inelul lui solomon hermeneutica perfectiunii simbolul si mitul
TRANSCRIPT
Contents page
VERITAS VOS LIBERABIT
Inelul lui Solomon. Hermeneutica Perfectiunii .Simbolul si Mitul
De profesor Crisan Hariton.
Motto : Fragmente din Cartea egipteana a Mortilor
Capitolul XVI
(Pentru a putea Intra şi Ieşi din Lumea de Dincolo)
Aici încep imnele de adoraţie care trebuiesc rostite în momentul în care răposatul, prin
Sufletul său ieşit din trup, intră în glorioasa Lume Inferioară şi în frumosul Amenti
sau, mai precis, în momentul în care, ieşit spre Lumina Zilei, el se poate manifesta, la
dorinţa sa, sub toate formele existenţei. Atunci, aşezat într-o sală, va putea face
dragoste cu femeile de acolo sau, mai curând, în calitatea sa de Suflet supravieţuitor,
va întreprinde lungi călătorii. Atunci Osiris Ani, scribul, va spune:
Sunt zeul Tum,
Solitar pe întinsele tărâmuri din Cer,
Sunt zeul Râ
Ridicându-se, în zori, din Timpurile Vechi,
Şi sunt asemeni zeului Nu*,
Sunt însuşi Marele Dumnezeu
Care se creează pe sine mereu...
La înălţarea mea nici un zeu nu se opune
Căci eu sunt Ieri
Şi îl cunosc pe Mâine...
(*)Nu = zeul spaţiului lichid, personifică Oceanul Cosmic.
... Eu sunt nevăzut!
Isis însă m-a găsit
Şi pe obrazul meu părul ei greu şi l-a răspândit...
Capitolul XLII
....
În Ochiul lui Horus şi în Oul Cosmic am casă puternică,
Chiar Ochiul lui Horus mi-a dăruit Viaţă Veşnică.
Acesta, când se închide, o face pentru a mă proteja.
Înconjurat de raze m-avânt pe Calea mea
Şi pătrund peste tot unde, în inima mea, îmi doresc,
Deci exist şi trăiesc...
Sunt Horus ce străbate ani-milioane
Cuvântul şi Tăcerea în gura mea sunt egale...
Esenţa îmi este ascunsă în Fiinţa mea, la loc sigur.
Singur eu sunt! Singur... singur...
Singurătăţile cosmice singur le-am parcurs....
O, voi, locuitori ai Pământului şi ai Cerului,
Cei din Nord, din Sud, din Răsărit, sau din părţile Apusului,
Într-adevăr, Sufletul vostru, în faţa mea, de frică e copleşit
Căci eu însumi m-am modelat şi m-am alcătuit.
Eu nu voi muri pentru a doua oară.
Câteva raze ale Fiinţei mele ating piepturile voastre;
Însă formele mele le păzesc, ascunse în mine,
Căci sunt cel pe care nu-l cunoaşte nimeni...
Din toată Fiinţa mea Lumina se revarsă în valuri
Sunt o Fiinţă împrejmuită de ziduri
Într-o lume înconjurată de ziduri,
Sunt chiar zidul zidului
Unicul, fiu al Unicului
În mijlocul Universului, contemplându-l cu har
În Singurătatea mea, rămân un Solitar....
Nu mă cunoaşte nimeni:
Eu pe toţi vă pot cunoaşte, vă pot şti;
Pe mine nimeni nu mă poate simţi
În timp ce eu pe toţi vă port în Inimă...
Liber de orice Rău, străbat Timpurile şi Spaţiile...
Capitolul LXIV
Eu sunt Ieri
Eu sunt Astăzi
Eu sunt Mâine
...
Acele păcate de părinţii mei săvârşite
Să nu-mi fie mie socotite!
...
Pătrund în locurile cele mai îndepărtate din Cer.
Mă inundă Lumina, Inima mea străluceşte
Căci numele meu este:
„Cel-care-Adâncurile-abisale-le-cunoştea”
...
Ochiul meu ştie să-şi oprească lacrima, stând închis
...
Căci sunt, de slăbiciune, aproape răpus
Şi îmi ţin cu greu, la un loc adunate
Sufletele mele nenumărate...
Capitolul LXVI
Ştiinţa cea mai ascunsă am învăţat-o cu temei!
Ştiu că Zeiţa Sekhmet m-a purtat între şoldurile ei,
Că zeiţa Neith m-a adus pe lume şi că sunt
Undjit, cea cu capul de şarpe, în acelaşi timp,
Precum şi o emanaţie din Ochiul lui Horus, divin.
Iată, zbor ca o pasăre pe Cerul senin...
Cobor pe fruntea lui Râ; în pace plutesc
Aşezat la prova, în Barca sa, pe Oceanul ceresc...
Mă uit la Formele mele ce se succed
Şi pe care cu Sufletul meu le creez...
Căci eu sunt Eu, egal cu Osiris şi Domnul Lumilor
...
Într-adevăr, prezenţa mea pe tărâmul Morţilor
Seamănă groază şi confuzie;
Zeii se tem şi se bat între ei, în sălaşele lor,
Din cauza mea!
Căci sunt un Spirit sfânt, unul dintre acele Eu-ri sfinte
Care, de la începutul Lumilor încă, de însuşi Tum au fost gândite,
Una dintre acele fiinţe care, în Ochiul lui sfânt,
Se schimbă în plantă înflorită pe Pământ.
...
Într-adevăr, cunosc toate Căile din Cer!
Suflurile lor trăiesc în Ritmurile pieptului meu, când respir
...
Horus membrele mele le acoperă grăbit
Şi, când Sufletul meu cu Sufletul lui s-a contopit
Ştiu ce se întâmplă în el, căci le văd pe toate.
...
Numele meu iată-l:
„Devin-Copilul-Stepelor”,
„Adolescentul-Oraşelor-devin”
...
Un strigăt ascuţit, de pasăre sălbatică,
Din pieptul meu ţâşneşte...
Zbor, asemeni unui şoim, deasupra norilor
Străbat imensele Spaţii ale Pământului şi ale Cerului...
...
- Ghiceşte Numele meu, spune catargul ce sprijină pânzele
- Proscrisul, iată Numele tău.
...
Oul Cosmic pe care îl vei traversa
Este larg de şapte ani, având pupila de trei ani lungime
...
Sufletul romanesc suficient de oriental pentru a putea receptiona mesajele inefabile
ale strafundurilor inconstientului si suficient de occidental pentru a le supune unei analize
rationale riguroase este invadat de fortele intunericului…Ma urmareste dureros gandul
despre ceea ce ar fi putut fi tara mea daca…., si ce a devenit pentru ca…
Stiinta si tehnologia trebuiau sa asigure progresul general,si puteau impiedica
inecarea civilizatiei noastre tehnologice in propriile produse de dezasimilatie.Universul era
rational cognoscibil-e adevarat printr-un proces infinit de aproximari succesive, paradox
pus la dispozitie de ultimele descoperiri in analiza matematica.Duhurile si demonii
disparusera de mult din imaginatia popoarelor trecute de faza copilariei,magia era
demascata prin revelarea secretelor,iar cetateanul-cult si informat-se demitiza si se
demistifica.Ratiunea putea intelege si explica totul-chiar si irationalul-, iar inconstientul
uman era practic epuizat prin enuntarea complexelor freudiene.omul pasea pe Luna,iar
basmele erau bune-cel mult-ca sa adoarma copiii.
Atunci au aparut in campul constiintei “geografia basmului si cea a mitului
“diagramele cosmice” ale mitologiei chineze si indiene, “trivarga” indiana,“inconstientul
personal si colectiv” al lui C.G. Jung, « zanele » din folclorul romanesc,« le mythe de
l‟etenel retour » al lui Mircea Eliade, gandirea arhaica.
Am aflat apoi ca « basmul si mitul trebuie inteles pe mai multe niveluri »,pe mai
nulte « dimensiuni », valente.Suntem limitati prin faptul ca in starea noastra obisnuita
din universul tridimensional nu percepem decat doar cele trei dimensiuni, adica nu
intelegem decat ceea ce poate sa incapa in mica noastra cochilie care are lungime latime
si inaltime, in plus o fiinta care se manifesta pe multiple dimensiuni avem « capacitetea »
sa o « reducem » la o fiinta cel mult tridimensionala.
Matematica ne permite sa realizam o definire a spatiului n-dimensional.Forma de
manifestare a Creatiei actuale este in 7 dimensiuni. Imaginati-va ce poate face o fiinta
care are trezite, constientizate si controlate toate cele 7 dimensiuni ale acestei lumi.Cum
intelege citind un basm o asemenea fiinta !Basmul (nu ne referim la povestile fratilor
Grimm sau ale lui Ch.Perrault, istorioare « de salon », ci de basmul traditional prezent
inca in folclorul multor popoare si transmis din generatie in generatie), care-i descrie
pentru prima data copilului, la varsta povestilor, lumea in care traieste, ii spune mai
tarziu adolescentului si omului matur (in cadrul civilizatiilor traditionale, unde basmul se
nareaza in mod periodic in cadrul unui sistem ritual) ceva despre relatiile sale cu universul
si societatea careia-i apartine,ii ofera modele de comportament si-i sugereaza solutii pentru
problemele spinoase ale vietii, ii furnizeaza o scara de valori si- face sa poata discerne
intre bine si rau, intre intelepciune si lipsa de intelepciune, dupa cum acelasi basm ii
dezvaluie batranului ajuns in apropierea « marii treceri » rosturile mai adanci ale vietii
sale deja traite, cu implinirile si neimplinirile ei.Astfel, fiecare individ care ia contact cu
basmul percepe din acesta altceva (in functie de caracteristicile personale si nivelul
aperceptiv) dar fiecare isi primeste partea sa.
Mitul si basmul dispun de un nivel de « citire » holistic, cosmogonic, care ar oferi
cugetatorului acces la secretele lumii nevazute, ale lumii de dincolo de aparente si senzatii,
un nivel de la care s-ar putea patrunde misterele intime ale Creatiei. Multe traditii ale
diverselor popoare afirma cu tarie si perseverenta ca mitul este purtatorul unei gnoze, al
unei cunoasteri a lucrurilor ascunse ale acestei lumi, dupa cum si basmul (de exemplu
prin formulele sale stereotipe initiale si finale perpetuate prin traditie)invita la un acelasi
fel de « citire printre randuri ».
Ca « irationalul » nu este irational in sens trivial (adica non-rational), au inceput
sa se convinga de o buna bucata de vreme cercetatorii.Abordand conceptele din perspectiva
holistica ceea ce e denumit gandire « mitico-magica », « gandire arhaica », gandire
prelogica » sau, intr-un mod si mai putin adecvat, « gandire primitiva », este totusi o
gandire.
Vom face un experiment gandit,un gedankenexperiment :Suntem in planul
bidimensional, fiintele din planul cu doua dimensiuni au doar lungime si latime.Planul
bidimensional poate fi reprezentat mental printr-o coala de hartie.Fiintele din planul
bidimensional vor sa izoleze,sa incarcereze o fiinta care are acces la planul cu trei
dimensiuni, o fiinta tridimensionala,un om. Carcera in care va fi inchisa fiinta
tridimensionala in planul bidimensional va fi reprezentata sub forma unui cerc din plan
fara inaltime.Fiintele bidimensionale nu numai ca percep fiinta tridimensionala ca fiind
bidimensionala dar cred ca un cerc este perfect pentru a izola pentru ca din modul lor de a
gandi cercul nu are intreruperi si odata prinsa in el orice fiinta nu mai poate iesi.Putem
fi noi fiinta tridimensionala.Odata prinsi intr-un cerc bidimensional desenat pe asfalt cu
vopsea de exemplu, suprafata asfaltului fiind aproximarea planului bidimensional ,noi ne
putem elibera foarte usor facand un pas peste cerc. Ca in anecdota in care un om aflat in
stare de ebrietate avansata ajunge la un stalp de beton pe intuneric, invartindu-se in
jurul stalpului si pipaindu-l incepe sa strige : « sariti oameni buni ! m-au zidit !» De
aceea se spune ca doar fiintele realizate spiritual pot recunoaste alte fiinte trezite din
acest punct de vedere.Fiintele bidimensionale cred ca tot ceea ce vad este bidimensional
inclusiv fiintele care activeaza in mai multe dimensiuni pentru ele sunt tot cu doua
dimensiuni.Pentru oanenii obisnuiti fiintele desavarsite par niste oameni normali tot asa
cum pentru niste fiinte bidimensionale fiinta tridimensionala are doar lungime si latime,
totusi din operarea in celelalte planuri apar fenomenele asa zis paranormale, inexplicabile
si apare si un nivel de intelegere altul decat cel obisnuit planului in care suntem obisnuiti
sa traim, pentru unii « irational »pentru altii capabil sa integreze totul asa cum
paradigma holistica ne permite.
Este adevarat ca ea constituie un alt-fel-de-gandire, iar ilogicul ei aparent este un
alt-fel-de-logic, pe care gandirea noastra « rationala » il percepe cu greutate.
Caracteristicile acestei altfel-de-gandiri au inceput a fi intelese abia dupa
descoperirile psihologiei adancurilor (Sigmund Freud si mai ales Carl Gustav Jung),
care au aratat ca activitatea inconstientului se lasa sesizata prin interpretarea de imagini,
figuri si intamplari ce nu permit sa fie considerate ca ceea ce apar.
Dupa cum spunea Mircea Eliade, ele servesc mai curand ca « cifruri » pentru
situatii si tipuri, pe care constiinta fie ca nu vrea, fie ca nu poate sa le priceapa facand
aici referire la « Observatii metoologice asupra cercetarii simbolurilor in religii » din
« Probleme fundamentale ale stiintei religiilor » editata in 1959 p. 106-135.
Este vorba asadar despre acea gandire care interpreteaza « ceva »ca « alt-ceva », despre
gandirea simbolica .
Analizand gandirea simbolica din perspectiva simbolurilor reloigioase-deci implicit a
miturilor-hermeneutul religiilor Mircea Eliade ajunge la anumite concluzii care, din
punct de vedere filosofic, depaseste cu mult acest domeniu.
El ajunge la concluzia ca lumea ( Universul) « vorbeste » omului prin simboluri,
ca lumea « se reveleaza » prin ele.Aceasta insa nu are loc intr-o limba conditionata de
necesitati si de scop.Simbolul deschide perspectiva spre ceva mai profund si mai
principial.
Simbolurile religioase doresc sa reveleze un mod al realitatii sau o structura a
lumii, care nu poseda o evidenta pe planul experientei directe. Dar aici nu este vorba de o
cunoastere rationala, ci de o manifestare a constiintei vii, care precede reflexia (ratiunea)
si este constitutiva pentru lume.Nu este vorba deci de o cunoastere prin gandire, ci de o
cuprindere directa a unui cifru al lumii.Referindu-ne la mitul Arborelui Cosmic,
lumea « vorbeste » prin intermediul pomului cosmic, iar acest « cuvant » este inteles
nemijlocit.
Mai tarziu,cand sensurile generale revelate castiga o forma mai stabila, adica
atunci cand ele provoaca primele cugetari despre cauzele primordiale, ele devin punctul de
plecare al tuturor cosmogoniilor si ontologiilor, de la Vede la presocratici.
Pentru omul arhaic simbolurile sunt intotdeauna religioase, pentru ca ele reflecta ceva
adevarat intr-un sens mai profund, si anume o structura a lumii. Si aceasta deoarece pe
planul culturilor arhaice realitatea-adica puternicul, plinul de sens, viul-inseamna acelasi
lucru cu sacrul. Pe de alta parte lumea este o creatie a lui Dumnezeu sau a unei fiinte
supranaturale ; a descoperi o structura a lumii este acelasi lucru cu dezvaluirea unui
mister sau a unui inteles « cifrat »al operei divine creatoare.Din acest motiv, simbolurile
arhaice implica o ontologie.Este vorba desigur de o ontologie presistematica, de o expresie
a unei conceptii despre lume si simultan despre existenta umana.O conceptie care nu este
formulata in notiuni si care nu se lasa tradusa intotdeauna in notiuni.
O caracteristica importanta a simbolului religios este multivalenta, capacitatea lui
de a exprima mai multe intelesuri, a caror corelare nu este evidenta pe planul experientei
nemijlocite.In ultima analiza, un simbol dezvaluie o concordanta mistica intre diversele
planuri ale realitatii cosmice si anumite moduri ale existentei umane.Dar acesta
concordanta nu devine vizibila spontan nici prin experienta directa nici prin reflectie. Ea
este reultatul unui anumit mod de « prezenta » in lume.
Acesta capacitate a simbolului religios de a revela diverse semnificatii inmanunchiate intr-
o corelatie structurala are o consecinta importanta.Simbolul poate tocmai prin acesta sa
deschida o perspectiva in care realitati heterogene se articuleaza ca un tot,in care acestea
se lasa integrate chiar intr-un « sistem » . Iata stfel ca Mircea Eliade subliniaza inca
o data ideea holosului ca un sistem bine articulat iar simbolul si mitul in viziunea lui
reprezinta modalitati de atingere a unei stari de constiinta permanente in care « e
pluribus unum » adica exact ce holismul afirma. Cu alte cuvinte, simbolul religios permite
omului sa descopere lumea ca unitate, in cadrul careia i se dezvaluie lui insusi ca parte
integranta a acestei lumi .
Poate cea mai importanta functie a simbolisticii religioase, importanta mai ales
datorita rolului pe care-l va juca in speculatiile filosofice mai tarzii, este capacitatea ei de
a exprima situatii paradoxale, respectiv anumite adevaruri ultime continute in structuri
care altfel nu pot fi exprimate. Expresia cea mai dramatica a capacitatii simbolului de a
inmanunchia situatii paradoxale este oferita de posibilitatea lui de a exprima aspecte
aparent contradictorii ale realitatilor ultime.Nicolaus Cusanus considera « coincidentia
oppositorum » ca cea mai adecvata definitie a naturii Divinului.Acest simbol a fost
folosit cu multe secole inainte pentru a desemna ceea ce noi o numin « Totalitatea » sau
« Absolutul », ori pentru a exprima paradoxala existenta simultana a principiilor polare
si antagonice in divinitate.
Desi notiunile de polaritate si Coincidentia oppositorum au fost folosite inca de la
inceputurile existentei unei speculatii filosofice in sens sistematic, acestea au fost cu mult
inainte dezvaluite de catre simboluri, nu ca rezultat al reflectiei,al gandirii, ci al unei
incordari existentiale.Asumandu-si propria prezenta in lume, omul s-a gasit pus ca atare
in fata « cifrului » sau « cuvantului » lumii : el a trebuit sa se confrunte cu misterul
aspectelor contradictorii ale unei realitati sau sacralitati, pe care era tentat sa le vada
compacte si omogene.Una din cele mai insemnate descoperiri ale spiritului uman a fost
anticipata naiv cand omul a priceput, atentionat de anumite simboluri religioase, ca
polaritatile si antagonsmele se lasa cuprinse intr-o unitate.De atunci, aspectele negative
ale cosmosului si zeilor si-au gasit nu numai propria lor justificare, ci s-au dovedit si o
parte constitutiva a oricarei realitati sau sacralitati.
Este necesar sa evidentiem latura existentiala a simbolicii religioase, adica faptul
ca un simbol tinteste intotdeauna spre o realitate sau o situatie care angajeaza existenta
umana.Mai ales acesta dimensiune existentiala care desparte simbolurile de
notiuni.Simbolurile au avut dintotdeauna corelatii cu izvoarele adanci ale vietii ;s-ar
putea spune ca ele exprima « spiritul ca traire ».Acesta este motivul pentru care
simbolurile poseda ceva ca un fel de aura numinoasa :ele reveleaza ca modurile de
existenta ale spiritului sunt simultan si manifestari ale vietii si ca prin aceasta ele atrag
in sfera lor in mod nemijlocit intreaga existenta umana.Simbolul religios acopera nu
numaio structura a realitatii sau o dimensiune a existentei ; el confera in acelasi timp
existentei umane un sens. De aceea chiar si simbolurile care se refera la realitatea ultima
aduc referitor la aceasta o iluminare existentiala oamenilor care le descifreaza mesajul.
Simbolul religios transpune o situatie umana in notiuni cosmologice si invers ;mai
exact spus, el reveleaza corelatia dintre structurile existentiale umane si structurile
cosmice. Aceasta inseamna ca omul nu se simte « izolat » in cosmos, ci ca el se
« deschide » catre o lume care i se dovedeste, multumita simbolului, ca fiindu-i
« familiara ».pe de alta parte, valoarea cosmologica a simbolurilor ii da omului
posibilitatea de a se elibera din subiectivitatea propriei situatii si de a recunoaste
obiectivitatea trairilor sale personale.
Din acesta rezulta ca acela care intelege un simbol nu numai ca se
« deschide »catre lumea obiectiva, ci in acelasi timp poate iesi cu succes din situatia sa
speciala si poate ajunge la o intelegere a universalului a holos-ului. Acesta se explica din
faptul ca simbolurile aduc la o « explozie »atat a realitatii nemijlocite cat si a unei
situatii speciale.
Daca undeva un pom « incarneaza » arborele cosmic, un harlet este comparat cu
un falus sau lucrul campului cu actul de procreare atunci am putea spune ca realitatea
nemijlocita a acestor lucruri « plezneste » sub puterea exploziva a unei realitati mai
adanci.Puterea simbolului « rupe lanturile » acestei situatii speciale, o face sa fie
exemplara, adica repetabila la infinit in multe si diverse combinatii.Prin urmare, prin
simbol se va « trezi » experienta individuala ce va fi transformata intr-un act spiritual.
A descifra corect un simbol si continutul sau inseamna o autodeschidere fata de
spirit si in ultima instanta un acces catre Universal.
Legenda ca Solomon s-a aflat in posesia unui inel-sigiliu pe care era gravat
Numele lui Dumnezeu cu ajutorul caruia putea controla demonii este descrisa in
amanunt in Git. 68 a, b.Legenda este in mod special dezvoltata de folclorul popular
arab, care afirma ca inelul, pe care era gravat « Numele Lui Dumnezeu »,dat lui
Solomon de Dumnezeu insusi, era facut din alama si fier.
Cu partea de alama a inelului Solomon comanda geniilor bune, spiritelor benefice, iar cu
partea din fier a inelului comanda spiritelor malefice sau demonilor.Folclorul popular
arab afirma ca Solomon a primit si patru nestemate de la patru ingeri, pe care le-a
incorporat in inel,nestemate care ii permiteau controlul celor patru elemente.
Legenda spune ca Asmodeus, regele demonilor, intrand in posesia inelului si
scapandu-l in mare, l-a lasat pe Solomon fara puterea lui teribila pana cand Solomon a
gasit inelul in interiorul unui peste. (Jellinek, « B.H. » ii. 86-87,de asemenea o alta
sursa araba comp. D‟Herbelot, « Bibliothèque Orientale”, s.v. “Soliman ben
Daoud”, Fabricius, “Codex Pseudepigraphicus”, i. 1054 ;). Pe scurt povestea este
reluata nu doar in folclorul ebraic ci si in cel arab : era in obiceiul lui Solomon sa-si
scoata inelul cand se spala si sa-l dea uneia dintre sotiile sale Amina.O data cand inelul
era la Amina,regele demonilor,numit in araba Sakhr a luat chipul si infatisarea lui
Solomon si a luat inelul de la Amina.Astfel demonul i-a luat tronul lui Solomon pentru
40 de zile in timp ce Solomon cersea prin tara.In a patruzecea zi demonul a scapat
inelul in mare, acesta a fost inghitit de un peste iar pestele prins de un pescar i-a fost dat
in supa lui Solomon.Solomon avand acum inelul l-a alungat pe Asmodeus (Sakhr) si a
redevenit rege.
Legenda unui inel magic cu ajutorul caruia cel care-l poseda poate exorciza
demoni a fost larg raspandita in primul secol e.n. asa cum afirma Joseph(Ant.viii
2,paragraful 5) : asa numitul Eleazar exorciza demonii in prezenta lui Vespasian cu
ajutorul unui inel,folosind incantatiile lui Solomon. Fabricius crede ca legenda inelului
lui Solomon scapat in mare si gasit dupa aceea intr-un peste este inspirata din povestea
inelului lui Polycrates, o poveste relatata de Herodot (iii.41 si urmatoarele),Strabo (xiv
638), si altii, si care a fost sursa principala de inspiratie a poemului lui Schiller « Der
Ring des Polykrates ».
Traditia araba a dat apoi numele de « Sigiliul lui Solomon » hexagramei
gravata pe cupele lor de baut.In « 1001 de nopti » (cap. xx) ca Sindbad, in al saptelea
voiaj a descris cupa lui Harun-al-Rashid pe care era reprezentata « tabla lui
Solomon » ;Lane crede ca era vorba despre « sigiliul lui Solomon »( nota 93 la cap. xx
a traducerii lui a « 1001 nopti »). In legendele din vest, pentagrama, « semnul
druidului », reprezinta « sigiliul ».Pentagrama numita de Bishop Kennet
« Pentagrama lui Solomon » era inzestrata cu puterea de a alunga demonii.Mefistofel
ii spune lui Faust ca nu poate intra in casa fiind oprit de « semnul druidului »,
« Drudenfuss », sau pentagrama care este desenata pe prag (« Faust », in editia lui
Otto Devrient , partea i, scena6).Lucrarea intitulata « Claviculae Solomonis » trateaza
pe larg multiple pentacluri.
Traditia Pecetei lui Solomon a stat la baza tregediei lui Buschenthal « Der
Siegelring Salomonis » specimene ale Pecetei lui Solomon fiind prezentate in
« Bikkure ha-„Ittim »,v.3 si urmat. (versiunea germana).
Lucrari privind un inel sigiliu magic sunt atribuite lui Solomon insusi si nu
numai in acest domeniu.Legenda Lui Solomon si Asmodeus (literatura rabinica trateaza
aceste subiecte) apare in timpurile lui Titus Flavius Josephus, care afirma
(« Ant.viii,2,paragr.5) ca Dumnezeu i-a dat lui Solomon posibilitatea de a capata
stiinta exorcizarii demonilorsi ca el a lasat manuscrise si indicatii cum sa se faca aceste
lucruri (comp.Origeb, « Epistola ad Mattheam », xxvi 63 ;Nicetas Choniates,
« Annales »p. 95).Alte scrieri atribuite lui Solomon sunt citate de Eusebius
(« Praeparatio Evangelica » ix. 31),Suidas, si Michael Glyeas (« Annales »,ii 183),
in timp ce Maimonide (« Yad », Kiddush ha-Hodesh,xvii,s.a) atribuie lui Solomon
tratate de matematica si Shem-Tob Falaquerq (in « Sefer ha Ma‟alot ») ii atribuie
tratate de fizica si teologie.Acestea sunt dar cateva dintre lucrarile atribuite lui Solomon,
lista lor nu face obiectul studiului nostru si este fara doar si poate consistenta.
Ceea ce cautam noi este esenta invataturilor pe care Solomon le-a transmis peste
veacuri folosind ca vehicul mitul, simbolul, alegoria si care au ajuns la noi sub forma
legendei.
Spuneam ca exista multiple niveluri de interpretare al unui simbol sau al unui mit
, nivel care depinde de gradul de perfectiune la care a ajuns fiinta respectiva.
Meritul incontestabil al lui Solomon este ca a reusit sa incifreze Legenda
Inelului sau lui intreaga cale pe care trebuie sa o parcurga omul in efortul lui de a
atinge desavarsirea.Un om care stie sa citeasca legenda lui Solomon intelege ca in ea
sunt cuprinse marile taine ale universului, cheile care deschid ascensiunea noastra catre
celelalte planuri.O fiinta care nu are inelul lui Solomon indraznesc sa spun este o fiinta
care nu cunoaste Esenta Universului.Si aici este o Parabola, caci nu trebuie sa ne
limitam la litere ci trebuie sa fim capabili sa trecem dincolo de randuri la fel cum privim o
stereograma( care este cel mai bun exemplu pentru a demonstra ca unii oameni pot
« vedea »daca stiu sa « citesca » ceea ce altii nu pot vedea si intelege inca) pentru a
putea privi adanc,mai adanc, tot mai adanc iar trecand peste primele trei straturi si mai
adanc si distantandu-ne putem ajunge la un alt plan care il include pe precedentul,mai in
profunzime profund tot mai profund, cel mai profund.Profunzimea acesta este perceputa
ca o ascensiune pe verticala sau ca o coborare in interiorul fiintei pentru a privi oglindit
ceea ce este reflectat de sus. Este asadar vorba de o interiorizare a inelului, o traire a lui
in interiorul fiintei,o gravare permanenta a acestuia,o asimilare a acestuia in intrega
noastra fiinta.
Prima idee care se desprinde din legenda inelului lui Solomon, este ideea unitatii
tuturor lucrurilor, a unitatii in diversitate.Din timpuri stravechi, oamenii care au inteles
continutul acestei idei, care i-au inteles sensul au vazut in ea baza stiintei sacre, s-au
straduit sa gaseasca mijlocul prin care sa ne-o transmita intr-o forma accesibila.O
transmitere corecta a ideilor stiintei sacre o fost intotdeauna o preocupare a celor ce
posedau acesta stiinta.In asemenea cazuri, ideea unitatii tuturor lucrurilor, in calitate de
idee centrala si fundamentala, trebuia sa fie principala preocupare si trebuia transmisa
integral si exact.S-a cautat deci metoda cea mai potrivita pentru a-i asigura transmiterea
adecvata, fara riscul de a o deforma sau altera.In acest scop, persoanele carora le era
destinata trebuiau sa primeasca o pregatire adecvata ;cat despre ideea in sine , ea era
prezentata fie sub o forma logica- in sistemele filosofice care urmaresc sa dea o definitie
« principiului fundamental » sau arche-i (pietrei filosofale), din care provine totul- fie sub
forma invataturii religioase tinzand sa creeze un element al credintei si sa provoace o
emotie puternica, in stare sa ridice omul la nivelul constiintei totului, constiintei holistice.
Tentativele mai mult sau mai putin incununate de succes care au fost facute pe una sau
alta din aceste cai se intalnesc de-a lungul intregii istorii a unmanitatii de la origini pana
in prezent, si sub aspectul credintelor religioase sau a doctinelor filosofice, ele raman
monumente marturii ale eforturilor de a uni gandirea umanitatii cu gandirea ezoterica.
Cu constiinta holistica este posibil sa vezi si sa simti « unitatea tuturor
lucrurilor », iar pentru constiinta obisnuita lumea este fragmentata in milioanede
fenomene separate si fara legatura intre ele.Eforturile facute pentru a le lega, pentru a le
uni in cateva sisteme stiintifice sau filosofice, nu duc la nimic,pentru ca oamenii nu pot sa
deduca ideea Totului plecand de la fapte izolate si nu pot ghici principiile diviziunii
totului fara a cunoaste legile pe care se bazeaza aceasta diviziune.
Cu siguranta, ideea unitatii tuturor lucrurilor exista si in gandirea rationala, dar
raportul sau exact cu diversitatea nu poate fi exprimat niciodata bine prin cuvinte sau sub
o farma logica.Ramane intotdeauna dificultatea insurmontabila a limbajului.Un limbaj
care s-a format exprimand impresii de pluralitate si de diversitate in stari de constiinta
subiective nu poate niciodata sa transmita cu suficienta claritate si plenitudine ideea
unitatii, inteligibila si evidenta doar in sfera constiintei holistice.
Dandu-si seama de imperfectiunea si de slabiciunea limbajului obisnuit, oamenii
care posedau stiinta Totului au incercat sa exprime ideea unitatii sub forma
« miturilor », a « simbolurilor » si a « formulelor speciale » care fiind transmise fara
nici o alterare, au purtat aceasta idee de la o scoala la alta, deseori si de la o epoca la
alta.
S-a spus deja ca,in starile superioare de constiinta la om functioneaza centrii
superiori.Scopul “miturilor” si al « simbolurilor » era sa trezeasca centrii superiori , sa
transmita omului idei inaccesibile ratiunii sale si sa le transmita sub asemenea forme
incat ele sa nu poata fi gresit interpretate. Toate eforturile facute pentru a ne da seama
sau pentru a explica doar prin ratiune « miturile », « simbolurile », ca si « formulele »
care dau un rezultat al continutului lor, sunt sortite de la inceput esecului.Este
intotdeauna posibil sa intelegi totul, dar in fiecare caz trebuie implicat centrul
potrivit..Pregatirea, fara de care nu s-ar putea receptiona ideile stiintei Totului, trebuie
sa se faca prin puterea gandului, caci doar o gandire bine pregatita poate sa transmita
acesta idee centrilor superiori fara sa introduca in ea elemente straine.
Simbolurile folosite pentru a transmite idei ale stiintei sacre contineau diagramele
legilor fundamentale ale universului si ele nu transmiteau doar stiinta in sine, ele aratau
si calea pe care se putea ajunge acolo.Studiul simbolurilor, al structurii si semnificatiilor
lor formau o parte foarte importanta a pregatirii fara de care nu este posibila atingerea
unei stari de constiinta holistica si era in sine un test, pentru ca o intelegere literala sau
formala a simbolurilor se opune obtinerii oricaror cunostinte ulterioare, si implicit oricaror
progrese in autoperfectionare.
Simbolurile erau impartite in simboluri fundamentale si simboluri secundare.
Printre formulele care rezumau continutul numeroaselor simboluri, urmatoarea avea
o importanta deosebita : « Ceea ce se afla jos se afla si sus »(reprezentata simbolic prin
hexagrama), primele cuvinte ale Tablei de Smarald a lui Hermes Trimegistos.Acesta
formula arata ca toate legile cosmosului puteau fi gasite in atom sau in orice alt fenomen
existent ca ceva indeplinit dupa legi incontestabile .Acelasi sens se gasea in analogia
stabilita intre Microcosmos-omul (pentagrama). si Macrocosmos-Universul
(hexagrama).
Legile fundamentale ale lui 3 (si corespendenta cu cuvantul sacru, gravat pe inelul
lui Solomon) si a lui 7 (si corespendenta cu numele secret al lui Dumnezeu de asemenea
inscris in inel,)patrund in toate lucrurile si trebuie studiate simultan in om si in
univers.Dar omul este pentru el insusi un obiect de studiu si de stiinta mai apropiat si
mai accesibil decat lumea fenomenelor care ii sunt exterioare. In consecinta, daca se
straduieste sa ajunga la cunoasterea universului, omul trebuie sa inceapa prin a studia in
el insusi legile fundamentale ale universului.
Din acest punct de vedere, o alta formula « Cunoaste-te pe tine insuti » are un
sens foarte profund ; este unul din simbolurile care conduc fiinta la cunoasterea
Adevarului, reprezentarea ei sub forma de simbol este circumpunctul.Astfel, studiul omului
si al lumii se sustin unul pe celalalt.Studiind universul si legile sale, omul se va studia pe
el insusi si, studiindu-se pe el insusi , va studia universul.In acest fel fiecare simbol care
il gasim in inelul lui Solomon ne invata ceva despre noi insine.
Studiul simbolurilor integrate in inel poate fi abordat in felul urmator:mai
intai, studiind lumea fenomenala, omul trebuie sa vada in toate lucrurile manifestarea
celor doua principii opuse care , dupa conjunctiile si opozitiile tor, dau un rezultat sau
altul, reflectand natura esentiala a principiilor care le-au creat.acesta manifestare a
marilor legi ale dualitatii si ale trinitatii omul o vede simultan in cosmos si in el
insusi.Dar , in raport cu cosmosul ,el este un simplu spectator care nu vede decat la
suprafata fenomenelor care lui i se par ca se misca intr-o singura directie, desi in realitate
ele se misca in multiple directii.In timp ce , in raport cu el insusi, intelegerea legilor
dualitatii si ale trinitatii se poate exprima intr-o forma practica ;el poate, atunci cand
intelege intr-adevar aceste legi, sa limiteze manifestarea la linia permanenta a luptei
contra lui insusi pe calea cunoasterii de sine.Si , in acest mod ,el introduce linia vointei,
mai intai in cercul timpului, apoi in ciclul eternitatii, a carui desavarsire va crea in el
marele simbol cunoscut sub numele « Pecetea Lui Solomon ».
Transmiterea sensului simbolurilor la un om care nu a dobandit mai inainte
o intelegere interioara este imposibila.Acesta pare un paradox.Insa doar acela care
cunoaste deja continutul simbolului ii poate descoperi esenta.Simbolul devine atunci
pentru el o sinteza a cunoasterii sale asa cum inelul lui Solomon este o sinteza a acestor
simboluri,si el il utilizeaza pentru a-l exprima si a-l transmite la fel cum acesta a folosit
omului care l-a instruit.
Simbolurile cele mai simple :cercul reprezentat de inel, circumpunctul,triunghiul
(care are corespendent cuvantul primordial ce reda sunetul primordial),patratul (semnficat
de cele patru litere folosite pentru a simboliza-si continute in - numele secret al lui
Dumnezeu YHVH),pentagrama, hexagrama,numele secret al lui Dumnezeu gravat pe
partea interioara a inelului sau numerele1, 2,3,4,5,6,7 care le exprima inelul lui
Solomon au un sens definit in raport cu dezvoltarea interioara a omului ;ele arata diferite
grade ale perfectionarii sinelui si de ridicare a nivelului existentei pe cale.
Omul ,in starea sa obisnuita de constiinta, este privit ca o dualitate.El este in
intregime constituit din dualitati sau din « cupluri de contrarii ».
Toate senzatiile omului, impresiile sale, gandurile sale, sunt impartite in
pozitive si negative, folositoare si daunatoare, necesare si inutile, bune si rele, placute si
neplacute. Lucrul centrilor de forta se face sub semnul acestei dihotomii.Gandurile se
opun sentimentelor.Impulsurile motrice se opun setei instictive de liniste. In acesta
dualitate se desfasoara toate perceptiile, toate reactiile, toata viata omului.Si cel care este
capabil sa se observe catusi de putin, acela va putea recunoaste aceasta dualitate in el
insusi.
Dar dualitatea apare ca o alternanta : invingatorul de azi este invinsul de
maine ;ceea ce ne domina astazi va fi in curand un aspect secundar, subordonat.Si totul
este la fel de mecanic, lipsit de vointa sau de scop.Intelegerea existentei dualitatii in noi
insine incepe atunci cand ne dam seama de mecanicitatea noastra si cand ajungem sa
intelegem diferenta intre ceea ce este automat si ceea ce este constient.Aceasta intelegere
trebuie sa fie precedata de distrugerea minciunii fata de sine insusi, care pentru om consta
in a privi actiunile sale, chiar si pe cele mecanice, ca pe acte voluntare si constiente si de
a se considera o fiinta unitara si coerenta.
Atunci cand acesta iluzie este distrusa si cand omul incepe sa vada in el
diferenta intre mecanic si constient, incepe lupta pentru o existenta lucida si pentru
subordonarea automatismelor constientului.In acest scop,omul incepe sa faca eforturi
pentru a lua decizia corecta, bazata pe motive constiente, sa lupte contra proceselor
automate care se efectueaza in el dupa legile dualitatii.Crearea acestui principiu,
principiu permanent, va fi pentru om transformarea dualitatii in trinitate.
Cel care ia acesta hotarare si o introduce constant, cu perseverenta, in toate
evenimentele in care nu interveneau alta data decat socuri neutralizatoare, accidentale
(dand doar rezultate accidentale) acela va crea in timp o linie permanenta de rezultate si
in fiinta lui se va produce transformarea trinitatii in cuaternar .
Gradul urmator, reprezentat in inelul lui Solomon, trensformarea lui patru in cinci
si constructia pentagramei nu are doar unul ci o multime de sensuri in raport cu omul.
Ori, printre ele, este unul care trebuie invatat mai intai, si este cel mai sigur :el se
refera la lucrul centrilor de forta.
Cele patru nestemate daruite de patru ingeri diferiti (mai degraba arhanghelii care
controleaza aceste elemente),amintind de ritualul pentagramei si mai tarziu al
hexagramei,care-i confera lui Solomon controlul asupra celor patru elemente simbolizeaza
exact colturile inferioare ale pentagramei dominate de coltul superior ratiunea, inteligenta
, capul care comanda si controleaza cele patru membre.Simbolul microcosmosului,
pentagrama trebuie sa fie astfel amplasata in inel incat sa se poata face tranzitia de la
microcosmos la macrocosmos, pentagrama dispusa diametral opus fata de hexagrama, la
180de grade si unite de cercul inelului propriu-zis.Partea dinspre noi contine pentagrama
iar diametral opus in exterior se afla hexagrama.In interiorul inelului sunt gravate
cuvantul primordial si Numele,Adevarat,Sacru si Teribil de secret al lui Dumnezeu care
contine dupa cum stim Tetragrama Sacra.Microcosmosul poate si el fi gravat ca
monograma.Trebuie desigur respectate reguli in ceea ce priveste orientarea pentagramei,
greutate, compozitie, amplasarea celorlalte simboluri amintite mai sus. Este vorba
binenteles despre o alegorie, un mit care trebuie inteles nu literal .
Dezvoltarea omului si ridicarea nivelului existentei se produce.Stim ca omul este
format din cele patru elemente esentiale controlate de al cincilea.O dinamizare
predominanta a unui element in detrimentul altuia produce un tip de om unilateral
incapabil de orice dezvoltare ulterioara.Dar daca omul isi va dezvolta armonios toti
centrii« pentagrama se inchide in el » si devine tipul desavarsit al omului complet.
Omul devine atunci steaua cu sase colturi, adica se inchide intr-un cerc de viata
independent si complet prin el insusi, se izoleaza de influentele straine sau de socurile
accidentale in circumpunct ;incarneaza in el insusi Pecetea lui Solomon, Inelul Lui.
Merita amintit aici de corelatia inelului lui Solomon cu Ritualul Inelului
Filosofilor.
In cazul de fata, seria simbolurilor date 1,2,3,4,5,6,7. Este interpretata ca fiind
aplcabila unui singur proces. Dar chiar acesta interpretare este incompleta, pentru ca
niciodata un simbol nu poate fi complet interpretat.El nu poate decat sa fie experimentat
sau trait , la fel cum de exemplu ideea cunoasterii de sine trebuie traita.
Sunetul primordial impreuna cu Numele secret al lui Dumnezeu contin 10 litere
facand trimitere la sistemul zecimal si simbolismul celor zece numere.Adunand si
monograma microcosmosului avem numarul 13 cu misterele lui.
In sistemele oculte occidentale exista o metoda cunoscuta sub numele de
« adunarea teozofica ».Pentru cei care nu inteleg simbolismul numerelor, acest mod de a
le sintetiza pare absolut arbitrar si steril.Dar pentru un om care intelege unitatea a tot
ceea ce exista si care poseda cheia acestei unitati, metoda adunarii teozofice are un sens
profund, pentru ca ea contine intreaga diversitate a legilor fundamentale care o
guverneaza, si care sunt exprimate in numerele de la 1 la 10.
Cum am spus deja, in stiinta simbolurilor numerele corespund unor figuri
geometrice determinate, care le sunt complementare.Kabbala foloseste in acelasi timp un
simbolism al literelor , care este in concordanta cu un simbolism al cuvintelor.
Combinarea celor patru metode ale simbolismului inelullui lui Solomon- prin numere,
figure geometrice, litere si cuvinte- da o metoda complexa, dar perfecta.
Exista in acelasi timp incifrat in mitul inelului lui Solomon un simbolism al
magiei, un simbolism al alchimiei, un simbolism al astrologiei, fara sa uitam simbolurile
tarotului care le uneste intr-un singur tot.Nu mai intram acum in detalii despre ultimile
descoperiri ale oamenilor de stiinta in ceea ce priveste forma universului si legitatile
universului si corelatiile care pot fi facute, pentru ca nu am mai termina niciodata.
Ideeea transmisa de acest mit al inelului lui Solomon este ideea unitatii. Dar in
mainile ignorantului si incompetentului , oricat de bune ar fi inventiile sale ,acelasi simbol
devine « instrument al greselii ».Motivul este ca un simbol nu poate fi luat niciodata in
sens ultim si exclusiv.Atat timp cat el exprima legile unitatii intr-o diversitate indefinita,
un simbol poseda el insusi un numar indefinit de aspecte plecand de la acela sub care
poate fi infatisat, si necesita de la cel care se apropie de el capacitatea de a-l vedea
simultan din diferite puncte de vedere.Simbolurile care transpun sistemul in cuvintele
limbajului obisnuit se rigidizeaza, isi pierd transparenta si devin foarte usor « propriile
lor contrarii », inchizand sensul in liniile dogmaticii, fara sa lase macar libertatea foarte
relativa a unui examen logic al subiectului.Motivul acestui lucru se gaseste in intelegerea
literala a simbolurilor, in faptul ca nu le atribuim decat un singur sens.Chiar si acolo
adevarul se gaseste acoperit de o tesatura exterioara de minciuni si descoperirea lui
necesita imense eforturi de negare, in care se pierde chiar ideea simbolului. Se stie la
cate aberatii s-a ajuns pornind de la simbolurile religioase, alchimice si mai ales ale
magiei, pentru cei care le-au luat ad-literam, si intr-un singur sens.
Totusi adevarata intelegere a simbolurilor nu poate fi puse in discutie.Ea
aprofundeaza cunoasterea si nu poate ramane teoretica , pentru ca ea intensifica eforturile
in vederea rezultatelor reale, in vederea unirii stiintei si sufletului.Cunoasterea pura nu
poate fi transmisa ; dar, daca este exprimata prin simboluri, ea este acoperita de un voal
care ,pentru cei care doresc sa o vada si stiu cum sa privesca, devine transparent.
In acest sens , este posibil sa vorbim de un simbolism al limbajului-desi acest
simbolism este foarte rar inteles.Caci aici este vorba de intelegerea sensului profund a ceea
ce se spune, ceea ce nu este posibil decat plecand de la un grad destul de elevat al
evolutiei si presupune de la auditor o anumita stare si anumite eforturi corespunzatoare.
Atunci cand un om aude un limbaj care este nou pentru el daca, in loc sa faca eforturi sa
inteleaga, incepe sa discute sau sa contrazica si sustine parerea pe care o crede corecta
dar, de regula, nu are nici cea mai mica legatura cu subiectul, el pierde astfel orice sansa
sa dobandeasca ceva nou.Pentru a fi in stare sa cunosti continutul interior al limbajului
simbolic este esential sa inveti in prealabil sa asculti.A asculta este o stiinta.Si daca
acesta stiinta lipseste , orice incercare de intelegere literala, mai ales atunci cand este
vorba despre cunoastere obiectiva si despre fuziunea diversitatii in unitate, este destinata
dinainte esecului si face sa apara noi erori, in cea mai mare parte a cazurilor.
Un lucru trebuie subliniat :daca cineva isi imagineaza ca poate urma calea
revelarii Sinelui ghidat de o stiinta « exacta », sau daca se asteapta sa dobandesca o
asemenea stiinta inainte sa-si dea osteneala sa asimileze indemnurile pe care le-a primit in
legatura cu munca sa, se inseala : trebuie sa inteleaga inainte de toate ca nu va ajunge
niciodata la cunoastere inainte de a face eforturile necesare, si ca doar lucrul asupra lui
insusi ii va permite sa obtina ceea ce cauta.Nimeni nu va putea sa-i dea ceea ce nu are
deja ; nimeni nu va putea niciodata sa faca in locul sau munca pe care trebuie sa o faca
singur.Tot ceea ce poate face un altul pentru el este sa-l stimuleze sa lucreze si, din acest
punct de vedere, simbolul, inteles asa cum trebuie, joaca rolul unui stimulent din punct de
vedere al stiintei noastre.
Inainte de descoperirile stiintei, fenomenele erau atribuite spiritelor si adeptul
care reusea sa influenteze curentii astrali credea ca poate comanda spiritelor.Dar curentii
magnetici fiind forte fatale, pentru a-i dirija,ai echilibra, trebuie sa fii tu insuti un centru
perfect de echilibru si acest lucru le lipseste majoritatii temerarilor exorcisti.
Asa s-a intamplat ca au fost distrusi de fluidul care-l sustrageau cu violenta fara
a-l putea neutraliza.Au ajuns astfel la concluzia ca, pentru a domni asupra spiritelor, le
lipsea un singur lucru indispensabil :Inelul lui Solomon.
Numai ca inelul lui Solomon se afla, spune legenda,in degetul monarhului, iar
trupul lui e inchis intr-o piatra care nu se va deschide decat in ziua judecatii de apoi.
Legenda este adevarata ca aproape toate legendele ; trebuie numai inteleasa.
Ce reprezinta un inel ? Inelul este capatul unui lant, cercul de care se pot lega si
alte cercuri.
Copii sacerdotiului au purtat intotdeauna inele, in semn de dominare asupra
cercului si a lantului de credinciosi.
In zilele noastre inca se mai da investitura prin inel, iar la ceremonia nuntii, sotul
da sotiei un inel binecuvantat si consacrat pentru a o face stapana si diriguitoarea
intereselor casei sale si a cercului de servitori.Inelul pontifical si inelul nuptial ierahic
consacrate si conferite reprezinta deci realizarea unei puteri.
Dar una este puterea publica si sociala si alta puterea filosofica, oculta, plina de
har.
Solomon este suveranul pontif al religiei inteleptilor si in acesta calitate s-a
bucurat de suverana putere a sacerdotiului ocult pentru ca el poseda,se spune, stiinta
universala, realizand promisiunea marelui sarpe : » Veti fi asemenea zeilor si veti
cunoaste binele si raul ».
Se spune ca Solomon ar fi scris Elceziastul , cea mai puternica dintre toate
operele sale, dupa ce le-a adorat pe Astarteea si pe Chamos, divinitatile femeilor
nelegiuite.Asa si-a desavarsit stiinta si a descoperit inainte de moarte virtutea magica a
inelului.Sa-l fi luat oare cu el in Pamant ?O alta legenda ne permite sa ne indoim.Se
spune ca regina din Saba, studiind atenta inelul si-a facut in secret altul la fel pe care,
in timpul somnului regelui, l-a schimbat.Ea l-a dus supusilor sai adevaratul inel al lui
Solomon gasit mai tarziu de Zoroastru.
Era un inel constelat, compus din sapte metale si purtand semnatura a sapte genii,
cu o piatra de magnet incrustata pe care se afla gravata pe o parte imaginea pecetei
obisnuite a lui Solomon, pe cealalta pecetea magica.
Cititorii nostrii vor intelege acesta alegorie.
Sa cautam in mormantul lui Solomon, adica in criptele filosofiei oculte nu inelul
acestuia, ci stiinta sa.
Cu ajutorul stiintei si al unei vointe plina de perseverenta, vom reusi sa intram in
stapanirea supremului arcan al intelepciunii care este libera dominatie a miscarii
echilibrate.Ne vom putea procura atunci si inelul comandandu-l la un bijutier caruia nu
avem de ce sa-i cerem sa pastreze secretul.Nestiind ce face nu-l va putea impartasi si
altora.
Iata reteta inelului conform lui Eliphas Levi :
Incorporati intr-o cantitate mica de aur dublul acesteia in argint la orele soarelui
si ale lunii ; adaugati de trei ori cupru foarte curat, de patru ori alama, de cinci ori fier,
de sase ori mercur si de sapte ori plumb.
Amestecati totul la orele care corespund metalelor ; faceti un inel a carei parte
circulara sa fie aplatizata pentru a grava cateva caractere.
Aplicati inelului o montura patrata continad o piatra de magnet rosu, incastrata
intr-un dublu inel de aur.
Gravati pe piatra deasupra si dedesubt, dubla pecete a lui Solomon.
Gravati pe inel semnele oculte ale celor sapte planete, asa cum sunt reprezentate in
arhidoxurile magice ale lui Paracelsus sau in filosofia Oculta a lui
Agrippa.Magnetizati puternic inelui consacrandu-l in fiecare zi timp de o saptamana
prin ceremoniile consemnate, fara sa neglijati nici culoarea vesmintelor, nici parfumurile
speciale, nici prezenta animalelor fluidice, nici acele rugaciuni deosebite care vor trebui sa
preceada intotdeauna rugaciunea celor patru magi.
Inveliti apoi inelul intr-o fasie de matase si dupa ce l-ati parfumat,purtati-l.
Inelul este revelatia legilor creatoare si succesiunea infloririlor succesive ale
Fiintei.
Cele sase zile ale lui Moise al carui septenar este splendoarea sunt regasite in
Sigiliul lui Solomon.Acestea semnifica genealogia ideilor care devin forme in ordinea
numerelor simbolice eterne.
In ziua dintai , se manifesta unitatea substantei prime care este lumina si viata,
iesind din intunericul absolut.
In ziua a doua, se reveleaza cele doua forte care sunt firmamentul sau taria
astrelor.
In ziua a treia, distinctia si uniunea elementelor contrare produc fecunditatea pe
pamant.
In ziua a patra, Moise leaga cuaternarul trasat in cer prin cele patru puncte
cardinale de miscarea circulara a pamantului si a astrelor.
In ziua a cincea, apare cel care trebuie sa stapaneasca elementele, adica sufletul
viu.
In ziua a sasea se nasc oamenii si animalele .
In ziua a saptea totul functioneaza; omul actioneaza, iar Dumnezeu pare sa se
odihneasca (ziua a saptea simbolizata de centrul hexagramei).
Pretinsele zile ale lui Moise sunt lumini succesive aruncate de numerele
kabbalistice asupra marilor legi ale revelatiei, numarul zilelor fiind cel al revelatiilor,
geneza stiintei mai mult decat cea a pamantului.
Ea trebuie sa se repete in spiritul fiecarui om care gandeste si cauta, pentru ca
geneza incepe prin afirmatia fiintei vizibile si, dupa consultari successive ale stiintei, se
incheie prin repausul spiritului care este credinta.
Simbolismul inelului lui Solomon merge mai departe : inelul are un centru
(circumpunctul este o intarire a acestei realitati prin repetitie).Centrul ne permite sa-l
purtam la deget.
Orice putere magica se afle in punctul central al universului.
Punctul central in ordine intelectuala si morala este trasatura de unire intre stiinta
si credinta.In natura omului acest punct central este mijlocul unde se unesc sufletul si
trupul pentru a se identifica in actiunea lor.
In ordine fizica, punctul central este rezultanta fortelor contrare compensate unele
prin altele.
Intelegeti trasura de unire, cuceriti mijlocul actionati asupra rezultantei.
Punctul echilibrant al vietii si al mortii este marele arcan al imortalitatii.
Punctul echilibrant intre ordine si libertate este marele arcan al politicii.
Punctul echilibrant al barbatului si al femeii este marele arcan al iubirii.
Punctul echilibrant intre vointa si pasiune, intre actiune si reactiune este marele
arcan al puterii.
Marele arcan al inaltei magii, arcanul indicibil, incomunicabil nu este altceva
decat punctul relativ intre relativ si absolut,intre infinitul finitului si finitul infinitului,
atotputernicia relativa a omului cumpanind imposibilul lui Dumnezeu.
Aici cei care stiu vor intelege, ceilalti vor incerca sa ghiceasca.
Qui autem divinabunt divini erant
Punctul echilibrant este monada esentiala care constituie divinitatea in Dumnezeu,
libertatea sau individualitatea in om si armonia in natura.
In dinamica este miscarea perpetua, in geometrie circumpunctul, in alchimie
realizarea marii opera.
Ajuns in acest punct, ingerul zboara fara aripi,iar omul reuseste sa implineasca
tot ceea ce-si doreste pentru ca nu-si doreste nimic altceva decat ceea ce Dumnezeu isi
doreste.
Punctul echilibrant in religie este libertatea constiintei absolute.
In politica este guvernarea despotica a legii garantand libertatea tuturor intr-o
perfecta ordine ierarhica.
In Dinamica, mijlocul balantei.
In Kabbala, nunta Elohimilor.
In Magie, punctual central intre pasivitate si actiune; intrebuintarea spontana a
lui od si ob pentru a crea aur (or in obraica).
In Hermetism , alianta indisolubila intre Mercur si Sulf.
Proportia intre fiinta si viata, eternitatea in timp si timpul in eternitate, puterea
generatoare a timpului.
Ceva dintr-un tot si totul din ceva.
Idealismul omului intalnind realismul lui Dumnezeu.
Raportul dintre inceput si sfarsit, indicand
Omega lui Alpha si Alpha lui Omega.
Este, in sfarsit, ceea ce marii initiati au desemnat
sub numele misterios de Azoth .