Inhibiţia în SNC2.4. Fenomenele electrice în cursul inhibiţiei neuronale. Potenţialul postsinaptic inhibitor (PPSI). Inhibiţia pre- şi postsinaptică, recurentă, reciprocă, laterală, postexcitatorie, pesimală.

1. Descoperirea fenomenului inhibiţiei centrale. Experienţa lui Secenov.Secenov a pregătit un prepart talamic (a extirpat toate structurile cerierului mai sus de talamus). Paralel a provocat la broasca talamică reflexul de flexiune a lăbuţei posterioare la acţiunea cu H2SO4. Apoi aplicând NaCl la nivelul talamusului a observat că reflexul de flexiune se inhibă. S-a făcut concluzia: la nivelul talamusului există centri de inhibiţie, care inhibă reflexul de flexiune. Alt savant His a aplicat asupra celeilalte lăbuţe alt stimul mai puternic (a strâns cu pensa) şi a observat de asemenea inhibiţia reflexului de flexiune. Atunci s-a făcut o altă concluzie: inhibiţia este un proces general, caracteristic pentru toate nivelele SNC, care include participarea neuronilor inhibitori.

2. Felurile de inhibiţie în SNCÎn dependenţă de starea electrică a membranei:

- depolarizare- hiperpolarizare

În corelaţie cu sinapsa - presinaptică- postsinaptică

În dependenţă de orientarea neuronală- laterală- recurentă- reciprocă

Fără participarea neuronilor inhibitori:- inhibiţia pesimală- inhibiţia după excitaţie

Inhibiţia postsinaptică apare în sinapsele inhibitorii care au aceiaşi structură ca şi sinapsele din SNC dar conţin mediator de inhibiţie (GABA, glicina, histamina, dopamina).La propagarea excitaţiei spre teminaţiunea nervoasă are loc depolarizarea membranei presinaptice cu mărirea permeabilităţii pentru Ca2+ ca rezultat are loc eliberarea mediatorului în spaţiul sinaptic, mediatorul se uneşte cu receptorii de pe membrana postsinaptică şi măreşte permeabilitatea pentru K+ (care iese din celulă) şi Cl- (care pătrunde în interiorul celulei). Ca rezutat are loc hiperpolarizarea membranei postsinaptice, adică excitabilitatea ei scade şi apare un potenţial postsinaptic de inhibiţie PPSI, care grafic va fi prezentat în felul următor:

Inhibiţia presinaptică – apare în sinapsele axo-axonice, când membrana presinaptică a sinapsei de excitaţie serveşte ca membrană postsinaptică a membranei de inhibiţie. Ca mediator se foloseşte GABA sau glicina care exercită efect inhibitor asupra membranei postsinaptice prin creşterea conductanţei pentru Cl- (receptorii GABAa) şi K+

(receptorii GABAb) şi prin scăderea conductanţei pentru Ca2+ (receptorii GABAb) aceste efect duc hiperpolarizarea membranei postsinaptice (membrana presinaptica pentru a doua sinapsă) cu limitarea trecerii potenţialului de acţiune.

Inhibiţia pesimală – apare în sinapsele de excitaţie, fără participarea neuronilor inhibitorii, atunci când frecvenţa impulsurilor care vin spre sinapsă este foarte mare, se depăşeşte labilitatea acesteia, ca rezultat apare o depolarizare stabilă a membranei postsinaptice (ea este refractară absolută) şi impulsurile care vin se inhibă la nivelul membranei postsinaptice.Inhibiţia după excitaţie – are loc fără participarea neuronilor inhibitori, atunci când frecvenţa impulsurilor care vin spre sinapsă este mai mare ca labilitatea dar mai mică ca frecvenţa pesimală şi impulsurile (nu toate) nimeresc în perioada hiperpolarizării potenţialului de acţiune precedent, adică decad, ca rezultat o parte a impulsurilor vor trece, restul se vor inhiba.Inhibiţia recurentă, reciprocă şi laterală – toate aceste feluri de inhibiţie sunt cu participarea neuronilor inhibitori.ПоступательноеAferentă apara la intercalarea neuronului inhibitor pe traiectul potenţialului de acţiune.

Inhibiţia recurentă. Neuronul de excitaţie prin sinapsă cu neuronul de inhibiţie (neuronul Renshaw) se inhibă el însuşi. Este un mecanism de protecţie a motoneuronilor.

Inhibiţia reciprocă – apare la excitarea muşchilor antagonişti.

Inhibiţia laterală – Această inhibiţia stă la baza centrului dominant.