Inmultirea bradului

Descriere

Bradul (Abies) este un gen care cuprinde aproximativ 45-55 de specii. Are o forma generala conica, ramuri dispuse pe orizontala. Foliajul este frumos colorat in nuante de verde, verde albastru, albastru-gri, in functie de specie.

Bradul se deorebeste de celelalte specii de conifere mai ales prin asezarea frunzelor care, popular, se mai numesc si ace.

Seamana ca aspect cu molidul, diferenta dintre cele doua specii fiind ca bradul are conurile drepte pe ramuri in timp ce la acestea atarna.

In mediul natural, bradul poate atinge inaltimi de pana la 18 m.

Ingrijire si cultivare

Bradul prefera pamantul usor uscat, udarea din abundenta ii face mai rau decat daca pamantul este uscat din cauza secetei. Este bine sa-l uzi o data la 2-3 saptamani.

Este recomandat sa-l tratezi primavara si vara cu o substanta fertilizanta.

In ceea ce priveste transplantarea, este bine sa stii ca bradul trebuie aclimatizat pentru cultivarea in ghiveci. Astfel, trebuie plantat mai intai in ghivece cu dimensiune mai mare pentru ca ulterior sa fie mutat in unele tot mai mici.

Se transplanteaza primavara sau toamna iar ghiveciul se schimba la intervale de 2 ani. 

 Bradul este destul de rezistent la boli si daunatori .

Cei mai periculosi daunatori sunt musculitele albe, viermii, puricii plantelor si acarienii.

Musculitele albe se hranesc cu ramurile tinere ale bradului, ducand la distorsionarea acelor de brad si la adunarea de depuneri albicioase.

Viermii care traiesc in coconi construiti din ace de brad si alte depuneri se indeparteaza manual.

Puricii plantelor sunt atrasi si de brad dar pot fi inlaturati cu ajutorul insecticidelor.

Acarienii apar mai ales in zonele cu temperaturi ridicate si duc la ingalbenirea acelor de brad.

In ceea ce priveste bolile de care poate suferi bradul, in general, nici una nu pune probleme dificile.

Inmultire

Inmultirea brazilor se face prin seminte, marcotaj sau butasi.

In natura, semintele germineaza cu usurinta odata cu topirea zapezii. Cand semintele sunt coapte, alveolele se desfac si semintele pot iesi din conuri. Cazand pe pamant, ele dau nastere la noi brazi.

Butasirea se face in perioada decembrie-martie iar pentru o mai buna inradacinare a butasilor acestia se trateaza cu hormoni.

Seminte.Conul, scoti semintele din acele conuri.Vezi ca fiecare con are pe el solzi si in interiorul unui solz la baza se afla o saminta.Mai ales la solzii aia mai mari de la baza acolo gasesti seminte.Deci in solz se afla saminta.Dar trebuie sa cauti conuri de undeva unde a fost anul ploios ca altfel daca afost seceta nu formeaza seminte.Brazii se diferentioaza de restul de conifere ca au conurile care stau ca luminarile.Deci ala stii sigur ca e brad. Apoi acele bradului nu inteapa, pentru ca sint rotunjite.Toamna bradul scapa acei solzi, conurile de brad nu cad asa cum sint alea de molid.Ei isi lasa doar solzii si axul ala care este la con ramine in copac.Ca urmare va trebui sa recoltezi conurile inainte ca ele sa se dezmenbreze.Cauti sa scoti semintele din solzii aia cum am zis de la baza ca aia au seminte bune, restul de mai sus sint sterile. Dupa ce scoti semintele le pui undeva la rece si unde este aer.Primavara este cel mai indicat sa le semeni in aprilie sau mai, sau le poti semana sub un tunel sau o folie ceva. Daca protejezi semanatura atunci poti semana in martie. Poti sem, ana direct pe sol sau pe un pat ceva la inaltime.Inainte sa semeni pui semintele la inmuiat in apa 24 de ore in apa rece. apoi le scurgi de apa le lasi sa se usuce nitel si le semeni. Daca faci pat asa mai sus de nivelul solului sa pui un pamint foarte afinat si apoi sa semeni acolo. Dupa un an sau doi se muta de acolo din semanatura in ghivece sau stiu eu alte containere, sau la distanta mai mare. Dupa ce semeni sa ai grija sa uzi asa sa mentii semanatura cit de cit umeda dar nici sa balteasca apa si sa umbresti.Nu trebuie expusa semanatura direct sub razele de soare.Mai poti inmulti bradul si prin alte metode dar sint ceva mai delicate.Prin butasire adica rupi o ramura si o pui in pamint la fel din asta afinat, insa nu se face la toate varietatile de vrad si apoi axcel brad nu va crste drept.Altoire atunci cind nu ai de unde sa faci rost de seminte, dar la fel se face doar la anumite...

Pai nu stiu dar stiu ca daca vrei sa muti un brad dintr-o parte in alta parte trebuie mai intai sa sa vezi unde este N si pui un semn pe brad. Dupa ce te-ai decis unde vre sa il pui vezi unde este N in locul nou si pui bradul exact pe directia semnului de la brad cu N locului! Poate te ajuta!

Bradul(abies alba) se inmulteste prin seminte ce se gasesc in conuri (doh) Perioada este chiar inainte ca acestea sa se deschida, cam prin septembrie mi se pare, nu sunt sigur. Operatiune consta in deschiderea conurilor manual, colectarea semintelor, stratificarea acestora 4 luni in frigider(nu congelator) si sadirea lor in pamant la primavara

Nu inteleg ce inseamna "stratificarea in frigider"....nu stiu cum se face....Cine ma poate ilumina si pe mine cum sa inmultesc un brad argintiu?Am un con cules de pe acel brad acum o saptamana.L-am desfacut si am scos din el cateva seminte (arata ca niste bobite de mac lipite de o aripioara stravezie )Ce sa fac mai departe?

Depinde daca s-au copt sau nu. Conul l-ai cules din brad sau era cazut pe pamant? In cazul in care semintele sunt coapte, pune-le in pamant, nu foarte adanc intr-un vas nu mai inalt de 6-7 cm, si eventual pune vasul la caldura, daca doresti sa germineze mai repede. Si eu am incercat candva cu niste seminte de brad, puietii mi-au crescut de cca. 4-5 cm, apoi au murit. De atunci nu am mai incercat, doar cu thuja, care este mult mai rezistent.

Abies concolor (Brad alb,Brad argintiu,Brad de Colorado)

Increngatura : PinophytaClasa : PinopsidaOrdinul : PinalesFamilia : PinaceaeGenul : AbiesSpecia : Abies concolor

Descriere : Conifer de talie medie,de pana la 30m inaltime si cu trunchi de pana la 2 m diametru.Frunzele sunt sub forma de ace de 2,5-6 cm lungime, verzi pe partea inferioara si verde albastrui pana la argintiu pe partea superioara.Florile, neparfumate sunt grupate in inflorescente de culoare rosie.Fructele sunt reprezentate de conuri de 6-12 cm lungime si 4-4,5 cm latime, la inceput verzi, devenind brun-violet la coacere.Fiecare con contine 100-150 seminte ascunse in interiorul lui.Semintele,prevazute cu bractei (aripioare)sunt eliberate odata cu dezintegrarea conului, aproximativ la 6 luni dupa polenizare.

Denumire populara : Brad alb,Brad argintiu,Brad de ColoradoTipul plantei : ConiferDurata de viata : PerenaOrigine : America de NordHabitat : Regiuni muntoase(altitudini de 900-3400m)Inflorire : Aprilie-IunieTemperatura : Rezistent la temperaturi scazute(sub 0°C)

Umiditate : Medie(este rezistent la seceta)Luminozitate : Soare plinTipul de sol : Bine drenat, format din nisip si pamant de gradina, cu un pH usor acid.Fertilizare : In gradina sau ghiveci poate fi tratat primavara si toamna lunar.Inmultire : Prin seminte si butasi.Inmultirea prin seminte este metoda principala.In natura semintele germineaza cu usurinta odata cu topirea zapezii.Butasirea se face in perioada decembrie-martie,iar pentru o mai buna inradacinare a butasilor acestia se trateaza cu hormoni.Boli si daunatori : Printre daunatori se numara:musculitele albe care se hranesc cu ramuri tinere ducand la distorsionarea acelor de brad si la adunarea de depuneri lipicioase,puricii care sunt cei mai greu de controlat dar se pot inlatura cu insecticide,un vierme ce traieste intr-un cocon format din ace de brad care se poate inlatura manual iarna si acarienii (paianjenii rosii) care apar mai ales in zonele cu temperaturi ridicate si duc la ingalbenirea acelor de brad mai batrane.In ceea ce priveste bolile,in general nici una nu pune probleme dificile.Uscarea acelor si a ramurilor duce la deformarea aspectului general si la inrosirea lastarilor noi.Acele care au crescut in sezonul in care bradul a fost afectat sunt curbate si uscate Ramurile afectate trebuie indepartate.Cancerul ramurilor este o alta problema care apare ca o pata innegrita pe scoarta si care se mareste treptat.Ingrijire : Se preteaza la cultura in gradini,prefera mai mult un sol arid bine afanat decat unul prea umed.Se cultiva de preferinta in plin soaredar se adapteaza si la semiumbra.Se poate cultiva si in ghiveci,la inceput mari apoi de dimensiuni mai mici,pentru aclimatizare.Beneficii : Semintele sunt folosite drept hrana de pasari si unele mamifere in special veverite.Lemnul este utilizat in constructii si pentru obtinerea de celuloza si hartie.Alte specii : A.lowiana, A.amabilis, A.balsamea, A.bracteata, A.fraseri, A.grandis, A.lasiocarpa, A.magnifica, A.procera,etc.

 

ianuarie 16, 2012 Agro FM AGRO, PLANTE

Bradul (Abies alba)

Denumire ştiinţificăAbies alba

Denumiri populare (regionale)Brad nemeş, bradău, brădac, brădaică, brădan, brădişor, brădoi, brădui, brăduleţ, brădoaie, bread, buhaci, cepi,

haşcă, hăciugă, nemeş, pin alb, porob, sihlă, silhă, sâlhă

EtimologieDin limba albaneză – bradh, bredh

TipologieArbore din familia pinaceelor care creşte în zona muntoasă, înalt până la 50 m, cu tulpina dreaptă, cu frunzele în

formă de ace de culoare verde-închis, persistente, cu florile şi seminţele în conuri.

ProvenienţăEste originar din emisfera nordică şi a fost introdus la noi ca plantă ornamentală pentru parcuri şi grădini, datorită

coloraţiei frunzişului. Poate fi cultivat ca arbore izolat, grupuri în arboretă, garduri vii sau perdele.

ImportanţăBradul are efect astringent, antiseptic, antireumatic, cicatrizant, emolient, sedativ, colagog, mineralizant, diurectic,

expectorant, vasoconstrictor, antibiotic.

IstoricBradul a fost mereu un element mitologic ce a însoţit foarte multe culturi. Simbolizează viaţa veşnică, tinereţea şi

puterea, curajul şi voinţa. Este un simbol la nunţi, înmormântări, casă nouă sau alte evenimente majore din viaţa

rituală a unei persoane. În medicina populară veterinară, oile ce urmau să plece la munte erau trecute prin fumul

unui foc în care se ardeau cetini de brad, molid, uneori în amestec şi cu alte specii (laur, rosmarin). Acest obicei

venea de la credinţa că bradul ar avea puteri protectoare şi de prevestire, că a fost binecuvântat şi de aceea este

veşnic verde.

Aria de răspândireEste întâlnit în zona subalpină, dar mai ales alpină, în toată emisfera nordică, dar şi parţial în cea sudică, deci pe

aproape toate continentele.

RomâniaSpecia este întâlnită frecvent din subetajul fagului până în etajul boreal formând păduri curate numite brădete

sau, frecvent, în amestec cu fagul şi/sau molidul; cele mai întinse păduri de brad se găsesc în Carpaţii Orientali,

în bazinul văilor Suceava, Moldova, Bistriţa, Tarcău, Trotuş, la altitudini medii cuprinse între 600-1200m; în

Carpaţii Meridionali se află de obicei în amestec cu speciile amintite mai sus, între 700-1300m altitudine medie,

fiind mai puţin răspândit în M-ţii Sibiului, Parâng, Retezat, Ţarcu-Godeanu, Cernei, Semenicului, Almaşului,

Poiana Ruscă; în Apuseni este întâlnit în M-ţii Bihorului, Gilău.

Partea utilizabilăÎn scop fitoterapeutic se utilizează frunzele, răşina şi mugurii.

ParticularităţiEste o specie veşnic verde.

Mod de cultivarePrin răsad din seminţe, repicat în ghivece şi plantat anul următor în câmp.

TerenulPreferă solurile umede, uşor acide, dar nu inundate, tolerând cele mai multe soluri cu excepţia nisipurilor şi turbei.

ÎnmulţirePrin seminţe, marcotaj sau butaşi, mai puţin în cazul bradului pitic, care nu produce conuri.

ÎngrăşăminteBradul trebuie tratat primăvara şi toamna, dar şi asta depinde de solul pe care este cultivat.

UtilajeNu se recomandă plantarea brazilor în vecinătatea imediată a casei (în tradiţia populară românească, este semn

de singurătate şi moarte), dar pentru înfiinţarea unei plantaţii în zone montane sau care necesită împădurire şi

suportă bradul, se pot utiliza echipamente specifice înfiinţării culturii de pomi fructiferi, că lăsarea distanţelor mai

mari între puieţi sau seminţe, pentru ca fiecare brad să îşi dezvolte coroana frumos.

PlantareÎn natură, seminţele germinează cu uşurinţă odată cu topirea zăpezii. Când seminţele sunt coapte, alveolele se

desfac şi seminţele pot ieşi din conuri. Butăşirea se face în perioada decembrie-martie, iar, pentru o mai bună

înrădăcinare a butaşilor, aceştia se pot trata cu hormoni.

Întreţinere şi îngrijireProcesul de creştere este redus în primii ani de viaţă, iar din jurul vârstei de 6 ani creşterea se accelerează,

ajungându-se la o creştere chiar de 1 m pe an. Plantarea la locul definitiv trebuie efectuată când pomii sunt încă

mici (30-90 cm înălţime). În perioadele secetoase, este bine să fie udaţi constant şi chiar ajutaţi cu substanţe

fertilizatoare.

 

Dăunători şi modalităţi de combatereÎn general, bradul nu este atacat de un număr mare de dăunători, dar cei care o fac pot cauza probleme destul de

grave: musculiţele albe, viermele de brad (se îndepărtează manual), puricii plantelor (se înlătură cu insecticide),

acarienii sau păienjenii roşii ai plantelor.

Mod şi perioadă de recoltareRecoltarea mugurilor se face primăvara (lunile martie sau aprilie) de pe ramurile tinere. Ramurile se taie manual

şi se pot recolta tot timpul anului.

Condiţii de păstrareCa şi alte plante medicinale, în spaţiu curat, uscat, umbrit, fără soare direct şi aerisit.

Reacţia la condiţiile de mediuEste foarte tolerant la umbrire, deşi în cazul unei densităţi mari creşterea este mai redusă. Nu tolerează poluanţii

atmosferici şi locurile cu vânturi puternice şi necesită ploi suficiente. Planta este rezistentă în cursul perioadei de

dormanţă, dar pe parcursul perioadei de vegetaţie este susceptibilă la atacul îngheţurilor târzii de primăvară şi a

afidelor.

Beneficii pentru organismAstringent, antiseptic, antireumatic, cicatrizant, emolient, sedativ, colagog, mineralizant, diurectic, expectorant,

vasoconstrictor, antibiotic – datorită tuturor acestor proprietăţi, este folosit în tratarea multor boli sau la

tratamentul adjuvant al altora.

CompoziţieBradul conţine ulei volatil (pinen, limonen, etc.), vitamina C, carotenoizi, tanin.

SoiuriBradul este un gen care cuprinde aproximativ 45-55 de specii, dintre care cele mai cunoscute sunt bradul alb,

bradul argintiu.

Sfaturi de consumÎn tratamente, conform recomandărilor medicale sau farmaceutice. Sub formă de sirop de muguri, se poate

consuma ca atare în alimentaţie.

Utilizare în alimentaţieSiropul de muguri de brad sau dulceaţa de muguri de brad sunt considerate adevărate delicatese, pe lângă faptul

că sunt foarte sănătoase. Tot de la brad se mai consumă mierea, numită, de fapt, mană de brad, dacă există

albine care adună ingredientul din brădet. Siropul se poate bea ca medicament sau ca răcoritor. Dacă este

preparat cu miere, este şi mai sănătos.

Tratamente cosmetice sau recomandări medicaleUz intern: avitaminoze, ulcere venoase, tuse, infecţii ale aparatului respirator superior, bronşite, meteorism

abdominal, litiaza biliară, edeme, cistită, leucoree, ulcer, scorbut (sub formă de infuzie, decoct, ulei volatil). Uz

extern: peladă, psoriazis, ulceraţii cutanate, nevralgii determinate de boli reumatice (sub formă de băi sau

spălături locale, cataplasmă).

 

IndustriiLemnul de brad este utilizat în industria celulozei, în construcţii, mobilă. Fibrele obţinute din tulpini pot fi utilizate

ca înlocuitori ai iutei. Alte industrii: farmaceutică, alimentară, medicină tradiţională, cosmetică.

BRADUL ALB – Abies alba – este un arbore falnic de 30-60 m cu coroană piramidală, care la exemplarele izolate începe de la nivelul solului. Frunzele sunt aciculate, verzi-închis pe faţă, iar pe dos au 2 dungi albicioase. Conurile sunt erecte, cilindrice. Seminţele se maturizează în septembrie-octombrie şi se împrăştie pe sol odată cu aripioarele (carpelele).

în cultură sunt multe culţivaruri: „Aurea"; „Columnaris"; . „Tortuosa"; „Virgata" etc.

Bradul este o specie de umbră, puţin rezistent la ger şi îngheţuri târzii, sensibil la uscăciune. Preferă solurile profunde, staţiunile adăpostite, fiind sensibil la fum şi gaze.

Se înnndţeşte prin seminţe, butaşi şi altoire. Semănatul se face toamna sau primăvara cu sămânţă care se stratifică timp de 1-2 luni înainte de semănat. Se pot folosi seminţe umectate timp de 24 de ore, apoi ţinute în nisip umed 8 zile până la preger-minare şi apoi se seamănă la adâncimea de 1 cm acoperindu-se cu pământ de pădure. Semănăturile se umbresc în timpul verii. După 2 ani se repică la distanţe de 40/50 cm şi apoi se mai repică de două sau de trei ori la distanţe mai mari (1/1 şi 2/2 m) până Ia plantat. Este indicat ca plantarea să se facă cu pământ în jurul rădăcinilor. Se folosesc puieţi de 3-6 ani.

Butăşirea este mai puţin practicată deoarece formarea rădăcinilor durează 8-9 luni. Altoirea se execută în sere şi răsadniţe pe puieţi plantaţi în ghivece, folosind metoda de altoire în placaj.

Bradul alb se foloseşte în spaţiile verzi, individual, în grupe Şi masive în zona de coline înalte şi de munte şi mai puţin la câmpie.

BRADUL ARGINTIU – Abies concolor (Fig. 1.19) – are o mălţime ceva mai mică decât bradul alb (20-40 m). Coroana este conică, trunchiul drept, cu scoarţa cenuşie-deschisă. Frunzele

sunt aciculare, alb-verzui-argintii sau verzui-albăstrui, curbate în sus, lasă prin strivire un miros aromatic, plăcut. Conurile sunt cilindrice, verzui-roşcate, apoi brune erecte; se pot recolta în septembrie. în cultură există mai multe cultivaruri, dintre care menţionăm: „Argentea", „Globos", „Vidacea", „Pendula" etc. Bradul argintiu este o specie valoroasă din punct de vedere ornamental, rezistă bine la secetă, fum şi praf. Se înmulţeşte prin sămânţă. Semănatul se efetuează primăvara, în aer liber, în rigole distanţate la 15 cm unele de altele, la o adâncime de 2-2,5 cm. Plantele mici nu au nevoie să fie umbrite. Altoirea se execută pe puieţi de Abies alba sau Abies normaniana transplantaţi la ghivece.

în parcuri şi grădini se plantează individual pe peluze, în faţa clădirilor, pentru închiderea unor perspective, pe marginea unor alei sau în grupuri mici. Specia are un deosebit interes decorativ şi se poate folosi în spaţii verzi industriale chiar şi la câmpie.

Alte specii de brad sunt: Abies cephalonica (bradul grecesc), Abies nordmaniana (bradul de Caucaz), Abies veitchii (bradul argintiu japonez), Abies pinsapo (bradul spaniol) etc.

Coroana este conic-piramidală. Frunzele sunt aciculare, ^cuţite, rigide, cu 4 muchii, verzi, lucioase, dispuse pe nişte Perniţe proeminente. Conurile sunt cilindrice şi pendente.

Specia are multe cultivaturi: „Columnaris", „Pendula", „Pyramidata", „Aurea", Globosa" etc.

Vegetează bine pe soluri afânate, revene, cu umiditate suficientă în sol şi în atmosferă. In cuprinsul arealului este rezistent la geruri dar la câmpie suferă datorită îngheţurilor târzii. Este o specie de semiumbră dar la altitudini mai mari cere lumină. Puieţii suportă umbrirea moderată. Este sensibil la fum, praf, vânt, zăpadă şi chiciură.

Molidul se înmulţeşte prin seminţe, butaşi, (mai rar şi altoire). Semănatul se face în luna mai. Seminţele se tratează cu miniu de plumb. Se seamănă în rigole la 15-20 cm şi la adâncimea de 2 cm. Seminţele se acoperă cu pământ de pădure sau compost. Altoirea se practică în sere sau răsadniţe, primăvara sau în luna august folosindu-se metoda în placaj. Molidul are o mare importanţă economică şi ornamentală. Se foloseşte izolat dar mai mult în grupe şi masive, în aliniamente sau sub formă de garduri vii şi ziduri verzi.

Alte specii de molid sunt: P. pungens (molid înţepător), P. engelmannin (molid de Arizona), P. glauca (molidul canadian), P. omorika (molidul sârbesc), P ohentalis (molidul caucazian), P. sitchensis (molidul de Sitka) etc.

PINUL-Pinus sylvestris – (Fig. 1.21) este un arbore de 20-40 m înălţime, cu înrădăcinare profundă, cu coronamentul la început piramidal apoi neregulat, cu frunze aciculare, câte 2 într-o teacă. Conurile sunt ovoconice, brune-cenuşii, cu seminţe mici.

Este o specie de mare amplitudine ecologică, rezistentă la ger, arşiţă şi secetă, puţin exigentă faţă de sol. Este o specie de lumină. Suferă din cauza gazelor, a fumului, a prafului şi a tasă-rii solului.

Se înmulţeşte prin sămânţă. Semănatul se face primăvara sau toamna, cu sămânţă tratată în prealabil cu miniu de plumb, în rigole distanţate la 20 cm, la adâncime de 1,5-2 cm, şi se acoperă cu humus de litieră. Se udă până la răsărirea puieţilor. După 2

ani se repică la 40/20 cm iar după alţi 2 ani se repică din nou la 1>5/1,5 m. Puieţii se plantează cu balot de pământ la rădăcină.

Pinul este folosit în spaţiile verzi dispus în grupe, ca arbori de alei şi de aliniamente, pe terenuri degradate.

Alte specii de pin sunt: P. nigra (pinul negru), P. mugo (pinul de munte, jneapăn), P. ponderosa (pinul galben), P cembra

(zâmbrul), P. excelsa (pinul de Himalaia), P strobus (pinul neted) etc.

LARICE (ZADA) – Larix decidua (Fig. 1.22) – este un arbore viguros cu înălţimea de 50 m şi grosimea uneori de până la 2 m.

Tulpina este dreaptă, coronamentul rar-luminos, lujerii subtiri, pendenţi gălbui, glabri cei scurţi sunt bruni închis cu mugure terminal. Frunzele sunt aciculare, moi, dispuse spiralat pe lujerii lungi şi în fascicule de 30-40 pe lujerii scurţi, de culoare verde-deschis, lucitoare, toamna galbene. Florile sunt unisexuate iar plantele monoice, cele mascule de culoare galbenă iar cele femele roşii sau verzui. înfloreşte şi înfrunzeşte în acelaşi timp, în aprilie-mai. Conurile sun ovoidale mici de 4 cm, cu seminţe aripate.

Laricele este o specie de lumină care preferă staţiunile înalte, bine aerisite, însorite, lipsite de vânturi reci şi aspre de iarnă, soluri bogate în humus şi afinate. Este rezistent la ger, fum şi gaze. Se poate cultiva şi la altitudini joase (200-250 m).

Se înmulţeşte prin seminţe şi prin altoire. Semănatul se efectuează primăvara cu sămânţă ţinută în apă 24 de ore şi tratată cu miniu de plumb. Se seamănă în_ rigole la 1 cm adâncime şi se acoperă cu humus. Pentru puietiilineri se impune umbrirea şi udarea. Puieţii se repică la vârsta de 2 ani la distanţa de 80/80 cm. Altoirea se execută în martie sau în august. Portaltoii se aduc în seră din luna septembrie a anului precedent altoirii. Fiecare portaltoi se plantează separat într-un ghiveci conţinând un amestec de 1/2 pământ lutos, 1/4 turbă şi 1/4 nisip. Altoaiele se confecţionează din lăstarii terminali lignificaţi care

au o lungime de 15-20 cm. Se practică altoirea în despicătură sau placaj în luna august.

Laricele este un arbore forestier şi ornamental apreciat pentru coronamentul său luminos, portul elegant, fineţea frunzelor de culoare verde deschis şi în toamnă galbene.

în parcuri şi grădini este folosit (plantat) sub formă de grupe şi pâlcuri de peluze sau în masive de arbori, pe promontorii situate în bătaia vânturilor, în faţa construcţiilor şi p6 fundaluri de culoare mai închisă.

DUGLASUL VERDE- Pseudotsuga menziesii (Fig. 1.23) -este o specie de interes forestier şi ornamental care poate ajunge la înălţimi de 100 m şi diametru de 4 m în locurile de origine. Tulpina este dreaptă, coronamentul în tinereţe este piramidal, lăstarii verzi-gălbui până la roşcat. Acele sunt liniar turtite, moi, verzi sau verzi-albăstrui, pe dos verzi-deschis, cu două dungi albicioase, iar când sunt zdrobite lasă un miros aromatic, plăcut. Conurile sunt ovoide şi pendente.

Duglasul verde creşte repede, este rezistent la ger, secetă, îngheţuri târzii, fum, praf şi la umbrire. Se înmulţeşte prin sămânţă, butaşi şi altoire. Semănatul se face primăvara cu seminţe stratificate la adâncimea de 1-1,5 cm. Altoirea se execută în placaj, în luna august, în sere sau răsadniţe reci. Butăşirea se efectuează la sfârşitul verii (IX-X) tot în sere sau răsadniţe reci. Se plantează în parcuri sub formă de grupe, masive, ca arbori izolaţi sau ca aliniamente.

CHIPAROSUL DE BALTĂ – Taxodium distichum (Fig. 1.24) – este un arbore cu înălţimea de 50 m, tulpina dreaptă, coronamentul rar, luminos, în tinereţe piramidal-conic. Lăstarii sunt de 2 feluri: a) scurţi cu frunze aşezate distinct, liniar-lanceolate,

Este un arbore ornamental, care vegetează bine pe terenurile mlăştinoase datorită unor organe speciale de respiraţie numite pneumatofori. Este o specie iubitoare de lumină indicată pentru locuri mai adăpostite. Se înmulţeşte prin seminţe şi prin altoire. Se seamănă primăvara timpuriu, pe soluri revene, în rânduri distanţate la 30 cm, şi la adâncimea de 3 cm. Puieţilor trebuie să li se asigure umiditate şi umbrire. Altoirea se practică în copulaţie sau în placaj iama în sere şi în despicătură primăvara.

Se cultivă pe marginea lacurilor şi a apelor curgătoare unde realizează efecte deosebite având frunzişul fin, de un verde-deschis luminos şi în toamnă ruginiu, precum şi datorită portului elegant.

TUIE – Thuja occidentalis (Fig. 1.25) – este un arbore ce poate avea înălţimi de la 3 la 30 m, cu coroana ovoidal piramidală alungită, cu ramuri scurte mai mult sau mai puţin orizontale. Frunzele sunt solzoase, verzi pe faţa superioară şi verzi deschis pe dos. Conurile sunt mici, dispuse terminal, pe lujerii scurţi, ovoid-alungite. In cultură se întâlnesc numeroase cultivaruri: „Pendula", „Columna", „Globosa", „Robust" etc.

Este o specie rezistentă la ger, secetă, la umbrire laterală, la fum şi gaze şi puţin pretenţioasă faţă de sol. Suferă la secetă prelungită. Se înmulţeşte prin seminţe, butaşi, marcote, şi altoire. Semănatul se face toamna târziu sau primăvara, la] adâncimea de 1-1,5 cm. Marcotajul se aplică la ramurile inferioare, prin arcuire. Butăşirea se poate face iama în sere sau răsadniţe reci. Butaşii se obţin prin fragmentarea lujerilor semilignificaţi la lungimi de 5-8 cm. După înrădăcinare s&| repică la ghivece şi apoi în câmp. Altoirea se face în placaj.

Este specia cea mai folosită în parcuri pe marginea parterelor, fomiele columnare şi globuloase fiind foarte preţuite. Se mai poate folosi sub formă de garduri vii şi ziduri verzi, în grupe mici sau în mod individual. Se pretează foarte bine la tundere.

ARBORELE VIEŢII – Thuja orientalis – este un arbust de 5-10 m înălţime, cu o coroană deasă şi ramuri ascedente. Lăstarii sunt dispuşi în planuri verticale, verzi pe ambele feţe. Frunzele sunt solzoase de culoare verde întunecat. Conurile mici, semicămoase, verzi-

albăstrui, brumate cu vârful recurbat. în cultură se cunosc mai multe cultivaruri: „Aurea", „Cristala", „Gracilis", „Sieboldii", „Stricta" etc.

Este o specie care vegetează bine în condiţiile din ţara noastră,

fiind puţin pretenţioasă la sol şi climă. Este în schimb sensibilă la praf şi fum. Se foloseşte în aliniamente pe marginea parterelor, izolată sau în grupe mici şi de asemenea sub formă de garduri vii şi ziduri verzi. Se înmulţeşte prin seminţe sau prin butaşi folosind pudră cu hormoni de creştere. IENUPĂR – Juniperus communis (Fig. 1.26) – este un arbust uneori arbustoid cu talia până la 10 m. Ca arbust are o ramificaţie deasă, iar ca arbustoid are un port piramidal.

TISA – Taxus baccata (Fig. 1.29) – este un arbore înalt de 10-20 m, cu coroană largă, piramidală, ce formează mai multe tulpini. Lujerii sunt verzi, frunzele aciculare, liniare, ascuţite la vârf, verzi închis pe faţa superioară şi verzi deschis pe dos. Florile sunt unisexuate iar planta este dioică. După fecundare, la baza ovulului apare o excrescenţă cărnoasă, la început verde, apoi roşie, în formă de cupă, numită arii. Întreaga plantă în afară

3 pasi pentru inmultirea coniferelor prin butasi

Share on facebook Share on google_plusone_share Share on email

Inmultirea coniferelor prin butasi necesita doar cativa pasi, dar multa rabdare, deoarece radacinile cresc foarte incet la aceste plante. Daca vrei sa-ti aduci in gradina conifere sau sa le inmultesti pe cele plantate deja, iata cele mai importante etape de parcurs.

De la brad si molid pana la ienupar si tuia, coniferele au un avantaj decorativ unic in gradina: isi mentin culoarea si pe timpul iernii. Inmultirea lor prin butasi este mai rapida decat prin semintele din conuri si permite crearea gradinii vesnic verzi pe care multi gradinari si-o doresc. Descopera cei mai importanti pasi pentru inmultirea coniferelor prin butasi.

Citeste mai mult pe: http://gradina.acasa.ro/amenajarea-gradinii-117/3-pasi-pentru-inmultirea-coniferelor-prin-butasi-180091.html#ixzz3OueMvRX4

Recoltarea butasilor de conifereLungimea minima necesara pentru ca butasii sa dezvolte radacini este o lungime intre 7,5 si 10 cm, dar poti opta si pentru unii mai lungi. Este important sa tai drept capatul butasului si sa cureti partea inferioara de ace sau frunze. In general se curata o treime din lungimea totala a butasului, in partea inferioara, care va ajunge in pamant

Momentul cel mai bun de recoltare a butasilor este dimineata, cat acele nu au fost deshidratare de expunerea la soare.

Plantarea butasilor de coniferePentru a te asigura ca butasii vor face radacini, foloseste un hormon special pentru cresterea radacinilor, disponibil in magazinele de specialitate sub forma de praf sau gel.

Planteaza butasii intr-un ghiveci in care folosesti compost, amestecat cu pamant nisipos cu drenaj bun. Cele mai mari sanse de succes le au butasii mai mari de 20 de cm, care ar trebui introdusi in pamant la o adancime de aproximativ 7 cm.

Reclama in inchide in secunde

×

Ingrijirea butasilor de conifere

Pentru a-si dezvolta bine radacinile, butasii de conifere nu ar trebui plantati direct in gradina in primul an. Pastreaza-i in ghiveci, departe de lumina directa a soarelui.

Acopera pamantul din ghiveci cu compost si asigura-te ca ramane relativ umed. Poti chiar pulveriza apa usor direct pe butasi pentru a le mentine nivelul de umiditate necesar.

Daca vrei sa te convingi ca nu muncesti in zadar, poti trage in sus foarte usor de butasi dupa aproximativ 6 saptamani. Daca simti rezistenta, radacinile au inceput sa se dezvoltate.

Este considerat un arbore ornamental de lux oferind o valoare deosebită parcurilor și grădinilor. Este originar din partea de Vest a Amerciii de Nord. Este o specie rezistentă la ger și secetă. Se adaptează cu ușurință în zonele urbane poluate.  

Descriere :Acest arbore crește până la o înălțime de 20-40 m, are o coroană conică, trunchiul este drept cu scoarța de culoare cenușie și cu multe pungi de rășină. Lăstarii sunt de culoare verzui – cenmușiu.Mugurii  conțin rășină.Frunzele au formă aciculară, cu o lungime medie de 5-8 cm, de culoare verzui-argintii sau verzi-albăstrui, curbate în sus, aşezate în formă de pieptene. Florile mascule au culoarea roșie.Conurile au formă cilindrică cu o lungime de aproximativ  7-12 cm, de culoare verzui-roşcat în primul stadiu de viață iar la maturitate devin brune. Sunt erecte, cu bractee ascunse sub solzi.  Sămânţă are o lungime de 1 cm, este cuneiformă, cu suprafața lucioasă.

Varietăți :

Argentea, Candidans

Globosa,

Pendula,

Violacea,

Înmulţire   : Bradul argintiu se înmulțește prin semănat și prin altoire.Semănatul se face primăvara, direct în câmp sau în ghivece. Direct în câmp se pot face rigole la o distanță de 15 cm între ele iar semințele se introduc în sol la o adâncime de 2-2,5 cm. Plantele germinate trebuie să beneficieze razele directe ale soarelui. Altoirea se face pe puieţi de Abies alba sau Abies nordmanniana transplantaţi la ghivece. Se face altoirea în scoarță.