Infecţia respiratorie sinciţială la nou-născuţi şi sugari. Tabloul clinic. Evoluţie. Tratament.Infecţiile cu virusul sinciţial respirator sunt boli acute manifestate clinic prin bronşiolite şi pneumonii, sindrom de intoxicaţie moderat, dar de o severitate deosebită la sugari şi nou-născuţi.TABLOU CLINIC. Perioada de incubaţie durează de la 3 până la 7 zile. Manifestările clinice ale bolii depind de vârsta copilului. La copii de vârstă mai mare infecţia cu VSR se manifestă cu catar acut al căilor respiratorii superioare, deseori fără febră sau cu subfebrilitate. Simptomele clinice de bază sunt. tuşea uscată, chinuitoare, persistentă; dispneea predominant expiratorie, uneori cu accese de asfixie. Tegumentele sunt palide, faciesul edematos, sclerele injectate, secreţiile nazale discrete, mucoasele faringiene uşor hiperemiate sau neschimbate. în plămâni respiraţia e aspră, se percep raluri uscate diseminate şi umede. Boala durează 2-3 săptămâni. La sugari debutul bolii poate fi acut sau lent cu febră şi obstrucţie nazală, strănut, tuse uscată. Starea copilului treptat se agravează, apare sclerită, paliditate, secreţii neînsemnate nazale. Se constată o hiperemie uşoară a stâlpilor palatini şi a faringelui posterior. Pe parcurs apar simptome caracteristice afectării căilor inferioare respiratorii, se declanşează bronşiolita. Tuşea apare în accese durabile şi se termină cu expectoraţii vâscoase şi consistente, dificile în eliminare. Uneori accesele de tuse se asociază cu vomă, poftă scăzută de mâncare, tulburări de somn. în formele severe fulgerătoare progresează insuficienţa respiratorie, respiraţia e frecventă, zgomotoasă, dispnee expiratorie cu triaj intercostal. Apare cianoză, aspect de "catar sufocant" care adesea progresează rapid spre deces.La percuţia plămânilor se determină sunet timpanic, la auscultaţie multiple raluri difuze crepitante şi buloase mici. Radiologie se constată un aspect de îngroşări peribronşice şi pneumonie interstiţială. Infecţia cu VRS constituie una din cauzele de moarte subită la nou-născut şi sugar.Sindromul obstructiv caracteristic pentru tipul de viroză menţionat mai frecvent se dezvoltă la copii mici predispuşi la boli alergice. Clinic se manifestă prin febră, tuse uscată, dispnee expiratorie, tahipnee, cianoză periorală, raluri difuze la auscultaţie.Sindromul de crup în infecţia cu VSR apare în primele zile ale bolii cu febră înaltă şi toxicoză moderată. La 30% din copii crupul se asociază cu simptome de bronşită difuză sau bronşiolită cu sindrom obstructiv ce determină caracterul mixt al dispneei care e inspirator-expirator, cu evoluţie ondulatorie.Sindromul diareic în infecţia cu VSR apare la copii mici în perioada de stare a bolii. Sunt caracteristice scaune apoase, frecvente, 3-7 ori pe zi, fără incliuziuni patologice care în scurt timp revin la normal.EVOLUŢIA infecţiei cu VSR este îndelungată. Complicaţiile cauzate de suprainfecţii bacteriene agravează prognosticul.TRATAMENTUL este simptomatic şi igienodietetic ca şi în alte IRVA. în formele severe la sugar (bronşiolită, pneumonie) tratamentul se face în secţii de terapie intensivă, folosind cort cu oxigen şi aer umed, aspiraţia secreţiilor bronşice. Antibioticele (amoxicilina, ampicilina, penicilina, co-trimoxazol) se prescriu în caz de asociere a sindromului obstructiv cu pneumonia. Formele medii şi uşoare se tratează la domiciliu cu medicaţii simptomatice. în sindromul obstructiv se administrează bronholitice cu efect rapid salbutamol sau epinefrină, eufilină prin inhalator cu aerosol dozat. Se administrează şi salbutamol peroral (la 2-11 luni 1 mg; 1 - 4 ani - 2 mg de 3 ori pe zi - 5 zile). Sunt indicate mucaltină, decoct de altee, termopsis, hidrocarbonat de sodiu şi antihistaminice.