íffíiüiEsi lis M itr^ lu ia Tlponala:

BRAŞOVU, piaţa mar« >r. 22 Secixori nefrancat* zm pri- rimoú. Mannsoxipte nuSexa-

trimită !BlTDirlle de a m elirï:

Irapovü, pfafa mára Mr. 22 Inserate mai primeaeü ín Vtona lotá o lf i Mo»*«Raat4nst*in A Yolgtr (9Uo Mao»), 'i*nrü ScháUk, Aloi* Mamii M.Dmku,A,OpptWk,J.Ikm- Mtory,' In Budapesta: A. 7. 9 old - it r g t r Anion Mtatt Xckttsin B im a ti ja Frankfurt: 9. £.J3amöt;1n Ham­

burg: A. S ttin er .P*eţnl& ineerţiunilort ; o aeri& farmonda pe o oolón& 8 ok.Í[ 80 ok. tfmbru p en ti a o pu­li oare. Publicări mai dese

tfnpi ía rifl şi învoială. Eeelame p« patina XII-a © pereft 10 ok. ▼. a. aén 80 banl.

( i r m s Æ £ 3 I 3 t ! r I D E T rrrrN / rr-K m r* ! A 2 7 )

*öe.< ,• a* ese In fiă-oare <|i-ünimelie pestri iistro-üngaris.Fe unüanö, 12 fl.. pe sé«»- loní

6 fl., Pe trei Inni 3 fi.P íitn golănia si striiuitate:

Fa unü anü 40 franol, pe sése Inni 20 franol, pe trei lu d

10 franol.Se prenumără la tóté ofioiele poştale din intru fi din aíari

fi la dd. colectori.IDoiaienmiti peitn BraioYí:

la administratiune, piaţa mára N i. 22, etagiulú I.: peunü anii 10 11., pe sese Inni a fi., pe trei Inni 2 fl. 50 or. Cn doanlfi In eaaft: Fe unü anü 12 fl. pe fése Inni 6 fl., pe trei inni 3 fl, Unü esemplarü 6 or, ▼. a. aéxx

16 banl.Atátü abonamentele oftfcü ţi inserţinnile suntü a se pl&ti

inainte.

Hr. 150—Annit 117. Braşovti, Duminecă 7 (19) Me. 1891.3>To*cl a T o o n a m e n t i i i

„GAZETA TRANSILVANIEI“.Cn 1 Iu lie 189 1 stilfi Ţechin

s’a deschlsü n o u a b o n a m e n t ú , la oare íis- vlt&mű pe tojî amicii şl sprijinitorii fóiel nistre.

Pretulü abonamentului iPentru An str o-Ungari a : pe trei Inni S fi

pe ş6se luni 6 fl., pe unü. anü 12 fl.Pentru România şi străinătate: pe trei

luni 10 franci, pe ş6se luni 20 franci, pe unó anü 40 franci. _____

Abonamente la numerele cu data de Duminecă:

Pentru Austro-Ungaria î pe anü 2 fl., pe fése luni 1 fl.

Pentru România şi străinătate: pe anü 8 franci., pe şâse luni 4 franci.

Abonarea se póte faoe mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale.

Domnii, cari se vorü abona din nou să binevoéscá a scrie adresa l&muritü şi a arăta şi posta ultimă.______ Afoninistraţinnea „Sazetei Transilvaniei“.

Braşovtt, 6 Iulie v.Intr’unulu din numerii trecuţi

de Duminecă ai lóiéi nóstre, adre- sându-ne cătră cei dela stăpânirea unguréscá, le c|iceamü se cerce­teze cu deaméruntulü relele şi neajunsurile, de cari sufere popo- rulü, şi pe acestea se le delăture, décá voiescü se mulţămâscă po- porulü, dér nu umble după năluci de totü felulü şi nu fia atât de mărginiţi a crede, că aruncându câte unü osü de roşu la câte unü cărturarii românu, care li-se în­chină şi se bucură de graţia loru, vorü puté se liniştescă şi se mul- ţămâscă massele poporului.

Scieamü, că, vorbindu-le ast- felü celorü dela stăpânire, batemu numai tóca la urechia surdului, dér, în faţa păreriloru ce le-au desfăşurată deputaţii loru în dietă cu ocasiunea desbaterei generale asupra proiectului de lege pentru reforma administraţiunei, ne-amu ţinutu de datoriă de a arăta din nou, pentru a miia şi a suta oră,

FOILETONUL „GAZ. TRANS."

Priveghiătorea.Poveste de Andersen.

In China, pe care o cunosc! bine, e ímpératulü unü Chinezü, şi toţi cari ílü încunjură suntü şi ei Chinezi. Suntü mulţi, şi tocmai pentru aceea merită, ca să aucjl istoria, pentru că décá, nu trece la uitare. Castelulü împăratului era celü mai frumosü din lume, cu totului totü de porcelanü finü, aşa de preţiosfi, dér atátü de periculosü sé te atingi de elü, íncátü trebuia sé bagi bine de sómá ca să nu se spargă. In grădină vedeai cele mai minunate flori şi de cele mai írumóse, erau atârnate clopoţele de ar- gintü, cari necontenitü sunau, pentru ca sé nu trécá cineva pe acolo fără ca sé privéscá florile. Tóté din grădina împă­ratului era aşa de máiestritü întocmite, şi grădina se întindea atâtâ de departe, íncátü nici chiar grădinarulă nu-i scia capétülü ei.

Decă călcâi voinicesce mai departe, atunci ajungeai într’o pădure fórte fru- m6să cu arbori înalţi şi cu lacuri a- denci. Pădurea se mărginea cu marea,

că drumulu, pe care au pornitü ei, este de totü greşitu şi că pe acestü drumü nu vorü puté do- béndi cátü e lumea şi pămen- tulü mulţămirea poporului románü.

Vé4uramü deci cu óre*care sa- tisfacţiune, că ceea ce amu susţi- nutü noi, s’a susţinutu scurtü dup? aceea şi în sínulü dietei, şi încâ de cătră unü vorbitorü din cei mai de írun te ai oposiţiei ma­ghiare.

In şedinţa de Sâmbăta trecută a rostitü deputatulü din stânga estremă Carol Eötvös o vorbire lungă, despre care foile oposiţio- nale maghiare <}icü, că e una din­tre cele mai escelente vorbiri, ce s’au aucjitü vre-odată în dieta un- guréseá. In acésta vorbire Eöt­vös a atinsü şi cestiunea de na­ţionalitate.

Greşiţi fórte tare — 4ise cătră guvernamentali — décá cre­deţi, că atunci când s’ar numi din sînulu naţionalităţilom câteva mii de funcţionari, prin acésta ar fi deslegată numai decátü ces­tiunea de naţionalitate; ve înşe­laţi décá credeţi că vomü puté împăca naţionalităţile prin aceea că guvernulü va da sluşbe la câ­teva mii de Nemaghiarî; sunteţi în retăcire décá credeţi că prin numirea câtorva nenorociţi de scriitoraşi, protocolişti ori fiă şi solgăbirei, noi vomü şi deslega acéstá mare întrebare şi că ve* suvulü décá va începe se eloco- téscá ílü vomü puté astupa cu o cólá de hărtiă şi vomü puté pune pe ea pecetea oficială.

Fórte bine a 4isü dér numi- tulü deputatü, că pe calea acésta nu se va puté ajunge la nici unü resultatü bunü, că cestiunea de naţionalitate póte fi deslegată nu­mai prin libertate şi prin aşe4eniin- tele ei, cum a fostü deslegată în Elveţia.

A nemeritü cuiulü dreptü în

care era albastră şi şi adencă. Corăbii mari puteau debarca sub crengile ce atârnau în josft, şi între acestea locuiao priveghiătore, care cânta atátü de frumosü, íncátü chiar şi sérmanulü pes- carü ce era ocupatü cu afacerea sa, sta tăcutti şi pândea, când eşia nóptea, ca sé întindă mréja şi asculta priveghiă­torea. „Dumnedeule, ce frumosü e ! “ 4icea elü,apoi trebuia sâ-şi védá de me­seria sa şi-şi uita de pasere. Dór când acesta în nóptea următore cânta erăşi, şi pescarulü venea acolo, 4*cea : „Dumne4eule, ce frumosü e !w

Din tóté ţ0rile din lume veneau că- létori la cetatea împăratului şi admirau castelulü şi grădina, şi când au4iau pri- veghiăt6rea, atunci 4i°eau toţi :

„Acésta e din tóté cea mai minu­nată !u

Călâtorii povestiau despre acésta când se întorceau acasă şi înv0ţaţii scriaiu cărţi despre cetate, castelü şi grădină, dér nici priveghiátórea nu o uitau, aces­teia îi consacrau capitolulü principalü ; şi aceia, cari voiau sé facă poesii, scriau cele mai frumóse poesii despre prive­ghiátórea din pădurea de lângă laculti adéncü.

capü vestitulü vorbitorü alü stângei estreme, când a 4 ^ numai prin libertate se póte lecui réulü cel mare de care suferimü a4î, dér ceea ce înţelege elü sub „li­bertate“ este încă departe de a corespunde acelorü cerinţe nea- pérate ale ei, pe cari împlinin- du-le, Elveţia a pututü deslega cestiunea de naţionalitate.

Eötvös vede şi cunósce, care ar fi drumulü celü mai bunü, pe care s'ar puté mulţămi popórele, dér nu cutéza de a păşi pe elü cu tótá hotărîrea pentru că şi elü ar da cu o mână, dér cu cealaltă vrea sé ia, ca patriotü mare ce este.

Dér cu slăbiciunile şoviniste maghiare, de cari suferü în mare gradü şi cei din stânga estremă, nu voimü a vorbi a4i, ci consta­tăm ü numai că Eötvös a avutü dreptate când a 4isü, că argumen­tele ce le aducü ómenii guvernu­lui, cum că prin numirea funcţionari- lorüín comitate s’ar puté învinge şi necazurile cu naţionalităţile, suntü şubrede şi cu totulü neîntemeiate.

A avutü dreptate deputatulü kossuthistü când între aplausele soţilortt séi a íntrebatü pe cei dela guvernü, décá corectă póte sé fiă politica lorü când în dietă nu se află nici unü singurü deputatü ro­mánü şi décá Maghiarii potü sé stea mai bine cu Românii, când prin totü feliulü de uneltiri îi scofcü afară din dietă?

N’au dreptate înse cei din stânga estremă décá credü, că ceea ce nu se póte dobéndi cu numirea câtorva notari şi solgă­birei, s’ar puté dobéndi prin aceea, că s’ar lăsa libertate alegetorilorü români în vre-o 20—25 de cer­curi electorale.

Slabü este informatü d. Eötvös despre libertatea în Elveţia, décá crede aşa ceva. Réulü la noi e prea mare şi prea afundü înrădă- cinatü, decátü ca sé pótá fi vin-

Cărţile fură traduse în tóté limbile şi unile din ele că4ură şi în mâna îm- pératului. Elü şedea pe scaunulü séu de aurü, cetia cetia şi în fiă-care momentü mişca din capü, căci se buoura, sé audă descrierile aceste minunate despre cetate, oastelü şi grădină. „Dér prive- ghiátórea e totuşi oea mai minunată din tóté!“ sta serisü în cărţi.

„Ce va sé 4ioă acésta ?u 4ise ímpé- ratulü. „Priveghiătorea? N’o ounoscü de locü. Este o astfelü de pasere în împă­răţia mea şi tocmai în grădina mea ? Despre aoésta n’am au4itü nici-odată nimicü ! Aşa cevaşi trebue se afle omulü mai înteiu din cărţi!“

Apoi chiămâ elü pe cavalerulü séu, care era boerü atátü de mândru íncátü când ílü agrăia cineva séu îndrăsnea sé-lü întrebe despre ceva, nu răspundea deoátü „P!“,ş i „P \u totuşi nu însemnă nimica.

„Se 4îce că se află aici o pasere fórte minunată, care se numesce prive­ghiătore!“ i-lü agrăi ímpératalü. „Se 4ice că e cea mai frum6să din marea mea împărăţiă! Pentru ce nu mi-s a spusü nimicü despre aoésta?

„N’am au4itü nimicü vorbindu-se

decátü numai aşa pe uşortt cu câteva cataplasme.

înainte |de tóté trebue se se recunóscá la noi principiulü drep­tăţii şi alü libertăţii în tótá estin- derea sa; trebue se se recunóscá esistenţa şi dreptul ü de a trăi de sine stătătorfi în acestü statu, ca naţiune, alü Românilorü; egali­tatea së fiă nu numai la dări, ci şi la drepturi şi la folóse: tóté aceste trebue së se întêmple pen­tru ca së pótá fi mai bine; ér pe câtü timpü cele trei milióne şi mai bine de Românï vorü fi priviţi, de Ungurii din drépta ca şi de cei din stânga, numai ca o nevoiă, ca o calamitate pentru. ţ0ră, nu va fi mai biné, ci vomü merge totü spre mai rëu !

înmormântarealu i ifliliallii Kogălniceami»

(Corespondenţă part. a „G-azetei Transilvaniei.“)

Iaşi, 3 Iuliu 1891.Marţi la 8 ore p. m. studenţii Uni­

versitari întruniţi la universitate au mersii în pelerinagiu la Mitropoliă, unde era aşe4atâ corpulâ lui Kogălniceanu, şi au depusti o coronă. D. Teodord, studentiS, rosti untt discurstt.

Mercur! după am^4J 80 f*cu înmor­mântarea. Deja dela ora 1 p. m. stradele erau ticsite de lume.

La ora 2 se celebra serviciulft fu­nebru în catedrala Metropolitană.

Dintre pers6nele marcante din Bu- curesci au asistata Greneralulă Barozzi ca representanta alâ M. Ş. Regelui, G-e- neralulă Florescu, d. Vernescu, d. Ezarou— miniştri; d. V. A. Urechiă ca repre- sentanta alft Senatului; Col. Roznovanii însărcinatei să represinte Camera; d. Dim. Sturza; d. Gr. Paladi deputată ca repre- sentantîi alft partidului liberala ş. a.

După terminarea serviciului divină au ţinuta discursuri d. Gen. Floresou ; V. A. Urechiă; Dim. Sturza şi Andrei Vizanti, profesoră la Universitatea din Iaşi.

despre ea !u 4ise cavalerulü; „n’a fostă nici-odată presentată la curte !“ „Voescü, ca astă sâră să vină aici şi să cânte îna­intea mea!“ 4 se ímpératulü. „Tót& lumea scie ce am, şi eu nu sciu.“

„N’am au4itü vorbindu-se despre ea!“ réspunse cavalerulü, „dér o voiu căuta, şi o voiu găsii“

Dér unde să o gáséscá? Cavalerulü alerga pe trepte în süsü, pe trepte în josü, prin săli şi prin coridóre, dér nici unulü pe care-lü întâlni, nu scia nimicü despre priveghiátóre, cavalerulü mers© ârăşl la ímpératulü şi susţinea, că trebue sé fiă o fabulă a scriitorilorü de cărţi, „înălţate ímpérate ,nicl nu-ţ! poţi închipui câte se scrie. Acestea suntü soorniturl şi se ţinfi de aşa numita „scamatoria.“

„Dér cartea în care am cetitü“, rés­punse ímpératulü, „mi-a trimis’o puter- niculü ímpératü alü Japoniei şi prin urmare nu póte să fiă neadevărate. Voescü sé audü priveghitórea! Astă. sérá să fiă aici! Ea stă în înalta mea graţiă! Şi décá nu va veni, atunci voiu, porunci ca toţi curtenii după cină, să fiă căloaţl pe burtă!“

„Tsing-Pe !u t ise cavalerulü şi alergă, erăşi pe trepte în süsü, pe trepte în

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 150—1891.

La óra 4, cortegiulă porni dela ca­tedrala Metropoliei, spre cimiterulă Eter­nităţii. Trei care cu corone mergeau înainte. Numărulă corónelorü a fostă co­losală de mare; de aoeea nu mi-a fostă posibilă să remarcheză decâtă urmátó- re le : a M. S. Regelui adusă de Gen. Barozzi; a guvernului; astudenţiloră ro­mâni din Parisă; a Asociaţiunei gene­rale a studenţiloră universitari din Iaşi; a studenţiloră din Bucuresoi; a profe- riloră Universitari din Iaşi şi din Bucu- rescl, a comunităţii; a judeţului Fălciu; a consiliului comunală de Romană; a familiei Leca; afamiliei Stolojană şi a.

Gortegiulă era forte lungi. Autori­tăţile tóté au avută representanţii loră. Armata întregă din Iaşi a luată parte la înmormântare.

Cordónele carului funebru erau în numără de 10. Studenţii universitari for­mau garda de onóre în jurulă carului funebru, în urma căruia mergea familia şi representanţii din Bucuresoi.

O aglomareţiă fórte mare era pe stra­dele pe unde trecea convoiulă. Felina­rele erau aprinse.

La óra 6 cortegiulă ajunse la ci­miterulă Eternitatea. Sioriulă fu luată din drioă de cătră primarii de prin sate şi pusă pe o estradă lângă care se ţi­nură încă vre*o câte-va discursuri. Din­tre cei cari au vorbită însemnă pe d. d. P. Răşcanu, profesoră la Universitatea din laşi, care a vorbită în numele aces­tei Universităţi; G. Tocilescu, profesoră la Universitatea din Bucuresoi, care a vorbită în numele acestei Universităţi, G. Paladi, deputată ca representantă ală partidului liberală; Ar. Densuşianu, profesoră la Universitatea din Iaşi, în numele Transilvăneniloră, numindă pe Kogălniceanu vunű alü 4- lea descălecători, Leonă Grigorescu, studentă, în numele studenţiloră universitari din Iaşi; O. Va- siliu, delegatulă Universităţii din Bu- curescl.

La óra 7 totulă era terminată. Atunci se dădură câteva salve de tună.

Owdens.*

înmormântarea s’a făcutu după iirmátórea programă, care s’afixatü mai înainte:

I 1) La óra 12 m. se va face în bi­serica Metropoliei serviciului religiosă de înmormântare de cătră înalt P. S.S. Mitropolitulă Moldovei şi Sucevei, în­conjurată de înaltulă cleră.

2) Gorpulă de armată va face ono­rurile militare potrivite ou gradulă or- dineloră din care face parte răposatulă.

8. Cortegiulă plecândă dela Metro- poliă va merge în ordinea următore: Ună plutonă de jandarmi călări, corurile vo­cale, clerulü, deooraţiile, carulă funebru, familia, representaţii guvernului, repre-

josă, prin tote sălile şi corid6rele. Ju­mătate dintre curteni alergau împreună, fiindcă nu prea doreau ca să fiă călcaţi pe burtă. întrebau despre minunata pri- veghiătore, pe care o cunosce totă lumea, der nimenea dela curte.

In sfârşită se întâlniră cu o fetiţă sermană de bucătăresă. Ea cps© • 0, Dum- necjcule, priveghiătdrea! 0 cunoscă prea bine! Ce frumosă scie să cânte! In fiă- <3are sără aducă sermanei mele mame bolnave câteva rămăşiţe de mâncare. Ea locuesce josă la ţărmulă mării, şi când mă întorcă acasă, obosită fiindă, mă odih- nescă în pădure, şi atunci audă prive­ghiătorea cântândă. Ochii mi-se umpleau de lacrimi, aşa îmi vine, pare că m’ar săruta mama!“

„Fetiţă“, 4ise cavalerulă „î-ţl voiu procura ună locă sigură în bucătoriă şi încuviinţarea, ca să vedl pe împăratulă mâncândă, decă ne vei conduce la pri- veghiăt6re, fiindcă pe astă seră e che­mată ca să cânte 1“

Apoi plecară cu toţii în pădure, unde obicînuia să cânte priveghiătorea; jumă­tate din curteni veniră împreună. Când

sentantulă M. S. Regelui, delegaţiunea Senatului, a Camerai, a Academiei ro­mâne, consiliulă comunală cu primarulă şi stindardulă comunei, comandantulă corpului de armată, prefectulă de’judeţă, prefectulă de oraşă, primula preşedinte ală curţei cu consilierii, proourorul general cu procurorii de ourte primulă preşedinte ală tribunalului cu membrii trib., primulă procuroră ală trib, cu procurorii deseo- ţie , decanulă avocaţiloră cu consi- liulă de disciplină, consiliulă judeţiană, Membrii Epitropiei Sf. Spiridonă, casie- rulă generală ală judeţului, directorulă telegrafului şi poştei, camera de comerţă, amicii, rectorulă jUniversi- tăţei ou profesorii universitari, delegaţiu­nea studenţiloră, delegaţiunea partidului liberală, delegaţiunea corpului telegrafo poştale, delegaţiunea corpului de medici şi naturaliştî, delegaţiunea presei, direc­torulă liceului Naţională cu profesorii şi elevii, rectorulă seminariului Veniamină cu profesorii şi elevii, directorii diferite- j loră gimnasii cu profesorii şi elevii, con- servatorulă ou societatea dramatică, di- rectorulă, prefesorii şi elevii şc01ei de Bele-Arte, directorulă şc0lei tehnice cu profesorii şi elevii, directorulă şc01ei co­merciale ou profesorii şi elevii, direoto- rulă şcolei normale Yasile Lupu cu pro fesorii şi elevii, directorulă şc0lei de me­serii ou profesorii şcolei de meserii cu profesorii şi elevii, primarii comuneloră rurale atâtă din judeţă câtă şi din res- tulă ţătei şi din Dobrogea împreună cu delegaţiunile rurale, diferite societăţi şi corporaţii, diferitelele delegaţiunî, ună plu- tonă de jandarmi călări.

4. Cortegiulă în sunetulă musioiloră militare şi a clopoteloră tuturora biseri- ciloră, va trece prin strada Ştefan-celă- Mare, Golia, Cucu şi Eternitatea, pe totă parcursulă, felinarele voră fi a- prinse şi cernite.

5. La biserică corpulă se va sui în cară şi la cimiteră se va da josă de că­tră primarii rurali. Cordónele carului fu­nebru în numără de 10 voră fi ţinute de representantulă guvernului, M. S. Re­gelui, Academiei, Camerei, Senatului,

,-Universităţei, Armatei, Comunei şi Jus­tiţiei.

6. La óra 2 cortegiulă va pleca de la Metropoliă, discursuri funebre se voră ţine atât la Mitropoliă, câtă şi la cimitiră.

*Cordónele carului funebru erau pur­

tate la înmormântare de d. colonelă Rosnovanu, preşedintele camerei; d. ge­nerală Barozzi, representantulă Regelui;d. Dimitrie Sturdza; M. Langa, prima- rulă la^iloră; M. Esarcu, ministrulă afa- ceriloră străine; M. Culianu, rectorulă universităţii dela Iaşi, Locotenentulă-co- lonelă Casimiră, M. Bârzu, preşedintele curţii de apelă din Bucuresoi.

*

călcau pe drumă voinicesce, începu o vacă să mugescă.

„0“, dise ună curteanö, „am gă­sit’o! E în adevără o putere estraordi- nară într’o pasăre atâtă de mică. De si­gură, că am mai auc|it’o încă odată!“

,,Nu, acestea suntă vaci, cari mu­gescă !“ 4ise mica fetiţă: „suntemă încă departe de locuia acela!“

Acum ocăcăiau bróscele în bălţi. „Minunată!“ dise preotulă chineză

de curte. „Acum o audă; sună tocmai ca nisce clopote mici bisericesc!“.

„Nu, acestea suntă brósce!“ răs- puns8 fetiţa. „Dór aşa credă, că în cu­rând ă o vomă au4i!“

Deodată începu să cânte priveghiă­torea.

,,Eată-o!“ striga mica fetiţă „au- 4iţi, au4iţî, uite-o colo!“ şi 4ic®ndü aceste le arăta o pasăre mică cenuşiă susă în crengi.

„E cu putinţă!‘‘ 4ise cavalerulă. „Nici când nu ml-aşi fi închipuit’o aşa! Ce înfăţişare simplă are! Sigură, că s’a îngălbinită, pentru că vede aţâţi boerl împrejurulă e i!“

„Mică priveghiătore!“ striga mica

Onorurile militare, la înmormântarea lui M. Kogălniceanu, s’au făcută de cătră ună regimentă de infanteriă, ună bata- lionă de dorobanţi, ună escadroni* de cavaloriă şi o bateriă de artileriă, tote sub comanda generalului Pilat.

*Piariştii români, cari au fostă la

Iaşi cu ocasiunea înmormântării lui M. Kogălniceanu au scosă în memoria ne­uitatului bărbată de stată, istorică şi publicistă „Qiarulă Kogălniceanua într’ună singură numără, care are ună cuprinsă vorte variată.

*Cetim u în „Naţionalului din

Bucuresoi:Lipsa complectă de iniţiativă, indo­

lenţa sâu nepriceperea, de care a dată dove4l legaţiunea n6stră dela Parisă, cu ocasiunea morţii lui Mihailă Kogălniceanu, a fostă în deosebi remarcată şi fdrte viu oomentată. Se scie, că Mihailă Kogăl­niceanu erasingurulă Română,căruia gu- vernulă francesă îi conferise înalta dis- tincţiune de mare cordonă ală legiunei de on6re. Era de datoria agenţiei n6s- tre de a comunica guvernului francesă pentru a i-se face onorurile cuvenite. Ei bine, nimictt nu s’a făcută; guvernulă francesă nici n’a fostă măcară însciinţată de acestă pierdere pentru noi. Miha- ilă Kogălniceanu se scie de aseme­nea că a representată mai adese-ori ţera, fiă ca ministru plenipotenţiară, fiă ca trimisă extra-ordinară seu specială pe lângă republica francesă. Studenţii ro­mâni din Parisă s’au grăbită a’i trimite o cunună la înmormântarea sa, legaţiunea nostră însă nici atâtă.

CRONICA POLITICI,— 6 (18) Iulie.

— Lupta, ce s’a iscată în dieta un- gurescâ din causa proieotului de lege pentru reforma administraţiunei, a fostă în 4ilele din urmă mai înflăcărată ca tot-deuna. Incheindu-se desbaterea generală, cei din stânga estremă, seu aşa numita partidă „independentă,“ au cerută să li-se dea o pausă în lunile de peste veră şi astfeliu să nu se încâpă desbaterile speciale pănă la tomnă. Mi­nistrulă preşedinte Szapary însă şi cu partida lui nu s’a învoita la acesta şi cu majoritate de voturi au hotărîtă, ca desbaterea specială să se începă numai decâtă şi să se continue ne’ntreruptă pănă atunci, pănă când se va termina. Prin hotărîrea acesta cei din partida gu­vernului au turnată oleu pe focă, căci cei din oposiţia estremă, pe lângă aceea că erau cătrăniţi încă de mai înainte, acum se înfuriară şi mai tare. Ei consi­deră hotărîrea acesta ca o apucătură ne- dâmnă a guvernului, oare numai pentru aceea grăbeşce lucrulu, pentru-că crede,

fetiţă, „înălţatulă nostru împărată do- resce, ca să cânţi înaintea lu i!“

„Cu cea mai mare plăcere!“ răs­punse priveghiátórea, apoi cânta, încâtă îţi era dragă să o asculţi.

„Aşa sună ca nisce clopote de sti­clă!“ 4ise cavalerulă, „ón priviţi miculă gâtlejă, cum se încordâză! E lucru ciu­dată că nu am au4it’o pănă acum cân­tândă. Va ave ună mare succesă la curte."

„Să cântă încă odată înaintea îm­păratului?“ întreba priveghiătorea, care credea, că împăratulă e de faţă.

„Scumpă şi draga mea priveghiă­tore !“ 4ise cavalerulă, „am cu cea mai mare bucuriă să te chiámü pe astă seră la serbarea curţii, unde ai ca să farmecl pe Maria Sa ou fărmecătoriulă tău cân- teoă!“

„Mai bine e în verdeţă!“ răspunse priveghiătorea, dór totuşi se duse cu ei, când au4i, că împăratulă o doresce.

In castelă era totulă pregătita pen­tru sérbátóre. Păreţii şi podinile, cari erau de porţelană, străluceau la lumina multoră lampe de aurü. Cele mai fru- móse flori, cari puteau să sune tare,

că c^i din oposiţia estremă prin acesta mai curândă se-'voră obosi şi se voră da învinşi. Tocmai de aceea însă, cei din oposiţia estremă s’au sufulcată acum şi mai tare la luptă şi |au declarată pe faţă, că în adevără voră face obstruc- ţiune, adeoă la fiă-care părăgrafă din proieotulă de lege voră face vorbăriă multă numai pentru ca să trăgăn0scă timpulă şi să împedece aducerea legei pentru introducerea administraţiunei de stată. Pe calea acesta ei spereză, că mi­nistrulă preşedinte va fi silită să-şi dea dimisiunea de bunăvoiă, séu la casă contrară, va trebui să cadă cu ocasiunea alegeriloră de deputaţi, ce se voră faoe în anulă viitoră.

— In lupta desperată, ce s’a încinsă între cele două partide maghiare din dietă, se ivescă adese-orî scene turbu­lente, cum de multă vreme nu s’au mai ivită. Vehementă a fostă cu Ideosebire şedinţa dela 9 Iulie, când deputaţii [stân­gei estreme îlă înhăţară rău pe Szapary înfăţişându-lă oa pe ună trădătoră ală intereseloră Ungariei în favorulă Nem- ţiloră dela Viena. In semnă de răsbu- nare pentru acesta, deputaţii din par­tida guvernului îlă ridicară pe Szapary pe umeri şi-i strigau „eljenu; dór nici cei din stânga estremă nu se lăsară în- dărătă, ci în semnă de batjocură rideau şi strigau câtă puteau la adresa lui Sza­pary: „Hoch!“ „Hoch!“

In şedinţa următore, dela 10 Iulie, deputatul^ Polonyi Geza se încăerâ cu deputatulă Gajary, redactorulă 4iarului guvernamentală „Nemzet.“ Polonyi în­vinovăţi adecă guvernulă, că" acesta plă- tesoe din banii statului sume mari unoră foi ca „Nemzet“ şi „Pester Lloyd“, pen­tru ca acestea să laude orbesce faptele guvernului şi să-şl bată jocă de oposi- ţiă. De aci se isca în dietă o turburare mare. Deputatulă Polonyi şi ună altă deputată, Vecsey, de-o parte, er de altă parte Gajary începură să se spele unii pe alţii. „Asta-i ticăloşiă!“ — „Ba tică- losă e celă ce 4i°e !u — se au4ia stri- gâudu-se prin dietă. Aceşti trei deputaţi după ce eşiră din dietă se înhăţară la duelă şi bietulă Polonyi fu tăiată rău ou sabia de adversarulă său Gajary, aşa că acum zace în pată.

Mai interesantă a fostă însă vorbi­rea, ce a ţinut’o deputatulă Carol Eöt­vös în şedinţa dela 19 Iulie. Elă spuse cum stă treaba cu 4iarul& „Nemzet“ şi cu „Pester Lloyd“, cari câtă e lumea şi pământulă nu sciu alta, decâtă să laude guvernulă chiar şi pentru cele mai vol­nice fapte ale lui, în timpă ce în con­tra altora şi mai alesă In contra naţionalităţiloră nemaghiare aţîţă me­reu. Lucrulă e uşoră de înţelesă, 4ise deputatulă Eötvös, căci amândouă foile acestea suntă plătite bine din partea gu-

erau aşe4ate în corid6re. Aici alergau în coce şi în colo <5menl, şi se simţea ună puternică curenta şi tote clopotele sunau neîncetată, încâtă nu mai au4iai propriile-ţl vorbe.

In mijloculă sălei, în oare şedea îm­păratule, era pusă ună stîlpă mioă de aură, pe care trebuia să stea priveghiă- t6rea.

Totă curtea era adunată acolo, şi mica fetiţă căpătase voia, să stea în do- sulă uşei, fiind-că primise titlulă unei bucătărese de curte. Toţi erau îmbră­caţi în haine de sărbât6re, şi toţi pri­veau mica păsăruică cenuşiă, care făcea semnă împăratului.

Priveghiăt6rea cânta aşa de plăcută, aşa încâtă pe împăratulă îlă podidiră la­crimile; lacrimile curgeau pe obrază şi acum cânta priveghi ătârea şi mai fru­mosă, încâtă îţi pătrundea inima. Impă- ratulă era atâtă de veselă şi mulţămită, încâtă se îndura să hotăresoă, ca prive­ghiătorea să porte la gâtă ună pantofă de aură. Priveghiătorea însă i mulţămi, 4icândă că a căpătată destulă răsplată.

„Am vă4ută lacrimi în ochii împă­ratului, acesta esţe cea mai bogată co-

Nr. 150—1891. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 5

vernului şi astfeliu ele se ’nţelege, că trebue să laude orbesce guvernulü, căci decă nu, nu capătă bani. Despre „Pes- ter Lloyd“ spuse Eötvös, că primesce la anü din banii ţârei mai bine de 100,000 fl. Când Eötvös cjjs® vorbele acestea, ministrulă-preşedinte dădu din capü, vrândă să 4ic& Prin acesta, că nu-i ade~ vératü, dór atuncî Eötvös îşi băga mâna în busunarü, scóse nisce hârtii cu pece- turl şi numai decâtă îi astupa gura lui Szapary, pentru-că era scrisă negru pe albü şi nu mai putea 4i°e nimicü. Des- tulü, că Eötvös a arătată, unde se în- grópá sutele de mii ale bieţilorQ. contri­buabili, de pe a cărora spinare se scotft dăjdiile cele mari, pentru ca să susţină cu ele pe cei mai neîmpăcaţi duşmani ai noştri, cum este „Pester Lloyd“, „Nemzet“ şi alte foi plătite de stăpâni­rea ungurâscă.

— Scimü, că cu ocasiunea visitei, ce a făcut’o Maiestatea Sa în Fiume, mai mulţi tineri croaţi arangiară nisce demonstraţiunî în contra Unguriloru. După unü raportü oficiosü, ce l ’a pri- mitü guvernulü ungurescü din Fiume, la aceste demonstraţiunî au luatü parte nu numai studenţii dela gimnasiulü croatü de acolo, ci şi mai mulţi ostaşi croaţi dela Regimentulă de infanteriă din Fiume. In fruntea demonstranţiloră erau mai mulţi suboficeri, ba chiar şi unü căpitană, cari împreună cutrierau stradele strigándü „Jivio !“, batjocorindü şi fluierândă pe cei ce în limba ungu- rescă umblau sé strige „éljen“ la adresa Maiestăţii Sale. „Patrioţii“ unguri védő în aceste demonstraţiunî ale tinerilorü croaţi o batjocorire a Ungariei şi a în­tregului nómü ungurescü. Deputaţii Ho- ranszky şi Ugron au şi interpelatü în dietă pe ministrul-preşedinte Szapary, decă are de gândă, ca numai decátü sé închidă gimnasiulü croatü din Fiume, ér regimentulü sé-lü transfereze numai de­cátü de-acolo? Lui Szapary ínsé se vede tréba, că nu-i dă mâna ső facă aşa uşoră lege Croaţiloră ; elü a réspunsü, că se va mai socoti după ce va primi date mai amănunţite şi-apoi va vedé elü ce va face. Ministrulă-preşedinte să-şi tragă pe semă ínsé, dâcă se cuvine sé fiă pedep­siţi demonstranţii croaţi, când tinerii ma- ghiait dela Cluşiu au privilegiulă sé de­monstreze cátü le place şi sé spargă fe- restrile, ba chiar şi capetele Româniloră, în diua mare?...

— In striănătate, gazetele se ocupă în timpulü de faţă forte multü cu visita, ce a făcut’o ímpératulü germanii în Anglia. Foile germane mai alesü, dér în parte şi cele englese privescü în acéstá visită o apropiare a Angliei de tripla alianţă, în timpü ce foile rusesc! privesoă cu îngrijire la desvoltarea lucrurilorü şi

stărue mereu, ca în celă mai scurţii timpii Rusia se încheiă alianţă cu Fran- cia şi încă şi cu alte state, precum: cu Svedia, Norvegia, Spania, Portugalia şi altele, pentru ca astfelă să se asigure în oontra triplei alianţe pentru t6te ca­şurile.

SCIRILE piLEI.— 6 (18 Iulie.)

Idea de statii — mântuită. Foilorii din Pesta li-s’a telegrafatQ prima faptă vitejâscă, ce a săverşit’o noulă fişpană ală Făgăraşului, Guido de Baussnern. Se asigura adecă, că „la intervenirea luia, şcolarii dela şc61a evangelică săsescă din Făgăraşii au mersa la escursiunea loră din anula acesta „numai cu steaguri un* gureşei“. — Mare bucuriă în Israilulă şoviniştilorO! Acum potă durmi liniştiţi, că idea, de stată e mântuită.

** *Atelierti, pentru lucrulii de mână. Pres-

biteriula evangelică de aicea a introdusă încă în anula 1878 pentru seminarulă evangelică învăţarea lucrului de mână. Mai târepu au începută să fiă instruiţi în lucrula de mână şi' şoolarii din cla­sele mai inferiore şi presbiteriula a în­tocmită pentru soopula acesta înainte cu 4 ani unii ateliera, care a primita cu timpnla mai multe ajutore, aşa că în anii din urmă s’au putută instrui în- tr’însula în lucrula de mână peste 100 de şcolari în termina mediu. In anula 1890—91 au visitată atelierula cu totuia 119 şcolari, dintre cari 48 din şcdlele ele­mentare 24 din cele gimnasiale şi 47 din cele reale. Sunta primiţi în ateliera şcolari dela ori-ee şcolă din Braşova. Taxa este pe semestru 2 fl.; pentru acesta, elevului i-se dau uneltele, precum şi materialulă pentru modelată şi sculptata în lemna, şi materialula lucrata rămâne proprieta­tea elevului, care capăcă pe săptămână2 6re de instrucţiune. Profesorula ate­lierului este d-lă Karl Kotz, profasoră de desemna, absolventă ala academiei din Miinchen. — Sâmbăta trecută ama visi- tatti frumosa esposiţiune de obiecte lu­crate peste ana de eătră elevii atelie­rului. Esposiţia a fosta chiar în localula atelierului, la capătula stradei Funari- lora de susa (Weberbastei.) Ama văcjuta acolo obiecte forte frumosa şi cu gusta lucrate, pe câta adecă se pote aştepta dela nisce începători. Frumose provasuri (rame) pentru chipuri, oglindi, călindare etc. apoi tave, cuiere; după aceea în­tre obiectele mai mari: taburete, mese de cusuţii, de fumata, de cetită şi altele, tote cu multă diliginţă lucrate. — Nu putema, deeâta să felicităma pe venera- bilula presbitera evangelică din loca pentru acesta ateliera şi recomandăma

şi tinerimei şcolare române, să se folo- séscâ de ocasia ce i-se oferă în acesta ateliera de a se desprinde în lucrula de mână. ** *

Loviţi de träsnetü. Din Bihorăni-se scrie : In 5 Iulie n. c., doi tineri din Auşieu plecară de-acasă cu scopulă ca să se scalde în Crişula repede. Pe ho- tarulù comunei Cacuciului română însă ajungându-i o vreme grea, ei voiră să să se întorcă acasă şi o luară la fugă, când de*odată unü trăsneta câcfù asupra loră, în urma căruia tinerulü, care fugea înainte, imediata că4u morta, ér celü de-ală deilea fù vătămata la o mână fôrte greu, aşa că nu mai e speranţă de vindecare. — In şcolă, mai alesü însă în scola de repetiţiune, precum şi cu ocasiunea aşa diselora ,,prelegeri de séra“, învăţătorii noştri ar trebui să introducă mai bine pe popora în cunoscinţele ele­mentare ale fisicei, căci atuncî la totö casulă rare orï s’ar întêmpla asemenï nenorocirii.

** *Corulü teologilorü dela seminariulü An-

dreianü din Sibiiu va arangia în Orăştiă Duminecă la 14 (26) Iulie 1891 st. n. una concerta în sala dela otelula „La Leu“ cu următorula programü : 1. a) „Zorirea“, corü de Attenhofer ; b) „Die versunkene Krone“, corü de H. Bönioke.2. Frühlingsglaube“, solo pentru o voce de basü de Fr. Schubert; 8. „Viâţa Ţiganilora“, corü cu acompaniare de piana de R. Schumann; 4. „Cu trupulü“, solo de basa eu acompaniare de cora, de G. Dima; 5. „Putpuriu de cântece ro- mâneseï“, arangiata pentru piana de I. Mureşianu; 6. a) „Nöptea“. corü de Fr. Schubert: b) „Sunt soldata“, cora deG. Dima; 7. a) „Séra de Crăciuna“, de F. v. Holstein, cânteca eu ö voce de basa eu acompaniare de piana. 8. a) „Serenadă“, cora de Marchner. b) „Hora plôia“, corü de G. Dima. Inceputula la 8 öre séra. Preţuia intrării : Locuia I 70 cr., locuia II 50 er., parterö 30 cr. Bilete de intrare se vênda în librăria „Minerva“ şi séra la cassă. După concert petrecere cu dansa.

** *Concertü. Musica o^enéscâ din

loca va da una concertă Duminecă în19 Iulie n. c. lahotelula „Pomulă verde“ eu urmätorulü programă : 1) „Dormus“ marş de Scharoeh. 2) „Ouverture“ la opera „Wilhelm Teil“ de Rossini. 3) „Gross- Wien“ valsü de Ioană Strauss. 4) „His­torische Märsche“, potpouriu cronologică de Emila Kaiser. 5) „Fortschritt“, polca française de A. Brendner. 6) „Loin du bal“, intermezzo de Gillet. 7) „Rhap­sodie“ de Liszt. 8) „Douce Souvenance*, vals de Waldteufel. 9. a) „Volkslied­chen“, b) „Märchen“, de Komzak. 10)

m6ră ! Lacrimile unui împărată au o pu­tere minunată! Dumnezeu scie, căsuntă în deajunsă răsplătită!“ Apoi cânta 6răşî cu vocea ei dulce, fârmecătore.

„Acesta e cela mai plăcută modă, ca să-ţl câştigi fav6rea!u 4iceau damele din giura, şi apoi luară apă în gură, pentru ca să ofteze, când ar vorbi cineva cu ele. Ele se ţineau pe sine de prive­ghiătore. Ba chiar şi servitorii şi servi- torele îşî arătară marea loră mulţămire şi acesta e multă, fiind-că toomai ei au cele mai mari pretensiunî. Da, priveghiă- torea avea mare noroca.

Ea trebuia acum să rămână la curte să aibă colivia ei propriă şi să se bucure de libertate, de două ori pe 4* Ş* odată pe n6pte să se preumble în libertate. Poi-spre-cjece servitori trebuiau să o în- soţescă, cari toţi aveau să o ţină de o sfdră legată de picioră. Nu era tocmai o plăcere astfeliu de preumblări.

Totă oraşulă vorbea numai despre minunata pasăre, şi de se întâlneau doi inşi, atunci oftau şi se prefăceau atâtă de încântaţi, ca şi când n’ar fi fostă lucru curată cu ei. Da, unspre4ece precupeţi, au fostă numiţi după numele

ei, deşi vocea ei nu trăda ună mare ta- lentă pentru arta musicală.

Intr’o 4i îi dădură împăratului o cutiă mare, pe care sta scrisă; „Prive­ghiătore !“

„Acum avemă o carte nouă despre renumita n6sfcră pasere!“ 4 se ímpéra- tulă; dér nu era carte, era ună luoru mică artistică, care se afla într’o cutiă, o priveghiátóre artificială, care avea să semene ou cea viuă, dér era peste totă împodobită cu diamante, rubinurl şi sa­fire. îndată ce scóserá pasărea artificială, soia aeésta să oânte o piesă, pe care o cânta adevărata priveghiătore, şi pe lângă aceia îşi mişca códa în susă şi în josă şi strălucea în aură şi în argintă. La gâtă avea o pantlică pe care sta scrisă „Priveghiătorea împăratului Iaponiei e săracă faţă de priveghiătore împăratului Chinei“.

„Asta e minunată!“ 4iser& toţi, şi acela care adusese pasărea artificială, căpăta îndată titlulă de aducătoră împă- rătescă supremă de priveghiătorî.

„Acum trebue să cânte împreună! Ce duetă frumosü va fi!“

Şi astfeliu trebuiră să cânte îm­

preună, dér nu prea mergea, fiind-că adevărata priveghiátóre cânta în felulă ei, pe când pasărea artificială cânta prin sula.

„ Acésta nu portă vina!“ 4ise dirigen- tulă, „ea e forte cu taotă şi eşită din şcola mea!“ Acum trebui să cânte pa­sărea artificială singură. — Ea avu too­mai atâtă norocă ca şi cea ade­vărată şi pe lângă aceea mai oferea ea şi o înfăţişare cu multă mai drăgă­laşă ea strălucea ca brăţarele şi ca acele de peptă.

De trei4eoî şi trei de ori cânta ea unulă şi acelaşi cântecă şi nu obosea de locă. Omenii ar fi ascultat’o bucurosă din capătă, totuşi însă împăratulă era de părere, că acum se cânte ceva şi pri- veghiătorea viuă — dér unde era acesta? Nimeni nu observase, că ea a sburată prin feréstra deschisă, spre pădurile ei cele ver4l-

„Dér ce este asta?“ striga împă- ratulă; şi toţî curtenii făceau gură şi credeau, că priveghiăt6rea e ună animală forte nerecunoscătoră. „Cea mai bună pasăre totă o avemă!“ să mângăiau şi astfeliu paserea artificială trebui să cânte

„Wiener Volksmusik.“ Mare potpouriu de Komzák. 11) „Valurile Dunărei“, valsă românescă de Ivanovicl. 12) „Wohin?“ Polca française de Kral. Inceputulă la 8V2 őre séra.

** ÿProducţiune literară împieunată cu

jooă va araugia tinerimea română de pe Valea-Almaşului şi jură la 14 (26) Iulie în comuna Hida. Inceputula la 4 óre p. m. Intrarea de personă 1 fl., în fami- liă de personă 80 cr.

** *Cum sunta tractaţi străinii la băile

ungurescî ? Dăună4ile se plângeau foile unguresc!, că la băile din Transilvania şi Ungaria nu mai curgă francii româ- nesoi aşa cum ourgeau mai ’nainte, de- órece locuitorii din România au începută să părăs0scă aceste băi. Noi amă răs- punsü, că vina este a se căuta în şovi- nismulă celă murdară ungurescă, care nu sufere nimică ce’i românescă şi care şi din petrii ar vré să storcă Unguri. Cu privire la acésta ni-se împărtăşesce acum următorulă casă de necre4ută, care ne arată în deajunsă modula, cum suntă tractaţi Românii la băile ungurescî. Ca- sulă s’a întâmplată de curândă la băUe din Borsecu şi este următorulă : „In 4 Iulie st. n. sosi la Borseoă arendatorulă George Stefănescu dela Curtea de Argeşă din România. Numai vre-o trei 4ile avu să guste acestă óspe română din „ospitali­tatea“ unguréscá şi în 7 Iulie' elă muri. Di­rectorul băiloră n’a avuta măcară bunulă simţă, ca în intervalulă dela mórte pănă la înmormântare să lase cadavrula ne­norocitului în odaia închiriată şi plătită de elü, ci-lă scóse şi-lă aşe4â într’ună magasinü miserabilă, ^r când simţi, că ună frate ală răposatului sosesce din Ro­mânia pentru ca să-lă înmormânteze, ca- davrolă fù 0răşl scosă din magazină şi aşe4ată într’unü bordeiu. Asta încă n’ar fi nimică, dér directorulă băiloră merse şi mai departe şi nu permise, ca caăavrulu acestui Românü se fià îmormêntatü de unü preotü romênescü, ci numai de unu preotü maghiarii româno-tatolicu, căruia pentru a- césta a trebuitü sè H se plâtésca suma ne mai obicinuită de 75 fl. v. a. ér directo­rulă de băi a pretinsü se ’i se platéscá pentru odaie 40 fl. adecă taxa pentru unü sesonü întregii. Comuna Borsecă este o filiă a parochiei românescl (Jorbu. Fra­tele răposatului rugâ deci pe preotulă română din Corbu, loanü Dobreanü, ca să vină d-sa să oficieze funcţiunile fu­nebre şi d-lă Dobreană bucurosă a şi urmată acesta invitaţiune, dér directo­rulă băiloră nu-i permise se oficieze, ci a- bia după ce preotulă maghiară îşi ter­mina ale sale, putu şi preotulă romănă, din „graţia“ directorului de băi, să dea mortului ultima binecuvântarea în limba românéscâ.“ — Apoi se mai miră foile ungurescî, că cei din România au înce­pută să părăsâscă băile lorü 3 ?

Cununiă. D-ra Victoria 1. Popovicî din Braşovă şi d-lă Constantină 1. Şeică- rescu din Călăraşi (România) îşi voră serba cununia loră Duminecă, în 7 (19) Iulie c. — Adresămă tinerei părechi feli­citările n6stre cele mai căldur6se!

din nou, şi acésta era pentru a trei4eci şi patra oră, că li-s’a cântată cânteculă acesta, dér ei cu tote aceste nu’lă soiau pe deplină, fiind-că era greu. Dirigentulă lăuda pasărea peste măsură, ba elă asi­gura, că ar fi mai bună decâtă adevă­rata priveghiátóre, nu numai în ce privea Jaainele şi diamantele strălucitore, ci şi în privinţa internă.

„Căcî vedeţi, domniloră, şi cu deo­sebire înălţimea Vostră!, că la adevă­rata priveghiătore nu poţi să socotesc! nici odată ce se va întmpla, dér la pa­serea artifioială aceste tote suntă hotă- rîte. Aşa se va întâmpla şi nu altmin­trelea. Poţi să’ţi dai socotela despre a- césta, poţi să o desohi4l, soootéla óme- nilorü póte dovedi, şi arăta, cum stau sulurile, cum mergă ele, şi cum unulă ese din celălaltă--------!u

„Acestea suntă tocmai gânduril© mele!“ susţineau toţi şi dirigentulă că­păta permisiunea, ca în Dumineca vi- itóre să arate pasărea poporului. Trebue să o audă cântândă şi poporulă!“ 4 ®° împăratulă, şi ómenii o au4iră şi fu atâtă de iritaţi ca şi când s’ar fi ameţită cu ceaiu, fiind-că acesta e obiceiu ade-

Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 150—1891.

Convocări. Adunarea generală a „Aso­ciaţiunei transilvane“ se va ţinea în 4 (16) Augustă şi 4il0l0 următore în o- pidulü Haţegti. — Adunarea generală constituantă pentru lărgirea despărţă­mântului Şimleului, la care se va ală­tura în viitorii şi fostulü despărţământă alü Şomcutei mari alü Asociaţiunei tran­silvane, este convocată în Selsigü pe 4iua de 8 Augustü st. n. In aceeaşi 4 i80 va ţiuâ aici şi adunarea generală a Reuniu- nei femeilorü române Sălăgene, precum şi o petrecere.—Adunarea constituantă pen­tru arondarea unui nou despărţământă alü Asociaţiunei, în care se vorü cu­prinde comunele din cerculü Iadului şi Beşineului, este oonvocată la Bistriţă pe 4 'ua de 28 Iulie st. n. — Adunarea con­stituantă a despărţământului X X IV (Tér- gu-Mureşului) alü Asociaţiunei, care va cuprinde comunele din cerculü Mure­şului de josü, Mureşului de süsü şi Ni- ragiului, se va ţinâ în 1 Augustü s. n. în Bandulü de Câmpiă. — Adunarea gene­rală a despărţământului XX (Betleanü) alü „Asociaţiunei transilvane,“ se va ţine în Betleanű (com. S.-Doboca) la 1 Au­gustü st. n., cu care ocasiune se va da şi o petrecere ou jooü. — Prima adu­nare generală a despărţământului XXXII (D.-St.-Mărtină) alü „Asociaţiunei tran­silvane“ se va tinó în 2 Augustü st. n. în Cetatea de Baltă, când se va da acolo şi o petrecere. — Adunarea generală a despărţământului IX (Orăştiă) alü Aso­ciaţiunei se va ţine la 14 (16) Iulie în Orăştiây cu care ocasiune corulü teolo- gilorü din Sibiiu va da unü concerto, ér după conoertü va urma dansü.

XDela, IITă-g'ăra-s'CuScimu, că în 7 Iulie a. c. a

fostu instalarea noului fişpanu alu Făgăraşului, G-uido de Baussnern. Asemenea scimfi, ce mişcare a pro- dusu păşirea lui cea dintâiu între şo- viniştii oposiţionalî din Pesta. Ro­mânii n’au luată parte la festivi­tăţile de primire, ci numai la con- gregaţiunea de instalare.

Şi 4iarulu „Sieb. D. Tgbltt.“ a primitu o corespondenţa detai­lată despre instalaţiunea fişpanului Baussnern, din care estragemu ur- mătârele pasage mai remarcabile:

„In 7 Iulie pe la 6rele 10 era sala comitatului plină de lume; După ce se ceti actulă denumirii, protopopula D ană făcu propunerea ca să se trimită o de- putaţiune de 6 membri pentru ca să aducă pe fişpanulă Baussnern şi numi 4 Români, 1 Maghiara şi 1 Saşii.

Se născu o mare mişcare între Ma­ghiarii din sală, cari erau în număra mare representaţl. Yiceşpanulă Grămoiă declara, că ela are dreptula ca să nu- mâscă deputaţiunea şi numi 1 Sasa, 4 Maghiari, 1 Jidovă şi 1 Romanfi; (Sic!!) Românii protestară viu în contra aoes- tei procederi. In fine după multă trudă se compuse o deputaţiune din 5 Români,4 Maghiari, şi ună Sasă, cari aduseră pe fişpanula. Protonotarulă comitatensă

vărată chinezesoă. Şi totuşi strigau: „0 !“ şi după datina loră ridicau unü degetă în susă şi făceau semnă cu elü. Dér săr­manii pescari, cari au4iseră pe adevărata priveghiátóre, 4ic0au : „Acesta sună fórte frumosă, nu se póte tăgădui nici o ase­mănare a melodiei, dér lipsesce ceva, <3eva, despre ceea ce nu mă potă esprimă desluşită!“

Adevărata priveghiátóre a fostă dată afară din ţâră şi din împărăţiă.

Paserea artifioială îşi avea loculă ei pe o perină de mătasă, nemijlocită lângă patulă împăratului. Tóté darurile, pe cari le căpătase ea, aură şi petri scumpe, zăceau împrejurulă ei şi în titlu ajunse pănă la „oântărâţa înaltă împărătescă“, ce cânta după masă şi se ridicase la ran- gulă unui consilieră de clasa întâiu la stânga împăratului. Căci împăratulă ţinea partea stângă de partea cea mai nobilă, în oare era inima, şi chiar la ună împă- rată e inima totă pe partea stângă. Di- rigentulă sorise douăzeci şi cinci de tomuri despre pasărea artificială. Opulă aoesta era aşa de plinü de învăţătură şi de lungă, şi bâjbâia de cuvintele cele mai grele chinezesc!, încâtă toţi ómenii sus-

Turcu ceti rescriptulă de numire şi primi jurământulă fişpanului. Şi acum a urmată vorbirea de inaugurare a noului fişpană, care a disü, că după nascere este şi va rămâne Sasü, şi că ţine la iu­bita sa patriă Ungaria şi la ideia de statü maghiarü. Promise apoi că va nisui ca administraţia se fiă corectă şi legală şi că va face dreptate fiă căruia fără deosebire de naţionalitate seu confesiune.

Cu politeţă, dér cu óre-care reso- luţiune ceru acum unü preotü română, că fişpanulă avândă în vedere maiorita- tea română să vorbéscá discursulă său şi în limba românescă. Fişpanulă în­sărcina apoi pe notarulă Turcu, ca să împărtăşescă adunărei pe scurtă în limba română înţelesulă vorbirei sale. După ce se făcu acésta, desfăşura vicarulă episcopescü gr. cat. română V a s i 1 i e R a ţă , ou luniştea s’a obicinuită, plân­gerile Româniloră din acestü comitatü, apoi după aceea din ce în ce mai vio­lentă, întreruptă de aprobările Români­loră şi de desaprobările Maghiariloră, aşa încâta adunarea îşi perdu caracte- rulü ei solemnü. In plângeri se cpcoa că limba poporaţiunei comitatului e asu­prită, că Românii pe nedreptü suntü pri­viţi ca duşmani ai statului, suntă denun­ţaţi ca agitatori, dér între ei nu se face nici o agitaţiune; nu li-au încătuşata numai braţele şi piciórele, ci li-au ruptü şi dinţii, ca să nu potă vorbi, că pe ei Românii, îi asuprescü mai tare, decátü pe celelalte naţionalităţi, pentru aceea au şi fostü siliţi să se retragă dela tóté, aşa şi dela sărbările <Ş.ilei acesteia, fiindcă ou jalea în inimă o naţiune nu póte lua parte la festivităţi. Totuşi însă nu-şi perdă speranţa, că şi pentru ei va sosi unü viitorü mai bunü. Românii vorü bi­necuvânta acéstá 4 » decă schimbarea spre mai bine se va face cu ajutorulü fişpanului, pentru aceea Românii îşi esprimă faţă de fişpanti dorinţele lorü pe faţă şi limpede; că în comitatulă Fă­găraşului s0 ajungă limba majorităţii lo - cuitoriloră la o mai mare valóre, întoc­mai precum se întâmplă în comitatulă Braşovului şi ală Sibiului. Denunţările în contra Româniloră să înceteze, şi că Românii sé fiă tractaţi egală ca şi ce­lelalte naţionalităţi ale ţării.

După aceea vorbi iritată de con- vulsiunî nervóse, notarulă regescă Dr. Kabdebó; dér la prima frasă, în care elă susţinu, că în Ungaria trebue să cu- noscă fiă-care limba ungurescă, se ridica ună protestă asurcptoră. Cu „E láll“ „Afară cu elua, „Hinaus mit ihm!“ fu întreruptă cuvântarea sa pătimaşă, — abia se aucjea clopotelulü preşedintelui ;— cei mai iritaţi gesticulau, ochi aprinşi de mâniă fulgerau ameninţându-se reci­proca, ér spiritele înfricate se gândeau la eşire, în casulă unei încăerări; apoi

ţineau, oă l’au cetită şi l’au înţelesă, căci altmintrelea ară fi fostü proşti şi arü fi fostü călcaţi pe burtă.

Aşa trecü unü anü: împăratulă, cur­tea şi toţi ceilalţi chinezi soiau ori ce tonă din cânteoulă priveghiátórei pe de rostă, dér tocmai pentru aceia ţineau cântecele ei de cele mai bune. Ei pu­teau să cânte împreună şi o şi făceau a- césta. Băieţii de pe uliţă cântau: „Zizizi! cluc, cluc, duc!“ şi împăratulă o cânta acesta. 0, era ună lucru minunată.

Dér într’o sérá, tocmai când pasă­rea artificială cânta mai bine şi împăra- tulü şedea în pată şi asculta, se auc ia în interiorulă păsăruicei o zurăitură! Atunci se au4i ceva sbârnăindă. T5te rótele se desfăcură şi musica tăcu.

împăratulă îndată sări din pată şi chiăma pe mediculă său, dér ce ajuta acésta! Apoi trimiseră după césornioarü şi după multe întrebări şi multe cerce­tări, derese pasărea întru câtva, 4ise însă că trebue cruţată, fiind-că acele de pe sulă suntă tocite şi oă ar fi peste pu­tinţă, să se facă unele noue, aşa ca musica să mérgá bine. Atunci era mare jale! In fiă-care ană lăsa numai odată

vorbi cu linişte farmacistulă Sfceinburg în numele puţiniloră Saşi ai comitatului salutândă pe noulă fişpană. — Apoi se ceti şi se verifica protocolulă şi în fine fişpanulă mulţămi adunărei prin o vor­bire, care fu aplaudată.

Apoi se făcu ună banchetă, cu 200 de tacâmuri în sala cea mare a hote­lului „Laurici“ ; au lipsită şi de astădată Românii cu totulă, afără de câţiva func­ţionari, şi de doi Zârneşceni.

Din suferinţele fraţiloru noştri dela Mrü.

Comitatulu Sabolciu, Iunie 1891.Inima-mi trăsare de bucuriă, când

vădă, că Românaşii noştri din tóté păr­ţile dau semne de viâţă.

Despre acésta m’am oonvinsü cu ocasiunea unei călătorii, ce am făcut’o prin părţile acele, unde după cum 4i°ü păgânii aoeştia, „încă şi Dumne4au e Ungură“, adecă prin Sabolciu. Şi ca să aibă naţiunea română o iconă viuă des­pre tractarea cea neumană a fraţiloră mei Români de pe Niră din partea fai- moşilora urmaşi ai lui Atila, mă rogă, On. d-le Redactoră, a da locă în pre­ţuita D-vostră „Gazetă“ la unele întâm­plări văcjute şi aurite de mine în călă­toria, ce am f&cut’o prin Niră.

Călătoriamă dela Oradea-mare cătră Dobriţină şi de aici mergendă apoi mai departe, ajunseiu la staţiunea dela Sz. Georgiu-Abranl în comitatulă Sabolciu. Aici îndată ce mă coborîsemă de pe trenă mi-se încălzi inima, au4indă graiu românescă, deórece dela Oradea-mare pănă aici nu mi-am deschisă gura fiindcă pe trenă nu scia nimeni românesce, ér eu nu sciamă unguresce şi aşa am fostü silitü a rămâne mutü, ca „Zachariă“, pănă am ajunsü la Abrani. Dér abia mă coborísemü de pe trenü şi de locü mă convinseiu despre purtarea neumană a Unguriloră de pe aici faţă de fraţii mei Români. Trei plugari de ai noştri cari aveau să plece la térgü la Mihâly- falva vorbiau ceva la olaltâ, când étá, că păşeşce între ei unü Ungurü şi-i în­trebă, că cum cutézá a vorbi românesce? Rcmânaşii mei priviau unulü la altulü, érá eu priviamü de o parte la ei. Odată numai védü, că se aprindă Românaşii mei la faţă, ca foculü şi-i c|icü Ungura- şului: „Da dumnea-ta ne vei porunci nouă să nu vorbimă în limba nóstrá? Cine eşti d-ta, de cutezi a ne opri să vorbimü românesce ? Au dórá nu plătimă noi dare împăratului nostru, au dórá feciorii noştri nu slujescă îm­păratului ca ai voştri?“

Impintenatulü unguraşă, vă4ândă, că şi-a dată de ómeni, o lua la sănăt0să cu cuvintele acestea: „Az Istenét a kutya ólának“. Acésta apoi e iubire ungurésoá.

să cânte priveghiătorea, chiar şi acésta era lucru cutezată. Apoi ţinu dirigentulă o mioă vorbire şi asigura, oă ar fi totü atâtă ne bună ca şi mai înainte şi apoi era tocmai aşa.

Trecură cinci ani, când totă ţâra deodată avea o causă de mare jale. In fondü toţi ţineau multü la împăratulă loră, şi aoum era bolnavă şi după cum se 4ic0&j nu avea să o mai ducă multă. Se alesese înainte ună nou ímpératü şi poporulă sta afară pe strade şi întreba pe cavalerulü, cum stă cu domnulă lorü. „ P ! a 4ise elü clătinândă din capü.

Rece şi palidă zăcea împăratulă în patulă său pomposă, ourtea íntrégá î-lă, ţinea de mortă şi fiă-care alerga, oa să aducă omagii noului împărată; servi­torii erau afara ca să vorbéscá despre acésta şi servitórele castelului se aduna­seră la ună locă. Jură împrejură, în tóté şalele şi coridórele erau aşternute covóre, pentru ca să nu se audă paşii şi din causa acésta era mare tăcere pre- tutindenea. Dér împăratulă încă nu era mortă. înţepenită şi palidă zăcea elă în patulă pomposă cu perdele de mătasă

Eu rugam apoi pe poştaşfl (care era română) să mă ducă pănă în sată cu oă- ruţa poştei, deóre-ce sătulă de staţiune e departe de o jumătate milă de pământă. Pă cale am pusă unele întrebări poşta­şului, că cum o mână Românii cu Un­gurii ? Elă îmi răspunse: „Rău, d-le voescă să ne facă unguri cu sîla, dér noi nu ne-omă lăsa şi vomă lupta pănă la mórte; pănă ce va mai curge sânge prin vinele nóstre nu ne dămă, nu!“ Şi cuvintele acestea cu aşa focă le-a 4isü, încâtă m’au pusă în uimire. După aceea l ’amă întrebată, că au şcolă şi în- văţătoră bună? Elă ml-a răspunsă: Avemü, Domnule, Dumne40u sé-lü ţină pe învăţătorulă nostru, pentru-eă de când e la noi, copiii noştri toţi sciu ceti şi scrie; şi eu încă am unü fecioră, care acuma învaţă popia, şi numai d-lui în- văţătoră îi potă mulţămi, căci de nu mă însufleţia dânsulă, eu nu aşi vede a4i din feciorulă meu preotă română.

Ajungândă în sată, am visitatü tótá comuna, condusă de d-lă, învăţătoră Ioanű Borota. Intre altele mi-a arătată şi şc01a cea comunală (unguréscá), 4*“ cândă; că acéstá şc0lă Românii au zi- dit’o din punga loră şi ţină învăţătoră comunală cu plată de 600 fl., dér pentru aceea nici ună pruncă de Română nu calcă pragulă şc0lei aceleia; abia umblă vre-o şese prunci, dér şi aceia de J i­dană ba încă şi copiii de Ungură ro- mano-catolici se feresoă de ea, deórece aceia îşi au şc0la lora. Eră d-lă învăţă­toră ml-a 4>să, că pănă va fi elă învă- ţâtoră în Abrani, pănă atunci nici ună pruncă de Română nu va călca pragulă şcolei comunale; ér eu 4 c > ao0stă învăţătoră e vrednică de tótá onórea şi stima. Apoi luându-mi adio dela dân- sulă i-am 4isă, că voescă să mergă mai departe, şi dânsulă îmi dede sfatulă să călătorescă cătră AdonI, căci acolo Ro­mânaşii ’să şi mai persecutaţi ca la noi.

Şi eram mai să uită, ce-mi 4ise mai pe urmă d-lă învăţătorO, că: tabelele lorü cele de părete din şcolă şi acuma zacü în temniţele ungurescl; doră Un­gurii voescü să înveţe de pe ele româ­nesce ?

După acestea mâhnită pănă în su- fletă de nedreptăţile ungurescl faţă de fraţii mei Români, am plecată la drumă şi după o oălătoriă de câteva óre am 8j unsă în Nirü-Aciadü, comună ruséscá- románéscá. Aici asemenea suntă trac­tate naţionalităţile nemaghiare ca în Abrani. Şi de aici tabelele de părete încă şi acuma îsă totă în „duchl“.

Era Dumineca diminâţa; eşiau credin­cioşii greoo-catolici dela sânta biserică şi conversau pe strade unii rusesce, érá cari sciau românesce, conversau româ­nesce. Intre acestea trece pe lângă ei ună unguraşă şi le 4i°e* »we ugaron azon

şi cu ciucuri de aură. Susă era o feréstrá desohisă şi luna lumina pe împăratulă şi pe pasărea srtificială.

Bietulă împărată abia mai putea ră­sufla, ’i părea ca şi când i-ar zăcea ceva pe peptulă său. îşi deschise ochii şi a- tunci vă4u, că era mórtea, care sta pe peptulă său. ’Şl pusese coróna de aură şi ţinea în mână sabia de aură a împă­ratului şi în cealaltă mână stégula pom­posă. Dintre încreţiturile perdeleloră de catifea se uitau jură împrejură capete curióse, unele fórte urâte, altele a- nunţătore de pace şi blânde. Erau tóté faptele bune şi rele ale împă­ratului, cari îlă priveau aoum, când mórtea şedea pe inima sa. „’Ţi aduci aminte de asta?“ şoptea una după alta. „’Ţi aduci aminte de ace3ta?tf şi apoi îi spuneau atâtea, încâtă îi curgea su- dórea pe frunte.

„Acésta niol când n’am soiut’o !“ ofta împăratulă.

„Musică, musică, doba mare chine- zésoá!“ striga elă „pentru oa să nu audă totă ce spună e le !“

Dér ele nu amuţiră, şi mórtea ’i făoea semnă la tóté oa şi ună Chineză.

Nr. 150—1891. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 5.

a hutya nyelven\u (nu lătra în limba acea cânescă). Acósta apoi e cultură un- guróscá!

Totü în acea 4i am ajunsă pe la10 óre diminâţa la N iră -A d o n i, 4* frumósá de 24 Maiu, şi fiind-că era Du­minecă, m’am grăbiţii să fiu de faţă la eerviţiulă dumne4eescü şi am întrată în biserică, care era îndesuită de credin­cioşi. La Sântulă Altarü serviau doi preoţi. Şi ce ső ve4l ? — Totü norodulă cânta şi am privita în tóté părţile ső vădă, de unde răsună atâtea glasuri fru- móse în urechile mele. Adecă în corulă bisericescü peste 100 copile fecióre şi altă sută de flăcăi, conduşi de unü d-nü înv0ţător0, eră lângă sántulü Altarü pruncii şcolari sub conducerea unui altü învăţătoră. Şi ső aucji cântările cele fru- móse, că de erai ímpetritü la inimă şi încă trebuia ső ţi-se înmoiă! Şi atunci am 4ÍSÜ întru mine: Cum cuteză Un­gurii dela stăpânire ső 4ică, că în AdonI nu suntü Români, când şi graiul ö, sim- ţulă, datinele, ba şi numele li este ro- mânescă.

In Nirü-Adoní toţi ísü cu numele de Sélágieni, Crişent, Ardeleni, Bărnuţenî, Pinteni, Ciriecenî, Terdicenî, Mercenî şi Stâncenî. Firesce, că unele din aceste nume frumóse românesc! le-au schimo- sitü în limba maghiară, din Sălăgiană au fácutü Szilágyi, din Ardelénü- Erdei, dór celelalte, ső aibă denşi şepte suflete, şi nu le vorü pute maghiarisa, deşi când a fostü conscrierea generală, mai pe toţi i-aă scrisü, că limba lorü maternă e cea maghiară. Potü ei pune pe hârtiă multe ver4l uscate, căci acele nu au preţă ca vocea celui ce strigă în pustiă. Lucru sfántü este, ca în Nirü-Adoní toţi suntü Români curaţi, afară de câteva familii de Maghiari făcuţi din Toţi de prin comi- tatulü Sepeşă, colonisaţl în NirüAdoni. Aşaderă Maghiarii nu-şl vorü ajunge scopulü până ce sórele Romei veche va mai străluci pe cerü.

După serviţiulă dumne4eescü, eşind toţi din biserică, se punü la conversa- ţiune románéscá după datina străbună, eră eu am fácutü cunoscinţă cu d-nii înv0ţători, precum şi cu unii ómeni mai dő frunte şi i-am întrebată despre oausa naţională. Vă4ândă dânşii, că eu mő in- teresezü de sórtea limbei românescl de pe Nirü, mi-au röspunsü: Hei Domnule! rău stămă ! Aici Ungurii voescü ső ne sugrume, ső ne rápéscá şcolile; pe în- v0ţătorii noştri îi prigonescü ső nu mai înveţe românesoe; aici nedreptatea se călăresce pe dreptate. Eră eu i-am în­trebată, că pentru ce se lasă? Dânşii mi-au röspunsü: „nu ne lăsămă şi nici nu ne vomü lăsa, ci vomă lupta cu dreptate sântă pănă la mórte, căci tre- bue ső eşimă învingători! A nóstrá este dreptatea, noi suntemă domni în acestă

comună, nu Ungurii ? Aici totă Români au fostă şi totü dânşii vorü fi domni, de- órece înainte de asta cu 60 de ani nime nu scia unguresce a vorbi. Eră eu i-am întrebată, că acuma sciu vorbi? EimI-au röspunsü, că mai sciu loloti ca gâscele în tőu. Şi pentru ce acuma la b0trâneţe ső înv0ţămă unguresce, — ml-au 4isii ei — ne-au opritü ca în casa comunală sé mai vorbimü românesce, şi décá cutezămă a vorbi românesce, notarulü de looă ne agrăesce cu cuvintele aceste: „n e u g a s s o n !“ (Nu lătra!)

Aşa, Domnulă meu şi încă ce? — Au pusű pedâpsă de 5 fl., pentru care va mai cuteza a vorbi în limba s’a. Audiţi, Româniloră 5 fl., pentru o vorbă româ- nesoă!! Firesce, că d-lă notară şi d-lă solgăbir0u ar primi cei 5 fl. pentru o vorbă românescă, décá din întâmplare s’ar afla cutare Română prostă ca Şva- bulă, dór lucru flrescă este, că Românii dela -nascere au minte ageră şi sciu s0-şl apere dreptulü lorü, numai-că Românulă a4l nu are dreptate, dreptatea lui e pusă în cătuşile de ferü pe la Seghedină şi Cluşiu.

Pe Nirü nedreptatea unguréscá în- floresce pe 4* oe merge, dér nu credü ső ajungă la culmea înflorire!, pentru-că „Adevőrulü trebue ső îi^ingă asupra neadevărului“, acesta este ună principiu dumne4eescă. Inzadară se trăduescă Ma­ghiarii de pe Niră a înăduşi pe fraţii mei Români, căci dânşii totă mai tare dau semne de vieţă.

Unü călăoru.

Esamene la sate.Zernesci, 29 Iun ie 1891.

Esamenele la şo61a nostră capitală din ZârnescI s’au ţinută în 24 Iuniu st. v. Noi, Zârnescenii, şi acum, ca totdeuna, putemă fi îndestuliţi cu esamenele din ăstă ană, căci rőspunsurile în tóté 4 clasele au fostă vrednice de admiraţiune şi laudă. Dexteritate în cetire, scriere şi desemnă. Cunoscinţe temeinice şi si­gure în tóté obiectele de înv0ţă - mântă, cântări şi declamaţiunl desfă- tátóre amă au4ită în fiă-care clasă, um- plândă de mulţumire pe toţi ascultătorii, în frunte cu d-lă protopopă, comisară şoolarO, Traiană Meţiană. Dânsulă, după esamenulă din fiă-care clasă, şi-a espri- mată îndestulirea, îmbărbătândă pe copii la silinţă şi dragoste faţă cu şcola şi în- demnându-i la îmbrăţişarea meseriiloră la cari ou deosebire în împrejurările ao- tuale Zârnescenii suntă avisaţl.

Din mulţimea publicului de tóté clasele, ce era de faţă, ne-am putută convinge de interesulă viu, cu care ur- mărescă omenii noştrii afacerile şcolare. Deşi au cercetată şi copii de alte nó- murl şc0la nostră románéscá, totuşi pă­

rinţii loră, străini, de cari acum încă suntă la noi din graţia celoră ce i-au îndrăgitO, n’au fostă de faţă, afară de d-lă executoră reg., care plâcându-i răs- punsurile şcolariloră din clasa II. a dată ună premiu de 1 florină. Preste totă, şcolarii distinşi au fostă pre­miaţi. —

După finirea esamenului din clasa IV, publiculă s’a îndreptată în sală, unde erau espuse lucrurile de industriă de casă ale fetiţeloră, instruate de D-ş0ra Paraschiva Isacű. Tóté au fostă admira­bilă lucrate. Dorimă ínsö, ca pe viitoră ső vedemă espuse şi lucruri mai acomo­date trebuinţeloră poporului.

Asemenea amă ascultată cu plăcere rőspunsurile fetiţeloră din prepararea bu- catelorii.

In sfârşită ca o adevőratá coróná a întregului au atrasă privirile şi admira- ţiunea tuturora lucrurile de mână ale §colarilorű mai mari, presentate de d-lă înv. Nicolau Pană, care a cercetată cur- sulă ţinută în vera trecută în Sibiiu. A fostă cu atâta mai surprin4őtóre acóstá ocasiune, pentru-că a fostă cea dintâi la noi în ZârnescI, unde amă putută vedé realisată dorinţa de a se introduce lucrulă de mână în şcola nóstrá. Amă putută vede ca la 30 de pălării de pae frumosă luorate, precum şi diferite fe- liurl de împletituri ale şcolariloră, dintre cari cei mai silitori şi mai dibaci au că­pătată premiu oferită de d-lă Dr. Iancu MeţianO. Laudă şi recunoscinţă datorimă zelosului învăţătoră, oare n’a cruţată nici tâmpă, nici ostenelă, când a fostă vorba ca ső folosescă şcolei şi poporului nos­tru şi pe calea acósta. Dumne4eu ső-i ajute, ca ső şi realiseze dorinţa şi pro­misiunea, ca pe viitoră ső ne îmbucure cu lucruri şi din altă ramă din acestă industriă. Bine-ar fi ínső, când atari ni- suinţe ar fi mai multă înouragiate de cei chiămaţl!

Astfeliu au decursü aceste esamene, dela oari poporă şi inteliginţă s’au de­părtată cu inima veselă şi plimă de mul- ţămire. — Nu-mi va lua nime în nume de rău, când voiu 4i°6> că la noi nu se prea ţine contă de principiulü în trupă sánetosü minte sánétósü, pentru că se póte observa lipsa totală de eserciţii gimnas­tice. Fiă, ca pe viitoră ső fimă împăcaţi şi cu asta, ca astfeliu esamenulă dela anulă următoră ső ne procure o 4i de bu- ouriă completă întru mărirea învăţători- loră noştri. Atunci cei 20—30 de şco­lari, cu cari comuna ZârnescI ínzestrézá gimnasiulă din Braşovă, voră dovedi pe lângă isteţimea în cele sufletesci şi o mai ageră şi mai sveltă figură trupésoá.

Unu ascultătorii.

Din tractulù Coşocnei, Iu n ie 1891.

In tractulă protopopescă gr. c. ală Cojocnei, esamenele s’au începută la 18

Maiu, fiindă pretotindinea de faţă P. O. d-nă protopopă Io a n ă H ossu, la a că­rui inimă zaoe progresulü şi cultura nea­mului söu. Inceputulă s’a făoută la şc61a poporală din comuna:

luriulű de Câmpiă, unde au fostă de faţă la esamenă 24 de băeţi şi 18 fete, cari s’au esaminată, după despărţăminte, din tóté obiectele presorise prin lege. Rős­punsurile eleviloră peste totă au fostă fórte bune. — După amé4í a urmată esamenulă în :

Aruncuta, unde au fostă de faţă 11 băeţi şi 6 fetiţe. S’au esaminatü din tófce obiectele prescrise. Rőspunsurile bune.— La 19 Maiu s’a ţinută esamenulă în :

St. lacobulS de Câmpiă; de faţă au fosta 21 băeţi şi 15 fete, oari esaminân- du-se din tóté obiectele prescrise, s’a constatată faţă ou anii premergőtori unü progresă fórte îmbucurătoră. — In 20 Maiu s’a ţinută esamenulă în :

Frata, unde au fostă de faţă 55 prunci şi 23 fetiţe. S’a esaminată dia tóté obiectele prescrise; rőspunsurile eleviloră clare şi fórte bune. — După amé4i în:

Bercheşiu: au fostă de faţă 15 prunci şi 8 fetiţe: rőspunsurile eleviloră bune.

In Tothaza şi Bothaza: esamenulă s’a ţinută la 21 Maiu; de faţă au fostă 14 băeţi şi 9 fetiţe; s’au esaminată din tóté obiectele prescrise, elevii au dată răspunsuri bune.

In V. Cămăraşiu şi Chiseu s’a ţinută esamenulă la 22 Maiu, a. m. cu 9 prunci şi 7 fetiţe; rőspunsurile peste totă bune

In Ghirişulii românii, s’a ţinută esa- menulă în 22 Maiu p. m.; de faţă 7 băeţi şi 7 fete; rőspunsurile au fostă mulţămit0re.

Suatulü de süsü: s’au esaminată 12 prunci şi 9 fetiţe, din tóté obiectele pres­crise. Rőspunsurile eleviloră au fostă precise şi fórte bune.

Aiton: la esamenă au fostă de faţă. 28 prunci şi 14 fete ; S’au esaminată dia tóté obiectele prescrise. Rőspunsurile ele­viloră au fostă precise şi fórte bune.

Booşiu: S’au esaminată 22 băeţi şi14 fetiţe din tóté studiele; rőspunsurile fórte bune şi progresă îmbuourătoră.

Rediu: Esamenulă s’a ţinută în 29 Maiu a. m., au fostă de faţă 18 prunol şi 9 fete. S’a esaminată din tóté obiec­tele de învăţământa, rőspunsurile peste totă au fostă fórte bune.

Giurfaleu: Esamenulă s’a ţinută cu7 prunci şi 5 fetiţe, cari au dată răs­punsuri bune.

Pata: La esamenă au fostă de faţă11 băeţi şi 5 fetiţa; s’au esaminată din tote obiectele propuse, rőspunsurile ele­viloră peste totă índestulitóre.

Desmirü : Au fostă de faţă 18 prunol şi 18 fetiţe, cari s’au esaminată din tóté obiectele presorise; rőspunsurile fórte

„Musioă, musică !u striga împăra- tulă. „Tu păs0ruică plăcută, cântă, cântă! Ţl-am dată aură şi lucruri preţi0se, ţi-am dată chiar şi pantofulă meu de aură, ca ső’lü atârni de gâtă, cântă, cântă!“

Dér paserea tăcea, nu era nimenea, ca ső o facă ső cânte cu cheia, căoi alt­mintrelea nu cânta.

Dér mórtea oontinua să’lă privéscá cu orbitele ochiloră ei mari, şi era tă- oere pretutindenea.

Atunci deodată rősuná aprópe de /ferestră cânteculă celă mai fărmecătoră. Era cânteculă micei priveghiătore vii, oare sta afară pe creangă. Au4ise de năcazulă ímpőratului şi pentru aceea ve­nise, ca s0’lă mângâie şi să-i dea spe­ranţă. Şi cum cânta, ea dispăreau din ce în ce nălucile ce’lă neliniştea şi din ce în oe mai tare circula sângele in tru- pulă slabă ală împăratului şi chiar mórtea asculta şi 4 oea: n°ântă mai departe, mică priveghiátóre, cântă mai departe!u

„Da, décá îmi dai pompósa sabiă de aură; décá vreai să-mi dai stâgulă şi coróna ímpőrátéscá.“

Şi mórtea da fiecare lucru preţiosă .pentru ună cántecü, şi privighiátórea era

neobosită în cântecele ei. Ea cânta des­pre cimiterulă tăcută, unde crescă tran­dafiri albi, unde înfloresce liliaculă şi unde érba próspátá e udată de lacrimile celoră oe trăiescă. Atunci cuprinse pe mórtea dorulă de grădina ei şi trecu prin ferestră ca o negură rece şi albă.

„Mulţămescă, mulţămescă!u 4ise îm- pőratula, „tu păsdruică minunată, te ou- noscă bine! Te-am gonită din ţ0ra şi Ímpő răţia mea şi totuşi tu ai alungată duhurile rele de lângă patulă meu, ai alungată mór­tea de pe inima mea! Cum ső te rősplá- tescă!

„M’ai rősplátita!“ 4ise privighiăto- rea „ochii tői au vărsată lacrimi, când amă cântată pentru întâiaşi dată: acósta nu o voiu uita nici când, aceste suntă mărgăritarulă oe face bine inimei unui cântăreţă. Dér, dormi, fii voiosă şi să- nőtosü. Yoiescă să te adormă cu cân­tarea!“

Ea cântă — — şi împăratulă se adânci într’ună somnă dulce ; dulce şi binefăoătoră era somnulă!

Ra4«le sórelui cădeau prin feréstrá asupra lui când se deştepta întărită şi sănătosă. încă nu venise nimenea dintre

servitorii săi fiind-că ei îlă ţineau de mortă dór privighiătorea era încă aici şi cânta.

„Tot-déuna ső rőmái la mine !u 4ise împăratulă. „Cântă numái décá vréi, şi paserea artificială o sdrobescü în mii de bucăţi!“

„Nu o face acésta !u 4ise priveghiă- tórea: „a făcută bine câtă a putută; ţine-o ca şi până acum! Nu potă locui într’ună castelă, dér lasă-mă să viu la tine când voiu avé voiă! apoi voiu sta sóra acolo pe ramură lângă ferestră şi-ţi voiu cânta pentru ca să fi veselă şi tot­deodată să începi să te gândesc!. Voiu cânta despre cei fericiţi şi despre aceia, cari suferă; voiu cânta despre bine şi rău, care ţi-se tăinuiesce. Mica păsăruioă cântă- tóre sboră în multe părţi şi departe la săr- manulă pescară, ca şi la coliba ţăranului, ca şi la fiă-care, care e departe de tine şi de curtea ta. lubescă mai multă inima ta decâtă corona ta, şi totuşi oo- róna are ceva sfântă în sine.

„Tiu, îţi voiu cânta. Dér una trebue să mi-o făgăduiesol!“

„Tóté ţi-le făgăduesoă!! 4*se ímpő- ratulă care şedea îmbrăcată în haina sa

împărătâscă, cu care singură se îmbră­case şi aduse sabia de aură la inimă.

„De una te rogă! Nu spune nimă- nuia, că ai o păsăruioă, oare îţi spune tote, şi atunol îţi va merge mai bine!“

Apoi priveghiăt6rea sburâ.Servitorii întrară în lăuntru, pentru

ca să vâdă pe împăratulă loră mortă; da, ei rămaseră cu gurile căscate şi îm- păratulă 4ise: j,®ună dimin^ţa!“

Ucu JPaolo*

ZEPoesil popora-le.Culese din poporü.

Săracile dragostile Ciripescă ca pasările Prin tóté pirlazurile,Trecă prin tină nu se ’ntină Totă de-ală meu brâu se anină; Trecă prin apă, nu se ’nécá, Fără de-ală meu brâu se légá.

*Rele-să, maică, frigurile,Dér mai rele-să dragostile,De friguri bei şi mănânoi,Dér de dragostî rău te strici; Din friguri mama mă scóte Dér dragosti nu mă póte ;

Pagina 6 GAZETA TRANSIL VANJ EI. Nr. 150—1891.

nmlţămitore, resultatulă esamenului lau- dabilă.

Juculu-ncbilu : S’a ţinuţii esamenulă la 2 Iunie a. m. eu 18 pruncï şi 16 fete; s’a esaminatü din tóté studiele prescrise} răspunsurile fórte bune şi precise ; resul- tatulă esamenului laudabilă.

Juculü-superlorü : După améclü în2 Iunie s’a esaminatü din tóté obiectele prescrise, fiindă de faţă 8 băieţi şi 7 fete cari au datü răspunsuri bune.

Juculu-inferinru : In 3 Iunie a. m. s’au esaminatü 10 băieţi şi 11 fetiţe, cari din tóté obiectele prescrise au datü răspunsuri forte bune.

Vişia : In 3 Iunie p. m. s’au esami­natü 7 băeţi şi B fetiţe din studiele pres­crise; răspunsurile au fostă bune.

Gadatinü: La esamenù, oare s’a ţi- nutü în 4 Iunie a. m., au fostă de faţă6 băeţi şi 6 fetiţe, cari au datü răspun­suri îndestulitore.

Corpade: S’au esaminatü 12 prunci şi 8 fetiţe din tóté studiele prescrise ; răspunsurile eleviloră peste totă forte bune. In 6 Iunie s’a ţinută esamenulă în opidulă :

Coşocna : unde este scaunulă şefului traotului. D-lă învăţătoră Teodoră Hur- ducaciu, precum în anii premergători, aşa şi în anulă acesta s’a distinsă cu pro- greşulă admirabilă, ce l’a desvoltată cu elevii săi. Dreptă răsplată poporenii l’au distinsă faţă cu învăţătorii precedenţi dela acestă şcolă, urcându-i salarulă dela 200 la 250 fl. v. a. Etă ună învăţătoră adevărată zelosă şi de modelă, care în scurtă timpă şi-a şciută câştiga iubirea părinţiloră şi stima mai mariloră lui. — La acéstà şc0lă s’au esaminată 26 băeţi şi 20 ietiţe din tóté obiectele prescrise. Ni era mai mare dragulă a auc|i răspun­surile precise şi fórte bune ale eleviloră; multă efectă au făcută însă declamaţiu- nile şi cântările naţionali bine alese şi bine predate din partea miciloră elevi. Resultatulă esamenului a fostă peste aş­teptare.

In fine observă, că în tóté comunele înşirate s’a pusă mare pondă pe cântă­rile naţionali şi pe declamările eleviloră; simţulă naţională e în crescere. Re cu noscinţă merită pentru tóté acestea mai întâiu P. O. D. protopopă Ioană Hossu, oare portă viu interesă faţă ou desvol- tarea învăţământului poporală, îndem- nândă cu totă ocasiunea pe învăţători şi pe părinţi să fiă totdéuna la înălţimea lorü. Resultatulă esameneloră peste totă a fostü fórte îmbucurătoră. S’a consta- tatü pretotindenea, că decă directorii şoolastioi cu învăţătorii loră lucră in ■unire, ei aducă resultatele cele mai îm- bucurátóre. Premii s’au împărţită între elevi în tóté comunele, parte în cărţi parte în bani.

Cámpeanulü.

Ţp'ra Oltului, Iunie 1891. D-le Redactorii ! Urmândă invitării

ce aţi făcută în Nr. 107 ală valorósei

De friguri popa citesce De din urîtă nu pominesce.Mare rău îi dragostea Cine-apuca*o învăţa,Că şi eu o-am învăţată Şi de-ună ană în primăvară Stă doru să mă omoră.

*Dragostile nu se facă Nici din mere, nici din pere,Nici din nuel, că-să mari şi dulci, Că dragostile se facă Din degete cu inele Şi din buze subţirele Şi din grumaefi cu mârgele.

*Aucjit’ăm mândră, eu,Că mâne-ta-i pare rău,Că te iubescă mândră eu.Spune mândră? mâne-ta:Să ’ngrădescă grădina Totă cu lină şi cu pelină Mai multă să nu ne întelnimO, Fără Sâmbăta odată,Dumineca diua totă.Dumineca, ’n sărbători Şi sara în şezători.

nóstre „Gazete“, de a constata progre- sulă făcută în şcolele nóstre poporale cu ocasiunea esameneloră de vérá, amă luată condeiulă, ca să Vă raporteză şi eu ceva despre esamenele dela şo01ele grăniţeresci. 0 facă aoesta, pentru-că am aucjită în timpulă din urmă şoptin- du se, că învăţătorii dela şcolele grăniţe- resci din fostulă regimentă română I nu ar avé curagiulă de a şi publica resul­tatulă esameneloră loră, deórece de când aţi deschisa cronica esameneloră la sate în numerii de Duminecă, nu s’a văc ută decâtă doră o singură publicaţiune de feliulă acesta.

E recunoscută, oă şc01ele nóstre grăniţeresci suntă înzestrate cu învăţă­tori dintre cei mai bravi şi acésta este a se mulţumi actualului preşedinte a!ă şc61eloră grăniţeresci, Ilustrităţii Sale D-lui Baronă Ursu, colonelă pens., care dela întemeiarea şc0leloră grăniţeresci (1871 prima Septemvre), cu totă strioteţa şi fără nici o considerare de persóne a pretinsă împlinirea esactă şi conscien- ţiosă a datoriei, începândă dela directo­rii supremi, séu secretarii fondului, pănă la celă din urmă învăţătoră. Să înţe­lege că pe unii, cari nu şi-au împlinită datorinţa cu cuviinţă, i-au durutü ordi- naţiunile aceluia, dér mediculü practicü nu se uită la durere, când voiesce să cureze şi conserve corpulü întregă şi să- nëtosù.

Pe calea acésta am ajunsă să avemă astădi între învăţătorii noştri grăniţăresci şi de aceia, cari pe lângă activitatea loră din şcolă, se bucură chiar şi de óre-care repataţiune literară. Astfeliu Romulă Simu} învăţ, dirig. în Orlatü, a fostă premiată la anulă 1880 de comitetulă Asociaţiu- nei transilvane pentru tractarea poesiei „Concertulă in luncă“ de Vasile Alexan­dri cu unü premiu de doi galbani im­periali ; Augustinü Deganű, înveţ. dirig. în Yeţăla, e autorulü „cursului de stupă- rită* ; Ioană Georgescu, înv. dir. în Sco- reiu, e autorolă „cursului de economiă“ edit. II; Paulă. Olteană şi N. Sânzianù învăţ. îu Haţegă, Georgiu Dobrinü înv. dirig. în Voila şi alţii suntü toti aţâţa învăţători, cari facă onóre şcoleloră gră- niţeresci şi conducătoriloră acelora.

In ce privesce esamenele şc0leloră grăniţefesci, cu deosebire véra au asis­tată la ele în toţi anii parte preşedin­tele, parte direetorulă séu secretarulă fondului, parte altă delegată cu espe- rienţe pedagogice. Resultatele esamene- lorü, precum şi eventualele observări, ori scăderi aflate la o şoolă seu alta, se pu­blică apoi tómna intr’ună circulară, în care se mai dau şi alte îndrumări pentru învăţătorii începători. Acele circulare sunta redactate şi întocmite bună-oră ca şi programele dela şcolele medii din patriă.

Şalele şooleloră nóstre grăniţeresci suntă pretutindeni conformă legei şco­lare, destulă de largi şi luminóse ; cu ocasiunea esameneloră pretutindenea le

Câte flori ’să pe pămentă Tote mergă la jurămentă, Numai florea sorelui Şede ’n porta raiului Face locă sufletului Şi odihnă trupului.

*Sub tufă de păducelă Şede badea tinerelă Şi mergă mândrele la elă Cu turtă de grâu în sînă Cu plosca plină de vină.— Să trăiesc! şi na şi bea î— Mulţămescă, drăguţa mea, Nici la gură nu oiu pune Până tu, mândră, mi-i spun© De când de-aoas’am plecată Câţi voinici ai sărutată ?— Câţi voinici ca dumniata Toţi au fostă la noi sera, Când a fostă dulce gura;Câţi voinici, bade, ca tine Toţi au fostă sera la mine.*Prin pădurea rară ’n josă Mere badea celă frumosă Cu caru de odoleană,Cu pana de mădereană,

găsesc! curăţite şi văruite, şcolarii şi şco­lăriţele se presentă la esamene îmbrăcaţi frumosă şi curatü.

Esamenele se începă cu religiunea, care este propusă séu de cătră parochii respectivei confesiuni ca caticheţi, séu de cătră învăţătorii respeotiveloră clase; apoi urmăză învăţămentulă intuitivă după manualulă lui V. Gr. Borgovană; ceti- tulă, gramatica, ortografia şi stilulă după abecedarulă seu legendârulă de I. Po- pescu; matematica şi geometria după Mocnic şi St. Popă; geografia, istoria patriei şi drepturile civile după manua­lele din Blaşiu; istoria naturală şi fi- sica totă după manuale din Blaşiu; economia, desemnulă, cântulă, gimnas­tica , limba maghiară şi limba ger­mán ă tóté suntă esaminate cu de a măruntulă, nu atâta de învăţătoră, câtă mai multă de comisarulă esaminătoră, ca să se vé4á şi constateze, cum şi câtă s’a propusă din fiă-care obiectă de în- văţămentă.

Acestei stricteţe şi regularităţi este a se mulţămi fericita împrejurare, că în comunele grăniţeresoî puţini locuitori vei afla, cari să nu scie ceti şi scrie!

Tóté şcolele grăniţeresci suntă pro- vă4nte cu câte o bibliotecă şcolară, pentru folosulă învăţătoriloră şi alü altoră inteligeijpi din comună ; n’ar stri­ca décá acestea biblioteci s’ar provede şi ou alte cărţi scrise anume pentru po- poră, ca tinerimea, care absolvézá, să mai aibă ce citi şi după ce părăsescă şcola.

Pe lângă tóté acestea însă nici şco­lele nóstre grăniţeresci nu au fostă sou- tite de atentatele ministeriale. Astfeliu în3 Martie 1889 sub Nr. 3652, ministrulă ungurescă de culte şi instrucţiune a dată o ordinaţiune, prin care a decretată şcolele grăniţeresci de şcole comunale, bună-oră ca şi la NăsăudO : dér votulă unanimă ală representaţiuniloră grăniţeri, apoi re- peţitele representări ale actualului pre­şedinte pe la ministeriu, au făcută pe d-lă Csáky să înţelâgă, că representanţii, grăniţerii noştri, nu suntă dispuşi a ceda nici câtă ună grăunte din drepturile loră, pentru cari au adusă atâtea saori-fioii patriei comune.

Recunoscinţă voră datori totdéuna Românii noştrii grăniţeri prea meritatu­lui baronă Davidă Ursu, care soie şi ve- ghézá tóté acestea! Incheiu cu dorinţa, ca preste alţi cinci ani, să ajungemă a ser­ba cu toţii în frunte cu Ilustritatea Sa D-lă baronă, iubileulă de 25 ani dela e- sistenţa şeoleloră grăniţeresci din fostulă regimentă română I.

Olténulű.

Telegramele „Gaz. Trans.“(Serviciulii biroului de cor. din Pesta.)Budapesta, 18 Iulie. Regina Ro­

mâniei însoţită de domniş6ra Vă- cărescu şi de o mare suită, a so­sit aici. Eri sera a plecaţii la Veneţia.

Cu spiţe de smeuriţă,Cu obede de mără verde,Ochii lui mătasă verde,Rău mă tema, că mi-l’oiu perde, Că l ’am mai perdută odată L’am aflată la o ciocârlată, Ciocârlată şi bălosă Nu-i ca mine de frumosă.

*Du.te doră cu dorurile La ţigani cu corturile,Du-te şi la mândru meu,Că-i cu plugu după tău.De te-a întreba, că ce facă) Spune-i că m’am măritată ;De te-a ’ntreba după cine, Spune-i dup’ună rău de câne,Ce mă bate în t6te 4^e Şi "mi dă lucru totă cu ruptu Şi mâncarea totă cu funtu, Binele cu cleştele,De mă uscă ca peşcele.

*Du-te, bade, ducă-te,Doră de mine ajungă-te,Şi te-ajungă doru meu In Bistriţă ’n fSgâdău;

Berlinu, 18 Iulie. „Volkszeitungu anunţă că şi în fabricele private de arme suntu în ajunu de a se concedia lucrătorii, deorece înar­marea de nou a armatei este terminată.

Parisu, 18 Iulie. Numerulu lu- crătoriloru dela drumulu de fieru, cari s’au pusu în greva nu s’au măritu. Trenurile circulă regulaţii.

Parisu, 18 Iulie. Camera a de- cisu cu 319 contra 108 voturi, urmându dorinţei esprimate de guvernu, ca discusiunea asupra interpelărei deputatului Laur în privinţa mesunloru pentru paşa- p6rte în Alsaţia-Lotaringia se fiă amânată pe timpii nedeter minatu.

h i g -i e i t A .

Mésurile, cari se recomandă pentru prevenirea difteriei.

Din lucrările d-lui Löffler, pre­cum şi din ale nóstre, reiâsă, că baccilulü difteriei trăiesce în gura copiilorü ca difteriă şi se póte respândi prin salivă şi expectoraţiă în jurulü bolnavului. Astfelu spre exemplu, hainele, tote obiectele din odaia potü fi infectate de a- cestu baccilü şi alţi copii, cari vinü în contactű cu bolnarulü séu cari se află în aceaşî odaia cu dénsulu, potu contracta bóla.

Baccilul difteriei întrând în gură, se depune de preferinţă şi se în- mulţesce mai cu séma pe mucósa faringienă séu laringienă a copi­ilorü car! au deja vr’o iritaţiune a acestora mucóse.

Pentru a evita boia trebue prin urmare :

1) Sé fiă păziţi copii ca sé nu capete bólé degátü, catare, angine.

2) Copilulu bolnavă de difteriă se fiă cu totulu isolatu de ceilalţi copii şi timpii de patru septemânî după încetarea bóléi se nu-se ducă la şcolă, nici sé vie în contactű cu alţi copii, de asemenea şi persd- nele cari íngrijescüpe copii difteriei se nu aibă aface de locü în ace­laşi timpii ca copii sănetoşi.

8) Odaia în care a stătu co­pilulu bolnavă şi mobilele sé fiă desinfectată prin spălaturi cu su­blimata cald. (1 : 1000), ér hainele şi aşternuturile cu cari a venită în contactű bolnavului trebuescü fierte pentru a se desinfecta. In acéstá odaiă sé nu vină copii timpii de 14 cjile.

4) Déca bântuie unde-va difte- ria, ar trebui închisă şcola de a- c( lo, ér copii trimeşi acasă şi ţi­nuţi câtu se póte isolaţî de alţi copii.

Afara de acestea onor. consi-

Tu să bei, tu să ţi închini,Din inimă să suspini,Să-ţi aduci mă bade aminte,Că-i blăstămă de ore unde;Nu-i bîăstămă dela măicuţă,Ci i blădtămă dela drăguţă,Că o-ai arsă la inimuţă.

*Bade de preste pârău Cu clopă nou în butu meu,Cu clopă nou împetelată Multe inimi ai stricată.Nu gândi bade de-acea,Că-i strica inima mea Şi-i face-o din bună rea ;Că eu nu-să aceea fată Să-mi cumpără drăguţă pe plată. Eu nu-să aceea copilă Se-mi ţină drăguţu cu sîlă. Numa-ună degetă oiu întinde,— Cinci şi şese mi-oiu cuprinde Şi mi-oiu întinde mâna Cinci şi şese mi-oiu afla Mai frumoşi ca aumnea-ta.

Din jundu Năsmdului. Victorii OnişorîU

/Nr. 150—1891. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 7.

liu sanitara superiorii, recunoscând utilitatea mésurilorü propuse prin raportului nostru cu Nr. 89 din Martie 1891, şi publicaţii în Bu­letinului sanitară din 1 Iunie 1891, opiniéza ca urmatórele aceste me- surî se fia publicate în Buletinulă serv. sanitaru.

Prin diferite experimente la institutulă nostru amu demonstrată, ca anumite substanţe potă împe- deca înmulţirea baccilului difte- riei depusă pe mucóse. Atari sub­stanţe suntü: sublimatulü de 1: 10000 pănă la 1: 4000 ; alcolă 1: 5 (ţuica); acidulă boricu în stare caldă 5: 100; cloralulă hidrată 2: 1000; himpermanganată de pota­siu 1: 1000. Aceste substanţe îm- pedecă cu desăvârşire desvoltarea bacilului şi prin urmare difteria la animale infectate cu acestă bacilü.

De asemenea acidulă lactică 2 : 100, acidulu citrică 5: 100 şi acidulă acetică 5 : 100 seu în fine ape aromatice împedecă desvolta­rea microbului pe substanţe, unde altfelă se înmulţescă íórte bine.

Va fi dér utilă, ca pe lângă tóté mésurile enumerate şi cunos­cute de mai susă, gura şi nasulă copiiloră sănetoşî, în timpulă epi­demiei de dilteriă, se fiă spălate cu una din aceste substanţe, care în diluaţiunea indicată nu suntă vătemăt0re sănetăţei

Unu modă forte simplu pen­tru aplicarea acestoru substanţe pe mucósa gâtului, va fi curăţirea gâtului de mai multe ori pe cu o cârpă curată séu cu vată muiată în una din aceste substanţe (acidu bori că, ţuica, ape aroma­tice, acidă lactică); copiii trebu- escă înveţaţî câtă de curendu se se gargariseze şi se tragă apă pe naşă; la cei cari suntă în stare se facă acesta, substanţele reco­mandate se voră aplica în acestu modă.

Décá înse tóté aceste moduri de aplicare a substanţeloră ar fi imposibile, se recomandă ca co- pilulâ se sugă de mai multe ori pe c|i sncă de lămâie, seu se bea câteva linguriţe de limonadă ci­trică tare făcută cu sucă de lă­mâie şi apoi în părţi egale şi cu puţin zahară. Una din substanţele recomandate (spre esemplu o so- luţiune caldă de acidă borică) póte fi instilată cu o linguriţă prin nările nasului, copilulă fiindti în posiţiune orizontală.

Aceste mesurî suntă în stare în acelaşă timpă se previă şi alte bólé ale mucósei faringelui seu la- ringelui, cari predispună pe copii se contracteze difteria,

(„Románulü“). Dr. Y. Babeş.

Proverbe ţigănesc!.Burta gólá nu vré séjóce, cea

plină nu póte.Ună jude beată e ună câne

fără dinţi.Limba unei muieri frumose e

clopotulă dracului.Prietinii seracului suntă bâta

şi traista cea golă.Nu-i nici o 4i atâtă de lungă,

câtă se nu o ajungă noptea.Bâtă la primarii, carte la popă.Mai bine sumană fără bumbi,

decâtă ciobote fără tălpi.E bună ună vecină, când e....

bogată.Bărbatulă flămândă este jun-

ghiulă muierei.Multe fiori înfloră, dér nu tote

«dau rodii.

Mai bine unii cală iară tarniţS,, decâtă o tarniţă fără cală.

La traista gdlă nici draculă nu se’ndesă.

Ori încălţată, ori desculţă, la timpă potrivită ajungi în gr6pă.

Când plouă pe primarulu, stro- pesce pe panduri.

Noroculă şi vântulă suntă fraţi gemeni.

Mai bine o alună în buzunarul, decâtu o nucă în nuculă veci­nului.

c. d. I. P. JR.

Din jurulu vetrei.G r l i î c i t ' u i r i .

Vaca albă lumea sc61ă,Vaca nâgră lumea culcă.

(•■Baţdpu iă BnŢ(j[)

Păs tramă uscată In cui acăţată.

*De aicî pân’ la#voi Totü ciórecl noi.

Vină oiţele dela munte, Cu steluţele pe frunte.

*Pe valea lui Terteleată. Legai verde de uscată.

Ilű apucai de nodű Şi’lă aruncai în podü.

(■BpBdţZ)

(•Bp Bd z)

Aşchia bradului Dreptatea satului.

*Intr’o scorbură uscată Zace o căţea turbată.

Am o ţandură de bradă Duce veste’n Ţarigradă.

*Ţîndra mândra Infiptă’n grindă Şi’mi vorbesoe Unguresce.

(•ţijnicunţsQ)

(’Bţqgg)

(•■Bajpsijog)

(•’Boxnnpni'jj)

MULTE SI DE TOATE.Populaţiunea României în anulu 1890.Ministerulă domenielorii publică în

„Monitorula oficială“ mai multe tabele cari arată poporaţiunea comunelora ur­bane şi a plăşilora din România în anula 1890.

In cele 71 comune urbane ale ţărei populaţia e de 894.271 de suflete; er în cele 119 plăşi de 4.150,452 de suflete.

Poporaţiunea întregă a tuturora ju- deţelora în anula 1890 era de 5,044.723.

Dăma aci una tablou ala popula- ţiunei fiecărui judeţa precum şi ala ca­pitalei sale:

Argeşu . . . 176406 Piteşti . . . 10945Bacău . . . 172496 Bacău . . . 12679Botoşani . 148380 Botoşani . , 31023Brăila . . . 118731 Brăila . . . 46714Buzău . . . 200344 Buzău . . . 25715Constanţa . . 96033 Constanţa. . 7996Covurluiu . . 127153 Galaţi . . . 59144Dâmboviţa. . 179143 Tergovişte . 8293Doljiu . . . 302385 Craiova . . 30089Dorohoiu . . 135048 Dorohoiu . . 9311Fălciu . . . 83694 Huşi . . . 12660Gorjiu . . . 154527 T.-Jiu . . . 4076Ialomiţa. . . 14R630 Călăraşi . . 8125Iaşi . . . . 185988 Iaşi . . . . 83468Ilfovii . . . 421136 Bucureşcl. . 194633Mehedinţi . . 208833 T.-Severinii . 14669Muscelii . 94494 Câmpulungii. 10180Neamţu . 155141 Piatra . . . 20000Oltu . . . . 119743 Slatina. . . 5283Prahova . 256693 Ploeşcl . . . 34474Putna . . . 126432 Focşani. . . 17039R.-Sărată . 114778 R. Sărată . . 10533Romanii . 101549 Romanii . . 14157RomanaţI . 1G3383 Caracalii . . 10915Suceava . 115854 Fălticeni . . 8477

Tecuciu . . 107072 Tecuci . . . 9261Teleormanü. . 188332 T.-Măgurele . 5995Tulcea . . . 103677 Tulcea . . . 17257Tutova . . 102521 Bérladü . . 20008Vasluiu. . . 99841 Vaslui . . . 7454Vâlcea . . . 16C666 R.-Vâlcea . . 4448Ylaşca. . . . 171610 Giurgiu . . 12559

„Monitorula“ observă, că pentru oraşula Iaşi cifra e dată numai aproxi­mativa, deorece pănă acpt nu s’a comu­nicata încă recensementula acelui oraşa pentru anula 1890.

O reorganisare a serviciului nostru de statistică se impune, — 4i°e i}Timp.“ *

In teatru.Unü tînără soldata se duse cu

una prietina ala séu în teatru. Piesa era forte plictisitóre şi de aceea sol- datula adurmi. După o 0ră se deş­tepta, tocmai când actorula de pe scenă esclama: „Suntemă de cinci 4^e aici.“ Abia au4i soldatula aceste cuvinte, şi 4iseoătră amicula său: „Drace! Şi eu am avuţii concediu numai pânâ la 12 ore nőptealu

Sciri comerciale.P.-Pesta, 11 Iulie 1891. Stagnarea

în piâţă a domnita şi în săptămâna tre­cută. Ofertă în cei mai mulţi articlii puţină, dér şi cererea slabă. Numărarula cătră finea săptămânei ceva mai scumpa. Interesele 37/8%.

Cereale. Rapórtele de pe pieţele es- terne ceva mai ferme. Recolta americană favorabilă. Sîngura din Rusia se aducă sciri neliniscitóre.

Viftuale. Ouăle 51,52 la 1 fl. lada de 1440 bucăţi 27.50 fl. Graliţe, tendenţă mai fermă.

Păstăiose, mişcare slabă, tendenţă liniştită, marfă puţină.

Pei uscate grele, căutare bună. Cum­părătorii au luata pârtii mai mari. Au notata grele de boi 75—90 fl., de mij- loca 68— 72 f l . , vaci 72— 75 f l . , pittlingî 85—90 fl. Kneip 110—120 tóté pr. 100 chilogr.

3O*rl0ti«3S><D+>Pi><D11}

3H$5ÎiH

0

co<D

©u'©ac

gofcß©Im&a©

>05)63

£

©£

2 a■—I ® xpO rd 03 Q . Ph ._i I—r j®

CO t> c û lO r j l tH^ Tji "ţtf xtfl> t>” t— |> |> |> |>CD ^ IÛ CD N CO 05 tN (M (M (M (N (M (MtH* ^ ^ tJÍ Tji

05

eö.5

© ^ • F—I CöP-lO 1—1CM (M

<DoăBo>3O

P* Î3O t-to oo öS-i aSP4

cőS S

eănd-4-3CBOtOD P*CB

a«3a <3

c3 O -wm «• Hu o a O<0 Ol c| oa <1 O că 1—1

co »OCM CM CMPa <D* |"H S3fHO

£aâ ‘G>a

a 08• iH03-

• r®l_i C4-I3 oio ^^ i- fim *

oo$-1p-lo

Om

t - 00 Ci O -rH (M co

922 n 9.279.29 n 9.3810 50 H 10.559.48 n 9 535.40 n 5.45

101,-- 0 —.—99.50 » 100 —

132.— n 183 .-57.— n 57.50

C u r s u i ii p i e ţ e i f f i r a ş o mdin 18 Iulie st. n. 2.891. ^

Bancnote românescl Cump. 0.29 Vând. 9,82 ÄJgintü romänescü » „ îîapoleon-d’orl „Lire turcescl - « „ imperiali - - - * „Oalbini . . . . n Scris. fonc. „Albina“ 6°/0

n ii )iRuble rusescl * - >• liărcl germane ,}Piscontulü 6— 8°/o pe anü.

Cursulü la bursa din Viena.din 17 Iulie a. c. 1891

Eenta de aurii 4°/0 -Eenta de hârtiă6°/0 lanprumutulü cäilorü ferate ungare

aurü . . . .dto argintii . . . . .

Sonurî rurale ungare - - - - Bonuri croato-slavone * « - Q-albenI împărătesei- - - - * Napoleon-d’orl . . . »Mărci 100 împ. germane * «Londra 10 Livres Sterlinge -

105.1510195

117.— 99.60 91.80

104.7 s F..56 9.83 V,

57.75 117„50

este de decenii în totă Austro-Ungaria, cunoscutula şi plăcutula „ Balsamü de vUţâ ala lui Dr. Rosa“ din farmacia lui B. Fragner în Praga şi de căpătata în. tote farmaciile mai mari.____________Bursa demirfnrl âinBudapesta dela 15 iuliu n. i89 i

Sâminţe

Crud

itatea

per

H

eot, Preţul! pe*

100 chilogr.

dela pănăGrâu Bănăţenescii 80 —.— —.—Grâu dela Tisa 80 9.9C 10.05Grâu de Pesta 80 9.85 10.—Grâu de Alba-regala 80 9.95 10.—Grâu de Bácska 80 10 .- 10.05Grâu ung. de nordü 80 —.—

î i PreţuM perSSminţe vechi sw 100 ohilgr.

ori nouë 'S go g. dela pănăSăcară 70-72 7.70 7.90Orzü nutreţfi 60.— 5.80 6-20Orzü de vinars 62.— .— .—Orzü de bere 64.— .— .—Ovësü 89.41 6.80 6.15Cucuruzü bănăţ. 75 5.80 5.85Cucuruzü altü soiu 73 5.70 5.75Cucuruzü — .— .—Hirişcă — 7.40 7.70

Product© div. S o i n 1 û

Sem. de trif.

Oleude rap. Oleu de in Uns. de porc

Slănină>>

SăuPrune

Lictarü

NuciGogoşi

Miere

CearăSpirtü

Luţernă ungur, francesă

roşiărafinaţii duplu

dela Festa dela ţeră svântată afumată

din Bosnia în buţl din Serbia în saci slavonii nou bănăţenescii din Ungaria unguresc! sârbescl brutăgalbină strecurată de Bosenau bruţiiDrojdiuţe de spirt

Gursnlű

dela pănă

37.—5.50

51.50

4A.— 50.—35.50

21.—

183.18.5020.50

38.— 5.75

52.

44.5051.—3 7 .-

22.—

134.19.—21.—

Proprietară :Dr. Aurelü Mureşlanu.

Redaotora responsabila interimAlö fîregoriu M aiori

Dintre tote organele, cari compună corpula omenesca, cele mai importante sunta fără îndoială stomachula şi cana- lula intestinelora. De aceea este con­sulta, ca la cea mai mică bolnăvire a acestora organe să aibă fiă-eine una me­dicamenta la îndemână, care după o scurtă întrebuinţare să delăture boia. Una asemenea medicamenta probratti

Nr, 2945—1891 629,3—1

FUBLICAŢIUNEreferitore la următorele statoriri de dări.

In puterea §§. 16 şi jl8 ai art. de lege XLIV din 1883 se aduce la cunos- cinţa generală, cumoă conspectele pentru măsurarea dărei trimise subscrisului oficiu din partea direcţiunei finanţiare şi anume:

1. Conspeotula pentru repartiţiunea dă­rei de pămenta, cuprin4enda toţi po­sesorii de pămenta;

2. Conspectele măsurărei dărei după chiriă şi classele de case;

3. Conspectele măsurărei dărei de ago­nisita de classa I şi II, conţinenda darea servitorilora supuşi dărei, darea calfelora, darea meseriaşilorâ fără calfe, darea diurniştilora etc. precum şi darea posesorilora de case, de pă­menta şi a capitaliştilora de a II clasă;

4. Conspectele măsurărei dărei de ago­nisita de a IV clasă, conţinenda func­ţionari cu salara anuala seu acei in- divi4i cu plată, mai departe funcţi­onarii şi servitorii de stata, acei municipali, comunali şi privaţi ou gratificaţiunl, cu pensiuni etc.

5. Conspectele de măsurare ala arun- cului asupra dărei generale de ve­nita după darea de casă şi de pă­menta ;

6. Conspectele de măsurare conţinenda partidele supuse solvirei dărei după ca­rnetele de capitale şi după rente—se afl& la subscrisula oficiu în decursula a 8 cŞ.ile i. e. din 20 Iulie până inclusive 27 Iulie 1891 înainte de prân4a dela 8—12 6re şi după prân4a dela 3—5 dre spre exa­minare din partea fiecărui.

In contra quotelora de dare defipte în aceste conspecte se pota ascerne ma­gistratului orăşenesca recursele, adresate comitetului administrative, şi anume:

1. Acei supuşi dărei, cari au fostă deja în anula trecuta dăjduiţi cu o speoi© din dările amintite, în decursă de 15 4ile i. e. pănă inolusive 4 Augustă a. c.

2. Acei, cari se dăjduescă cu una din amintitele specii de dare pentru prima oră în anula 1891. în decursă de 15 4il©» încependă ou 4iua iuducerei dărei în li­belulă pentru solvirea dărei. Recursele, ascernute după espirarea acestora ter­mine se respingă ca întârziate.

In fine se provoca toţi dăjdierii ca spre scopulă prescrierei amintiteloră dări, să’âl aşternă fără în tâ ii are subscrisului oficiu libelele de dare pro 1891.

Braşovii, 13 Iulie 1891.Oicinlt orăşenesca fle dare.

.Pagina 8 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 150—1891.

Schwarze, weisse und far­bige Seidenstoffe von 60 kr.bis fl« ](5.65 p. 2tTeter—glatt unb gemuftert (ca. 2^0 üerfd?. (Dual. u. 2000 serfcfy.cerfenbet robett= unb fiücftpctfe portos uttb 3olifret bas ^abrifiDcpot G . H e n n e b e r g ; (K. unb 2f. i^ofiief.), Z t t r i c l i . ITCufter umgefyetjb. Briefe foften JO fr. porto.

Barnum reclamei,care după cum este cunosculâ nu de mulţii a murită ca milionarii, forte adeseori cticea> c& bogăţia şirenumele său are a muiţămi reclamei originale. Devisa lu i:„Calea spre l o d i trece prin cerneala

de tipări“ar trebui să fiă luată în consideraţiune de cătro lumea comercială de astădl, şi cu deosebire cei din Austro-Ungaria ar trebui se fiă activi pentru respân- direa pe calea de reclamă a articulilor de industriă.

Mijlocirea anunciurilorQ. pentru tote jurnalele şi călindarele din lume îngrijeşte biroulii de anunciurl cu bunii renume în ţeră şi în străinătate a lui

I. IDanne’berg', Wien I., Kumpfgasse 7.

n ? e le p lx o r L 4 t 0 2 2 .Representantulii generalii alii co­

lorii mai principie broşuri pentru mersulâ. trenurilor ii din Europa pre­cum: Condu cteur, Livret ChaLt.

Unica regiă de anunciurl a broşu- rei vestite în totă lumea „Hendschel’s Telegraf iur Oesterr. Ungara, Holland, Schweiz und Italien.“Check şi Clearing-Conto Nr. 807,074,

k: k. Postsparcassa.

Numere singuratice din „Ga zeta Transilvaniei“ â 5 cr. se potu cum- péra în tutungeria I. Oross, şi în l i ­brăria Nicolae Ciurcu.

O singură încercare a, convinge pe £Lă,-csire, că,

D

este în adeverii celu mai escelentu în contra insectelort,fiind*că — nu mai e ună alu doilea mijlocu ca acesta — cu o putere şi o iuţela de

necrec|utu stârpesce cu totulu „orî-cew insecte.Cea mai I i i îEtrebuinţare se face prin împroşcare cn i i „Zaelerlii-Sparer“ suprapus!

Nu trebue se se confunde Zacherlinulu cu obicinuitulu p ra fu de insecte, jiind-câ Zacher- linulu este o specialitate propria, care nu esistâ nicăirî, decâtu în

sticle pecetluite cu numele I. ZACHERL.Cine cere aşaderă Zacherlin, şi va căpăta în locfi âe acesta unu prafu în cntii de cartonă,

acela de bună semă va fi înşelatu—Veritabilii

I. L. & A. Hesshaimer. Heinrich Zintz.Dimitrie Eremia Nepoţii. Emili Porr.Karl Harth Karl IrkFrunz Kellemen, farmacia.

Se află de vânzare în B raşovu la Domnii:

Rich. Gleim, farmacia M. A. Gräser

Inlius Miiller'Karl ScliusterTeutsch & TartlerN. GrădinarEd. Kugler, farmaciaKarl TopfnerIulius Hornung, farmacia.

In F ă ^ ă r a ş u la Domnii: I. Iarosch Heînricb Schul

Emil Jekelius, farmacia I. Rotii, farmacia.Heinrich G. Obert, farmacia. Ioli. LerclienfeldS amu el Mark.Heinrich Wagner.

Gr. Schenk los. Hammer.

In C ş h a l m u la Domnii Ernst Wolff, In Ş e r e a i a „ „ F . Schnell.

Sam. Nagelschmidts Erben.

Mai departe se află deposite de vZacherlinli veritabila în tote locurile acolo, mi de se află afişate placate.

Ajutorű grabnicű şi sigurűpentru

SUFERINŢE DE STOMACBD SI DBHiBILE ACESTOBA!!Mijloculii celii mai bunii şi eficace pentru mănţinerea sănătăţii, curăţirea su-

curilorii precum şi a sângelui şi pentru promovarea unei mistuiri bune este deja pretutindenea cunoscutulii şi plăcutulii

„Dr. Rosa’s Lebens-Balsam“.Acestii balsamii preparaţii cu îngrijire din erburile alpine cele mai bune §i tă"

măduitore se dovedesce ca forte folositorii în contra tuturorii greutăţllord de mistuire cârcei de stomachu, lipsa de apetitu, rtgăelei, congestiunilori, haemorhoideloru etc. etc. In urma eficacităţii sale a deveniţii acestii balsamii acum uuii sigurii şi dovediţii m e d i c a n i e n t u d e e a s ă p o p o r a l i i .

S t i c l a m a r e c o s t ă , ± £1-, m i c ă 5 0 c r . m i de scrisori de recunoscinţă stau la disposiţiă!

ServiciuM de studii şi construcţiuni: căi ferate şosele şi poduri alu ministerului lucră-riloru publice din România face cunoscuţii, că are necesitate de

FIŢÎ ATENŢÎ!!!Spre a evita înşelătorii, facü pe fiecine atentü, că fiecare sticlă cu Dr. Rosa’s

Lebens-Balsam, care singurii numai de mine este preparatü după receta originală, este învălită în hârtiă grosâ albastră, care portă în lungulü ei inscripţia: Dr. Rosa’s Le- bens-Balsam din farmacia ,,zum schwarzen Adler“, B. Fragner, Prag, 205—3“ în limba germană, boemă, ungară şi franceză, şi cari suntü provădute cu alăturata marcă a fabrieei luată sub scutulü legalii.

Dr. Rosa’s Lebens-BalsamCN* s^'__. Veritabilii se póte procura numai în

ZDeposit-o-l-íó. priaa.cipaJ.-u. stl-u. px©d.-u.cét©r”u .lix i

B. F rag n er,Farmacia „Zum schwarzen Adler“

Prag 205—3.I n B u d a p e s t a s la farmacia I. von Török.Tóté farmaciile din I B r a ş o v u , precum şi tóté farmaciile mai mari din mo­

narchia Austro-uugară au deposite din acestii balsamii de viăţă.

Totü de acolo se póte avea:Alifia de casă universală de Praga

( P r a g e r TJxii-versa<l-!E3Ia-u.ssa,noe) unii medicamentü sigurü şi prin mii de scrisori de mulţămire recunoscuţii

în contra tuturoru inflamaţiuniloru, răniloru şi umflăturilorâ.Acésta se ’ntrebuinţeză cu succesü sigurii la infiamaţiunl. la stagnaţiunea lap­

telui şi întărirea ţîţelorii cu ocasiunea înţărcării copilului, la abscese, ulcere, pustule cu puroiu, carbuncule; copturi la unghe, la panariţii [ulceraţiunl la degete, la întă- riturl, umflături, tumórea glandulelorü limfatice, lipome etc. — Tote inflamaţiunile, umflături, întăriturl se vindecă în timpulü celii mai scurtü; la caşuri însă, unde s’a formaţii deja puroiu absórbe buba şi o vindecă în timpulü celii mai scurtü fără dureri.

I n cvLtióre â, 2 5 ş i 3 5 c r.FIŢÎ ATENŢI!

De órcce alifia de casă universală de Praga să imităză fórte desü, facü pe fiecine atentü, ca singurii numai la mine se preparézá după receta originală. Acésta este numai atunci veritabilă, decă cutiórele din metalü galbinü, în cari

se pune, suntü înfăşurate în hârtiă roşiă pe care s’află tipărîtă în 9 lîmbl esplicaţi- unea cum să se întrebuinţeze. împachetate şi în cartóne vinete — cari suntü prové- dute cu marca fabrieei de mai süsü.

Balsamű pentru audű.(G-elxör-IBa.lsa,in.)

Celü mái probatü şi prin multe încercări celü mai temeinicü medicamentü pentru vindecarea aurului greu si spre redobândirea audului perdutCL 1 Flacon 1 fi.

603,26—4

Ingineri-«ieşiţi cu diplome seu certificate din unele dinşcdlele technice: Viena, Berlinn, Parisu, Bruxelles, Gand, Zürich etc. şi se flă de na­ţionalitate Români s<5u celü puţinii se cundscă limba română.

Amatorii de a ii angagiaţi pe unulxi, doi s<Su mai mulţi ani, suntü rugaţi a trimite ser­viciului în Bucureşti, Strada Minerva nr.16 propunerile cu o copiă legală după diplomă s&i certificate, cu indicaţinnea naţionalităţii, etăţii, timpului servitü şi anume la ce lucrări.

CONCURSU.Pentru ocuparea postului de condu­

cători specialista în ale comerciului la „Reuniunea de consumă din Blaşiu“ îm­preunată cu unâ salariu anualii de 1000 fl. v. a. pentru anulG primii şi % provS- 4ute în statutele Reuniunei se escrie prin acesta concurşi!.

Competenţii pentru acestii postii au de a’şî aşterne subscrisului consiliu ad­ministrativii pănă în 1 Septemvre st. n. ă. c. petiţiunile loră prov£clute cu urmă- torele documente:

a) Estrasti matricularii de boteză;b) Testimoniu despre pregătirea, cuali-

ficaţiunea şi pracsa comercială;

c) Adeverinţă, că posede o cauţiune celă puţină de 2000 fl. v. a. în bani gatar hârtii de valore, realităţi s6u în ga- ranţe;

d) Adeverinţă, că e de naţionalitate ro­mână seu celă puţină cunosce deplină limba română în vorbire ş\ scriere.

Concursele suntă de a se scrie cu mâna propriă.

Petiţiunile comercianţiloră cridaţî şi a aceloră, cari din causa datoriiloră loră nu potă întreprinde nimică, nu se voră considera.

Blaşiu în 7 Iulie 1891.Consiliulu administrativii

alQ „Reuniunei de consumii din(24 ,3-3 Blaşiu“.

Tipografia A. MUREŞIANU, Braşovu