai pentru că sunt folosite de peste 40 de ani într-una dintre cele mai cunoscute staţiuni montane, așadar sunt familiare tuturor, sunt repere ale copilăriei, sunt amintiri ale altor vremuri. "Revisiting a swiss icon" este

exemplul perfect pentru cum ideile simple pot genera un rezultat elegant și sofisticat, purtător al unui mesaj universal valabil. Valorificarea tradiţiei, mixul de piese vechi și noi, integrarea specificului local în ansamblul proiectului sunt câteva dintre trăsăturile ce caracterizează proiectul dezvoltat de cei trei și tocmai această idee, care presupune implicarea unui icon faţă de care toată lumea a dezvoltat un atașament, a adus, la pachet, dezvoltarea conexă a părţii caritabile și oportunitatea colaborării cu artiști care nu ar fi putut fi antamaţi în alte circumstanţe.

Telegondola artistului Adrien Rovero – "Rock" - este prima lucrare dintr-o serie care va aduna, până în 2014, 40 de reinventări și reinterpretări. El și-a dorit ca proiectul făcut pentru "Mountain Climbers" să facă parte din prima lui expoziţie solo de la MUDAC (Muzeul de Artă Contemporană și Design din Lausanne). Fiecare cabină recuperată de către "alpiniști" va fi revizuită în acord cu personalitatea artistică a celui care o recreează, iar gondolele, astfel reciclate, vor fi expuse începând cu 2013, mai întâi la Bassel, în cadrul "Design Miami", apoi în Valais și în cele din urmă la Aeroportul Geneva. "În această expoziţie finală, lucrările vor fi scoase la licitaţie de către Christie’s", explică Albert. Încasările din această vânzare vor fi donate fundaţiei Make-A-Wish, care împlinește visurile copiilor bolnavi din Elveţia.

www.mountainclimbers.ch

Numărul 07 — 143

institute, tHe: Am văzut întreaga listă de artiști implicaţi în acest proiect. Știţi ce abordări vor avea în revitalizarea gondolelor? Inovaţie, supraevaluări, metafore mixte, excentricitate, activarea tradiţionalului, la ce ar trebui să ne așteptăm?Mountain climbers: Lista participanţilor este, teoretic, închisă. Deși nu a fost prea greu să găsim cei 40 de artiști, arhitecţi și designeri elveţieni, este important pentru noi să precizăm faptul că toţi au fost de acord să pună la bătaie timp și resurse pentru fundaţia Make a Wish. Toţi artiștii lucrează cu un buget limitat, ce acoperă doar cheltuielile pentru materiale – 5.000 de franci elveţieni pentru fiecare participant. Tuturor le-am cerut să

ne trimită o primă schiţă a conceptului, un moodboard sau ceva care ne-ar permite să înţelegem direcţia pe care ar lua-o mai târziu proiectul, iar acesta s-a dovedit deosebit de util pentru a găsi sponsori pentru fiecare proiect. În brief i-am mai rugat pe toţi să ia în considerare posibilităţile de transport și de a expune în aer liber. Proiectele pe care le-am primit sunt, pentru cei mai mulţi, o extindere a experienţei montane și a plimbărilor cu gondola. Mesajul este de cele mai multe ori unul profund, cu o puternică conotaţie socială sau ecologică.

institute, tHe: Cum aţi ales locurile și evenimentele care vor găzdui proiectul? Pe lângă Elveţia, pe unde aţi mai vrea să umble telegondolele? Mountain climbers: De la început, am știut exact pe unde vrem să circule expoziţia, ne-am imaginat traseul. Așadar, primul punct de bifat era ca telegondolele să fie vizibile în orașe diferite din Elveţia, atât în zona în care se vorbește franceză, cât și în partea unde se vorbește germana. Apoi ne-am făcut o listă de locuri și evenimente din zonele respective, care ar putea să găzduiască o astfel de încărcătură și a căror activitate se potrivește cu proiectul nostru. The Swiss International School of Basel a fost foarte receptivă, având în vedere că tot ce se va strânge în urma acestui proiect va fi redirecţionat către copiii bolnavi. Echipa de la școală a reacţionat imediat la propunerea noastră și s-a implicat foarte activ în implementarea proiectului. Pentru expoziţia din iunie 2013 plănuim și activităţi, și ateliere pentru școlarii de acolo. Expoziţia finală și licitaţia se vor desfășura în aeroportul din Geneva, în toamna lui 2014. Va fi o oportunitate imensă pentru noi, luând în considerare traficul masiv și publicul internaţional de care ne vom bucura. Aeroportul din Geneva este unul dintre cei mai apropiaţi parteneri pe care îi avem. Deocamdată nu avem niciun proiect pentru străinătate, însă suntem deschiși la orice propunere, căci scopul nostru e maximizarea vizibilităţii proiectului. Se pun în valoare reciproc, prin contrast.

institute, tHe: Care sunt cele mai recente proiecte de design care v-au inspirat?nicolas bernheim: Pe lista mea sunt o grămadă de proiecte, însă sunt un mare fan Roden Crater, prin care James Turrell va transforma un întreg vulcan într-un obiect de

artiștii participanţi în proiectul "Mountain cliMberS"

Adrien Rovero // Alexandre Joly // Alexis Georgacopoulos // Allegory Sarl // Anoush Abrar & Aimée Hoving // Atelier Oï // Atelier Xjc // Bonnard & Woeffray//Buchner&Bründler+BenediktSchiefer// Camille Scherrer // Collectif Fact // D’esposito & Gaillard // Delphine Frey // Ecal // Elena Montesinos // Fabrice Gygi // Florian Hauswirth // Frères Chapuisat //Fulguro//Group8//JessicaTerrapon+RomainLagrange//JörgBoner+LelaScherrer//LaetitiaFlorin+DimitriBähler//Lifegoods//Localarchitecture// Noémie Doge // Nicolas Le Moigne // O.V.N.I. (Elena Montesinos+VirginieMorillo)//PhilippineCourtiereS. // Philippe Cramer // Philippe Rahm // Rolf Sachs // Sam Voltolini // Savioz & Fabrizzi // Sibylle Stoeckli // Thilo Alex Brunner & Jörg Mettler // Tetê Knecht // Yanes Wühl // Yasmine Gaillard // Yarisal & Kublitz

artă. De curând, am mai descoperit Aesop, un brand de cosmetice care are un concept de magazin original și foarte inspiraţional. Fiecare loc este un diamant creat de câte un designer. Îmi place și muzeul lui Ron Arad din Holon.inès Flammarion: Favoritul meu este proiectul băilor termale Vals din Elveţia, dezvoltat de arhitectul Peter Zumthor. De asemenea, am avut șansa să colaborez cu Zaha Hadid și echipa ei și sunt o mare admiratoare a lucrărilor lor. Și ar mai fi Ormond Editions, care mă surprinde de fiecare dată cu noi designeri, cum ar fi Lindsey Andelman.albert Schrurs: Am lucrat pentru Shigeru Ban, pe timpul când birourile lui erau mutate provizoriu la etajul 6 din Centre Pompidou, clădirea mea preferată din toate timpurile. Filozofia lui, sensibilitatea pentru materiale ușoare, simple, brute m-a fascinat. Instalaţiile lui Olafur Eliasson și felul în care reinterpretează natura și emoţiile mă surprind întotdeauna. Dintre creaţiile lui, cel mai mult îmi plac soarele artificial pe care l-a montat la TATE Modern și instalaţia cu apă prezentată în timpul Bienalei de la Veneţia. Am avut, de asemenea, șansa să îi întâlnesc de câteva ori pe cei de la studioul Barber Osgery, iar capacitatea lor de a face totul simplu și elegant e absolut impresionantă și reflectă foarte bine cine sunt și ce lucrează.

institute, tHe: Spuneţi-mi câteva referinţe care se regăsesc în fruntea listei voastre de resurse inspiraţionale?nicolas bernhein: Wallpaper, DADI, Monocle, Art Review și Artforum, toate sunt parte din lista mea de lecturi obligatorii. inès Flammarion: Blouin Art Info, Contemporary Art Daily și newsletterele e-flux și e-Art. Sunt pasionată de cărţi și rareori plec de la expoziţii fără un catalog sau o broșură. Editura mea preferată este Jrp Ringier, public de fiecare dată ultimele tendinţe și mișcări artistice.albert Schrurs: Filmele ca "Océans" al lui Jacques Perrin sunt o mare sursă de inspiraţie, de idei creative. Blogurile sunt principala mea resursă și îmi permit să fiu la curent cu tot ce se întâmplă: Artyparade, Yooko, SachenMachen, MocoLoco și DesignBoom.

144 — Numărul 07

culturĂ

Maria neneciu Text

icr londra, rebecca SteleaFoto

OlIMpIC~ la CulTur~

The Rolympics este programul cultural dezvoltat de Institutul Cultural Român de la londra cu ocazia olimpiadei. Acesta s-a tradus în 17 proiecte de film, teatru, arte vizuale, literatură și dans. Gândite ca un omagiu adus bogăţiei culturale a londrei, evenimentele au vorbit despre legătura dintre sport și cultură și au adus în prim plan artiști și personalităţi culturale, dar și sportivi de renume din România.

CulTuRA S-A INSTAlAT lA loNDRA...cu ocazia Olimpiadei culturale, în cadrul căreia România a avut una dintre cele mai importante prezenţe: șapte instalaţii permanente sau temporare și-au găsit găzduire în spaţiile publice ale Londrei.

"cultural Stations", un concept de Minodora Cerin și Mircea Mărgărit, este o instalaţie compusă din trei module: "Literary Station", "Scientific Station" și "Multicultural Station", un cadou oferit cetăţenilor Londrei, un exerciţiu de imaginaţie sau de "daydreaming", o invitaţie la cunoaștere și la dialog public. Trei bănci-bibliotecă au fost integrate în Trinity Square Gardens, de unde vor fi mutate, în 2013 pentru a fi amplasate definitiv în Parcul Mile End din estul Londrei, ca un simbol al multiculturalităţii și al legăturilor culturale româno-britanice.

Victoria Park și London Pleasure Gardens au fost invadate de sculpturile-gigant din fân, marca Ernö Bartha. Proiectul "nature in the city" a fost o invitaţie deschisă la redescoperirea texturilor și mirosurilor naturii nealterate de om. Instalate în unul dintre cele mai aglomerate spaţii din Londra în această vară, sculpturile "Bird", "Skyscraper" și "Time Spiral" s-au bucurat de o audienţă numeroasă și impresionată, după cum ne-a povestit chiar domnul Branea, director ICR Londra. Datorită impactului deosebit, prezenţa lor a fost prelungită până în 2013.

„PlayPoint Puzzle" este o instalaţie temporară, un puzzle interactiv gigant, imaginat și realizat de artistul Miruna Amza

și de arhitectul Liviu Zagan. Cele 12 imagini pe care le puteai descoperi, jucându-te cu cele peste 200 de piese, au fost inspirate de Jocurile Olimpice și au fost realizate la dimensiuni reale. Puzzle-ul a fost instalat în Victoria Park.

Sculptura publică permanentă "edgerunner" a artistului româno-britanic Paul Neagu a fost instalată în Londra într-o grădină publică din Islington. În prezenţa ambasadorului României în Marea Britanie, a primarului Islingtonului, a directorului ICR Londra, precum și a arhitecţilor Iolanda Costide și Șerban Cantacuzino, reprezentanţi ai Paul Neagu Estate, sculptura a fost dezvelită și prezentată londonezilor. Paul Neagu (1938-2004) a fost un renumit artist român care s-a stabilit la Londra în anii '70, unde a continuat să lucreze, operele sale folosind diverse medii, de la instalaţii, sculptură, pictură și până la live performance-uri sau body art.

Numărul 07 — 145

Dorian Branea – Director ICR Londra și președinte EUNIC Londra

Povestiţi-mi despre Rolympics și ce a presupus acest proiect.Este cel mai mare proiect cultural, realizat de români în Marea Britanie, din istoria diplomaţiei culturale dintre cele două ţări și a fost una dintre cele mai ambiţioase prezenţe ale unui institut cultural la Olimpiada Culturală de anul acesta, iar asta în condiţiile în care Londra este una dintre capitalele cu cele mai multe ambasade și institute culturale din lume. Pentru cei care nu știu, Olimpiada Culturală este o federaţie de festivaluri și de

evenimente de mari dimensiuni. Aceasta și-a propus să ofere o imagine eclatantă culturii britanice, dar pigmentată și de culturile și influenţele altor ţări. Și deși Londra nu duce lipsă de evenimente de mare anvergură, această olimpiadă a reușit să impresioneze prin dimensiune, dar și prin calitate.

Este greu să fii relevant pe o piaţă culturală precum cea din londra?Londra este, cred eu, cea mai sofisticată piaţă culturală din lume, mai mult decât New Yorkul aș spune, iar asta datorită investiţiilor publice în cultură, care nu se compară cu nimic din ce se întâmplă în alte părţi. Aici este mai simplu pentru tinerii debutanţi să își facă simţită prezenţa pe piaţa culturală deoarece sunt susţinuţi financiar din bani publici. Este o piaţă care te solicită, dar îţi oferă și multe oportunităţi. Cum aţi construit programul Rolympics?Știam că este o oportunitate extraordinară să facem parte din Olimpiada Culturală, deoarece era un eveniment cu o vizibilitate imensă, așa că am gândit un program de 17 evenimente care au urmărit să creeze ceea ce englezii numesc "legacy", ne-am dorit ca proiectul să aibă un impact durabil, care să se perpetueze și după terminarea "olimpiadei". Am lucrat aproape doi ani pentru acest program, care s-a desfășurat pe parcursul a două luni, iar coloana vertebrală strategică a programului a fost această dorinţă de a realiza ceva durabil. De asemenea, ne-am dorit să avem participări la toate marile festivaluri ce formează Olimpiada. Toate au avut un succes incredibil, de la participarea coregrafului Arcadie Rusu în Big Dance Festival, cel mai mare festival de gen din Londra, până la piesele de teatru sau la seara specială dedicată lui Shakespeare.

Care a fost totuși cel mai important proiect de la Rolympics?Toate au fost importante. Probabil că

amplasarea primei lucrări a lui Paul Neagu într-un spaţiu public a fost o reușită cu care ne vom mândri mult timp de acum încolo. A fost un succes și pentru că am reușit să colaborăm extrem de eficient și creativ cu autorităţile locale. Cele mai multe proiecte ale ICR-ului de la Londra sunt realizate cu ajutorul unor parteneri prestigioși, atragerea și menţinerea relaţiilor cu aceștia fiind un aspect foarte important pentru noi. Lucrarea "Edgerunner" a fost amplasată în cartierul în care marele artist Paul Neagu a locuit în Londra, Islington, într-un sit ce a fost ales după multe consultări cu Islington Council, dar și cu partenerii principali ai proiectului, Paul Neagu Estate. De obţinerea autorizaţiilor s-au ocupat autorităţile locale, iar noi ne-am asumat refacerea lucrării iniţiale, care era făcută din fier și pe care am replicat-o în oţel inoxidabil, pentru a putea fi folosită într-un spaţiu public. Am lucrat în același atelier în care a fost făcută lucrarea iniţială. De altfel, toate instalaţiile temporare din acest proiect au fost extrem de importante, acestea fiind amplasate în cele mai vizitate spaţii din timpul Olimpiadei și bucurându-se de un mare succes. Ele au fost practic coloana vertebrală a acestui program.

știu că aţi condus și ICR-ul din varșovia. Este mai ușor să fii director de institut cultural la londra?Este foarte greu să faci această comparaţie, pe de o parte discutăm de o capitală culturală globală, foarte dinamică și sofisticată, iar pe de altă parte discutăm despre capitala culturală. Sunt dimensiuni diferite. Varșovia este un loc extraodinar, vibrant, cu o cultură diversă și interesantă, iar eu sunt extrem de mândru de proiectele pe care le-am făcut acolo, dar Londra este Londra, te solicită și îţi impune un alt tip de angajament. Sigur că multe dintre principiile pe care le-am aplicat în Polonia le aplic și aici, de exemplu această stategie de evenimente în cascadă: avem 90-95 de evenimente anual, practic nu coborâm sub 6-7 evenimente lunar, sau dorinţa de a avea cât mai multe parteneriate cu instituţii prestigioase.

Ce mai pregătește ICR londra?Trebuie să vedem dacă mai avem un viitor. Avem programate foarte multe evenimente pe care ne dorim să le facem, dar acestea presupun și o finanţare și nu știm încă dacă vom reuși să le implementăm. Este o situaţie de așteptare. Nu am anulat încă toate proiectele și parteneriatele pe care le antamasem, lucrăm cu tot felul de scenarii, optimiste sau nu.

Ce înseamnă ICR londra? Ce echipă aveţi?Echipa este mică, de doar nouă oameni, dar foarte competitivă. În plus, avem și mulţi interni și colaboratori, cărora aș vrea să le mulţumesc pentru tot ce au făcut pentru acest program.

146 — Numărul 07

Povestiţi-mi, cum lucraţi cu internii?Intens, sunt mulţi tineri minunaţi care studiază sau muncesc în Londra și vor să colaboreze cu noi. Iar noi avem o teorie: dacă intri în institut și faci diferenţa între cei care urmează un program de internship și un angajat, ceva nu este în regulă. Nu vrem ca internii noștri să se ocupe de cafele și xeroxuri, ci încercăm să îi implicăm în tot ce facem, ei sunt cu adevărat parte din echipă. Și nu este greu să faci o selecţie, ea se face natural, este foarte multă muncă și doar cei care sunt dedicaţi și pasionaţi rămân pe termen lung. Avem interni care nu pot veni decât vineri seara la institut, dar vin de ani de zile și vin cu drag.

Povestiţi-mi un pic despre bursele ICR.Noi avem două mari tipuri de burse: bursa artistică, Attic Arts, artiștii fiind cazaţi în mansarda institutului, aceasta durează două luni, și o bursă de diplomaţie culturală, care durează trei luni. Procesul de recrutare este transparent, are loc la începutul fiecărui an, iar selecţia se face de experţi britanici în domeniu, institutul are un singur vot în acest sens, din cinci sau șase.

Ce presupune funcţia de președinte EuNIC londra? Am fost ales în această funcţie de curând. Așa cum am avut președinţia globală EUNIC, prin domnul Patapievici, am obţinut și multe alte președinţii naţionale, ca o recunoaștere a activităţilor noastre. Aceste funcţii dovedesc în primul rând respectul de care se bucură ICR-ul și abia apoi reputaţiile noastre individuale. Ca președinte EUNIC coordonezi activitatea comună a institutelor culturale dintr-un oraș, te întâlnești periodic cu directorii tuturor institutelor. Este un prilej de parteneriate și de dialog important pentru toată lumea.

Cât de importante sunt bugetele pentru activitatea unui institut cultural?Nu am putut niciodată să ne comparăm la nivel de buget cu alte institute culturale de renume, așa că am încercat să ne comparăm prin activităţi. Cu ajutorul mai multor parteneriate, cu mai multă rigiditate în negocieri, cu mai multă creativitate și cu o presiune permanentă a randamentului investiţiilor făcute, am reușit să avem rezultate remarcabile, iar acestea sunt măsurabile, avem indicatori clari: număr de articole, număr de spectatori, continuări ale proiectelor etc. În "lunile culturale" de top, reţeaua institutelor culturale realiza în fiecare zi cel puţin un eveniment important. În 2011 am avut 850 de proiecte culturale. Când am mai fost noi atât de prezenţi pe scena culturală internaţională?

DANCE, DANCE, BIG DANCE!În faţa a mii de spectatori și a primarului Londrei, Boris Johnson, coregraful Arcadie Rusu a prezentat spectacolul "Nesomn" în deschiderea Big Dance Festival, în sala centrală a gării Saint Pancras, festivalul fiind cel mai important eveniment de gen al Olimpiadei Culturale, o sărbătoare britanică a dansului, care reunește atât scene tradiţionale faimoase, cât și locuri inedite: Sadler’s Wells, Shioban Davies Studios, Gara St Pancrass sau Trafalgar Square. Câteva zile mai târziu, Arcadie Rusu urca din nou pe scena londoneză, la Opera Holland Park, cu spectacolul "Hunted Devotion".

AlŢI "olIMPICI"

• EastMeetsEast:RaduMuntean,împreunăcu Anamaria Marinca, Alexandru Baciu și Cătălin Cristuţiu, a ţinut ateliere și masterclass-uri pentru tinerii pasionaţi de film din estul Londrei, ateliere care s-au finalizat cu realizarea unui scurtmetraj, cu premiera la festivalul East End.

• WinningWords:PoetryandSport:LauraBadea, alături de alte personalităţi internaţionale din lumea sportului, printre care campioana olimpică Tanni Grey Thompson, a citit și a comentat poezie, pe un fundal asigurat de Denys Baptiste Jazz Quartet. Evenimentul a fost prezentat de Clare Balding de la BBC.

• MinimalComplexity:instalaţiademaridimensiuni semnată de arhitectul Vlad Tenu a fost expusă la Festivalul de Arhitectură din Londra, un eveniment ce reunește proiecte de arhitectură și design din întreaga lume.

• Doidintreceimaibuni"Hamleţi"aituturor timpurilor, Michael Pennington și Ion Caramitru, s-au reunit în cadrul evenimentului Shakespeare’s Poetry, unde au recitat și au comentat împreună pe aceeași scenă, în prezenţa unui public încântat și a lui Paul Edmonson, de la The Shakespeare Birthplace Trust, a lui Ann Thomas de la The Shakespeare Centre și a lui Michael Dobson de la The Shakespeare Institute.

• DanșiLiaPerjovschiauparticipatlaWideOpen School, unde au condus discuţii despre viaţa publică și au încurajat participanţii să își dezvolte propriile idei și moduri de a folosi cărţile, mass-media, cultura și arta.

• "20-20"deGeaninaCărbunariuaparticipatla Festivalul internaţional de Teatru de la Londra

• „Muncitor:AllWorkersgotoHeaven",opiesă de teatru semnată de Ioana Păun, care abordează subiecte socio-politice și provoacă un experiment de comportament, s-a jucat pentru cinci zile consecutive la Theatre Royal Statford East.

culturĂ

Numărul 07 — 147

Arcadie Rusu a absolvit cursurile și masterul UNATC Coregrafie. În 2007 a primit premiul Galei absolvenţilor UNATC pentru cea mai bună creaţie coregrafică "Mind Control". În același an se alătură companiei Gigi Căciuleanu Romanian Dance. Creaţii proprii: "Proces cu Ușile Închise" (2008) prezentat la Ateneul Român, "Promised Land" (2009) prezentat la Teatrul Foarte Mic București și "Crazy Stories in The City" (2010) pe scena Teatrului Foarte Mic.

Arcadie Rusu – Coregraf

Povestește-mi cum ai ales lucrările pentru olimpiada Culturală și ce teme abordează ele? Cum sunt construite spectacolele? Pentru câteva luni, am avut plăcuta experienţă de a crea, locui și cunoaște câte ceva în lumea dansului din Londra. Toate acestea s-au întâmplat în timpul rezidenţei mele Attic Arts la ICR. Proiectul în care eu am participat era în colaborare cu English National Ballet și Opera Holland Park. Mai exact, eram cinci coregrafi tineri care trebuiau să creeze individual câte un spectacol de aproximativ 10-15 minute, ce urma să fie prezentat în prima zi a Festivalului Big Dance. Fiecare a primit ca temă de pornire câte o operă din stagiunea Operei Holland Park. Am scos un bileţel cu Falstaff. Pornind de la ideea personajului Falstaff, regăsit în mai multe opere la Shakespeare, am ajuns la Hunted Devotion. Falstaff este unul dintre cele mai importante personaje cu caracter comic din literatura Engleză.

Eu am fost însă interesat de latura dramatică, în spatele unei situaţii comice se ascunde, de fiecare dată, un adevăr dramatic. Pe această idee am sustras și am prelucrat teme cu care am ajuns la Hunted Devotion. Am lucrat cu șase dansatori pe care i-am ales în urma unei audiţii. Am avut bucuria să-l cunosc pe Alexandru Bălănescu, pe a cărui muzică am construit spectacolul.

Cu două zile înainte, în deschiderea Festivalului Big Dance am prezentat un fragment din spectacolul "Nesomn" care se numește "Amprente", în care se vorbește despre ideea că fiecare experienţă și întâlnire pe care o avem de-a lungul vieţii lasă nu numai emoţional, dar și fizic niște urme asupra a ceea ce suntem noi ca oameni. Corpurile noastre poartă amprentele tuturor celor de care ne-am atins chiar și din greșeală.

Spune-mi ce s-a întamplat cu programul "Dance in Focus". "Dance in Focus" a fost o colaborare cu English National Ballet. Două zile de workshopuri pentru fotografi specializaţi în domeniul dansului. Aici prezentam momente de coregrafie din spectacolul la care lucram și opt fotografi de dans făceau poze în mișcare. Ne aflam într-un studio foarte

bine dotat, unde fotografii puteau să creeze atmosfere personale folosindu-se de light-design. Atelierul era condus de Chris Nash, care a selectat la final cele mai bune poze de la fiecare participant, iar acestea au fost expuse la City Hall, unde un alt coregraf, Hubert Essakow, s-a inspirat din ele pentru a compune un alt spectacol, cu alţi dansatori.

Diferă publicul londonez de cel bucureștean, când vine vorba de dans contemporan? Publicul larg londonez este destul de conservator în comparaţie cu cel din Berlin sau din Viena, unde există multe forme de spectacole experimentale, în care conceptul este mai important decât realizarea lui. Pe cât de multe direcţii există în dansul contemporan, pe atât de multe repere și exemple. Publicul bucureștean este derutat din cauza unei mari carenţe în domeniul dansului. Și asta o spun din simplă observaţie: dacă întrebi pe cineva să-ţi spună sincer ce crede că înseamnă dansul contemporan, nu știu ce răspunsuri o să primești. Sau câte spectacole de dans contemporan a văzut? Aceasta este principala diferenţă.

Cum ai descrie scena dansului contemporan de la noi? Fragilă.

Ce părere ai despre participarea ICR la olimpiada Culturală? Ai fost și la alte evenimente de acolo?A fost prima mea colaborare directă cu ICR și a fost una cu totul specială. Am fost reprezentat și, la rândul meu, am reprezentat una dintre cele mai active instituţii culturale din Londra. Am rămas plăcut uimit de numărul evenimentelor și de calitatea lor.

Ce alte proiecte mai pregătești și unde putem vedea spectacole marca Arcadie Rusu? În acest moment am revenit asupra spectacolului "Nesomn", care va putea fi văzut în Platforma Dansului Românesc, în cadrul eXplore Dance Festival.

148 — Numărul 07

deSign

Maria neneciu Text

THE pOwEr OF… EaMEs

Designerii americani Charles și Ray Eames au schimbat definitiv faţa designului modern și au rămas în istorie pentru unele dintre cele mai recognoscibile piese de mobilier din lume. Soţii Eames au fost adevăraţi pionieri în domeniu, au inventat tehnologii precum fibra de sticlă, au realizat primele scaune din plastic și rășină de lemn sau din placaj curbat și au adus design-ul industrial cu cel puţin un pas mai aproape de zona de artă sau de arhitectură.

Preocupările celor doi au fost multiple: de la arhitectură, fotografie, pictură sau film, Charles și Ray au activat de-a lungul timpului în nenumărate industrii creative. Ei au realizat peste o sută de scurtmetraje, printre care și celebrul "The Power of Ten", un film despre mărimi exponenţiale, care te transportă de la un picnic în parc până la marginile Universului, iar apoi te întoarce pe Pământ cu o viteză uluitoare, până în atomul de carbon din ADN-ul uman, totul devenind de zece ori mai mare la fiecare câteva secunde. Demetrios, nepotul celor doi, care se ocupă acum de Eames Office, a continuat munca bunicilor săi și a lansat "Powers of Time", o extensie a lucrării soţilor Eames, o călătorie în timp, care vine să întregească viziunea asupra importanţei mărimilor exponenţiale. Viziunea celor doi asupra simplităţii din acest scurtmetraj se regăsește și în cele mai importante lucrări semnate de ei, precum legendara Eames House, o casă realizată din module prefabricate, care a reușit să facă istorie în arhitectură și care este acum transformată într-un muzeu, de Eames Molded Plywood Chairs pentru Herman Miller sau Eames Plastic Side Chair pentru Vitra.

Am stat de vorbă cu Demetrios Eames despre moștenirea lăsată de bunicii săi designului internaţional, despre activitatea actuală a Eames Office, dar și despre relaţia pe care acesta a avut-o cu ei, cu ocazia unei expoziţii retrospective dedicate celor doi designeri americani, care a avut loc la The Ark, în perioada 29 septembrie-14 octombrie.

Care este, din perspectiva ta, cea mai importantă moștenire pe care au lăsat-o bunicii tăi designului?Este greu de spus. Cred că ei au introdus pur

și simplu ideea de design modern. Ceea ce e unic la munca lor este că au avut o contribuţie în multe domenii, mobila este probabil cea mai cunoscută, dar pe lângă asta au făcut o casă care este și în ziua de astăzi considerată un simbol în arhitectură, au adus inovaţii importante în designul de expoziţii, în special cu "Mathematica: A World of Numbers and beyond", o expoziţie despre care nu știu câtă lume a auzit, ea există în continuare în două muzee din America și influenţează încă felul în care oamenii fac expoziţii în ziua de azi, în industria de jucării, "The House of Cards" se produce în continuare , după 50 de ani de când a fost concepută și în filozofie poate cu filmul "The Power of Ten". Poate că mulţi dintre cititorii tăi nu l-au văzut, dar cu siguranţă știu "Man in Black", care folosește ideea din acest film sau utilizează Google Earth, care se bazează pe teoria din "The Power of Ten". Este greu în ziua de astăzi să te gândești la un designer care a făcut atât de multe inovaţii în domenii atât de diferite, cred că asta îi face unici în istorie. Cât despre moștenire, căci asta era de fapt întrebarea, cred că filozofia design-ului este cea mai importantă moștenire, eu cred că ideile sunt la fel de importante ca obiectele în sine.

Dar care este cel mai important lucru pe care l-ai învăţat tu de la ei?Cred că exemplul de a face lucrurile într-o manieră profundă, cu pasiune, nu doar din dorinţa de recunoaștere sau succes. Am învăţat de la ei că dacă te dedici cu adevărat unui lucru, acesta este sigur un succes, fie și doar prin prisma experienţei incredibile pe care o presupune efortul pentru el.

Știu că activezi în multe domenii: faci filme și proiecte artistice, dar te ocupi și de Eames Office și de fundaţie. Eu cred că toţi avem responsabilităţi care sunt deasupra vieţii noastre, a ego-ului personal, avem o responsabilitate faţă de trecut, dar și faţă de viitor. Pe lângă dorinţele personale de succes material, avem și nevoi superioare. Eu îmi dedic foarte mult timp acestei afaceri de familie și pun un mare accent pe promovarea și conservarea valorilor și a ideilor bunicilor mei. Mi se pare că este firesc să mă preocupe, iar pe lângă asta am și proiecte personale din zona de artă și film.

Când ai știut că te vei ocupa și de afacerea de familie?După ce a murit bunica. Ce nu cred că înţelege multă lume este că la vremea aceea ei nu erau acești designeri de renume internaţional, de fapt, nu exista conceptul de designer-vedetă, așa cum este el înţeles Fo

to: S

EBA

STIA

N o

Ro

S Ph

oTo

GR

APh

Y, v

ITR

A

Numărul 07 — 149

astăzi. Eu am crescut gândindu-mă că sunt niște oameni minunaţi, care fac tot timpul lucruri interesante, iar eu și surorile mele știam că sunt cu adevărat speciali, dar nu vedeam numele ăsta ca pe un brand, era numele nostru de familie și atât. Odată ce a murit Ray, am simţit pur și simplu nevoia să înregistrez și să conserv toată munca lor, am făcut un film despre atelierul lor și atunci mi-am dat seama că dacă unul dintre noi nu se va preocupa de materiale, de autenticitatea, de schiţele lor, toate lucrurile la care și ei, și noi ţineam aveau să se piardă. Așa că am început să strâng tot felul de materiale, să arhivez totul, iar în timp, pe măsură ce compania a devenit din ce în ce mai mare, s-au implicat și surorile mele. Acum fiecare dintre noi se ocupă de o parte, de fundaţie, de casă și așa mai departe.

Cum este structurată compania Eames? Sunt practic două entităţi: Eames Office, care comunică, conservă și dezvoltă munca lui Charles și a lui Ray Eames, fiind o companie, dar aș spune că este una atipică, întrucât se axează pe educaţie, și mai este Fundaţia Eames, care se ocupă exclusiv de

casă, care a fost transformată într-un muzeu. Din păcate, în America arhitectura este confundată cu piaţa imobiliară, nu există legi care să protejeze clădirile de patrimoniu, așa că a trebuit să ne ocupăm noi de ea. Europenii sunt întotdeauna surprinși că guvernul american nu susţine acest proiect. Adevărul este că ar trebui să fii obligat și responsabil de obiectele de patrimoniu pe care le deţii, fie că este vorba despre Mona Lisa sau despre o casă, iar în Europa mi se pare că este mai clar rolul statului în a interveni și a suţine conservarea artei și a arhitecturii.

Spuneaţi că vă axaţi pe proiecte educaţionale. Ce faceţi, mai precis? Revenim la "The Power of Ten", cred că până la urmă cei care nu au văzut acest film îl vor căuta cât de curând pe YouTube (râde). Ideea filmului este să facă educaţie despre scări exponenţiale. Scara este "noua geografie". Dacă auzi că s-a întâmplat ceva în Indonezia și tu nu știi unde vine asta pe o hartă, o să arunci informaţia în cutia cu lucruri care nu te privesc pe tine; dacă știi, o să mai vezi și un film sau o să citești o carte despre asta. Teoria mea este aceeași, dar legată de timp: dacă nu știi când a fost revoluţia în România, când o să auzi despre un eveniment care s-a întâmplat în 1980 nu o să știi dacă era sau nu pe vremea comunismului. Este o modalitate de învăţare și de ordonare a informaţiei. Un alt exemplu, poate mai relevant: să te gândești cât de mic este ADN-ul sau să înţelegi ce înseamnă bugetul UE, pe lângă un număr cu multe

zerouri, ce înseamnă raportat la altceva. Este o modalitate de organizare a informaţiei. Știi cât timp îţi ia să numeri până la un milion? Între șase și opt zile. Dar cât crezi că îţi trebuie ca să numeri până la un miliard? Fă o estimare...

Nu știu. Probabil luni, poate chiar mai mult? Peste un an?Marea majoritate răspunde câteva zile sau maximum câteva luni. Adevărul este că îţi trebuie aproximativ 20 de ani. Asta este ideea, că mintea noastră nu este setată, nu este intuitiv să gândești exponenţial. Așa că am creat o întreagă unitate de educaţie în jurul teoriei "The Power of Ten", facem workshopuri în companii, am scos și un DVD, dar lucrul în echipă, în clasă, aduce o plusvaloare ideilor și teoriei în sine, deoarece oamenii își creează propriile scări valorice.

Povestește-mi un pic despre relaţia Eames Office cu producătorii de mobilă?Avem doar două firme care produc obiecte Eames: este Vitra, care are exclusivitate în Europa și în Orientul Mijlociu, și este Herman Miller în restul lumii. Cu ambele companii, bunicii mei au avut întotdeauna relaţii foarte bune. Îmi aduc aminte un episod de când eram mai mic, când l-am cunoscut pe Rufus, CEO Vitra și guru în domeniu. Eram cu bunica mea și nu mă gândeam eu atunci că vom ajunge să lucrăm atât de aproape în viitor. Brandurile au crescut mult în industria asta, de atunci.

Care a fost conceptul acestei expoziţii? Știu că a călătorit deja prin multe ţări.Ăsta a fost conceptul ei, să poată călători ușor și să exprime filozofia din spatele obiectelor Eames, să dea șansa oamenilor să vadă produsele dintr-o altă perspectivă, dincolo de utilitatea lor practică din sufragerie. Să îţi invite "oaspeţii" să ridice întrebări legate de relaţia cu spaţiul. Cred că pentru oamenii care au o intuiţie naturală faţă de design este important să descopere poveștile și ideile din spatele produselor. M-a bucurat foarte tare și spaţiul găsit de cei de la Intro pentru această expoziţie, se potrivește perfect cu ceea ce îmi doream eu.

150 — Numărul 07

deSign

Maria neneciu Text

bMW guggenheiM labFoto

COnFrunTarEa COnFOrTuluI

un loc liber în metrou la o oră de vârf, copaci ajunși la maturitate pe bulevardul central, semafoare sincronizate, artă în spaţii publice, evenimente culturale, haos ordonat, peste 800 mp pe cap de locuitor, picnic în parc, piste pentru biciclete, infochioșcuri sau o faleză pietonală, pentru fiecare dintre noi, confortul urban înseamnă altceva, așa cum și percepţia orașelor pe care le locuim sau tranzităm este alta. și pentru că orice oraș din lume înseamnă coabitarea multor indivizi, cu adrese, nevoi, opinii și percepţii diferite, dialogul devine esenţial și singurul capabil să construiască cu adevărat.

ChIMIA oRAșEloRUn exemplu de urmat în materie de dialog public este proiectul dezvoltat de BMW în parteneriat cu celebra fundaţie culturală Guggenheim: un laborator mobil, care va călători timp de șase ani prin toată lumea, în care se dezbat problemele vieţii urbane contemporane, de la infrastructură la tehnologie și dezvoltare durabilă.Găzduit într-o structură mobilă al cărei design a fost realizat de Atelier Bow-Wow, BMW Guggenheim LAB a fost lansat în vara anului 2011, la New York, iar anul acesta a poposit pentru aproape două

luni la Berlin, unde, în căutarea confortului urban, publicul a fost invitat să distribuie idei care ar intensifica experienţele oamenilor în spaţiile publice.

LAB-ul de la Berlin a fost un exerciţiu pentru dialog public, o întâlnire informală a cetăţenilor cu specialiști în urbanism, psihologie, arhitectură sau... muzică, un spaţiu special în care s-a discutat despre fizionomia orașului modern, despre ce îl emoţionează, transformă și cum ajunge el să modifice percepţia și comportamentul cetăţenilor.

lABoRAToRul DE IDEIÎn vară am fost la Berlin și am stat de vorbă cu organizatorii LAB-ului și cu invitaţii și speakerii cu ajutorul cărora am reușit să pun sub lupă micile, dar importantele elemente care influenţează interacţiunea noastră cu spaţiul public.

Programul a fost dezvoltat de Berlin LAB Team- José Gómez-Márquez, Carlo Ratti, Corinne Rose și Rachel Smith, un grup multidisciplinar internaţional compus din inovatori și specialiști, condus de curatorul Guggenheim, Maria Nicanor, iar cele patru mari teme abordate au fost: Empowerment Technologies, Dynamic Connections, Urban Micro-Lens și SENSEable City.

Numărul 07 — 151

Timp de mai bine de șase săptămâni, locuitorii Berlinului au discutat despre construirea unui oraș propriu, prin "exploatarea" și transformarea spaţiilor publice, despre mobilitatea durabilă și despre dezvoltarea sustenabilă a comunităţii, au explorat interacţiunea dintre psihologie, arhitectură și artă cu programe care se adresează percepţiei și emoţiilor și au examinat feul în care noile tehnologii transformă modul în care înţelegem un oraș.

LAB-ul a fost amplasat în curtea interioară a complexului Pfefferberg, o fostă fabrică de bere transformată într-un centru cultural, plin de studiouri de

arhitectură, studiouri de design, galerii de artă și cafenele ale comunităţii creative din Berlin.

Subiectele abordate au fost ingenioase, organizatorii reușind să evidenţieze importanţa participării fiecărui cetăţean la creionarea soluţiilor și ideilor pentru construirea viitorului unui oraș. S-a discutat despre interacţiunea dintre generaţii, despre percepţia inconștientă a arhitecturii și a spaţiilor, despre socializarea în spaţiile publice, co-working places, businessuri locale, chirii, cafenele sustenabile, integrare, legătura dintre umor și inovaţie, fitness, parcări, muzică, inegalitate socială sau design. Invitaţii au urmărit filme tematice, au participat la tururi organizate în zone industriale, au compus muzică din sunetele traficului și au construit case din lego. Specialiștii care ţineau conferinţele introduceau subiectul, prezentând elementele de bază și instrumentele necesare dezbaterii, iar apoi cei prezenţi, specialiști în domeniu, studenţi, pensionari, jurnaliști sau cetăţeni de la etajul 6 al unui bloc din centrul orașului, îl consolidau cu propriile păreri și experienţe. La terasa din colţ, un spaţiu în care se întâlnesc de obicei arhitecţi și designeri industriali, oamenii se retrăgeau la o cană de ceai și continuau discuţiile. Aici am aflat de la niște studenţi la arhitectură că Berlinul este un oraș iubit și că, deși aici nivelul de trai este mai scăzut decât în restul Germaniei, este un mecanism viu, în continuă transformare, chiriile sunt relativ mici, iar oamenii sunt permanent preocupaţi și implicaţi în dezvoltarea orașului, ei fiind cei care îl definesc. O doamnă din Londra care se stabilise recent aici mi-a mărturisit că de când locuiește în Berlin este din ce în ce mai atentă la fizionomia oamenilor și la importanţa atitudinii lor în ecuaţia calităţii vieţii unui oraș. Am înţeles rapid că acest tip de interacţiune, în care discuţiile despre incompetenţa autorităţilor sunt înlocuite cu soluţii punctuale, dezbateri și o atitudine

proactivă, transformă spaţiul public la un nivel profund.

oRAșul șI MINTEAMembru al echipei Berlin LAB, artist și psiholog originar din Berlin, Corinne Rose s-a ocupat de programul Urban Micro Lens, prin care a analizat interacţiunea dintre psihologie, arhitectură, artă și mediul urban. Ea a dezvoltat programe care se adresează percepţiei, comunicării și emoţiilor și a introdus teme precum demografia și interacţiunea dintre generaţii, percepţia inconștientă a arhitecturii sau orașul social.

Împreună cu arhitectul Matthias Ballestrem și cu psihologul Tom Stafford, Corinne a introdus tema percepţiei inconștiente a orașului. De la o scară mare și până la cele mai mici detalii, elementele care ne înconjoară ne influenţează. Ce este însă mai interesant este că și modul în care funcţionează mintea noastră le modifică pe ele: de multe ori "reconstituim" sau "completăm", într-un mod inconștient, informaţiile pe care le avem faţă de un spaţiu.

Psihologul Tom Stafford a făcut o introducere a studiului percepţiei, iar apoi am analizat modul în care propriile noastre filtre și "lentile" influenţează modul în care percepem și folosim spaţiul, în relaţie cu experienţele noastre și diverse contexte.

De la arhitectul Mathias Ballestrem am învăţat că există o "arhitectură invizibilă" și o înţelegere inconștientă a acesteia. Mediul este "citit" cu ajutorul unui set de instrumente, ce ţin atât de contextul și bagajul cultural, cât și de mecanisme psihologice.

Ce înseamnă percepţia inconștientă a arhitecturii?Percepţia inconștientă este tot ce se întâmplă până în punctul în care trebuie să luăm o decizie conștientă: „găsirea" contururilor obiectelor, aprecierea distanţelor, a pantelor, gruparea lor pe categorii, toate se întâmplă de regulă automat, înainte de a percepe conștient un obiect. Este un automatism al minţii și influenţează modul în care folosim și ne raportăm la spaţii și la clădiri, chiar și modul în care le proiectăm.

Cum influenţează contextul cultural această percepţie?O să îţi spun sincer că nu știu. Există cu siguranţă o influenţă pe care bagajul cultural o exercită asupra percepţiei în general, însă studiile despre percepţia inconștientă a arhitecturii sunt o inovaţie, sunt abia la început cu research-ul în acest sens. Automatismul este, firește, influenţat

MatHiaS balleStreMArhitect

BMw GuGGENhEIM lAB BERlIN IN CIFRE

• 27144vizitatori• 101workshop-uri• 97dezbateri• 14proiecţii• 27explorărialeorașului• 5evenimentespeciale

152 — Numărul 07

multor indivizi. Ce facem noi este să scanăm aceste spaţii de fiecare dată, iar și iar. Așa se întâmplă și cu feţele oamenilor, de exemplu: de fiecare dată când vezi pe cineva, scanezi și refaci faţa persoanei respective. Iar atunci când nimic nu se schimbă, completezi multe informaţii "din minte".

Putem deci învăţa din arhitectură și din spaţiile din jurul nostru?Exact asta este teoria mea. Învăţăm din spaţii fără să ne dăm seama. Arhitectura cu care interacţionăm, spaţiile pe care le folosim schimbă modul în care gândim. De exemplu, dacă intrăm într-un spaţiu unde există foarte multe coloane ordonate, vedem un volum și apreciem că suntem în interiorul lui, iar de fiecare dată când ne mutăm poziţia, mintea recreează acest volum, iar asta se întâmplă inconștient, automat.

Crezi că poate fi și invers? Crezi că putem influenţa în mod conștient modul în care gândim la nivel inconștient? Și mă gândesc la informaţiile pe care la acumulăm sau nu.Da, asta este o problemă foarte interesantă. Cum învăţăm și cum gândim automat. Există, de exemplu, niște studii făcute pe pisici care au orbit la un moment dat și care, deși și-au recăpătat vederea și nu aveau nicio problemă tehnică în a vedea spaţiul, pentru că nu au învăţat anumite automatisme nu mai puteau percepe sau

"citi" spaţiul. Se întâmplă și la oameni acest fenomen. Asta face evident faptul că percepem la nivel inconștient și în funcţie de informaţiile pe care le avem deja.

Există studii concrete în acest sens și care este dimensiunea lor utilă?Studiile în acest sens sunt abia la început și, din păcate, nu sunt încă folosite de către arhitecţi. Teoria mea este că majoritatea spaţiilor pe care le percepem le percepem la un nivel inconștient și există un anumit dialog între noi și acestea, iar interesul meu este ca arhitecţii să acceseze această dimensiune. Este foarte greu să conectăm,

de mediul în care ai trăit, în care ai copilărit, majoritatea proceselor de acest gen învăţându-se în primii ani de viaţă, dar este în primul rând un mecanism al minţii și cred că trebuie să îl studiem sub acest aspect, în primul rând. Introducerea factorilor de influenţă precum coordonatele culturale este un lucru extrem de complex și de greu de făcut la acest nivel. Un exemplu relevant și simplu în acest sens, în a realiza legătura dintre inconștient și cultură, este, cred eu, desenul în perspectivă. Devine evident cât suntem de influenţaţi de contextul socio-cultural, când ne gândim la societatea vestică (să îi spunem), în care există desenul în perspectivă într-un mod automat, în comparaţie cu triburi din Africa, în care lucrurile se reprezintă bidimensional.

Înţeleg însă că te concentrezi pe analizarea acestor mecanisme în general.Da, mă interesează foarte tare modul în care mintea umană interacţionează în relaţie cu spaţiul și cred că astfel de studii interdisciplinare sunt foarte utile. Automatismele pe care le învăţăm de când suntem mici devin parte din cunoștinţele noastre, ne influenţează comportamentul în relaţie cu orice: spaţiu, interiorul casei, arhitectură, feţele pe care le cunoaștem. Spaţiile publice devin un subiect cu atât mai interesant în acest sens, cu cât faţă de ele există nenumărate percepţii și atitudini ale

deSign

Numărul 07 — 153

să facem o legătură măsurabilă între spaţii și cunoștinţe, este un proces mult prea complex pentru a fi rezumat la un calcul matematic simplu și există riscul de a simplifica lucrurile și de a le reduce la o generalizare stupidă. În anii '60 și '70, de exemplu, au existat studii academice legate de influenţa culorilor asupra psihicului, studii care au avut ca rezultat faptul că toate sălile de clasă din școli erau galbene, iar cele de spital, verzi. Această simplificare nu face decât să ducă la o reducere a posibilităţilor și nu este de dorit. Eu sunt adeptul diversităţii și pentru asta aș milita. Aș vrea să folosesc această teorie tocmai ca un argument pentru diversitate. Dacă ai crește și te-ai dezvolta în multe spaţii, ideea mea este că ai avea mai multe cunoștinţe și mai multe metode de gândire.

Ar trebui deci să te expui cât mai multor spaţii și tipuri de arhitectură?Teoretic, da, dar pe de altă parte nu prea știi cum poţi măsura calitatea cunoștinţelor. O cantitate mare de informaţii poate crea confuzie. Există această idee în rândul designerilor că trebuie să ai un livingroom stabil, care nu se schimbă, pentru că rutina îţi oferă un anumit confort, iar spaţiul devine relaxant. Avem deci nevoie și de spaţii noi, pe care să nu le cunoaștem, care să ne incite,

dar și de spaţii care să ne ofere confort, în care procesul percepţiei se raportează la ceva deja cunoscut.

Iar asta depinde de funcţionalitatea pe care o au aceste spaţii?Într-o oarecare măsură. S-au dezvoltat foarte multe prototipuri de sufragerii modulare, care se desfac, se împachetează, se transformă, până când designerii să realizeze reticenţa utilizatorilor și confortul pe care îl oferă, de fapt, rutina. Îmi plac în acest sens și studiile din sport care dovedesc că în timpul zilei ritmul activităţilor trebuie să oscileze, de la unele extrem de solicitante la repaus și că fix această diferenţă de amplitudine este importantă. Studiile în domeniul percepţiei inconștiente a arhitecturii sunt însă abia la început. Eu sunt unul dintre puţinii oameni care încearcă să facă această legătură între nivelul de cunoștinţe, gândirea inconștientă și arhitectură.

Ai reușit să dezvolţi o metodologie în acest sens?Fac un doctorat pe tema asta. Experienţa aceasta cu LAB-ul a fost interesantă pentru mine tocmai prin prisma faptului că am dezbătut tema cot la cot cu un psiholog, iar psihologii nu abordează arhitectura și nu o folosesc în metodologiile lor, tocmai pentru că este un instrument foarte complex, iar percepţia asupra ei este greu de măsurat. În psihologie trebuie să ai o metodă clară, ca în orice știinţă, iar arhitectura este o soluţie specială, utilizatorul transformând-o de fiecare dată. Când intri într-o clădire, percepţia ta asupra întregului spaţiu poate fi influenţată de scaunul din colţ, care poate avea, strict pentru tine, o poveste anume.

Deci crezi că vedem lucrurile în mod diferit?Așa cum explica colegul meu psiholog în cadrul conferinţei, există iluzii optice, până la punctul de orbire temporară, vedem ce așteptăm să fie acolo sau vedem lucruri pe care modul în care mintea noastră este structurată le evidenţiază. Unii oameni sunt axaţi pe culoare, alţii, pe structură. Oamenii pot naviga prin același spaţiu și percepe lucrurile diferit. Mă plimbam cu cineva, o persoană "a culorii" printr-o clădire, iar eu sunt un om al structurii, iar când am ieșit ne-am dat seama că am văzut fiecare altceva, că am ignorat fiecare anumite elemente. Și da, cred că este important să realizăm că suntem diferiţi și că orașele pe care le locuim sunt în tot atâtea feluri câţi locuitori au.

BMw Guggenheim lAB este un proiect care se va desfășura în nouă orașe, timp de șase ani, și care propune găsirea unor soluţii concrete pentru cele mai importante probleme actuale ale marilor orașe din întreaga lume, prin realizarea unui turneu mondial ce pune accentul pe participarea cetăţenilor în transformarea orașelor.

LAB-ul înseamnă un spaţiu public temporar, dar și un forum online care încurajează dialogul deschis despre problemele referitoare la viaţa urbană. Berlinul a fost a doua oprire a BMW Guggenheim LAB după New York, sub egida "Confruntarea confortului". Primul ciclu de doi ani se va încheia anul următor la Mumbai, în India.

154 — Numărul 07

Corinne Rose – Profesor la Facultatea de Arte de la Berna și membru al echipei Berlin LAB

Cum ai construit subiectele și cum ai ales speakerii pentru categoria Urban Micro-Lens a proiectului?Am plecat de la dorinţa de informare și interacţiune și am ales o abordare interdisciplinară, în care am deschis subiecte precum percepţia, participarea publică, comunicarea sau îmbătrânirea populaţiei. Am vrut ca, pe lângă experţii, oamenii de știinţă care să vină și să ne vorbească despre aceste discipline, oamenii să interacţioneze și cu artiști care fac artă legată de subiectele respective, arhitecţi, designeri sau sociologi. Cred foarte tare că abordările diferite ale acestora ajută pe toată lumea și cred mult în acest tip de învăţare.

Cum ai tratat tema percepţiei orașului?Am început cu baza, cu ceea ce vedem cu ochiul liber, iar apoi mi-am dorit să dezbatem dacă și cum construiește creierul nostru realitatea. Am vrut ca oamenii să reflecteze asupra acestor lucruri, să apese butonul de reset, să se gândească puţin la diferenţele de percepţie și să se întrebe dacă atunci când venim la LAB, când discutăm, o facem de fapt despre același lucru, chiar vorbim despre oraș sau are această discuţie și alte substraturi? Am declinat apoi subiectul: am vorbit despre percepţia inconștientă, cea estetică și am analizat importanţa folosirii acestor tipuri de informaţii stiinţifice atunci când gândim strategii de dezvoltare a orașului.

Ai ajuns la niște concluzii?Cu siguranţă, dar nu cred că acesta este cel mai important lucru. Nu există soluţii unice sau răspunsuri corecte. Oamenii nu realizează de multe ori complexitatea și ce presupune dezvoltarea unui oraș, sunt de fapt foarte multe elemente de luat în calcul.

Crezi că în cazul unui proiect de dezvoltare urbană este important ca research-ul să fie făcut cu oamenii din interiorul comunităţii pe care o vizează? Da, este întotdeauna important să combini cercetarea știinţifică cu cea din teren, iar această abordare interdisciplinară, în care participarea publică devine esenţială, a cunoscut o dezvoltare incredibilă în ultimul timp.

Ar trebui guvernul si autorităţile să folosească acest instrument al dezbaterii publice în permanenţă?Eu asta mi-aș dori. Au venit la LAB zilele astea și responsabili din partea primăriei din Berlin. Eu sper să se folosească din ce în ce mai mult astfel de studii pe care îl dezvoltăm noi aici, pe de o parte să reușim să integrăm valorile și opiniile multor tipuri de experţi în strategiile de dezvoltare, dar și intuiţia oamenilor de rând. Am abordat zilele acestea și tema puterii intuiţiei. Cu ajutorul unui psiholog, am înţeles că în anumite condiţii deciziile instinctive pot fi mai valoroase, tocmai pentru că nu se bazează pe cunoștinţe tehnice, ci pe nevoi reale. Experţii vin cu studii academice, cu cunoștinţele tehnice, care sunt esenţiale, dar podul îl fac oamenii, despre asta a fost vorba de fapt în acest LAB.Astăzi am asistat la o discuţie despre interacţiunea între generaţii. Am văzut oameni de toate vârstele și de toate pregătirile care reușeau să construiască

deSign

acest pod despre care vorbești, între cercetarea știinţifică și aplicabilitatea informaţiilor, dar și între generaţii efectiv.Astăzi a fost o zi specială, într-adevăr. Am dezbătut dacă este sau nu important să existe aceste spaţii publice în care să se întâlnească și să socializeze oameni din mai multe generaţii. Am realizat cu toţii că, deși generaţiile au ritmuri de viaţă și interese diferite, toată lumea poate învăţa ceva din această interacţiune. Este însă într-un final o decizie personală, dar pe de altă parte, la nivel de dezvoltare a unui oraș, este un lucru de luat în calcul.

Sunt aceste tipuri de discuţii instrumente reale?În Berlin au devenit, da. În ultimul timp, și cetăţenii, și autorităţile au început să înţeleagă că oamenii trebuie să știe ce opţiuni au și să acţioneze ca atare. Eu sper să devină o normalitate peste tot. Dialogul este un catalizator și o soluţie în sine.

Fondată în 1937, Fundaţia Solomon R. Guggenheim este una dintre cele mai importante instituţii culturale din lume. În anul 1970 Muzeului Guggenheim din New York i s-a alăturat Colecţia Guggenheim din Veneţia, iar din 1997 familia muzeelor s-a mărit cu Muzeul din Bilbao, cel din Berlin și din Abu Dhabi, toate remarcându-se prin colecţiile de artă pe care le adăpostesc, dar și prin proiectele pe care le dezvoltă.

Numărul 07 — 155

156 — Numărul 07

DAUNeLe epOcii De AUr

arh. Marcel borŢunText

La jumătatea anilor ‘70 – ah, ai secolului trecut – când am început să lucrez la Institut, deci angajat să proiectez cu maximă responsabilitate în interes public, arhitectura românească – atât cât era – traversa o prelungită criză de identitate. Stilul internaţional al deceniului precedent își epuizase resursele atât în mentalul social – blocurile noilor cartiere sau hotelurile de la Mamaia erau poreclite cutii de chibrituri – cât și la planșeta arhitecţilor, încartiruiţi în câteva centre de proiectare controlate, din ce în ce mai ferm, de politicul acelei vremi. Revistele străine la care aveam acces prin diverse mijloace – unele chiar civilizate, precum abonamentul sau biblioteca – ilustrau și comentau victoria postmodernismului, cu diversele lui nuanţe și experimente. "Domus", "L’Architecture d’Aujourd’hui", "Bauen und Wohnen", "Architectural Record" sau "Architectural Digest" făceau ca numita cortină de fier să devină de sticlă, dar, ca și cealaltă, de nestrăpuns… Dincolo de geamul incasabil se construia o lume nouă și incitantă – chiar dacă excesiv teoretizată și uneori de-a dreptul… deconcertantă – sub bagheta unor "colegi de breaslă", precum Jean Nouvel, Christian de Portzamparc, Aldo Rossi, Mario Botta, Robert Stern, Renzo Piano, Richard Rogers, Norman Foster, Rob

și Leon Krier, Hans Hollein, Peter Eisenman, James Stirling, Robert Venturi, Charles W. Moore sau Michael Graves.

Orașul nostru continua să-și întindă tentacule sub nume ca Armata Poporului, Alexandriei, Pantelimon și Drumul Taberei, iar în zonele mai centrale se ridicau kilometri de fronturi cu 8 și 10 etaje pe artere ca Dorobanţi, 1 Mai, Titulescu și Moșilor. Toate astea, ca urbanism și ca obiecte de arhitectură, se proiectau în institutul nostru, iar dacă în primul caz se mai adaptau secţiuni tip – cum se numeau proiectele refolosibile – preluate de la alte vreo două institute, în cel de-al doilea se proiectau așa-zisele unicate… Locuinţele din Centrul Civic și cele câteva inserţii din fronturile zonei centrale aveau să apară mai târziu, după cutremurul din 1977, atunci când proiectarea de arhitectură și urbanism avea să ajungă explicit și complet sub tăvălugul epocii de aur.

Arhitecţii erau șefii de proiect ai acestei nebunii istorice și lucrau sub imperativele urgenţei, ale legislaţiei limitative și ale deciziilor venite de sus, iar cortina de sticlă, prin care puteau să admire și să-și asume marea arhitectură de dincolo, se mătuia de la o zi la alta în aceeași măsură în care, în fibrele lumii noastre, se instala arbitrariul, neadecvarea și sărăcia de spirit – adică "urâtul".

Cam așa arătau anii în care m-am format și am lucrat ca tânăr arhitect – aceiași ani în care am participat la concursuri de arhitectură naţionale și internaţionale, mi-am întemeiat familia, am citit și am mers la spectacole, m-am întâlnit cu nenumăraţii mei prieteni și am făcut câteva vacanţe de neuitat – dar și astăzi încerc să înţeleg în ce măsură daunele acelor vremuri grevează arhitectura noastră contemporană și cât am reușit ca indivizi, eu și colegii mei de generaţie arhitecţi, să ne sustragem unei "malformări sociale" la scară naţională?

Dacă vorbim despre starea arhitecturii contemporane

Numărul 07 — 157

de la noi, încep prin a spune că, dincolo de non-arhitectura inocentă și veselă – dominantă, dincolo de cea onestă și corectă – pe care o descoperim dacă o căutăm cu ceva perseverenţă și dincolo de câteva eșecuri cu pretenţii, ceea ce rămâne de luat în seamă li se datorează în mare parte arhitecţilor școliţi după 1990. O spun și premiile Bienalei de arhitectură, ale Anualelor și ale concursurilor naţionale. Dar când se întâmplă să văd lucruri inteligente și graţioase – aievea sau doar desenate – mă bântuie o îndoială amară care nu face bine unui arhitect, o îndoială sub forma unei întrebări: pentru cine proiectăm?

România moștenește din perioada comunistă ne-norociri care se înlănţuie și converg spre nenorocirea cea mai tristă, pentru că este palpabilă și continuă ca prezentă: urâtul ca stare normală a mediului construit. O prea mare majoritate a populaţiei noastre vieţuiește inconfortabil (fără măcar să bănuiască) în confortul indiferenţei faţă de calitatea lumii edificate. Ceilalţi, minoritarii, când încearcă impunerea acestei calităţi, arareori și reușesc.

Modernizarea comunistă a ţării s-a rezumat la industrializarea forţată, cu corolarul ei – urbanizarea accelerată, care a distrus simultan atât satul – ca tradiţie vie și funcţională, cât și orașul – atât cât apucase să se constituie ca civilizaţie urbană de tip apusean. Omul cel nou, ajungând la masa critică care i-a permis să facă legea – fie la nivel instituţional, fie în propria ogradă – debarasat de legi morale și de cutume, și-a schimbat ţelul tradiţional de performanţă a vieţii lui de a intra în rândul lumii, cu ţâfna ieșirii din rând, într-o concurenţă primitivă cu vecinul. E de ajuns să comparăm gardurile dinspre uliţă din satele mai bătrâne, încă neatinse de înfrumuseţarea de tranziţie, care sunt din aceeași ulucă pe sute de metri, cu cele din satele prospere, unde nu găsești două garduri la fel.

În primul număr al acestei reviste opinam că

"frumosul nu circulă singur prin lume, el fiind doar expresia unei structuri complexe și fluide…", considerând că în culisele sale lucrează valori umane dintre care nu pot lipsi onestitatea, consecvenţa, adecvarea la realitate, dar și curajul, spiritul comunitar, compasiunea sau iubirea. Atunci când resimţim absenţa frumosului, resimţim de fapt carenţe de structură – adică de caracter.

De aceea cred că bunul-gust sau simţirea pentru frumos nu ţin în primă instanţă de instruire, ci de educaţie în sensul ei complex și profund. Asta nu înseamnă că nu mi-aș dori ca, într-un sistem de învăţământ reformat din temelii, să existe cursuri de estetică încă din primii ani de școală, dar într-o viziune formativă înainte de a fi informativă și mizând pe valori de generalitate înaintea celor de finalitate. Numai să avem pe cine trimite printre copii... !

În ceea ce mă privește, știu că plătesc încă de pe urma rolului de străjer la graniţa frumosului – cum îmi plăcea să formulez când eram foarte tânăr – rol pe care mi l-am asumat în disperare de cauză. Mi se părea atunci că e de extremă urgenţă să divulg, să sancţionez și să exclud din munca mea orice fel de agresiune a urâtului, sub toate formele sale, iar, din mijlocul aberaţiilor politice și administrative în care trăiam, asta părea suficient de… mult. În ultimele două decenii de proiectare sub semnătură proprie, am resimţit însă umbrele acestei misiuni – poate nobile cândva – de ajustare a creaţiei de arhitectură pentru apărarea unui teritoriu al raţionalităţii, coerenţei și adecvării. Cu un debut sub auspicii mai bune, îmi place să cred că interesul pentru performanţă tehnologică sau că elanul de a disloca convenţii și tabieturi estetice ar fi avut altă portanţă. Controlul imaginaţiei pentru crearea unui real posibil – fie el și conotat simbolic – este, cred, doar un pas. Mai departe, spre marea arhitectură, avem nevoie – pe lângă o societate care să și-o dorească – de relaxare și de curaj.

158 — Numărul 07

Ce ne caracterizează în continuare, chiar dacă au trecut doi ani de când facem revista asta, este optimismul.

Credem că lumea din imediata apropiere – din cartier, din oraș, din ţară – este, pe zi ce trece, mai bună. Așa am cunoscut artiști și designeri cu iniţiativă, școli care inspiră, afaceri de succes, oameni pe care am vrea să îi strângem în braţe. Și oricât de siropos ar suna, credem că fiecare dintre noi poate face mai bună lumea în care trăim.

Am vrut să scriem în ediţia asta, ca verișorii noștri mai buni, maideștepţi și "mai europeni", despre cum merg autobuzele, tramvaiele,trenurile și metrourile în România, ca să vă convingem să renunţaţimăcar din când în când la mașină. Dar nu am putut, pentru că noi nusuntem, deocamdată, ca ei: nu se știe încă al cui e metroul, al cui eautobuzul sau pe unde întârzie trenul... așa că mă bazez pe putereamea de convingere.

Pentru cei care nu au mai mers cu mijloacele de transport în comun prin București, de pe vremea biletelor din hârtie care se compostau, dar mai mult nu se compostau, am o propunere: pauza de mașină, o dată pe săptămână.

Acum există niște carduri pe care le veţi putea folosi și la metrou, și în autobuz, pe care le puteţi reîncărca și pentru care puteţi plăti și folosind cardul de credit. Ba la metrou există și niște automate de unde puteţi să vă luaţi bilete singuri. De oriunde plec spre centrul Bucureștiului, cu metroul

EDITOrIal

irina floreaEditor

Publisherandrei borŢun

Editorsirina floreaioana Pîrvu

WritersMaria neneciu

ContributorsMarcel borŢuncĂtĂlin ruSuraluca bĂtĂnoiucĂtĂlina MiciuSabin borș

Creative DirectorcĂtĂlin ruSu

Design

Publishing Designanca uScĂteScu

Advertising DirectorSilvia floareș

Corectur`www.corectura.ro

Distribu]ie

Tipar

Un proiect

Adresa redac]ieigheorghe lazăr 21, corp a, etaj 1, 010102 bucureștithemagazine@institute.ro

nu fac niciodată mai mult de 30 de minute, chiar dacă uneori trebuie să schimb de două ori linia. Și când sunt foarte obosită și nu am chef să mă îndes pe scara rulantă, iau liftul. Da, în staţiile de metrou au apărut lifturi.

Ultimele două dăţi când am mers cu trenul mi-am cumpărat online biletele, respectiv de la un automat din Gara de Nord.

Știu că pe cei mai ecologiști dintre prietenii mei am șanse să îi conving mai ușor, însă cel mai greu este să aduc în discuţie transportul în comun pentru cei dintre ei care au copii. Dar am o poveste care ar putea să ne încurajeze: nepotul meu, care trăiește mai aproape de verișorii europeni despre care spuneam la început, a văzut tramvaie pentru prima dată în București și a rămas fascinat. Pentru el, o călătorie cu tramvaiul este cea mai mare distracţie posibilă: este hipnotizat de aventură și de publicul atât de numeros pe care îl are pentru orice zâmbet decide să ofere.

Nu sunt adepta extremelor, așa că nu vă spun să renunţaţi la mașină și să o luaţi pe jos spre birou. Tot ce încerc este să vă fac să redescoperiţi o dată pe săptămână transportul în comun, cu toate beneficiile lui moderne și dezavantajele mai vechi. Pe drum, veţi fi uimiţi de bucăţi de oraș demult schimbate, veţi citi cărţi, veţi cunoaște oameni, veţi avea timp să vă gandiţi la orice. Și veţi lăsa șinele de tramvai tramvaielor, staţiile de autobuz autobuzelor, așa-zisele piste de biciclete bicicliștilor și blocajele din trafic doar taximetriștilor.

Numărul 07 — 159

160 — Numărul 07