ÎNGERI ŞI ANGELOLOGIE ÎN BASM ŞI FOLCLOR

Teolog Radu Teodorescu Lumea copilăriei este mai mult decât orice o lume a basmului şi a poveştilor

fanstastice. Zmei, zâne, feţifrumoşi, ileneconsânze, sirene sau balauri sunt cu toate elemente ale basmului şi ale poveştilor pentru cei mici.1 Aceste basme pe care le savuram ca şi copii mici par la vârsta noastră de acum desuete şi ridicole. Ei bine nu aşa a fost în copilărie. În rândurile care vor urma, voi arăta că foarte multe dintre elementele basmului sunt preluate din religie, mai precis din învăţăturile Bisericii şi a teologiei ortodoxe despre îngeri, sfinţi şi Dumnezeu. Din capul locului trebuie să spunem că o trăsătură la mai toate basmele româneşti, europene sau mondiale, este antagonia dintre bine şi răul sau lupta dintre bine şi rău care este întruchipată de Făt Frumos sau Prâslea cel Voinic cu zmeul sau balaurul cel rău.

Ei bine, această luptă dintre bine şi rău, este prezentă şi la sfinţii părinţi şi mai ales în teologia ascetică şi cea eshatologică. În mai multe basme româneşti sau europene Făt Frumos este cel mare are greaua misiune de a o salva pe Ileana Cosânzeana, prinţesa din poveşti de sub tirania sau captivitatea unui zmeu sau balaur. În drumul său eroic de mai multe ori Făt Frumos este ajutat de Zâna cea Bună care îşi oferă ocrotirea ei. Asemănarea este extrem de puternică cu doctrina ortodoxă a îngerului păzitor al omului care în drumul său spre Dumnezeu şi împărăţia cerurilor sau rai se confruntă cu atacurile diavolilor personalizaţi în diferite patimi şi păcate.

În special în basmul chinezesc întâlnim elementul dragonului, care este o fiinţă rea în general ce vrea să facă rău şi căruia eroul sau Făt Frumosul chinez îi opune rezistenţă fie pentru a îşi salva satul sau comitatul din care face parte.2 Ei bine Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe şi ei cu toţii au vorbit despre lupta dintre bine şi rău, despre forţele întunericului şi ele ale luminii şi mai mult decât orice există o întreagă iconografie care ni-l prezintă pe Sfântul Gheorghe de exemplu prăznuit pe data de 23 aprilie în luptă cu un balaur care nu este nimeni altul decât diavolul. Basmul care este aparent o creaţie naivă de inspiraţie folclorică este de cele mai multe ori inspirat din marile teme religiose şi teologice ale creştinismului şi ale ortodoxiei. O altă temă generică a basmului este lupta dintre împăratul cel bun şi împăratul cel rău, în care împăratul cel bun este susţinut de puterile binelui, zâne, spiriduşi sau sânziene, în timp ce împăratul cel rău este susţinut de puterile întunericului: zmei, monştrii invizibili sau balauri. Între împăratul cel bun şi împăratul cel rău se naşte de mai multe ori un război, de ce să nu spunem asemănător celui care s-a iscat în ceruri când diavolul a fost înfrânt şi izgonit dintre îngeri, care este multe ori se încheie cu o victorie la limită a împăratului celui bun.

Basmul românesc sau european a evidenţiat de mai multe ori antagonia dintre îngerii lui Dumnezeu şi diavolii iadului. Acest lucru nu s-a făcut sistematic ca şi în cadrul unei prezentări sau teze academice ci metaforic sau simbolic. Făt Frumos în căutarea iubirii sale, de cele mai multe ori Ileana Cosânzeana este omul aflat în căutarea mântuirii sufletului şi a raiului. Basmul este de cele mai multe ori o povestire fantastică dar care se bazează pe fapte reale şi tangibile. De mai multe ori basmul este de inspiraţie folclorică. Se cunosc foarte multe basme care au avut ca sursă de 1 Petre Ispirescu, Legendele şi basmele românilor (Bucureşti: ediţia a II-a, 2013). 2 Lucia Nasta, Vechi povestiri chinezeşti (Bucureşti, 1958).

1

inspiraţie folclorul european sau cel mondial. Cititorul ar putea să îmi reproşeze că am trecut de mult de vârsta basmelor, dar rândurile de faţă sunt menite să descopere cititorului valenţele pedagogice ale basmului. Basmul a liniştit sute de mii de copii în dorinţa de a îşi sătura o imaginaţie creativă şi nesătulă de mai multe ori.

În psihologia copiilor, basmul este mai apoi înlocuit de alţi eroi: Spiderman, Batman, Ironman, Robocop, Superman, Terminator şi mulţii alţii. Oricum în basm copilul de familiarizează cu antagonia dintre bine şi rău, Dumnezeu şi diavol sau lumină şi întuneric. În basm, este întotdeauna un element surpriză: zâna cea bună vine în ajutorul personajului pozitiv prin diferite puteri supranaturale cu care este înzestrată. Nu este de remarcat că Biblia sau Sfânta Scriptură ne vorbea că pe Muntele Carantaniei după ce Domnul Iisus Hristos a fost ispitit de diavol au venit îngerii să Îl mângâie sau de faptul că în Grădina Gheţimani mai înainte de patima Sa, Domnul Iisus Hristos a fost încurajat de îngeri mai înainte de a merge la răstignire? Toate acestea sunt elemente care alcătuiesc aşa zisul inconştient colectiv al basmului antic şi a celui contemporan.

Din cele mai vechi vremuri copii au simţit o atracţie fatală faţă de basm şi povestirile fantastice. Ne aducem aminte cum toţi ascultam ca şi copii în extaz basmele povestite de părinţi şi bunici. Zâne înaripate veneau şi vesteau pericol sau primejdie lui Prâslea sau lui Făt Frumos asemenea cum îngerii au vestit fecioarei Maria şi dreptului Iosif că viaţa pruncului Iisus este în primejdie din partea regelui Irod şi au plecat astfel în Egipt. Mai multe analize profunde ale textelor basmelor ne vor descoperii personalităţi care se aseamănă cu îngerii lui Dumnezeu dintre care cei mai cunoscuţi sau populari sunt Mihail, Rafaiil şi Gavriil. Evident, valoarea religioasă a basmului este una apocrifă din puncte de vedere teologic, dar sunt şi basme care au o valoare psihologică sau după cum deja am enunţat pedagogică.

Mai multe basme au ca şi inspiraţie teme ale eshatologiei creştine ortodoxe. Eroul basmului luptă pentru o lume mai bună sau chiar pentru mântuirea ei, asemenea Domnului Iisus Hristos. Dar basmele pot avea şi o temă de inspiraţie angelologică. Ele pot plasa povestirea într-o stare antecendetă creaţiei omului şi a lumii cum foarte bine o fac basmele antice eline sau italiene. Motivaţia angelologică a basmului pleacă din nevoia copilului de a ştii mai multe despre îngeri şi Dumnezeu. Dumnezeu şi îngerii apar de mai multe ori sub forma unui panteon al zânelor şi al spiriduşilor. Acest panteon este prezidat sau condus de marea zână sau de spiriduşul cel mare. Ei bine, temele teologice şi angelologice ale basmelor pot varia de la popor la popor sau de la cultură la cultură.

Trebuie să spunem că caracterul basmului este unul euforic şi nu unul exclusiv teologic sau angelologic. De mai multe ori spiriduşii sau zânele cele bune [îngerii] sunt însoţiţi de spiritele celor buni care pot fii personificări ale sfinţilor care deja sunt în rai. Basmul poate prezenta realitatea angelologică a raiului ca şi a unei împărăţii sau regat în care domnea binele şi lumina până când asupra lui s-a abătut zmeul sau balaurul cel rău şi care a dus la distrugerea păcii şi a liniştii din regat şi împărăţie, fie că este împăratul roşu sau împăratul verde. Acest gen de basme de mai multe ori fac aluzie la starea primordială a raiului mai înainte de răzvrătirea diavolului şi a adepţilor săi.

Trebuie să spunem că basmul ne vorbeşte de mai multe ori paradigmatic şi nouă adulţilor. Din acest punct de vedere este indicat să ştim ce basme şi povestiri folclorice citim sau recităm copiilor noştri. Copii sunt extrem de sensibili la ceea ce le inoculăm

2

prin diferitele povestiri de seară. Unii sunt marcaţi pe viaţă de aceste povestiri şi pentru o bună partea din viaţa lor personajele basmelor vor devenii modelele pe care le vor urma.

Pe lângă funcţia pedagogică, basmul mai are şi o funcţie informaţională. Basmul îl poate informa pe copil la un nivel primar despre Dumnezeu, îngeri, Maica Domnului şi sfinţi. De mai multe ori basmul ne-o prezintă pe mama împăratului celui bun sau al lui Făt Frumos ori Prâslea cel Voinic ca fiind de faţă la toate evenimentele importante ale eroului, asemenea cum Fecioara Maria a fost şi ea prezentă la rândul ei în toate momentele cruciale ale vieţii Domnului Iisus Hristos.

Asemenea angelologiei ortodoxe, basmul poate avea şi o funcţie iniţiatică sau mistagogică. El introduce copilul în lumea fantasticului care ulterior se v-a lărgii şi mai mult prin diferite alte creaţii de cinema sau cărţi science fiction. Paradoxal lumea basmului în toată naivitatea sau credulitatea ei se intersectează cu marile adevăruri angelologice. Un spirituş îl poate însoţii pe protagonistul principal al basmului în drumul sau sau în calea sa eroică. Basmele sunt astfel departe de a fii naive şi ele pot comunica mai multe adevăruri fundamentale de credinţă sau evlavie. Balaurul sau monstrul este o personificare a diavolului care este autor şi creator al răului, fie printr-o răpire, fie printr-o distrugere a unui regat împărăţii sau ţări în care totul este frumos şi bun. În timp ce motivul zânei sau al spiriduşului celui bun este un motiv al binelui, balaurul sau zmeul este un motiv demonologic al diavolului care distruge şi uzurpă. De mai multe ori antiteza dintre balaur şi zâna cea bună exista mai înainte să apară Făt Frumos sau Prâslea cel Voinic. Aceasta se aseamănă foarte mult cu marile adevăruri ale teologiei şi angelologiei sau dogmaticii ortodoxe: răzvrătirea sau rebeliunea diavolului a avut loc mai înainte de creaţia universului şi a lumii. Basmul trebuie să fim realişti şi înţelegători este de mai multe ori o hrană sufletească pentru cei mici. Cu cât basmele noastre sunt mai autentice cu atât şi cei mici vor avea şansa să crească sănătos şi bine. Basmul de mai multe ori are acea încărcătură sau conotaţie angelologică, introducându-l pe cel mic într-o lume idilică pe care o v-a resimţii toată viaţa. Basmele copilăriei deşi sunt atât de departe de ceea ce suntem în zilele noastre ca şi adulţi au sintetizat de mai multe ori traiectoria vieţilor noastre. Acest lucru trebuie să îl ţinem în minte şi să nu îl uităm şi la rândul nostru să le transmitem şi celor mici lumea feerică a basmelor cu care am crescut şi noi în trecut.

3