Influenţa socială. Socializarea şi cultura

REZUMAT

Există două forme de bază ale dependenţei sociale. Dependenţa de informaţii înseamnă că ne bizuim pe alţii pentru informaţii referitoare la modul în care ar trebui să gândim, să simţim şi să acţionăm. Dependenţa de efect înseamnă că ne bizuim pe recompensele şi pedepsele primite din partea altora. Amândouă contribuie la conformarea faţă de norme.

Există mai multe motive de conformare faţă de normele sociale. Unul dintre ele este acceptarea, în care conformarea apare în principal pentru a primi recompensele şi a evita pedepsele. Ea indică în primul rând o dependenţă de efect. Un alt motiv de conformare este identificarea cu alţi membri ai grupului. În cazul acesta, persoana se priveşte pe sine ca fiind similară cu ei şi se bizuie pe ei pentru a obţine informaţii. În sfârşit, conformarea poate fi motivată de internalizarea normelor şi persoana nu se mai conformează numai datorită dependenţei sociale.

Conformarea faţă de norme este mai probabilă atunci când devierea nu va trece neobservată de ceilalţi, atunci când opoziţia este mare şi unanimă şi atunci când problema în discuţie este ambiguă. Membrii cu statut înalt din cadrul grupului au câştigat în general acest statut ca urmare a conformării la normele grupului. Ei pot totuşi devia în cazul unei anumite probleme prin exercitarea creditării de idiosincrasie construite pe baza conformării lor anterioare. Este foarte probabil ca membrii cu statut scăzut care sunt noi în cadrul grupului să demonstreze o cât mai mare conformare, în timp ce acei respinşi de grup nu au nimic de câştigat dacă se conformează. Membrii organizaţiei învaţă cerinţele normelor şi ale rolurilor prin intermediul unor stagii de socializare. Anumite organizaţii se bazează pe alte organizaţii pentru un anumit nivel de socializare anticipativă, în timp ce altele desfăşoară singure acest proces. Unele organizaţii se bazează pe socializarea colectivă, în care noii membri învaţă regulile ca un grup, în timp ce altele îşi socializează noii membri pe bază individuală. Degradarea şi ridiculizarea sunt metode de testare a noilor membri. Prezentările preliminare realiste sunt o cale de rezolvare a problemei aşteptărilor iniţiale nerealiste.

Angajamentul organizaţional este o atitudine care reflectă forţa legăturii dintre angajat şi organizaţie. Angajamentul afectiv se bazează pe identificarea persoanei cu organizaţia. Angajamentul de continuitate este bazat pe costurile părăsirii organizaţiei. Angajamentut normativ este bazat pe ideologie sau sentimente de obligaţie.

Cultura organizaţională constă din credinţele, valorile şi ipotezele împărtăşite care există în cadrul organizaţiei. Subculturile se pot dezvolta pentru a reflecta diferenţele departamentale sau ocupaţionale.

1

În culturile puternice, credinţele, valorile şi ipotezele sunt intense, larg răspândite şi sprijinite prin consens.

Punctele forte potenţiale ale culturilor puternice cuprind o bună coordonare, rezolvarea corespunzătoare a conflictelor şi succesul financiar.

Slăbiciunile potenţiale ale culturilor puternice cuprind patologia inerentă, rezistenţa la schimbare şi conflictele culturale în cazul fuziunilor şi achiziţiilor.

Fondatorul unei organizaţii şi practicile sale de socializare pot structura puternic o cultură. Simbolurile, ritualurile şi povestirile sunt adeseori utile pentru diagnosticarea culturii organizaţionale.

CONCEPTE CHEIE

Dependenţa de informaţiiDependenţa de efectAcceptareaIdentificareaInternalizareaCreditarea de idiosincrasieSocializareaDegradareaPrezentări preliminare realiste Angajament organizaţional Angajament afectiv Angajament de continuitate Angajament normativ Cultură organizaţională Subculturi Culturi puternice

2