TransylvaNet Consolidarea societăţii civile pentru dezvoltare prin promovarea patrimoniului

1 Proiect finanţat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România Pentru informaţii oficiale despre granturile SEE şi norvegiene accesaţi www.eeagrants.org

Iniţiativa legislativă (documentul de poziţie) pentru fundamentarea campaniei de advocacy a reţelei TransylvaNet:

<Stopaţi degradarea patrimoniului cultural local construit!> Sumar executiv Conform Rapoartelor sinteză ale audierilor publice "Cum putem încuraja proprietarii conştiincioşi de clădiri de patrimoniu şi descuraja delăsarea şi nepăsarea? Care este raportul optim dintre stimulente si amenzi?" ce au avut loc la Braşov, Sighişoara şi Sibiu în 28 ianuarie, 8 februarie şi 15 februarie 2016, un număr majoritar de 32 de depoziţii pozitive primite din partea a 54 participanţi (faţă de trei depoziţii negative şi 19 abţineri) susţin că cea mai importantă măsură imediată care ar încuraja întreţinerea corespunzătoare a clădirilor monument istoric ar fi co-finanţarea costurilor de reabilitare, reparaţii şi întreţinere a acestora de către autoritatea publică locală, deoarece aceste costuri sunt mult mai mari decât cele presupuse de lucrările de execuţie la imobilele obişnuite, care nu sunt monumente istorice şi nu fac parte din zone protejate sau de protecţie.

Această concluzie este confirmată şi de prevederile proiectului Codului Patrimoniului Cultural Naţional, aflat în pregătire la Ministerul Culturii, care subliniază necesitatea acordării de ajutoare financiare din bugetele autorităţilor publice locale şi centrale, în vederea compensării servituţilor impuse ca urmare a interesului public de protecţie a bunurilor de patrimoniu, pentru susţinerea financiară a proprietarilor de drept privat ai bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional şi local asupra cărora se execută lucrări de consolidare-restaurare, într-un cuantum care nu poate depăşi costurile suplimentare ce survin faţă de acelaşi tip de intervenţie ce s-ar aplica unui bun similar comun (adică unei clădiri obişnuite).

Consiliile locale din Sibiu, Braşov şi Sighişoara ar fi necesar să aprobe programe proprii multianuale privind creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor istorice, prin intermediul cărora să identifice şi inventarieze clădirile ce necesită intervenţii şi nivelul lor de degradare, să stabilească zonele de acţiune prioritare, să estimeze costul şi volumul total al investiţiilor şi să demareze proiectarea şi executarea lucrărilor de intervenţie din fondurile aprobate anual cu această destinaţie în bugetul local, urmând a recupera cheltuielile în rate de la proprietari prin rambursarea lor fără dobândă în termen de 5-10 ani.

Pentru a răspunde mai bine aşteptărilor proprietarilor, lucrările eligibile pentru sprijin financiar ar trebui extinse de la cele de reparare şi refacere a faţadei şi acoperişului clădirilor la consolidarea structurală a acestora şi la îmbunătăţirea confortului şi condiţiilor de locuit, a standardului de calitate a locuirii.

2

Sursele de acoperire a majorării cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar pentru care s-a aprobat deja bugetul local sunt diverse, de la fondul de rezervă al bugetelor locale, încasările din taxa hotelieră locală şi veniturile proprii de natură fiscală încasate suplimentar din impozitele pe clădiri aparţinând persoanelor fizice prin aplicarea prevederilor Legii 227/2015 (noul Cod Fiscal) la cota majorată a impozitelor şi taxelor locale pe proprietate pentru clădirile nerezidenţiale şi pentru cele mixte aflate în proprietatea persoanelor fizice sau din impozitul majorat pe clădirile şi terenurile neîngrijite şi abandonate situate în intravilanul localităţilor.

La acestea ar trebui să se adauge transferurile anuale către bugetele locale din sumele alocate suplimentar cu destinaţia "patrimoniu" în bugetul de stat la capitolul "Cultură" (dacă se va adopta Pactul Naţional pentru Patrimoniu), precum şi din Fondul Naţional de Investiţie în Cultură alimentat din încasările Loteriei Naţionale şi din taxele de licenţiere a organizării şi de autorizare a exploatării jocurilor de noroc şi cazinourilor, din aplicarea timbrului cultural, timbrului monumentelor istorice şi timbrului arhitecturii.

Programele multianuale de intervenţie pentru reabilitarea şi renovarea clădirilor istorice din zonele prioritare de acţiune nu trebuie să se bazeze doar pe finanţarea publică disponibilă la nivel local şi naţional. Starea de degradare a patrimoniului cultural construit local, urgenţa intervenţiilor şi volumul ridicat al investiţiilor nu permit un ritm lent de finanţare, proiectare şi execuţie, întrucât ar fi necesari între 200 şi 400 de ani pentru a finaliza toate intervenţiile inventariate. Este clară necesitatea unui mecanism legal şi financiar public-privat mult mai cuprinzător, mai acoperitor pentru toate nevoile existente şi pentru toate degradările inventariate în domeniul patrimoniului cultural local construit.

Fondurile publice alocate anual şi distinct cu această destinaţie de către autorităţile publice centrale şi locale prin bugetul de stat şi prin bugetele locale ar trebui multiplicate prin atragerea de fonduri europene şi naţionale de către autorităţile publice locale, asociaţiile de proprietari, unităţile de cult şi ONG-urile de patrimoniu utilizând Programul Operaţional Regional (POR) 2014-2020, Axa prioritară 5 "Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural", Prioritatea de investiţii 5.1 "Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural". Ghidurile de finanţare şi criteriile de eligibilitate trebuie adaptate în acest sens.

Proprietarii de drept privat ai clădirilor şi asociaţiile de proprietari trebuie să îşi asume cota lor de contribuţie proprie la finanţarea proiectării şi execuţiei intervenţiilor pentru recuperarea sumelor avansate de autorităţile administraţiei publice locale şi centrale şi pentru reconstituirea fondurilor cu această destinaţie, în sistem revolving.

Pe lângă fondul de reparaţii şi investiţii al asociaţiilor de proprietari, sursele private ce pot fi legal constituite în acest sens sunt, de asemenea, multiple: creditele bancare cu garanţie guvernamentală şi dobândă subvenţionată acordate proprietarilor şi asociaţiilor de proprietari pentru intervenţiile la anvelopa clădirilor de locuit, creditele acordate în sistem revolving provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, fondurile de reabilitare a clădirilor

3

istorice ce pot fi create printr-un parteneriat al autorităţilor publice locale şi centrale şi al agenţiilor de dezvoltare regionale cu proprietarii privaţi de clădiri istorice, contravaloarea cedării către un investitor a cotelor suprafeţelor comune ce revin proprietarilor clădirilor istorice mansardabile, creditele în lei cu dobândă fixă şi subvenţionată din fonduri bugetare alocate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, furnizate de băncile pentru locuinţe pentru restaurarea şi amenajarea caselor tradiţionale şi clădirilor de patrimoniu, fondurile europene prin POR.

Schema de finanţare a reabilitării şi renovării clădirilor istorice de patrimoniu poate include, de asemenea, parteneriatele public-private şi proiectele demonstrative de reabilitare prudentă din granturi locale, naţionale şi internaţionale. În cazul finanţărilor parţiale din partea autorităţilor publice locale, parteneriatele public-private pot fi derulate prin încheierea unor contracte de asociere, donaţie sau sponsorizare între consiliile locale şi branduri locale cu tradiţie, interesate să îşi asocieze numele şi logo-ul cu renovarea patrimoniului local construit. Fundaţii cu acest obiect specific de activitate pot fi înfiinţate, după model german, de către firmele care vor să îşi asocieze politica proprie de Corporate Social Responsability cu protejarea patrimoniului local.

În practică, stimulentele fiscale cele mai eficiente s-au dovedit a fi: ■ scutirea de la plata impozitului pe proprietate pentru clădirile de patrimoniu din ansamblurile şi siturile monument istoric, condiţionată de: ■■ menţinerea clădirii într-o stare tehnică corespunzătoare ■■ evitarea intervenţiilor ilegale, neautorizate şi neconforme ce pot aduce degradări monumentului istoric ■■ renovarea clădirii în ultimii 10 ani sau ■■ demararea realizării proiectului de execuţie şi documentaţiei tehnice pentru începerea lucrărilor de consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere ■ oferirea de stimulente fiscale şi financiare pentru proprietarii care se supun somaţiei, obţin autorizaţie de construire şi anunţă la Inspectoratul de Stat în Construcţii şi la autoritatea publică locală demararea lucrărilor de reparare şi reabilitare a clădirilor lăsate în paragină, degradate şi neîngrijite; ■ deductibilitatea cheltuielilor de restaurare la calculul impozitului pe proprietate şi impozitului pe venit al proprietarilor, timp de 10 ani de la finalizarea investiţiei.

Amendamentele legislative formulate de TransylvaNet urmăresc crearea unui cadru legal clar, unitar şi lipsit de echivoc care să ofere baza legală pentru înscrierea, angajarea şi efectuarea cheltuielilor din bugetul central şi local cu destinaţia finanţării lucrărilor la monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice de drept privat, prin corelarea şi punerea de acord a tuturor prevederilor legislative incidente (Codul Patrimoniului Cultural Naţional, Codul Fiscal, legislaţia specifică în domeniul patrimoniului şi finanţării protejării monumentelor istorice, legea bugetară anuală pentru aprobarea bugetului de stat, Legea finanţelor publice locale, hotărârile de consiliu local privind stabilirea nivelului impozitelor şi taxelor locale, aprobarea bugetelor locale şi programelor multianuale de intervenţie din Sibiu, Braşov şi Sighişoara).

4

Propunerile formulate de TransylvaNet urmăresc: ■ Includerea printre serviciile publice gratuite a serviciilor de informare, consiliere şi asistenţă tehnică furnizate proprietarilor privaţi de imobile. ■ Includerea printre activităţile de interes public finanţabile prin acordarea de împrumuturi rambursabile în sistem revolving de la bugetele locale a costului lucrărilor de proiectare, întocmire a documentaţiei tehnice şi execuţie a lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor de patrimoniu cu proprietari privaţi. ■ Crearea bazei legale pentru autorităţile publice locale pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi şi aprobarea de împrumuturi temporare fără dobândă din bugetele locale pentru proprietarii privaţi de clădiri de patrimoniu şi monument istoric prin clarificarea faptului că intervenţiile de prezervare a clădirilor de patrimoniu şi monument istoric cu proprietari de drept privat situate în siturile de protecţie de arhitectură şi zonele de acţiune prioritară reprezintă investiţii publice de interes local. ■ Oferirea de sprijin financiar, informare, consiliere şi asistenţă tehnică pentru completarea de către proprietari a documentaţiei tehnice aferente cererii de acordare a contribuţiei financiare din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv a autorităţii administraţiei publice locale şi pentru completarea cererii de creditare necesare efectuării de lucrări de protejare. ■ Majorarea punctajului orientativ pentru imobilele cu destinaţia de locuinţă de la 5 la 10 puncte, pentru ca proprietarii de locuinţe să obţină punctajul minim necesar pentru a se califica pentru finanţare nerambursabilă şi rambursabilă. S-ar recunoaşte astfel importanţa reabilitării imobilelor de patrimoniu, indiferent de natura proprietăţii şi funcţiunii lor. ■ Modificarea listei de lucrări eligibile pentru a răspunde mai bine aşteptărilor proprietarilor prin extinderea ei de la repararea şi refacerea faţadelor şi acoperişurilor la lucrări de consolidare structurală a clădirilor şi de îmbunătăţire a confortului şi condiţiilor de locuit, a standardului de calitate a locuirii. ■ Precizarea surselor de acoperire a majorării cheltuielilor aferente exerciţiului bugetar pentru care s-au aprobat deja bugetele locale respective. De exemplu, pentru finanţări de renovare solicitate în anul 2016, având în vedere faptul că bugetele locale pentru acest an sunt deja aprobate fără cuprinderea unor cheltuieli cu această destinaţie, trebuie precizate clar de unde vor fi acoperite aceste cheltuieli suplimentare. ■ Diversificarea surselor de finanţare privată şi în parteneriat public-privat pentru a face sustenabilă contribuţia proprietarilor privaţi. ■ Oferirea de cursuri de iniţiere şi pregătire privind renovarea imobilelor de patrimoniu, inventarierea degradărilor şi evaluarea stării lor tehnice, pentru poliţiştii locali comunitari, procurorii specializaţi pe probleme de patrimoniu şi consilierii locali din comisiile de specialitate de urbanism.

5

Cuprins

1. Introducere privind contextul actual al problematicii patrimoniului cultural local construit ..... 7 2. Definirea şi descrierea problemei de politici publice asociate patrimoniului cultural local construit cu proprietari de drept privat ......................................................................................... 12 Cauze ale problemei de politici publice identificate în urma analizei .......................................... 12 Cauze istorice ale degradării patrimoniului cultural local construit din sudul Transilvaniei ... 16 3. Inventarierea variantelor alternative şi complementare de soluţionare a problemei degradării patrimoniului cultural local construit .........................................................................17 4. Evaluarea comparativă a soluţiilor alternative şi complementare ........................................... 20 4.1. ANALIZA COST-BENEFICIU ................................................................................................... 20 4.2. ANALIZA DE RISC ................................................................................................................. 21 4.3. ANALIZA DE IMPACT ............................................................................................................ 23 4.4. ANALIZA LEGISLATIVĂ ........................................................................................................ 23 4.4.1. Noul Cod Fiscal (Legea 227/2015) şi normele sale de aplicare ........................................ 23 4.4.2. Proiectul de lege pentru modificarea Legii 227/2015 privind Codul Fiscal ......................24 4.4.3. Proiectul Codului Patrimoniului Cultural Naţional ...........................................................25 4.4.4. Legea 273/2006 privind finanţele publice locale .............................................................. 27 4.4.5. Legea 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor .... 28 4.4.6. Propunerea legislativă PL-x 709/2015 pentru modificarea şi completarea Legii 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor ................................... 29 4.4.7. Hotărârea Guvernului 945/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor ....... 31 4.4.8. Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice .............................................. 32 4.4.9. Hotărârea Guvernului 1430/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind situaţiile în care Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv autorităţile administraţiei publice locale, contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor de protejare şi de intervenţie asupra monumentelor istorice, proporţia contribuţiei, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna ........ 35 4.4.10. Hotărârea Guvernului 610/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura de acordare a creditelor necesare efectuării de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute de persoanele fizice sau juridice de drept privat ...............................................36 4.4.11. Timbrul arhitecturii - Legea 35/1994, Legea 121/2002, Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor 2823/2003 ................................................................................................................. 39 4.4.12. Legea 157/1997 privind ratificarea Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada .................................................................................................. 40 4.4.13. Convenţia de la Faro a Consiliului Europei din 2005 privind valoarea patrimoniului cultural .. 40 4.4.14. Anexa 2 a Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniu ....................................40 4.4.15. Actul pentru Patrimoniu ..................................................................................................41 4.4.16. Pactul Naţional pentru Patrimoniu .................................................................................. 42 4.4.17. Proiectul de lege PL-x 583/2014 privind instituirea timbrului cultural ...........................42

6

4.5. ANALIZA STAKEHOLDERILOR .............................................................................................. 44 Inventarierea actorilor interesaţi şi afectaţi (stakeholderilor) şi decidenţilor ........................... 44 Susţinători activi .........................................................................................................................46 Susţinători pasivi ........................................................................................................................ 47 Neutri .......................................................................................................................................... 48 Opozanţi pasivi ........................................................................................................................... 48 Opozanţi activi ............................................................................................................................49 Mesaje şi argumente raţionale şi emoţionale persuasive pentru construirea unei majorităţi de susţinători activi .....................................................................................................................49 4.6. STUDII DE CAZ PRIVIND LEGĂTURA ÎNTRE STATUTUL DE CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ SAU ORAŞ CANDIDAT LA ACEST TITLU ŞI REABILITAREA PATRIMONIULUI CULTURAL LOCAL CONSTRUIT ................................................................................................... 50 4.6.1. Sibiu .................................................................................................................................. 50 4.6.2. Braşov ................................................................................................................................55 4.7. ANALIZE COMPARATIVE ALE SITUAŢIEI LOCALITĂŢILOR ÎNFRĂŢITE CU SIBIUL, BRAŞOVUL ŞI SIGHIŞOARA ..........................................................................................................56 4.8. STUDII DE CAZ DIN ALTE MUNICIPII ŞI LOCALITĂŢI DIN ROMÂNIA, DE ACELAŞI RANG CU SIBIUL, BRAŞOVUL ŞI SIGHIŞOARA ...............................................................................59 4.8.1. Timişoara ............................................................................................................................59 4.8.2. Oradea ............................................................................................................................... 63 4.8.3. Arad ...................................................................................................................................70 4.9. PROPUNERE DE PARTENERIAT ÎN FINANŢARE CU BĂNCILE PENTRU LOCUINŢE .................. 73 4.10. ANALIZA STATUS QUO-ULUI: analiza situaţiei actuale a implementării reglementărilor opţionale care depind de decizia autorităţilor publice locale ...................................................... 75 5. Concluzii şi recomandări ........................................................................................................ 77 6. Formularea de amendamente legislative sau propuneri de politici publice locale .................. 83 Bibliografie ................................................................................................................................. 97 Anexe ..........................................................................................................................................102 ANEXA 1: Răspunsul Ministerului Finanţelor Publice - nr. 616.465/2016 ANEXA 2: Răspunsul Curţii de Conturi a României - nr. 71/14.03.2016 ANEXA 3: Răspunsul Ministerului Fondurilor Europene ANEXA 4: Răspunsul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - nr. 25756/04.04.2016 ANEXA 5: Răspunsul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sibiu - nr. 887/28.03.2016 ANEXA 6: Răspunsul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Mureş - nr. 104/16.03.2016 ANEXA 7: Răspunsul Primăriei Municipiului Sibiu - nr. 16286/03.03.2016 ANEXA 8: Răspunsul Primăriei Municipiului Braşov - nr. 23056/11.02.2016 ANEXA 9: Răspunsul Primăriei Municipiului Sighişoara - nr. 3368/16.02.2016 ANEXA 10: Răspunsul Poliţiei Locale Braşov ANEXA 11: Răspunsul Poliţiei Locale Sibiu - nr. 1650/18.02.2016 ANEXA 12: Răspunsul Instituţiei Prefectului judeţului Bihor - nr. 4/i/05.04.2016 ANEXA 13: Răspunsul grupului de lucru din Dinkelsbuhl, Bavaria

7

1. Introducere privind contextul actual al problematicii patrimoniului cultural local construit La ora actuală există un context socio-economic pozitiv, o conjunctură politică şi electorală favorabilă pentru luarea unor măsuri administrative şi adoptarea de soluţii legislative şi financiare în vederea stopării degradării patrimoniului cultural local construit deţinut de proprietari de drept privat: Astfel, la capitolul 8.2 - Cultură - din Programul de guvernare al Guvernului Cioloş este prevăzută ca prioritate de guvernare elaborarea unui Cod al patrimoniului naţional care să asigure cadrul legal şi instituţional pentru evaluarea, protejarea şi păstrarea patrimoniului cultural naţional. De asemenea, Ghidul strategiei naţionale de apărare a ţării pentru perioada 2015-2019 prevede ca obiectiv de securitate naţională cu numărul 19 - Promovarea identităţii naţionale, inclusiv prin prezervarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural. În preajma centenarului Marii Uniri (2018) şi a momentului asumării de către ţara noastră a Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene (iulie-decembrie 2019), se creează o fereastră de oportunitate pentru un angajament instituţional şi pentru mesaje favorabile patrimoniului cultural ca resursă şi element de identitate naţională non-regenerabilă. În acest sens, în discursul susţinut de preşedintele Klaus Iohannis, fost primar al Sibiului, la Academia Română, cu ocazia Zilei naţionale a culturii, în 15 ianuarie 2016, se precizează: "Cred că, în preajma centenarului Marii Uniri şi a asumării pentru prima dată a Preşedinţiei Consiliului European de către ţara noastră, avem datoria să ne ocupăm de patrimoniu şi mai ales de oamenii care servesc şi reprezintă moştenirea culturală. Nu întâmplător, promovarea identităţii naţionale, inclusiv prin prezervarea şi valorificarea patrimoniului cultural, se numără chiar printre obiectivele noastre de securitate naţională. Consider că sunt întrunite toate premisele şi oportunităţile pentru a genera, în orizontul anilor 2018-2019, un angajament instituţional de a face o adevărată cauză naţională din promovarea creaţiei contemporane, din protejarea şi transmiterea către noile generaţii a patrimoniului cultural." Pornind de la ideea că patrimoniul este o resursă de identitate naţională non-regenerabilă, ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, a anunţat că i-a propus preşedintelui Klaus Iohannis, care este şi preşedintele Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (C.S.A.T.), să fie garant şi mediator pentru un Pact naţional pentru patrimoniu, după modelul Pactului naţional pentru educaţie sau pentru apărare, care ar presupune asumarea unor principii de către toate partidele parlamentare şi alocarea a 0,2% din PIB pentru salvarea clădirilor monument aflate în colaps sau în stare avansată de degradare, indiferent de partidul sau coaliţia care se va afla la guvernare.

8

Potrivit ministrului, în această stare s-ar afla circa 600 de clădiri din România, doar pentru 50 dintre acestea existând bani pentru continuarea lucrărilor pe şantierele deschise. În prezent, bugetul Ministerului Culturii este de 0,1% din PIB, din care se alocă 50 de milioane de lei pentru cele 50 de şantiere. În acest context dramatic, al unei finanţări mai mult decât insuficiente, s-a dispus constituirea unei Comisii pentru inventarierea monumentelor, a stării lor şi identificarea priorităţilor de intervenţie urgentă. Conform Planului strategic instituţional al Ministerului Culturii pe anul 2016, în luna martie va fi lansat în dezbatere publică proiectul existent al Codului patrimoniului cultural naţional, în paralel cu consultarea comisiilor de experţi care funcţionează pe lângă Ministerul Culturii. Membrii TransylvaNet - Eugen Vaida din partea Asociaţiei Monumentum şi Caroline Fernolend din partea Fundaţiei Mihai Eminescu Trust - sunt implicaţi în comisiile de experţi pentru elaborarea Codului patrimoniului cultural naţional şi în grupul de lucru consultativ privind Platforma Cultura vie ce funcţionează pe lângă Ministerul Culturii şi care a fost consultat în privinţa strategiilor şi politicilor publice culturale. Conform propunerii de politică publică privind asigurarea creşterii nivelului de protejare a patrimoniului cultural naţional, iniţiată de Ministerul Culturii, este necesară completarea sistemului actual de stimulare a proprietarilor de monumente istorice, în sensul identificării unor măsuri care să aibă ca efect co-interesarea lor în realizarea de lucrări de restaurare şi punere în valoare a patrimoniului construit. Ca obiectiv specific a fost propusă îmbunătăţirea sistemului de susţinere financiară a restaurării monumentelor istorice, inclusiv prin identificarea de noi surse de finanţare prevăzute în Codul patrimoniului cultural naţional. Constatând numeroasele carenţe din legislaţia actuală care nu permit aplicarea lesnicioasă şi eficientă nici în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural, nici pentru dezvoltarea socio-economică echilibrată a comunităţilor, preambulul Codului patrimoniului cultural naţional evidenţiază dezideratul de a stabili un raport cât mai just între drepturile izvorâte din interesul public şi drepturile de proprietate privată legate de conceptul de patrimoniu cultural naţional şi subliniază necesitatea utilizării unei terminologii şi legislaţii unitare pentru aceleaşi realităţi, instituţii şi concepte juridice, pentru a reduce astfel riscul interpretărilor diferenţiate între instituţii. Crearea de condiţii pentru ca autorităţile administraţiei publice locale să aibă capacitatea legală şi posibilitatea financiară de a contribui la protejarea tuturor bunurilor de patrimoniu cultural aflate pe teritoriul lor administrativ este o măsură propusă la Principiul IV al Codului patrimoniului cultural naţional, care statuează faptul că "Protejarea patrimoniului cultural naţional este în responsabilitatea fiecărui cetăţean şi nu trebuie să devină povară pentru niciunul dintre ei". Indiferent de forma juridică de proprietate, patrimoniul cultural aparţine colectivităţii, iar dreptul colectiv primează în faţa celui individual. Enunţul Principiului IV derivă din preambulul Convenţiei de la Faro a Consiliului Europei, din 2005, privind valoarea

9

patrimoniului cultural şi din articolele 1b), 4b), 4c), 5d), 8c), 9a), 9c), 11d), 11e) ale acestei convenţii, care subliniază atât responsabilitatea individuală şi colectivă partajată privind patrimoniul cultural, în spiritul coeziunii sociale, cât şi faptul că restricţiile impuse trebuie să asigure un echilibru între drepturile şi libertăţile individuale democratice ale proprietarilor privaţi şi interesul public. Drept consecinţă, aşa cum este prevăzut în Codul patrimoniului, prezervarea patrimoniului cultural naţional implică servituţi asupra drepturilor de proprietate şi de utilizare ce sunt impuse de interesul public. Deţinătorii privaţi au, ca urmare, dreptul la unele compensaţii din partea societăţii pentru tulburările dreptului lor de proprietate izvorâte din servituţi care urmăresc exigenţa conservării nealterate a acelor bunuri ce aparţin patrimoniului cultural naţional (cum ar fi obligativitatea folosirii unor resurse mai costisitoare la realizarea intervenţiilor pe clădire, obligativitatea menţinerii unor părţi de construcţie lipsite de utilitate contemporană ori care, prin prezenţa lor, împiedică realizarea unor construcţii noi, adaptate cerinţelor proprietarilor). Servituţile pot crea conflicte mai severe cu dreptul de proprietate şi de utilizare în cazul funcţiunilor cu caracter lucrativ. Articolul I.1.6.2 din proiectul Codului patrimoniului cultural naţional face referire la tipurile de ajutor economic (fiscal şi financiar) pentru proprietarii de drept privat prin care statul poate compensa servituţile impuse proprietarilor ca urmare a interesului public ce a generat protecţia legală a bunurilor patrimoniului cultural naţional. "Statul poate susţine financiar pe acei proprietari de drept privat ai bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional asupra cărora se execută lucrări de consolidare- restaurare cu partea reprezentând costurile suplimentare ce survin faţă de acelaşi tip de intervenţie ce s-ar aplica unui bun similar comun / obişnuit. Susţinerea prevăzută poate fi acordată din bugetele autorităţilor publice centrale sau locale, după caz şi nu poate depăşi jumătate din costurile totale ale lucrărilor, cu excepţia cazurilor în care interesul public deosebit poate justifica susţinerea din partea autorităţilor centrale şi locale cu până la 90% din costurile respective." Considerăm că ar trebui precizat în Cod faptul că intervenţiile de prezervare a clădirilor de patrimoniu şi monument istoric cu proprietari de drept privat situate în siturile de protecţie de arhitectură reprezintă investiţii publice de interes local pentru realizarea cărora consiliile locale şi judeţene pot aproba contractarea sau garantarea de împrumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu şi lung, conform prevederilor articolului 61, alineatul 1 din Legea 273 / 2006 privind finanţele publice locale. De asemenea, ar trebui precizat că articolul I.1.6.2 din Codului patrimoniului cultural naţional privind tipurile de ajutor economic pentru proprietarii de drept privat reprezintă bază legală pentru înscrierea, angajarea şi efectuarea de cheltuieli bugetare din bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti, conform prevederilor articolului 14, alineatul 3 din Legea 273 / 2006 privind finanţele publice locale.

10

Urmând a fi aprobată prin hotărâre de consiliu local şi având impact în domeniul patrimoniului construit şi culturii, Strategia integrată de dezvoltare urbană durabilă a municipiului Sibiu 2015-2023 trebuie să se alinieze legislaţiei naţionale şi europene în domeniu, inclusiv Codului patrimoniului cultural naţional şi Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei. Proiectele fezabile şi viabile care vor fi introduse în Strategia de dezvoltare urbană durabilă a municipiului Sibiu pentru 2015-2023, alcătuită din direcţii de dezvoltare şi proiecte concrete, vor fi finanţate din bugetul local şi din alte surse atrase, nerambursabile şi rambursabile. În Ghidul de dezvoltare a municipiului Sibiu 2014-2024 se prevede faptul că Sibiul îşi va proteja în continuare cu mândrie identitatea, susţinând conservarea şi exploatarea sustenabilă a patrimoniului cultural construit. La acest obiectiv este prevăzută linia de dezvoltare L1.3. Reabilitarea patrimoniului arhitectural şi cultural, a clădirilor şi spaţiilor urbane, la nivelul întregului oraş, inclusiv prin susţinerea proprietarilor privaţi. Actul pentru patrimoniu propus la Anuala de Arhitectură din Timişoara, organizată de Ordinul Arhitecţilor din România, Filiala Timiş, la 23 octombrie 2015, susţine identificarea şi promovarea prin acte normative a unor soluţii de finanţare destinate lucrărilor de întreţinere şi de restaurare a patrimoniului arhitectural, care să fie facil de accesat de proprietarii privaţi de clădiri. Legislaţia naţională în domeniu - Legea 422 / 2001 privind protejarea monumentelor istorice, Legea 153 / 2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor - nealiniată şi necorelată cu restul legislaţiei naţionale (Codul fiscal, Legea finanţelor publice locale), nu a reuşit să genereze la nivelul administraţiilor locale un mecanism de finanţare viabil pentru reabilitarea clădirilor istorice cu proprietari privaţi. Dimpotrivă, singura constantă a eşecului actului legislativ este degradarea continuă a patrimoniului locuit şi organizat în condominii din oraşele noastre, distrugerea şi alterarea identităţii noastre culturale. Articolul 6 al Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada la 03.10.1985, precizează faptul că autorităţile publice locale, regionale şi naţionale trebuie să prevadă, în limita bugetelor disponibile, un sprijin financiar din partea autorităţilor publice pentru lucrările de întreţinere şi de restaurare a patrimoniului arhitectural situate pe teritoriul lor. De asemenea, convenţia recomandă să se recurgă, dacă este necesar, la măsuri fiscale susceptibile de a favoriza conservarea acestui patrimoniu şi să se încurajeze iniţiativele particulare ale proprietarilor în materie de întreţinere şi restaurare a patrimoniului. Convenţia pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei adoptată la Granada la 03.10.1985 a fost semnată de România la 22.06.1996 şi ratificată prin Legea 157 / 1997.

11

Principiul protejării monumentelor istorice ca valori de interes general, indiferent de regimul lor de proprietate, publică sau privată, statuat de Legea 422 / 2001 privind protejarea monumentelor istorice, ar presupune ca autorităţile publice locale şi centrale să acorde sprijin financiar restaurării şi valorificării acestor monumente istorice şi să nu le împovăreze proprietarii prin impozite, ţinând cont de faptul că aceştia sunt nevoiţi să investească sume consistente pentru menţinerea în stare bună a acestor clădiri ce presupun standarde tehnice şi calitative înalte de intervenţie. Conform Raportului sinteză al audierii publice "Cum putem încuraja proprietarii conştiincioşi de clădiri de patrimoniu şi descuraja delăsarea şi nepăsarea? Care este raportul optim dintre stimulente si amenzi?" care a avut loc la Sibiu, în 15.02.2016, un număr de 16 depoziţii pozitive primite din partea a 18 participanţi (faţă de o depoziţie negativă şi o abţinere) susţin că cea mai importantă măsură imediată care ar încuraja întreţinerea corespunzătoare a clădirilor monument istoric ar fi co-finanţarea costurilor de reabilitare, reparaţii şi întreţinere a acestora de către autoritatea publică locală, deoarece aceste costuri sunt mult mai mari decât cele presupuse de lucrările de execuţie la imobilele comune, obişnuite, care nu sunt monumente istorice şi nu fac parte din zone protejate sau de protecţie. Considerăm că există o legătură directă între reabilitarea clădirilor de patrimoniu, monument istoric şi dezvoltarea de perspectivă a oraşului prin: ■ Asigurarea siguranţei locuitorilor şi a pietonilor (trecătorilor) în cazul clădirilor care au devenit un pericol public - aflate în situaţie de pre-colaps şi colaps - şi unde riscul este iminent dacă nu se intervine urgent pentru consolidare (părţi de faţadă şi ornamente căzute în stradă care pot duce la accidentarea persoanelor). ■ Reabilitarea clădirilor care nu respectă regulile de siguranţă la cutremur şi incendiu, care sunt nesigure pentru proprietarii lor, pentru chiriaşi, pentru clienţii firmelor ce funcţionează în ele, pentru cetăţenii ce vin la instituţiile care au sediul în acea locaţie, în lumina legislaţiei înăsprite şi aplicate mai ferm după incendiul de la clubul Colectiv, din octombrie 2015. ■ Reducerea tensiunilor sociale prin îmbunătăţirea calitativă a condiţiilor de trai şi de locuit, a calităţii vieţii locuitorilor. ■ Dezvoltarea durabilă şi reducerea impactului negativ asupra mediului şi vieţii, generat de clădirile părăsite, abandonate, degradate. Legătura directă între sănătatea publică, nivelul de stress al locuitorilor, nivelul ritmului / pulsului cardiac, starea patrimoniului construit şi calitatea vieţii. Investiţia în patrimoniu le redă oamenilor plăcerea de a trăi în oraşul lor. ■ Punerea în valoare a patrimoniului (valorificarea sa) ajută la regenerarea urbană şi revitalizarea economică a economiei locale a oraşelor, ce sunt totodată poli culturali. Contribuţia directă a patrimoniului la dezvoltarea turistică şi culturală (industrii creative, arte, meşteşuguri) la crearea de străzi comerciale, la creşterea industriei de agrement pentru petrecerea timpului liber şi HoReCa (cazare, restaurante), diversificarea ofertei turistice şi culturale a oraşelor - prin centre de evenimente şi conferinţe.

12

■ Reabilitarea prudentă a clădirilor pentru a le lăsa moştenire generaţiilor viitoare (reabilitarea infrastructurii edilitare, consolidarea clădirilor). ■ Eficientizarea energetică a clădirilor reabilitate prin reducerea pierderilor şi consumului de energie. ■ Relansarea investiţiilor şi contribuţia la dezvoltarea industriei de construcţii prin calificarea meseriaşilor şi firmelor de construcţii în intervenţii de patrimoniu (o piaţă distinctă). ■ Creşterea angajamentului social, implicarea locuitorilor din aceste condominii în viaţa cetăţii, în spiritul democraţiei participative, prin asociaţiile civice stradale, consiliile consultative de cartier, vecinătăţi, la stabilirea viitorului cartierului lor. A lăsa la latitudinea autorităţilor publice locale decizia de a impozita sau nu aceste clădiri a căror valoare de piaţă şi aşezare centrală permite o impozitare ridicată pentru o clasă de proprietari relativ săraci înseamnă deschiderea căii pentru abandonarea, degradarea şi distrugerea acestor clădiri. De aceea, un grup de 11 deputaţi şi senatori au avut iniţiativa unei propuneri legislative de modificare a Legii 227 / 2015 prin care propun revenirea la regimul de neimpozitare a clădirilor clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, cu excepţia încăperilor şi terenurilor utilizate pentru activităţi economice. În acest context, însuşi ministrul culturii, Vlad Alexandrescu, interpreta în sensul neimpozitării prevederile ambigue ale noului Cod fiscal: "Prevederea din noul Cod fiscal care nu îi mai exceptează pe proprietarii de monumente de patrimoniu de la plata impozitului a fost gândită de legiuitor ca o măsură de descentralizare, astfel încât fiecare oraş va trebui să stabilească în ce măsură îşi respectă patrimoniul şi doreşte să îi ajute pe deţinătorii de monumente să le îngrijească. Am lăsat la latitudinea autorităţilor locale nefiscalizarea prin taxe şi impozite locale a monumentelor istorice. Aceasta nu înseamnă că automat primăriile oraşelor şi ale comunelor vor profita de această libertate şi vor pune impozite pe toate monumentele istorice. După părerea mea, asta înseamnă că fiecare oraş va trebui să stabilească în ce măsură îşi respectă patrimoniul, în ce măsură vrea să îi ajute pe deţinătorii de monumente de patrimoniu să le îngrijească, să le conserve, să le restaureze." Primele propuneri de soluţii privind reforma administraţiei publice, avansate cu ocazia Adunării Generale a Asociaţiei Comunelor din România, s-au referit inclusiv la resursele financiare insuficiente provenite din venituri proprii şi la dependenţa de transferurile de la bugetul de stat. În condiţiile în care în următorii doi ani (2016-2017) nu există perspectiva realistă a unor creşteri semnificative ale transferurilor de la bugetul central şi nici a transferului de noi surse de venit din actualul nomenclator de taxe şi impozite, se are în vedere o re-gândire a sistemului de impozite şi taxe locale, mai ales a impozitului pe proprietate, cu analizarea posibilităţii de trecere la un sistem de impozitare bazat pe valoarea de piaţă a imobilelor, faţă de sistemul actual, ce ţine cont de amplasarea lor în diferite zone de impozitare ale localităţilor.

13

Deja prin noul Cod fiscal - Legea 227 / 2015 - şi normele sale de aplicare este pus la dispoziţia autorităţilor locale un instrumentar fiscal mai flexibil, pentru o politică publică locală adaptată specificului fiecărei comunităţi. Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale, la propunerea autorităţii executive, poate stabili cote adiţionale la impozitele şi taxele locale, mai mari cu până la 50% faţă de nivelurile maxime stabilite în Codul fiscal, în funcţie de următoarele criterii: economice, sociale, geografice, precum şi de necesităţile bugetare locale. De asemenea, consiliile locale pot majora impozitele pe clădiri şi impozitele pe terenuri cu până la 500% pentru clădirile şi terenurile neîngrijite, situate în intravilan. După identificarea şi evaluarea clădirii neîngrijite, prin grija compartimentului de specialitate din cadrul primăriei, proprietarul va fi mai întâi somat, pe parcursul anului fiscal în care s-a constatat starea clădirii / terenului, să efectueze lucrările de întreţinere / îngrijire necesare până la sfârşitul anului respectiv şi să menţină în continuare clădirea / terenul în stare de întreţinere / îngrijire. Doar dacă nu se conformează somaţiei până la expirarea termenului acordat, se va propune o hotărâre de consiliu local cu caracter individual pentru majorarea impozitului. Deci, scopul legii este de a determina proprietarii să efectueaze lucrările de întreţinere necesare, nu de a-i impozita suplimentar. Fac excepţie de la majorarea impozitului pentru clădirile / terenurile neîngrijite proprietarii care deţin autorizaţie de construire valabilă, în vederea construirii / renovării / demolării / amenajării terenului şi au anunţat începerea lucrărilor la Inspectoratul de Stat în Construcţii şi la autoritatea publică locală. Alte surse de venituri suplimentare din impozitul pe proprietate sunt: impozitul majorat pe clădirile nerezidenţiale şi mixte aflate în proprietatea persoanelor fizice, creşterea semnificativă (cu 6,95%) a bazei de impozitare, prin majorarea valorii de referinţă aferente unui metru pătrat de construcţie cu cadre din beton armat sau pereţi din cărămidă şi dotate cu utilităţi, la 1000 lei/mp (conform articolului 457, alineatul 2 din Codul fiscal) sau luarea în considerare a suprafeţei construite în locul celei utile la calculul impozitului pe clădirile rezidenţiale (cu un indice de multiplicare de 1,4). Conform unui studiu privind evaluarea stării de conservare, protejare şi punere în valoare a patrimoniului cultural naţional, realizat în anul 2005 şi citat la pagina 17 din Strategia patrimoniului cultural naţional elaborată de Ministerul Culturii, situaţia monumentelor istorice se prezenta astfel: 26.900 monumente istorice, dintre care 75% sunt în pericol, iar 35% dintre monumente sunt degradate.

14

2. Definirea şi descrierea problemei de politici publice asociate patrimoniului cultural local construit cu proprietari de drept privat Degradarea continuă a patrimoniului cultural local construit se datorează mai ales lipsei unor stimulente financiare şi fiscale eficiente din partea statului care să fie adresate proprietarilor privaţi conştiincioşi de clădiri de patrimoniu clasate ca monument istoric sau care se află în arii, situri şi zone protejate, acelor proprietari care intenţionează să investească în reabilitarea şi repararea clădirilor deţinute. Acestei surse a problemei noastre de politici publice i se adaugă ineficienţa impozitării şi supra-impozitării proprietăţilor abandonate, dar şi a sistemului de penalităţi, sancţiuni şi amenzi menite să descurajeze delăsărea şi nepăsărea proprietarilor clădirilor neîngrijite şi abandonate. Cauze ale problemei de politici publice identificate în urma analizei [1] Lipsa unei baze legale clare şi lipsite de echivoc care să permită şi să susţină alocarea de fonduri nerambursabile şi rambursabile de la bugetele locale şi centrale pentru proprietarii privaţi de clădiri monument istoric sau situate în arii, zone şi situri protejate care doresc să investească în reabilitarea, consolidarea, conservarea şi repararea imobilelor. Numeroasele carenţe din legislaţia actuală nu permit aplicarea lesnicioasă şi eficientă a legii nici în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural, nici pentru dezvoltarea socio-economică echilibrată a comunităţilor locale. Absenţa unei terminologii şi legislaţii unitare pentru descrierea aceloraşi realităţi, instituţii şi concepte juridice sporeşte riscul interpretărilor diferenţiate între instituţii (de exemplu, între autorităţile publice locale, instituţia prefectului, direcţiile judeţene de cultură, Ministerul Culturii, Ministerul Finanţelor Publice şi Curtea de Conturi). Autorităţile administraţiei publice locale şi centrale nu dispun de capacitatea legală de a contribui la protejarea clădirilor de patrimoniu cu proprietari de drept privat persoane fizice şi juridice, aflate pe teritoriul lor administrativ. [2] Deficitul alocării constante a unor resurse de finanţare suficiente de la bugetele locale şi centrale pentru acoperirea nevoilor de finanţare integrală, parţială şi co-finanţare a reabilitării clădirilor istorice. Autorităţile administraţiei publice locale şi centrale nu dispun de posibilitatea financiară conferită prin legea finanţelor publice locale, legea bugetară anuală şi legile speciale privind patrimoniul de a contribui la protejarea clădirilor de patrimoniu cu proprietari de drept privat persoane fizice şi juridice, aflate pe teritoriul lor administrativ. Legea nu reglementează precis tipurile de ajutor economic (fiscal şi financiar) pentru proprietarii de drept privat prin care statul poate compensa servituţile impuse proprietarilor ca urmare a interesului public ce a generat protecţia legală a bunurilor patrimoniului cultural naţional şi local. De asemenea, nu sunt precizate clar sursele de acoperire a majorării cheltuielilor bugetelor locale şi de stat deja aprobate pentru a asigura finanţarea reabilitării patrimoniului construit.

15

[3] Absenţa manifestării unei voinţe politice şi administrative majoritare de a trata patrimoniul cultural local construit drept o prioritate pentru dezvoltarea urbană integrată a localităţilor. [4] Diminuarea coeziunii economice şi sociale între locuitorii comunităţii şi a asumării responsabilităţii colective şi partajate pentru protejarea identităţii culturale şi stoparea degradării patrimoniului cultural local construit din partea proprietarilor de la blocuri sau care locuiesc în clădiri care nu sunt monumente istorice sau sunt situate în alte cartiere, din afara perimetrului istoric central al ariei protejate de arhitectură. [5] Problemele sociale şi financiare cu care se confruntă proprietarii, lipsa de informare privind drepturile şi obligaţiile proprietarilor, lipsa unei viziuni comune asupra abordării renovării şi asupra listei intervenţiilor prioritare necesare în clădirile multifamiliale care nu au un proprietar unic şi educaţia estetică şi culturală precară a unei părţi a proprietarilor clădirilor istorice generează dificultăţi în obţinerea acordului unanim al proprietarilor pentru demararea renovării şi reabilitării imobilului. Proprietarii care locuiesc în apartamentele din curtea interioară a imobilelor, ce nu dau la stradă, nu vor să investească doar în faţadă pentru că investiţia nu le-ar creşte valoarea proprietăţilor lor, ci doar a apartamentelor vecinilor lor. Ar fi necesare programe mai complexe de renovare şi consolidare care să crească confortul şi să îmbunătăţească condiţiile de locuit pentru toţi proprietarii din imobil, nu doar să renoveze învelitoarea şi faţada. [6] Ineficienţa impozitării şi supra-impozitării proprietăţilor abandonate, a sistemului de penalităţi, sancţiuni şi amenzi menite să descurajeze delăsărea şi nepăsărea proprietarilor clădirilor neîngrijite şi abandonate. Poliţiştii comunitari, procurorii specializaţi şi consilierii locali nu dispun de cursuri de iniţiere în problematica clădirilor de patrimoniu. [7] Documentaţia stufoasă, identică celei solicitate persoanelor juridice de drept public sau privat şi costul prohibitiv al întocmirii sale accentuează această atitudine de delăsare şi nepăsare. Nu există obligaţia legală a unei oferte de servicii publice sau în parteneriat public-privat de consultanţă şi asistenţă tehnică gratuită pentru întocmirea documentaţiei tehnice, de avizare şi autorizare a intervenţiilor şi nici surse de finanţare publică pentru acoperirea costului prohibitiv al întocmirii sale. [8] Piaţa instabilă de lucrări de execuţie specifice intervenţiilor complexe asupra clădirilor istorice de patrimoniu, datorată unei cereri fluctuante generate de lipsa unui mecanism funcţional de finanţare publică şi privată, a afectat şi diminuat oferta de servicii din partea meseriaşilor specializaţi sau a firmelor de construcţie specializate pe lucrări de patrimoniu, ceea ce reduce capacitatea de a deschide simultan mai multe şantiere şi a ataca în paralel executarea mai multor lucrări de renovare, în cazul fericit în care s-ar rezolva problema finanţării. Mulţi meseriaşi specializaţi prin programe de formare profesională cu finanţare internaţională au emigrat sau s-au reorientat spre alte nişe mai profitabile ale pieţei de construcţii rezidenţiale.

16

[9] Imprecizia inventarului clădirilor istorice şi evidenţei patrimoniului arhitectural, precum şi necunoaşterea stării sale tehnice de degradare. Nu se cunoaşte precis câte clădiri au fost renovate şi din ce fonduri şi câte sunt în stare avansată de degradare, de pre-colaps sau colaps. Nu există o estimare realistă a costului total presupus de renovarea şi reabilitarea acestor clădiri, precum şi o prioritizare a urgenţei intervenţiilor. Lipsa unei analize de impact şi cost-beneficiu a unor programe publice de susţinere financiară şi fiscală a reabilitării clădirilor istorice. Doar o parte dintre comunităţile locale au demarat, în baza articolelor 5 şi 27 din Legea 153 / 2011, un program multianual privind creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor de patrimoniu care să includă identificarea şi inventarierea clădirilor şi nivelului de degradare a sistemului lor de închidere perimetrală, precum şi stabilirea zonelor de acţiune urgentă şi prioritară. Cauze istorice ale degradării patrimoniului cultural local construit din sudul Transilvaniei ■ Criteriile discutabile ale valorizării monumentelor istorice în timpul regimului comunist.

■ Naţionalizarea proprietăţilor şi preluarea abuzivă a clădirilor de la proprietarii lor de drept care se îngrijeau în mod firesc de starea lor. Transformarea clădirilor cu proprietar unifamilial în clădiri de apartamente multi-familiale, unde deciziile unanime de renovare se adoptă mult mai greu. E greu spre imposibil de replicat contextul istoric de regim al proprietăţii în care s-au construit şi dezvoltat aceste imobile de patrimoniu. Ele nu mai sunt deţinute de familiile foştilor proprietari. ■ Planurile urbanistice megalomanice de sistematizare urbană din perioada naţionalism-comunismului ceauşist au făcut ca, după 1977, clădirile de patrimoniu să devină o piedică în calea realizării noii viziuni urbanistice a partidului, cea a cartierelor de blocuri destinate omului nou. A crescut obsesia conducerii de partid şi de stat pentru ştergerea oricărei moşteniri care poate da specificitate prezenţei unor comunităţi locale multietnice şi multireligioase. În teza sa de doctorat cu tema "Conservarea monumentelor în Transilvania în perioada 1945-1977", doamna Veronica Ioana Rus afirma următoarele: "În anul 1977 s-a produs o schimbare bruscă de atitudine în opinia autorităţilor, care au început să perceapă protejarea monumentelor doar ca o piedică în realizarea planurilor lor megalomane din domeniul urbanismului. Multe dintre monumentele trecute în planurile de lucru ale direcţiilor de specialitate au pierdut fondurile alocate şi astfel nu au mai fost deschise şantiere noi sau, chiar mai grav, o serie dintre şantierele începute au fost abandonate înainte de finalizarea lucrărilor, daunele acestei părăsiri fiind inimaginabile." ■ Mulţi locatari din clădirile al căror proprietar este statul român, administrate de serviciile publice de fond locativ, au făcut nenumărate intervenţii ilegale şi dăunătoare, neavizate şi neautorizate de către autorităţile publice locale în perioada în care au fost chiriaşi (au schimbat tâmplăria de lemn cu PVC, au făcut compartimentări, au dărâmat ziduri şi

17

construcţii anexe, au efectuat amenajări în poduri), dar au primit totuşi posibilitatea de a cumpăra acele clădiri chiar şi în aceste situaţii, fără a fi sancţionaţi. Vânzarea imobilelor la un preţ de favoare către foştii chiriaşi nu a fost condiţionată contractual de un volum de investiţii în repararea şi renovarea apartamentelor care să fie realizat într-un interval de timp definit după cumpărarea locuinţelor. ■ Legea 550 / 2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestări servicii aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local a contribuit substanţial la fragmentarea proprietăţii asupra imobilelor din zonele construite protejate şi, implicit, la situaţia de imposibilitate a gestionării coerente a fondului construit. ■ Retrocedarea imobilelor confiscate abuziv în timpul regimului comunist a fost un proces dureros şi îndelungat, cu numeroase litigii în instanţă, în consecinţă clădirile de patrimoniu au avut mult timp un statut juridic incert, iar unele dintre ele îl au şi în continuare. ■ Presiunea crescândă a investitorilor privaţi asupra clădirilor de patrimoniu centrale, după 1989, pentru funcţionalităţi improprii. ■ Diminuarea coeziunii sociale între locuitorii comunităţilor locale şi refuzul asumării responsabilităţii colective şi partajate pentru protejarea identităţii culturale, pentru stoparea degradării patrimoniului cultural local imaterial din partea proprietarilor de la blocuri sau care locuiesc în clădiri care nu sunt monumente istorice sau sunt situate în alte cartiere, din afara perimetrului istoric central al siturilor istorice sau ariei protejate de arhitectură. 3. Inventarierea variantelor alternative şi complementare de soluţionare a problemei degradării patrimoniului cultural local construit [Varianta 1]: Direcţionarea transparentă a veniturilor proprii suplimentare ale bugetului local - provenite din impozitarea proprietăţilor persoanelor fizice conform noului Cod fiscal - către finanţarea reabilitării şi consolidării clădirilor de patrimoniu deţinute de persoane fizice. Identificarea unor criterii obiective şi imparţiale pentru prioritizarea intervenţiilor ce se pot realiza cu o sumă limitată disponibilă anual, alocată cu această destinaţie prin bugetul local. Utilizarea veniturilor proprii suplimentare ale bugetului local pentru co-finanţarea proiectelor de conservare şi protejare a patrimoniului finanţate din Programul Operaţional Regional. [Varianta 2]: Corelarea legislativă pentru punerea de acord a prevederilor privind ajutorul economic (financiar şi fiscal) pentru proprietarii privaţi de clădiri de patrimoniu între: Codul patrimoniului cultural naţional, legislaţia specifică patrimoniului (Legea 153 / 2011, Legea 422 / 2001 şi normele lor de aplicare), Codul fiscal, legea finanţelor publice locale,

18

legea bugetară anuală, destinaţiile veniturilor din bugetele locale şi nivelul impozitelor locale pe proprietate, pentru crearea la nivelul administraţiilor locale a unui mecanism viabil şi legal de finanţare a reabilitării clădirilor istorice. [Varianta 3]: Impozitarea suplimentară a proprietăţilor lăsate în paragină, degradate şi neîngrijite, dacă proprietarii lor refuză să demareze, chiar şi în urma somaţiei autorităţii publice locale, autorizarea reparării, reabilitarea, punerea în siguranţă, protejarea cu plase şi schele a clădirilor pentru a asigura siguranţa trecătorilor. Tratamentul diferenţiat de la caz la caz, în funcţie de motivul real al nereabilitării clădirilor. Vina o poartă lipsa de interes a (co) proprietarilor pentru reabilitarea clădirii? Sau lipsa fondurilor financiare ale proprietarilor, alocate pentru reabilitare? Preluarea integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie corespunzătoare cotei proprietarilor de locuinţe aflaţi în imposibilitatea de a asigura sumele ce le revin, la cererea acestora, ca măsură de protecţie socială, în baza prevederilor articolului 13, alineatul 1, litera a din Legea 153 / 2011. Oferirea de stimulente fiscale şi financiare pentru proprietarii care se supun somaţiei, obţin autorizaţie de construire şi anunţă la Inspectoratul de Stat în Construcţii şi la autoritatea publică locală demararea lucrărilor de reparare şi reabilitare a clădirilor lăsate în paragină, degradate şi neîngrijite. [Varianta 4]: Co-finanţarea de la bugetul local a costurilor de avizare şi autorizare a lucrărilor şi de întocmire a documentaţiei tehnice şi proiectului de execuţie; simplificarea procedurilor birocratice prin scoaterea din circuitul de avizare a intervenţiilor minore (înlocuirea parţială a ţiglelor, vopsitul ferestrelor, montarea de gresie şi faianţă în interiorul locuinţelor) şi obţinerea autorizaţiei de construcţie printr-o procedură simplificată, doar pe baza avizului Direcţiei Judeţene de Cultură pentru investiţiile situate sub un anumit plafon valoric. Compensarea simplificării procedurilor birocratice iniţiale de avizare şi autorizare printr-o mai bună monitorizare a execuţiei lucrărilor, în parteneriat cu ONG-urile de patrimoniu. [Varianta 5]: Co-finanţarea de la bugetul local a costurilor de reabilitare, renovare, consolidare, reparare şi întreţinere a clădirilor de patrimoniu cu proprietari privaţi amplasate în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor. Crearea unei linii bugetare separate cu sume alocate distinct, anual, în bugetele locale, cu destinaţie specială: "Co-finanţarea lucrărilor de reabilitare, reparaţii şi întreţinere a clădirilor de patrimoniu din zona de protecţie de arhitectură şi acoperirea parţială a costurilor de avizare / autorizare a lucrărilor". [Varianta 6]: Scutirea de la plata impozitului pe proprietate pentru clădirile de patrimoniu din ansamblurile şi siturile monument istoric. Condiţionarea acordării scutirii de impozit pe proprietate de menţinerea clădirii în stare tehnică corespunzătoare (bună şi foarte bună) sau demararea realizării proiectului de execuţie şi documentaţiei tehnice pentru începerea lucrărilor de consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere. Facilitatea fiscală se va pierde în cazul unor intervenţii ilegale şi neconforme ce aduc degradări monumentului istoric.

19

[Varianta 7]: Realizarea unei baze de date publice, actualizate la zi, a stării clădirilor monument istoric şi a clădirilor situate în ansamblurile şi siturile monument istoric, a acoperirii costurilor expertizelor necesare pentru evaluarea degradărilor tehnice ale clădirilor şi estimarea realistă a costurilor totale ale investiţiilor de reabilitare şi renovare ce sunt necesare. Finanţarea acestei baze de date ar putea proveni din veniturile bugetare proprii ale comunităţilor locale colectate din impozitele pe proprietate majorate pentru clădirile persoanelor fizice, conform noului Cod fiscal. [Varianta 8]: Identificarea şi promovarea prin acte normative a unui mecanism viabil şi a unor soluţii alternative de finanţare (parteneriat public-privat, sponsorizări, donaţii, subvenţii, timbrul monumentelor istorice, timbrul arhitecturii, timbrul cultural, taxa hotelieră, program de credite cu dobândă preferenţială din partea băncilor pentru locuinţe, taxele de licenţă pentru jocurile de noroc, cazionuri şi loterie, împrumut rambursabil fără dobândă din fonduri publice, program de reabilitare finanţat din fonduri europene, credite în sistem revolving, taxa locală pentru reabilitarea faţadelor, fond de reabilitare a clădirilor istorice) destinate lucrărilor de întreţinere, restaurare şi reabilitare a patrimoniului arhitectural, care să fie facil de accesat de către proprietarii privaţi de clădiri istorice. [Varianta 9]: Înfiinţarea unui grup de lucru interdisciplinar, echidistant, neutru şi independent, format şi din reprezentanţii ONG-urilor de patrimoniu, asociaţiilor civice stradale, şi din cei ai organizaţiilor profesionale interesate (de tipul Ordinului Arhitecţilor sau Uniunii Arhitecţilor), şi din reprezentanţii autorităţilor publice locale, dedicat studierii problematicii patrimoniului cultural din Sibiu, Braşov şi Sighişoara. [Varianta 10]: Înfiinţarea prin hotărâre de consiliu local (HCL) a unor centre de consiliere şi informare sau a unor birouri publice de consultanţă informaţională şi juridică pentru cetăţeni privind atât procedurile de autorizare şi avizare, cât şi soluţiile tehnice de reabilitare energetică şi creştere a calităţii locuirii. Elaborarea de către aceste centre a unui program (ghid de bune practici / procedură) cu informaţii utile proprietarilor, în vederea reabilitării clădirilor monument istoric (avize, autorizaţii, taxe, perioade de aşteptare). Centrele de informaţii şi consultanţă pentru proprietari pot să funcţioneze ca servicii publice sau în parteneriat public-privat cu ONG-uri de patrimoniu şi cetăţeneşti. [Varianta 11]: Lansarea unor concursuri publice anuale de tipul "Cea mai bine întreţinută clădire monument istoric din oraş", cu premii constând în finanţarea unor reparaţii sau intervenţii de conservare pentru clădirea câştigătoare a concursului. [Varianta 12]: Derularea unei campanii de conştientizare şi sensibilizare a comunităţilor locale din Braşov, Sibiu şi Sighişoara privind importanţa problematicii reabilitării şi conservării clădirilor de patrimoniu.

20

Variantele 9-12 sunt complementare scenariilor de bază 1-8. Aplicarea doar a uneia dintre aceste variante nu ar fi suficientă pentru rezolvarea eficientă şi eficace a problemei de politici publice abordate în integralitatea sa. Pornind de la variantele alternative de soluţionare inventariate şi de la evaluarea comparativă a acestora prin studiile şi analizele realizate, federaţia TransylvaNet va propune prin concluziile şi recomandările prezentului document de poziţie şi prin amendamentele legislative formulate o combinaţie optimă de soluţii legislative şi financiare care ar rezolva, din perspectiva noastră, problema de politici publice abordată, adică ar stopa degradarea patrimoniului cultural local construit deţinut de proprietari privaţi din Sibiu, Braşov şi Sighişoara şi ar salva moştenirea identităţii noastre culturale pentru generaţiile viitoare. 4. Evaluarea comparativă a soluţiilor alternative 4.1. ANALIZA COST-BENEFICIU Realizarea unei analize cost-beneficiu a soluţiilor de sprijin financiar inventariate de federaţia TransylvaNet pentru reabilitarea clădirilor istorice, bazate pe estimarea realistă a costurilor totale de reabilitare, pe planificarea urgenţei intervenţiilor şi pe monetizarea beneficiilor pentru comunitate generate de procesul de reabilitare, este imposibilă în acest moment datorită următoarelor considerente:

■ Necesitatea identificării unei surse suplimentare de finanţare pentru acoperirea costului expertizei necesare pentru elaborarea unei analize cost-beneficiu.

■ Lipsesc procedeele standardizate pentru identificarea şi evaluarea degradărilor tehnice ale clădirilor, bazele de date privind clădirile istorice renovate şi sursele lor de finanţare, precum şi un catalog de preţuri simplificat pentru facilitarea unei calculaţii rapide a preţurilor. Nimeni nu a finanţat efectuarea de expertize de profunzime la toate clădirile monument istoric din Sibiu, Braşov şi Sighişoara pentru a releva starea lor reală de degradare.

■ Lipsa comisiilor de inventariere a clădirilor monument istoric cu proprietari privaţi din Sibiu, Braşov şi Sighişoara ce ar trebui renovate şi consolidate, cu stabilirea stării lor tehnice şi nivelului degradărilor (constatate de specialişti), pentru a putea estima cât mai realist costurile totale de reabilitare, pentru a face o planificare pe ani în funcţie de urgenţa intervenţiilor şi pentru a determina suma disponibilă pentru finanţare, în funcţie de sursele publice şi private atrase prin mecanismul propus.

■ Nu sunt elaborate şi demarate de către autorităţile publice locale programe multianuale privind creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, în baza prevederilor articolelor 5 şi 27 din Legea 153 / 2011, care să stabilească zonele de acţiune prioritară din oraşe prin identificarea şi inventarierea clădirilor care, prin nivelul de degradare a sistemului lor de închidere perimetrală, pun în pericol sănătatea, viaţa, integritatea fizică, siguranţa populaţiei

21

şi afectează calitatea mediului înconjurător, a cadrului urban construit, a spaţiilor publice urbane şi a deţinătorilor acestora.

■ Durata îndelungată a procesului de inventariere.

■ Imposibilitatea efectuării la timp a analizei cost -beneficiu a soluţiilor identificate, în lipsa estimării realiste a costurilor de intervenţie şi din cauza dificultăţii monetizării beneficiilor inventariate.

■ Nu sunt încă funcţionale comisiile de identificare a clădirilor şi terenurilor neîngrijite de pe raza unităţilor administrativ-teritoriale. În unele cazuri nu a fost finalizată procedura de inventariere, în altele angajaţii din cadrul aparatului de specialitate al primarului, cu atribuţii în acest sens, nu au fost împuterniciţi să efectueze verificări pe raza unităţii administrativ-teritoriale şi să întocmească fişele de evaluare şi notele de constatare. 4.2. ANALIZA DE RISC Riscurile identificate în rezolvarea problematicii patrimoniului cultural local construit sunt următoarele:

[1] Bugetul total insuficient alocat pentru cultură şi patrimoniu (0,1% din PIB) la nivel central, în contextul unui număr mare de şantiere deschise pentru renovarea monumentelor istorice care nu pot fi finanţate. Creşterea alocaţiei bugetare de la bugetul de stat pentru patrimoniu este dificil de întrevăzut în anii următori datorită presiunilor constante asupra depăşirii ţintei de deficit bugetar agreate prin creşterea cheltuielilor bugetare cu salariile angajaţilor bugetari în paralel cu relaxarea fiscală din 2016-2017.

[2] În următorii doi ani (2016 şi 2017), conform declaraţiilor premierului Cioloş făcute pe tema reformei administraţiei publice locale la 22.02.2016, cu ocazia celei de-a XIX-a sesiuni a Adunării Generale a Asociaţiei Comunelor din România, nu există perspectiva unor creşteri semnificative ale transferurilor de la bugetul central şi nici perspectiva transferului de noi surse de venit (din actualul nomenclator de taxe şi impozite) cuprinse în Codul fiscal. Presiunea asupra deficitului bugetar generată de relaxarea fiscală nu permite acest lucru.

[3] Absenţa unui mecanism de finanţare public-privat legal şi funcţional, testat la nivel local.

[4] Lipsa de voinţă politică şi administrativă a autorităţilor publice locale de a trata patrimoniul cultural construit ca o prioritate pentru dezvoltarea urbană integrată a localităţilor şi ca o investiţie de interes public local, fapt reflectat în politica bugetară locală actuală, care nu susţine prioritar reabilitarea şi renovarea patrimoniului prin stimulente financiare, fiscale şi prin reducerea poverii birocratice.

[5] Numeroasele carenţe şi necorelări din legislaţia actuală nu permit aplicarea facilă şi eficientă a legii în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural. Lipsa unei baze legale clare, lipsite de echivoc, care să permită şi să susţină alocarea de fonduri

22

nerambursabile şi rambursabile de la bugetele locale şi centrale pentru proprietarii privaţi de clădiri monument istoric sau situate în arii protejate care doresc să investească în reabilitarea, consolidarea, conservarea şi repararea imobilelor. [5.1] Lipseşte baza legală pentru ieşirea fondurilor din bugetul local care au ca destinaţie finanţarea lucrărilor la monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice de drept privat. [5.2] Ministerul Finanţelor Publice consideră că acordarea de "sprijin financiar pentru proprietarii privaţi de clădiri declarate monumente istorice" nu s‐ar încadra în noţiunea de investiţie publică de interes local. [5.3] Împrumutul rambursabil nu poate avea statut de ajutor de stat pentru proprietarii de drept privat, conform reglementărilor privind ajutorul de stat şi datoria publică. [5.4] Trezoreriile nu permit deschiderea unor conturi speciale de venituri, extrabugetare, ale autorităţilor publice locale pentru utilizarea fondurilor rambursabile în sistem revolving. [5.5] Nu există o legislaţie specifică pentru reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor istorice, similară celei aferente reabilitării termice a blocurilor de locuinţe. [5.6] Nu există un mecanism financiar legal pentru recuperarea de la proprietari a banilor avansaţi de finanţatorul public, în condiţiile în care primăria poate încasa doar venituri proprii din taxe şi impozite prevăzute în Nomenclatorul de taxe şi impozite din Codul fiscal. Nu doar efectuarea cheltuielii de către primărie ar constitui o problemă, ci şi recuperarea ulterioară a acestor sume de la proprietarii monumentelor istorice, beneficiari ai finanţării publice.

[6] Proprietarii privaţi nu sunt participanţi activi implicaţi în procesul de reabilitare şi nu îşi asumă un ownership privat asupra problemelor cu care se confruntă proprietăţile lor, aşteptându-se la intervenţii şi susţinere financiară doar din partea statului şi autorităţilor publice locale.

[7] La nivelul imobilelor monument istoric nu sunt constituite asociaţii de proprietari, ceea ce îngreunează adoptarea unor strategii de reabilitare comune.

[8] Fărâmiţarea proprietăţilor şi numărul mare de proprietari ai fiecărui imobil fac deosebit de complicată împărţirea răspunderii legale pentru restaurarea şi conservarea clădirilor.

[9] Lipsesc procedeele standardizate pentru identificarea şi evaluarea degradărilor tehnice ale clădirilor, bazele de date privind clădirile istorice renovate şi sursele lor de finanţare, precum şi un catalog de preţuri simplificat pentru facilitarea unei calculaţii rapide a preţurilor. Nimeni nu a finanţat efectuarea de expertize de profunzime la toate clădirile monument istoric din Sibiu, Braşov şi Sighişoara pentru a releva starea lor reală de degradare.

[10] Riscul de respingere a amendamentelor legislative propuse de reţeaua TransylvaNet în consiliile locale, în guvern, în comisiile parlamentare de specialitate sesizate pentru raport şi avize asupra propunerilor legislative vizate de campania de advocacy. Neluarea în considerare de către autorităţile publice locale din Braşov, Sibiu şi Sighişoara şi de către autorităţile publice centrale a concluziilor şi recomandărilor cuprinse în rapoartele sinteză ale audierilor publice şi în documentul de poziţie al campaniei de advocacy. Pentru diminuarea

23

acestui risc, propunem ca TransylvaNet, în parteneriat cu autorităţile publice locale şi parlamentarii locali din judeţele Braşov, Sibiu şi Mureş, să susţină amendamentele legislative propuse la nivel local şi central.

[11] Capacitatea limitată de mobilizare pentru a asigura implicarea stakeholderilor (membrii TransylvaNet, actorii interesaţi, susţinătorii pasivi şi activi) în implementarea planului de acţiuni aferent campaniei de advocacy. 4.3. ANALIZA DE IMPACT Lipsa unor date cantitative şi unor estimări realiste privind costurile şi beneficiile soluţiei optime identificate nu permite realizarea unei analize de impact. 4.4. ANALIZA LEGISLATIVĂ 4.4.1. Noul Cod Fiscal (Legea 227 / 2015) şi normele sale de aplicare Creşterea flexibilităţii Codului Fiscal a avut drept rezultat lărgirea marjei de decizie a consiliilor locale privind ajustarea impozitelor şi taxelor locale pe proprietate. Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale, la propunerea autorităţii executive, poate stabili cote adiţionale la impozitele şi taxele locale în funcţie de necesităţile bugetare locale. Cotele adiţionale stabilite nu pot fi mai mari de 50% faţă de nivelurile maxime stabilite prin Codul Fiscal (articolul 489, alineatele 1 şi 2). Anterior era posibilă o majorare a nivelurilor maxime de până la 20%, măsura având şi o componentă compensatorie a scăderii cotei medii de TVA din care o parte se întoarce la administraţiile locale prin transferuri de la bugetul de stat. De asemenea, cota de impozitare a fost majorată pentru clădirile nerezidenţiale şi mixte aflate în proprietatea persoanelor fizice şi ale căror suprafeţe folosite în scop rezidenţial şi nerezidenţial se pot delimita prin documentaţia cadastrală (articolul 495 litera a, articolul 458 alineatul 1 şi articolul 459 alineatul 1 din Legea 227 / 2015). Pentru a putea fundamenta noua politică bugetară locală, ar trebui să cunoaştem precis sau să putem estima cu cât vor creşte veniturile încasate în mod real la bugetul local datorită impactului impozitelor majorate. Termenul limită de depunere a Declaraţiei de impunere privind destinaţia clădirilor nerezidenţiale şi mixte a fost prelungit prin O.U.G. 8 / 2016 cu două luni, de la 31.03.2016 la 31.05.2016, iar termenul de plată a primei rate din impozitul anual s-a prelungit cu trei luni, de la 31.03.2016 la 30.06.2016. În aceste condiţii, centralizarea informaţiilor din declaraţiile de impunere depuse de proprietari şi din deciziile de impunere emise de direcţiile fiscale locale privind impactul impozitelor majorate asupra veniturilor proprii ale bugetelor locale se decalează şi ea pentru partea a doua a acestui an.

24

Conform noului Cod Fiscal, consiliile locale pot majora impozitul pe clădiri şi impozitul pe teren cu până la 500% pentru clădirile şi terenurile neîngrijite, situate în intravilan. Criteriile de încadrare în categoria clădirilor şi terenurilor neîngrijite se stabilesc prin hotărâre a consiliului local (articolul 489, alineatul 5 din Legea 227 / 2015). Procedura administrativă de punere în aplicare a prevederilor articolul 489, alineatul 5 privind supraimpozitarea clădirilor neîngrijite prin normele de aplicare a noului Cod Fiscal, titlul IX - Impozite şi taxe locale - este greoaie şi ineficientă. Trebuie stabilite comisii de identificare şi inventariere a clădirilor neîngrijite, compuse din angajaţi ai primăriilor care să efectueze verificări pe raza unităţii administrativ-teritoriale şi să întocmească fişe de evaluare şi note de constatare. După identificarea şi evaluarea clădirilor neîngrijite, proprietarii vor fi somaţi ca, pe parcursul anului fiscal în care s-a constatat starea clădirii, să efectueze lucrările de întreţinere / îngrijire necesare până la sfârşitul anului respectiv. Doar după expirarea termenului acordat şi dacă nu s-au conformat somaţiei, adică pe parcursul anului 2017, se pot încheia note de constatare privind menţinerea clădirii în categoria celor neîngrijite şi se pot adopta hotărâri individuale de consiliu local pentru majorarea impozitului pentru respectiva clădire neîngrijită. Conform noului Cod Fiscal, consiliile locale pot hotărî să acorde sau nu scutirea sau reducerea impozitului pe clădiri pentru clădirile clasate ca monumente istorice sau pentru clădirile amplasate în zone de protecţie a monumentelor istorice (articolul 456, alineatul 2). Prin dispoziţiile sale finale, abrogă articolul 41, alineatele 1 şi 2 din Legea 422 / 2001 conform cărora proprietarii de monumente istorice erau scutiţi în totalitate de plata impozitului pe clădiri, cu excepţia spaţiilor în care se desfăşurau activităţi economice sau comerciale (articolul 502, alineatul 1, punctul 15 din Legea 227 / 2015). 4.4.2. Proiectul de lege pentru modificarea Legii 227 / 2015 privind Codul Fiscal Constatând că prin modificările aduse de noul Cod Fiscal în domeniul protejării monumentelor istorice dispare ideea conform căreia acestea sunt valori de interes general şi se nesocoteşte principiul protejării acestora, indiferent de regimul lor de proprietate (publică sau privată), un număr de 27 deputaţi şi senatori au iniţiat un proiect de lege de modificare a Legii 227 / 2015 privind Codul Fiscal prin care să se revină la situaţia iniţială, prin care clădirile clasate ca monumente istorice să fie scutite de impozitul pe clădiri, indiferent de titularul dreptului de proprietate sau administrare. Aşadar, iniţiatorii au propus abrogarea articolului 456, alineatul 2 şi articolului 502, alineatul 1, punctul 15 din noul Cod Fiscal. Iniţiatorii proiectului consideră că statul, prin autorităţile publice centrale şi locale, nu numai că nu acordă sprijin financiar pentru restaurarea acestor monumente, dar împovărează şi mai grav proprietarii lor prin această impozitare. Proprietarii clădirilor istorice sunt obligaţi prin lege să menţină starea clădirilor şi să le renoveze cu respectarea unor standarde de execuţie mai ridicate şi mai costisitoare decât cele existente pentru clădirile noi. Iniţiatorii proiectului cred că a lăsa la latitudinea autorităţilor publice locale decizia de a impozita sau nu aceste

25

clădiri, mai ales atunci când însăşi valoarea şi aşezarea acestora permit o impozitare ridicată şi când proprietarii lor provin adeseori din categorii sociale defavorizate, cu o stare materială şi financiară precară, ar deschide şi mai larg calea spre distrugerea acestor clădiri şi înlocuirea lor cu unele noi. Un argument suplimentar este faptul că, prin noul Cod Fiscal, se modifică substanţial filosofia şi principiile legii speciale - Legea 422 / 2001 privind protejarea monumentelor istorice. Această propunere legislativă, B 56 / 2016, este în consultare publică la Senat până în 18.04.2016. S-a primit aviz favorabil de la Consiliul Legislativ şi se aşteaptă punctul de vedere al Guvernului. 4.4.3. Proiectul Codului Patrimoniului Cultural Naţional În preambulul proiectului Codului Patrimoniului se constată câteva aspecte ce confirmă cauzele problemei identificate de TransylvaNet prin prezentul document de poziţie şi anume: ■ Numeroasele carenţe din legislaţia actuală - care nu permit aplicarea lesnicioasă şi eficientă nici în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural, nici pentru dezvoltarea socio-economică echilibrată a comunităţilor. ■ Dezideratul de a stabili un raport cât mai just între drepturile izvorâte din interesul public şi drepturile de proprietate privată legate de conceptul de patrimoniu cultural naţional. ■ Necesitatea utilizării unei terminologii şi legislaţii unitare pentru aceleaşi realităţi, instituţii şi concepte juridice - pentru a reduce astfel riscul interpretărilor diferenţiate. Principiul IV al proiectului Codului Patrimoniului Cultural Naţional prevede că "Protejarea patrimoniului cultural naţional este în responsabilitatea fiecărui cetăţean şi nu trebuie să devină povară pentru niciunul dintre ei". Printre consecinţele acestui principiu le amintim pe următoarele: ■ Indiferent de forma juridică de proprietate, patrimoniul cultural aparţine colectivităţii, iar dreptul colectiv primează în faţa celui individual. ■ Prezervarea patrimoniului cultural naţional implică servituţi asupra drepturilor de proprietate şi de utilizare ce sunt impuse de interesul public. Deţinătorii privaţi au, ca urmare, dreptul la unele compensaţii din partea societăţii pentru tulburările dreptului lor de proprietate izvorâte din servituţi (cum ar obligativitatea folosirii unor resurse mai costisitoare la realizarea intervenţiilor pe clădire sau obligativitatea menţinerii unor părţi de construcţie lipsite de utilitate contemporană). Printre măsurile propuse în aplicarea acestui principiu prezintă relevanţă pentru problema abordată prin campania noastră de advocacy următoarele:

26

■ Crearea de condiţii pentru ca autorităţile administraţiei publice locale să aibă capacitatea legală şi posibilitatea financiară de a contribui la protejarea tuturor bunurilor de patrimoniu cultural aflate pe teritoriul lor administrativ. ■ Crearea unor mecanisme mai flexibile pentru asigurarea unor fonduri pentru subvenţionarea dobânzilor la creditele necesare lucrărilor de conservare / restaurare a patrimoniului cultural din încasările Loteriei Naţionale sau ale operatorilor privaţi de jocuri de noroc. ■ Subvenţionarea unor costuri legate de obligaţiile contemporane care vizează diverse cerinţe de calitate pe care un bun cultural trebuie să le îndeplinească (comportarea higrotermică, siguranţa la seism). În articolul I.1.6.2 din Titlul I al proiectului Codului Patrimoniului Cultural Naţional se propune reglementarea tipurilor de ajutor economic pentru proprietarii de drept privat: ■ În vederea compensării servituţilor impuse ca urmare a interesului public ce a generat protecţia legală a bunurilor patrimoniului cultural naţional, statul poate susţine fiscal proprietarii de drept privat ai bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional. ■ De asemenea, statul poate susţine financiar pe acei proprietari de drept privat ai bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional asupra cărora se execută lucrări de consolidare-restaurare cu partea reprezentând costurile suplimentare ce survin faţă de acelaşi tip de intervenţie ce s-ar aplica unui bun similar comun, obişnuit. ■ Susţinerea fiscală şi financiară se poate acorda din bugetele autorităţilor publice locale şi centrale şi nu poate depăşi decât cu anumite excepţii jumătate din costurile totale ale lucrărilor. ■ Criteriile şi proporţiile în care statul poate susţine fiscal sau financiar proprietarii de drept privat ai bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional urmează să se stabilească prin hotărâri ale guvernului. În articolul III.2.3.2 din proiectul Codului Patrimoniului Cultural Naţional se precizează că Ministerul Culturii gestionează Fondul Naţional de Investiţie în Cultură alimentat din încasările Loteriei Naţionale în vederea creditării şi subvenţionării proprietarilor privaţi de monumente istorice care fac lucrări de protejare a monumentelor istorice ori a susţinerii programelor de co-finanţare derulate de către autorităţile locale pentru stimularea intervenţiilor de protejare a monumentelor de pe raza lor administrativă care sunt deţinute de proprietari privaţi. În articolul III.3.5.2 din proiectul Codului Patrimoniului Cultural Naţional se menţionează că executarea acelor lucrări de conservare, de restaurare sau de punere în valoare a spaţiului public care se execută la imobilele situate în zonele culturale protejate şi care, prin localizarea lor în partea exterioară a construcţiilor, la împrejmuiri sau plantaţii afectează imaginea generală a zonei, poate fi co-finanţată de la bugetul central şi / sau local cu până la 60% din costuri.

27

4.4.4. Legea 273 / 2006 privind finanţele publice locale Consiliile locale pot aproba contractarea sau garantarea de împrumuturi interne sau externe pe termen scurt, mediu sau lung pentru realizarea de investiţii publice de interes local (articolul 61, alineatul 1 din Legea 273 / 2006). Cheltuielile bugetare au destinaţie precisă şi limitată şi sunt determinate de autorizările conţinute în legi speciale şi în legile bugetare anuale. Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor şi nici nu poate fi angajată şi efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială. Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi dacă nu are prevederi bugetare şi surse de finanţare (articolul 14, alineatele 2, 3 şi 4 din Legea 273 / 2006). După aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte normative cu implicaţii asupra acestora, dar numai cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exerciţiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale respective (articolul 14, alineatul 5 din Legea 273 / 2006). Impozitul pe clădiri face parte din categoria veniturilor proprii de natură fiscală ale bugetelor locale provenite din impozite şi taxe pe proprietate. Pentru funcţionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice şi juridice, consiliile locale pot aproba taxe speciale. Veniturile obţinute din aceste taxe speciale se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înfiinţarea serviciilor publice de interes local, precum şi pentru finanţarea cheltuielilor curente de întreţinere şi funcţionare a acestor servicii. Taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective (articolul 30, alineatele 1, 2 şi 6 din Legea 273 / 2006). În cazul în care la înfiinţarea, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituţii şi servicii publice sau a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, în baza documentaţiilor temeinic fundamentate, autorităţile deliberative pot aproba împrumuturi temporare fără dobândă din bugetul local, pe bază de convenţie. Împrumuturile acordate vor fi rambursate integral, în termen de un an de la data acordării (articolul 72, alineatul 1 din Legea 273 / 2006).

28

4.4.5. Legea 153 / 2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor Deţinătorii de orice fel ai clădirilor care, prin nivelul de degradare a sistemului de închidere perimetrală, pun în pericol sănătatea, viaţa, integritatea fizică şi siguranţa populaţiei şi / sau afectează calitatea mediului înconjurător, a cadrului urban construit şi a spaţiilor publice urbane, sunt obligaţi ca, din proprie iniţiativă, să ia măsuri de realizare a lucrărilor de intervenţie pentru reabilitarea structural - arhitecturală a anvelopei clădirilor (articolul 1, alineatul 1 din Legea 153 / 2011). Finanţarea proiectării şi executării lucrărilor de intervenţie privind reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor se asigură, pe cheltuiala proprie, de către deţinătorii acestor clădiri degradate, descrise mai sus (articolul 12 din Legea 153 / 2011). Totuşi, prin excepţie de la prevederile articolului 12, autorităţile administraţiei publice locale pot asigura prin bugetul local, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie: a) preluarea integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie corespunzătoare cotei proprietarilor de locuinţe aflaţi în imposibilitate de a asigura sumele ce le revin, la cererea acestora, ca măsură de protecţie socială, dacă proprietarii fac dovada că realizează venituri medii nete lunare pe membru de familie sub câştigul salarial mediu net lunar pe economie; b) preluarea integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie în situaţia prevăzută la articolul 9, alineatul 3, care precizează: Dacă lucrările de intervenţie necesare nu au fost executate sau au fost începute, dar nu au fost finalizate, în termenele notificate, precum şi în situaţia în care deţinătorii notificaţi refuză executarea lucrărilor de intervenţie în condiţiile şi la termenele notificate, primarul poate solicita consiliului local aprobarea executării de către autoritatea administraţiei publice locale a lucrărilor de intervenţie, în numele şi pe cheltuiala deţinătorilor notificaţi, în limita fondurilor aprobate anual cu aceasta destinaţie în bugetul local, cu condiţia constituirii dreptului de creanţă şi recuperării cheltuielilor de la deţinătorii notificaţi, până la data recepţiei finale a lucrărilor de intervenţie executate; c) cofinanţarea cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie la clădirile amplasate în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor (articolul 13, alineatul 1 din Legea 153 / 2011). Condiţiile de selecţie şi de preluare a cheltuielilor pentru aplicarea prevederilor alineatului 1 al articolului 13 din Legea 153 / 2011, precum şi măsurile necesare în vederea recuperării de la deţinătorii notificaţi a cheltuielilor efectuate de la bugetul local se stabilesc şi se aprobă prin hotărâre a consiliului local (articolul 13, alineatul 2 din Legea 153 / 2011). Prin excepţie de la prevederile articolului 12, asociaţiile de proprietari - persoane juridice fără scop patrimonial - şi proprietarii locuinţelor unifamiliale - persoane fizice - au dreptul de a beneficia de credite bancare acordate de instituţii de credit (finanţatori), cu garanţie guvernamentală şi cu dobândă subvenţionată, pentru executarea lucrărilor de intervenţie

29

prevăzute la articolul 6* din lege la anvelopa clădirilor de locuit deţinute de acestea / aceştia, în condiţiile prezentei legi. Hotărârea pentru executarea lucrărilor de intervenţie se ia cu votul a minimum 90% din membrii asociaţiei de proprietari, iar hotărârea de contractare a unui împrumut bancar în condiţiile prezentei legi se ia cu votul a minimum 90% din membrii asociaţiei de proprietari care nu pot asigura din surse proprii cota-parte care le revine din lucrările de intervenţie (articolul 16, alineatele 1 şi 3 din Legea 153 / 2011). *Lucrările de intervenţie privind reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor se stabilesc prin proiectul tehnic elaborat de colective tehnice de specialitate coordonate de un arhitect cu drept de semnătură şi pot consta în: a. lucrări de reparare / refacere a zidăriilor / pereţilor exteriori; b. lucrări de reparare / refacere a finisajelor exterioare, precum tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, placaje şi altele asemenea; c. lucrări de reparare / refacere a sistemului de acoperire; d. lucrări de reparare / refacere a tâmplăriei exterioare şi a elementelor exterioare funcţionale, precum balcoane, logii, bovindouri, aticuri, cornişe şi altele asemenea; e. lucrări de reparare / refacere a elementelor de plastică arhitecturală, precum brâuri, ancadramente, bosaje, profiluri şi altele asemenea; f. lucrări de demontare a instalaţiilor şi echipamentelor montate aparent pe faţade / acoperiş, precum şi remontarea acestora după efectuarea lucrărilor de intervenţie. Odată cu aceste lucrări se pot executa şi lucrări de intervenţie justificate din punct de vedere tehnic prin proiect, precum: lucrări de reparare / refacere a trotuarului de protecţie al clădirii; lucrări de eliminare a igrasiei, precum şi de izolare a rosturilor; alte lucrări de această natură (articolul 6, alineatele 1 şi 2 din Legea 153 / 2011). 4.4.6. Propunerea legislativă PL-x 709 / 2015 pentru modificarea şi completarea Legii 153 / 2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor Se propune completarea definirii lucrărilor de intervenţie privind reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor prevăzute la articolul 6, alineatul 1, literele a, c şi d din Legea 153 / 2001 cu: lucrări de consolidare a zidăriilor / pereţilor exteriori, lucrări de consolidare a acoperişului (sistemului de acoperire) şi lucrări de înlocuire a tâmplăriei exterioare. În forma actuală a legii sunt prevăzute doar lucrări de reparare / refacere, nu şi lucrări de consolidare şi înlocuire. De asemenea, se introduce alineatul 3 (nou) la articolul 6 din Legea 153 / 2011, cu precizarea că lucrările de intervenţie prevăzute la alineatele 1 şi 2 sunt investiţii de interes public local. Federaţia TransylvaNet consideră că, pentru a fi corelat cu prevederile articolului 61, alineatul 1 din Legea finanţelor publice locale 273 / 2006 privind destinaţia împrumuturilor contractate de consiliile locale, ar trebui formulat: "investiţii publice de interes local".

30

Se propune modificarea articolului 13, alineatul 1, litera c din Legea 153 / 2001 prin următorul text: "co-finanţarea cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie la clădirile monument istoric, la clădirile amplasate în ansambluri, situri, în zonele de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor". Finanţarea executării lucrărilor de intervenţie ar urma să se realizeze, în viziunea iniţiatorilor propunerii legislative, în proporţie de maximum 50% din fonduri aprobate anual de la bugetele locale sub formă de grant şi minimum 50% din fondul de reparaţii al asociaţiilor de proprietari. Autorităţile publice locale ar putea să avanseze şi sumele aferente cotei de contribuţie proprie a asociaţiilor de proprietari, urmând să le recupereze din fondul de reparaţii al asociaţiilor de proprietari sau prin taxa de reabilitare a clădirii istorice stabilită prin hotărâre de consiliu local (HCL). Taxa de reabilitare a clădirii istorice ar urma să se aplice doar asociaţiilor de proprietari sau proprietarilor de clădiri monument istoric, de clădiri amplasate în ansambluri, situri, în zonele de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor. Termenul de recuperare a sumelor avansate aferente cotei de contribuţie proprie ar fi de maximum 10 ani de la data recepţiei lucrărilor, cu excepţia unor situaţii sociale (proprietari cu venituri medii nete lunare pe persoană sub venitul salarial mediu net pe economie, persoane cu handicap, veterani de război, deţinuţi politici, deportaţi şi pensionari cu pensii mai mici decât venitul salarial mediu net pe economie). Expunerea de motive a iniţiatorilor propunerii legislative precizează: "La ora actuală, primăriile pot să finanţeze din fonduri proprii lucrările de reabilitare termică a locuinţelor proprietate personală din blocuri şi ulterior să recupereze sumele sub forma unor taxe de reabilitare termică. În mod similar, propunem ca primăriile să poată avansa sumele necesare reparaţiilor faţadelor clădirilor istorice, urmând să îşi recupereze sumele de la proprietari într-o perioadă de până la 10 ani". Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă, cu anumite observaţii şi propuneri: ■ Este necesară precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exerciţiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale (adică anul 2016). ■ Conform articolului 7 din Legea responsabilităţii fiscale 69 / 2010 este obligatoriu de efectuat studiul de impact. Senatul României a respins în 14.10.2015 propunerea legislativă, însă Camera Deputaţilor este cameră decizională. În raportul de respingere a propunerii legislative transmis de

31

Comisia pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului din Senatul României, se invocă următoarele considerente: ■ Lucrările de consolidare sunt lucrări complexe, care nu se pot limita numai la întărirea structurii anvelopantei clădirii, fiind necesară şi consolidarea elementelor structurale ale clădirii. Aceste intervenţii sunt costisitoare şi necesită o expertiză tehnică pentru întreaga clădire. ■ Propunerea ca asociaţiile de proprietari să finanţeze jumătate din costurile lucrărilor de intervenţii din fondul de reparaţii al asociaţiei este nesustenabilă, existând alte mecanisme financiare viabile prevăzute în Legea 153 / 2011. Propunerea legislativă PL-x 709 / 2015 pentru modificarea şi completarea Legii 153 / 2011 privind măsuri de creştere a calităţii architectural-ambientale a clădirilor a fost iniţiată şi susţinută de 24 de deputaţi, dintre care 23 sunt deputaţi PNL, fiind o consecinţă a blocajului în derularea programelor de finanţare locale şi internaţionale a reabilitării clădirilor istorice cu proprietari privaţi din Timişoara (la fel ca iniţierea Actului pentru Patrimoniu). Principalii iniţiatori sunt deputaţii PNL Horia Cristian, Ioan Cupşa şi Florica Cherecheş. Propunerea se află în procedură legislativă la Camera Deputaţilor, aşteptându-se raportul Comisiei pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului, avizul Comisiei juridice şi avizul Comisiei pentru cultură. În şedinţa din 16.02.2016, iniţiativa legislativă a primit un aviz favorabil din partea Comisiei pentru buget, finanţe, bănci a Camerei Deputaţilor. În schimb, Comisia pentru industrii şi servicii a avizat negativ acest proiect de lege, în data de 27.10.2015. 4.4.7. Hotărârea Guvernului 945 / 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 153 / 2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii S.A. - IFN garantează, în numele şi în contul statului, creditele acordate beneficiarilor pentru executarea lucrărilor de intervenţie prevăzute la articolul 6 din Legea 153 / 2011 la clădirile de locuit deţinute de asociaţiile de proprietari sau proprietarii de locuinţe (articolul 2 din HG 945 / 2011). În cazul asociaţiei de proprietari, hotărârea pentru executarea lucrărilor de intervenţie pentru reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirii de locuit se ia cu votul a minimum 90% din membrii asociaţiei de proprietari, iar hotărârea de contractare a unui împrumut bancar în condiţiile Legii 153 / 2011 se ia cu votul a minimum 90% din membrii asociaţiei de proprietari care nu pot asigura din surse proprii cota-parte care le revine din lucrările de intervenţie (articolul 6, alineatul 2 din HG 945 / 2011).

32

Beneficiarul de credit - asociaţia de proprietari, proprietarii persoane fizice - nu trebuie să înregistreze mai mult de două rate scadente şi neachitate la plata facturilor de utilităţi în ultimele trei luni calendaristice anterioare evaluării eligibilităţii de către finanţator (articolul 7, alineatele 1 şi 2 din HG 945 / 2011). Contribuţia din sursele proprii ale beneficiarilor trebuie să acopere minimum 10% din valoarea de execuţie a lucrărilor de intervenţie. În plus, beneficiarii finanţează întocmirea proiectului tehnic, notei tehnice de constatare şi documentaţiei de avizare şi autorizare (articolul 11 din HG 945 / 2011). Creditele sunt plafonate la 1100 euro / camera de locuit sau 4400 euro pentru clădirea locuinţă unifamilială (articolul 22 din HG 945 / 2011). 4.4.8. Legea 422 / 2001 privind protejarea monumentelor istorice Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, Ministerul Culturii şi Cultelor, serviciile sale publice deconcentrate şi autorităţile administraţiei publice locale pot asigura, la cererea proprietarilor, cu titlu gratuit, consultanţă de specialitate (articolul 37, alineatul 1 din Legea 422 / 2001). În cazul în care statul sau autorităţile publice locale acordă sprijin financiar, acesta constă în acoperirea parţială sau totală a costurilor studiilor şi documentaţiilor tehnice, precum şi ale lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice (articolul 37, alineatul 2 din Legea 422 / 2001). Contribuţia financiară a statului, constând în sume alocate prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor cu destinaţia protejării monumentelor istorice, indiferent de deţinător, poate să acopere total sau parţial costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice (articolul 38, alineatul 1 din Legea 422 / 2001). Contribuţia financiară a consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti sau comunale poate să acopere integral sau parţial costul lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice care fac parte din grupa B, precum şi, individual sau prin co-finanţare, costul lucrărilor de protejare a monumentelor istorice care fac parte din grupa A, aflate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective (articolul 38, alineatul 2 din Legea 422 / 2001). În grupa A sunt clasate monumentele istorice de interes naţional, cu valoare naţională şi universală, în timp ce în grupa B se încadrează monumentele istorice de interes local, reprezentative pentru patrimoniul cultural local, conform Normelor metodologice de clasare a monumentelor istorice şi Legii 422 / 2001, articolul 8, alineatul 1.

33

Contribuţia financiară a statului şi a autorităţilor administraţiei publice locale poate fi asigurată prin co-finanţare, precum şi în parteneriat, inclusiv cu proprietarul sau cu alte persoane fizice sau juridice (articolul 38, alineatul 3 din Legea 422 / 2001). Situaţiile în care statul sau autorităţile administraţiei publice locale contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor menţionate la alineatele 1 şi 2 ale articolului 38 din Legea 422 / 2001, proporţia contribuţiei statului, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna, se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor şi Ministerului Finanţelor Publice, în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a acestei legi (articolul 38, alineatul 4 din Legea 422 / 2001). În situaţiile şi în condiţiile prevăzute la alineatul 4, la data alocării sprijinului financiar în cuantumul contribuţiei statului sau a autorităţilor administraţiei publice locale, asupra imobilului monument istoric în cauză se constituie o garanţie imobiliară pentru o perioadă de 10 ani, în favoarea statului, respectiv a unităţilor administrativ - teritoriale. Garanţia imobiliară prevăzută la alineatul 5 se recuperează în totalitate de la beneficiarul contribuţiei statului sau a autorităţilor administraţiei publice locale, împreună cu dobânzile aferente, în situaţia în care bunul în cauză a fost înstrăinat de proprietar altei persoane decât statul sau autoritatea administraţiei publice locale înainte de împlinirea perioadei de 10 ani de la constituirea garanţiei imobiliare. Constituirea garanţiei imobiliare în favoarea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale este scutită de taxă de timbru. La data împlinirii termenului de 10 ani, garanţia imobiliară instituită asupra imobilului se stinge de drept (articolul 38, alineatele 5, 6, 7 şi 8 din Legea 422 / 2001). Pentru stimularea protejării monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice care realizează pe cheltuială proprie, integral sau parţial, lucrări de întreţinere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum şi programe şi proiecte culturale beneficiază de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor şi taxelor aferente acestor lucrări, cuvenite bugetelor locale (articolul 40 din Legea 422 / 2001). Proprietarii imobilelor monument istoric definite potrivit articolului 3, litera a* din Legea 422 / 2001 sunt scutiţi în totalitate de la plata impozitului pe clădiri, cu excepţia spaţiilor în care se desfăşoară activităţi economice sau comerciale (articolul 41, alineatul 1 din Legea 422 / 2001). *Monumentul este definit ca o construcţie sau parte de construcţie, împreună cu instalaţiile, componentele artistice, elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea, precum şi lucrări artistice comemorative, funerare, de for public, împreună cu terenul aferent delimitat topografic, care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural, arheologic, istoric, artistic, etnografic, religios, social, ştiinţific sau tehnic (articolul 3, litera a din Legea 422 / 2001).

34

Proprietarii de monumente istorice sunt scutiţi de plata taxei de autorizare a intervenţiilor executate în conformitate cu dispoziţiile Legii 422 / 2001 asupra monumentelor istorice deţinute, în cazul în care utilizează bunul imobil numai pentru activităţi necomerciale sau, în mod direct, numai pentru locuit (articolul 43 din Legea 422 / 2001). Proprietarii imobilelor din zona de protecţie a monumentelor istorice beneficiază de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrările pe care le finanţează şi care sunt necesare pentru păstrarea integrităţii fizice şi a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice (articolul 44 din Legea 422 / 2001). Autorităţile administraţiei publice locale participă la finanţarea lucrărilor de protejare a monumentelor istorice, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop în bugetele pe care le administrează (articolul 45, litera e din Legea 422 / 2001). Protejarea monumentelor istorice se finanţează de către proprietarii sau deţinătorii acestora şi poate fi co-finanţată din fonduri asigurate de la bugetul de stat, de la bugetele locale sau din alte surse (articolul 49, alineatul 1 din Legea 422 / 2001). În bugetul Ministerului Culturii se prevăd credite bugetare destinate finanţării sau co-finanţării lucrărilor de protejare a monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat (articolul 50, litera c din Legea 422 / 2001). Fondurile obţinute din aplicarea timbrului monumentelor istorice se utilizează de către Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice în mod exclusiv pentru acordarea de credite în condiţiile articolului 28, alineatul 3, literele b şi c*, cu prioritate pentru lucrări de intervenţie urgente la monumente istorice, în funcţie de strategia protejării monumentelor istorice (articolul 52, alineatul 1, litera a din Legea 422 / 2001). *Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice are ca atribuţii: b. fundamentarea, în conformitate cu normele privind creditarea elaborate de Ministerul Culturii şi Cultelor şi aprobate prin hotărâre a guvernului, a necesarului de credite; propunerea priorităţilor şi evaluarea documentaţiilor prezentate de persoanele de drept privat în vederea obţinerii de credite fără dobândă, cu dobândă redusă sau cu dobânda pieţei, pentru efectuarea de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute; c. gestionarea, prin acordarea de credite în conformitate cu prevederile literei b, în regim extrabugetar, a sumelor provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, precum şi din alte surse cu aceeaşi destinaţie, obţinute în condiţiile legii; sumele încasate din rambursări de credite şi plăţi din dobânzi se utilizează în sistem revolving, cu acelaşi scop (articolul 28, alineatul 3, literele b şi c din Legea 422 / 2001).

35

4.4.9. Hotărârea Guvernului 1430 / 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind situaţiile în care Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv autorităţile administraţiei publice locale contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor de protejare şi de intervenţie asupra monumentelor istorice, proporţia contribuţiei, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna Finanţarea din partea Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv a autorităţilor administraţiei publice locale, este acordată persoanelor fizice sau juridice de drept privat care, din cauza unor motive de natură economică, nu au posibilitatea să desfăşoare, cu resurse proprii, activităţi de protejare sau de intervenţie asupra monumentelor istorice pe care le deţin în proprietate (articolul 3 din HG 1430 / 2003). Consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale pot să acopere: integral sau parţial, costurile lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice care fac parte din grupa B*; individual sau prin co-finanţare, costurile lucrărilor de protejare a monumentelor istorice care fac parte din grupa A*, aflate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective (articolul 9, literele a şi b din HG 1430 / 2003). *În grupa A sunt clasate monumentele istorice de interes naţional, cu valoare naţională şi universală, în timp ce în grupa B se încadrează monumentele istorice de interes local, reprezentative pentru patrimoniul cultural local, conform Normelor metodologice de clasare a monumentelor istorice şi articolului 8, alineatul 1 din Legea 422 / 2001. Contribuţia financiară a Ministerului Culturii şi Cultelor şi cea a autorităţilor administraţiei publice locale pot fi asigurate prin co-finanţare, precum şi în parteneriat, inclusiv cu proprietarii sau cu alte persoane fizice sau juridice, pentru finanţările parţiale (articolul 10 din HG 1430 / 2003). Este necesară obţinerea unui punctaj minim de 23 de puncte pentru finanţarea parţială a costurilor. Obţin punctaj mai ridicat imobilele cu o degradare generalizată sau în stare de precolaps, amplasate în zone cu risc seismic ridicat, incluse în programe naţionale sau internaţionale, unde există o posibilitate de asigurare a co-finanţării din surse proprii, cu alte funcţiuni decât cea de locuinţă, cu posibilităţi de finalizare a lucrărilor în termen scurt şi unde există capacitatea de întreţinere şi protejare a monumentului istoric după execuţia lucrărilor (conform Anexei 1 privind criteriile de evaluare şi punctajul orientativ). Se solicită existenţa unui proiect de specialitate privind protejarea sau intervenţia asupra monumentului istoric, la nivel de expertiză tehnică, studiu de fezabilitate, proiect tehnic cu caiet de sarcini şi detalii de execuţie, memoriu de fundamentare, plan de management conform legislaţiei în vigoare, avizate de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, pentru lucrări de consolidare-restaurare (articolul 12 din HG 1430 / 2003).

36

Trebuie constituită obligatoriu o garanţie imobiliară asupra monumentului istoric în cauză pentru o perioadă de 10 ani în favoarea statului sau unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia se află imobilul, ceea ce presupune ca monumentul să nu facă obiectul unui litigiu (articolul 15 din HG 1430 / 2003). Contribuţia financiară acordată este nerambursabilă în cazul în care beneficiarul finanţării îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale (articolul 34 din HG 1430 / 2003). O cotă de 30% din sumele alocate este destinată soluţionării situaţiilor de urgenţă (articolul 30, alineatul 1 din HG 1430 / 2003). 4.4.10. Hotărârea Guvernului 610 / 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura de acordare a creditelor necesare efectuării de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute de persoanele fizice sau juridice de drept privat Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice acordă trei tipuri de credite: credite fără dobândă, credite cu dobândă redusă şi credite cu dobânda pieţei. Durata de creditare se stabileşte, în funcţie de anvergura lucrărilor întreprinse, astfel: 10 ani pentru credite integrale; 5 ani pentru credite parţiale (articolul 3, alineatele 1 şi 2 din HG 610 / 2003). Fondul de creditare este constituit din sumele provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, din sumele încasate din rambursările creditelor acordate în conformitate cu prevederile prezentelor norme şi din plata dobânzilor aferente acestor credite (articolul 4 din HG 610 / 2003). În consecinţă, este reglementat legal un mecanism şi un fond de creditare în sistem revolving destinat creditării subvenţionate a efectuării de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute de persoanele fizice sau juridice de drept privat, mecanism care ar putea fi extins de la Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice la autorităţile publice locale, însoţit de diversificarea surselor de constituire a fondului de creditare. Disponibilităţile Fondului de creditare rămase neutilizate la data de 31 decembrie a fiecărui an se reportează integral în anul următor pentru a fi utilizate cu aceeaşi destinaţie (articolul 6, alineatul 2 din HG 610 / 2003). Toate operaţiunile de încasări şi plăţi din Fondul de creditare se vor efectua prin contul 5009 - Disponibil al instituţiilor finanţate de la bugetul de stat, deschis pe seama Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice la Trezoreria Sectorului 4 (articolul 6, alineatul 1 din HG 610 / 2003). Similar, federaţia TransylvaNet consideră că ar trebui precizat în hotărârea de guvern un alt cont de trezorerie, distinct, pentru operaţiunile de încasări şi plăţi în sistem revolving pentru primăriile interesate să dezvolte asemenea mecanisme de creditare şi programe de finanţare cu aceeaşi destinaţie.

37

Dosarul complex presupune o documentaţie stufoasă (cuprinzând 16 acte) solicitată beneficiarilor de credite, dosar ce include, printre altele: un proiect de specialitate la nivel de expertiză tehnică, studiu de fezabilitate sau/şi proiect tehnic cu caiet de sarcini şi detalii de execuţie avizate de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice; un memoriu de fundamentare; un plan de finanţare. Costul ridicat presupus de întocmirea acestei documentaţii, lipsa birourilor publice care să ofere consultanţă tehnică gratuită pentru întocmirea acestei documentaţii şi lipsa surselor de finanţare pentru acoperirea costurilor întocmirii documentaţiei tehnice sunt motive de descurajare a beneficiarilor. De asemenea, sistemul de acordare a creditelor din taxa de timbru a monumentelor nu este suficient alimentat cu resurse şi nu este suficient de cunoscut pentru a genera o competiţie reală între proiectele de creditare. Pentru un imobil protejat se poate aloca maximum 10% din fondul disponibil anual de creditare, ceea ce înseamnă că într-un an se pot reabilita doar 10 imobile la nivel naţional. Proprietarii de imobile care solicită credite trebuie să identifice şi alte surse de finanţare decât creditul propriu-zis şi să dispună de resurse proprii de venituri cu caracter de permanenţă, diverse categorii defavorizate de proprietari fiind excluşi de la eligibilitatea în program. Punctajul după care se evaluează dosarele defavorizează imobilele cu destinaţie de locuinţă comparativ cu cele cu destinaţie socio-culturală, de învăţământ, de cult sau de sănătate. De asemenea, sunt favorizaţi proprietarii care au posibilitatea de a finaliza lucrările de renovare în timp scurt (1-2 ani) faţă de lucrările de anvergură, ce presupun intervenţii cu durata mai ridicată de 5 ani. În plus, proprietarilor ce doresc să fie creditaţi li se solicită un plan de management pentru utilizarea monumentului istoric după finalizarea investiţiei şi demonstrarea capacităţii de întreţinere şi protejare a monumentului după finalizarea lucrărilor. Analizând punctajul de acordare a creditelor şi corelându-l cu sumele extrem de limitate disponibile, putem deduce că programul, în forma sa actuală, a fost gândit prioritar pentru clădirile monument istoric tip A (de interes naţional, cu valoare naţională şi universală), în stare de precolaps sau cu o degradare generalizată, amplasate într-o zonă cu risc seismic ridicat, cu o altă destinaţie decât cea de locuinţă, în zona de protecţie a unor monumente din lista patrimoniului mondial, cu o capacitate de co-finanţare ridicată şi care presupun posibilităţi de concentrare a eforturilor financiare pentru finalizarea lucrărilor în unu-doi ani.

38

În lipsa ajustării punctajului de acordare a creditelor, includerii autorităţilor publice locale în lista de furnizori de credite şi diversificării surselor de finanţare pentru alimentarea fondului de creditare, mecanismul este nefuncţional. Mai ales că Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 77 / 2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, elaborată fără consultarea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN), prevede abrogarea articolului din Legea 422 / 2001 privitor la perceperea timbrului monumentelor istorice pentru jocurile de noroc, fapt ce grevează în mod semnificativ bugetul destinat restaurării monumentelor istorice.

* Timbrul monumentelor istorice este gestionat de Ministerul Culturii, prin Institutul Naţional al Patrimoniului, fiind instituit în conformitate cu prevederile Legii 422 / 2001 privind protejarea monumentelor istorice, ale Hotărârii Guvernului 1309 / 2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalităţile de percepere, încasare, virare, utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia şi ale H.G. 1502 / 2007. Remarcăm aici propunerea din proiectul Codului Patrimoniului Naţional de creare a unor mecanisme mai flexibile pentru asigurarea unor fonduri pentru subvenţionarea dobânzilor la creditele necesare lucrărilor de conservare / restaurare a patrimoniului cultural prin intermediul Loteriei Naţionale sau al operatorilor privaţi de jocuri de noroc. Organizatorii de evenimente artistice, culturale, sportive sau de agrement, târguri şi expoziţii desfăşurate în spaţii situate în zona de protecţie a monumentelor istorice sau în zonele construite protejate nu raportează corect toate veniturile încasate din biletele de intrare pe care se aplică taxa de timbru a monumentelor, iar 97% din fonduri proveneau oricum din cuantumul de 2% din valoarea încasărilor din jocurile de noroc, loterie şi activităţi specifice cazinourilor, care s-a aplicat doar între 2006 şi 2009. La data intrării în vigoare a O.U.G. 77 / 24.06.2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc a fost abrogat articolul 51, alineatul 3, litera d din Legea 422 / 2001 privind protejarea monumentelor istorice, care preciza că timbrul monumentelor istorice este obligatoriu pentru activităţile de cazinou, jocuri de loterie şi jocuri mecanice. Ar fi necesară revenirea la această decizie. Ulterior, prin modificarea O.U.G. 77 / 2009 (Legea 246 / 2010, O.U.G. 117 / 2010 şi O.U.G. 92 / 2014) s-a prevăzut că 5% din taxele percepute pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, precum şi din taxa de acces se alocă anual, prin Legea bugetului de stat, astfel: 1% la Ministerul Culturii pentru Fondul cinematografic şi pentru Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice,

39

2% la Ministerul Educaţiei Naţionale şi 2% la Ministerul Tineretului şi Sportului. Sumele se virează lunar din buget la nivelul încasărilor. Iniţial, prin Legea 246 / 2010, procentele erau mai mari: 1,5% pentru Fondul cinematografic şi 3,5% pentru Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice. În acest context, Ministerul Culturii a lansat în dezbatere publică, în 31.12.2015, un proiect de ordonanţă a guvernului pentru modificarea O.U.G. 77 / 24.06.2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc. Conform acestuia, 5% din taxele percepute pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc şi din taxa de acces vor ajunge la Ministerul Culturii şi va fi alocat după cum urmează: 2% pentru finanţarea consolidării şi restaurării clădirilor monument istoric cu risc seismic crescut în care funcţionează instituţii publice de cultură de interes naţional şi local, 1,5% pentru Fondul cinematografic şi 1,5% pentru Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice. 4.4.11. Timbrul arhitecturii - Legea 35 / 1994, Legea 121 / 2002, Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor 2823 / 2003 Timbrul arhitecturii se percepe pentru toate investiţiile efectuate pe baza proiectelor elaborate de arhitecţi sau de arhitecţi conductori şi se determină prin aplicarea cotei de 0,5 la mie din valoarea investiţiei, indiferent de beneficiarul sau de destinaţia acesteia. Timbrul arhitecturii se adaugă la valoarea investiţiei şi se achită o dată cu taxa pentru autorizaţia de construcţie. Finanţarea din timbrul arhitecturii a activităţii Uniunii Arhitecţilor din România, asociaţie profesională ce are ca scop protejarea patrimoniului construit şi peisajului, se realizează în condiţiile articolului 2, alineatul 3 din Legea 35 / 1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment, modificată şi completată prin Legea 121 / 2002 şi conform Ordinului Ministrului Culturii şi Cultelor 2823 / 2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind perceperea, încasarea, evidenţa şi controlul sumelor rezultate din aplicarea timbrului literar, cinematografic, teatral, muzical, al artelor plastice, al arhitecturii, de divertisment, precum şi procedura de solicitare şi comunicare a opţiunilor titularilor de drepturi de autor sau al titularilor de drepturi conexe de autor ori al moştenitorilor acestora. Biroul Timbrului de Arhitectură din cadrul Uniunii Arhitecţilor din România şi Ordinul Arhitecţilor din România asigură evidenţa încasărilor rezultate din aplicarea timbrului, a cheltuielilor efectuate şi respectarea destinaţiei fondurilor astfel obţinute.

40

4.4.12. Legea 157 / 1997 privind ratificarea Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada Articolul 6 al Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada, prevede că statele semnatare se angajează: să prevadă, în funcţie de competenţele pe plan naţional, regional sau local şi în limita bugetelor disponibile, un sprijin financiar din partea autorităţilor publice pentru lucrările de întreţinere şi de restaurare a patrimoniului arhitectural situat pe teritoriul său; să recurgă, dacă este necesar, la măsuri fiscale susceptibile de a favoriza conservarea acestui patrimoniu; să încurajeze iniţiativele particulare în materie de întreţinere şi de restaurare a acestui patrimoniu. Convenţia de la Granada a fost adoptată la 03.10.1985, semnată de România la 22.06.1996 şi ratificată prin Legea 157 / 1997. 4.4.13. Convenţia de la Faro a Consiliului Europei din 2005 privind valoarea patrimoniului cultural Enunţul principiului IV din proiectul Codului Patrimoniului Cultural Naţional derivă din preambulul Convenţiei de la Faro a Consiliului Europei din 2005 privind valoarea patrimoniului cultural şi din articolele 1b, 4b, 4c, 5d, 8c, 9a, 9c, 11d şi 11e ale acestei convenţii, care subliniază responsabilitatea individuală şi colectivă partajată privind patrimoniul cultural în spiritul coeziunii sociale, dar şi faptul că restricţiile impuse trebuie să asigure un echilibru între drepturile şi libertăţile individuale democratice ale proprietarilor privaţi şi interesul public. 4.4.14. Anexa 2 a Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniu Acest document cuprinde analiza exercitării atribuţiilor Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN) ce decurg din Legea 422 / 2001 privind protejarea monumentelor istorice, cu următoarele concluzii:

■ Constată lipsa acţiunii preventive prin campanii de inventariere a patrimoniului periclitat la nivelul fiecărui judeţ şi lipsa unui sistem informatic naţional care să ofere acces publicului la datele centralizate privind situaţia patrimoniului cultural construit.

■ Constată fondurile insuficiente faţă de necesităţi alocate prin Programul Naţional de Restaurare derulat de Ministerul Culturii. Sistemul de acordare a creditelor din taxa de timbru a monumentelor nu este suficient alimentat şi nici suficient de cunoscut pentru a genera o competiţie reală. Taxa de timbru a monumentelor este colectată în baza H.G. 1502 / 2007 privind aprobarea normelor metodologice privind cuantumul timbrului monumentelor istorice şi modalităţile de percepere, încasare, virare, utilizare şi evidenţiere a sumelor rezultate din

41

aplicarea acestuia. Programul de creditare este derulat prin Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice, în baza H.G. 610 / 2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind procedura de acordare a creditelor necesare efectuării de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute de persoanele fizice sau juridice de drept privat.

■ Recomandă stimularea prin fiscalitate redusă a lucrărilor de restaurare, precum şi identificarea unor surse alternative de finanţare şi crearea de parteneriate cu autorităţile locale, în vederea co-participării proprietarilor de monumente la finanţarea restaurărilor de monumente istorice.

■ Constată că Legea 550 / 2001 privind vânzarea spaţiilor comerciale a contribuit substanţial la fragmentarea proprietăţii asupra imobilelor din zonele construite protejate şi, implicit, la situaţia de imposibilitate a gestionării coerente a fondului construit.

■ O.U.G. 77 / 2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, elaborată fără consultarea MCCPN, prevede abrogarea articolului din Legea 422 / 2001 privitor la perceperea timbrului monumentelor istorice pentru jocurile de noroc, fapt ce grevează în mod semnificativ bugetul destinat restaurării monumentelor istorice. 4.4.15. Actul pentru Patrimoniu A fost redactat de arhitecţi, ingineri, constructori şi restauratori la Timişoara, în 23.10.2015, cu ocazia Anualei de Arhitectură organizate de Ordinul Arhitecţilor din România, Filiala Timiş, la împlinirea a 20 de ani de când România a semnat Convenţia de la Granada privind protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, prin care s-a angajat să sprijine financiar şi fiscal lucrările de întreţinere şi restaurare a patrimoniului arhitectural de pe teritoriul său. Actul pentru Patrimoniu constată că legile 422 / 2001 şi 153 / 2011 nu au reuşit să genereze la nivelul administraţiilor locale un mecanism viabil pentru reabilitarea clădirilor istorice cu proprietari privaţi. Eşecul actului legislativ în implementare a dus la degradarea continuă a patrimoniului locuit organizat în condominii. Iniţiatorii acestui document solicitau clasei politice, parlamentarilor şi Guvernului României: ■ Introducerea cu prioritate pe agenda publică a problemei patrimoniului locuit şi organizat în condominii şi modificarea legislaţiei în domeniu. ■ Identificarea şi promovarea prin acte normative a unor soluţii de finanţare destinate lucrărilor de întreţinere şi de restaurare a patrimoniului arhitectural care să fie facil de accesat de către proprietarii privaţi de clădiri. ■ Crearea unui grup de lucru interministerial care să coopteze şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale pentru găsirea de soluţii operabile şi fezabile pentru salvarea patrimoniului arhitectural al oraşelor.

42

Petiţia online de susţinere a Actului pentru Patrimoniu a colectat 298 de semnături de susţinere, dar actul a rămas la stadiul de declaraţie de intenţie pentru că nu a fost asumat politic de destinatarii săi, nu a fost promovat suficient de administraţiile publice locale din oraşele cu patrimoniu locuit istoric, nu a generat evenimente de susţinere şi propuneri legislative pentru transpunerea în amendamente legislative a revendicărilor iniţiatorilor. 4.4.16. Pactul Naţional pentru Patrimoniu Pornind de la ideea că patrimoniul este o resursă de identitate naţională non-regenerabilă, ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, i-a propus la începutul lunii martie 2016 preşedintelui Klaus Iohannis să îşi asume un Pact Naţional pentru Patrimoniu, care presupune obţinerea acordului tuturor partidelor parlamentare asupra respectării unor principii comune de susţinere a patrimoniului şi alocarea a 0,2% din PIB pentru salvarea clădirilor monument aflate în colaps sau în stare avansată de degradare, prin bugetele anuale de stat, indiferent de partidele sau coaliţiile politice care se vor afla la guvernare. În prezent, întregul buget anual al Ministerului Culturii este de 0,1% din PIB. Există motivaţii, argumente şi precedente pentru ca această iniţiativă să se bucure de succes dacă va fi îmbrăţişată de Administraţia Prezidenţială: Ghidul Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019 prevede ca obiectiv de securitate naţională cu numărul 19 - Promovarea identităţii nationale, inclusiv prin prezervarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural. Preşedintele Klaus Iohannis, în calitate de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), fost primar al Sibiului şi mediator între puterile statului şi între stat şi societate, ar putea să invite la dialog toate partidele politice parlamentare pentru a obţine un acord unanim, similar Pactului Naţional pentru Educaţie, semnat în 2008 sau Acordului politic naţional privind creşterea finanţării pentru apărare, încheiat în 2015. Potrivit ministrului Vlad Alexandrescu, circa 600 de clădiri din România s-ar afla în stare avansată de degradare, de pre-colaps sau colaps. În 2016 sunt alocate doar 53 de milioane de euro pentru restaurarea patrimoniului, cu care se vor continua lucrările pe 50 de şantiere deschise anii trecuţi şi care nu sunt confruntate cu litigii. 4.4.17. Proiectul de lege PL-x 583 / 2014 privind instituirea timbrului cultural A fost iniţiat de 84 de deputaţi şi senatori, adoptat tacit de Senatul României ca urmare a depăşirii termenului de adoptare şi trimis pentru raport la Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă a Camerei Deputaţilor.

43

Parlamentarii au hotărât ca timbrul cultural - ce are printre scopurile sale protejarea şi conservarea moştenirii culturale - să rămână la cota de 2% din preţul de vânzare al produselor culturale (cărţi, CD-uri, DVD-uri, bilete la concert), ci nu o valoare forfetară fixă aplicată pe fiecare produs, aşa cum propuseseră cei 84 de deputaţi şi senatori iniţiatori. Federaţia Editorilor din România (FER), Asociaţia Producătorilor şi Organizatorilor de Spectacole (APOSR) şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) luptaseră împotriva "taxei pe cultură" care, potrivit acestora, va avea un impact negativ asupra dezvoltării economice şi culturale a industriei de carte, muzică şi divertisment. Gigel Ştirbu, preşedintele Comisiei pentru cultură din Camera Deputaţilor, a declarat că niciun produs cultural nu se va scumpi în urma elaborării Propunerii Legislative PL-x 583 / 2014, urmând să fie aduse modificări doar în privinţa măsurilor coercitive vizavi de obligativitatea respectării legii de către cei care încasează timbrul cultural. Din expunerea de motive rezultă că, prin iniţiativa PL-x 583 / 2014, se urmăreşte rezolvarea evaziunii fiscale existente în comercializarea produselor culturale, obiectelor de artă şi biletelor de spectacol, evaziune estimată la jumătate din piaţă. Timbrul cultural va avea un preţ, va intra direct în bugetul uniunilor de creatori, extrabugetar, fără a afecta bugetul de stat. Articolul 9 din proiectul de lege PL-x 583 / 2014 stabileşte o listă de contravenţii sancţionate cu amenda de la 5.000 la 25.000 de lei. Proiectul de lege PL-x 583 / 2014 a primit aviz favorabil de la Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi de la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor. Guvernul susţine adoptarea acestei iniţiative legislative, sub rezerva însuşirii unor propuneri şi observaţii: analizarea posibilităţii reţinerii timbrului cultural prin individualizarea valorii acestuia pe documentul care atestă prestarea serviciului sau eliberarea autorizaţiei de construire; prevederea unui termen de virare a contravalorii încasărilor din timbrul cultural; expunerea de motive să fie însoţită de fişa financiară privind influenţele financiare asupra bugetului de stat şi sursa de acoperire a acestora; stabilirea cu claritate a entităţii care aplică timbrul cultural. Consiliul Legislativ a avizat favorabil propunerea legislativă PL-x 583 / 2014, cu recomandarea de a se analiza posibilitatea de promovare a unei intervenţii legislative asupra Legii 35 / 1994, ci nu adoptarea unei noi reglementări în materie, dat fiind că aceasta este mai cuprinzătoare, că lipsesc prevederile care reglementează modalitatea de aplicare a fiecărei categorii de timbru, dar şi cele referitoare la repartizarea sumelor rezultate, iar unele norme există deja în Legea 35 / 1994.

44

4.5. ANALIZA STAKEHOLDERILOR Strategia de abordare a actorilor interesaţi şi afectaţi (stakeholderilor) presupune transformarea oponenţilor activi în oponenţi pasivi, a oponenţilor pasivi în neutri, a neutrilor în susţinători pasivi şi a susţinătorilor pasivi în susţinători activi, implicaţi personal în coaliţia informală de advocacy şi în succesul acţiunilor planificate a fi derulate pe parcursul campaniei de advocacy. Demersul presupune adresarea directă, la evenimente, prin mass-media sau prin social media, de mesaje şi argumente raţionale şi emoţionale persuasive, extrase din documentul de poziţie, către actorii interesaţi şi afectaţi pe care dorim să îi influenţăm şi cărora dorim să le schimbăm perspectiva asupra problemei abordate prin campania de advocacy. Inventarierea actorilor interesaţi şi afectaţi (stakeholderilor) şi decidenţilor: ■ Primarii în funcţie din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Candidaţii cu şanse reale la alegerile pentru funcţia de primar din anul 2016 din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Viceprimarii de resort, responsabili de direcţiile: Amenajarea Teritoriului şi Urbanism, Dezvoltare Durabilă; Fiscală; Economică din primăriile Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Directorii Direcţiilor Amenajarea Teritoriului şi Urbanism, Dezvoltare Durabilă - Biroul Patrimoniu din primăriile Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Arhitecţii şefi din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Directorii Direcţiei Fiscale Locale din primăriile Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Directorii Direcţiei Economice - Serviciul / Biroul Buget din primăriile Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Preşedinţii Comisiilor Economice, Buget, Finanţe din consiliile locale Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Preşedinţii Comisiilor de Urbanism, Lucrări Publice, Amenajarea Teritoriului, Conservarea Monumentelor Istorice şi de Arhitectură din consiliile locale Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Consilierii locali şi judeţeni, membri ai comisiilor: Economică, Buget, Finanţe; Urbanism, Lucrări Publice, Amenajarea Teritoriului, Conservarea Monumentelor Istorice şi de Arhitectură. ■ Parlamentarii care au iniţiat propuneri legislative de interes pentru domeniul patrimoniului. ■ Parlamentarii membri în: Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă; Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului; Comisia pentru buget, finanţe, bănci; Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor. ■ Asociaţiile civice de cartier. ■ Asociaţii ale proprietarilor de imobile din zona protejată.

45

■ Asociaţii ale întreprinzătorilor din comerţ (proprietari de magazine) cu sediul în imobilele din zona protejată. ■ Asociaţii ale întreprinzătorilor din turism (proprietari de hoteluri, pensiuni, restaurante, cluburi, agenţii) cu sediul în imobilele din zona protejată. ■ Organizaţiile şi grupurile civice de protecţie a patrimoniului (Coaliţia de Urbanism, Fundaţia pentru Protejarea Monumentelor Istorice din Bihor, Asociaţia Română a Tinerilor Arhitecţi, Fundaţia Baia Mare 2021, Planwerk Cluj, Urban Survey Timişoara, Asociaţia Culturală Pro Transilvania, Fundaţia Culturală şi de Caritate pentru Protecţia Patrimoniului Cultural Naţional Carpatica, Fundaţia Europeană pentru Cultură Urbană). ■ Semnatarii Actului pentru Patrimoniu. ■ Membrii grupului de lucru Platforma pentru Cultura Vie. ■ Membrii Comisiei consultative pentru redactarea Codului Patrimoniului Cultural Naţional de la Ministerul Culturii. ■ Băncile pentru locuinţe (BCR BpL, Raiffeisen BpL). ■ Directorul Inspectoratului de Stat în Construcţii. ■ Directorii direcţiilor judeţene de cultură şi patrimoniu Braşov, Sibiu, Mureş. ■ Decanii facultăţilor de construcţii şi arhitectură. ■ Directorii ISU. ■ Reprezentanţi ai Poliţiei Locale. ■ Reprezentanţi ai Ministerului Culturii (ministrul culturii, consilierii ministrului pe probleme de patrimoniu). ■ Reprezentanţi ai Ministerului pentru Consultare Publică şi Dialog Civic (MCPDC). ■ Reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării Regionale şi Amenajării Teritoriului. ■ Reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice, Consiliului Fiscal şi Curţii de Conturi. ■ Uniunea Naţională a Restauratorilor de Monumente Istorice din România. ■ Asociaţia Restauratorilor de Monumente Istorice din Transilvania. ■ Uniunea Arhitecţilor din România. ■ Ordinul Arhitecţilor din România. ■ Registrul Urbaniştilor din România. ■ Cultele religioase care deţin proprietăţi imobiliare în zona protejată de arhitectură. ■ Firmele de construcţii şi meseriaşii care s-ar putea specializa sau sunt specializaţi pe lucrări de renovare şi consolidare a patrimoniului cultural construit. ■ Jurnalişti, bloggeri, moderatori de radio şi televiziune din presa locală. ■ Proprietarii de apartamente din cartierele de blocuri din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Proprietarii de case din zona centrală din Braşov, Sibiu şi Sighişoara, care nu sunt clădiri monument istoric sau de patrimoniu.

46

■ Proprietarii de case situate în afara ariei protejate de arhitectură, în alte cartiere decât cele centrale şi istorice. ■ Grupurile de interese care solicită finanţare de la bugetul local pentru alte tipuri de interese decât patrimoniul: activităţi culturale, artistice, sportive şi de tineret şi care concurează cu cei reprezentaţi de TransylvaNet pentru resursele (limitate) de la bugetul local acordate pentru susţinerea diverselor activităţi ale societăţii civile. ■ Proprietarii persoane fizice ai clădirilor monument istoric sau din zona protejată de arhitectură care sunt conştiincioşi şi vor să investească în renovarea clădirilor dacă se bucură de sprijin din partea autorităţilor pentru reducerea birocraţiei şi de stimulente (ajutoare) financiare şi fiscale. ■ Proprietarii persoane fizice ai clădirilor monument istoric sau din zona protejată de arhitectură care sunt cazuri sociale sau au probleme financiare, nu sunt eligibili pentru credite rambursabile şi nu dispun de venituri suficiente pentru a investi în renovarea clădirilor în care locuiesc. ■ Proprietarii persoane fizice ai clădirilor monument istoric sau din zona protejată de arhitectură care, din rea-voinţă, dezinteres, lipsă de educaţie estetică şi culturală, lipsă de informare asupra obligaţiilor lor, neglijenţă sau nepăsare, îşi abandonează cu bună ştiinţă clădirile de patrimoniu pentru a se degrada şi nu îşi dau acordul notarial vecinilor pentru renovarea clădirilor. ■ Proprietarii persoane juridice de drept privat ai clădirilor monument istoric sau din zona protejată de arhitectură. ■ Chiriaşii primăriei care nu şi-au cumpărat încă locuinţele şi eventual sunt în litigiu cu foştii proprietari. ■ Serviciile publice de fond locativ judeţene din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Instituţiile locale de cultură (muzee, biblioteci). ■ Membrii TransylvaNet.

Susţinători activi:

■ Proprietarii persoane fizice ai clădirilor monument istoric sau din zona protejată de arhitectură care sunt conştiincioşi, educaţi, dispun cel puţin de venituri medii şi vor să investească în renovarea clădirilor aflate în proprietatea lor dacă se bucură de sprijin din partea autorităţilor publice (diminuarea birocraţiei prin reducerea documentaţiei stufoase solicitate pentru avizare şi autorizare, ajustarea punctajului de eligibilitate pentru finanţarea rambursabilă sau nerambursabilă) şi de stimulente (ajutoare) financiare şi fiscale pentru co-finanţarea costului avizelor, autorizaţiei, documentaţiei tehnice şi lucrărilor de execuţie. ■ Membrii TransylvaNet.

47

Susţinători pasivi:

■ Directorii Direcţiilor de Amenajare a Teritoriului şi Urbanism, Dezvoltare Durabilă - Biroul Patrimoniu din primăriile Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Arhitecţii şefi din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Preşedinţii Comisiilor de Urbanism, Lucrări Publice, Amenajarea Teritoriului, Conservarea Monumentelor Istorice şi de Arhitectură din consiliile locale Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Parlamentarii care au iniţiat propuneri legislative de interes pentru domeniul patrimoniului. ■ Instituţiile locale de cultură (muzee, biblioteci). ■ Asociaţiile civice de cartier din zona protejată. ■ Asociaţii ale proprietarilor de imobile din zona protejată de arhitectură. ■ Asociaţii ale comercianţilor locali din cartierele istorice. ■ Asociaţii locale ale întreprinzătorilor din turism (agenţii de turism, hoteluri, pensiuni, restaurante, cluburi, cafenele). ■ Reprezentanţii cultelor religioase care deţin proprietăţi imobiliare în zona protejată de arhitectură. ■ Organizaţiile şi grupurile civice de protecţie a patrimoniului (Coaliţia de Urbanism, Fundaţia pentru Protejarea Monumentelor Istorice din Bihor, Asociaţia Română a Tinerilor Arhitecţi, Fundaţia Baia Mare 2021, Planwerk Cluj, Urban Survey Timişoara, Asociaţia Culturală Pro Transilvania, Fundaţia Culturală şi de Caritate pentru Protecţia Patrimoniului Cultural Naţional Carpatica, Fundaţia Europeană pentru Cultură Urbană). ■ Semnatarii Actului pentru Patrimoniu. ■ Membrii grupului de lucru Platforma pentru Cultura Vie al Ministerului Culturii. ■ Membrii Comisiei consultative pentru redactarea Codului Patrimoniului Cultural Naţional de la Ministerul Culturii. ■ Băncile pentru locuinţe (BCR BpL, Raiffeisen BpL). ■ Directorii Inspectoratelor de Stat în Construcţii din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Decanii facultăţilor de construcţii şi arhitectură din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Reprezentanţi ai Ministerului Culturii (ministrul culturii, consilierii ministrului pe probleme de patrimoniu). ■ Directorii Direcţiilor Judeţene de Cultură şi Patrimoniu din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Uniunea Naţională a Restauratorilor de Monumente Istorice din România. ■ Asociaţia Restauratorilor de Monumente Istorice din Transilvania. ■ Uniunea Arhitecţilor din România. ■ Ordinul Arhitecţilor din România. ■ Registrul Urbaniştilor din România.

48

■ Firmele de construcţii şi meseriaşii care s-ar putea specializa sau sunt specializaţi pe lucrări de renovare şi consolidare a clădirilor de patrimoniu. ■ Jurnalişti, bloggeri, moderatori de radio şi televiziune din presa locală. ■ Proprietarii persoane juridice de drept privat ai clădirilor monument istoric sau din zona protejată de arhitectură. Neutri:

■ Primarii în funcţie din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Candidaţii cu şanse reale la alegerile pentru funcţia de primar din Braşov, Sibiu şi Sighişoara, din anul 2016. ■ Viceprimarii de resort, responsabili de direcţiile: Amenajarea Teritoriului şi Urbanism, Dezvoltare Durabilă; Fiscală; Economică din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Directorii Direcţiilor Fiscale Locale din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Consilierii locali şi judeţeni, membri ai comisiilor: Economică, Buget, Finanţe; Urbanism, Lucrări Publice, Amenajarea Teritoriului, Conservarea Monumentelor Istorice şi de Arhitectură. ■ Parlamentarii membri în: Comisia pentru cultură, arte şi mijloace de informare în masă, Comisia pentru administraţie publică şi amenajarea teritoriului; Comisia pentru buget, finanţe, bănci; Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor. ■ Directorii ISU din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Reprezentanţi ai Ministerului pentru Consultare Publică şi Dialog Civic (MCPDC). ■ Reprezentanţi ai Ministerului Dezvoltării Regionale şi Amenajarii Teritoriului. ■ Reprezentanţi ai Poliţiei Locale. ■ Serviciul Public Fond Locativ judeţean. ■ Proprietarii persoane fizice ai clădirilor monument istoric sau din zona protejată de arhitectură care sunt cazuri sociale sau au probleme financiare, nu sunt eligibili pentru credite rambursabile şi nu dispun de venituri suficiente pentru a investi în renovarea clădirilor în care locuiesc. Opozanţi pasivi:

■ Directorii Direcţiilor Economice - Serviciul / Biroul Buget din primăriile Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Preşedinţii Comisiilor Economice, Buget, Finanţe din consiliile locale Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Reprezentanţii Ministerului Finanţelor Publice, Consiliului Fiscal şi Curţii de Conturi. ■ Proprietarii de apartamente din cartierele de blocuri din Sibiu, Braşov şi Sighişoara. ■ Proprietarii de case din zona centrală care nu sunt clădiri monument istoric sau de patrimoniu din Braşov, Sibiu şi Sighişoara.

49

■ Proprietarii de case situate în afara ariei protejate de arhitectură, în alte cartiere decât cele centrale şi istorice din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. ■ Chiriaşii primăriei care nu şi-au cumpărat încă locuinţele şi eventual sunt în litigiu cu foştii proprietari din Braşov, Sibiu şi Sighişoara. Opozanţi activi:

■ Grupurile de interese care solicită finanţare de la bugetele locale ale Braşovului, Sibiului şi Sighişoarei pentru alte tipuri de interese decât patrimoniul: activităţi culturale, artistice, sportive, de tineret şi care concurează cu susţinătorii activi reprezentaţi de TransylvaNet pentru resursele financiare limitate acordate de la bugetele locale pentru susţinerea diverselor activităţi ale societăţii civile. ■ Proprietarii persoane fizice ai clădirilor monument istoric sau din zona protejată de arhitectură care din rea-voinţă, dezinteres, lipsă de educaţie estetică şi culturală, lipsă de informare asupra obligaţiilor lor, neglijenţă sau nepăsare îşi abandonează cu bună ştiinţă clădirile de patrimoniu pentru a se degrada şi nu îşi dau acordul notarial vecinilor conştiincioşi pentru renovarea clădirilor. Mesaje şi argumente raţionale şi emoţionale persuasive pentru construirea unei majorităţi de susţinători activi:

[1]. Patrimoniul cultural este o resursă şi un element de identitate naţională non-regenerabilă. Dacă nu stopăm acum distrugerea sa, nu îl vom mai putea recupera atunci când îi vom înţelege cu adevărat valoarea.

[2]. Să transmitem generaţiilor viitoare patrimoniul cultural construit pe care noi l-am moştenit de la înaintaşii noştri.

[3]. Investiţia în patrimoniu ne redă plăcerea de a trăi în oraşul nostru. O clădire frumoasă, pulsând de viaţă, ne aduce zâmbetul pe buze şi reduce automat nivelul de stress pe care îl resimţim zilnic.

[4]. Să le cerem împreună autorităţilor locale să trateze patrimoniul cultural construit drept o prioritate pentru dezvoltarea urbană integrată a oraşului nostru şi să aloce resurse financiare de la bugetul local pentru reabilitarea lui.

[5]. Haideţi să reconstruim punţile de legătură între membrii comunităţii noastre, asumându-ne partea ce ne revine din responsabilitatea colectivă şi partajată pentru protejarea identităţii culturale şi stoparea degradării patrimoniului cultural local construit.

[6]. Merităm cu adevărat să ne numim proprietari de clădire monument istoric doar dacă ne cunoaştem şi ne asumăm drepturile şi obligaţiile cuvenite, dacă ne educăm gusturile estetice şi culturale pentru a ne ridica la înălţimea istoriei casei în care avem şansa şi oportunitatea să trăim.

50

[7]. Clădirile degradate, aflate aproape de colaps, reprezintă un pericol public pentru siguranţa locuitorilor şi trecătorilor.

[8]. Punerea în valoare a patrimoniului ajută la regenerarea urbană şi la revitalizarea economică a economiei locale: comerţului, sectorului HoReCa, meşteşugurilor tradiţionale şi turismului.

[9]. Relansarea investiţiilor în reabilitarea şi renovarea clădirilor de patrimoniu poate contribui decisiv la dezvoltarea pieţei locale de construcţii şi industriei de materiale de construcţii şi la creşterea cererii de meseriaşi specializaţi în renovări de clădiri istorice.

[10]. Creşterea angajamentului social şi implicarea locuitorilor din aceste condominii în viaţa cetăţii, în spiritul democraţiei participative, prin asociaţiile civice stradale, consiliile consultative de cartier şi vecinătăţi ne ajută să contribuim personal la stabilirea viitorului cartierului nostru. 4.6. STUDII DE CAZ PRIVIND LEGĂTURA DINTRE STATUTUL DE CAPITALĂ CULTURALĂ EUROPEANĂ SAU ORAŞ CANDIDAT LA ACEST TITLU ŞI REABILITAREA PATRIMONIULUI CULTURAL LOCAL CONSTRUIT 4.6.1. Sibiu - Capitală culturală europeană 2007 În cazul Sibiului, în anul 2006, în scopul acordării finanţărilor pentru întocmirea studiilor şi documentaţiilor tehnice şi pentru lucrările de conservare, reparare, consolidare şi restaurare a clădirilor, Guvernul a emis o reglementare cu dedicaţie: Hotărârea 237 / 2006 privind unele măsuri referitoare la finanţarea şi execuţia lucrărilor la monumentele istorice cuprinse în programul "Sibiu - Capitală culturală europeană 2007". H.G. 237 / 2006 prevede expres faptul că, pentru acordarea finanţărilor, nu au fost aplicabile prevederile standard ale Hotărârii Guvernului 1430 / 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind situaţiile în care Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv autorităţile administraţiei publice locale contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor de protejare şi de intervenţie asupra monumentelor istorice, proporţia contribuţiei, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna. Au fost cuprinse în programul guvernamental doar imobilele monumente istorice aflate în proprietate privată din Sibiu în care sau în vecinătatea cărora s-au desfăşurat proiectele culturale ale programului "Sibiu - Capitală culturală europeană 2007". Practic, cu 32 de milioane de lei (circa 8 milioane de euro) au fost restaurate faţadele, gangurile şi curţile interioare ale unui număr de opt imobile de pe principala stradă comercială centrală, Nicolae Bălcescu, precum şi ale altor 22 de imobile din pieţele centrale ale oraşului: Piaţa Mare, Piaţa Mică şi Piaţa Huet. În total, au fost cuprinse 30 de imobile centrale dintre cele 1.200 de clădiri istorice ale Sibiului. 207 dintre aceste clădiri sunt declarate monumente istorice de interes naţional sau local.

51

Suma alocată a fost distinctă de bugetul de 30% alocat de Ministerul Culturii şi de consiliile judeţene pentru soluţionarea situaţiilor de urgenţă presupuse de lucrările de protejare a monumentelor istorice deţinute de persoanele fizice sau juridice de drept privat, conform articolului 30 din Normele metodologice privind situaţiile în care Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv autorităţile administraţiei publice locale contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor de protejare şi de intervenţie asupra monumentelor istorice. Normele stabilesc proporţia contribuţiei, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna. Finanţarea studiilor, documentaţiilor şi lucrărilor la monumentele istorice s-a asigurat cu prioritate din fondurile alocate de la bugetul de stat sau prevăzute în bugetele locale. Prin contracte încheiate între Primăria Sibiu şi proprietarii imobilelor, a fost stabilit un program de acces al publicului, precum şi lista spaţiilor din curţile interioare ale imobilelor reabilitate unde a fost permis accesul publicului, pe o perioadă de minimum 5 ani de la data finalizării lucrărilor. Aflaţi sub imperiul urgenţei şi situaţi sub lupa atentă a mass-mediei europene, pentru a fi eficienţi, guvernanţii a trebuit să facă derogare de la propriile reglementări standard, valabile în situaţiile obişnuite. Focusul media european asupra României era accentuat şi de faptul că 2007 a fost şi anul în care ţara noastră a devenit membră a Uniunii Europene. Strategia de relaţii publice şi-a atins scopul, au fost publicate numeroase reportaje despre Sibiu în presa românească şi străină, iar numărul de turişti români şi străini a crescut. Sibiul a fost vizitat de peste 1 milion de turişti doar în 2007. Autorităţile publice centrale şi locale nu au învăţat, însă, nicio lecţie pentru viitor din impactul pe care l-a avut sprijinul financiar acordat proprietarilor privaţi ai imobilelor istorice asupra dezvoltării şi promovării unei localităţi. Altfel, s-ar fi resimţit la ora actuală un reviriment al investiţiilor publice în reabilitarea patrimoniului cultural istoric construit din cele opt oraşe din Transilvania şi Banat aflate pe lista lungă a oraşelor româneşti candidate la titlul de Capitală europeană a culturii 2021 (Braşov, Târgu Mureş, Cluj-Napoca, Timişoara, Baia Mare, Arad, Alba Iulia şi Sfântu Gheorghe). Trei dintre ele (Timişoara, Cluj-Napoca şi Baia Mare) s-au calificat şi pe lista scurtă de candidaţi, dar nici ele nu beneficiază de investiţii publice masive în reabilitarea clădirilor de patrimoniu cu proprietari privaţi. Implicarea redusă a proprietarilor în derularea acestui program guvernamental special de reabilitare le-a întărit acestora convingerea că "statul decide, statul trebuie să finanţeze şi să facă singur totul", fără asumarea unui ownership privat asupra problemelor cu care se confruntă proprietăţile lor. Nu s-a luat în considerare posibilitatea unei reabilitări cu participarea activă a proprietarilor şi chiriaşilor.

52

Sibiu - Proiectul de cooperare româno-german pentru reabilitarea centrului istoric Proiectul de cooperare româno-german pentru reabilitarea centrului istoric al Sibiului, derulat între 2000 şi 2009 de administraţia publică locală şi Societatea Germană pentru Colaborare Tehnică GTZ, a dezvoltat programe participative de reabilitare la care au luat parte locatarii (proprietari şi chiriaşi) şi organizaţiile societăţii civile, pe lângă autorităţile publice şi mediul de afaceri local. Cu începere din vara anului 2004, Ministerul Federal German pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare a pus la dispoziţie Sibiului, prin intermediul Băncii Germane de Reconstrucţie şi Dezvoltare KfW, un grant nerambursabil în valoare de 1,5 milioane de euro pentru lucrări de reabilitare, pentru intervenţii la clădiri cu degradări severe şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de locuire. Jumătate din bani au fost alocaţi pentru clădirile cu proprietari privaţi, cealaltă jumătate fiind dedicată clădirilor şi spaţiilor publice. Începând cu 2007, o dată cu aderarea la Uniunea Europeană, România nu a mai fost eligibilă pentru sprijin financiar nerambursabil din partea Germaniei. Pe parcursul derulării proiectului s-a putut realiza un spectru larg de obiective: ■ Elaborarea a 358 de rapoarte de consultanţă gratuită pentru locuitorii centrului istoric, prin intermediul unui grup de arhitecţi consultanţi, activitate care a presupus participarea proprietarilor şi chiriaşilor imobilelor. Aceştia au învăţat care sunt paşii legali pentru întocmirea unei documentaţii tehnice şi unde pot găsi un specialist (arhitect sau diriginte de şantier). ■ Proiecte demonstrative de reabilitare care au însemnat 70 de intervenţii de urgenţă la clădiri degradate pentru combaterea igrasiei şi reabilitarea acoperişurilor şi faţadelor, 10 proiecte de modernizare a condiţiilor de locuit prin amenajarea de băi, precum şi restaurarea a 65 de porţi istorice reprezentative. ■ Specializarea arhitecţilor, inginerilor şi diriginţilor de şantier în lucrări de intervenţie la clădiri istorice de patrimoniu. ■ Perfecţionarea specialiştilor în meşteşuguri tradiţionale prin cursuri practice de tipul "training on the job". Intervenţiile complicate presupuse de restaurarea clădirilor istorice, documentaţia tehnică stufoasă, numărul mare de proprietari care trebuie consultaţi pentru a ajunge la o soluţie comună, situaţia juridică incertă a multor imobile, lipsa de disponibilităţi financiare pentru investiţii la proprietarii proveniţi din categorii sociale defavorizate, precum şi ritmul fluctuant al comenzilor de proiectare şi execuţie de lucrări i-a îndepărtat în timp pe mulţi dintre meseriaşii şi specialiştii calificaţi pe această nişă de piaţă. În funcţie de statutul social al locatarilor, co-finanţarea lucrărilor de intervenţii de urgenţă a acoperit un procent cuprins între 65 şi 95% din costul total al lucrărilor, însă în toate situaţiile s-a solicitat o contribuţie din partea proprietarilor şi chiriaşilor - pentru ca aceştia să se simtă responsabili şi parte din proces.

53

Un motiv în plus pentru care s-a procedat mai mult la reparaţii şi la lucrări de întreţinere curentă a fost lipsa spaţiilor publice disponibile pentru cazarea temporară a proprietarilor pe perioada desfăşurării lucrărilor complete de renovare şi consolidare. Derularea cu succes, chiar dacă parţial, a ambelor programe - cel guvernamental şi cel cu asistenţă germană - a fost condiţionată de alocarea resurselor financiare sub formă de granturi nerambursabile (ajutor financiar) naţional sau internaţional, ceea ce legislaţia permitea, spre deosebire de creditele rambursabile. Spre finalul proiectului de cooperare româno-german de la Sibiu, în perioada 26-28.11.2008, Fundaţia pentru Reabilitare Urbană, Primăria Municipiului Sibiu şi GTZ au organizat un simpozion naţional cu tema: "Instrumente privind reabilitarea urbană în România. Experienţe şi propuneri pentru o strategie naţională de reabilitare". Printre concluziile şi recomandările acestui simpozion, care sunt valabile şi astăzi, am reţinut următoarele: ■ Proprietarii privaţi trebuie să fie participanţi-cheie în procesul de reabilitare. Pentru a stimula piaţa de reabilitări şi renovări trebuie aplicat un mix de instrumente constând în: consilierea şi asistenţa tehnică gratuită a proprietarilor de clădiri istorice, co-finanţarea reabilitării şi modernizării clădirilor prin fonduri publice nerambursabile şi acordarea de credite în condiţii mai avantajoase decât cele ale pieţei, în vederea sprijinirii proprietarilor cu capacităţi financiare limitate. ■ Crearea unui fond de reabilitare a clădirilor istorice printr-un parteneriat al autorităţilor publice locale şi centrale şi agenţiilor de dezvoltare regionale cu proprietarii privaţi de clădiri istorice. Constituirea de asociaţii de proprietari în clădirile istorice ca pre-condiţie pentru eligibilitatea la finanţare din partea fondului de reabilitare şi pentru facilitarea adoptării cu mai multă uşurinţă a unor strategii de reabilitare comune. ■ Este utilă crearea (în subordinea primăriilor sau a direcţiilor judeţene pentru cultură şi patrimoniu) a unor birouri publice de coordonare a reabilitării centrelor şi cartierelor istorice şi de consiliere a cetăţenilor, precum şi publicarea de ghiduri (îndrumare) pentru proprietari şi specialişti. ■ Merită dezvoltate procedee standardizate pentru identificarea şi evaluarea degradărilor tehnice ale clădirilor, baze de date privind clădirile istorice renovate, precum şi un catalog de preţuri simplificat, pentru facilitarea unei calculaţii rapide a preţurilor. ■ Extinderea ofertei de specializare, instruire şi calificare pentru ingineri, arhitecţi, urbanişti, constructori şi meseriaşi (meşteşugari) şi definirea de profile ocupaţionale şi standarde de calificare. ■ Derularea de campanii de PR, conştientizare, informare şi educare privind importanţa patrimoniului istoric construit al localităţilor pentru calitatea vieţii locuitorilor. Din păcate, ministerele nu au răspuns propunerilor făcute de experţi în anul 2008, iar resursele financiare pentru urmărirea implementării soluţiilor propuse (follow-up) au lipsit.

54

Sibiu - Dosarul UNESCO Problemele privind conservarea şi restaurarea clădirilor din perimetrul istoric al Sibiului au reprezentat şi una dintre principalele critici ale Consiliului Internaţional al Monumentelor şi Siturilor Istorice (ICOMOS) cu privire la dosarul depus de Sibiu în 2005 pentru a obţine statutul de centru istoric aflat pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, la fel ca Sighişoara. Chiar şi la clădirile (relativ puţine) ale căror faţade şi acoperişuri au fost renovate, curţile interioare sunt jerpelite, iar pe străzile laterale tencuiala multor ziduri e căzută. Au fost puţine cazuri de restaurare organică a întregii clădiri. S-a efectuat doar o operaţie de cosmetizare în centru, nu o reabilitare în profunzime a oraşului. În Bruges, oraş belgian care a beneficiat de un program masiv de reabilitare subvenţionat public în anii '70-'80, dreptul de proprietate din întreaga zonă protejată de UNESCO se împarte între 10-15 familii. În Sibiu, în cele mai multe cazuri sunt 10-20 de proprietari la un singur imobil, prin vânzarea unor apartamente către foştii chiriaşi şi retrocedarea altora foştilor proprietari, ceea ce face deosebit de complicată împărţirea răspunderii legale pentru restaurarea şi conservarea clădirilor.

Sibiu - Reflectarea în presa locală a consecinţelor modului de abordare a reabilitării ocazionate de candidatura la titlul de Capitală europeană a culturii Nimeni nu a finanţat efectuarea de expertize de profunzime la toate cele 1.200 de clădiri istorice din Sibiu pentru a releva starea lor reală de degradare, dar cu ochiul liber se observă că starea de degradare a tuturor clădirilor din centrul istoric este avansată. "Este ca şi cum un om bolnav aflat în stare avansată a unei boli grave este tuns, machiat şi coafat", declara pentru Mediafax domnul Răzvan Pop, preşedintele Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului. "Chiar specialiştii în patrimoniu numesc intervenţiile din 2007 'spoială' şi afirmă că sunt case renovate în pieţele centrale la care a început să cadă din tencuială şi ornamente, să se coşcovească. Părerea mea este că, în doi-trei ani, o să ajungă aproape la fel cum au fost înainte, dacă nu se alocă alţi bani. Afară e vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!" Răzvan Pop va candida în 2016 din partea PNL pentru postul de primar al oraşului Sibiu. Din 2013 deţine funcţia de director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sibiu, este secretar al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr. 9 Sibiu-Alba-Mureş şi a fost preşedinte al Asociaţiei pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu.

*

55

În februarie 2009, o femeie de 39 de ani a murit după ce un ornament în formă de leu s-a desprins de pe o clădire aflată la intrarea pe bulevardul central din oraş şi i-a căzut în cap. Martorii povesteau, la momentul respectiv, că femeia a sesizat că se întâmplă ceva şi şi-a împins în faţă băiatul care mergea alături de ea, salvându-i viaţa. În 2010, patru incidente au avut loc în centrul istoric al oraşului, dar, din fericire, fără a mai exista victime: în martie, o parte din zidul unui imobil monument istoric s-a prăbuşit în curtea vecină. Incidentul s-a petrecut pe strada Mitropoliei, la un imobil din anul 1500, în care sunt amenajate locuinţe. În 19 aprilie 2010, pompierii au fost chemaţi să îndepărteze tencuiala care stătea să cadă de pe un imobil din municipiul Sibiu, proprietarii temându-se de producerea unor accidente. Această clădire este tot monument istoric şi este situată peste drum de cea de pe care s-a desprins leul, cu un an înainte. La doar o săptămână, pompierii au înlăturat tencuiala din partea superioară a unei clădiri aflate în apropierea Prefecturii Sibiu, iar în iulie 2010 un zid al unei case nelocuite s-a prăbuşit din cauza stării avansate de degradare, fără însă a se înregistra victime. Concluzia specialiştilor în domeniu este că, cel puţin deocamdată, situaţia este fără ieşire: sunt multe case vechi, cu mulţi proprietari care nu se pot înţelege, care nu au bani, iar costurile reabilitării unei case în această parte a oraşului sunt de două-trei ori mai mari decât costul de construcţie al unei case noi. În 2016, şapte proprietari de imobile din centrul istoric au primit amenzi totale de 14.000 lei din cauza faţadelor neîngrijite. 4.6.2. Braşov - oraş candidat la titlul de Capitală culturală europeană 2021 În dosarul de candidatură a Braşovului la titlul de Capitală culturală europeană 2021 se precizează că în etapa 2015-2021 a strategiei culturale pe termen lung "Creştem prin cultură" se vor dezvolta programe de restaurare şi conservare a patrimoniului istoric. Astfel, scopul axei de acţiune "Revealing: roots & resources" este restaurarea, protejarea şi conservarea patrimoniului cultural mobil şi imobil pentru creşterea identităţii culturale şi dezvoltarea turismului cultural. Investiţiile în consolidarea patrimoniului istoric vor genera consolidarea economiei locale. Pentru perioada 2016-2020, municipiul Braşov şi-a asumat responsabilitatea reabilitării de clădiri înscrise pe lista monumentelor istorice, lucrări în valoare de 3.500.000 de euro, dintre care 56.451,61 de euro cu fonduri locale, 2.399.193,55 de euro cu fonduri nerambursabile şi 1.044.354,84 de euro cu fonduri guvernamentale (pagina 53 a dosarului de candidatură - proiecte de investiţii pe POR pentru dezvoltarea infrastructurii culturale). Cuvântul "patrimoniu" apare menţionat de 44 de ori în dosarul de candidatură "Braşov 2021 - Capitală Europeană a Culturii", ceea ce subliniază relevanţa sa pentru şansele acestei iniţiative.

56

Ministerul Culturii a lansat programul "Oraşe europene", dedicat oraşelor din România care au candidat în prima etapă a competiţiei pentru titlul de Capitală europeană a culturii 2021, inclusiv Braşovului, dar care nu s-au calificat pe lista scurtă de patru oraşe candidate, ca recompensă pentru susţinerea nevoilor lor de dezvoltare culturală. Programul se articulează în jurul a patru direcţii: ■ Acordarea patronajului ministerului pentru un proiect de dimensiune europeană care a făcut parte din programul de candidatură a oraşului la titlul de Capitală europeană a culturii. ■ Iniţierea unor programe de formare dedicate deopotrivă managerilor culturali şi dezvoltatorilor de programe culturale. ■ Elaborarea unei publicaţii dedicate oraşelor candidate, pentru a le contura profilul şi identitatea. ■ Revitalizarea în fiecare oraş a unui cinematograf de artă. Deşi Braşovul nu a intrat pe lista scurtă de oraşe candidate şi, deci, nu va fi Capitală europeană a culturii în 2021, angajamentele legate de dezvoltarea de programe de restaurare şi conservare a patrimoniului istoric asumate prin dosarul său de candidatură nu ar trebui uitate şi asimilate doar unor promisiuni politice. Dosarul de candidatură e public şi ar trebui asumat în continuare de autorităţile publice locale şi transpus în practică în măsura posibilităţilor financiare, prin proiectele considerate prioritare pentru dezvoltarea infrastructurii culturale şi de patrimoniu, care sunt vizate pentru perioada 2016-2020, sunt cuprinse în Strategia integrată de dezvoltare urbană şi vor primi fonduri prin Programul Operaţional Regional. 4.7. ANALIZE COMPARATIVE ALE SITUAŢIEI LOCALITĂŢILOR ÎNFRĂŢITE CU SIBIUL, BRAŞOVUL ŞI SIGHIŞOARA Sibiul este înfrăţit cu şapte localităţi, Braşovul are încheiate nouă astfel de parteneriate, iar Sighişoara are la rândul său cinci oraşe înfrăţite. Dintre acestea, am selectat trei localităţi care au un grad mai ridicat de similitudine din perspectiva istoricului, vechimii şi patrimoniului cultural local construit: Klagenfurt (Austria) în cazul Sibiului, Gyor (Ungaria) pentru Braşov şi Dinkelsbühl (Germania) din perspectiva Sighişoarei. Pentru a defini în spirit european tipurile legale de ajutor economic (financiar şi fiscal) de la bugetul central şi de la bugetele locale propuse prin documentul nostru de poziţie, TransylvaNet a transmis partenerilor din cele trei localităţi înfrăţite selectate solicitarea de a ne furniza informaţii actuale cât mai detaliate privind programele (schemele) de finanţare nerambursabilă şi rambursabilă a reabilitării clădirilor istorice de patrimoniu cu proprietari privaţi din localitatea pe care o reprezintă, derulate cu susţinere de la bugetul central, regional şi/sau local, cu menţionarea bazei lor legale şi modalităţilor de co-finanţare ce s-au bucurat de cel mai mare succes în practică în relaţia cu proprietarii privaţi.

57

Până la termenul limită pentru finalizarea documentului nostru de poziţie, am primit un singur răspuns detaliat, din partea membrilor grupului de lucru extins "Conservarea monumentelor istorice şi creşterea valorii clădirilor existente" din Dinkelsbühl (landul Bavaria), oraş înfrăţit cu Sighişoara. Principiul de la care se porneşte în Bavaria este clar: măsurile de conservare nu trebuie să fie adaptate posibilităţilor financiare ale proprietarilor, iar conservarea patrimoniului construit reprezintă sarcina întregii comunităţi. De aceea, măsurile de conservare trebuie co-finanţate din surse publice. Finanţările sunt oferite proprietarilor privaţi fie sub formă de subvenţii, fie sub forma unor împrumuturi avantajoase, însă în toate cazurile este obligatorie existenţa unei contribuţii proprii din partea proprietarului. Finanţările se acordă în funcţie de: ■ priorităţile de finanţare ale programului şi bugetul total aferent acestuia ■ numărul de cereri de finanţare depuse ■ importanţa monumentului ■ importanţa şi gradul de urgenţă a măsurii de conservare propuse ■ posibilităţile financiare ale proprietarului clădirii Principalele tipuri de subvenţii şi împrumuturi sunt următoarele: [1] Subvenţii oferite de Serviciul pentru Conservarea Monumentelor Istorice al landului Bavaria - pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare presupuse de restaurarea monumentelor istorice. [2] Subvenţii şi credite din Fondul pentru despăgubiri - pentru cazurile grave de deteriorare şi avariere a clădirilor care nu pot fi susţinute financiar de proprietarii clădirilor. [3] Subvenţii şi credite de la Fundaţia Landului Bavaria - pentru monumentele istorice de mare valoare care joacă un rol important în păstrarea imaginii oraşului sau au funcţiuni publice. [4] Subvenţii ale guvernelor locale (comune, landuri şi districte). Fiecare comunitate are propriile reglementări, al căror scop este conservarea aspectului istoric al localităţilor, fiind vorba în special de restaurarea faţadelor. Uneori sunt impuse limite valorice minime sau maxime pentru eligibilitatea lucrărilor. [5] Linii de finanţare ale programului pentru conservarea monumentelor istorice "Obiecte de patrimoniu cultural valoroase la nivel naţional" derulat de reprezentantul Guvernului Federal pentru Cultură şi Media - doar pentru clădirile cu valoare culturală, politică, istorică, arhitecturală şi ştiinţifică ridicată la nivel de land. Presupun existenţa unei co-finanţări din partea landului Bavaria prin Fondul pentru despăgubiri (punctul 2). [6] Finanţări prin banca pentru reconstrucţie KfW - pentru investiţiile realizate de proprietar în imobilele pe care le utilizează ca locuinţă proprie sau pe care le închiriază, în măsura în care nu există o altă finanţare pentru respectiva lucrare din fondul Programului de

58

Modernizare al landului Bavaria. Este vorba despre credite avantajoase pe termen lung, cu dobânzi mici şi perioade de graţie. Metodele de reabilitare ecologice beneficiază de dobânzi mai mici. [7] Finanţări de urbanism - pentru înlăturarea greşelilor de planificare urbană şi relocările de activităţi care nu mai corespund cu prevederile noilor planuri de urbanism. [8] Finanţările oferite de Fundaţia Germană pentru Protejarea Patrimoniului - destinate strict proprietarilor privaţi care nu beneficiază de suport public. Se referă la monumentele periclitate datorită imposibilităţii de finanţare a lucrărilor de către proprietari. [9] Fondul cultural al Landului Bavaria. [10] Finanţări pentru renovarea locuinţelor sociale situate în monumente istorice, fără contribuţie proprie din partea proprietarilor. [11] Linii de finanţare ale Programului de Modernizare Bavaria - destinate modernizării spaţiilor vechi de locuit (locuinţe închiriate şi cooperative de locuinţe), în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de locuit şi reducerii consumului de apă şi energie. Clădirile trebuie să fie mai vechi de 25 de ani. [12] Alte surse de finanţare: Fundaţia Germană pentru Protecţia Mediului, Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fundaţia pentru Conservarea Monumentelor Bisericeşti Germania, Fundaţia Oberfranken, băncile pentru locuinţe, credite European Recovery Program (ERP), programul de credite pentru clasa de mijloc a landului Bavaria, Fundaţia culturală Hypo, Fundaţia Messerschmitt, Fundaţia Wüstenrot. Valoarea subvenţiilor (finanţărilor nerambursabile) este cuprinsă între 2 şi 7% din valoarea lucrărilor de minimum 15.000 de euro, fiind în procent mai mare pentru lucrările de valori mici şi medii. Cererile pentru acordarea unei subvenţii trebuie depuse înainte de începerea lucrărilor. Subvenţiile se aprobă numai după stabilirea bugetului local. Cererile de finanţare aprobate care se extind pe o perioadă de cinci ani şi care fac referire la acelaşi obiect vor fi finanţate ca o singură lucrare. De asemenea, dreptul fiscal al landului Bavaria prevede câteva înlesniri la plata impozitelor pentru lucrările de restaurare a monumentelor istorice (considerate subvenţii indirecte): ■ deductibilitatea cheltuielilor de restaurare la calculul impozitului pe venit al proprietarilor, timp de 10 ani ■ scutiri de la impozitul pe moştenire şi donaţie pentru clădirile cu valoare culturală aflate în proprietatea familiei de peste 20 de ani ■ calculul taxelor de moştenire pornind de la 40% din valoarea reală a clădirilor monument istoric pentru clădirile folosite în scop educaţional şi de cercetare

59

4.8. STUDII DE CAZ DIN ALTE MUNICIPII ŞI LOCALITĂŢI DIN ROMÂNIA, DE ACELAŞI RANG CU SIBIUL, BRAŞOVUL ŞI SIGHIŞOARA 4.8.1. Timişoara O analiză socio-economică şi arhitecturală a clădirilor istorice din Timişoara realizată în anul 2005 de Gesellschaft fur Technische Zusammenarbeit (GTZ) releva faptul că jumătate dintre clădirile istorice ale acestui oraş se aflau într-o stare avansată de degradare. Doar una din zece clădiri era reabilitată. Majoritatea proprietarilor nu aveau posibilităţi financiare pentru a-şi reabilita propriile case, iar primăria nu dispunea de instrumente suficiente pentru a sprijini tehnic şi financiar proprietarii privaţi. Cele peste 14.500 de clădiri istorice din Mica Vienă formează astăzi cea mai mare rezervaţie de arhitectură din ţară. Cooperarea româno-germană din cadrul proiectului "Reabilitarea prudentă şi revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timişoara" s-a derulat între anii 2006 şi 2010, cu un buget total de 2,1 milioane de euro, dintre care 500.000 de euro au fost alocaţi pentru măsuri demonstrative de reabilitare prudentă. În cadrul Primăriei Municipiului Timişoara s-a înfiinţat, în august 2006, Centrul de Coordonare pentru Reabilitarea Cartierelor Istorice din Timişoara, transformat ulterior în Biroul de Coordonare pentru Reabilitarea Cartierelor Istorice din Timişoara, al cărui rol este de a acorda consultanţă gratuită pentru locatari (proprietari şi chiriaşi), de a informa şi educa privind metodele corecte de reabilitare, de a organiza cursuri de calificare în construcţii şi de a identifica surse de finanţare a lucrărilor de execuţie (fond de reabilitare urbană, proiecte de finanţare naţionale şi internaţionale, parteneriate public-private). Un număr de 150 de arhitecţi, 20 de consilieri locali, 15 poliţişti comunitari şi 130 de meşteri şi meseriaşi au fost instruiţi în cadrul a 16 traininguri prin Fundaţia Româno-Germană pentru Construcţii (GOPA). 24 de arhitecţi consultanţi şi 2 ingineri civili instruiţi au acordat consultanţă tehnică gratuită pentru 1.700 de familii de proprietari ai 180 de clădiri. Centrul de coordonare a realizat o bază de date privind clădirile şi spaţiile publice din cele trei cartiere istorice ale Timişoarei şi a identificat zonele şi măsurile de intervenţie prioritară. De asemenea, a fost constituit un Grup de lucru pentru reabilitare urbană format din reprezentanţi ai Primăriei, ai Societăţii Germane pentru Colaborare Tehnică (GTZ), ai organizaţiilor neguvernamentale, Ordinului Arhitecţilor, Camerei de Comerţ (CCIAT) şi Federaţiei Asociaţiilor de Locatari (FALT). A fost elaborat, de asemenea, un Îndrumar privind reabilitarea prudentă, aprobat prin Hotărârea de Consiliu Local 224 / 22.08.2008. Îndrumarul oferă informaţii, explicaţii şi recomandări pentru locuitorii cartierelor istorice şi pentru firmele ce desfăşoară acolo activităţi economice, privind reabilitarea adecvată a elementelor componente ale unei clădiri

60

istorice (acoperişuri, faţade, ferestre, porţi, vitrine, copertine, curţi interioare, firme, reclame, iluminat stradal). De asemenea, furnizează o selecţie de reglementări legislative privind monumentele istorice şi zonele de protecţie. Proiectele demonstrative de reabilitare prudentă au presupus reabilitarea faţadelor a patru clădiri istorice cu proprietari privaţi din Piaţa Unirii, de pe străzile George Coşbuc şi Timotei Cipariu, iluminarea lor artistică pe timp de noapte şi reabilitarea prudentă a unei vitrine istorice. Prin credite în valoare de 5 milioane de euro, oferite de Banca Germană de Reconstrucţie şi Dezvoltare KfW pentru proprietari privaţi, urma să se reabiliteze, începând din anul 2010, 50 de clădiri din cartierele istorice ale Timişoarei. Din această sumă, 3 milioane de euro reprezentau un împrumut pe termen de 30 de ani, cu o perioadă de graţie de 10 ani şi dobândă de 2%, iar 2 milioane de euro erau grant nerambursabil. Programul de sprijin financiar KfW a fost aprobat de către Parlamentul României prin Legea 229 / 25.11.2010 privind ratificarea Acordului de împrumut şi finanţare dintre KfW Frankfurt pe Main şi România, reprezentată de Ministerul Finanţelor Publice al României (împrumutat) şi Municipiul Timişoara (agenţia de implementare a programului). În cadrul programului a fost stabilită o listă de 150 de clădiri prioritare din cele trei zone istorice - Cetate, Iosefin şi Fabric - care necesitau lucrări de reabilitare, listă inclusă în Acordul de împrumut şi finanţare semnat cu KfW. S-au colectat 31 de cereri de sprijin financiar, solicitări de includere în program ale proprietarilor de clădiri monument istoric, care urma să fie analizate de experţii germani. Cuantumul maxim al sprijinului financiar pentru un proiect de reabilitare se ridica la 250.000 de euro. Lucrările de reabilitare urma să se contracteze prin licitaţie publică dacă asociaţia de proprietari punea la dispoziţie o documentaţie tehnico-economică adecvată, adică un proiect tehnic întocmit conform prevederilor legale şi o autorizaţie de construcţie valabilă. Primăria Timişoara urma să deruleze procedurile de achiziţie publică pentru proiectul de reabilitare şi pentru dirigenţia de şantier, asociaţia de proprietari având un membru în comisia de licitaţie pentru a-i reprezenta interesele. Supervizarea lucrărilor urma să fie realizată de echipa tehnică de consultanţi interni şi internaţionali a Biroului Reabilitare şi Conservare Clădiri Istorice (BRCCI) Timişoara, de dirigintele de şantier şi de reprezentantul asociaţiei de proprietari. Sumele încasate lunar de la proprietari pentru rambursarea finanţării, conform graficului de execuţie a lucrărilor, urma să contribuie la constituirea unui fond de tip revolving care să poată fi utilizat pentru finanţarea altor proiecte de reabilitare din cadrul programului. Se puteau deconta diverse lucrări, de la izolarea clădirii, reabilitarea acoperişului, consolidarea structurii de rezistenţă a clădirii până la renovarea faţadei clădirii sau reparaţii la porţi, balcoane, arcade şi spaţii comune.

*

61

De asemenea, prin H.C.L. 514 / 22.10.2013, Consiliul Local Timişoara a aprobat propriul program de sprijin financiar acordat proprietarilor de clădiri istorice din zona de acţiune prioritară a municipiului Timişoara. Programul, susţinut integral din fonduri alocate anual de la bugetul local, era destinat proprietarilor persoane fizice şi se baza pe prevederile Legii 153 / 2011 şi Legii 422 / 2001. Erau eligibile clădirile situate în zona de acţiune prioritară care, prin nivelul de degradare a sistemului de închidere perimetrală, puneau în pericol sănătatea, viaţa, integritatea fizică şi siguranţa populaţiei şi/sau afectau calitatea mediului înconjurător, a cadrului urban construit şi a spaţiilor publice urbane. Sprijinul financiar consta în acordarea de granturi (sprijin financiar nerambursabil) în cuantum de 20% din costurile eligibile ale lucrărilor de reabilitare a clădirilor clasificate ca monument istoric, parte din ansamblu sau sit istoric şi 80% sprijin financiar rambursabil cu dobândă zero ce trebuia restituit în termen de 10 ani, începând cu data încheierii procesului verbal de recepţie a lucrărilor. 33 de clădiri clasate ca monumente, ansambluri şi situri urbane istorice erau cuprinse în zona de acţiune prioritară a programului. Proprietarii urma să suporte integral costurile întocmirii documentaţiei tehnice şi obţinerii autorizaţiei de construcţie. Acordarea sprijinului financiar era condiţionată şi de constituirea unei garanţii imobiliare de către proprietarii de clădiri. Starea fizică a monumentului istoric urma să fie evaluată de experţii Comisiei Tehnice de Amenajare a Teritoriului şi de Urbanism a municipiului Timişoara. Fondurile necesare contractării şi plăţii diriginţilor de şantier urma a fi suportate de Primăria Timişoara. Programul oferea proprietarilor de clădiri istorice, persoane fizice, un instrument financiar flexibil şi uşor de accesat, în vederea creşterii calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor istorice prin reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei acestora. Se putea deconta repararea sau refacerea sistemului de acoperire, refacerea faţadei, elementelor exterioare funcţionale (balcoane, logii, bovindouri), vitrinelor, elementelor de signalistică şi tâmplăriei exterioare. Pentru anul 2014 s-a alocat de la bugetul local suma de 4,5 milioane de lei ca sprijin financiar pentru solicitanţii persoane fizice proprietari de clădiri istorice din Timişoara.

* Din păcate, ambele programe de finanţare a proprietarilor privaţi - KfW şi cel local, al Primăriei Timişoara - au fost stopate chiar înainte de a demara, în momentul în care proprietarii a şase clădiri iniţiaseră deja realizarea proiectului tehnic. Motivele invocate de Ministerul Finanţelor Publice în adresele sale oficiale către Primăria Municipiului Timişoara au fost următoarele: ■ Administraţia locală nu este o bancă pentru a putea acorda credite rambursabile în sistem revolving şi pentru a încasa ulterior venituri sub formă de restituire rate credit de la beneficiari. ■ Nu există un mecanism financiar legal pentru recuperarea de la proprietari a banilor avansaţi de finanţatorul public, în condiţiile în care primăria poate încasa doar venituri proprii din taxe şi impozite prevăzute în nomenclatorul de taxe şi impozite din Codul Fiscal. Aşadar, nu doar efectuarea cheltuielii de către Primărie ar constitui o problemă, ci şi recuperarea ulterioară a acestor sume de la proprietarii monumentelor istorice, beneficiari ai finanţării publice.

62

■ Nu există o legislaţie specifică pentru reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor istorice, aşa cum există pentru anveloparea şi reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe construite între anii 1950 şi 1990 (O.U.G. 18 / 2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe). ■ Mecanismul de co-finanţare public-privată a reabilitării şi renovării clădirilor istorice nu este clar reglementat. ■ Legea 153 / 2011 privind măsurile de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor nu reglementează expres contul de venituri din trezorerie prin care primăria ar putea să încaseze cota parte ce le revine proprietarilor privaţi de clădiri la fondul de co-finanţare a programului de intervenţie. Ca atare, trezoreriile nu permit deschiderea unui asemenea cont special de venituri, extrabugetar, al autorităţii publice locale pentru utilizarea fondurilor în sistem revolving. De exemplu, H.G. 610 / 2003 privind procedura de acordare a creditelor necesare efectuării de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute de persoanele fizice sau juridice de drept privat precizează clar, la articolul 6, că toate operaţiunile de încasări şi plăţi din Fondul de creditare gestionat de Ministerul Culturii prin intermediul Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice se vor efectua prin contul 5009 - Disponibil al instituţiilor finanţate de la bugetul de stat deschis pe seama Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice la Trezoreria Sectorului 4. ■ Interpretarea Ministerului Finanţelor Publice era că împrumutul contractat de la KfW şi ratificat prin lege chiar de către Ministerul Finanţelor Publice în numele statului român era destinat doar pentru efectuarea de investiţii publice de interes local, nu şi de investiţii private. Doar partea de grant putea fi utilizată pentru finanţarea investiţiilor private conform Legii 422 / 2001 şi Legii 273 / 2006 a finanţelor publice locale. Împrumutul rambursabil nu poate avea statutul de ajutor de stat pentru proprietari de drept privat, conform reglementărilor privind ajutorul de stat şi datoria publică. Ministerul Finanţelor Publice pleacă de la premisa că acordarea de "sprijin financiar pentru proprietarii privaţi de clădiri declarate monumente istorice" nu s‐ar încadra în noţiunea de investiţie publică de interes local. ■ Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele locale, angajată şi efectuată din acestea dacă nu există o bază legală clară pentru acea cheltuială. Deci, Ministerul Finanţelor Publice consideră că lipseşte baza legală pentru ieşirea fondurilor din bugetul local cu destinaţia finanţării lucrărilor la monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice de drept privat. Prevederile generice referitoare la posibilitatea finanţării din bugetele autorităţilor publice locale a lucrărilor asupra monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat din Legea 422 / 2001 privind protejarea monumentelor istorice şi din Legea 153 / 2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor nu sunt însoţite de norme metodologice relevante, care să fie luate în considerare ca bază legală pentru acea cheltuială şi care să facă distincţia clară între acordarea de finanţări rambursabile şi acordarea de finanţări nerambursabile.

*

63

În urma Contractului de asociere nr. 1 / 20.05.2006, încheiat între Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi S.C. Ursus Breweries S.A., s-a obţinut o finanţare de 500.000 de dolari pe o perioadă de 5 ani (2006-2011) pentru punerea în valoare a unor clădiri cu valoare istorică. Compania Ursus Breweries a finanţat cu 100.000 de dolari anual lucrări de reabilitare a acoperişurilor, faţadelor, părţilor metalice şi din lemn ale unor clădiri propuse de Primăria Timişoara. Consiliul Local Timişoara a aprobat reabilitarea a 3 clădiri istorice din Piaţa Unirii din fondurile Ursus Breweries, iar asociaţiile de proprietari au contribuit doar cu contravaloarea proiectului tehnic. Întreaga valoare a lucrărilor de execuţie a fost finanţată de Ursus în cadrul acestui parteneriat public-privat derulat sub genericul "Împreună redăm frumuseţea Timişoarei". 4.8.2. Oradea În baza articolului 30 din Legea 273 / 2006 privind finanţele publice locale, Consiliul Local Oradea a aprobat, la finele lui august 2009, Regulamentul privind instituirea taxei speciale pentru reabilitarea faţadelor clădirilor monument istoric. Regulamentul a apărut într-un moment în care marea majoritate a clădirilor monument istoric din Oradea se aflau într-o stare avansată de degradare, ceea ce impunea luarea de măsuri pentru realizarea unor intervenţii urgente atât în ceea ce priveşte stoparea degradării acestora, cât şi în executarea unor lucrări de reabilitare controlată, inclusiv înlăturarea intervenţiilor neadecvate din perspectiva materialelor şi soluţiilor utilizate, ce fuseseră realizate în ultimii ani. Această stare de fapt a survenit pe fondul problemelor sociale, financiare şi, nu în ultimul rând, al lipsei de colaborare şi chiar de interes din partea proprietarilor imobilelor, în strânsă legătură cu lipsa de fermitate a administraţiei locale în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor de constrângere prevăzute de legi şi regulamente. Proprietarii clădirilor monument - cu o valoare de tranzacţionare mai mare decât cele neclasificate sau situate în afara perimetrului istoric - beneficiau doar de facilităţi, dar nu îşi asumau răspunderea degradării proprietăţii lor, punând în pericol siguranţa trecătorilor. Corelativ cu facilităţile fiscale privind scoaterea din sfera impozitării proprietăţii a clădirilor monument istoric cu destinaţie locativă, s-a prezumat că proprietarii vor declanşa realizarea lucrărilor de reabilitare, iar autorităţile locale şi Ministerul Culturii vor institui mecanisme stimulative în acest sens. Constatând că acest lucru nu s-a întâmplat, Consiliul Local Oradea a instituit o taxă specială pentru reabilitarea urbană a faţadelor clădirilor din perimetrul istoric al Ansamblului Urban - Centrul Istoric Oradea care să fie suportată de proprietarii clădirilor din interiorul acestui perimetru în funcţie de suprafaţa construită desfăşurată a clădirii, situarea sa pe arterele principale ale perimetrului istoric, clasificarea sau nu a clădirii ca monument istoric şi calitatea de persoană fizică sau juridică a proprietarilor. Iniţial, taxa specială varia între 2 şi 6 lei/mp/an.

64

Taxa specială urma să aibă următoarele destinaţii: ■ Finanţarea cheltuielilor cu documentaţiile tehnico-economice şi cu lucrările de execuţie pentru imobilele monument istoric proprietate mixtă public-privată (municipalitate - proprietari privaţi). ■ Finanţarea acţiunilor privind promovarea centrului istoric. ■ Acordarea de împrumuturi proprietarilor de imobile din perimetrul istoric care realizează lucrări de reabilitare a faţadelor. ■ Acordarea de ajutoare sociale proprietarilor de imobile din perimetrul istoric care realizează lucrări de reabilitare a faţadelor şi nu pot suporta cota parte din cheltuieli. ■ Suplinirea aportului financiar al unor persoane cu venituri scăzute prin acordarea de împrumuturi fără dobândă (doar indexarea anuală cu rata inflaţiei). Taxa nu se datora pentru clădirile ale căror faţade au fost refăcute în ultimii 15 ani, precum şi pentru clădirile ce urma a fi reabilitate în baza Regulamentului, începând de la data încheierii procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor de reabilitare a faţadelor. Recuperarea sumelor împrumutate urma a se face în rate lunare, în perioada stabilită prin contractele de creditare încheiate. Derularea activităţilor de sprijin financiar urma să se realizeze prin Administraţia Imobiliară Oradea sau prin Fundaţia pentru Protejarea Monumentelor Istorice Bihor. Contribuabilii persoane fizice care reabilitau faţadele clădirilor situate în perimentrul istoric urma să fie scutiţi de impozit pe o perioadă de 5 ani de la data încheierii procesului verbal de recepţie la terminarea lucrărilor de reabilitare a faţadelor. De asemenea, clădirile din perimetrul istoric erau scutite de taxele pentru eliberarea certificatului de urbanism, autorizaţiilor de construire şi ocupare temporară a domeniului public pentru organizarea de şantier. Fondurile financiare complementare identificate au fost următoarele: ■ taxa specială pentru vizitarea obiectivelor turistice şi muzeelor ■ taxa hotelieră ■ impozitul pe clădiri monument istoric în care se desfăşoară activităţi economice ■ eventualele sume transferate de la Ministerul Culturii şi Ordinul Arhitecţilor din taxa de timbru al monumentelor istorice şi din taxa de timbru arhitecturală ■ contravaloarea cedării de către proprietari a cotelor suprafeţelor comune către un investitor, în cazul clădirilor mansardabile ■ sume cu titlu de sponsorizări şi donaţii, proiecte sau contracte externe Regulamentul, aprobat prin Hotărârea de Consiliu Local (HCL) Oradea 705 / 31.08.2009, urma să se aplice din anul 2010.

*

65

Prin HCL Oradea 367 / 26.05.2010 a fost aprobat Regulamentului privind acordarea unor ajutoare financiare pentru susţinerea lucrărilor de protejare a imobilelor cu valoare culturală de pe raza municipiului Oradea. Au fost inventariate 196 de imobile cu valoare culturală situate pe o rază de 100 de metri în jurul clădirilor monument istoric din ansamblul urban central. A fost aprobată constituirea Comisiei de analiză, evaluare şi selecţie pentru analizarea şi evaluarea solicitărilor de ajutor financiar. Ajutoarele financiare acordate potrivit acestui regulament urma să fie destinate exclusiv executării lucrărilor de protejare constând în reabilitarea faţadei şi/sau acoperişului imobilelor cu valoare culturală de pe raza municipiului Oradea, nefiind incluse lucrările la infrastructura imobilului sau lucrările de consolidare. Puteau fi decontate tencuieli, hidroizolaţii, zidării, placări cu gresie şi faianţă, tâmplărie, componente artistice, învelitori, lucrări la acoperiş şi zugrăveli. În funcţie de punctajul obţinut în urma evaluării dosarului depus, se putea acorda o singură dată unui proprietar un ajutor financiar rambursabil integral sau parţial. Nivelul finanţării rambursabile integrale nu putea depăşi 10% din valoarea totală a lucrărilor de protejare executate, fiind condiţionat de asigurarea imobilului, finalizarea documentaţiei tehnice şi obţinerea autorizaţiei de construire. Ajutorul financiar acordat urma a fi restituit autorităţii publice în termen de maximum 5 ani. Imobilul finanţat urma să facă obiectul unei garanţii imobiliare în favoarea autorităţii finanţatoare, neputând fi înstrăinat până la restituirea integrală a ajutorului financiar. Prin HCL 1027 / 17.12.2009 s-au schimbat anumite aspecte privind motivarea în drept a Regulamentului privind stabilirea contribuţiei persoanelor fizice şi juridice la reabilitarea faţadei clădirilor din perimetrul Ansamblului Urban - Centrul Istoric Oradea. Utilitatea publică a fost definită atunci drept "imaginea pozitivă ce trebuie degajată la vizualizarea clădirilor monument istoric". Prin HCL 36 / 28.01.2010 a fost completat şi modificat Regulamentul privind stabilirea contribuţiei persoanelor fizice şi juridice la reabilitarea faţadelor clădirilor din perimetrul Ansamblului Urban - Centrul Istoric Oradea, aprobat iniţial prin HCL 1027 / 17.12.2009. A fost stabilit modelul declaraţiei de impunere ce trebuia depusă de proprietarii clădirilor situate în perimetrul Ansamblului Urban - Centrul Istoric Oradea până la 30.06.2010, precum şi sancţiunile pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declaraţiei. Declaraţia de impunere preciza suprafaţa construită desfăşurată a clădirii aflată în proprietate, în metri pătraţi, precum şi faptul dacă faţada clădirii a fost sau nu refăcută cu autorizaţie în ultimii 15 ani. Chiar în ziua în care urma să se înceapă încasarea taxei pe faţadă, Instituţia Prefectului judeţului Bihor a atacat în contencios administrativ atât HCL 705 / 2009 privind aprobarea Regulamentului pentru instituirea taxei speciale pentru reabilitarea faţadelor clădirilor monument istoric, cât şi HCL 1027 / 2009 pentru modificarea şi completarea HCL 705 / 2009,

66

precum şi HCL 36 / 2010 pentru completarea şi modificarea Regulamentului privind stabilirea contribuţiei persoanelor fizice şi juridice la reabilitarea faţadelor clădirilor, aprobat prin HCL 1027 / 2009 şi, de asemenea, HCL 367 / 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind acordarea unor ajutoare financiare pentru susţinerea lucrărilor de protejare a imobilelor cu valoare culturală de pe raza municipiului Oradea. Prevederile legale incidente care ar fi fost încălcate erau următoarele, conform recursului în contencios administrativ înaintat de Instituţia Prefectului judeţului Bihor:

■ Articolul 282, alineatul 1 din Legea 571 / 2003 şi articolul 30 din Legea 273 / 2006 - potrivit cărora taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice şi juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective, iar veniturile obţinute din taxele speciale se utilizează integral pentru finanţarea cheltuielilor curente de întreţinere şi funcţionare a serviciilor publice proprii de interes local, nu a unor servicii publice a căror gestiune a fost delegată unei alte entităţi. ■ Articolul 45 din Legea 422 / 2001 - care oferă posibilitatea asocierii între autorităţile administraţiei publice locale şi persoane fizice şi juridice pentru realizarea unor lucrări de protejare a monumentelor istorice, putând înfiinţa în acest scop instituţii şi servicii publice de interes local. ■ Serviciul public de acordare de împrumuturi proprietarilor de imobile nu este inclus în legislaţia în domeniu şi nu face obiectul de activitate al autorităţilor publice locale. ■ Înlocuirea sintagmei "taxă specială" cu "contribuţia persoanelor fizice şi juridice" este doar o modificare de formă, care nu schimbă fondul problemei. ■ Contribuţia este datorată de toate persoanele fizice şi juridice care deţin în proprietate imobile din perimetrul istoric, indiferent dacă sunt sau nu clasificate ca monument istoric, fiind exceptaţi doar proprietarii de apartamente din blocurile de locuinţe, în timp ce ajutoarele financiare sunt destinate doar imobilelor cu valoare culturală, un termen imprecis în absenţa unor criterii de clasificare clar precizate. Stabilirea valorii culturale a unui imobil, dar şi a beneficiarilor ajutoarelor financiare este discreţionară, fiind la dispoziţia Comisiei de analiză, evaluare şi selecţie. ■ În lipsa normelor metodologice de aplicare a Legii 422 / 2001, care au fost aprobate doar în 2011, HCL elaborate în 2009 şi 2010 se bazau doar pe prevederile generice ale Legii 422 / 2001, insuficient de precise. În consecinţă, s-a solicitat anularea în contencios administrativ a celor patru hotărâri de consiliu local ca fiind adoptate fără respectarea prevederilor legale incidente. Primăria Oradea a pierdut definitiv "procesul faţadelor" cu Instituţia Prefectului Bihor la Curtea de Apel Oradea, în 24.03.2011. S-a anulat astfel o muncă de un an de zile (studiile de faţade realizate, activitatea fundaţiei pentru monumente, simplificarea avizării şi autorizării lucrărilor de execuţie, scutirea de taxe pentru eliberarea certificatului de urbanism,

67

autorizaţiilor de construire şi ocupare temporară a domeniului public pentru organizarea de şantier, posibilitatea acordării de împrumuturi proprietarilor de imobile cu valoare culturală sau de ajutoare sociale pentru cei care nu pot suporta cota parte de cheltuieli ce le revine).

Mai rămâne de menţionat faptul că normele metodologice de aplicare a Legii 422 / 2001 au fost aprobate doar în 2011, deşi în lege se preciza că normele vor fi elaborate în maximum trei luni, iar Legea 153 / 2011, propusă de Guvern, s-a inspirat din metodologia dezvoltată la Oradea şi atacată în instanţă chiar de reprezentantul în teritoriu al aceluiaşi Guvern.

* Doamna Angela Lupşea, director executiv al Fundaţiei de Protejare a Monumentelor Istorice Bihor, partener al Primăriei Oradea în implementarea programelor de renovare a clădirilor istorice, ne-a transmis că "în anul 2011, după contestarea în instanţă de către Instituţia Prefectului a hotărârilor de consiliu local privind taxa specială de reabilitare a faţadelor, la iniţiativa Fundaţiei, a fost propusă clasarea ca monument istoric a unei clădiri din centrul istoric - zona zero, ca proiect pilot în vederea votării în consiliul local a unui Program multianual. Acesta se derulează deja fără întrerupere începând din anul 2012. Baza sa legală este Legea 422 / 2001 şi normele sale de aplicare, H.G. 1430 / 2003, unde sunt prezentate condiţiile în care autoritatea locală acordă sprijin proprietarilor clădirilor monument istoric. Pentru că normele nu precizează limitativ cât poate sprijini financiar autoritatea locală şi în ce procent din costul total, menţionând doar că o poate face parţial sau total, în funcţie de punctajul obţinut de fiecare imobil, prin hotărâre de consiliu local, la Oradea s-a aprobat o schemă de finanţare constând dintr-un grant de 20% şi restul de 80% rambursabil în rate fără dobândă. Este vorba despre o contribuţie financiară aşa cum este definită de normele de aplicare, nu de un credit rambursabil ce nu este permis prin lege. Este necesară în continuare foarte multă muncă de convingere a proprietarilor, îmbunătăţim programul în fiecare an, ţinând cont de complexitatea şi diversitatea tipurilor de clădire incluse în program, de diferenţele produse de natura formelor de proprietate şi de modul de co-finanţare din partea proprietarilor, care diferă de la caz la caz. De aici au apărut şi cele două forme de contract de finanţare cu ipotecă pe 10 ani, aşa cum prevede Legea 422 şi, subsecvent, cel cu plata pe măsura executării lucrărilor. Avem deja o clădire reabilitată, inclusiv cu ratele recuperate de la proprietari, alta în curs de finalizare a lucrărilor luna viitoare (reabilitată integral pe acest program, cu contract de finanţare cu ipotecă pe fiecare proprietar) plus alte trei intervenţii aflate în derulare, în faza de semnare contracte şi execuţie lucrări. Acolo unde nu am putut aplica Legea 422, ne-am folosit de instrumentele oferite de Legea 153 / 2011 pentru preluarea şi avansarea cheltuielilor de către autoritatea publică locală. Nu puteam lăsa la latitudinea unor proprietari indiferenţi blocarea deciziei de reabilitare, luată deja de ceilaţi co-proprietari (majoritari). Cel mai greu se înţelege că aceste imobile sunt deţinute în co-proprietate, că au spaţii comune de întreţinut conform Legii 230 / 2007 şi că, în cazul proprietăţilor monument istoric, legea spune clar care sunt obligaţiile proprietarilor. Din păcate, am constatat că lipseşte adeseori menţiunea din cartea funciară a faptului că un imobil este monument istoric, un alt aspect care nu a rămas

68

neglijat de autorităţi şi în privinţa căruia am efectuat corecţii în cărţile funciare prin Programul multianul din Oradea. Considerăm că normele legale actuale pot fi puse în aplicare cu o interpretare juridică corespunzătoare şi cu asumarea deciziilor în favoarea comunităţii, dar o îmbunătăţire a acestora, pentru a putea fi aplicate unitar la nivel naţional, ar fi foarte utilă şi nu este imposibil de realizat." Programul multianual propus de instituţia arhitectului şef din Oradea în octombrie 2012 presupune o intervenţie în două etape. În prima etapă, 2012-2014, intervenţia s-a concentrat în perimetrul ce delimitează Piaţa Unirii, Piaţa Ferdinand şi strada Republicii şi va consta în inventarierea clădirilor monument istoric, identificarea lucrărilor de protejare şi intervenţie, selecţia şi ierarhizarea clădirilor propuse pentru protejare, stabilirea procedurii de finanţare a lucrărilor, notificarea proprietarilor clădirilor despre obligaţiile pe care le au şi stabilirea sancţiunilor aplicabile. În această zonă de acţiune prioritară iniţială au fost identificate nouă clădiri monument istoric. În cadrul etapei a II-a, în perioada 2014-2016, programul s-a extins la tot ansamblul urban "Centrul Istoric Oradea" şi pe principalele artere comerciale ale oraşului. Nota tehnică de constatare prin evaluarea calitativă a clădirilor, care se face direct, la faţa locului, este elaborată de Fundaţia de Protejare a Monumentelor Istorice din judeţul Bihor. Municipiul Oradea sprijină financiar Programul multianual prin alocări bugetare anuale puse la dispoziţia Administraţiei Imobiliare Oradea.

* În octombrie 2015 a fost adoptat la Oradea Regulamentul privind stabilirea condiţiilor de acordare a facilităţii fiscale de scutire a impozitului pe clădiri monument istoric sau situate în zone construite protejate clasificate pe Lista monumentelor istorice. Proprietarii clădirilor monument istoric clasate sau situate în zone construite protejate clasificate pe Lista monumentelor istorice pot beneficia de facilitatea fiscală - scutire la plata impozitului / taxei pe clădire, atunci când: ■ Starea tehnică a clădirii este corespunzătoare, aşadar clădirea în întregime este clasificată cu stare tehnică foarte bună, potrivit Notei tehnice de constatare ce a fost întocmită în acest sens. ■ Imobilul a fost reabilitat după anul 2011, în cadrul Programului multianual prevăzut de HCL 649 / 2014. ■ Imobilul este monument istoric clasificat, cuprins în Programul multianual conform HCL 649 / 2014, iar lucrările de reabilitare a acestuia sunt în curs de execuţie la data de 31.12.2015, conform contractului de execuţie a lucrărilor, fapt atestat de Administraţia Imobiliară Oradea. Facilitatea fiscală - scutirea de la plata impozitului / taxei pe clădiri - se acordă pentru un an, cu excepţia clădirilor reabilitate după anul 2011 în cadrul Programului multianual prevăzut de HCL 694 / 2014 pentru care scutirea de la plata impozitului / taxei pe clădiri se acordă automat pe o perioadă de cinci ani, calculată începând cu anul următor recepţiei la terminarea lucrărilor.

*

69

În 15 octombrie 2015 a fost adoptat şi Regulamentul privind stabilirea condiţiilor de impunere a supraimpozitării pe clădirile neîntreţinute de pe raza municipiului Oradea. Regulamentul se aplică cu prioritate clădirilor monument istoric clasate sau situate în zone construite protejate clasificate pe Lista monumentelor istorice, amplasate pe arterele principale ale oraşului sau situate pe platformele industriale existente sau aflate în reconversie. Conform acestui regulament, clădirile vor fi clasificate, pe baza unei note tehnice de constatare, în: ■ clădiri cu stare tehnică satisfăcătoare, bună sau foarte bună (stare corespunzătoare) ■ cladiri cu stare tehnică nesatisfăcătoare (stare necorespunzătoare) Identificarea clădirilor neîngrijite cu stare tehnică nesatisfăcătoare se va face de către reprezentanţii Poliţiei Locale Oradea, în urma verificărilor şi constatărilor pe teren, prin completarea Notei tehnice de constatare a stării clădirilor, pe baza sesizărilor transmise de cetăţeni sau de instituţii abilitate (Direcţia Judeţeană de Cultură, Inspectoratul Teritorial în Construcţii) ori la autosesizare. Nota tehnică de constatare se transmite de către Poliţia Locală la Direcţia Economică a Primăriei Municipiului Oradea. Nivelul impozitului majorat se stabileşte anual, prin hotărărea consiliului local de stabilire a impozitelor şi taxelor pentru anul următor. Măsura impozitului majorat se aprobă de către Consiliul Local al Municipiului Oradea, individual pentru fiecare clădire în parte şi se aplică tuturor proprietarilor din imobil începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost adoptată hotărârea. Conform acestui regulament, proprietarii clădirilor neîngrijite au obligaţia notificării către Primăria Oradea a oricăror măsuri de remediere luate. În caz contrar, impozitul majorat se aplică automat şi în anii fiscali următori la nivelul cotei de majorare stabilite de Consiliul Local Oradea. În situaţia în care proprietarii clădirilor neîngrijite comunică luarea măsurilor de remediere, reprezentanţii autorităţii publice locale vor verifica starea tehnică a acesteia prin întocmirea unei noi note de constatare, pe baza căreia se va stabili fie păstrarea, fie sistarea măsurii impozitului majorat. Nota de constatare a stării tehnice a imobilelor cuprinde următoarele situaţii considerate degradări majore ale clădirilor istorice: ■ Învelitoarea acoperişului lipseşte şi/sau este degradată peste 30% din suprafaţa totală. Coamele sunt neetanşe. Curburi, rupturi majore. Necesită înlocuirea totală. ■ Elementele de închidere a cornişei şi streaşinei sunt desprinse şi degradate peste 30% din lungime. Umiditate vizibilă. Necesită înlocuirea totală. Risc pentru trecători. ■ Jgheaburi, burlane şi alte elemente de tinichigerie deteriorate în totalitate sau lipsă (chiar şi parţial). Lipsa tubului de racord la reţeaua de canalizare. Necesită înlocuirea totală. ■ Porţiuni de tencuială ce cad de pe faţadă, se desprind şi/ sau sunt puternic umede. Tencuială degradată peste 30% din suprafaţă. Suprafeţele se refac total.

70

■ Zugrăveală exfoliată şi/sau decolorată peste 30% din suprafaţă. Zugrăveală în cromatică neadecvată, neconformă cu paletarul stabilit în Studiul de faţade din centrul istoric, elaborat de Primăria Municipiului Oradea. Suprafeţele se refac şi se rezugrăvesc în totalitate. ■ Materiale componente de tâmplărie puternic deteriorate şi deformate. Elemente de tâmplărie lipsă (cel puţin un element). Materiale componente necorespunzătoare, înlocuite abuziv şi care nu respectă reglementările Planului Urbanistic General (PUG) avizat - de exemplu, PVC în loc de lemn - sau nu respectă designul original. Necesită înlocuirea completă. ■ Elemente decorative desprinse, care prezintă risc de cădere. Elemente de tinichigerie care lipsesc. Risc major pentru trecători. ■ Elemente din lemn rupte şi/sau lipsă, deformări majore ale structurii şarpantei. Coşuri de fum şi/sau lucarne lipsă parţial sau total. ■ Crăpături de dimensiuni mari, structură slăbită şi/sau deformată, elemente componente ale structurii verticale lipsă parţial sau total. Clădire ruină. ■ Împrejmuirea prezintă deformări, degradări, înclinări structurale vizibile. Împrejmuirea lipseşte parţial. Degradările majore sunt acele degradări grave care trebuie remediate imediat pentru a se evita degradarea continuă; volumul degradărilor cuprinde mai mult de 50%, respectiv aproape întregul corp de construcţie, presupune fisuri mari, care influenţează structura imobilului; corpurile de construcţie trebuie reabilitate sau refăcute; caracterul arhitectural al clădirii este în pericol de a se pierde şi/sau este distrus. Cauzele degradărilor sunt clasificate în: naturale (intemperii, infiltraţii de apă, igrasie, trecerea timpului) sau datorate factorului uman (neimplicarea în întreţinerea clădirii, nerespectarea legislaţiei în vigoare, nerespectarea Regulamentului Local de Urbanism). 4.8.3. Arad Primăria Arad a finalizat, în aprilie 2016, Studiul tehnic de fundamentare a condiţiilor impuse pentru elaborarea documentaţiilor tehnice privind reabilitarea clădirilor din zona construită protejată a municipiului Arad, ce prevede o serie de reguli privind recondiţionarea porţilor şi ferestrelor şi amplasarea firmelor şi reclamelor pe faţadele clădirilor istorice, precum şi paleta de culori admise pentru renovarea faţadelor. Primăria va veni în sprijinul proprietarilor cu posibilităţi financiare reduse şi va suporta integral reabilitarea faţadelor şi acoperişurilor, avansând costurile din fondul de rezervă al bugetului local, urmând a recupera integral suma investită în cinci-şapte ani, de la proprietari, sub formă de rate suplimentare la impozitul pe clădire.

71

În ultimele şase luni ale anului 2016, primăria va demara o campanie de conştientizare a cetăţenilor cu privire la obligaţiile pe care le au prin lege proprietarii acestor clădiri, regulile locale cu privire la reabilitarea imobilelor din centrul Aradului şi facilităţile pe care autorităţile le oferă. Pentru că noul Cod Fiscal obligă proprietarii să reabiliteze faţadele şi acoperişurile, în caz contrar, din anul 2017, dacă nu încep procedura de reabilitare a clădirilor, va urma să plătească un impozit şoc pe clădire: cu 500% mai mare decât cel actual. Etapele programului multianual privind creşterea calităţii arhitectural - ambientale a clădirilor din municipiul Arad prin reabilitarea structural - arhitecturală a anvelopei acestora (prevăzute în Hotărârea de Consiliu Local nr. 23 / 12.02.2014 privind aprobarea programului multianual, listelor de inventariere a clădirilor, zonelor de acţiune prioritară şi regulamentelor de intervenţie aferente pentru creşterea calităţii arhitectural - ambientale a clădirilor din municipiul Arad) sunt următoarele: [1] Identificarea şi inventarierea clădirilor şi nivelului de degradare a sistemului lor de închidere perimetrală. [2] Stabilirea zonelor de acţiune prioritară. [3] Notificarea deţinătorilor de clădiri inventariate pentru optarea între finanţarea proprie sau finanţarea de la bugetul local a proiectării şi executării lucrărilor de intervenţie. [4] Primirea deciziilor scrise ale deţinătorilor notificaţi. [5] Finanţarea proiectării şi executării lucrărilor de intervenţie din bugetul local în numele şi pe cheltuiala deţinătorilor notificaţi, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul local şi condiţionat de constituirea dreptului de creanţă şi de recuperarea cheltuielilor de la deţinătorii notificaţi până la data recepţiei finale a lucrărilor de intervenţie executate. A fost stabilită o listă de 201 imobile inventariate care fac obiectul Legii 153 / 2011, articolele 5 şi 27, dintre care un număr de 57 de imobile au fost selectate în prima etapă ca zonă de acţiune prioritară. Ce prevăd articolele 5 şi 27 din Legea 153 / 2011? Pentru elaborarea şi fundamentarea programelor multianuale, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia luării măsurilor necesare pentru identificarea şi inventarierea clădirilor prevăzute la articolul 1, alineatul 1*, deţinătorilor acestora, precum şi stabilirea zonelor de acţiune prioritară şi regulamentelor de intervenţie (articolul 5, alineatul 1 din Legea 153 / 2011). *Deţinătorii de orice fel ai clădirilor care, prin nivelul de degradare a sistemului de închidere perimetrală, pun în pericol sănătatea, viaţa, integritatea fizică şi siguranţa populaţiei şi/ sau afectează calitatea mediului înconjurător, a cadrului urban construit şi a spaţiilor publice urbane, sunt obligaţi ca, din proprie iniţiativă, să ia măsuri de realizare a lucrărilor de intervenţie pentru reabilitarea structural - arhitecturală a anvelopei clădirilor (articolul 1, alineatul 1).

72

Zonele de acţiune prioritară şi regulamentele de intervenţie se elaborează în condiţiile prevăzute la articolul 28, alineatul 1, litera b* şi alineatul 2* (articolul 5, alineatul 2 din Legea 153 / 2011). *Primarul are obligaţia de a realiza, prin intermediul instituţiei arhitectului şef, stabilirea zonelor de acţiune prioritară şi elaborarea regulamentelor de intervenţie aferente acestora (articolul 28, alineatul 1, litera b). *Pentru ducerea la îndeplinire a acestor obligaţii, primarul, prin instituţia arhitectului şef, colaborează cu Ordinul Arhitecţilor din România, cu arhitecţi şi urbanişti cu drept de semnătură, precum şi cu experţi tehnici în construcţii (articolul 28, alineatul 2). Programele multianuale, listele de inventariere a clădirilor şi a deţinătorilor acestora, precum şi stabilirea zonelor de acţiune prioritară şi regulamentele de intervenţie aferente se avizează din punct de vedere urbanistic, estetic şi arhitectural de către comisiile locale de urbanism şi amenajarea teritoriului şi se aprobă, respectiv se actualizează ori de câte ori este necesar, prin hotărâri ale consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor sau ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti (articolul 5, alineatul 3 din Legea 153 / 2011). Comisiile locale de urbanism şi amenajarea teritoriului pot fi abilitate prin hotărâre a consiliilor locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, să avizeze documentaţii tehnice pentru lucrările de intervenţie, să monitorizeze executarea lucrărilor, inclusiv să participe la recepţia la terminarea lucrărilor (articolul 5, alineatul 4 din Legea 153 / 2011). În exercitarea atribuţiilor lor, comisiile locale de urbanism şi amenajarea teritoriului colaborează cu filialele teritoriale ale Ordinului Arhitecţilor din România, precum şi cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului National şi/ sau serviciile deconcentrate ale acestuia (articolul 5, alineatul 5 din Legea 153 / 2011). Consiliul local aprobă, la propunerea primarului, documentele prevazute la articolul 5, alineatul 3, precum şi măsurile prevăzute la articolul 9, alineatul 3* (articolul 27 din Legea 153 / 2011). *Dacă lucrările de intervenţie necesare nu au fost executate sau au fost începute dar nu au fost finalizate în termenele notificate, precum şi în situaţia în care deţinătorii notificaţi refuză executarea lucrărilor de intervenţie în condiţiile şi la termenele notificate, primarul poate solicita consiliului local aprobarea executării de către autoritatea administraţiei publice locale a lucrărilor de intervenţie, în numele şi pe cheltuiala deţinătorilor notificaţi, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul local, cu condiţia constituirii dreptului de creanţă şi recuperării cheltuielilor de la deţinătorii notificaţi, până la data recepţiei finale a lucrărilor de intervenţie executate (articolul 9, alineatul 3).

73

Autorităţile administraţiei publice locale pot asigura prin bugetul local, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie: a. preluarea integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie corespunzătoare cotei proprietarilor de locuinţe aflaţi în imposibilitate de a asigura sumele ce le revin, la cererea acestora, ca măsură de protecţie socială, dacă proprietarii fac dovada că realizează venituri medii nete lunare pe membru de familie sub câştigul salarial mediu net lunar pe economie; b. preluarea integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie în situaţia prevăzută la articolul 9, alineatul 3; c. cofinanţarea cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie la clădirile amplasate în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor (articolul 13, alineatul 1 din Legea 153 / 2011). 4.9. PROPUNERE DE PARTENERIAT ÎN FINANŢARE CU BĂNCILE PENTRU LOCUINŢE În data de 16.03.2016, ne-am adresat BCR Banca pentru Locuinţe şi Raiffeisen Banca pentru Locuinţe cu o solicitare privind propunerea unei scheme de finanţare avantajoasă a reabilitării clădirilor istorice din partea băncilor pentru locuinţe, în parteneriat cu autorităţile publice centrale şi locale şi cu proprietarii privaţi ai clădirilor monument istoric de patrimoniu din Sibiu, Braşov şi Sighişoara. Context

Băncile de economisire şi creditare în domeniul locativ (denumite pe scurt bănci pentru locuinţe) au ca scop finanţarea pe termen lung a domeniului locativ din resursele de economisire atrase de pe piaţă prin contractele de economisire - creditare bonificate cu o primă anuală de la stat. Activităţile de finanţare în domeniul locativ includ reabilitarea şi consolidarea imobilelor cu destinaţie preponderent locativă (de locuinţă). Sistemul Bauspar din România (BpL), introdus în anul 2002, urmăreşte întocmai filosofia şi practica sistemului Bauspar european de a stimula atât economisirea, cât şi creditarea persoanelor fizice pentru case mai bune, mai sigure şi mai sănătoase pentru cei care le locuiesc.

În perioada 2005-2014, cele două bănci pentru locuinţe au atras de la populaţie depozite în valoare de circa 4 miliarde de lei, la care s-au adăugat prime încasate de la stat în valoare de 750 milioane de lei. Din suma disponibilă de 4,75 miliarde lei, cu o durată medie de economisire de 5 ani, un procent mai mic de 5% a putut fi plasat sub formă de credite pentru domeniul locativ, existând astfel un potenţial ridicat de creditare a imobilelor cu destinaţie preponderent locativă, inclusiv a clădirilor monument istoric, a clădirilor istorice de patrimoniu sau din zonele de protecţie a monumentelor istorice care sunt degradate şi necesită renovări şi consolidări.

74

Studiu de caz: parteneriatul BCR BpL cu Asociaţia Monumentum

În acest context avantajos pentru proprietarii conştiincioşi de imobile istorice de patrimoniu care doresc să investească în proprietatea lor, BCR Banca pentru Locuinţe, cea mai importantă bancă din sistemul Bauspar din România din perspectiva resurselor de economisire atrase de pe piaţă, a dezvoltat împreună cu Asociaţia Monumentum şi Global Heritage Fund un proiect special pentru finanţarea accesibilă a restaurării şi amenajării (reabilitării) caselor tradiţionale. Asociaţia Monumentum este membră a reţelei TransylvaNet. Creditele speciale de restaurare BCR BpL sunt credite în lei cu dobândă fixă redusă, de 5% pe an, pe toată perioada creditării, care poate fi de până la 14 ani.

Adresată într-o primă instanţă proprietarilor caselor tradiţionale din mediul rural care nu dispuneau de resursele necesare pentru susţinerea unui proiect de autorizare, oferta era valabilă pentru restaurarea şi renovarea atât a caselor tradiţionale din mediul rural, cât şi a celor de patrimoniu din mediul urban. Principalele avantaje subliniate de parteneri - la semnarea acordului, în septembrie 2014 - erau următoarele: ■ BCR BpL a renunţat la obligativitatea obţinerii unei autorizaţii de construcţie la accesarea creditului din partea proprietarilor, aceasta rămânând doar la nivel de recomandare. ■ Pentru ca intervenţiile asupra clădirilor să fie cele conforme cu principiile restaurării, Asociaţia Monumentum urma să verifice propunerile de intervenţie şi să ofere consultanţă gratuită proprietarilor de case tradiţionale. ■ Banca nu percepea comision la acordarea creditului şi nici în cazul rambursării anticipate. ■ Evaluarea imobilului adus în garanţie şi asigurarea de viaţă erau gratuite. ■ Dacă decidea să şi economisească în prealabil, înainte de a solicita creditul, proprietarul putea obţine toate avantajele contractului de economisire - creditare: dobânda plus prima de stat reprezentând 25% din suma economisită (cel mult echivalentul în lei a 250 euro/an pentru o sumă economisită de 1000 de euro anual). În septembrie 2014, domnul arhitect Eugen Vaida, preşedintele Asociaţiei Monumentum, estima că valoarea medie a unui credit care va fi accesat de proprietarii de case tradiţionale se va situa în jurul sumei de 20.000 lei. După un an şi jumătate de la demararea acestui parteneriat, constatările Asociaţiei Monumentum converg în direcţia faptului că parteneriatul nu a funcţionat eficient din mai multe motive: ■ Proprietarii nu aveau în regulă documentele de proprietate pentru casele tradiţionale, pe care le solicita banca. ■ Proprietarii nu aveau venituri oficiale declarate care să fie recunoscute de bancă. ■ Banca a subevaluat, în opinia proprietarilor, casele tradiţionale şi erau dispuse să finanţeze doar 60% din valoarea de restaurare estimată de ele, suma ce putea fi acordată neacoperind în fapt costurile reale de restaurare şi renovare. ■ Banca cerea multe documente ce trebuia legalizate la notar, relevee şi altele, costul documentaţiei fiind considerat ridicat de către proprietari.

75

Drept consecinţă, s-au acordat doar câteva credite şi nu se ştie dacă produsul de creditare destinat caselor tradiţionale şi de patrimoniu mai este în oferta curentă a băncii.

O bancă plasează banii economisiţi ai deponenţilor, iar riscul de creditare nu poate fi asumat fără respectarea unor reguli minimale, aici intrând şi furnizarea de documente. Analizând reacţia pieţei la această ofertă, înţelegem şi reticenţa proprietarilor faţă de programele guvernamentale derulate prin H.G. 1430 / 2003, H.G. 945 / 2011 şi H.G. 610 / 2003 care solicită o documentaţie de avizare şi autorizare şi un proiect tehnic de specialitate mult mai stufoase şi mai costisitoare decât cele solicitate de băncile pentru locuinţe.

Totuşi, poate că lucrurile ar sta puţin diferit atunci când discuţia s-ar extinde de la casele tradiţionale din mediul rural, care au o valoare de piaţă mai mică, la casele istorice de patrimoniu din centrul Sibiului, Braşovului şi Sighişoarei, care au o altă valoare de piaţă şi ar putea obţine deci credite de renovare mai mari în urma evaluării băncilor. Solicitarea de informaţii

Ca atare, ne-am adresat celor două bănci pentru locuinţe cu următoarea întrebare: "În ce condiţii aţi fi interesate în implicarea băncilor pentru locuinţe din România într-o schemă (mecanism) de finanţare a proprietarilor privaţi de clădiri istorice de patrimoniu cu credite avantajoase, pe baza unor produse bancare proprii dezvoltate de băncile pentru locuinţe şi dedicate reabilitării clădirilor istorice de patrimoniu?" 4.10. ANALIZA STATUS QUO-ULUI: analiza situaţiei actuale a implementării reglementărilor opţionale care depind de decizia autorităţilor publice locale

■ La Sibiu sunt scutite în continuare de la plata impozitului clădirile clasate ca monumente istorice, de arhitectură sau arheologice, muzee ori case memoriale, cu excepţia spaţiilor unde se desfăşoară o activitate economică, iar posibilitatea de majorare a impozitului pentru clădirile de patrimoniu care nu sunt îngrijite nu a fost încă pusă în aplicare. Persoanele fizice care nu îşi întreţin corespunzător faţadele clădirilor pot fi sancţionate cu amenzi cuprinse între 1.000 şi 2.000 de lei, iar persoanele juridice cu amenzi între 1.500 şi 2.000 lei. În anul 2015, din impozitul pe clădiri de la persoane fizice s-au încasat 13.299 mii lei. În anul 2016, Biroul Buget al Direcţiei Economice a Primăriei Sibiu a estimat că va încasa 14.000 mii lei din impozitul pe clădiri de la persoane fizice, rezultând o creştere (estimată) de venituri proprii de 701 mii lei ca urmare a aplicării noului Cod Fiscal, adică o creştere de doar 5%.

76

■ La Braşov, clădirile monument istoric nu mai beneficiază de la 01.01.2016 de scutire de impozit de proprietate. Asociaţia Împreună pentru Dezvoltarea Comunităţii (AIDC) şi Asociaţiile civice stradale solicită modificarea Hotărârii de Consiliu Local nr. 4 / 2016 astfel încât să se revină la scutirea de impozit pentru clădirile monument istoric şi să se extindă prevederea la toate clădirile de patrimoniu din ansamblurile şi siturile monument istoric. Administratorul public al oraşului declara că "pentru intervenţii individuale sesizate de comunitate (urgenţe, risc pentru domeniul public, reparaţii, consolidări), se pot aloca sume din linia de buget local 'Studii şi cercetări' (cod 02.2016) la solicitarea beneficiarului clădirii, cu parcurgerea etapelor birocratice stabilite de lege (fără reduceri de termene, fără facilităţi fiscale)". Nu există niciun exemplu de utilizare a unor sume din această linie de buget pentru lucrări de salvare / protejare a patrimoniului. Introducerea impozitării proprietăţilor neglijate şi neîngrijite este într-o fază incipientă. Se pregăteşte licitaţia pentru expertul care să evalueze starea de degradare a proprietăţilor, nu s-a elaborat încă sistemul de criterii pentru evaluarea stării proprietăţilor, nu s-a format echipa din cadrul Primăriei Braşov care să se ocupe cu inventarierea patrimoniului şi nu sunt încă formulate proceduri de lucru ale acestei echipe. Nu se plăteşte taxă pentru Certificatul de Urbanism pentru lucrări efectuate la clădiri monument istoric (suma de eliberare a CU este oricum mică, de maximum 40 de lei). Nu există proceduri birocratice simplificate pentru avizarea şi autorizarea intervenţiilor la clădirile / siturile de patrimoniu şi nici facilităţi fiscale pentru proprietarii clădirilor de patrimoniu. Nu există o estimare a veniturilor care vor fi obţinute din impozitarea monumentelor istorice. Se aşteaptă colectarea impozitelor şi se va constata suma. AIDC şi Asociaţiile civice stradale au înaintat Consiliului Local Braşov o propunere de acord de parteneriat între societatea civilă şi instituţiile reponsabile pentru patrimoniu, dar nu au primit deocamdată niciun răspuns oficial. La Primăria Braşov funcţionează Centrul de Informaţii pentru Cetăţeni, iar organizaţii ale societăţii civile ca AIDC şi APC (Asociaţia de Parteneriat Comunitar) asigură astfel de servicii. Veniturile din impozit pe clădiri ale persoanelor fizice (PF) estimate pe anul 2016 şi cuprinse în bugetul local sunt identice cu veniturile din impozit pe clădiri PF realizate în 2015, adică 19.896 mii lei. Nu există capacitate de prognoză şi estimare a veniturilor reale ce vor fi încasate în urma aplicării modificărilor noului Cod Fiscal, iar politica bugetară nu este una proactivă, veniturile suplimentare realizate după procesarea declaraţiilor proprietarilor de clădiri nerezidenţiale şi mixte şi după încasarea impozitelor de la persoanele fizice fiind centralizate abia în a doua parte a anului şi vor putea fi luate eventual în calcul la o rectificare a bugetului local pe 2016. Termenul limită de depunere a Declaraţiei fiscale pentru stabilirea impozitului pe clădirile cu destinaţie nerezidenţială şi mixtă a fost prelungit prin O.U.G. 8 / 2016 cu două luni, de la 31.03.2016 la 31.05.2016, iar termenul de plată a primei rate din impozitul anual s-a prelungit cu trei luni, de la 31.03.2016 la 31.06.2016. În aceste condiţii, centralizarea informaţiilor din declaraţiile de impunere şi din deciziile de impunere emise de direcţiile fiscale locale privind impactul impozitelor majorate asupra veniturilor proprii ale bugetelor locale se decalează şi ea pentru partea a doua a acestui an.

77

■ La Sighişoara, conform informaţiilor furnizate de domnul Ioan Fedor Pascu, responsabil pentru patrimoniu în cadrul Primăriei Municipiului Sighişoara, proprietarii privaţi de clădiri încadrate în categoria monument istoric cu destinaţia de locuinţă sunt scutiţi de impozite, cu excepţia celor în ale căror clădiri există sedii de firme şi se desfăşoară o activitate economică. Un număr de aproximativ 300 de locuinţe sunt scutite de impozit. În schimbul acestor facilităţi, proprietarii au obligaţia să întreţină faţadele şi acoperişurile. În momentul de faţă, municipiul Sighişoara nu are un arhitect-şef, postul fiind vacant în ultimii doi ani. Intervenţiile de zugrăvire cu culorile şi materialele recomandate de Consiliul Judeţean Mureş nu necesită aviz sau proiect, dar la fiecare intervenţie de zugrăvire se ivesc şi probleme de reparaţii care necesită avize şi un proiect avizat de un arhitect autorizat. Acestea fiind foarte costisitoare, mulţi proprietari preferă să-şi repare casele ilegal. Pe de altă parte, se procedează la avertizarea proprietarilor şi chiar la amendarea acestora dacă nu îşi repară faţadele. Consiliul Local nu poate aloca un buget pentru a ajuta financiar proprietarii privaţi deoarece legislaţia nu permite finanţarea proprietăţilor private, fiind sute de monumente istorice. De fapt, întreaga cetate este pe lista Patrimoniului UNESCO. Funcţionarii publici au un spaţiu de manevră limitat, putând să furnizeze doar sfaturi proprietarilor interesaţi de reabilitarea patrimoniului. 5. Concluzii şi recomandări Soluţia optimă din perspectiva TransylvaNet, propusă decidenţilor prin acest document de poziţie, include următorul pachet de soluţii: [1] Direcţionarea transparentă a veniturilor proprii suplimentare ale bugetului local - provenite din impozitarea proprietăţilor persoanelor fizice conform noului Cod Fiscal - către finanţarea reabilitării şi consolidării clădirilor de patrimoniu deţinute de persoane fizice. Identificarea unor criterii obiective şi imparţiale pentru prioritizarea intervenţiilor ce se pot realiza cu o sumă limitată disponibilă anual, alocată cu această destinaţie prin bugetul local. Utilizarea veniturilor proprii suplimentare ale bugetului local pentru co-finanţarea proiectelor de conservare şi protejare a patrimoniului finanţate prin Programul Operaţional Regional. [2] Corelarea legislativă - pentru punerea de acord a prevederilor privind ajutorul economic (financiar şi fiscal) pentru proprietarii privaţi de clădiri de patrimoniu - între Codul Patrimoniului Cultural Naţional, legislaţia specifică patrimoniului (Legea 153 / 2011, Legea 422 / 2001 şi normele lor de aplicare), Codul Fiscal, Legea finanţelor publice locale, Legea bugetară anuală, destinaţiile veniturilor din bugetele locale şi nivelul impozitelor locale pe proprietate, pentru crearea la nivelul administraţiilor locale a unui mecanism viabil şi legal de finanţare a reabilitării clădirilor istorice.

78

[3] Impozitarea suplimentară a proprietăţilor lăsate în paragină, degradate şi neîngrijite dacă proprietarii lor refuză să demareze - în urma somaţiei autorităţii publice locale - autorizarea reparării, reabilitării, punerii în siguranţă şi protejării cu plase şi schele a clădirilor pentru a asigura siguranţa trecătorilor. Tratamentul diferenţiat de la caz la caz, în funcţie de cauza reală a degradării clădirilor: lipsa de interes a proprietarilor / co-proprietarilor pentru reabilitarea clădirii sau lipsa fondurilor şi posibilităţilor financiare pentru reabilitare ale proprietarilor / co-proprietarilor. Preluarea integrală a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie corespunzătoare cotei proprietarilor de locuinţe aflaţi în imposibilitate de a asigura sumele ce le revin, la cererea acestora, ca măsură de protecţie socială, în baza prevederilor articolului 13, alineatul 1, litera a din Legea 153 / 2011. Oferirea de stimulente fiscale şi financiare pentru proprietarii care se supun somaţiei, obţin autorizaţie de construire şi anunţă la Inspectoratul de Stat în Construcţii şi la autoritatea publică locală demararea lucrărilor de reparare şi reabilitare a clădirilor lăsate în paragină, degradate şi neîngrijite. [4] Co-finanţarea de la bugetul local a costurilor de avizare şi autorizare a lucrărilor şi de întocmire a documentaţiei tehnice şi proiectului de execuţie şi simplificarea procedurilor birocratice prin scoaterea din circuitul de avizare a intervenţiilor minore (înlocuirea parţială a ţiglelor, vopsitul ferestrelor, montarea de gresie şi faianţă în interiorul locuinţelor) şi obţinerea autorizaţiei de construcţie printr-o procedură simplificată, doar pe baza avizului Direcţiei Judeţene de Cultură, pentru investiţiile situate sub un anumit plafon valoric. Scutirea de taxe pentru eliberarea certificatului de urbanism şi autorizaţiilor de construire şi pentru ocuparea temporară a domeniului public pentru organizarea de şantier pentru clădirile clasificate ca monument istoric. Compensarea simplificării procedurilor birocratice iniţiale de avizare şi autorizare printr-o mai bună monitorizare a execuţiei lucrărilor, în parteneriat cu ONG-urile de patrimoniu. [5] Co-finanţarea de la bugetul local a costurilor de reabilitare, renovare, consolidare, reparare şi întreţinere a clădirilor de patrimoniu cu proprietari privaţi amplasate în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor. Crearea unei linii bugetare separate, cu sume alocate distinct, anual, în bugetele locale, cu destinaţie specială şi anume: "Co-finanţarea lucrărilor de reabilitare, reparaţii şi întreţinere a clădirilor de patrimoniu din zona de protecţie de arhitectură şi acoperirea parţială a costurilor de avizare / autorizare a lucrărilor". [6] Scutirea de la plata impozitului pe proprietate pentru clădirile de patrimoniu din ansamblurile şi siturile monument istoric. Condiţionarea acordării scutirii de impozitul pe proprietate de menţinerea clădirii într-o stare tehnică corespunzătoare (bună şi foarte bună) sau de demararea realizării proiectului de execuţie şi documentaţiei tehnice pentru începerea lucrărilor de consolidare, restaurare, reparaţii curente şi de întreţinere. Facilitatea fiscală se va pierde în cazul unor intervenţii ilegale şi neconforme, ce aduc degradări monumentului istoric.

79

[7] Identificarea şi promovarea prin acte normative a unui mecanism viabil şi a unor soluţii alternative de finanţare (parteneriat public-privat, sponsorizări, donaţii, subvenţii, timbrul monumentelor istorice, timbrul arhitecturii, timbrul cultural, taxa hotelieră, program de credite cu dobândă preferenţială din partea băncilor pentru locuinţe, taxele de licenţă pentru jocurile de noroc, cazionuri şi loterie, împrumut rambursabil fără dobândă din fonduri publice, program de reabilitare finanţat din fonduri europene, credite în sistem revolving, taxa locală pentru reabilitarea faţadelor, fond de reabilitare a clădirilor istorice) destinate lucrărilor de întreţinere, restaurare şi reabilitare a patrimoniului arhitectural, care să fie facil de accesat de către proprietarii privaţi de clădiri istorice.

Sursele de finanţare publice şi private identificate de federaţia TransylvaNet pentru renovarea şi reabilitarea clădirilor monument istoric şi a celor situate în zonele de protecţie a monumentelor istorice şi sursele de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exerciţiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale şi bugetul de stat sunt:

[7.1] Cotele adiţionale la impozitele şi taxele locale pe proprietate stabilite de consiliile locale în baza articolului 489, alineatele 1 şi 2 din noul Cod Fiscal - Legea 227 / 2015, în funcţie de necesităţile bugetare locale.

[7.2] Cota majorată a impozitelor şi taxelor locale pe proprietate pentru clădirile nerezidenţiale şi pentru cele mixte ale căror suprafeţe folosite în scop rezidenţial şi nerezidenţial se pot delimita prin documentaţia cadastrală, aflate în proprietatea persoanelor fizice, cotă stabilită de consiliile locale în baza articolului 495 litera a, articolului 458 alineatul 1 şi articolului 459 alineatul 1 din noul Cod Fiscal - Legea 227 / 2015.

[7.3] Impozitul majorat pe clădirile şi terenurile neîngrijite, situate în intravilanul localităţilor, stabilit de consiliile locale în baza articolului 489, alineatul 5 din noul Cod Fiscal - Legea 227 / 2015.

[7.4] Impozitul pe clădirile clasate ca monumente istorice sau pentru clădirile amplasate în zone de protecţie a monumentelor istorice, stabilit de consiliile locale conform articolului 456, alineatul 2 din noul Cod Fiscal - Legea 227 / 2015.

[7.5] Ajutoarele economice (financiare) acordate din bugetele autorităţilor publice locale şi centrale, în vederea compensării servituţilor impuse ca urmare a interesului public de protecţie a bunurilor de patrimoniu, pentru susţinerea financiară a proprietarilor de drept privat ai bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional asupra cărora se execută lucrări de consolidare-restaurare, într-un cuantum care nu poate depăşi costurile suplimentare ce survin faţă de acelaşi tip de intervenţie ce s-ar aplica unui bun similar comun (obişnuit), conform articolului I.1.6.2 din Titlul I al Codului Patrimoniului Cultural Naţional, aflat momentan în stadiul de proiect la Ministerul Culturii.

[7.6] Fondul Naţional de Investiţie în Cultură alimentat din încasările Loteriei Naţionale, constituit în vederea creditării şi subvenţionării proprietarilor privaţi de monumente istorice care execută lucrări de protejare a monumentelor istorice ori a programelor autorităţilor locale

80

de co-finanţare a intervenţiilor de protejare a monumentelor de pe raza lor administrativă care sunt deţinute de proprietari privaţi, conform articolului III.2.3.2 din Codul Patrimoniului Cultural Naţional, aflat momentan în stadiul de proiect la Ministerul Culturii.

[7.7] Finanţarea sau co-finanţarea proiectării şi executării lucrărilor de intervenţie privind reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei clădirilor amplasate în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie, conform articolului 6 şi articolului 13 alineatele 1 şi 3 din Legea 153 / 2011.

[7.8] Finanţarea proiectării şi executării lucrărilor de intervenţie privind creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor prin reabilitarea structural-arhitecturală a anvelopei acestora din bugetul local, în numele şi pe cheltuiala deţinătorilor notificaţi, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul local şi condiţionat de constituirea dreptului de creanţă şi de recuperarea cheltuielilor de la deţinătorii notificaţi, în condiţiile legii, până la data recepţiei finale a lucrărilor de intervenţie executate în baza articolului 5, articolului 9 alineatul 3, articolului 13 şi articolului 27 din Legea 153 / 2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, cu preluarea integrală la bugetul local a cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie corespunzătoare cotei proprietarilor de locuinţe aflaţi în imposibilitate de a asigura sumele ce le revin, la cererea acestora, ca măsură de protecţie socială, dacă proprietarii fac dovada că realizează venituri medii nete lunare pe membru de familie sub câştigul salarial mediu net lunar pe economie şi co-finanţarea cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie la clădirile amplasate în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor.

[7.9] Creditele bancare cu garanţie guvernamentală şi dobândă subvenţionată acordate asociaţiilor de proprietari şi proprietarilor pentru intervenţiile la anvelopa clădirilor de locuit, conform articolului 16, alineatele 1 şi 3 din Legea 153 / 2011 şi articolului 2, articolului 6 alineatul 2, articolului 7 alineatele 1 şi 2, articolului 11 şi articolului 22 din H.G. 945 / 2011.

[7.10] Co-finanţarea cheltuielilor aferente lucrărilor de intervenţie la clădirile monument istoric, la clădirile amplasate în ansambluri, situri, în zonele de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor, conform propunerii de modificare a articolului 13, alineatul 1, litera c şi a articolului 6 din Legea 153 / 2011, formulate prin PL-x 709 / 2015, aflată la ora actuală în procedură legislativă la Camera Deputaţilor.

[7.11] Sumele prevăzute distinct în bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale pentru finanţarea lucrărilor de protejare a monumentelor istorice, conform articolelor 38, 45 şi 49 din Legea 422 / 2001 privind protejarea monumentelor istorice şi articolelor 3, 9, 10 şi 34 din H.G. 1430 / 2003.

[7.12] Creditele acordate în sistem revolving provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice şi destinate pentru efectuarea de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute de persoanele fizice sau juridice de drept privat, conform articolului 28, alineatul 3, literele b şi c, articolului 52 din Legea 422 / 2001 privind protejarea monumentelor istorice şi articolelor 3, 4 şi 6 din H.G. 610 / 2003.

81

[7.13] 1,5% din taxele percepute pentru obţinerea licenţei de organizare a jocurilor de noroc şi a autorizaţiei de exploatare a jocurilor de noroc, precum şi din taxa de acces - alocate pentru Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice, derulat prin Ministerul Culturii, conform Proiectului de Ordonanţă a Guvernului pentru modificarea O.U.G. 77 / 24.06.2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc aflat în dezbatere publică la Ministerul Culturii. La ora actuală, procentul alocat din aceste taxe este de 1% pentru Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice, în baza O.U.G. 77 / 2009 modificată prin Legea 246 / 2010, O.U.G. 117 / 2010 şi O.U.G. 92 / 2014.

[7.14] Transferuri de fonduri de la Ordinul Arhitecţilor din România şi de la Uniunea Arhitecţilor din România din sumele încasate din timbrul arhitecturii, calculat ca procent de 0,5 la mie din valoarea investiţiilor efectuate în baza proiectelor elaborate de arhitecţi, indiferent de beneficiarul investiţiei, în baza Legii 35 / 1994, Legii 121 / 2002 şi Ordinului Ministrului Culturii şi Cultelor nr. 2823 / 2003.

[7.15] Pactul Naţional pentru Patrimoniu - care va presupune obţinerea acordului tuturor partidelor parlamentare asupra asumării unor principii comune de susţinere a patrimoniului şi alocarea a 0,2% din PIB pentru salvarea clădirilor monument istoric aflate în colaps sau în stare avansată de degradare, prin bugetele anuale de stat, indiferent de partidele sau coaliţiile politice care se vor afla la guvernare. O parte din aceşti bani vor putea fi transferaţi ulterior de la bugetul de stat la bugetele locale, cu destinaţia de a susţine co-finanţarea programelor autorităţilor publice locale de renovare a clădirilor istorice aflate în stare avansată de degradare.

[7.16] Timbrul cultural, stabilit prin Proiectul de lege privind instituirea timbrului cultural PL-x 583 / 2014 - care va avea ca destinaţie şi protejarea şi conservarea moştenirii culturale, înglobând printre altele actualul timbru al arhitecturii.

[7.17] Crearea unui fond de reabilitare a clădirilor istorice printr-un parteneriat al autorităţilor publice locale şi centrale şi agenţiilor de dezvoltare regionale cu proprietarii privaţi de clădiri istorice.

[7.18] Finanţarea de proiecte demonstrative de reabilitare prudentă din granturi locale, naţionale şi internaţionale.

[7.19] Parteneriatele public-private în finanţările parţiale din partea autorităţilor publice locale derulate prin încheierea unor contracte de asociere, donaţie sau sponsorizare între consiliile locale şi branduri locale cu tradiţie, interesate să îşi asocieze numele şi logo-ul cu renovarea patrimoniului local construit - după modelul asocierii Consiliului local Timişoara cu Ursus Breweries (brandul Bere Timişoreana) pentru reabilitarea clădirilor istorice din pieţele centrale din Timişoara.

[7.20] Finanţări rambursabile cu dobândă zero sau subvenţionată, în sistem revolving, din fonduri alocate de la bugetul local cu această destinaţie, prin completarea şi modificarea prevederilor articolului 72, alineatul 1 din Legea 273 / 2006 a finanţelor publice locale.

82

[7.21] Taxa specială pentru reabilitarea faţadelor clădirilor monument istoric, suportată de proprietarii clădirilor din perimetrul istoric al localităţilor. Taxa de reabilitare a clădirilor istorice aplicată asociaţiilor de proprietari / proprietarilor de clădiri monument istoric, de clădiri amplasate în ansambluri, situri, în zonele de protecţie a monumentelor şi în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor, instituite cu respectarea prevederilor legale specificate la articolul 30, alineatele 1, 2 şi 6 din Legea 273 / 2006 a finanţelor publice locale.

[7.22] Taxa specială pentru vizitarea obiectivelor turistice locale şi muzeelor.

[7.23] Fondurile obţinute din taxa hotelieră locală, având în vedere impactul pozitiv al aspectului estetic al clădirilor istorice restaurate şi renovate din perimetrul central al localităţilor asupra dezvoltării industriei turismului local.

[7.24] Impozitul pe clădirile monument istoric în care se desfăşoară activităţi economice şi comerciale.

[7.25] Contravaloarea cedării către un investitor a cotelor suprafeţelor comune ce revin proprietarilor clădirilor istorice mansardabile.

[7.26] Fondul de reparaţii al asociaţiilor de proprietari / locatari din perimetrul centrului istoric.

[7.27] Credite în lei cu dobândă fixă avantajoasă, furnizate de băncile pentru locuinţe pentru restaurarea şi amenajarea caselor tradiţionale şi clădirilor de patrimoniu, în parteneriat cu asociaţiile neguvernamentale de patrimoniu şi Global Heritage Fund, după modelul proiectului de colaborare dintre Asociaţia Monumentum şi BCR Banca pentru Locuinţe. Subvenţionarea dobânzii din fonduri bugetare alocate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice cu titlu de subvenţii pentru stimularea dezvoltării spaţiului locativ din România, în cadrul programului "Banca pentru Locuinţe", pentru proprietarii de imobile de patrimoniu care nu au beneficiat de prime de la stat încasate în cadrul unor contracte de economisire-creditare încheiate cu băncile pentru locuinţe.

[7.28] Fonduri europene şi naţionale atrase de autorităţile publice locale, de asociaţiile de proprietari, de unităţile de cult şi de ONG-urile de patrimoniu pe Programul Operaţional Regional (POR) 2014-2020, Axa prioritară 5 "Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural", Prioritatea de investiţii 5.1 "Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural".

83

6. Formularea de amendamente legislative sau propuneri de politici publice locale Baza legală pentru efectuarea de cheltuieli de la bugetul de stat şi din bugetele locale, extrasă din analiza legislativă şi din studiile de caz realizate de TransylvanNet cu ocazia elaborării acestui document de poziţie:

■ Crearea unui cadru legal clar, unitar şi lipsit de echivoc pentru înscrierea, angajarea şi efectuarea cheltuielilor din bugetul central şi local cu destinaţia finanţării lucrărilor la monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice şi juridice de drept privat prin corelarea prevederilor legislative în vederea punerii de acord a: Codului Patrimoniului Cultural Naţional Codului Fiscal - Legea 227 / 2015 Legislaţiei specifice în domeniul patrimoniului şi finanţării protejării monumentelor istorice (Legea 422 / 2001, Legea 153 / 2011, Legea 35 / 1994, H.G. 945 / 2011, H.G. 1430 / 2003, H.G. 610 / 2003) Legea bugetară anuală pentru aprobarea bugetului de stat şi legea de rectificare a acesteia în privinţa alocărilor bugetare pentru patrimoniu din capitolul bugetar pentru cultură Legea finanţelor publice Legea finanţelor publice locale - Legea 273 / 2006 H.C.L. privind aprobarea bugetului local al Sibiului, Sighişoarei şi Braşovului H.C.L. privind rectificarea bugetului local al Sibiului, Sighişoarei şi Braşovului H.C.L. privind stabilirea nivelului impozitelor şi taxelor locale H.C.L privind aprobarea programului multianual, listelor de inventariere a clădirilor, zonelor de acţiune prioritară şi regulamentelor de intervenţie aferente, pentru creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor din Sibiu, Sighişoara şi Braşov - urmează a fi elaborate pentru aplicarea articolelor 5, 13 şi 27 şi articolului 9 alineatul 3 din Legea 153 / 2011.

Propunerile TransylvanNet privind completarea Legii finanţelor publice locale - Legea 273 / 2006, titlul "Împrumuturi temporare pentru unele activităţi sau instituţii publice":

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

1. Art. 72. - (1) În cazul în care la înfiinţarea, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituţii şi servicii publice sau a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, în baza

Art. 72. - (1) În cazul în care la înfiinţarea, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituţii şi servicii publice sau a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, în baza

Includerea printre serviciile publice şi activităţile de interes public finanţabile a celor referitoare la clădirile de patrimoniu cu proprietari privaţi permite acordarea de împrumuturi în sistem revolving pentru reabilitarea acestora.

84

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

documentaţiilor temeinic fundamentate autorităţile deliberative pot aproba împrumuturi fără dobândă din bugetul local, pe bază de convenţie.

documentaţiilor temeinic fundamentate autorităţile deliberative pot aproba împrumuturi fără dobândă din bugetul local, pe bază de convenţie. Printre serviciile publice pentru care se pot aproba împrumuturi fără dobândă, se numără serviciul public de informare, consiliere şi asistenţă tehnică gratuită a proprietarilor de imobile monument istoric sau situate în siturile istorice, pentru întocmirea documentaţiei tehnice, de avizare şi autorizare a lucrărilor de intervenţie pentru renovarea şi consolidarea clădirilor. Printre activităţile finanţate integral din venituri proprii ale bugetelor locale pentru care se pot aproba împrumuturi fără dobândă din bugetul local, se numără acoperirea integrală sau parţială, în parteneriat cu proprietarii, a costului lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice care fac parte din grupa B de clasare, aflate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale respective.

85

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

2. Art. 72. - (2) Împrumuturile acordate în condiţiile alin.(1) vor fi rambursate integral în termen de un an de la data acordării.

Art. 72. - (2) Împrumuturile acordate în condiţiile alin.(1) vor fi rambursate integral în termen de un an de la data acordării, cu excepţia serviciului public de informare, consiliere şi asistenţă tehnică gratuită a proprietarilor de imobile monument istoric sau situate în siturile istorice şi acoperirea integrală sau parţială, în parteneriat cu proprietarii, a costului lucrărilor de intervenţie asupra monumentelor istorice din grupa B, pentru care împrumuturile acordate vor fi rambursate în maximum 10 ani de la data acordării.

Pentru acordarea termenelor de rambursare cu cele din legislaţia specifică în domeniul patrimoniului şi finanţării protejării monumentelor istorice (Legea 422/2001, Legea 153/2011, Legea 35/1994, HG 945/2011, HG 1430/2003, HG 610/2003)

Propunerile TransylvanNet privind completarea proiectului Codului Patrimoniului Cultural Naţional, titlul I. Dispoziţii generale, Capitolul 1. Definiţii şi dispoziţii generale privind patrimoniul, I.1.6 Finanţarea protejării patrimoniului cultural naţional:

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

1. Art. I.1.6.2 (nou), coloana OBSERVAŢII: Tipurile de ajutor economic pentru proprietarii de drept privat

Art. I.1.6.2 (nou), coloana OBSERVAŢII: Tipurile de ajutor economic pentru proprietarii de drept privat reprezintă baza legală pentru înscrierea, angajarea şi efectuarea de cheltuieli bugetare din bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor

Art.14 al.3 din Legea 273/2006 solicită o bază legală pentru efectuarea oricărei cheltuieli bugetare din bugetele locale. Art. I.1.6.2 din proiectul Codului Patrimoniului Cultural Naţional poate reprezenta baza legală pentru efectuarea de cheltuieli în susţinerea

86

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

municipiului Bucureşti, judeţelor şi municipiului Bucureşti, conform prevederilor art.14 al.3 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale.

financiară a proprietarilor de drept privat.

■ Prevederile legislative corelate să subsumeze clar şi fără echivoc faptul că sprijinul financiar rambursabil (creditarea) în sistem revolving acordat proprietarilor de imobile persoane fizice şi juridice de drept privat pentru renovarea clădirilor de patrimoniu se subsumează noţiunii legale de "investiţie publică de interes local". Propunerile TransylvanNet privind completarea proiectului Codului Patrimoniului Cultural Naţional, Principiul IV "Protejarea patrimoniului cultural naţional este în responsabilitatea fiecărui cetăţean şi nu trebuie să devină povară pentru niciunul dintre ei":

Textul actual al măsurii propuse

Propunerile de modificări, reformulări şi completări

Motivaţia

1. Crearea de condiţii pentru ca autorităţile administraţiei publice locale să aibă capacitatea legală şi posibilitatea financiară de a contribui la protejarea tuturor bunurilor de patrimoniu cultural aflate pe teritoriul lor administrativ.

Crearea de condiţii pentru ca autorităţile administraţiei publice locale să aibă capacitatea legală şi posibilitatea financiară de a contribui la protejarea tuturor bunurilor de patrimoniu cultural aflate pe teritoriul lor administrativ. Intervenţiile de prezervare a clădirilor de patrimoniu şi monument istoric cu proprietari de drept privat situate în siturile de protecţie de arhitectură reprezintă investiţii publice de interes local pentru realizarea cărora consiliile locale şi judeţene pot aproba contractarea sau garantarea de împrumuturi interne ori

Crearea bazei legale pentru autorităţile publice locale pentru contractarea sau garantarea de împrumuturi şi aprobarea de împrumuturi temporare fără dobândă din bugetele locale pentru proprietarii privaţi de clădiri de patrimoniu şi monument istoric.

87

Textul actual al măsurii propuse

Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

externe pe termen scurt, mediu şi lung conform prevederilor art.61 al.1 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale şi pot aproba împrumuturi temporare fără dobândă din bugetele locale care să fie rambursate integral de proprietari în termen de 10 ani de la data acordării, conform prevederilor art.72 al.1 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale.

■ Punerea în aplicare a prevederilor articolului 13, alineatul 1 din Legea 153 / 2011 prin adoptarea de către consiliile locale din Sibiu, Braşov şi Sighişoara a unor hotărâri de consiliu local prin care să se stabilească, în condiţiile legii, condiţiile de selecţie, de co-finanţare şi de preluare integrală a cheltuielilor cu lucrările de intervenţie la clădirile amplasate în zone construite protejate sau în centrele istorice ale localităţilor, în limita fondurilor aprobate anual cu această destinaţie prin bugetul local, precum şi măsurile necesare în vederea recuperării acestora de la proprietarii persoane de drept privat, acolo unde este cazul.

■ Adoptarea de către Guvern, prin hotărâre de guvern, a unor norme metodologice care să ghideze conceptul de finanţare a renovării şi reabilitării clădirilor istorice de patrimoniu local în direcţia finanţării rambursabile în sistem revolving, după modelul oferit de H.G. 610 / 2003 şi H.G. 945 / 2011. La ora actuală, H.G. 1430 / 2003 reglementează doar finanţările nerambursabile de tip grant, iar H.G. 610 / 2003 şi H.G. 945 / 2011 nu se aplică autorităţilor publice locale.

■ Crearea mecanismului financiar legal pentru recuperarea ulterioară de la proprietarii de clădiri de patrimoniu, beneficiari de finanţări publice rambursabile, a banilor avansaţi de finanţatorul public (autoritatea publică locală) pentru renovarea clădirilor. La ora actuală, împrumuturile temporare pentru unele activităţi sunt permise de Legea finanţelor publice locale nr. 273 / 2006 numai în condiţiile specificate la articolul 72: "În cazul în care la înfiinţarea, în subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor instituţii şi servicii publice sau a unor activităţi finanţate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, în baza documentaţiilor temeinic fundamentate, autorităţile deliberative pot aproba împrumuturi fără dobândă din bugetul local, pe bază de convenţie". Acestea trebuie rambursate integral în termen de un an de la acordare.

88

■ Crearea cadrului legal pentru înfiinţarea de servicii (birouri) publice locale de consultanţă şi asistenţă tehnică gratuită pentru proprietari, în vederea întocmirii documentaţiei tehnice, de avizare şi autorizare a renovării clădirilor şi pentru finanţarea costului acesteia. Serviciile de consultanţă şi asistenţă tehnică pot fi furnizate în parteneriat cu ONG-urile de patrimoniu.

■ Stimularea constituirii de asociaţii de proprietari în cadrul clădirilor de patrimoniu şi monument istoric pentru a creşte eligibilitatea acestora la finanţări publice şi a facilita luarea unor decizii comune privind lista de intervenţii necesară pentru renovarea imobilelor.

■ Crearea unei legislaţii specifice pentru reabilitarea structural- arhitecturală a anvelopei clădirilor istorice, similară celei existente pentru anveloparea şi reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe construite între anii 1950 şi 1990.

■ Realizarea unei analize de impact şi unei analize cost-beneficiu a formalizării unor programe publice de susţinere financiară şi fiscală a reabilitării clădirilor istorice prin estimarea necesarului de investiţii şi finanţare, în urma evaluării stării tehnice a clădirilor istorice de patrimoniu cu proprietari privaţi. Dezvoltarea de procedee standardizate pentru identificarea şi evaluarea degradărilor tehnice ale clădirilor, crearea unor baze de date privind clădirile istorice renovate şi care necesită intervenţii de renovare, precum şi unui catalog de preţuri simplificat pentru facilitarea unei calculaţii rapide a preţurilor.

■ Formularea, transmiterea şi susţinerea de amendamente legislative pentru amendarea procedurilor de acordare a creditelor şi contribuţiei de acoperire integrală sau parţială a costurilor lucrărilor de protejare şi intervenţie asupra monumentelor istorice prevăzute de H.G. 1430 / 2003, în sensul modificării punctajului şi simplificării condiţiilor de accesare pentru proprietarii persoane fizice.

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

1. -

Propunem completarea articolului 16 prin introducerea unui alineat nou, cu numărul 6.

Art. 16 - (6) Costurile de înfiinţare şi furnizare a serviciului public de informare, consiliere şi asistenţă tehnică a proprietarilor de imobile monument istoric şi de întocmire a documentelor justificative solicitate la art.12 lit.c (proiectul de specialitate privind protejarea sau intervenţia asupra monumentului storic, la nivel

Oferirea de sprijin financiar şi asistenţă tehnică pentru completarea de către proprietari a documentaţiei tehnice aferente cererii de acordare a contribuţiei financiare a Ministerului Culturii şi Cultelor, respectiv a autorităţii administraţiei publice locale.

89

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

de expertiză tehnică, studiu de fezabilitate, proiect tehnic cu caiet de sarcini şi detalii de execuţie) şi art.16 alin.1-4 pot fi finanţate integral sau parţial, în parteneriat cu proprietarii, din contribuţia autorităţilor publice locale. Sursele de acoperire a majorării cheltuielilor bugetelor locale aferente exerciţiului bugetar pentru care s-a aprobat bugetul local pe anul 2016 sunt: fondul de rezervă al bugetelor locale, veniturile proprii de natură fiscală încasate suplimentar din impozitele pe clădiri aparţinând persoanelor fizice prin aplicarea prevederilor noului Cod Fiscal, cota majorată a impozitelor şi taxelor locale pe proprietate pentru clădirile nerezidenţiale şi pentru cele mixte aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul majorat pe clădirile şi terenurile neîngrijite, situate în intravilanul localităţilor, transferurile către bugetele locale din sumele alocate suplimentar cu destinaţia patrimoniu în bugetul de stat, la capitolul "Cultură", în urma adoptării Pactului Naţional pentru Patrimoniu.

90

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

2. ANEXA 1 la normele metodologice Criterii de evaluare şi punctaj orientativ 7. Funcţiunea monumentului istoric: - alte funcţiuni/locuinţă: 5 puncte

ANEXA 1 la normele metodologice Criterii de evaluare şi punctaj orientativ 7. Funcţiunea monumentului istoric: - alte funcţiuni/locuinţă: 10 puncte

Majorarea punctajului orientativ pentru locuinţă de la 5 la 10 puncte, pentru a se califica pentru finanţarea nerambursabilă. Se recunoaşte astfel importanţa reabilitării imobilelor de patrimoniu indiferent de natura proprietăţii şi funcţiunii.

■ Formularea, transmiterea şi susţinerea de amendamente legislative pentru amendarea procedurilor de acordare a creditelor şi contribuţiei de acoperire integrală sau parţială a costurilor lucrărilor de protejare şi intervenţie asupra monumentelor istorice prevăzute de H.G. 610 / 2003, în sensul modificării punctajului şi simplificării condiţiilor de accesare pentru proprietarii persoane fizice.

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

1. -

Propunem completarea articolului 11 prin introducerea unui alineat nou, cu numărul 3

Art. 11 - (3) Costurile de înfiinţare şi furnizare a serviciului public de informare, consiliere şi asistenţă tehnică a proprietarilor de imobile monument istoric şi de întocmire a documentelor justificative solicitate la art.11 alin.1 pot fi finanţate integral sau parţial, în parteneriat cu proprietarii, din contribuţia autorităţilor publice locale. Sursele de acoperire a majorării cheltuielilor bugetelor locale aferente exerciţiului bugetar pentru care s-a aprobat

Oferirea de sprijin financiar şi asistenţă tehnică pentru completarea documentaţiei tehnice aferente cererii de creditare necesare efectuării de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute de persoanele fizice sau juridice de drept privat.

91

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

bugetul local pe anul 2016 sunt: fondul de rezervă al bugetelor locale, veniturile proprii de natură fiscală încasate suplimentar din impozitele pe clădiri aparţinând persoanelor fizice prin aplicarea prevederilor Legii 227/2015 (noul Cod Fiscal), cota majorată a impozitelor şi taxelor locale pe proprietate pentru clădirile nerezidenţiale şi pentru cele mixte aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul majorat pe clădirile şi terenurile neîngrijite, situate în intravilanul localităţilor, transferurile către bugetele locale din sumele alocate suplimentar cu destinaţia patrimoniu în bugetul de stat la capitolul "Cultură" în urma adoptării Pactului Naţional pentru Patrimoniu.

2. ANEXA 1 CRITERII DE ACORDARE A CREDITELOR 7. Destinaţia monumentului istoric - alte funcţiuni/locuinţă: 5 puncte

ANEXA 1 CRITERII DE ACORDARE A CREDITELOR 7. Destinaţia monumentului istoric - alte funcţiuni/locuinţă: 10 puncte

Majorarea punctajului orientativ pentru locuinţă de la 5 la 10 puncte, pentru a se califica pentru finanţarea rambursabilă. Se recunoaşte astfel importanţa reabilitării imobilelor de patrimoniu, indiferent de natura proprietăţii şi funcţiunii.

92

■ Formularea, transmiterea şi susţinerea de amendamente legislative pentru amendarea propunerii legislative PL-x 709 / 2015 pentru modificarea şi completarea Legii 153 / 2011 privind măsurile de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor, în sensul precizării clare a surselor de acoperire a majorării cheltuielilor bugetelor locale aprobate pe anul 2016, prevederii unui alt mecanism pentru finanţarea privată a cotei ce revine proprietarilor şi extinderii lucrărilor eligibile de la refacerea anvelopei (faţadei) şi acoperişului (învelitorii) clădirii la consolidarea structurală şi îmbunătăţirea condiţiilor de locuit.

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

1. Art. 6, alin. 1, lit. a: lucrări de consolidare, reparare / refacere a zidăriilor / pereţilor exteriori.

Art. 6, alin. 1, lit. a: lucrări de consolidare structurală a clădirii şi îmbunătăţirea confortului şi condiţiilor de locuit (standardului de calitate a locuirii) ale proprietarilor din imobil, lucrări de reparare / refacere a zidăriilor / pereţilor exteriori.

Propunem modificarea listei de lucrări eligibile pentru a răspunde mai bine aşteptărilor proprietarilor şi observaţiilor formulate în Raportul de respingere al Comisiei pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului din Senatul României.

2. Art. 6, alin. 1, lit. c: lucrări de consolidare, reparare/refacere a sistemului de acoperire; lucrări de consolidare şi refacere a sistemului de acoperire.

Art. 6, alin. 1, lit. c: lucrări de consolidare structurală, reparare/refacere a sistemului de acoperire; lucrări de consolidare structurală şi refacere a sistemului de acoperire.

Propunem modificarea listei de lucrări eligibile pentru a răspunde mai bine aşteptărilor proprietarilor şi observaţiilor formulate în Raportul de respingere al Comisiei pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului din Senatul României.

3. Art. 6, alin. 3: Lucrările de intervenţie prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt investiţii de interes public local.

Art. 6, alin. 3: Lucrările de intervenţie prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt investiţii publice de interes local în înţelesul art.61 alin.1 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale.

Formularea trebuie să corespundă exact termenului "investiţii publice de interes local" utilizat la art.61 alin.1 din Legea 273/2006 privind finanţele publice locale.

93

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

4. Art. 13, alin. 3, lit. a: În cazul alin. (1), lit. c, finanţarea executării lucrărilor de intervenţie prevăzute la art. 6 se asigură astfel: a) maximum 50% din fonduri aprobate anual cu această destinaţie în bugetele locale sub formă de grant.

Art. 13, alin. 3, lit. a: În cazul alin. (1), lit. c, finanţarea executării lucrărilor de intervenţie prevăzute la art. 6 se asigură astfel: a) maximum 50% din fonduri aprobate anual cu această destinaţie în bugetele locale sub formă de grant. Sursele de acoperire a majorării cheltuielilor bugetelor locale aferente exerciţiului bugetar pentru care s-a aprobat bugetul local sunt: fondul de rezervă al bugetelor locale, veniturile proprii de natură fiscală încasate suplimentar din impozitele pe clădiri aparţinând persoanelor fizice prin aplicarea prevederilor Legii 227/2015 (noul Cod Fiscal), cota majorată a impozitelor şi taxelor locale pe proprietate pentru clădirile nerezidenţiale şi pentru cele mixte aflate în proprietatea persoanelor fizice, impozitul majorat pe clădirile şi terenurile neîngrijite situate în intravilanul localităţilor, transferurile către bugetele locale din sumele alocate suplimentar cu destinaţia patrimoniu în bugetul de stat, la capitolul "Cultură", în urma adoptării Pactului Naţional pentru Patrimoniu.

Legea finanţelor publice locale nr. 273/2006, la art.14 al.5, precum şi observaţiile formulate în avizul Consiliului Legislativ impun precizarea surselor de acoperire a majorării cheltuielilor bugetelor locale aferente exerciţiului bugetar pentru care s-au aprobat deja bugetele locale respective.

94

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

5. Art. 13, alin. 3, lit. b: În cazul alin. (1), lit. c, finanţarea executării lucrărilor de intervenţie prevăzute la art. 6 se asigură astfel: b) Minimum 50% din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari şi/sau din alte surse legal constituite.

Art. 13, alin. 3, lit. b: În cazul alin. (1), lit. c, finanţarea executării lucrărilor de intervenţie prevăzute la art. 6 se asigură astfel: b) Minimum 50% din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari şi/sau din alte surse legal constituite: creditele bancare cu garanţie guvernamentală şi dobândă subvenţionată acordate asociaţiilor de proprietari şi proprietarilor pentru intervenţiile la anvelopa clădirilor de locuit, creditele acordate în sistem revolving provenite din aplicarea timbrului monumentelor istorice, fondurile de reabilitare a clădirilor istorice, contravaloarea cedării către un investitor a cotelor suprafeţelor comune ce revin proprietarilor clădirilor istorice mansardabile, credite în lei cu dobândă fixă şi subvenţionată din fonduri bugetare alocate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice furnizate de băncile pentru locuinţe pentru restaurarea şi amenajarea caselor tradiţionale şi clădirilor de patrimoniu, fonduri europene şi naţionale

Răspunde observaţiilor formulate în Raportul de respingere al Comisiei pentru administraţie publică şi organizarea teritoriului din Senatul României, conform căreia "propunerea ca asociaţiile de proprietari să finanţeze în cuantum de minim 50% din fondul de reparaţii al asociaţiei de proprietari lucrările de intervenţie este nesustenabilă".

95

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

atrase de autorităţile publice locale, asociaţiile de proprietari, unităţile de cult şi ONG-urile de patrimoniu pe Programul Operaţional Regional (POR) 2014-2020, Axa prioritară 5 "Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural", Prioritatea de investiţii 5.1 "Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural".

6. Art. 13 alin. 5: Sumele avansate de către autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea cotei de contribuţie proprie a proprietarilor/asociaţiilor de proprietari, menţionată la alin. (3), se recuperează din fondul de reparaţii constituit în acest sens.

Art. 13 alin. 5: Sumele avansate de către autorităţile administraţiei publice locale pentru asigurarea cotei de contribuţie proprie a proprietarilor/asociaţiilor de proprietari, menţionată la alin. (3), se recuperează din fondul de reparaţii constituit în acest sens şi/sau din alte surse legal constituite: creditele bancare cu garanţie guvernamentală şi dobândă subvenţionată acordate asociaţiilor de proprietari şi proprietarilor pentru intervenţiile la anvelopa clădirilor de locuit, creditele acordate în sistem revolving provenite din aplicarea

Nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanţată şi plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi dacă nu are prevederi bugetare şi surse de finanţare (articolul 14, alineatul 4 din Legea finanţelor publice locale nr. 273 / 2006).

96

Articolul actual Propunerile de modificări, reformulări şi completări Motivaţia

timbrului monumentelor istorice, fondurile de reabilitare a clădirilor istorice, contravaloarea cedării către un investitor a cotelor suprafeţelor comune ce revin proprietarilor clădirilor istorice mansardabile, credite în lei cu dobândă fixă şi subvenţionată din fonduri bugetare alocate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice furnizate de băncile pentru locuinţe pentru restaurarea şi amenajarea caselor tradiţionale şi clădirilor de patrimoniu, fonduri europene şi naţionale atrase de autorităţile publice locale, asociaţiile de proprietari, unităţile de cult şi ONG-urile de patrimoniu pe Programul Operaţional Regional (POR) 2014-2020, Axa prioritară 5 "Îmbunătăţirea mediului urban şi conservarea, protecţia şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural", Prioritatea de investiţii 5.1 "Conservarea, protejarea, promovarea şi dezvoltarea patrimoniului natural şi cultural".

97

■ Extinderea ofertei de specializare, instruire şi calificare pentru ingineri, arhitecţi, urbanişti, constructori şi meseriaşi (meşteşugari); crearea de cursuri de iniţiere şi pregătire privind renovarea imobilelor de patrimoniu, inventarierea degradărilor şi evaluarea stării lor tehnice, pentru poliţişti comunitari, procurori specializaţi pe probleme de patrimoniu şi consilieri locali din comisiile de specialitate de urbanism; definirea de profile ocupaţionale şi standarde de calificare în meserii tradiţionale asociate renovării imobilelor istorice.

Întocmit: Mircea Mitruţiu, expert advocacy Bibliografie 1. Programul de Guvernare al Guvernului Ciolos, capitolul 8.2 Cultură, p.7, http://gov.ro/fisiere/pagini_fisiere/Programul-de-guvernare-al-Guvernului_Romaniei-Prim-ministru-Dacian-Ciolos(Monitorul_Oficial).pdf

2. Ghidul strategiei naţionale de apărare a ţării pentru perioada 2015-2019, ONS 19 Promovarea identităţii naţionale, p.34, Administraţia Prezidenţială, Bucureşti, 2015, http://www.presidency.ro/files/userfiles/Ghid_SNApT_2015-2019_AP.pdf

3. Klaus Iohannis: Avem o infrastructura culturala fragila. Nu putem avea o cultura performanta daca nu investim in educatie, 15 ianuarie 2016, http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20729388-klaus-iohannis-avem-infrastructura-culturala-fragila-putem-avea-cultura-performanta-daca-nu-investim-educatie.htm

4. Vlad Alexandrescu: Fiecare oraș va trebui să stabilească în ce măsură își respectă patrimoniul, 14 ianuarie 2016, http://www.agerpres.ro/cultura/2016/01/14/vlad-alexandrescu-fiecare-oras-va-trebui-sa-stabileasca-in-ce-masura-isi-respecta-patrimoniul-20-53-13

5. Vlad Alexandrescu: Am propus președintelui un pact naţional pentru patrimoniu; deocamdată, nu am primit răspuns, 8 martie 2016, http://www.agerpres.ro/cultura/2016/03/08/alexandrescu-am-propus-presedintelui-un-pact-national-pentru-patrimoniu-deocamdata-nu-am-primit-raspuns-12-07-35

6. Ministerul Culturii a lansat programul "Oraşe europene", Agerpres, 6 aprilie 2016

http://www.agerpres.ro/cultura/2016/04/06/ministerul-culturii-a-lansat-programul-orase-europene--09-30-38

7. Ministerul Culturii, Planul strategic instituţional pe anul 2016, http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/MC_Plan_strategic.pdf

98

8. Ministerul Culturii, Proiectul Codului Patrimoniului Cultural Naţional, Preambul, Principii şi Titlul I. Dispoziţii generale

9. Ministerul Culturii, Propunere de politică publică privind asigurarea creşterii nivelului de protejare a patrimoniului cultural naţional, cultura.ro/uploads/files/pr_pol_publica_cod_2014_vfinal.doc

10. Ministerul Culturii, Strategia Patrimoniului Cultural Naţional, p.17, http://www.cultura.ro/uploads/files/StrategiaPCN.pdf

11. Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană Durabilă a Municipiului Sibiu 2015-2023, http://www.sibiu.ro/index.php/primaria/dezvoltarea_economica

12. Ghidul de dezvoltare al municipiului Sibiu 2014-2024, p.75, http://www.sibiu.ro/docs/ghid_2014_2024.pdf

13. Actul pentru Patrimoniu, Ordinul Arhitecţilor din România, Filiala Timiş, 23 octombrie 2015 http://anualadearhitectura.ro/ro/act-pentru-patrimoniu/ http://www.petitieonline.com/act_pentru_patrimoniu

14. Convenţia Europeană pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, Granada, 3 octombrie 1985, http://www.cimec.ro/Arheologie/arh-preventiva/10-Anexa3Granada1985pat.pdf

15. Raportul sinteză al audierii publice "Cum putem încuraja proprietarii conştiincioşi de clădiri de patrimoniu şi descuraja delăsarea şi nepăsarea? Care este raportul optim dintre stimulente şi amenzi?", Heritas / TransylvaNet, Sibiu, 15 februarie 2016, http://www.transylvanet.org/wp-content/uploads/2016/03/Raport-sinteza-audiere-publica-Sibiu.pdf

16. Primele propuneri de soluţii pentru reforma administraţiei publice, formulate la cea de-a XIX-a sesiune ordinară a Adunării Generale a Asociaţiei Comunelor din România de către premierul Dacian Cioloş, 22 februarie 2016, http://gov.ro/ro/stiri/comunicat-de-presa-si-discurs-participarea-premierului-dacian-ciolos-la-ev-asociatiei-comunelor-din-romania&page=3

17. Veronica Ioan Rus, rezumatul tezei de doctorat "Conservarea monumentelor în Transilvania în perioada 1945-1977", http://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2012/istorie/Rus%20Veronica_Ro.pdf

18. Convenţia de la Faro a Consiliului Europei din 2005 privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, http://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/rms/0900001680083746

19. Dosarul de candidatură Braşov 2021 - Capitala Europeană a Culturii, Europa Corona, http://www.capitalaculturala2021.ro/Files/dosare/brasov/Brasov2021_RO.pdf

20. Justin B. Hollander si Ann Sussman, "Cognitive Architecture. Designing for How We Respond to the Built Environment" https://www.routledge.com/products/9780415724692

99

21. Podcast-ul "Cognitive Urbanism. Public Health and Urban Planning" (începând cu minutul 5) ce poate fi accesat la: http://www.podcastchart.com/podcasts/cognitive-urbanism/episodes/public-health-and-urban-planning-2-0/pop

22. Podcast-ul "Cognitive Urbanism. Abandoned Buildings and Animal Health" http://www.podcastchart.com/podcasts/cognitive-urbanism/episodes/abandoned-buildings-and-animal-health

23. BCR Banca pentru Locuinţe finanţează restaurarea şi reabilitarea caselor tradiţionale româneşti prin credite în lei cu dobândă fixă de 5% pe an, Bucureşti, 19 septembrie 2014, https://www.bcrlocuinte.ro/ro/presa/2014/19.09.2014

24. Hotărârea nr. 23 din 12.02.2014 privind aprobarea Programului multianual, Listelor de inventariere a clădirilor, Zonelor de acţiune prioritară şi a Regulamentelor de intervenţie aferente, pentru creşterea calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor din municipiul Arad, http://www.primariaarad.ro/files/hotariri/h7079.pdf

25. Biroul GTZ pentru Reabilitarea centrului istoric Sibiu, “Reabilitarea centrului istoric Sibiu / Hermannstadt (România), Informaţii privind Proiectul de cooperare româno-german”, august 2006, un proiect al administraţiei publice locale din Sibiu şi al GTZ - Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică.

26. Iniţiativa comună pentru oraşele istorice ale României; Propunerea de dezvoltare a cadrului legislativ şi organizatoric în ceea ce priveşte tematica reabilitării urbane; Propunerea privind crearea Fondului de Reabilitare; Propunerea de îmbunătăţire a posibilităţilor de instruire şi specializare (calificare) în domeniul reabilitării, lucrări prezentate cu ocazia simpozionul naţional cu tema "Instrumente privind reabilitarea urbană în România", Sibiu, 26-28.11.2008, organizat de Fundaţia pentru Reabilitare Urbană, Primăria Municipiului Sibiu şi GTZ.

Legislaţie:

27. Noul Cod Fiscal (Legea 227/2015) şi normele sale de aplicare

28. Proiectul de lege B 56/2016 pentru modificarea Legii 227/2015 privind Codul Fiscal

29. Proiectul Codului Patrimoniului Cultural Naţional

30. Legea 273/2006 privind finanţele publice locale

31. Legea 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor

32. Propunerea legislativă PL-x 709/2015 pentru modificarea şi completarea Legii 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor

33. HG 945/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 153/2011 privind măsuri de creştere a calităţii arhitectural-ambientale a clădirilor

100

34. Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice

35. HG 1430/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind situaţiile în care Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv autorităţile administraţiei publice locale, contribuie la acoperirea costurilor lucrărilor de protejare şi de intervenţie asupra monumentelor istorice, proporţia contribuţiei, procedurile, precum şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul decât statul, municipiul, oraşul sau comuna

36. HG 610/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura de acordare a creditelor necesare efectuării de lucrări de protejare la monumentele istorice deţinute de persoanele fizice sau juridice de drept privat

37. Timbrul arhitecturii - Legea 35/1994, Legea 121/2002, Ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor 2823/2003

38. Legea 157/1997 privind ratificarea Convenţiei pentru protecţia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada 39. Proiectul de lege PL-x 583/2014 privind instituirea timbrului cultural

Hotărâri ale Consiliului Local Oradea, cu anexele aferente:

40. HCL Oradea 705/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind instituirea taxei speciale pentru reabilitarea faţadelor clădirilor monument istoric

41. HCL Oradea 1027/2009 pentru modificarea şi completarea HCL Oradea 705/31.08.2009 privind aprobarea Regulamentului pentru instituirea taxei speciale pentru reabilitarea faţadelor clădirilor monument istoric.

42. HCL Oradea 36/2010 pentru completarea şi modificarea Regulamentului privind stabilirea contribuţiei persoanelor fizice şi juridice la reabilitarea faţadelor clădirilor din perimetrul Ansamblului Urban - Centrul Istoric Oradea, aprobat prin HCL Oradea 1027/17.12.2009

43. HCL Oradea 367/2010 privind aprobarea Regulamentului privind acordarea unor ajutoare financiare pentru susţinerea lucrărilor de

protejare a imobilelor cu valoare culturală de pe raza Municipiului Oradea

44. Programul multianual 2012-2016 pentru realizarea lucrărilor de protejare şi intervenţie asupra clădirilor cu valoare cultural arhitecturală situate în "Ansamblul Urban - Centrul Istoric Oradea"

45. HCL Oradea 694/2014 privind aprobarea participării UAT Municipiul Oradea, aprobarea aplicaţiei de finanţare şi a cheltuielilor aferente pentru proiectul "Reabilitare termică blocuri de locuinţe în Municipiul Oradea - bloc AN 7, AN 124, Pb127, R 119", în vederea accesării fondurilor disponibile în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 1 "Sprijinirea dezvoltării durabile a oraşelor - poli urbani de creştere", Domeniul de intervenţie 1.2 "Sprijinirea investiţiilor în eficienţa energetică a blocurilor de locuinţe"

101

Hotărâri ale Consiliului Local Timişoara cu anexele aferente şi corespondenţe cu autorităţile publice centrale:

46. HCL Timişoara 514/2013 privind Programul de sprijin financiar acordat proprietarilor de clădiri istorice din zona de acţiune prioritară a Municipiului Timişoara, clădirile clasate ca monumente, ansamblu sau sit din zona de acţiune prioritară a programului, cheltuielile şi categoriile de lucrări eligibile.

47. Adresa 415776/28.04.2015 a Ministerului Finanţelor Publice, Direcţia generală de sinteză a politicilor bugetare, destinată primarului municipiului Timişoara, Nicolae Robu

48. Adresa 353451/26.09.2013 a Ministerului Finanţelor Publice, Direcţia generală de sinteză a politicilor bugetare şi Direcţia generală trezorerie şi contabilitate publică, destinată primarului municipiului Timişoara, Nicolae Robu

49. Adresa Secretarului de Stat din Ministerul Finanţelor Publice, din 03.07.2015, destinată băncii KfW

50. Opinia legală preliminară bazată pe analiza legislaţiei, a doctrinei şi jurisprudenţei în materia reabilitării monumentelor istorice, emisă de Serban Law Office în 30.03.2015 şi destinată Biroului Reabilitare şi Conservare Clădiri Istorice Timişoara

51. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=14925

52. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=14035

53. http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2008/03/printable/080325_arena_patrimoniu_sibiu.shtml

54. http://www.observatorulurban.ro/razvan-pop-statul-nu-are-o-directie-definita-si-clara-privind-salvarea-patrimoniului-national-2.html

55. http://www.mediafax.ro/social/reportaj-majoritatea-cladirilor-din-centrul-istoric-al-sibiului-sunt-in-stare-avansata-de-degradare-foto-8897055

56. http://www.tribuna.ro/stiri/eveniment/6-000-lei-pentru-o-constructie-ilegala-si-7-amenzi-pentru-fatade-neingrijite-115010.html

57. http://www.turnulsfatului.ro/2016/03/14/legea-saracia-si-indiferenta-darama-ce-n-a-reusit-timpul-in-500-de-ani/

58. http://www.turnulsfatului.ro/2016/03/01/54344/

59. http://www.turnulsfatului.ro/2016/02/28/la-mielu-alb-si-prezentul-negru-camere-pe-booking-cu-o-fatada-jalnica/

60. http://www.turnulsfatului.ro/2016/02/28/mitul-sasului-calculat-cade-zid-cu-zid/

102

61. http://www.turnulsfatului.ro/2016/02/28/orasul-nepasarii/

62. http://jurnalul.ro/bani-afaceri/constructii-proprietari/o-cladire-de-patrimoniu-din-trei-abandonata-695992.html

63. http://www.stiridesibiu.ro/?p=30503

64. http://www.profit.ro/opinii/impozitarea-cladirilor-un-caz-scoala-de-politici-toxice-15413536

65. http://anticoruptie.hotnews.ro/stiri-anticoruptie-20904151-lia-olguta-vasilescu-cerut-unui-afaceri-care-viza-contracte-primaria-suporte-costul-unui-concert-electoral-bregovic-surse.htm

Anexe Răspunsurile primite din partea autorităţilor publice destinatare ale cererilor de informaţii publice transmise de TransylvaNet în baza Legii nr. 544/2001 privind accesul la informaţii de interes public:

1. Răspunsul Ministerului Finanţelor Publice, Direcţia Generală de Sinteză a Politicilor Bugetare - nr. 616.465/2016

2. Răspunsul Curţii de Conturi a României - nr. 71/14.03.2016

3. Răspunsul Ministerului Fondurilor Europene

4. Răspunsul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - nr. 25756/04.04.2016

5. Răspunsul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Sibiu - nr. 887/28.03.2016

6. Răspunsul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Mureş - nr. 104/16.03.2016

7. Răspunsul Primăriei Municipiului Sibiu, Direcţia Economică, Biroul Buget - nr. 16286/03.03.2016

8. Răspunsul Primăriei Municipiului Braşov, Direcţia Fiscală - nr. 23056/11.02.2016

9. Răspunsul Primăriei Municipiului Sighişoara - nr. 3368/16.02.2016

10. Răspunsul Poliţiei Locale Braşov

11. Răspunsul Poliţiei Locale Sibiu - nr. 1650/18.02.2016

12. Răspunsul Instituţiei Prefectului judeţului Bihor - nr. 4/i/05.04.2016

13. Răspunsul grupului de lucru extins "Conservarea monumentelor istorice şi creşterea valorii clădirilor existente" din Dinkelsbuhl, Bavaria (oraş înfrăţit cu Sighişoara)

Răspunsul Ministerului Culturii - nu l-am primit în termenul prevăzut de Legea 544/2001 Răspunsul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Braşov - nu l-am primit în termenul legal, prevăzut de Legea 544/2001