inliniedreapta.net http://inliniedreapta.net/arabii-din-palestina-iv-tabere-din-iordania-inclusiv-ierusalim-orasul-vechi/

Ref ugiaţi palestinieni găzduiţi de Mânăstirea Ortodoxă Armeană

Apostolică din apropierea Bethlehemului. Fotograf ie din anii 50.

Arabii din Palestina – IV (Tabere din Iordania,inclusiv Ierusalim – oraşul vechi)Martha Gellhorn, scriitoare, ziaristă şi fostă corespondentă de război, a călătorit în Orientul Mijlociupentru a examina de aproape “problema refugiaţilor palestinieni”. Articolul a fost publicat în 1961,înainte de războiul de şase zile din 1967 şi de “teritoriile ocupate”. Astăzi, partea a IV-a a acestuiarticol.

În mod of icial, în Iordaniatrăiesc peste 600.000 derefugiaţ i, mai mulţ i decît întoate cele trei ţări gazdă laun loc. Din punct de vederelegal, în Iordania nu existărefugiaţ i. În Iordania refugiaţ iisunt cetăţeni cu drepturi şiprivilegii egale cu cele ale unuicetăţean iordanian născut înIordania. Mulţ i iordanieni deorigine palest iniană suntmulţumiţ i şi au reuşit în viaţă înpof ida greutăţ ilor inevitabileîntr-o ţară stearpă, f ierbinte şisubdezvoltată.Sărăcia şi ariditatea s-ar f iputut combate destul deef icient prin folosirea planif icată a apelor Iordanului pentru irigaţ ii. Numai că acum terenurilerespect ive rămîn virane. Eric Johnson, reprezentantul special al preşedintelui Eisenhower pentruimplementarea acestui plan dătător de viaţă, a raportat într-un t îrziu: “După doi ani de discuţ ii,experţ i din Israel, Iordania, Liban şi Siria au căzut de acord asupra tuturor detaliilor importante aleplanului comun pentru Iordan. Numai că la conferinţa Ligii Arabe din noiembrie 1955 planul a fostrespins din mot ive polit ice.”

Dacă ar f i sa judecăm după refugiaţ ii pe care i-am văzut la Ieriho, în taberele de pe lîngăIerusalim sau chiar din Ierusalim, acordarea cetăţeniei generează sănătate mentală. Climatulemoţ ional din Iordania e simţ itor diferit de cel din Gaza. Un director de şcoală a declarat că laşcoală se învaţă istoria Palest inei “fără polit ică”. N-aş putea spune exact ce înseamnă asta. ÎnIordania, nivelul de educaţ ie al refugiatului şi posibilitatea sa de a se întreţ ine se ref lectă în polit ică.

Iordania, nivelul de educaţ ie al refugiatului şi posibilitatea sa de a se întreţ ine se ref lectă în polit ică.Cei mai bine educaţ i şi mai capabili nu-şi pierd vremea visînd la răzbunare violentă, şi sunt loialiregelui Hussein. Cei mai prost educaţ i şi mai puţ in competenţ i se hrănesc din pasiunea pentruNasser, război şi reîntoarcere. Doi oameni care locuiesc uşă lîngă uşă într-o tabară din afaraIerusalimului ilustrează perfect această diferenţă de personalitate şi orientare polit ică. Paznicultaberei, care locuia într-o căsuţă nouă construită de UNRWA dar care arăta ca o cocină de porci,cu cut ii goale de sardele aruncate pe jos, cu un culcuş din zdrenţe aruncate pe podea în loc de patşi cu o grădină împuţ ită împrejur:- Am fost evacuaţ i cu forţa, aşa că o să ne întoarcem. În f runte cu Nasser, Hussein şi cu toţ iconducătorii arabi.Vecinul lui, un bătrîn, curăţase pietrele din jurul casei pentru a face loc unei mici grădini dezarzavaturi. Prin curte cu greu te puteai mişca din cauza rufelor înt inse la uscat. Mi-a povest it cămai bine moare de foame decît sa nu le asigure nepoţ ilor lui o educaţ ie bună:- Cît t răiesc şi pot să muncesc, nepotul meu va învăţa la universitate.

Cea mai mare tabără din Ieriho este administrată de un t iran inacceptabil, dar este curatăaproape ca Elveţ ia.- Le-am dat 6000 de pomi f ruct iferi, declară refugiatul t iran, în calitate de dumnezeu. Acum cinci animukhtarii nu-mi dădeau voie să împart oamenilor pomi sub pretextul că oamenii care planteazăcopaci nu mai vor să meargă acasă.Acum pomii se ridică peste gardurile dintre căsuţe, şi se planif ică distribuirea unui număr mai marede pomi. Apă se găseşte în cant itate inepuizabilă – 21 de puncte de apă curată. 40.000 de mii desuf lete t răiesc aici, în locuinţe t rainice, sub privirea aprigă a t iranului. Pe străzi se joacă, iuţ i ca niştepăsărele, copiii din tabără.- Cum te cheamă? Te simţ i bine? La revedere! Noapte bună! Salut , doamna!Copiii ciripesc şi se învîrt în jurul meu; t iranul încearcă în van să-i gonească. Unul din băieţ i seîncăpăţînează să-mi spună ce are de spus şi îmi adresează o propoziţ ie întreagă. După care măinvită la el acasă – patru camere aerisite (una cu scaune pe lîngă pereţ i, pentru musaf iri), curtecurată, peste care domneşte mama, zîmbitoare, cu o faţă senină, mîndră de f iul ei care poateconversa într-o limbă străină cu musaf iri din străinătate. Băiatul îmi povesteşte pe îndelete despreviaţa lui, despre familia şi ambiţ iile lui. Avea 13 ani şi învăţa englezeşte de doi ani, aici, la şcoala dintabără. Pînă să mă înt îlnească pe mine nu vorbise englezeşte decît cu profesorul. După aceastăînt îlnire am intrat la cîteva ore de engleză din altă tabără, să văd cu ochii mei cum se face unmiracol. Băiatul visa să devină profesor.- În ţara asta? l-am întrebat eu aşteptîndu-mă să strige – “Nu! În ţara mea, în Palest ina”.- Nu, nu în ţara asta, în Ierusalim sau Amman.

Atunci mi-am dat seama, şi ar f i t rebuit să înţeleg de mult că “ţară” înseamnă în arabă oraş sausat. Cînd ţăranul sau refugiatul arab vorbeşte despre ţara sa, chiar cînd se af lă în interiorul ei, caaici, el se referă la satul în care s-a născut. Mintea băiatului n-a mers mai departe de oraşele maridin singura ţară pe care o cunoştea. Dar mintea lui putea merge mult mai departe. Cea mai mare

ambiţ ie a celor mai buni elevi este să se facă profesori sau doctori. În toată lumea e nevoie deprofesori şi de doctori, şi în lumea arabă nevoia e stringentă.

Şi în Iordania este o şcoală profesională, la fel de fericită şi plină de speranţă ca şcoala dinGaza. Aici m-am înt îlnit cu clasa de ucenici instalatori, altă serie de cetăţeni de care lumea arenevoie. Erau veseli în salopetele lor albastre, cu mîinile pline de vazelină, şi cu capul plin de planuripentru viitor. Unul visa să meargă în Kuwait , altul în America. Un băiat a spus că vrea să f ieinstalator în Palest ina. Cel mai t înăr şi mai mic dintre ei a declarat pe un ton trist , plict isit şi lipsit deîncredere că mai e mult pînă atunci. Nici unul n-a cont inuat idea.

Singurul loc care arăta după cum mă aşteptasem iniţ ial săarate viaţa de refugiat era în partea iordaniană a Ierusalimuluidivizat , în fostul ghetou evreiesc. Evreii se chinuiseră în acestegăuri de şobolani, întunecoase, înghesuite printre pietre vechi,secole întregi, mai mult decît ne putem imagina. De 13 aniîncoace, arabii îndură aceaşi viaţă oribilă. Aici s-a păstrat oenclavă medievală de mizerie şi sărăcie, fără egal în întreagalume.

Dintr-un coridor cu miros pest ilenţ ial, un băiat f rumos, cuspatele drept, îmbrăcat cu haine curate, ţ îşneşte în străduţapietruită şi îl ia de braţ pe ghidul meu, profesorul său, cu careeste bun prieten. Băiatul este cel mai bun elev din clasă. Oareunde ar putea să înveţe? Pe stradă, răspunde băiatul, afară,oriunde. Singura casă pe care o cunoscuse băiatul era cămăruţaigrasioasă, o temniţă, unde locuieşte împreună cu bunicul imobilizat la pat, părinţ ii şi un f rate.- Toţ i elevii de la şcoală sunt copii buni, spune profesorul, cu uimire în voce. Şi sunt foarte spirituali.Aveam să af lu mai t îrziu că vroia să spună inteligenţ i.- Directorul UNRWA a auzit de acest cart ier dezgustător?- Nu, răspunde profesorul.M-am grăbit să întreb cum UNRWA permite unor f iinţe umane să locuiască în asemenea mizerierevoltătoare. Drept care am fost informată că directorul a vizitat ghetoul din Ierusalim douăsăptămîni după ce a intrat în funcţ ie. UNRWA a încercat în nenumărate rînduri să-i mute pe aceşt irefugiaţ i, care au refuzat pentru că preferau să trăiască în interiorul oraşului vechi. Dar acum, dincauza natalităţ ii ridicate, erau dornici să se mute, şi în mai puţ in de un an urmau să f ie reaşezaţ iîntr-o tabără nouă în afara Ierusalimului. Numai două tabere de refugiaţ i în ţările gazdă erau maigroaznice decît aceasta. Eu una nu le-am văzut, dar acestea au fost unicele condiţ ii subumane încare locuiau refugiaţ i, şi nu din vina UNRWA. În curînd aveau să f ie eradicate.

În pof ida tuturor greutăţ ilor, UNRWA conduce un stat de asistenţă socială fără egal în OrientulMijlociu arab. “Refugiatul are sub el o plasă pe care populaţ ia locală nu o are”, susţ ine un

reprezentant UNRWA. Trebuie să menţ ionez că personalul UNRWA îi iubeşte pe arabii de care seocupă, ceea ce este şi foarte bine şi esenţ ial. Nu-i poţ i ajuta pe cei pe care nu-i iubeşt i.

partea Ipartea II (Tabere din Liban)partea III (În Gaza)partea Vpartea VIpartea VIsursa