CUPRINS

I. Introducere

1. Starea actuală a problemei…………………………….……………………….4

2. Motivaţia alegerii temei……………………………………………….……….4

3. Scopul lucrării………………………………………………………….………5

Isoricul inotului

ÎNOTUL APLICATIV Sunt folosite atât procedeele sportive de înot cu adaptare la situaţie, cât şi procedee de înot specifice. Înotul aplicativ este utilizat în activităţile de muncă legate de mediul acvatic şi în cele de salvare de la înec. Procedeele de înot aplicativ sunt utilizate integral sau parţial în funcţie de situaţia de moment, cum ar fi: remorcarea, transportul unor obiecte fără a se uda, în cazul unor răniri ale membrelor, folosirea unor obiecte ajutătoare, etc. Dintre toate procedeele de înot, brasul are valoarea aplicativă cea mai ridicată şi este utilizat în înotul subacvatic. De asemenea, şi în cadrul înotului aplicativ se organizează diferita întreceri, în mod special cele de salvare de la înec.

ÎNOTUL APLICATIV UTILITAR. SALVAREA DE LA ÎNECÎnotul aplicativ utilitar a fost dezvoltat din timpuri stravechi, în cadrul unor ă activitai ca: pescuitul în adâncime (corali, bureti), transportul obiectelor prin ăţ ţ ap , salvarea de la înec, înotul îmbracat, traversarea apelor. Cele mai vechi procedee de înot utilitar sunt cele populare, uşor de însuşit, aparute din nevoia oamenilor de a face fata cerintelor aspre ale vietii. Câineasca. Este un procedeu ţă ţ ţ popular pe care oamenii l-au folosit imitând înotul câinilor. La acest procedeu, faza aerian a bra elor lipseşte, bra ele trag sub suprafa a apei în mod simultan, ă ţ ţ ţ apucând apa dinainte sub piept. Picioarele îndoite execut fie o mişcare ă alternativ , fie o b taie simultan . Capul se men ine la suprafa , uşurând astfel ă ă ă ţ ţă respira ia. Voiniceasca. La acest procedeu, mişcarea bra elor este asem n toare ca ţ ţ ă ă la craul, iar mişcarea de picioare este asem n toare procedeului bras. Corpul ă ă parc se avânt peste ap , deplasarea efectuându-se în salturi. Prin acest ă ă ă procedeu se pot înfrunta valurile şi curen ii de ap , capul men inându-se de ţ ă ţ asemenea la suprafa . Overul (indiana) este procedeul de înot cu cel mai larg rol ţă utilitar. Se execut din pozi ia întins pe o latur , un bra va trage apa din ă ţ ă ţ pozi ia îndoit pe lâng corp, pornind din dreptul pieptului înapoi spre şold, în ţ ă timp ce pe cel lalt bra se va aluneca în pozi ia întins. Amândou bra ele sunt ă ţ ţ ă ţ sub ap . Picioarele execut o mişcare de forfecare în lateral. Respira ia se face ă ă ţ la suprafa a apei. Acest procedeu ofer o alunecare foarte bun , fiind folosit pe ţ ă ă distan e lungi, la salvarea de la înec şi în cazul înotului îmbr cat. Brasul pe ţ ă spate. Este asem n tor procedeului de înot bras, dar se execut în pozi ia pe ă ă ă ţ spate. Respira ia este liber la suprafa . Acest procedeu, de regul , este ţ ă ţă ă utilizat pentru odihn . Înotul pe sub ap . Al turi de caracterul s u sportiv are ă ă ă ă un puternic

rol aplicativ. Aceast form de înot se înva paralel cu înv area ă ă ţă ăţ înotului propriu-zis. Tehnica folosit la înaintarea subacvatic , cu aparate şi ă ă f r aparate, este tehnica procedeului de înot bras. ă ă 93Universitatea SPIRU HARETSub ap uneori se mai poate înainta cu corpul şi bra ele întinse, executând ă ţ mişcarea picioarelor de delfin sau craul. La înotul subacvatic, capacitatea vitală a sportivului are un rol foarte important, ajutându-l s stea cât mai mult timp ă sub ap ; în mod normal, acest timp nu-i recomandat s dep şeasc 1-2 minute. ă ă ă ă Sportivii hawaieni au realizat recorduri de peste 6 minute. Limitele individuale trebuiesc cunoscute de c tre fiecare sportiv. Un amator se poate scufunda pân la ă ă maximum 3-4 m. Recordul lumii de scufundare liber , cu aparatur special , se ă ă ă apropie de 100 m adâncime. Antrenamentul men inerii respira iei se face pe uscat, ţ ţ iar în ap în mod gradat şi sub supravegherea profesorului. Uneori, pentru m rimea ă ă vitezei de înaintare se folosesc ochelari, masc pentru fa şi labele de cauciuc. ă ţă Înotul subacvatic se utilizeaz pentru c utarea anumitor obiecte, salvarea ă ă îneca ilor, a efectu rii unor lucr ri sub ap etc. R mânerea îndelungat sub ap ţ ă ă ă ă ă ă d uneaz , deoarece se poate provoca o mare datorie de oxigen, care poate duce la ă ă apari ia bolilor cardiace. La o adâncime mai mare de 5 m, dac apar dureri în ţ ă urechi şi senza ii de sufocare, ieşirea la suprafa este obligatorie. Procedeele ţ ţă mai sus enumerate s-au dezvoltat o dat cu ocupa iile obişnuite ale oamenilor din ă ţ timpuri foarte îndep rtate (preg tirea militar , naviga ie, pescuit etc.). ă ă ă ţ Aplica ii ale acestor procedee Procedeele mai sus enumerate se pot folosi la: 1) ţ Scufund ri pentru recuper ri de obiecte; 2) Travers rile apelor atunci când nu ă ă ă sunt b rci sau plute – utilizându-se unul din procedeele de înot cunoscute. Pentru ă a traversa f r accidente un râu, este absolut necesar s se studieze: cursul de ă ă ă ap , natura fundului, adâncimea şi viteza apei. Înot torii buni îi vor ajuta pe ă ă cei slabi. 3) Transport ri uşoare – îmbr c mintea proprie poate fi transportat pe ă ă ă ă cap, sub forma unei boccelu e, legat sub b rbie. Procedeul de înot indicat în ţ ă ă acest caz fiind brasul şi voiniceasca. Un obiect de dimensiuni reduse îl transport m folosind procedeul over, înotând cu o singur mân (aceea care ă ă ă efectueaz mişc rile sub ap ) şi cu cealalt mân se ine obiectul deasupra apei. ă ă ă ă ă ţ Oamenii care au obosit în timpul înotului pot fi transporta i astfel: cel obosit ţ se va sprijini cu o mân sau dou pe umerii unui înot tor. Fiind astfel remorcat, ă ă ă cel obosit va ajuta înaintarea b tând doar din picioare craul sau bras. În acest ă timp va inspira şi expira, rar şi profund.

Cel obosit poate fi transportat de c tre doi oameni, care înoat paralel la o ă ă distan de 1 m unul fa de cel lalt. El se va sprijini cu o mân pe um rul unuia ţă ţă ă ă ă şi cu cealalt mân pe um rul celuilalt, executând mişc ri lente de picioare craul ă ă ă ă sau bras. Înot torii care transport pe cei obosi i se vor deplasa înotând bras ă ă ţ complet. Nu sunt recomandate travers rile de ape dificile. La ieşirile în largul ă m rii sau lacurilor, se vor lua unele materiale ajut toare, ca: saltele ă ă pneumatice, mingii, camere de biciclet , materiale ajut toare din plastic ă ă gonflabile, colaci, improviza ii din plute, scânduri, buşteni etc. Ele trebuie ţ verificate înainte de le folosi, pentru a fi corespunz toare men inerii integral ă ţ sau par ial a greut ii de transportat. Nu se va intra în mare atunci când sunt ţ ăţ valuri mari. Pe valuri mici, se înoat sub creasta lor, inând cont de curentul ă ţ apei. Nu se va înota în locurile în care valurile se sparg de stânci sau ziduri. Salvarea de la înec Aceasta reprezint ac iunea prin care se încearc salvarea ă ţ ă celui în pericol de a-şi pierde via a prin înec. La noi, pe litoral şi la unele ţ ştranduri organizate, serviciul de salvare Salvamarul asigur securitatea ă oamenilor contra înecului, acordând primul ajutor şi aplicând m suri terapeutice ă eficiente, pentru readucerea

la via . Cum îns marea majoritate a celor care ţă ă înoat în toate apele curg toare, lacuri, bazine de acumulare etc. n-au nici o ă ă protec ie organizat , este bine s fie ini ia i în modul în care îşi pot salva ţ ă ă ţ ţ semenii de la înec. Înecul este un accident care se poate produce din urm toarele ă cauze: epuizare moral (frica de ap ), epuizare fizic , st ri epileptice, crampe ă ă ă ă musculare, traumatisme, lovituri în diferite p r i ale corpului, luxa ii, stop ă ţ ţ cardiac etc. Cauzele înecului: 1) Asfixierea, în elegând prin aceasta blocarea ţ c ilor respiratorii; ca urmare, oxigenul nu mai poate fi asimilat, m rindu-se ă ă astfel cantitatea de bioxid de carbon în sânge, ceea ce duce la distrugerea substratului anatomic (eritrocite) cu care hemoglobina se leag organic printr-un ă proces fiziologic. 2) Înghi irea de ap care p trunde pe c ile respiratorii, ţ ă ă ă ad ugând la asfixiere şi dilu ia sângelui (hemoliza). P trunderea apei pe c ile ă ţ ă ă respiratorii este urmat de un edem pulmonar acut, care de obicei este fatal. ă Moartea se produce ca rezultat al fibrila iei ventriculare. Dup aspectul exterior ţ ă al înecatului, se disting dou tipuri: – înecatul palid, este cel care nu a ă înghi it ap ; ţ ă – înecatul cianotic, este cel care a înghi it apa care i-a p truns în pl mân, ţ ă ă stomac, iar la nivelul gurii prezint o spum rozacee – semn al edemului pulmonar. ă ă Recuperarea victimelor de la înec se face prin instituirea imediat şi prompt a ă ă m surilor de salvare. Procesul salv rii unui om de la înec, poate fi împ r it în 3 ă ă ă ţ etape: 1. apropierea de cel înecat; 2. apucarea victimei şi transportarea ei prin ap spre mal; 3. primul ajutor şi reanimarea. Salvatorul trebuie s înoate bine şi ă ă s cunoasc metodele de salvare. Înainte de a intra în ap se va dezbr ca de ă ă ă ă haine, se va desc l a, apelând la cei din jur (dac aceştia sunt), în ă ţ ă eventualitatea unui ajutor în plus. Se va deplasa înotând spre cel în pericol, cât mai repede, cu mult calm, sânge rece şi hot rât, f r a intra în panic . ă ă ă ă Apropierea de cel înecat se va face pe la spatele lui, deoarece, z rindu-l pe ă salvator, acesta va c uta s se aga e de el. Pentru apucarea şi transportul celui ă ă ţ ce se îneac , exemplific m câteva metode de prindere şi transport. Indiferent de ă ă procedeul de transport folosit, accidentatul trebuie s fie transportat în pozi ia ă ţ pe spate, cu fa a afar din ap , pentru ca acesta s poat respira. Când ţ ă ă ă ă apropierea nu se poate face din spate, salvatorul îl va apuca pe înecat de talie şi-l va întoarce cu fa a deasupra apei. Când victima este scufundat , salvatorul ţ ă se va scufunda spre fundul apei, f r a o tulbura, pentru a vedea cât mai bine şi ă ă astfel s -l poat aduce la suprafa . Când înecul se produce într-o ap ă ă ţă ă curg toare, salvatorul va alerga pe mal, s rind în fa a celui în pericol pentru a- ă ă ţ l prinde, utilizând una din procedeele de salvare mai jos men ionate. Principalele ţ procedee de salvare: Priza la cap: Acest procedeu este cel mai simplu când victima este liniştit . Salvatorul apuc cu ambele mâini fa a victimei. Degetele vor ă ă ţ cuprinde maxilarul inferior, înotând pe spate cu ajutorul mişc rilor de picioare ă bras sau over. El se utilizeaz când victima este aproape inconştient , plutind la ă ă suprafa a apei, iar salvatorul prin mişc ri puternice de picioare, pe sub acesta, ţ ă va c uta s -l împing mereu spre suprafa . Priza pe sub o axil : Ea este ă ă ă ţă ă utilizat când victima se zbate, fiind pe spate cu fa a afar din ap . Salvatorul ă ţ ă ă îşi va trece bra ul drept, peste pieptul acesteia pân sub axila sa stâng , ţ ă ă apucându-i acest bra şi imobilizându-l, apoi va înota cu mâna liber , iar din ţ ă picioare va executa mişc ri de craul sau de bras. Pozi ia salvatorului fa de ă ţ ţă înecat este lateral , obligatorie. ă 96Universitatea SPIRU HARETVarianta prizei de mai sus, cu imobilizarea ambelor bra e. Salvatorul îşi va trece ţ bra ul drept pe sub axila bra ului drept al accidentatului şi-l va apuca pe la ţ ţ spate şi de antebra ul stâng. Salvatorul se va aşeza cu partea bra ului s u mai ţ ţ ă puternic, lateral fa de înecat, pentru a-l imobiliza. Transportul este identic ţă cu cel descris mai sus. Priza pe sub ambele axile.

Înecatul este agitat, având fa a în sus şi gura la suprafa . Salvatorul se va plasa în spatele s u, apucându- ţ ţă ă l cu ambele mâini de sub axile, pentru a-l imobiliza şi apoi va înota pe spate cu mişc ri de picioare craul sau bras. a) Procedee de for major . Dac victima este ă ţă ă ă foarte agitat este dificil de aplicat una din metodele de mai sus. În aceast ă ă situa ie, cea mai indicat manevr va fi scufundarea salvatorului împreun cu ţ ă ă ă victima. Aceasta nemaiavând aer, va sl bi strânsoarea şi va da drumul ă salvatorului, încercând s ajung la suprafa ca s respire. Înainte de ă ă ţă ă scufundare, salvatorul va inspira puternic. b) Dac accidentatul îl prinde pe ă salvator din fa , acesta, printr-o zvârcolire brusc , îşi va elibera bra ele, ţă ă ţ împingându-l cu palmele pe sub b rbie şi, dându-i capul înapoi, îşi va strânge la ă piept picioarele, punându-i t lpile sau genunchii pe torace şi astfel ă îndep rtându-l. c) Când înecatul îl va prinde pe salvator din spate, acesta se va ă grupa şi r sturna înainte, întorcându-şi victima cu capul în jos şi apoi aşezându- ă i t lpile pe abdomen, execut o împingere puternic cu picioarele, pentru a-l ă ă ă îndep rta. d) În situa ie limit , când salvatorul nu se poate elibera din ă ţ ă strânsoarea înecatului, îi va aplica acestuia o lovitur puternic cu pumnul, ă ă cotul, genunchiul, piciorul sau capul pentru a-l linişti, ca astfel s -l poat ă ă salva. În toate situa iile descrise mai sus, dup ce salvatorul a reuşit s -şi ţ ă ă îndep rteze victima, se apropie cu grij de ea şi-o transport spre mal, ă ă ă folosindu-se de procedeele descrise mai sus. Pe mal, victima va fi transportat de ă regul pe um r, spre un loc liniştit sau spre punctul sanitar (dac exist ), unde- ă ă ă ă i va da primul ajutor. 1) Dac victima nu şi-a pierdut conştien a, este dezbr cat ă ţ ă urgent de lucrurile ude şi şters energic cu un prosop, apoi îmbr cat cu haine ă uscate sau învelit bine. Dac este posibil, se recomand a i se da un ceai cald, ă ă dup care va fi transportat obligatoriu la o unitate sanitar apropiat , spre a se ă ă ă evita complica iile ce pot ap rea ulterior. 2) Dac înecatul şi-a pierdut ţ ă ă cunoştin a, se iau primele m suri, pân la venirea medicului, care trebuie s fie ţ ă ă ă simple, rapide şi eficace. Va fi aşezat cu fa a în jos, cu capul în hiperextensie ţ şi i se vor cur a ăţ 97Universitatea SPIRU HARETc ile respiratorii de secre ii, ierburi, alge etc. Aceast opera ie se va realiza ă ţ ă ţ cu ajutorul degetelor învelite într-o batist . Gura fiindu-i încleştat , i se va ă ă deschide for at, prin tragerea maxilarului uşor înainte şi în jos, cu amândou ţ ă mâinile, apoi i se va scoate limba şi i se va lega cu o batist sub b rbie şi ă ă între din i i se va pune o buc ic de lemn pentru a-i men ine gura deschis , dup ţ ăţ ă ţ ă ă care i se va scoate apa din stomac prin urm toarele procedee: a) Se apuc înecatul ă ă de picioare (având fa a spre picioarele salvatorului) şi va fi învârtit pe loc; b) ţ Salvatorul st pe un genunchi, inând înecatul pe umerii s i în aşa fel încât ă ţ ă capul şi corpul s atârne sprijinite pe spatele s u (procedeul profesorului Teodor ă ă Spânu). În aceast pozi ie, salvatorul se va învârti în cerc, în ritm de 60-80 ă ţ paşi pe minut, stimulând circula ia sângelui spre cap. Dup cur irea c ilor ţ ă ăţ ă respiratorii şi scoaterea apei din pl mâni şi stomac, se va trece la manevrele de ă respira ie artificial : – prin ac iune extern , folosind mişc ri care l rgesc şi ţ ă ţ ă ă ă micşoreaz cutia toracic , pentru a favoriza p trunderea aerului în pl mân şi apoi ă ă ă ă a-l evacua; – prin ac iune intern , adic insuflarea direct a aerului în pl mân, ţ ă ă ă ă eventual cu ajutorul unor aparate speciale. Timpul util de interven ie trebuie s ţ ă fie sub 6 minute de la începerea tulbur rilor provocate de înec. Reanimarea ă trebuie s urm reasc : 1. oxigenarea organismului; 2. sus inerea sau restabilirea ă ă ă ţ func iilor vitale; 3. men inerea func iilor restabilite. Ac iunile pentru ţ ţ ţ ţ restabilirea activit ii cardiace, restabilirea circula iei şi a respira iei ăţ ţ ţ normale, trebuie s fie aplicate chiar dac accidentatul nu mai d semne de via . ă ă ă ţă Pentru reanimare, recomand m urm toarele metode şi tehnici cunoscute: Metoda ă ă Silvester Înecatul este culcat pe spate cu un sul de îmbr c minte sub cap şi ă ă omopla i.

Cel care efectueaz manevrele de respira ie se aşaz pe genunchi (sau pe ţ ă ţ ă unul singur) la capul înecatului. Se apuc bra ele de articula ia pumnului, ă ţ ţ salvatorul executând o mişcare semicircular , de extensie, pân când bra ele ajung ă ă ţ în prelungirea corpului înecatului şi lateral de salvator. Prin aceasta, cutia toracic se dilat , uşurând p trunderea aerului în pl mân. Apoi se duc bra ele ă ă ă ă ţ îndoite pe torace şi salvatorul apas cu for a sa pe toracele înecatului. Prin ă ţ această 98mişcare, cutia toracic se comprim , permi ând evacuarea aerului din pl mân. ă ă ţ ă Ritmul optim este de 8-10 mişc ri de respira ii pe minut. Aceast pozi ie este ă ţ ă ţ absolut obligatorie. Metoda Schaffer Înecatul este culcat cu fa a în jos, cu capul ţ r sucit spre stânga, având mâinile în dreptul fe ei. Cel care execut manevrele de ă ţ ă respira ie st deasupra înecatului, cuprinzând între genunchi picioarele acestuia. ţ ă Din aceast pozi ie, se execut o compresiune asupra toracelui cu mâinile aplicate ă ţ ă pe partea posterioar a acestuia. Salvatorul apas cu greutatea sa toracele ă ă înecatului, având bra ele întinse, trunchiul aplecat înainte şi genunchii pe sol. ţ Cu ajutorul acestei presiuni, se realizeaz expira ia. Inspira ia se ob ine prin ă ţ ţ ţ revenirea salvatorului cu corpul în pozi ie vertical , ca la început, desprinzând ţ ă relaxat mâinile de pe toracele victimei. Toracele revine prin elasticitatea sa. Ritmul este de 12-13 mişc ri pe minut. Insuflarea aerului direct în pl mânii ă ă înecatului Este metoda cea mai modern , se face gur la gur sau gur la nas. ă ă ă ă Pozi ia înecatului este culcat pe spate, capul întors pe o parte, pentru a permite ţ evacuarea secre iilor. Salvatorul se aşaz la capul victimei şi se vor face câteva ţ ă insufla ii aşezându-i capul şi gâtul în hiperextensie. Tehnica respira iei gur la ţ ţ ă gur Între gura salvatorului şi a înecatului se poate pune un tifon, o batist ă ă etc. Se insufl aer în gura victimei, strângându-i nasul cu degetele sau o ă penset . Ritmul manevrei este rapid la început, apoi se ajunge la 10, 20 ă insufla ii pe minut. Uneori, insuflarea aerului se face pe nas. Şi într-un caz şi ţ în cel lalt, necesitatea insufl rii aerului cu putere este obligatorie. Aceste ă ă metode au şi neajunsuri, în sensul c aerul p trunde direct în stomac. Ajungerea ă ă aerului în pl mânii înecatului se poate recunoaşte prin dispari ia cianozei. ă ţ Insuflarea de aer cu ajutorul aparatelor se va executa numai de c tre persoane ă calificate. Sunt cazuri când se impune şi masajul cardiac extern. Pozi ia victimei ţ este de culcat pe spate, de preferin pe un plan dur. Masajul se realizeaz prin ţă ă presiuni ritmice, orientate dinainte spre înapoi, efectuate puternic cu podul palmei pe stern. Se execut numai în expira ie. Ritmul este de 60 presiuni pe ă ţ minut. Se va executa energic, pân la apari ia pulsului şi a tensiunii arteriale. ă ţ Regula de baz este ca toate aceste încerc ri de salvare a vie ii unui înecat s ă ă ţ ă se fac intens şi cu conştiinciozitate, pân când medicul constat moartea. ă ă ă 99

Elena Muresan “curs de inot” editia a 2a, editura fundatiei Romania de maine, Bucureşti, 2002

Ciucurel – “Curs înot” M.Olaru – “Înot”, Ed. Sport –Turism. 1982 Fiedler, P. – Inot Editura Universitatii “Al. I. Cuza”, Iasi, 1996 Jivan I. – Indrumator metodic de inot “ I. E. F. S., Bucuresti, 1990 Olaru M. – Inot Editura Sport Turism, Bucuresti, 1982 Turcas C. – Inot si jocurile in apa pentru copii. Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1975 F. R. N. – Manual metodic de inot (uz intern). Traducere dupa Pursley Dennis,

Bucuresti, 1986