SI

In apele Moldovei se intalneste foarte rar nufarul alb .

Este o planta ierboasa perena. Planta poseda o radacina puternica cu o multime de ramificatii orizontale cu ajutorul carora se fixeaza bine de fundul bazinelor cu apa stagnanta si in cursul inferior al raurilor Nistru si Prut la adancimea de pana la 4 metri.

Primavara la suprafata apei apar mai intai frunzele cojoase de forma ovala ce ating dimensiuni de pana la 30-40 centimetri. Petiolul cu grosimea de 1,5 centimetri si frunzele plutitoare contin un tesut spongios bine dezvoltat care le mentine permanent pe oglinda apei.

NUFARUL ALB

Bobocii florali ies de sub apa in prima decada a lunii iunie. Florile albe mari in diametru de 15 centimetri isi desfac petalele dimineata pe la orele 7-8,dezgolindu-si incetisor multitudinea de stamine si pistilul solitar de culoare galbena ,emanand o aroma imbatatoare pe tot parcursul zilei, iar spre racirea aerului isi inchid din nou petalele. Si asa, zi de zi, cu exceptia zilelor innourate si ploioase. Primele flori apar la inceputul lunii iunie, iar ultimele in septembrie.

Fructul de culoare verde, are forma de sfera si este acoperit cu o coaja cicatrizata. Fructul copt se lasa la fundul bazinului, invelisul putrezeste eliminand semintele care se ridica la suprafata apei. Pestii, pasarile si curentii acvatici raspandesc semintele la mari distante. Este o planta medicinala, de mare valoare. Radacinile si florile contin substante tanante, glucoza, uleiuri eterice, alcaloidul nimfein si amidon. Preparatele extrase din radacini au actiuni antiinflamatorii si calmante.

Infuziile din flori erau larg folosite in medicina populara pentru potolirea setei, ca somnifere, iar cele din frunze contra galbinarilor.Radacinile fiind fierte in bere constituie un remediu efectiv pentru intarirea parului. In vremurile de rastriste radacinile nufarului erau folosite in alimentatie.Aceasta planta minunata se afla in continuu pericol si este pe cale de disparitie daca nu se controleaza poluarea si exploatarea de orice fel a apelor....

LEBADA Lebada este o pasare acvatica mare

care apartine familiei de pasari anatidae. Este mai mare decat o gasca, are penajul alb, sau foarte rar negru, si poate fi usor recunoscuta dupa gatul ei lung, zvelt si usor arcuit. In emisfera nordica exista patru specii de lebede, toate avand penajul alb, iar in cea sudica trei specii ce au penajul partial sau integral negru. Culoarea ciocului variaza de la o specie la alta, el putand fi galben, rosu, uneori chiar nergru. Picioarele lebedelor sunt palmate, de culoare gri inchis.

De obicei se hranesc cu plante acvantice.Masculul si femela lebada sunt asemanatori, iar de cele mai multe ori isi pastreaza perechea pe intreaga viata. Cuibul in care femela isi depune cele 4-6 oua este asezat pe apa sau in apropierea ei. Dupa ce ies din ou, puii sunt acoperiti de un puf gri, iar la varsta de 14-16 saptamani sunt capabili sa zboare. Lebada este o pasare calatoare si de asemenea, este una dintre cele mai grele pasari capabile de zbor. Zborul ei este unul gratios, cu miscari lente ale aripilor. Atunci cand migreaza, lebedele zboara in carduri in forma literei V.