indrumar pentru pregatirea examenului de licenta specializarea economia intreprinderii cu predare in...

ASPECTE METODOLOGICE 1.

PRIVIND ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA EXAMENULUI DE LICENŢĂ

Examenul de licenţă se pregăteşte cu mult timp înainte de finalizarea studiilor

universitare. Dacă ar fi să ţinem cont de sfaturile absolvenţilor, am spune că examenul de licenţă se pregăteşte din prima zi de facultate. Fără a exagera însă, un student care a ajuns în anul II este lămurit în privinţa sistemului de lucru în facultate: un sistem mult mai liber decât în liceu – în sensul că nu mai trebuie “să îşi facă lecţiile” chiar în fiecare zi – dar care implică mai multă responsabilitate, căci trebuie să recupereze ceea ce nu a învăţat într-o zi.

Dacă şi-a cumpărat Culegerea de programe analitice pentru specializarea pe care o urmează, poate să îşi dea seama de perspectivele privind disciplinele din anii următori şi conţinutul acestora. Nu este nevoie să îşi manifeste opţiunea pentru realizarea unei anumite lucrări de licenţă încă din anul II de studii, dar este bine să înceapă să se orienteze către un domeniu.

1.1. ELEMENTELE COMPONENTE ALE EXAMENULUI DE LICENŢĂ

Examenul de licenţă se desfăşoară după metodologia proprie elaborată şi actualizată în fiecare an, în conformitate cu precizările Ministerului Educaţiei şi Cercetării la data respectivă. Examenul de licenţă propriu-zis cuprinde două probe distincte: o probă scrisă (eliminatorie) şi susţinerea publică a lucrării de licenţă.

Examenul de licenţă este promovat dacă ambele probe (proba scrisă şi proba orală) sunt susţinute şi promovate în aceeaşi sesiune iar media aritmetica a notelor obţinute (media de promovare a examenului) este de cel puţin 6,00. Rezultatul la proba orală (desfăşurată în faţa unei comisii de licenţă) nu poate fi contestat.

1.1.1. Proba scrisă a examenului de licenţă

Proba scrisă, intitulată Fundamente ale administrării afacerilor pentru specializarea Administrarea afacerilor (cu predare în limbile engleză şi franceză) şi Fundamente ale economiei întreprinderii pentru specializarea Economia întreprinderii (cu predare în limba germană), este axată, în principal, pe cunoştinţele dobândite pe parcursul anilor de studii la trei discipline de specialitate.

Pentru specializarea Administrarea afacerilor (cu predare în limbile engleză şi franceză), cele trei discipline sunt:

Economia întreprinderii Contabilitate financiară şi contabilitate managerială Analiză economico-financiară

Pentru specializarea Economia întreprinderii (cu predare în limba germană), aceste discipline sunt următoarele:

Marketing Investiţii şi risc Management strategic

Examenul scris este sub formă de test grilă cu durata de trei ore, cuprinzând 40 de întrebări din cele trei discipline. Ponderea întrebărilor specifice unei discipline este dictată de ponderea numărului de ore alocate disciplinei în numărul total de ore. Întrebările au 5 variante de răspuns, dintre care o singură variantă este corectă. Exemple de teste grilă pentru proba scrisă sunt prezentate în capitolul 5 al acestui îndrumar.

1.1.2. Elaborarea şi susţinerea lucrării de licenţă

Elaborarea lucrării de licenţă presupune parcurgerea mai multor etape, dintre care prima, alegerea temei, este, în opinia noastră, cea mai importantă, deoarece această opţiune va determina orientarea cercetării Dvs. pe parcursul anului IV de studii şi poate chiar cariera profesională ulterioară. Detaliile tehnice şi practice privind alegerea temei şi a coordonatorului ştiinţific, elaborarea şi susţinerea lucrării este prezentată în mod detaliat în capitolul 3, Recomandări privind elaborarea lucrării de licenţă. Capitolul 2, Tematica lucrării de licenţă prezintă teme de lucrări de licenţă propuse de cadrele didactice titulare pentru specializarea Administrarea Afacerilor.

După obţinerea unei note de trecere la proba scrisă a examenului de licenţă, studentul va prezenta lucrarea de licenţă în faţa unei comisii de licenţă formate din cadre didactice titulare la specializarea respectivă. Nota de la proba orală este o medie aritmetică formată din evaluarea conducătorului ştiinţific şi notele membrilor comisiei de licenţă, care vor evalua capacitatea studentului de a prezenta sintetic rezultatele cercetării şi de a răspunde întrebărilor legate de tema care a făcut obiectul studiului.

1.2. PROCEDURA DE ÎNSCRIERE LA EXAMENUL DE LICENŢĂ

Principalele etape pe care le putem delimita în procesul înscrierii la examenul de licenţă sunt următoarele:

1.2.1. Alegerea temei şi contactarea cadrului didactic care va fi conducătorul ştiinţific al lucrării de licenţă. Este bine ca alegerea temei să aibă loc în semestrul II al anului III de studiu.

Se impun câteva precizări metodologice privind alegerea temei lucrării de diplomă şi a conducătorului ştiinţific:

Nu este obligatorie alegerea uneia dintre temele propuse de cadrul didactic. În funcţie de propriile domenii de interes, de experienţa câştigată pe parcursul perioadelor de stagiu sau de curiozitatea stârnită de evoluţia anumitor fenomene economico-sociale semnalate în presă sau constatate de ei, studenţii pot propune, de comun acord cu profesorul coordonator, şi alte teme de cercetare care să facă obiectul lucrării de licenţă.

Un cadru didactic poate coordona un număr de 7 - 14 lucrări de licenţă. De aceea, vă recomandăm să vă decideţi cât mai repede asupra domeniului Dvs. de interes şi să contactaţi din timp conducătorul ştiinţific pentru a face toate demersurile necesare.

Studenţii care, până la începutul semestrului I din anul IV de studii, nu şi-au ales tema pentru lucrarea de licenţă, vor fi repartizaţi unor conducători ştiinţifici în funcţie de locurile rămase disponibile.

Un cadru didactic poate refuza cererea unui student de a-i fi conducător ştiinţific în următoarele situaţii: are deja în îndrumare numărul maxim de lucrări de licenţă; tema propusă de student nu se încadrează în respectivul domeniu de specializare; motivarea studentului pentru alegerea unei anumite teme nu este convingătoare.

1.2.2. Depunerea cererii pentru aprobarea temei alese la secretariatul facultăţii. În vederea susţinerii examenului de licenţă, studenţii au obligaţia de a depune la

secretariatul facultăţii o cerere pentru aprobarea temei lucrării de licenţă în semestrul II al anului III de studii.

În mod excepţional, se poate aproba ca limită maximă, data de 30 octombrie (semestrul I al anului IV de studii), astfel încât să rămână un interval de 10 luni de la depunerea cererii şi până la susţinerea lucrării de licenţă. Depăşirea acestui termen atrage după sine imposibilitatea susţinerii examenului de licenţă la sfârşitul anului IV de studii.

Cererea este tipizată şi poate fi ridicată de la secretariatul facultăţii sau preluată de pe site-ul facultăţii (www.sels.ase.ro). Această cerere1 va cuprinde titlul lucrării de licenţă, numele cadrului didactic coordonator şi avizul favorabil al acestuia. Precizăm că, în mod excepţional, titlul lucrării poate fi modificat (o singură dată), doar cu acordul cadrului didactic coordonator. Odată făcută opţiunea cu privire la cadrul didactic coordonator, acesta nu poate fi înlocuit decât în caz de forţă majoră.

1.2.3. Înscrierea la examenul de licenţă Înscrierea la examenul de licenţă se realizează în perioada comunicată de

secretariatul Facultăţii de Studii Economice în Limbi Străine, după încheierea sesiunii de examene din luna iunie.

Dacă, din motive obiective, un absolvent nu poate susţine examenul de licenţă în anul absolvirii, poate face acest lucru în sesiunea următoare. Amânarea cu mai mult de 3 ani a susţinerii examenului de licenţă atrage după sine pierderea acestui drept. Au dreptul de a participa la examenul de licenţă absolvenţii anului IV de studii integralişti, cu media anilor de studii minim 6,00. Ambele probe ale examenului de licenţă sunt eliminatorii.

Examenul de licenţă este promovat dacă ambele probe (proba scrisă şi proba orală) sunt susţinute şi promovate în aceeaşi sesiune, iar media aritmetică a notelor acordate acestora (media de promovare a examenului) este minim 6,00.

1 Conform modelului prezentat la pagina 24, capitolul 3 al prezentului îndrumar

1.3. DOCUMENTELE NECESARE PENTRU ÎNSCRIEREA LA EXAMENUL DE LICENŢĂ

Absolventul are toate documentele necesare înscrierii la examenul de licenţă în dosarul personal existent la secretariatul facultăţii, depus la admitere. Dacă pe parcursul anilor de studii aţi solicitat eliberarea vreunuia dintre acte pe termen scurt, vă recomandăm să verificaţi dacă în acest dosar există:

diploma de bacalaureat şi foaia matricolă ( în original) şi certificatul de naştere (în copie legalizată)

Înscrierea se face la secretariatul facultăţii, în baza următoarelor documente: cerere - tip prin care se solicită participarea la examenul de licenţă respectiv,

conform modelului prezentat mai jos; 2 fotografii tip paşaport; 2 exemplare ale lucrării de diplomă; pentru absolvenţii formei de învăţământ cu taxă, se va anexa chitanţa de achitare

a taxei pentru susţinerea examenului de licenţă.

Domnule Decan,

Subsemnatul / subsemnata ............................................................, absolvent(ă) a specializării ................................................... cu predare în limba ............................., promoţia ................, grupa ........., solicit aprobarea participării la examenul de licenţă organizat de Facultatea de Studii Economice în Limbi Străine în sesiunea ...................... şi susţinerea lucrării de licenţă cu titlul .................................................... ..............................................................................................................., conducător ştiinţific: ............................................................................

Vă mulţumesc, [Data] [Semnătura absolvent] Date de contact: Adresa:.................................................................................................... Telefon:..................................... Mobil: ................................................ E-mail: ................................................................................................... Loc de muncă: ........................................................................................ Poziţia: ...................................................................................................

Figura nr. 1. Model de cerere de înscriere la examenul de licenţă

2.

TEMATICA LUCRĂRILOR DE LICENŢĂ PENTRU SPECIALIZAREA ECONOMIA ÎNTREPRINDERII

CU PREDARE ÎN LIMBA GERMANĂ - SESIUNEA 2005 -

Disciplina: MARKETING Coordonator: Prof. univ. dr. Nicolae Al. POP

Kundenanalyse des Unternehmens X auf dem Markt Y. Konkurrenzanalyse im Bezug auf Unternehmen Z auf Markt W. Forschung der Marktgrössen, -struktur und -trend in der Entwicklung eines Unternehmens X (Produktes Y). Marketingforschung betreffend das Käuferverhalten für das Produkt / die Dienstleistung. (Man wählt eine Dimensionen des Käuferverhaltens: Kaufmotive, Präferenzen, Kaufgewohnheiten, Kaufabsichten). Die Imageforschung des Produktes (der Marke, des Unternehmens) auf dem Markt……… Marketingprogramm für die Begründung und Einführung der Marktstrategie für das Unternehmen X auf dem Markt Y. Marketingprogramm für die Begründung und Einführung der Produktpolitik (Markenpolitik) im Rahmen des Unternehmens Z. Marketingprogramm für die Begründung und Einführung der Kontrahierungspolitik (Preispolitik) im Rahmen des Unternehmens T. Marketingprogramm für die Fertigstellung der Vertriebspolitik im Rahmen des Unternehmens V. Marketingprogramm für die Ausarbeitung der Kommunikationspolitik im Rahmen des Unternehmens T. Bereiche des Marketing (Versicherungsmarketing, Marketing im Gesundheitssektor, Marketing im Bauwesen, Kulturmarketing, Beratungsmarketing, Sport-Marketing, Kirchenmarketing, Tourismusmarketing. Die Diplomarbeit muss unbedingt eine Fallstudie enthalten. Marketing Controlling im Unternehmen M. Kundenbindungsmanagement im Unternehmen R. Mittel und Wege zur Kundenbindung im Unternehmen N. Auswahl, Vorbereitung, Führung und Bewertung der Verkaufskräfte.

Disciplina: FINANZIERUNG Coordonator: Conf. univ. dr Robert PĂIUŞAN

Der Wechselkurs Die Finanzierung einer AG Die Finanzierung einer GmbH Der Lieferantenkredit Bankkredite im Auβenhandel Das Factoring Das Darlehen Die Industrieobligationen Das Leasing Das Franchising

Disciplina: STEUERLEHRE Coordonator: Conf. univ. dr. Robert PĂIUŞAN

Die Besteuerung des Einkommens Die Besteuerung des Umsatzes Die Besteuerung des Vermögens Die Ermittlung der steuerlichen Einkünfte Die Steuerverwaltung in Rumänien und den EU - Ländern. Vergleichende Studie Die Umsatzsteuer in Rumänien und den EU - Ländern. Vergleichende Studie Die Körperschaftssteuer in Bundesrepublik Deutschland Die Lohnsteuer Die Einkommenssteuer in Rumänien Die Folgen des künftigen EU - Beitritts Rumäniens auf der Besteuerung.

Disciplina: FINANZBUCHFÜHRUNG Coordonator: Conf. univ. dr. Anca TUŢU

Studium betreffend der Aufstellung und Vorführung des Jahresabschlusses Studium betreffend der Anlagenbuchführung Studium betreffend der Vorratsvermögensbuchführung Die Leasinggeschäften : Finanzierungsquellen des Anlagenvermögens Studium betreffend die ökonomische Transaktionen in fremden Währung Studium betreffend das Eigenkapital des Unternehmens Studium betreffend die Handelsschulden und –forderungen des Unternehmens

Studium betreffend flüssigen Mittels des Unternehmens Studium betreffend die Aufwendungen und Erträge des Unternehmens Studium betreffend die Steuern und Gebühren des Unternehmens Studium betreffend das Unternehmensliquidation Studium betreffend die Buchführung der Import-Exportgeschäfte

DISCIPLINA: PRODUKTIONSMANAGEMENT Coordonator: Prof. univ. dr. Marieta OLARU

Neue Managementsysteme in der Produktion Systeme zur Produktionsplanung - Steuerung Implementierung des Projektmanagementkonzepts und der EDV Systeme Strategisches Beschafungs- und Sypply - Chain - Management Logistik als Strategie zur Optimierung der Produktion Implementierung der flexiblen Fertigungssystemen Der wirtschaftliche Einsatz globalen Kommunikationssystemen in Verkaufsprozess einer Organisation Aufbau eines prozessorientiertes Qualitätsmanagementsystems gemäss der Normen ISO 9000 Implementierung eines Umweltmanagementsystems gemäss der Normen ISO 14000 Einführung eines integrierten Managementsystems -Qualität- Umwelt - Sicherheit Entwicklung eines TQM - Modells in einer Organisation.

Disciplina: PERSONALWIRTSCHAFT Coodonator: Lect. univ. drd. George Stelian COSTA

Anforderungen an Human Resources Manager im Zeitlater der Globalisierung Fürungskräfteeinsatz im internazionalen Unternehmen Personalentwicklung in kleinen und mittleren Unternehmen Optimale Eingliederung der Beschäftigten Personalpolitik und -strategien eines Unternehmens Entwicklung des Personalmanagements Unternehmenskulturunterschiede im Bereich Personalmanagement zwischen ……… und Rumänien. Falstudie eines rumänisch- ……………….. Unternehmen Personalbeurteilung Das Personalmanagement im Rahmen der Firma ……………….. Die Motivation des Personals - Hauptziel der Humanressourcen-Management Potentialanalyse und Potentialentwicklung von Mitarbeitern

Personalcontrolling. Möglichkeiten und Probleme der Steuerung und Kontrolle menschlicher Arbeitsleistung in Unternehmen Personalbeurteilungen und Beurteilungstaktiken

Disciplina: STRATEGISCHES MANAGEMENT INTERNATIONALES MANAGEMENT Coodonator: Conf. univ. dr. Adrian - Dumitru TANŢĂU

Instrumente des Strategischen Managements Geschäftsstrategie Strategien der Nachhaltigkeitsentwicklung Entwicklung der Nachhaltiigkeitszielsystemen Durchführbarkeitsstudien als Instrument für die Strategieauswahl Impaktstudien als Instrument für strategische Entscheidungen Umweltmanagementsysteme Recycling Strategien Re-Engineering der Organisation Einfluss der internationalen Richtlinien auf die Organisationsstrategie

Disciplina: INVESTITIONEN UND RISIKO Coordonator: Prof. univ. dr. Camelia RAŢIU - SUCIU

Simultane Investitions- und Finanzplanung für die Firma……………………………… Der Entscheidungsprozess zur Portfolioauswahl für die Firma…………………………. Die Entscheidungsfindung einer Modernisierung mit Entscheidungsbaumverfahren in der Firma…………….. Kost - Zeit Analyse für die Investitionsentscheidung bei der Firma…………………….. Systemorientierte Risikoanalyse in der Investitionsplanung Koordinationsaufgaben für das Investitionscontrolling in der Firma…………………… Kennzahlensystem als Instrumente des Investitionscontrolling in der Firma………….... Rentabilitätscontrolling und Return on Investment (ROI) - Management Prognose im Entscheidungsprozess des Betriebes Investitionscontrolling in projektorientierten Unternehmen Effizienz der Kredite für die Erhöhung der Produktion Planung und Beurteilung von Investitionen bei………………….......………………….. Anwendung der Controllinginstrumente für erfolgreiche Unternehmensführung Prognosemodelle in Management der UnternehmungPortofolioauswahl bei AktieninvestitionenEntscheidungsfindung zur ökonomischen Effizienz mit der Methode des kritischen Weges bei der Firma……………………………………

RECOMANDĂRI PRIVIND ELABORAREA

3. LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Se poate folosi prilejul tezei (...) pentru a recupera sensul pozitiv şi progresiv al studiului, înţeles nu ca o colecţie de noţiuni, ci ca o elaborare critică a unei experienţe, ca achiziţie a unei capacităţi (bună pentru viaţa viitoare) de a identifica problemele, a le aborda cu metodă, a le expune potrivit unor anumite tehnici de comunicare.

Umberto ECO2

Prezentul capitol se doreşte a fi un ghid în vederea elaborării lucrării de licenţă, definind totodată o serie de norme de redactare specifice. Astfel, în paginile următoare veţi afla:

ce se înţelege prin lucrare de licenţă, cum să alegeţi subiectul şi cum să organizaţi timpul de lucru, cum să conduceţi o cercetare bibliografică, cum să organizaţi materialul pe care îl reperaţi, cum să redactaţi şi să prezentaţi materialul elaborat.

Dacă pentru primele patru etape nu există reguli stricte, în ceea ce priveşte redactarea lucrării, au fost elaborate o serie de standarde, specifice articolelor şi comunicărilor ştiinţifice.

3.1. CE ESTE O LUCRARE DE LICENŢĂ? O lucrare de licenţă este un proiect de cercetare, având o dimensiune medie de

80 - 90 de pagini tehnoredactate, în care studentul tratează o problemă din domeniul de specialitate în care vrea să îşi ia licenţa.

Lucrarea de licenţă este, alături de proba scrisă, o componentă indispensabilă pentru obţinerea licenţei în economie. În urma obţinerii unei note de trecere la proba scrisă, studentul prezintă proiectul în faţa unei comisii de licenţă. Lucrarea va fi însoţită de un referat al conducătorului ştiinţific (profesorul care coordonează lucrarea) şi/sau a coreferentului, care aduce aprecieri sau eventuale obiecţii referitoare la calitatea muncii candidatului. În urma prezentării lucrării, se declanşează o discuţie pe marginea subiectului abordat între membrii comisiei şi candidat. Din evaluarea conducătorului ştiinţific, care evidenţiază calităţile şi/sau deficienţele lucrării scrise, şi din capacitatea candidatului de a susţine opiniile exprimate în scris, comisia de licenţă stabileşte o evaluare globală, reprezentând o medie a notelor acordate de fiecare membru al comisiei. 2 Umberto ECO, Come si fa una tesi di laurea, Bompiani, Roma, 1997, pag. 6

Poate unii dintre cei care citesc aceste rânduri se întreabă care este utilitatea acestui examen de licenţă. Este un examen care vă apropie de exerciţiul profesiei, certificând un anumit nivel al cunoştinţelor economice şi capacitatea de a învăţa şi de a profesa în domeniul de competenţă ales.

Lucrarea de licenţă trebuie să aducă o notă de originalitate în domeniu. La finalizarea studiilor universitare, se realizează în general lucrări de compilaţie, mai rar teze de cercetare, care de obicei sunt rezervate nivelului doctoral. Într-o lucrare de compilaţie, studentul demonstrează că şi-a format o viziune asupra celei mai mari părţi a literaturii existente în domeniu şi că este capabil să o expună în mod coerent şi clar, realizând corelaţii între diferitele puncte de vedere existente, oferind astfel o perspectivă utilă din punct de vedere informativ pentru un specialist al ramurii dar care nu a aprofundat problema particulară studiată.

Abordarea recomandată în realizarea lucrării de licenţă este aceea a studiului sistematic, câteva ore pe zi, astfel încât lucrarea rezultantă să ofere autorului satisfacţie intelectuală şi să aibă utilitate profesională şi după absolvirea studiilor. Lucrarea de licenţă poate fi începutul unei cercetări mai ample, care va continua în anii următori, sau poate reprezenta primii paşi în cariera profesională aleasă.

În fapt, elaborarea unei lucrări de licenţă presupune o serie de aspecte extrem de utile în viaţa profesională, indiferent de domeniu, anume:

identificarea unui subiect precis, colectarea documentelor despre acel subiect, ordonarea acestor documente, reexaminarea temei în lumina documentelor adunate, găsirea unei forme organice pentru ansamblul reflecţiilor precedente, redactarea lucrării astfel încât cititorul să înţeleagă mesajul transmis şi să fie

capabil, la nevoie, să ajungă la aceleaşi documente spre a relua subiectul pe cont propriu.

A redacta o lucrare de licenţă înseamnă, deci, a învăţa să pui ordine în propriile idei şi a aranja datele, este o experienţă de muncă metodică, ce presupune realizarea unui studiu util şi altora. Astfel, nu este esenţial subiectul lucrării, cât experienţa pe care realizarea ei o presupune.

În alegerea subiectului lucrării de diplomă, există o serie de propuneri venite din partea profesorilor (vezi capitolul 3 al prezentei lucrări), însă este recomandabil ca tema de cercetare să fie propusă chiar de Dvs., motivat(ă) şi interesat(ă) fiind de un anumit domeniu de studiu. Această temă va trebui să fie aprobată de un cadru didactic îndrumător de lucrare.

În alegerea subiectului ce urmează a fi tratat, recomandăm următoarele: tema să corespundă intereselor Dvs.: să fie legată de disciplinele de specialitate studiate, de lecturile Dvs. în domeniu, de actualitatea economico-socială, sursele de documentare să fie reperabile şi accesibile Dvs., sursele de documentare să fie manevrabile, inteligibile şi accesibile din punct de vedere cultural, metodologia cercetării să fie adecvată experienţei Dvs.

Aceste patru argumente în alegerea temei lucrării se pot rezuma în recomandarea de a vă alege un subiect pe care sunteţi capabil(ă) să îl dezvoltaţi în conformitate cu exigenţele universitare.

De asemenea, alegerea conducătorului ştiinţific nu trebuie să se bazeze pe simpatii, ci pe criterii profesionale. În cazul unei abordări pluridisciplinare, este posibil, chiar recomandabil, să existe un co-referent, care să asigure o coordonare adecvată a redactării lucrării.

3.2. ALEGEREA TEMEI LUCRĂRII DE LICENŢĂ Prima tentaţie ar putea fi aceea de a realiza o lucrare de licenţă în care să vorbiţi

despre multe lucruri. Este totuşi recomandabilă abordarea sistemică, exhaustivă a temei alese. Astfel, este de preferat un subiect mai restrictiv, dar abordabil, de tipul "Aspecte ale politicii de selecţie şi recrutare a resurselor umane în cadrul companiei ..." unei teme de tipul "Managementul resurselor umane în România".

O abordare panoramică şi prea vastă poate conduce la omisiuni şi la subiecte de polemică (şi de divagaţie) cu membrii comisiei de licenţă. Dacă însă vă veţi limita la a cerceta extrem de serios pe marginea unei teme foarte precis definite, veţi avea şansa de a controla un material necunoscut majorităţii comisiei şi auditoriului.

În ceea ce priveşte caracterul aplicativ al lucrării, majoritatea lucrărilor de licenţă din domeniul economic au o parte practică, concretizată într-un studiu de caz sau o cercetare empirică. Este posibil, în anumite cazuri, să se realizeze o cercetare fundamentală, care să abordeze o problemă abstractă şi eventual să aibă drept scop elaborarea unui model. Totuşi, dat fiind profilul specializării Dvs., este recomandabil să existe o ilustrare practică a conceptelor analizate.

O întrebare frecventă în ceea ce priveşte lucrarea de diplomă este aceea privind intervalul de timp necesar redactării. În funcţie de autor şi de metodele de lucru folosite, aceasta variază de la şase luni la un an sau chiar mai mult. Perioada de elaborarea poate fi chiar mai scurtă, cu condiţia să fi realizat o documentare prealabilă aprofundată.

Este ideal să vă orientaţi spre un anumit domeniu încă de la începutul anului III de studii, sau chiar mai devreme. Este momentul în care v-aţi familiarizat deja cu disciplinele fundamentale şi începe aprofundarea domeniului de specializare. Cu cât alegerea subiectului şi discutarea lui cu profesorul coordonator este mai timpurie, cu atât se elimină riscul de a alege o diciplină sau o temă care nu vi se potrivesc, pentru care nu găsiţi suficiente surse de documentare sau pentru care este imposibil să găsiţi un corespondent practic.

Conducătorul ştiinţific joacă un rol foarte important în stabilirea reperelor studiului şi în evaluarea rezultatelor preliminare, deci, în măsura posibilului, este recomandabil să păstraţi o legătură foarte strânsă cu acesta pe tot parcursul perioadei de elaborare a lucrării. De asemenea, din discuţia preliminară legată de tema pe care doriţi să o abordaţi şi metodologia de cercetare pe care o propuneţi, acesta va putea estima capacitatea dvs. de a trata subiectul respectiv.

Un cadru didactic poate îndruma între 7 şi 14 lucrări de licenţă pe an, fapt ce poate constitui un alt motiv de a vă orienta spre un anumit domeniu din timp, astfel încât să puteţi realiza ceea ce vă propuneţi. Conducătorul ştiinţific poate fi oricare dintre cadrele didactice care predau la specializarea pe care o urmaţi. În cazul tinerelor cadre didactice, lucrarea poate fi coordonată în tandem cu titularul de curs. Contactul permanent cu cadrul didactic de la seminar vă asigură o mai bună monitorizare.

În momentul în care v-aţi hotărât asupra subiectului pe care îl veţi trata, depuneţi o cerere la secretariatul facultăţii, conform modelului prezentat în continuare (vezi Figura nr. 2). Modelul de cerere este disponibil şi pe Internet, pe pagina www.sels.ase.ro. Înainte de a depune cererea la secretariat, trebuie să obţineţi acordul scris al profesorului coordonator. Această cerere trebuie depusă cu minimum nouă luni înainte de susţinerea examenului de licenţă.

Dacă, din motive obiective, vă veţi afla în imposibilitatea de a realiza cercetarea temei respective, puteţi schimba, o singură dată, titlul propus, fără a schimba însă coordonatorul ştiinţific.

Avizul conducătorului ştiinţific [ data şi semnătura ]

Domnule Decan,

Subsemnatul / Subsemnata .............…………......………………………,

student(ă) al / a Facultăţii de Studii Economice în Limbi Străine, specializarea………........................................ - cu predare în limba …………, anul … de studii, seria …, grupa …, vă rog să-mi aprobaţi ca temă pentru lucrarea de licenţă ......................………..................…………………………... având coordonator ştiinţific pe Dl. / Dna Prof. ………………………………..

Vă mulţumesc,

[ Data ] [ Semnătura studentului / studentei ]

Domnului Decan al Facultăţii de Studii Economice în Limbi Străine

Figura nr. 2. Model de cerere de aprobare a temei lucrării de licenţă

În afară de înregistrarea formală a temei cercetate, vă recomandăm să stabiliţi, de comun acord cu conducătorul ştiinţific, un calendar de lucru, care să prevadă întâlniri cel puţin o dată pe lună pentru a-i prezenta felul în care progresaţi în cercetarea Dvs. Imediat după stabilirea temei este recomandabil să elaboraţi planul lucrării, chiar dacă pentru început va fi doar o schiţă. Această organizare vă va permite să fixaţi câteva repere în vederea desfăşurării cercetării.

3.3. CERCETAREA MATERIALULUI BIBLIOGRAFIC O componentă importantă în definirea subiectului lucrării de licenţă este stabilirea

posibilităţilor de documentare în domeniul respectiv. Astfel, vă recomandăm să identificaţi unde sunt localizate sursele de documentare, dacă vă sunt uşor accesibile şi dacă sunteţi capabili să le utilizaţi.

În ceea ce priveşte sursele de documentare, se pot identifica surse primare (ediţii originale sau ediţii critice ale operelor ce tratează subiectul în discuţie) sau surse secundare (antologii sau culegeri de texte sau articole - utile pentru a vă forma o idee asupra perimetrului cercetării - sau comentarii făcute de terţi pe marginea subiectului, chiar dacă conţin ample citate din textul original). În ceea ce priveşte sursele primare, acestea pot fi cărţi, studii, articole de specialitate, cercetării ştiinţifice. Recomandăm o oarecare rezervă în utilizarea informaţiilor de pe internet sau din presă şi moderaţie în ceea ce priveşte ponderea

lor în ansamblul surselor de informare utilizate (în funcţie de specificul cercetării). Anexa nr. 1 conţine câteva sugestii de documentare în vederea realizării lucrării de licenţă.

O primă sursă de "orientare" bibliografică este biblioteca, unde pot fi găsite cărţi, colecţii de reviste de specialitate, baze de date sau informaţii stocate în medii virtuale. În cazul în care aţi stabilit o bibliografie sigură, consultaţi catalogul bibliotecii pentru a afla care dintre materialele de care aveţi nevoie se găsesc în biblioteca respectivă.

Însă, în majoritatea cazurilor, ajungem la bibliotecă pentru a căuta materiale bibliografice de a căror existenţă nu am aflat încă, în scopul de a alcătui o bibliografie. Primele indicii pot fi obţinute consultând catalogul pe autori, extrem de util în cazul în care aveţi o lista de autori consacraţi în domeniu. Există de asemenea un catalog pe subiecte, care poate furniza mai multe informaţii privind tema cercetată şi care oferă o listă a publicaţiilor din domeniul de studiu aflate în bibliotecă. Este recomandabilă consultarea ambelor tipuri de cataloage pentru a evita omiterea unor surse bibliografice datorită subiectivismului autorilor catalogului pe subiecte.

Pentru fiecare publicaţie există o fişă bibliografică, sub formă fizică sau electronică, prezentând o descriere sintetică a conţinutului cărţii: principalele teme abordate, cuvinte-cheie, datele de identificare ale publicaţiei în cadrul bibliotecii. Această fişă reprezintă un reper important în trierea surselor bibliografice.

O sursă importantă de informaţii şi un ajutor preţios în orientarea printre publicaţii poate fi bibliotecarul, care vă poate indica localizarea unor lucrări de specialitate sau vă poate sugera şi alte surse de documentare. Prin intermediul Internetului puteţi consulta cataloage on-line, cataloage inter-biblioteci sau biblioteci virtuale.

În vederea sistematizării muncii de cercetare, este recomandabil să realizaţi o listă bibliografică, care să cuprindă toate publicaţiile pe care trebuie să le căutaţi. Această listă va fi de fapt un catalog personalizat, după cum puteţi constata din modelul prezentat în figura nr. 3. Informaţiile esenţiale despre cărţi pot fi însoţite de comentarii personale de tipul "foarte important conform autorului X", "Y consideră modelul ca fiind lipsit de valoare", "de cumpărat", etc. Lista bibliografică vă va permite să redactaţi bibliografia finală.

PUBLICAŢII GENERALE DESPRE AUDITUL FINANCIAR - CONTABIL

Biblioteca Cota Autor(i) Titlu Ediţia Editura, locul apariţiei Anul

apariţiei Observaţii

Naţională III239973 *** Auditul intern CECCAR, Bucureşti 1999

*** Standardele Internaţionale de contabilitate 2004 Ed. Economică, Bucureşti 2004 de cumpărat

ASE Sala CIG

FELEAGĂ Niculae,MALCIU Liliana Politici şi opţiuni contabile Ed. Economică, Bucureşti 2002 !! "cosmetizarea"

conturilor

DUŢESCU Adriana Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea standardelor contabile internaonale 2 Ed. CECCAR, Bucureşti 2002

Naţională III239505 MITROI Florin Auditul de performanţă Ed. Economică, Bucureşti 1999 de corelat cu Ph.

LORINO ASE 113881 RICCHIUTE D.N. Auditing: concepts and standards 2 John Wiley&Sons, Cincinnatti 1989 de căutat o ediţie mai

recentă

ASE SalaPeriodice

Colecţia Ziarul financiar 2000 - 2005

comentarii din practică priv. trecerea la IFRS

etc.

Figura nr. 3. Exemplu de listă bibliografică

Această listă vă va permite să aveţi o imagine de ansamblu asupra publicaţiilor disponibile în domeniul de cercetare ales şi vă va asigura realizarea unei eventuale ierarhii a acestor surse. Vă recomandăm ca, atunci când trataţi subiecte de teorie economică, să încercaţi să ajungeţi la sursa primară de informaţie, adică la autorul care a dezvoltat respectivul concept. Bineînţeles, sursele secundare - autorii care comentează teoria - nu sunt neglijabile, însă nu trebuie să vă limitaţi doar la acest tip de publicaţii, decât în cazul în care nu aveţi acces la lucrarea originară.

Pe parcursul documentării, este recomandabil să realizaţi fişe de lectură, pe cât posibil de format amplu, dedicate cărţilor sau articolelor citite. Fişa de lectură cuprinde rezumate, judecăţi proprii, citate - tot ceea ce consideraţi util în vederea redactării lucrării de diplomă. De asemenea, fişa va conţine toate datele de identificare ale sursei bibliografice, utile în redactarea bibliografiei finale, dar şi în reperarea ulterioară a sursei, în cazul în care veţi mai avea nevoie de aceasta.

Cu titlu de exemplificare, vă prezentăm în cele ce urmează un model de fişă de lectură realizată pentru o lucrare în domeniul comunicării organizaţionale (Figura nr. 4). Pentru a facilita stocarea şi manipularea fişelor, recomandăm utilizarea unui format practic, A5. În cazul în care veţi utiliza un volum mai mare de informaţii din publicaţia respectivă, puteţi opta pentru realizarea mai multor fişe pentru aceeaşi lucrare.

JOHNS, Gary Comportament organizaţional Cod: TCOM (4) Titlu complet: Comportament organizaţional. Înţelegerea şi conducerea oamenilor în procesul muncii,

Editura Economică, Bucureşti, 1998 Titlu original: Organizational Behavior: Understanding and managing Life at Work, 4th ed., HarperCollins

College Publisher, New York, 1996 Abordarea organizaţională a îmbunătăţirii comunicării - p. 345 - 351

Comunicare eficientă alegerea unui mijloc care poate transmite cu acurateţe amplitudinea informaţiei. Amplitudinea informaţiei = capacitatea potenţială de informare şi transfer a unui mijloc de comunicare (def. Waterman). Pentru mesajele care nu sunt de rutină, se vor selecta mijloace de comunicare de amplitudine mai mare. !! De corelat cu schema lui Daft priv. mediile de comunicare şi amplitudinea informaţiei

Instrumente de îmbunătăţire a comunicării organizaţionale (în special de jos în sus): - Feed-back la 360o - evaluarea performanţelor care foloseşte ca date de intrare evaluările persoanei

făcute de şefi, subordonaţi, colegi, beneficiari şi cumpărători (parte a sistemului de management al calităţii totale)

G.J.: sistemul se concentrează adesea pe competenţa comportamentului şi nu pe performanţa profesională netă, fiind folosit pt. dezvoltarea profesională a angajatului şi nu pentru determinarea salariului. Sistem complicat, uneori apar contradicţii între sursele de feed-back.

- Sondaj de opinie printre angajaţi - chestionar anonim care dă posibilitatea angajaţilor să îşi declare atitudinile şi opinille sincere despre organizaţie şi practicile acesteia.

G.J. subliniază importanţa administrării periodice a chestionarelor, a codificării adecvate a rezultatelor şi a feed-back-ul managementului la opiniile exprimate în sondaje.

- Sisteme de propuneri şi adresare a întrebărilor - destinate să intensifice comunicarea de jos în sus prin solicitarea unor idei ale angajaţilor în legătură cu îmbunătăţirea muncii. GJ critică sistemul cutiei de sugestii şi recomandă recompensarea salariaţilor care fac propuneri de eficientizare viabile.

- Linii fierbinţi şi reţea TV internă - Instruirea echipei manageriale

Figura nr. 4. Model de fişă de lectură

În general, o fişă de lectură standard cuprinde următoarele rubrici: indicaţii bibliografice precise, informaţii despre autor, atunci când acesta nu este o autoritate în domeniu, scurt (sau lung) rezumat al cărţii sau articolului, citate ale fragmentelor pe care consideraţi că ar trebui sa le citaţi, cu indicaţia precisă a paginii, comentarii personale, în partea de sus a paginii, se poate marca un cod, care să plaseze informaţiile respective în ansamblul lucrării (în cazul exemplului nostru, în cadrul capitolului "Teoria comunicării", codificat TCOM, subcapitolul 4).

Vă recomandăm ca, pe măsură ce avansaţi în cercetarea Dvs., să realizaţi corelaţii între diferitele materiale parcurse şi să încercaţi să le plasaţi în contextul lucrării.

3.4. PLANUL DE LUCRU ŞI UTILIZAREA FIŞELOR DE LECTURĂ

După ce aţi consultat majoritatea surselor bibliografice disponibile referitoare la tema aleasă, veţi putea contura mai precis planul de lucru şi veţi fi capabil(ă) să căutaţi în întreprinderea în care vă realizaţi stagiul de practică informaţiile de care aveţi nevoie pentru a ilustra conceptele prezentate în lucrare.

Desigur, este dificil să realizaţi sumarul lucrării înainte de a începe să o redactaţi, însă această metodă de lucru vă va permite să aveţi repere concrete în demersul dvs., chiar dacă veţi fi nevoit(ă) să procedaţi la mai multe restructurări pe parcursul redactării.

Cuprinsul provizoriu vă va ajuta să vă ordonaţi ideile, mai ales dacă veţi încerca, pentru fiecare capitol să notaţi câteva idei centrale (un scurt rezumat al viitorului capitol). Astfel, veţi avea şi material pe marginea căruia să discutaţi cu conducătorul ştiinţific. Cuprinsul vă permite deja să intuiţi structura logică a lucrării, stabilind divizarea materialului în capitole, paragrafe şi subparagrafe. "Scheletul" tezei poate fi ilustrat grafic printr-o diagramă de tipul cei din figura nr. 5, care prezintă o structură simplă, cu disjuncţie binară.

PROBLEMA CENTRALĂ

SUBPROBLEMA SUBPROBLEMA DEZVOLTAREA PRINCIPALĂ SECUNDARĂ PROBLEMEI CENTRALE PRIMA A DOUA RAMIFICAŢIE RAMIFICAŢIE

Figura nr. 5. Exemplu de structurare logică a lucrării

Acest tip de organizare a materialelor permite adăugarea unor noi direcţii de cercetare (ramificaţii ale problemei principale, fără însă a altera structura deja existentă). Odată stabilit acest cuprins provizoriu, va trebui să începeţi corelarea diverselor aspecte cu fişele de lectură şi celelalte tipuri de documentare de care dispuneţi.

Aşa cum precizam în secţiunea 4.2, lucrările de licenţă din domeniul economic se pretează a fi ilustrate cu exemple practice. Fie că este vorba de un studiu de caz, de o cercetare empirică (studiu de piaţă, plan de afaceri, program de audit, etc.) sau de o cercetare la nivel macro-economic (testarea unui model, analiza statistică a unor indicatori macro-economici etc.), această componentă practică va trebui să ocupe un loc central în lucrarea pe care o veţi elabora.

Dacă efectuaţi un stagiu într-o organizaţie, în afara colectării tuturor informaţiilor legate de tema lucrării, vă recomandăm să vă documentaţi asupra datelor generale legate de respectiva organizaţie (forma de organizare juridică, obiect de activitate, număr de salariaţi, organizare, management, poziţia concurenţială, conjunctura economică, legislaţia conexă domeniului Dvs. de interes etc.). Toate aceste informaţii sunt disponibile în general pe site-ul organizaţiei respective, în broşurile informative şi în rapoartele anuale, precum şi în rapoartele interne. O sursă importantă de informaţii o reprezintă superiorii ierarhici şi colegii Dvs., cărora le puteţi lua interviuri, pe care le veţi consemna în foile de lucru şi pe care le veţi cita ca atare în cazul utilizării în lucrare.

Fără să ne abatem de la structura logică propusă anterior, vă sugerăm două metode de structurare a informaţiilor: realizând o distincţie clară între partea teoretică şi cea practică sau, dimpotrivă, contopind cele două aspecte (elementele de teorie vin să expliciteze aspectele practice subliniate).

Ca surse bibliografice, recomandăm utilizarea prioritară a surselor primare (texte de lege sau concepte aşa cum au fost definite de autorii lor, nu comentate) şi a informaţiilor luate direct din practică. În cazul acestor surse, este recomandabil să aveţi materialul respectiv la îndemână, de preferat în fotocopie, pentru a-l putea sublinia şi adnota.

3.5. REDACTAREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

O primă dilemă când începeţi redactarea lucrării de licenţă va fi cea legată de publicul căruia vă adresaţi. Răspunsurile ar putea fi multiple: conducătorului ştiinţific, tuturor colegilor Dvs. sau chiar întregii comunităţi studenţeşti, publicului larg sau nespecialiştilor. Cu alte cuvinte, va trebui să redactaţi o lucrare de popularizare sau o comunicare academică?

Fără a fi un material de popularizare, lucrarea de licenţă va trebui să definească conceptele specifice utilizate, cu excepţia termenilor indiscutabili, fundamentali ai domeniului. Pentru a evita excesul de definiţii, vă recomandăm să definiţi toţi termenii tehnici pe care îi folosiţi drept categorii cheie pentru discursul Dvs. Dacă domeniul abordat este foarte restrictiv, puteţi folosi introducerea pentru a prezenta pe scurt obiectul studiului şi pentru a oferi câteva repere cititorului.

Definiţiile vor fi introduse atunci când structura logică a lucrării o impune, fără a transforma partea introductivă într-un glosar de termeni economici. Puteţi utiliza notele de subsol pentru a face comentarii pe marginea conceptelor utilizate, atunci când consideraţi că introducerea unei definiţii ar afecta economia lucrării.

3.5.1. Cum redactăm? În ceea ce priveşte redactarea propriu-zisă a lucrării, vă recomandăm câteva reguli:

utilizaţi fraze concise şi clare, uşor de urmărit şi de decriptat; la prima redactare, scrieţi tot ceea doriţi despre subiect, fără să vă impuneţi restricţii; nu ezitaţi să folosiţi semnele de punctuaţie pentru a facilita transmiterea mesajului; încercaţi să formulaţi paragrafe care să urmărească o singură idee (fără însă a avea paragrafe formate dintr-o singură propoziţie sau frază); începeţi cu acea parte despre care simţiţi că aveţi ce spune, restul lucrării se va construi în jurul acestui nucleu; nu folosiţi un limbaj teatral, evitaţi punctele de suspensie, exclamaţiile, ironiile; limbajul Dvs. trebuie să fie unul referenţial (cu termeni bine definiţi şi univoci); definiţi întotdeauna un termen atunci când îl introduceţi pentru prima oară; evitaţi introducerea opiniilor proprii prin pronume personale (nu recomandăm nici formulările de tipul "(eu) consider că ...", nici utilizarea aşa-numitului "noi majestatis", care presupune automat că publicul vă împărtăşeşte opiniile), este de preferat utilizarea unor formule care nu personalizează discursul: "se poate concluziona că ...", "în concluzie ...", "articolul citat anterior demonstrează că ..."; încercaţi să structuraţi materialul astfel încât un subcapitol să ocupe minimum o pagină; testaţi reacţiile conducătorului ştiinţific la materialul elaborat, furnizându-i materiale pe măsură ce le redactaţi.

3.5.2. Structura lucrării şi reguli de tehnoredactare Ordinea în care vom aborda elementele constitutive ale lucrării de licenţă este aceea

în care ele vor fi cuprinse în materialul final, nu neapărat ordinea cronologică în care vor fi realizate.

Coperta lucrării de licenţă cuprinde elementele de identificare conform figurii nr. 6. Toate elementele de identificare vor fi marcate în limba română, cu excepţia titlului, care va fi scris în limba în care este elaborată lucrarea.

Titlul lucrării va fi scris cu caractere lizibile şi plasat la intersecţia diagonalelor copertei (puţin deasupra centrului paginii).

Numele conducătorului ştiinţific va fi însoţit de gradul didactic complet. Numele Dvs. va fi înscris conform actelor de identitate, cu toate prenumele.

Coperta poate fi cartonată, lucrarea fiind legată într-un atelier tipografic specializat, sau poate fi din plastic transparent (foaie laminată), lucrarea fiind legată cu spirală. Coperta va fi sobră, fără desene sau fotografii.

Pagina de gardă (coperta interioară) reia elementele de identificare prezente pe copertă şi este redactată în limba în care se elaborează lucrarea, mai puţin denumirea universităţii. Această copertă interioară este practic prima pagină a lucrării, chiar dacă numărul paginii nu apare tipărit.

Pagina de mulţumiri / Motto este o pagină facultativă. Dacă doriţi totuşi să o includeţi în lucrare, această pagină trebuie să fie semnificativă şi concisă. Mulţumirile sunt de obicei adresate celor care v-au sprijinit în realizarea lucrării, reprezentanţi ai întreprinderii în care aţi realizat documentarea pentru partea aplicativă şi cadre didactice care au coordonat cercetarea, membri ai familiei etc.

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTIFAKULTÄT FÜR WIRTSCHAFTSSTUDIEN IN FREMDSPRACHEN

BETRIEBSWIRTSCHAFTSLEHRE (MIT UNTERRICHT IN DEUTSCHER SPRACHE)

DIPLOMARBEIT

[ TITEL IN DEUTSCHER SPRACHE ]

Wissenschaftlicher Betreuer: Student(in): ................................... .........................

Bukarest Juli 2005

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE STUDII ECONOMICE ÎN LIMBI STRĂINE

SPECIALIZAREA ECONOMIA ÎNTREPRINDERII (CU PREDARE ÎN LIMBA GERMANĂ)

LUCRARE DE LICENŢĂ

[ TITLUL LUCRĂRII ÎN LIMBA GERMANĂ ]

Conducător ştiinţific: Absolvent(ă): [Grad didactic, titlu ştiinţific, prenume, nume] [Prenume, nume]

Bucureşti Iulie 2005

COPERTĂ PAGINĂ DE GARDĂ

Figura nr. 6. Model de copertă şi de pagină de gardă pentru lucrarea de licenţă Cuprinsul ilustrează structura lucrării, fără însă a intra prea mult în detalii.

Cuprinsul lucrării se plasează în general la începutul lucrării, după pagina de mulţumiri, având drept scop facilitarea orientării în interiorul lucrării. Ca model de tehnoredactare vă sugerăm forma prezentată în figura nr. 7.

INHALTSVERZEINIS

Abkürzungsverzeichnis ....................................................................... 4 Abbildungsverzeichnis ....................................................................... 5 Tabellenverzeichnis ............................................................................ 6

Zusammenfassung ....................................................................... 7

Einführung ................................................................................ 9

1. Kapitel ................................................................................. xx 1.1. Unterkapitel ......................................................................... xx 1.1.1. Paragraph ......................................................................... xx 1.1.2. Paragraph ......................................................................... xx 1.2. Unterkapitel ......................................................................... xx 1.2.1. Paragraph ......................................................................... xx 1.2.2. Paragraph ......................................................................... xx 1.2.3. Paragraph ......................................................................... xx

2. Kapitel ................................................................................. xx 2.1. Unterkapitel ......................................................................... xx 2.1.1. Paragraph ......................................................................... xx 2.1.2. Paragraph ......................................................................... xx 2.2. Unterkapitel ......................................................................... xx 2.2.1. Paragraph ......................................................................... xx 2.2.2. Paragraph ......................................................................... xx 2.2.3. Paragraph ......................................................................... xx

3. Kapitel ................................................................................. xx 3.1. Unterkapitel ......................................................................... xx 3.1.1. Paragraph ......................................................................... xx 3.1.2. Paragraph ......................................................................... xx 3.2. Unterkapitel ......................................................................... xx 3.2.1. Paragraph ......................................................................... xx 3.2.2. Paragraph ......................................................................... xx (Schlussfolgerungen und Empfehlungen .................................xx) Literaturverzeichnis ................................................................... xx Anlagen ...................................................................................... xx

Eidesstattliche Erklärung zur Diplomarbeit .......................... xx

CUPRINS

Lista abrevierilor utilizate ................................................................. 4 Lista figurilor şi graficelor ................................................................ 5 Lista tabelelor .................................................................................... 6

Rezumatul lucrării ....................................................................... 7

Introducere ................................................................................. 9

1. Titlu capitol ......................................................................... xx 1.1. Titlu subcapitol .................................................................... xx 1.1.1. Titlu paragraf .................................................................. xx 1.1.2. Titlu paragraf .................................................................. xx 1.2. Titlu subcapitol ................................................................... xx 1.2.1. Titlu paragraf .................................................................. xx 1.2.2. Titlu paragraf ................................................................... xx 1.2.3. Titlu paragraf ................................................................... xx

2. Titlu capitol ......................................................................... xx 2.1. Titlu subcapitol .................................................................... xx 2.1.1. Titlu paragraf ................................................................... xx 2.1.2. Titlu paragraf ................................................................... xx 2.2. Titlu subcapitol ................................................................... xx 2.2.1. Titlu paragraf .................................................................. xx 2.2.2. Titlu paragraf .................................................................. xx 2.2.3. Titlu paragraf .................................................................. xx

3. Titlu capitol ......................................................................... xx 3.1. Titlu subcapitol .................................................................... xx 3.1.1. Titlu paragraf ................................................................... xx 3.1.2. Titlu paragraf ................................................................... xx 3.2. Titlu subcapitol ................................................................... xx 3.2.1. Titlu paragraf .................................................................. xx 3.2.2. Titlu paragraf .................................................................. xx (Concluzii şi recomandări ..................................................... xx) Bibliografie ................................................................................ xx Anexe .......................................................................................... xx Declaraţie pe propria răspundere privind originalitatea lucrării . xx

Figura nr. 7. Model de cuprins al lucrării de licenţă

În cuprins nu apar mai mult de 3 - 4 subdiviziuni, chiar dacă lucrarea conţine mai multe ramificaţii. Aceste subdiviziuni sunt prea puţin importante în economia lucrării pentru a le înscrie în cuprins, exceptând faptul că numerotarea lor ocupă mai mult loc decât denumirea propriu-zisă (de exemplu, "3.3.1.3.2.2.1."). De altfel, astfel de sub-divizări ale materialului sunt de evitat, făcând extrem de obositoare urmărirea firului logic al lucrării. Din acest motiv, este recomandabil ca, atunci când faceţi enumerări ale căror elemente vor fi detaliate, să utilizaţi o numerotare mixtă cifre şi litere.

În general, o lucrare de diplomă este formată din trei - cinci capitole. Recomandăm o pondere de minimum 50% a părţii practice şi un echilibru între capitole (ca număr de pagini şi de subcapitole).

Cuprinsul se realizează la sfârşit, când aţi fixat paginaţia lucrării. Puteţi utiliza opţiunea "Table of contents" din meniul "Insert / Index and tables" din MSWord. Această opţiune vă permite să obţineţi automat cuprinsul lucrării şi are avantajul de a actualiza informaţiile în cazul în care mai faceţi modificări.

Înainte de a ajunge la textul propriu-zis al lucrării, există o serie de liste care indexează abrevierile utilizate în lucrare, tabelele, figurile şi graficele. Toate aceste liste sunt realizate pe măsură ce avansaţi în redactarea lucrării de diplomă.

Lista de abrevieri cuprinde toate abrevierile folosite în textul lucrării, cuprinzând sigle de instituţii, indicatori, etc. şi explicarea acestora. De exemplu, puteţi folosi în lucrare abrevierea "BNR" dacă în lista de abrevieri aţi marcat "BNR - Banca Naţională a României".

Lista tabelelor cuprinde toate tabelele din lucrare, cu menţionarea numărului tabelului, a titlului şi a paginii la care se află în lucrare. Această listă permite reperarea rapidă în text a anumitor informaţii cuprinse în respectivele tabele.

Lista figurilor şi graficelor cuprinde, după cum indică şi numele, un inventar al tuturor figurilor din textul lucrării. O soluţie facilă în realizarea listelor de tabele şi de figuri şi grafice este oferită de acelaşi meniu "Insert / Index and tables", opţiunea "Table of figures / tables" în MSWord.

Rezumatul lucrării se realizează, de asemenea, la sfârşit, după ce aţi pus punctul final la lucrare. Acest rezumat este o sinteză de aproximativ o pagină, în care veţi prezenta motivaţia alegerii temei, utilitatea cercetării, structura lucrării şi concluziile. În acest rezumat, este util să evidenţiaţi aspectul de noutate şi originalitate pe care îl aduce lucrarea dvs. şi să accentuaţi contribuţiile proprii. De asemenea, este util să identificaţi 10 - 15 termeni - cheie definitorii pentru lucrarea Dvs.

Introducerea va permite o trecere în revistă a domeniului pe care vă propuneţi să îl exploraţi. În aceste pagini veţi detalia motivaţia alegerii temei, stadiul actual al cunoaşterii în domeniu, detalii privind modul în care veţi aborda studiul, structura lucrării şi utilitatea cercetării. În general, introducerea reprezintă 4 - 5 pagini din lucrare.

Recomandăm să redactaţi introducerea după ce aţi realizat lucrarea. Astfel, veţi putea sintetiza elementele de conţinut, metoda de cercetare, sursele de informaţii utilizate şi obiectivele urmărite.

Corpul lucrării este format, aşa cum precizam anterior din trei - cinci capitole, care detaliază structura logică a materialului. În cazul în care optaţi pentru o distincţie clară între partea teoretică şi cea practică, vă recomandăm ca partea teoretică să reprezinte un capitol (definirea conceptelor, enunţarea ipotezelor de lucru, trecerea în revistă a principalelor curente de opinie existente), partea practică să reprezinte un alt capitol iar ultimul capitol să fie dedicat concluziilor şi recomandărilor.

Partea practică va debuta cu o descriere a organizaţiei în care s-a desfăşurat stagiul de practică (una până la trei pagini), cu concentrare asupra departamentului de care se leagă subiectul cercetat. Scopul utilizării unor exemple reale este acela de a vă pune în contact cu realitatea socio-economică. Este deci un prilej de a demonstra că sunteţi capabil(ă) să înţelegeţi fenomenele economice şi să aplicaţi noţiunile teoretice învăţate în timpul facultăţii.

Informaţiile pe care le furnizaţi despre organizaţia respectivă nu trebuie să încalce clauza de confidenţialitate (dacă aceasta există) iar prelucrarea acestora în lucrare trebuie să se facă cu acordul responsabilului de stagiu din organizaţie. În cazul unor teme sensibile, cum ar fi strategia firmei, structura costurilor, bugetele, etc., este posibil să aveţi acces la informaţii, dar să vi se solicite să nu utilizaţi cifrele reale. În acest caz, pot fi utilizaţi coeficienţi care să modifice sumele reale, păstrând însă proporţiile. Identitatea organizaţiei poate fi de asemenea protejată, urmând ca în text să vă referiţi la "Compania X" sau denumind cu un termen fictiv organizaţia. Scopul acestei lucrări de licenţă nu este acela de a face dezvăluiri despre o anumită companie, ci de a realiza o analiză economică pertinentă a unui fenomen economic.

O parte importantă a lucrării este aceea de concluzii şi recomandări, care sintetizează întreaga analiză şi dă măsura utilităţii cercetării. În aceaste pagini veţi concentra toate disfuncţiile identificate în cadrul organizaţiei şi veţi propune soluţii concrete pentru ameliorarea activităţii. Recomandăm să nu acumulaţi aceste aspecte la sfârşitul lucrării, ci să le prezentaţi pe parcursul lucrării, acolo unde logica o impune. Bineînţeles, există anumite proiecte de licenţă care nu presupun astfel de structură (plan de afaceri, de exemplu).

Recomandăm ca aceste aspecte să fie prezentate şi coordonatorului de stagiu din organizaţia diagnosticată. Vă sugerăm să profitaţi de stagiul în întreprindere realizat în anul IV pentru a vă asigura un potenţial loc de muncă după angajare, sau cel puţin pentru a conserva un contact cu organizaţia respectivă.

Lucrarea propriu-zisă va avea 60 - 80 de pagini format A4, la care se adaugă listele abrevierilor, tabelelor şi graficelor, precum şi anexele.

Anexele reprezintă informaţii utile în ilustrarea cercetării Dvs., însă de importanţă marginală în economia lucrării. Obligatoriu anexele vor fi numerotate în partea dreaptă sus şi vor purta număr de pagină. Pagina care anunţă anexele va constitui în acelaşi timp un cuprins al acestei părţi, anunţând numărul şi titlul anexei, precum şi pagina la care aceasta poate fi consultată.

Astfel, în anexe puteţi plasa chestionare utilizate în realizarea studiului empiric, copii ale documentelor contabile utilizate în diagnosticul economico-financiar, extrase din acte normative relevante pentru sectorul analizat, statistici sectoriale, articole de fond strict legate de tema cercetată etc.

Bibliografia va cuprinde toate sursele utilizate în documentarea lucrării de licenţă, cu precizarea tuturor datelor de identificare a materialului respectiv. De regulă, este o colecţie a tuturor surselor bibliografice citate pe parcursul lucrării şi are la bază lista bibliografică constituită pe parcursul documentării. Sursele bibliografice vor fi ordonate alfabetic, iar în cazul citării mai multor lucrări ale aceluiaşi autor, în ordine cronologică.

Bibliografia grupează sursele utilizate în mai multe categorii, după cum urmează:

monografii, cărţi, manuale, a căror citare se face conform modelului prezentat mai jos: KOCH, Thomas, MACDONALD Stewart, Bank Management, 2nd edition, Harcourt Brace & Company, Orlando, 2000

citarea unor surse secundare (un autor, care la rândul său citează un alt autor): KOTLER Phillip, citat de DEMETRESCU, M.C., Marketing, Editura Europa Nova, Lugoj, 2000, pag. ..........

articole, cercetări sau comunicări ştiinţifice publicate în culegeri, a căror citare se face conform modelului următor: RUCCI, Anthony J., KIRN, Steven P., QUINN, Richard T., "The Employee Customer - Profit Chain at Sears" în Howard Business Review, Ianuarie / Februarie 1998, p. 83 - 97

legislaţie, citată după cum urmează: *** Legea nr. 571 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 927 din 23 decembrie 2003

site-uri internet utilizate, citate după cum urmează: www.bnr.ro - Banca Naţională a României

alte surse bibliografice: interviuri cu reprezentanţi ai organizaţiei analizate în lucrare, rapoarte interne şi informaţii aflate pe intranet-ul organizaţiei.

Declaraţia pe propria răspundere privind autenticitatea lucrării (conform figurii nr. 8) va fi manuscrisă şi reprezintă garanţia pe care o angajaţi că lucrarea nu a fost plagiată şi că nu este o copie a unei lucrări de licenţă deja prezentate. Documentul se ataşează la sfârşitul lucrării.

Declaraţia pe proprie răspundere privind

autenticitatea lucrării de licenţă

Subsemnatul / subsemnata, ......................................... declar pe proprie răspundere, sub rezerva sancţiunilor penale şi morale, că la redactarea lucrării de licenţă cu titlul .......................................................... nu am folosit decât sursele bibliografice menţionate în subsolul paginilor şi în bibliografia menţionată în finalul lucrării.

Declar ca nu am mai prezentat aceasta lucrare în faţa unei alte comisii de examen de licenţă.

Bucureşti, [data]

Semnătura

Figura nr. 8. Model de declaraţie pe proprie răspundere privind autenticitatea lucrării de licenţă

Ca stil de tehnoredactare, se recomandă un corp de literă Times New Roman de 12 pt., fără alineate, fără spaţiere între rânduri şi cu un rând liber între paragrafe, conform stilului anglo-saxon.

Setările pentru pagină vor fi: Sus (Top) - 2 cm, Jos (Bottom) - 2 cm, Stânga (Inside) - 2,5 cm (dacă optaţi pentru legarea lucrării la tipografie, marginea de îndosariere va fi de 3,5 cm), Dreapta (Outside) - 2 cm, Antet (Header) - 1,5 cm, Subsol pagină (Footer) - 1,5 cm. De obicei, lucrările de diplomă nu se tipăresc faţă / verso, motiv pentru

care vă recomandăm să nu activaţi opţiunea "Oglinda paginii" (Mirror margins) din meniul de setare a paginii. Dimensiunea hârtiei va fi A4 (21 × 29,7 cm), format ce vă va permite evitarea distorsionărilor la imprimare.

Paginaţia lucrării se plasează în partea dreaptă a paginii, debutând cu pagina de gardă a lucrării (care, deşi se numerotează cu "1" nu va purta coloncifru vizibil).

Paragrafele vor fi formatate stânga - dreapta (Justified), astfel încât rândurile să umple uniform pagina. Un paragraf va conţine câte o idee, fără însă a depăşi 10 - 12 rânduri. Frazele trebuie să fie inteligibile, cât mai concise şi logice. Vă recomandăm o lectură atentă a materialului în vederea corectării posibilelor greşeli de exprimare sau de tastare. Verificarea automată (Tools / Spelling and Grammar) este un instrument util, dar nu întotdeauna eficace, motiv pentru care sugerăm o lectură atentă a textului, acompaniată, atunci când este cazul de consultarea dicţionarului.

Capitolele vor debuta întotdeauna pe pagină nouă şi vor fi clar identificate în textul lucrării. Se va evita începerea unui sub-capitol sau paragraf în josul paginii, atunci când mai sunt trei - patru rânduri libere pe pagină. Titlul nu va fi vizibil, în plus va fi însoţit doar de unu - două rânduri de text.

Dacă titlurile capitolelor / subcapitolelor se întind pe mai multe rânduri, se va evita ca un rând să se încheie cu o prepoziţie. Recomandăm ca aceste titluri să nu fie prea lungi (de obicei, unu - două rânduri) şi sugestive pentru conţinutul sub-diviziunii respective.

Un capitol nu va avea mai puţin de cinci - zece pagini iar un subcapitol nu va avea mai puţin de o pagină.

Structurarea capitolelor, subcapitolelor şi paragrafelor poate fi făcută în diferite moduri. Figura nr. 9 oferă două exemple de numerotare a subdiviziunilor unei lucrări. Prima poate fi recomandată în cazul unei abordări distincte a părţii teoretice fată de cea practică. Numerotarea decimală este cea folosită cel mai frecvent în realizarea lucrărilor ştiinţifice.

Numerotare alfanumerică (mixtă): Numerotare decimală:

Partea I ............... Capitolul 1 ...................... A. ...................... 1.1. ...................... 1. ...................... 1.1.1. ...................... a) ...................... 1.1.1.1. ...................... (1) ...................... 1.1.1.2. ...................... (a) ...................... 1.1.2. ...................... (b) ...................... 1.2. ...................... (2) ...................... Capitolul 2 ...................... b) ...................... 2. ...................... B. ...................... Partea a II-a ......................

Figura nr. 9. Modalităţi de numerotare a capitolelor, subcapitolelor, paragrafelor şi subparagrafelor în cadrul lucrării de licenţă

Lucrarea va avea fără îndoială o serie de definiţii şi idei preluate din literatura de specialitate. În acest caz, se impune folosirea tehnicii citării. Practic, putem identifica două tipuri de citate: se citează un text pe care urmează să îl interpretăm sau textul este utilizat în susţinerea propriei interpretări.

Ca regulă, din orice citat trebuie să reiasă clar autorul şi sursa citării. În acest scop, puteţi utiliza una dintre următoarele metode:

în text se precizează numele autorului şi se face trimiterea la nota de subsol, unde, la prima citare, sunt indicate toate detaliile de identificare a sursei bibliografice 1 DESSLER, G.: Human Resource Management, 9th edition, Prentice Hall, International edition, 2003, p. 196 [prima citare a cărţii respective]

1 DESSLER, G.: op. cit., p. 196 [citări ulterioare ale cărţii respective]

cu precizarea în text, în paranteze pătrate, a numelui autorului şi a anului de publicare a sursei: "... citat" [DESSLER, G., 2003, p. 196]

Citatele trebuie să reproducă fidel textul original. În cazul în care optaţi pentru o formă eliptică a textului, extrăgând partea care vă interesează, va trebui să marcaţi prin puncte de suspensie locul din care aţi eliminat o parte a textului original. Citatul va fi prezentat între ghilimele. Atunci când optaţi pentru parafrazarea ideilor altcuiva, nu uitaţi să precizaţi, prin menţionarea numelui autorului, sursa respectivului raţionament.

În afara trimiterilor bibliografice, notele de subsol pot conţine diferite comentarii sau trimiteri la alte lucrări sau la alte secţiuni ale lucrării. Aceste comentarii sunt plasate în subsolul paginii pentru a nu încărca textul principal şi a putea desfăşura o argumentaţie mai amplă pe marginea unui subiect marginal în contextul problemei principale cercetate.

Este recomandabil să plasaţi notele de subsol pe pagina pe care se face trimiterea şi nu la sfârşitul textului. Această metodă asigură o consultare facilă a comentariilor pe care le conţin. Corpul de literă implicit şi recomandat pentru notele de subsol este Times New Roman de 10 pt. Numerotarea acestora se va face continuu de la o pagină la alta.

Tabelele pot fi extrem de utile în prezentarea unor date statistice (evoluţia unor indicatori, de exemplu) sau a unor clasificări multicriteriale complexe. Tabelele vor fi centrate pe pagină, numărul tabelului şi titlul fiind marcate deasupra tabelului (corp de literă TNR de 11 pt.), conform modelului prezentat mai jos. Dacă tabelul conţine indicatori omogeni (care se măsoară cu aceeaşi unitate de măsură), se va marca unitatea de măsură în partea dreaptă, deasupra tabelului.

Dacă informaţiile din tabel nu reprezintă o compilaţie proprie, obligatoriu se va preciza sursa, sub tabel (font TNR 11). Cifrele din tabel se aliniază la dreapta, pentru o bună lizibilitate. În acelaşi scop, grupele de trei cifre pot fi separate prin punct sau prin spaţiu de la dreapta la stânga.

Se va încerca, în măsura posibilului, încadrarea tabelul pe o singură pagină. Dacă totuşi este imposibil să condensaţi informaţia prezentată în tabel pe o singură pagină, continuarea tabelului va purta menţiunea, în dreapta sus "Tabelul nr. ... - continuare" şi va conţine pe prima linie denumirea indicatorilor prezentaţi în coloane.

În cazul în care toţi indicatorii prezentaţi în tabel sunt exprimaţi în aceeaşi unitate de măsură, aceasta va fi marcată deasupra tabelului, în extrema dreaptă, între paranteze sau între două linii. În cazul în care unităţile de măsură diferă de la o rubrică la alta, acestea vor fi marcate în celulele în care sunt înscrise titlurile rubricilor, între paranteze.

Un model de prezentare a informaţiilor în tabel este prezentat în figura nr. 10.

Tabelul nr. 1: Emisiuni obligatare germane în anul 2002

Valoarea nominală a emisiunii (Mil. Euro) din care: Emisiune Valoarea

nominală Emisiune pe piaţa primară

Tranzacţii pe piaţa interbancară

Emisiune pe piaţa secundară

[...]

4,75% Seria 121 / 2002 (2007)

1. Emisiune nouă

2. Emisiune nouă

Total tranzacţii

[...]

11 173

2 000

2 000

15 173

1 161

-

-

8 515

-

-

997

2 000

2 000

Sursa: Deutche Bundesbank, Raport de activitate 2002, p. 29

Figura nr. 10. Model de prezentare a datelor în tabele Figurile şi graficele sunt o modalitate extrem de sugestivă şi sintetică de prezentare

a indicatorilor economici. Informaţiile prezentate sub această formă nu trebuie să depăşească o pondere de 10 - 15% din volumul lucrării. Atunci când consideraţi că aceste ilustrări sunt interesante în contextul lucrării, fără însă a constitui obiectul cercetării Dvs., puteţi plasa informaţiile în anexele lucrării.

Figurile vor fi numerotate şi încadrate în chenare, conform modelului prezentat în prezenta lucrare. Atunci când informaţiile prezentate nu sunt rezultatul cercetărilor proprii, sursa va fi obligatoriu menţionată. De exemplu, dacă determinaţi structura importurilor pe o ramură economică în baza informaţiilor obţinute de la Institutul Naţional de Statistică şi de la Camera de Comerţ şi Industrie a României, veţi menţiona aceste surse sub figura care ilustrează aceste date, ca în cazul tabelelor (în stânga: "Sursa: ..............................").

Figurile şi tabelele vor fi întotdeauna anunţate în text şi plasate cât mai aproape de locul în care au fost anunţate. Distanţa maximă admisă între locul în care este anunţată o figură şi plasarea ei este de maximum o pagină.

Aspectul general al lucrării va trebui să fie unul îngrijit, atât din punct de vedere grafic, cât şi al corectitudinii gramaticale. De asemenea, informaţiile prezentate trebuie să fie exacte şi reale.

3.6. PREZENTAREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

După încheierea sesiunii de examene din iunie, absolvenţii integralişti şi cu media anilor de studiu de minim 6,00 vor depune o cerere în vederea admiterii la examenul de licenţă, organizat la sfârşitul lunii iulie. Procedura de înscriere a fost prezentată în cadrul secţiunii 1 a prezentului îndrumar, Metodologia desfăşurării examenului de licenţă (pagina 12).

Proba orală a examenului de licenţă este accesibilă celor care au promovat proba scrisă şi constă în prezentarea lucrării de licenţă în faţa unei comisii de licenţă formate din

cadre didactice de la specializarea respectivă. De regulă, conducătorul ştiinţific este cooptat în comisie pentru a asista la prezentarea lucrării pe care a coordonat-o.

Conducătorul ştiinţific transmite comisiei de licenţă un referat în care este evaluată lucrarea coordonată atât din punct de vedere al conţinutului, cât şi al formei de prezentare. În final, cadrul didactic respectiv acordă o notă pentru lucrare şi recomandă acceptarea / respingerea susţinerii acesteia în cadrul probei orale a examenului de licenţă.

În general, se alocă un fond de timp de aproximativ 20 de minute pentru fiecare student, din care 10 - 12 minute sunt rezervate prezentării propriu-zise, restul timpului fiind alocat discuţiilor pe marginea temei prezentate. Prezentarea fiind publică, întrebările pot veni atât din partea comisiei de licenţă, cât şi din partea publicului.

Este recomandabil să prezentaţi pe scurt motivaţia alegerii temei respective, utilitatea cercetării şi structura lucrării (unu - două minute). Prezentarea propriu-zisă se va concentra asupra studiului de caz, cu evidenţierea aspectelor originale pe care le aduce demersul Dvs. Această parte trebuie realizată în mod sintetic, punctând principalele aspecte ale analizei şi făcând translaţia înspre concluzii. Partea finală a lucrării, concluziile şi recomandările sunt extrem de importante, urmând să prezentaţi soluţiile concrete pe care le propuneţi în cazul analizat.

Pentru prezentare, veţi avea la dispoziţie mijloace audio-vizuale (calculator, video- şi retro-proiector). De asemenea, puteţi utiliza suporturi fizice pentru informaţiile pe care doriţi să le prezentaţi: sintezele pot lua forma unor rapoarte (obligatoriu legate), care vor fi înmânate fiecărui membru al comisiei de licenţă. Chiar dacă optaţi pentru această variantă de prezentare, vă recomandăm să utilizaţi şi un suport vizual (folii de proiecţie sau prezentare PowerPoint) pentru captarea atenţiei audienţei şi focalizarea asupra persoanei Dvs.

Prezentările PowerPoint pot fi salvate pe dischetă, CD sau alte suporturi tip "memory stick" (nu se admit calculatoarele portabile). Prezentarea va fi dinamică, profesională şi nu va cuprinde mai mult de 15 - 20 planşe ("slides"). Textul va trebui sa fie lizibil, aerat, corect din punct de vedere gramatical şi să ilustreze discursul Dvs. Corpul de literă trebuie să fie vizibil de la 6 - 7 metri.

Prezentările pot fi testate în pauzele tehnice care preced o sesiune de prezentări. Aceste pauze sunt prevăzute, de regulă, dimineaţa şi la prânz şi sunt afişate pe liste cu programarea susţinerii lucrărilor de licenţă.

Este extrem de important să repetaţi prezentarea acasă, eventual în faţa oglinzii, şi să cronometraţi durata necesară pentru a spune tot ceea ce v-aţi propus. Vă recomandăm să vă notaţi pe o foaie discursul, mai ales în cazul în care aveţi emoţii atunci când vorbiţi în public. Stilul prezentării va fi unul sobru şi clar. În timpul prezentării, nu veţi citi nici de pe ecranul de proiecţie, nici din hârtiile pe care le aveţi cu Dvs. Puteţi păstra aceste foi la îndemână, pentru cazuri de forţă majoră, însă discursul Dvs. va trebui să fie cel natural, spontan.

În afară de limbajul verbal, cel non-verbal va trebui să întărească imaginea de siguranţă şi profesionalism pe care o veţi proiecta. Pe durata prezentării, încercaţi să evitaţi posturile defensive (braţe încrucişate, evitarea contactului vizual etc.) sau gesticulaţia excesivă. Tonul discursului va fi unul moderat, este important să fiţi auzit(ă) de toţi cei prezenţi, fără însă a vă forţa corzile vocale. La sfârşitul prezentării, nu uitaţi să mulţumiţi auditoriului pentru atenţie.

Prezentarea va fi urmată de întrebări şi comentarii din partea comisiei de licenţă şi, eventual, din partea auditoriului. Această etapă este extrem de importantă deoarece demonstrează capacitatea Dvs. de a înţelege tema expusă şi de a explica conceptele utilizate.

În special în timpul acestei părţi a susţinerii, încercaţi să păstraţi contactul vizual cu publicul şi cu comisia, în special cu persoana care vă adresează întrebări. În cazul în care nu înţelegeţi întrebarea sau nu sunteţi sigur(ă) în privinţa răspunsului, nu ezitaţi să solicitaţi detalii din partea celui care v-a adresat respectiva întrebare. O tactică utilă este reformularea întrebării, care vă permite să vă organizaţi mai bine ideile în vederea furnizării unui răspuns coerent.

Comisia va evalua capacitatea Dvs. de sinteză şi de prezentare a informaţiilor economice, abilitatea de a diagnostica situaţii concrete şi de a găsi soluţii concrete pentru disfuncţiile depistate. Comisia apreciază atât calitatea şi originalitatea lucrării şi a prezentării cât şi stilul şi aspectul vizual al acestora.

Nota pentru proba orală a examenului de licenţă va fi constituită din media aritmetică a notelor acordate de toţi membrii comisiei. Aceste note vor fi prezentate la sfârşitul unei zile de susţineri şi afişate de Secretariatul facultăţii, după încheierea probei orale. Rezultatele la proba orală nu sunt contestabile. Media examenului de licenţă este determinată ca medie aritmetică a notei obţinute la proba scrisă şi a celei de la proba orală.

În urma promovării examenului de licenţă, veţi obţine diploma de licenţă (şi titlul de Economist licenţiat) profilul economic, specializarea Economia întreprinderii.

3.7. CONCLUZII PRIVIND ELABORAREA ŞI PREZENTAREA LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Examenul de licenţă constituie o probă importantă în dezvoltarea Dvs. profesională şi poate fi folosit ca punct de plecare în carieră. Fie că vă veţi continua studiile la nivel masteral, fie că veţi opta pentru practicarea unei profesii economice, puteţi valoriza această experienţă în activităţile Dvs. ulterioare.

Dacă vă veţi dedica cercetării economice, veţi descoperi că o lucrare de licenţă bine făcută poate fi utilizată ulterior. Dezvoltarea temei cercetate în vederea obţinerii licenţei poate conduce la elaborarea unuia sau mai multor articole sau comunicări ştiinţifice. De asemenea, veţi putea apela la lucrarea de licenţă pentru a extrage materiale citate sau pentru a reutiliza fişele de lectură elaborate anterior.

Lucrarea de licenţă şi prezentarea ei pot fi utile şi dacă alegeţi să profesaţi imediat după finalizarea studiilor. Este ilustrarea cea mai elocventă a capacităţii Dvs. de documentare, de analiză şi sinteză, a abilităţii de a detecta corelaţii între diferitele elemente ale mecanismului economic, a competenţelor de redactare şi prezentare a unei lucrări de calitate. Este o experienţă pe care o puteţi fructifica în realizarea rapoartelor pe care le veţi elabora la locul de muncă şi a prezentărilor pe care le veţi face.

Pentru mulţi dintre Dvs., elaborarea lucrării de licenţă este probabil materialul ştiinţific cel mai amplu elaborat până la momentul respectiv şi, cu siguranţă cel mai important. Vă puteţi "antrena" în vederea acestui veritabil eveniment din viaţa Dvs. profesională prin participarea la sesiuni de comunicări ştiinţifice studenţeşti, conferinţe, prelegeri, mese rotunde, şcoli de vară etc.

Prin prisma evoluţiilor recente ale pieţei muncii, vă recomandăm să continuaţi perfecţionarea Dvs. prin intermediul unui program de masterat, care va asigura dobândirea unor competenţe profesionale extrem de utile în "urcarea" treptelor ierarhice în organizaţie.

Anexa nr. 1

POSIBILITĂŢI DE DOCUMENTARE ÎN VEDEREA ELABORĂRII LUCRĂRII DE LICENŢĂ

Săli de lectură din cadrul ASE Sală de lectură Localizare Program Telefon Capacitate

Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala Cataloagelor

corp de clădire 0000 (Str. Căderea Bastiliei) etaj 2, dupa grilaje Sâmbată/ Duminică Închis

- 20 locuri

Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de lectură Periodice

corp de clădire 0000 (Str. Căderea Bastiliei), etaj 2, camera 9000 Sâmbată/ Duminică Închis

211.26.50 / interior 292 72 locuri

Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de lectură Management



Luni-Vineri 09,00-12,30 13,00-16,00 Sala de lectură

Economie Generală



Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de lectură Comerţ

corp de clădire 0000 (Căderea Bastiliei), etaj 2, camera 0213 Sâmbată/ Duminică Închis


Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de lectură Relaţii Economice

Internaţionale



Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de lectură Economie Agrară şi a

Mediului



Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de lectură FABBV



Luni-Vineri 09,00-12,30 13,00-16,00

Sala de lectură Contabilitate şi Informatică de

Gestiune



Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de lectură Mihail Manoilescu

(carte străină)



Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de lectură Nicolae Iorga



Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de lectură CSIE

corp de clădire 2000 (Str.Dorobanţi), etaj 7, camera 2717 Sâmbată/ Duminică Închis


Luni-Vineri 09,00-19,00 Sâmbată 09,00-13,00

Sala de lectură Victor Slăvescu

corp de clădire 0000 (Str. Căderea Bastiliei), etaj 1, camera 0112 Duminică Închis


Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de lectură Moxa

Căminul B2 - parter Complexul Moxa Sâmbată/ Duminică Închis

- 30 locuri

Sală de împrumut Localizare Program Telefon Capacitate

Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de împrumut Moxa

Căminul B2 din Complexul Moxa, parter Sâmbată/ Duminică Închis


1. Alte biblioteci din Bucureşti (Biblioteca Naţională, Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca O.N.U., British Council, L’Institut Français, Institutul Goethe, etc.)

2. Publicaţii de specialitate: în limba română - Piaţa Financiară, Ziarul Financiar, Tribuna economică, Capital, Adevărul economic, Economistul - sau în limbi străine - The Economist, Business Week, Financial Times, Harvard Business Review, Management, Capital, Le Nouvel Economiste, etc.

3. Rapoarte, studii, comunicate de presă, situaţii statistice elaborate de instituţii de referinţă în domeniul economic precum Institutul Naţional de Statistică, Institutul de Economie Mondială, Institutul European, etc.

4. Biblioteci virtuale şi baze de date on-line. La nivelul Academiei de Studii Economice, puteţi accesa cărţi în format electronic (biblioteca virtuală) sau arhive ale celor mai importante publicaţii economice din lume prin intermediul bazelor de date de tip ProQuest. De asemenea, în cadrul sălii de referinţe bibliografice (Sala Nicolae Iorga), puteţi avea acces la materiale stocate pe CD.

5. Internet (site-uri cu informaţii economice şi financiare – www.bnr.ro, www.insse.ro, www.infoeuropa.ro, www.imf.org, www.europa.eu.int, www.bis.org. www.cerope.ro, www.zei.de, sau folosind motoare de căutare – www.google.com, www.yahoo.com) Accesul la Internet este gratuit în cadrul Academiei de Studii Economice (laboratoarele de informatică) sau în cadrul unor instituţii de specialitate (Centrul de informare al Uniunii Europene – pentru informaţii referitoare la procesul de integrare). Accesul la internet în ASE este asigurat în cadrul sălilor menţionate în continuare.

Sală de internet Localizare Program Telefon Capacitate

Luni-Vineri 09,00-19,00

Sâmbată 09,00-13,00 Sala de internet Victor Slăvescu

corp 0000 (Căderea Bastiliei), etaj 1, camera 0112

Duminică Închis


Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de internet Cihoschi

corp 5000 (Cihoschi), parter Sâmbată/ Duminică Închis


Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de internet Moxa cantina Moxa, etajul 2

Sâmbată/ Duminică Închis - 30 locuri

Luni-Vineri 09,00-19,00 Sala de internet Bastilia

corp 0000 (Căderea Bastiliei), etaj 4 Sâmbată/ Duminică Închis


http://www.bnr.ro/

http://www.insse.ro/

http://www.infoeuropa.ro/

http://www.imf.org/

http://www.europa.eu.int/

http://www.bis.org/

http://www.cerope.ro/

http://www.google.com/

http://www.zahoo.com/

4.

TEMATICA ŞI BIBLIOGRAFIA PENTRU PROBA SCRISă FUNDAMENTE ALE ECONOMIEI ÎNTREPRINDERII

(GRUNDLAGEN DER BETRIEBSWIRTSCHAFTSLEHRE) - SESIUNEA 2005 -

Disciplina MARKETING 1. Marketing – Ziele, Konzepte und Hauptkategorien

● Marktgrössen ● Analyse der Unternehmensumwelt ● Marktstrategien

2. Marktinformationsbeschaffung ● Aufgabe, Ziele und Gebiete der Marketingforschung ● Methoden und Techniken für Marketinginformationsbeschaffung

3. Koordinaten der Marketingpolitik ● Produktpolitik ● Kontrahierungspolitik ● Distributionspolitik ● Kommunikationspolitik

Bibliografie: - BALAURE, V., (coordonator), Marketing - teste grilă, Ediţia a IV-a, Editura Uranus,

Bucureşti, 2003 (S. 9-36; 49-54; 68-71; 84-88) - POP, Al. N., (Koordinator), Strategisches Marketing, Editura ASE, Bucureşti, 2001 (S.

65-91; 133-149) - WEIS, H. C., Marketing, 12. Auflage, Kiehl Verlag, Ludwigshafen, 2001 (S. 26-33; 55-

62; 75-98; 124-166; 201-212; 220-283; 293-324; 351-412; 417-478) Disciplina INVESTITII SI RISC (INVESTITIONEN UND RISIKO) 1. Aufgaben der Investitionswirtschaft und Notwendigkeit der Risikoanalyse.

Investitionsarten. Investitionsplanung 2. Statische und dynamische Verfahren fur die Investitionsrechnung 3. Investitionen bei Unsicherheit und bei Risiko

4. Simultane Investitions und Finanzierungsplanung 5. Optimierung mehrstufiger Investitionsprozesse 6. Investitionsmanagement. Die Unternehmensbewertung

Bibliografie: - KRUSCHWITS, L., Investitionsrechnung, 6. Auflage de Gruyter Lehrbuch Berlin, New

York, 1995 (31-44; 268-279) - RAŢIU-SUCIU, C., Investitionen und Risiko, Editura ASE, Bucureşti, 2002, (11-112;

124-143; 152-153; 156-157) - ROMÂNU, I., VASILESCU, I., (coordonatori), Managementul investiţiilor, Editura

Mărgăritar, Bucureşti, 1997, (422 - 444) Disciplina MANAGEMENT STRATEGIC

(STRATEGISCHES MANAGEMENT) 1. Umwelt- und Unternehmensanalyse 2. Strategisches Management und seine Komponente 3. Führungsmodelle und Managementsysteme 4. Unternehmensphilosophie und-Kultur 5. Neue Managementkonzepte 6. Strategieimplementierung

Bibliografie: ─ Tanţău, A., Strategisches Management, II.Auflage, Editura Economică, Bucureşti, 2003,

S. 24-48; 90-118; 126-154; 166-186, 196-220, 230-238, 274-280; 290-306; 316-330; 338-370

─ PRICOP, M., TANŢĂU, A., Globalizarea, Protecţionismul şi Strategia Firmei, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2003, S.31- 41, 45-76, 97-143, 175-193

─ TANŢĂU, A., Concepte manageriale la început de secol, Editura Alpha, Buzău, 2002, S.83-100

5.

EXEMPLE DE TESTE GRILĂ PENTRU PROBA SCRISĂ FUNDAMENTE ALE ECONOMIA ÎNTREPRINDERII

(GRUNDLAGEN DER BETRIEBSWIRTSCHAFTSLEHRE)

INVESTITIONEN UND RISIKO

1. Im Falle der Vermögensendwertmethode sin die Einnahmen mit dem …….verzinst a) kalkulatorischen Zinssatz b) Mindesteinsatz c) internen Zinssatz d) Bankzinssatz e) Habenzinssatz

2. Die Veränderungsinvestitionen sind: a) Grossreparaturen, Rationalisierugnsinvestitionen b) Erweiterungsinvestitionen, Diversifikationsinvestitionen c) Ersatzinvestitionen, Grossreparaturen d) Rationalisierugnsinvestitionen, Umstellungsinvestitionen, Diversifikationsinvestitionen e) Reinvestitionen, Ersatzinvestitionen

3. Bei der Abzinsung sind Barwerte und Zeitwerte der Zahlungen: a) grösser b) kleiner c) identisch d) fast gleich e) nicht identisch

4. Entscheidungen unter Unsicherheit trifft man wenn: a) keine Wahrscheinlichkeit der Zustand asoziiert wird b) der Manager risikofreudig ist c) der Wettbewerb auf dem Markt sehr stark ist d) man die Wahrscheinlichkeit der Zusatndserscheinung kennt e) die Firma in Konkurs geht

5. Die Netto Cashflow-Rendite ist ein Verhältnis zwischen: a) Netto Ergebnis und Eigenkapital b) Brutto - Netto Ergebnis und Netto Ergebnis c) Netto Cashflow und Eigenkapital d) Eigenkapital und Netto Cashflow e) Brutto Cashflow - Netto Cashflow und Brutto Cashflow

6. Die Annuitäten werden aus folgenden Kennzahlen berechnet: A. Umsatz B. Kapitalwert C. Vermögensendwert D. Wiedergewinnungsfaktor E. Nutzungsdauer F. Zeitpunkt G. Interner Zinssatz H. Amortisationswert

Welche Kombination ist richtig? a) A, F b) B, D c) C, E d) B, G e) D, H

7. Bestimmen Sie den Kapitalwert des folgenden Investitionsprojektes: Anschaffungswert = 60.000GE, Nutzungsdauer (n) = 3 Jahre, kalkulatorischer Zinsfuss = 10%, Einzahlungen: 40.000GE; 30.000GE; 10.000GE, Aufzinsungsfaktor (q = 1,1)

T 1 2 3 q-t 0,9091 0,8264 0,7513

a) 80.000 b) 33.611,854 c) 8.669 d) 8.000 e) 68.000

8. Nicht quantifizierbare Investitionskonsequenzen sind: A. Kostensenkung B. Engpassbeseitigung C. Vermögenssteigerung D. Kapitalverzinsung E. Soziale Wirkungen F. Verminderung der Umfallgefahr G. Gewinnsteigerung H. Qualitätssteigerung

Welche Kombination ist wichtig?

a) C, F, G, H b) B, E, F, H c) A, D, G, H d) A, B, E, F e) B, E, F, G

9. Ermitteln Sie den Unternehmenswert ausgehend von den folgenden Daten: Ertragswert = 100 Mio.GE Substanzwert = 54 Mio.GE a. 77 Mio.GE b. 23 Mio.GE c. 46 Mio.GE d. 154 Mio.GE e. 100 Mio.GE

10. Das Entscheidungsbaumverfahren wird angewandt, um Entscheidungen für grosse Investitionsprojekte treffen zu können: A. Der Entscheidungsbaum dient für Entscheidungen bei Unsicherheit B. Die Entscheidungsfindung erfolgt aufgrund der statischen Verfahren C. Die Entscheidungsfindung erfolgt aufgrund der mathematischen Optimierung D. Die am weitesten in die Zukunft reichende Entscheidung wird zuletzt optimiert E. Die Entscheidungsfindung erfolgt schrittweise F. Der Entscheidungsbaum ist Hilfsmittel der flexiblen Investitionsplanung G. Der Entscheidungsbaum besteht aus Knoten und Zweigen H. Als Zielgrösse dient häufig der Kapitalwert

Welche Kombination ist falsch? a) A, B, D b) C, E, F c) C, G, H d) G, F, H e) E, F, H

11. Die Komponente der Rendite sind: A. Gewinnrate B. Gewinn C. Umschlagshäufigkeit D. Vorräte E. Investiertes Kapital F. Sachanlagen G. Deckungsbeitrag H. Umsatz

Bestimmen Sie die richtige Kombination: a) B, E, H b) A, D, H c) D, F, G d) A, C, G e) B, D, H

12. Die Rentabilität einer Erweiterungsinvestition ist ein Verhältnis zwischen: a. Jahresgewinn und Kapitaleinsatz b. Jahresgewinn und zusätzlicher Kapitaleinsatz c. Jährliche Kostenersparnis und Kapitaleinsatz d. Zusätzlicher Kapitaleinsatz und zusätzlicher jährlicher Gewinn e. Zusätzlicher Jahresgewinn und zusätzlicher Kapitaleinsatz

13. Entsprechend der Produktportfolio-Analyse, welche Kombination ist richtig? A. Starprodukte 1. Desinvestition B. Problemprodukte 2. Investitionen für F&E C. Nachwuchsprodukte 3. Rationalisierungsinvestitionen D. Cash - Produkte 4. Erweiterungsinvestitionen

a. A - 2, B - 1, C- 3, D - 4 b. A - 4, B - 1, C - 2, D - 3 c. A - 1, B - 4, C - 2, D - 3 d. A - 2, B - 3, C - 4, D - 1 e. A - 4, B - 2, C - 1, D - 3

14. Bei der U-Kurve von Porter wird der Zusammenhang hergestellt zwischen: a. Gewinn - Kapital b. Umsatzrentabilität - Höhe des Marktanteils c. Rentabilität von Investitionen - Höhe des Marktanteils, den ein Unternehmen erreicht d. Rentabilität von Investitionen - investiertes Kapital e. Umsatzrentabilität - Kapitalumschlagshäufigkeit

15. Das Entscheidungskriterium bei der……….ist das Risiko. a. Amortisationsrechnung b. Kapitalwertmethode c. Annuitätenmethode d. Gewinnvergleichsmethode e. Kostenvergleichsmethode

16. Das Optimalitätsprinzip von Bellman lautet: a. Gewählt wird jene Alternative, deren grösstes Ergebnis (aller Umweltsituationen)

grössser ist als das grösste Ergebnis jeder anderen zur Auswahl stehenden Alternative. b. Mehrstufige Entscheidungsprozesse bei Unsicherheit können mit Hilfe der dynamischen

Programmierung optimiert werden. c. In einem T-stufigen Entscheidungsprozess bilden die unabhängig vom Anfangszustand

und von der ersten Entscheidung restlichen (T-1) Entscheidungen eine optimale Politik, unter Berücksichtigung des aus der ersten Entscheidung resultierten Zustandes.

d. Es ist jene Alternative zu wählen, deren kleinstes Ergebnis grösser ist als das kleinste Ergebnis jeder anderen zur Auswahl stehenden Alternative.

e. Eine optimale Politik hat die Eigenschaft, dass unabhängig vom Anfangszustand die mehrstufigen Entscheidungen bezüglich das am Ende erzielten Zusatndes eine optimale Politik bilden.

17. Wählen Sie die realisierbaren Investitionsprojekte, asugehend von den folgenden

Investitions- und Finanzierungsdaten (Dean - Modell):

Investitions-alternative

I

Investitions-betrag

A0

Interner Zinsfuss

r

Finanzierungs-alternativen

Kredit-Volumen

Finanzierungs-kosten

i IA 423 0,12 1 3000 0,18 IB 725 0,17 2 2500 0,14 IC 1287 0,15 3 2000 0,12 ID 2838 0,20

a. IB, ID b. IB, IC , ID c. IA, IB, IC , ID d. IB, IC e. IA, ID

18. Im Falle der Vermögensendwertmethode sind die Einnahmen mit dem ……….verzinst. a. kalkulatorischen Zinssatz b. Habenzinssatz c. Internen Zinssatz d. Bankzinssatz e. Mindestzinssatz

19. Die Aufgaben des Investitionscontrolling sind: A. Koordination von Informationen B. Entscheidung über die beste Investitionsalternative C. Entscheidungsbezogene Informationsbereitstellung D. Durchführung von Investitionsrechnungen E. Bestimmung der Unternehmensgesamtstrategie ausgehend von der Investitionsstrategie F. Durchführung des am Anfang geplanten Investitionsprogramms ohne Abweichungen G. Überwachung der Produktionsverfahren und Kontrolle der Qualität H. Bereitstellung von Instrumenten zur Investitionsplanung

a. A, C, D, H b. B, C, E, F c. A, B, F, H d. C, D, F, G e. B, D, E, H

20. Welche sind die richtigen Beziehungen? A. Erweiterungsinvestitionen 1. Herstellung "neuer" Produkte oder alter Produkte mit

neuen Produktionsverfahren B. Ersatzinvestitionen 2. Ersatz der alten Anlage durch eine neue, mit einer

grösseren Kapazität C. Umstellungsinvestitionen 3. Ersatz der alten Anlage durch eine neue, mit gleichen

Parametern D. Rationalisierungsinvestitionen 4. Ersatz der alten Anlage durch eine neue, die

kostengünstiger produziert E. Diversifikationsinvestitionen 5. Aufnahme neuer Produkte

a. A1, B4, C3, D2, E5 b. A3, B2, C1, D5, E4 c. A5, B4, C2, D1, E3 d. A1, B2, C3, D5, E4 e. A2, B3, C1, D4, E5

21. Die Investitionsrechnung wird im Vergleich zur Leistungsrechnung durch die folgenden Merkmale charakterisiert: a. Sie ist kurz- und mittelfristig, mit hohem Präzisionsgrad, verwendet die Ein- und

Auszahlungen von einzelnen, langfristigen, wirksamen Alternativen; b. Sie ist langfristig, mehrperiodig, mit begrenztem Präzisionsgrad, ausgerichtet auf Bar-

und Kapitalwert, verwendet die Ein- und Auszahlungen; c. Sie ist langfristig, einperiodig, dient der Durchführung von Investitionsalternativen und

der beurteilung und Auswahl von langfristig verwendbaren Potenzialen; d. Sie ist mittelfristig, ausgerichtet auf den Periodengewinn, strebt nach Wirtschaftlichkeit

und Rentabilität; e. Sie ist langfristig, mehrperiodig, verwendet die Ein- und Auszahlungen sowie die Kosten

und Leistungen im Rahmen der laufenden Planung, Steuern und Kontrolle der Unternehmensprozesse.

22. Ein Investor bekommt nach 2 Jahren eine Rückzahlung von 12544 GE aus einer

Investition. Der Zinsfuss beträgt 12%. Wieviel muß er investieren, um dieses Ergebnis zu erhalten? a. 14049 GE b. 8929 GE c. 11200 GE d. 10000 GE e. 15735 GE

23. Welche Fragestellungen werden durch eine Sensitivitätsanalyse beantwortet? A. Wie verändert sich der Zielfunktionswert bei vorgegebenen Variationen einer

Inputgrösse? B. Welches sind die kritischen Werte der Einflussfaktoren? C. Welches ist das Risiko, dem eine Investition unterstellt ist? D. Welchen Wert darf eine Inputgrösse annehmen, s.d. ein vorgegebener Zielfunktionswert

mindestens erreicht wird? E. Wie wirkt sich eine bestimmte prozentuale Veränderung der Kosten auf den Kapitalwert

einer Investition aus? F. Wie wird die Unsicherheit berücksichtigt? G. In welchem Masse können Veränderungen von Inputgrössen eintreten, s.d. die

Durchführung des Investitionsvorhabens noch ökonomisch vorteilhaft wird? H. Welches ist die erreichbare Marktanteil?

a. B, E, F, G b. A, D, E, H c. E, F, G, H d. A, B, D, G e. A, C, E, G

24. Welche Behauptungen betreffend die Unternehmensbewertung sind richtig? A. Die Investitionsrechnungen unterscheiden sich von denen der Unternehmensbewertung

aus der Sicht des Objektes, der Fragestellung un der Daten, die zur Verfügung stehen. B. Man braucht eine Unternehmensbewertung anlässlich einer Aufnahme von einer Firma. C. Die Bewertungen beruhen immer auf objektiven Werten von Entscheidungssubjekten. D. Die Hauptfunktionen der Unternehmensbewertung sind: Beratung, Vermittlung und

Argumentation E. Man benützt die Methoden der Investitionsrechnungen bei der Unternehmensbewertung. F. Steuerliche Anlässe sind auch Gründe für eine Unternehmensbewertung G. Eine Hauptfunktion der Unternehmensbewertung ist die Ermittlung der Oportunität einer

Investition H. Bei der Börseneinführung eines Unternehmens wird das Unternehmen zuerst bewertet.

a. A, C, F, G b. C, D, E, G c. A, B, C, H d. B, D, F, H e. D, E, F, H MARKETING

25. Einen bestimmten, gleichbleibenden repräsentativen Kreis von Personen, die über einen längeren Zeitraum hinweg oder in gewissen Abständen im Prinzip über den gleichen Gegenstand befragt wird, heisst: a. Marktsegment b. Test c. Marktlücke d. Panel e. Marktexperiment

26. Wenn ein Unternehmen ein elektronisches Haushaltsgerät mit einem hohen Neuheitsgrad, für eine enges Kundensegment mit hohem Einkommen, auf dem Markt einführt, wird sich das Unternehmen für eine: a. passive b. anpassende c. konzentrierte d. undifferenzierte e. differenzierte Marketingstrategie entscheiden.

27. Eine der folgenden Varianten umfasst Strategien der Produktpolitik gruppiert nach Struktur und Ausmass der Produktreihe: a. Sortimentdiversifikation, Sortimentstabilität (unverändertes Sprtiment), Auswahl aus

dem Sortiment b. Sortimentstabilität (unverändertes Sortiment), qualitative Anpassung,

Sortimentdiversifikation c. Qualitative Anpassung, Sortimentauswahl, gleichbleibende Qualität d. Beibehaltung des Neuheitsgrades, qualitative Differenzierung, Sortimentstabilität

(unverändertes Sortiment) e. Produktverbesserung, Sortimentauswahl, qualitative Anpassung.

28. Die Diversifikation der Produktreihe einer "Fast-Food" Kette kann durch: a. Sortimentdifferenzierung, Sortimenterneuerung, Sortimentreduzierung b. Vertikale Diversifikation, horizontale Diversifikation, laterale Diversifikation c. Horizontale Diversifikation, vertikale Diversifikation, qualitative Verbesserung d. Qualitative Anpassung, Sortimentdifferenzierung, Sortimenterneuerung e. Sortimenterneuerung, quantitative Anpassung, Sortimentdifferenzierung stattfinden.

29. Als Folge einer Marktforschung, wo für die Identifizierung der Subjekten 5 Fragen verwendet wurden, alle Fragen lassen nur dichotomische Antworten zu, ist der Maximalnummer der identifizierbaren Subjekten: a. 5 b. 10 c. 16 d. 32 e. 12

30. Die Marke "Hopfenkönig" hergestellt von INTERBREW RUMÄNIEN wurde im Jahre 2000 von 1,2 Mio. Personen gekauft, der durchschnittliche Einkauf war in Höhe von 6,5L / Person. Man schätzt, dass es im Jahre 2001 von 1,3 Mio. Personen gekauft wird un der durchschnittliche jährlicher Einkauf in Höhe von 8L / Person sein wird. Bestimmen Sie bitte die drei Entwicklungswegendes Marktes von "Hopfenkönig" in 2000 vs. 2001. Es handelt sich um extensive, intensive und gemischte Marktentwicklung: a. 15.40%; 25.60%, 59.00%; b. 59.00%, 25.60%, 15.40%; c. 15.40%, 59.00%, 25.60%; d. 69.23%, 25.00%, 5.77%; e. 25.00%, 69.23%, 5.77.

31. Bezeichnen Sie bitte die Komponente, die nicht zur Marketingkommunikation gehört:

a. Produkttest b. Werbung c. Verkaufsförderung d. Persönlicher Verkauf e. Öffentlichkeitsarbeit

32. Welche der folgenden Komponenten gehört nicht zurunternehmenseigene Absatzorgane? a. Handelsvertreter b. Franchising c. Vertragshändler d. Reisende e. Verkaufsniederlassungen

33. Der Projektivtest als Erhebungsmethode im Rahmen einer Marktforschung gehört zur: a. Marktexperiment b. Panelforschung c. Beobachtung d. Testverfahren e. Befragung

34. Nach der Art der Befragung kann man unterscheiden zwischen: a. Verbraucherbefragung, Omnibus-, Unternehmer-; b. Schriftliche Befragung, telephonische Befragung, mündliche Befragung; c. Schriftliche Befragung, Verbraucherbefragung, Omnibus-; d. Mündliche Befragung, telephonische Befragung, Unternehmerbefragung; e. Telephonische Befragung, Verbraucherbefragung, mündliche Befragung.

35. Ein Fernsehhersteller möchte den Bekanntheitsgrad eines neu eingeführten Produktes ermitteln. Dafür bestellt er eine repräsentative Marktforschung mit Hilfe eines Sticprobenverfahren. Welche sollte die Stichprobengrösse sein, wenn: es eine Aussagewahrscheinlichkeit von 99.7% (Sicherheitsfaktor = 3) gibt, ein Fehlerbereich von ± 3% toleriert wird, die Ausstattung der privaten Haushalte mit Fernsehapparte auf nationaler Ebene ist 94% der gesamten Haushalte a. 490 b. 500 c. 584 d. 564 e. 710

36. Einer der folgenden Gründe ist kein unternehmensinternes Motiv für den Produktinnovationsprozess: a. gesättigte Märkte b. Risikostreuung auf ein breiteres Leistungsprogramm c. Stärkung der Wettbewerbstellung d. Sicherung des Wachstums e. Sicherung des Gewinns

37. Das Verhältnis zwischen der relativen Änderung der mengenmässigen Nachfrage nah einem Produkt un der sie bewirkenden relativen Änderung des Preises dieses Produktes bezeichnet man als: a. Preissenkung b. Angebotselastizität c. Preiselastizität der Nachfrage d. Preiselastizität des Angebots e. Kundentreue

38. Welche der folgenden Komponenten gehört nicht zur Produktpolitik im Marketingsinne? a. Programmpolitik b. Sortimentpolitik c. Kreditpolitik d. Kundendienstpolitik e. Garantiepolitik

39. Welche der folgenden Arten von Forschungen gehört nicht zur Marktforschung? a. Absaztmarktforschung b. Beschaffungsmarktforschung c. Dienstleistungsmarktforschung d. Finanzmarktforschung e. Bedarfsforschung

40. Welche Informationen gehören nicht zur betriebsinternen Quellen, die im Rahmen einer Marktforschung verwendbar sind: a. Statistiken über die Aussendiensttätigkeit; b. Reklamationsstatistiken; c. Kundenkarteien; d. Veröffentlichungen staatlicher Stellen; e. Verkaufsstatistiken.

41. Wenn “PORSCHE ROMANIA”, im Rahmen der Bukarest Messe (TIB), eine fachliche Konferenz, gefolgt von einem Cocktail, organisiert, bedeutet das:

a. Direktmarketing; b. kostenlose Werbung; c. Verkaufsförderung; d. Sponsoring; e. Public Relations (Öffentlichkeitsarbeit).

42. Die Marke “Izvorul Minunilor” hergestellt von EUROPEAN DRINKS (Mineralwasserproduzent) wurde im Jahre 2001 in der Hauptstadt Bukarest von 250.000 Haushälten gekauft, wobei der durchschnittliche Einkauf in Höhe von 4,2 L / Haushalt war. Man schätzt, dass es im Jahre 2002 von 258.000 Haushälten gekauft wird und der durchschnittliche jährliche Einkauf im Höhe von 5,1 L / Haushalt sein wird. Bestimmen Sie, bitte, die drei Entwicklungswege des Marktes von “Izvorul Minunilor” für 2001 versus 2002. Es handelt sich um extensive-, intensive- und gemischte Marktentwicklung:

a. 4,64%; 82,72%; 12,64% b. 2,71%; 84,65%; 12,64% c. 10,00%; 60,00%; 30,00% d. 84,65%; 12,64%; 2,71% e. 12,64%; 84,65%; 2,71%.

43. Ein Bügeleisenhersteller möchte den Bekanntheitsgrad eines neu eingeführten Produktes ermitteln. Dafür bestellt er eine repräsentative Marktforschung mit Hilfe eines Stichprobenverfahrens. Welche sollte die Stichprobengrösse sein, wenn : ein Fehlerbereich von ± 3% toleriert wird, wenn es eine Aussagewahrscheinlichkeit von 95% (Sicherheitsfaktor = 1,96) gibt und die Ausstattung mit Bügeleisen der privaten Haushälte auf nationaler Ebene bei 59% liegt:

a. 999 Personen; b. 1133 Personen; c. 875 Personen; d. 1033 Personen; e. 2130 Personen.

44. Eine der folgenden Komponenten gehört zur Kontrahierungspolitik: a. Produktpositionerung; b. Marketing-Logistik; c. Liefer- und Zahlungsbedingungen; d. Corporate Identity; e. persönlicher Verkauf.

45. Der relative Marktanteil einer Unternehmung, die in ihrer Branche eine Leader-Position besitzt:

a. ist immer grosser als 1; b. zeigt eine negative Wachstumsrate des Marktes; c. gehört zu dem Interval (0,1]; d. ist immer kleiner als 1; e. strebt näher zu 1;

46. Welche Art von Beziehung gibt es zwischen Handelsketten wie “METRO” und “SELGROS” :

a. unloyale Konkurrenz; b. direkte Konkurrenz; c. laterale Konkurrenz; d. indirekte Konkurrenz; e. keine Konkurrenz.

47. Hinsichtlich der rumänischen Marketingschule soll eine ausführliche Definition des Marketings folgende Elemente beinhalten:

a. eine moderne Konzeption der Orientierung, Organisierung und Durchführung der Wirtschaftsaktivitäten; ein empirisches Instrument; eine einheitliche Perspektive über den Markt;

b. ein wissenschaftliches Instrument; Umweltanpassungsfähigkeit; Gefühl des Zusammenarbeits;

c. eine Einheit von Aktivitäten wodurch die Güter-, Dienstleistungs- und Ideennachfrage zum Austauschprozess führen soll; ein wissenschaftliches Instrument; eine Einheit von unstrukturierten praktischen Aktivitäten;

d. eine höhe Anpassungsfähigkeit; eine unstrukturierte, kaum moderne Konzeption der Orientierung, Organisierung und Durchführung der Wirtschaftsaktivitäten;

e. Anwendung einer Einheit von wissenschaftlichen Methoden und Techniken; eine moderne Konzeption der Orientierung, Organisierung und Durchführung der Wirtschaftsaktivitäten; eine klare Einheit von praktischen Aktivitäten.

48. Der Angebotspreis eines Produktes beträgt 32 EURO / Stück. Zu diesem Preis wurden 450 Stück des Produktes nachgefragt. Erhöht man den Preis auf 34 EURO / Stück, wird die Nachfrage um 38 Stück verhindert. Die Preiselastizität der Nachfrage ist:

a. – 0,85 b. + 1,35 c. – 1,35 d. – 2,05 e. – 0,05

49. Die Veränderung bestimmter Eigenschaften der auf dem Markt bereits eingeführter Produkte im Zeitablauf, heisst:

a. Produktvariation; b. Produktgestaltung; c. Produktforschung; d. Produktdifferenzierung; e. Produktinnovation.

50. Eine der folgenden Flüsse gehört nicht zu den Funktionsflüssen des Distributionssystems:

a. Eigentumsfluss; b. Kostenfluss; c. materieller Güterfluss; d. Zahlungsfluss; e. Informationsfluss.

56. Einer der folgenden Gründen ist kein unternehmensinternes Motiv für den Produktinnovationsprozess:

a. Sicherung einer Leaderposition auf dem Markt; b. Sicherung des Gewinns; c. Gesättigte Märkte; d. Stärkung der Wettbewerbsstellung; e. Sicherung des Wachstums.

57. Die Typologie der Marketingstrategien nach der Unternehmungsposition gegenüber der Marktstruktur umfasst folgende Variante:

a. defensive Strategie, differenzierte Strategie, passive Strategie; b. konzentrierte Strategie, differenzierte Strategie, undifferenzierte Strategie; c. anpassende Strategie, konzentrierte Strategie, defensive Strategie; d. offensive Strategie, undifferenzierte Strategie, differenzierte Strategie e. aktive Strategie, passive Strategie, defensive Strategie. 54. Eine Typologie der Marktstrategien, nach der Unternehmungsposition gegenüber

der Marktentwicklung beinhaltet die folgenden Alternativen: a. aktive Strategie; passive Strategie; Strategie der Bewahrung der Marktanteile; b. Strategie der Vergrösserung der Marktanteile; Strategie der Bewahrung der Marktanteile;

Strategie der Einschränkung der Marktanteile; c. aktive Strategie; anpassende Strategie; passive Strategie; d. Strategie der Vergrösserung der Marktanteile; Strategie der mittleren Ansprüche;

defensive Strategie; e. undifferenzierte Strategie; differenzierte Strategie; konzentrierte Strategie.

52. Einer der folgenden Faktoren hat keine besondere Wirkung auf die Preisbildung eines Produktes:

a. Art des Bedürfnisses, wenn das Produkt geeignet ist; b. Anzahl der Anbieter und Nachfrager; c. Einstellungen der potentiellen Abnehmer; d. Verhalten der Konkurrenten; e. Marktsituation.

51. Eine Methode zur Analyse von Marktanteilsbewegung der Unternehmung “Z” bedient sich der folgenden vier Komponenten (siehe die nachfolgende Tabelle):

-in %- Kennzahlen / Periode t0 t1Kundenpenetration 31,5 30,7 Kundentreue 28,7 26,2 Mengenselektivität der Kunden 53,2 51,8 Preisindex 115,0 118,4

Der Wertmarktanteil ist durch folgende Entwicklungen gekennzeichnet: a. t0 = 10,12%; t1 = 9,18%; b. t0 = 9,18%; t1 = 10,12%; c. t0 = 13,1% ; t1 = 13,3%; d. t0 = 4,93%; t1 = 5,53%; e. t0 = 5,53%; t1 = 4,93%.

53. Die Länge des Distributionsweges (Absatzweges) für Milchprodukte wird bestimmt durch:

a. Distanz vom Hersteller zum Konkurrenten; b. Distanz zwischen den Einzelhandelsgeschäft und dem Wohnsitz des Konsumenten; c. Distanz zwischen der Milchfabrik und dem Einzelhandelsgeschäf; d. Anzahl der Zwischenhändler, durch die das Produkt vom Hersteller bis zum Endkäufer

gelangt; e. Dauer zwischen dem Moment der Herstellung und dem Konsum des Produktes.

55. Eines der folgenden Absatzorgane gehört nicht zu den unternehmenseigenen Absatzorganen:

a. Kommissionäre; b. Reisende; c. Verkaufsniederlassungen; d. Vertragshändler; e. Mitglieder der Geschäftsleitung.

60. Alle Tätigkeiten zur Sammlung und Auswertung von Informationen für Marketingentscheidungen gehören zur:

a. Marketingmanagement; b. Marktsegmentierung; c. Marketingorganisation; d. Marktforschung; e. Markttypologie.

61. Einer der folgenden Zielen gehört nicht zur qualitativen Marketingziele: a. Bekanntheitsgrad; b. Kundentreue; c. Corporate Identity; d. Kostenziele; e. Image.

58. Im Falle der Verdoppelung der Einkäuferzahl eines Produktes und dessen Pro-Kopf Einkäufe besitzt das extensive Wachstum des Marktes in dem gesamten Marktwachstum:

a. 1/9; b. 1/6; c. 1/2; d. 2/3; e. 1/3.

59. Das Verhältnis zwischen der relativen Änderung der mengenmässigen Nachfrage nach einem Produkt und der sie bewirkenden relativen Änderung des Preises dieses Produktes bezeichnet man als:

a. Kundenbindungsmanagement; b. Kundentreue; c. Preiselastizität des Angebotes; d. Preissenkung; e. Preiselastizität der Nachfrage.

62. Das bewusste, geplante und dauernde Bemühen gegenseitiges Verständnis und Vertrauen in der Öffentlichkeit aufzubauen und zu pflegen heisst:

a. Corporate Identity; b. Public Relations; c. Persönlicher Verkauf; d. Direktmarketing; e. Verkaufsförderung.

63. Im Rahmen einer Typologie der Marktsituation nach dem Vergleich des effektiven Niveaus mit dem gewünschten Niveau der Nachfrage, die Strategie des Synchro-Marketing verwendet man im Falle einer:

a. negativen Nachfrage; b. fehlenden Nachfrage; c. latenten Nachfrage; d. sinkenden Nachfrage; e. schwankenden Nachfrage.

64. Wenn ein Unternehmen ein elektronisches Haushaltsgerät mit einem hohen Neuheitsgrad für ein enges Kundensegment mit hohem Einkommen, auf dem Markt einführt, wird sich das Unternehmen für eine:

a. passive, b. anpassende, c. undifferenzierte, d. differenzierte, e. konzentrierte

Marktstrategie entscheiden.

69. Die Aufteilung des Gesamtmarktes in abgrenzbare möglichst homogene Teilmärkte heisst:

a. Marktsegmentierung; b. Markttypologie; c. Marktbegrenzung; d. Verbrauchertypologie; e. Marktbearbeitung.

65. Eine der folgenden Varianten umfasst Strategien der Produktpolitik gruppiert nach Struktur und Ausmass der Produktreihe:

a. Sortimentdiversifikation, Sortimentstabilität (unverändertes Sortiment), Auswahl aus dem Sortiment;

b. Sortimentdiversifikation, qualitative Anpassung, Sortimentstabilität; c. Quantitative Anpassung, Sortimentauswahl, gleichbleibende Qualität; d. Beibehaltung des Neuheitsgrades, qualitative Differenzierung, Sortimentstabilität

(unverändertes Sortiment); e. Sortimentauswahl, Produktverbeserung, qualitative Anpassung.

66. Nur eine der folgenden Gruppen bezeichnet die wichtigsten Mitspieler und Gestaltungskräfte des Mikroumweltes eines Unternehmens:

a. Kunden, sozio-kulturelle Komponente, Lieferanten; b. Technologische Komponente, Interessengruppen, Kunden; c. Lieferanten, Absatzhelfer, Kunden; d. Sozio-kulturelle Komponente, Lieferanten, Absatzhelfer; e. Demographische Komponente, Wettbewerber, Absatzhelfer.

67. Welche der folgenden Handelsbetriebsformen gehört nicht zum einstufigen Einzelhandelsbetriebe?

a. Warenhaus; b. Fachgeschäft; c. Filialbetriebe; d. Spezialgrosshandel; e. SB-Warenhaus.

68. Ein Motorradhersteller möchte den Bekanntheitsgrad eines neu eingeführten Produktes ermitteln. Dafür bestellt er eine repräsentative Marktforschung mit Hilfe eines Stichprobenverfahren. Welche sollte die Stichprobegrösse sein, wenn: es wird eine Aussagewahrscheinlichkeit von 95% (Sicherheitsfaktor = 1,96), ein Fehlerbereich von ± 3% wird toleriert und die Ausstattung der Haushalte mit Motorräder auf Nationalebene ist nicht bekannt.

a. 980; b. 1034; c. 890; d. 2102; e. 1067.

70. Das Hauptkriterium für die Optimierung der physischen Distribution für frische Blumen ist:

a. das Unternehmensimage; b. die Transportdauer (Transportgeschwindigkeit); c. der Kontrollgrad der Zwischenhändler; d. die Länge der Transportroute; e. die Distributionsgesamtkosten.

71. Eine der folgenden Aufgaben gehört nicht zur Aufgabenbereiche der Produktpolitik: a. Markteinführung neuer Produkte; b. Physische Distribution einen neu eingeführten Produkt; c. Suche nach neuen Produktideen; d. Qualitätsveränderung von Produkte; e. Überwachung am Markt eingeführter Produkte.

STRATEGISCHES MANAGEMENT

72. Welche der folgenden Hypothesen gehört nicht zur vereinfachtesten Break - Even - Analyse?

a. Die Erlösfunktion und Kostenfunktion werden als linear angenommen; b. Die Analyse ist nur für Mehrproduktunternehmen gültig; c. Die Produkttechnologie bleibt für die Planungsperiode unverändert; d. Die Absatzbedingungen ändern sich nicht; e. Restriktive Nebenbedingungen können in die Break-Even-Analyse grundsätzlich nicht

deutlich eingeführt werden.

73. Eine SWOT - Analyse ist intern und extern durchgeführt. Welche der folgenden Analysen gehört zur Chancen und Risiken Analyse?

a. Geschäftsfeldanalyse b. Analyse der Produktstruktur c. Analyse des Unternehmenserfolges d. Analyse der Unternehmensstruktur e. Analyse der Organisationsstruktur

74. Likert setzt sich mit vier Führungssystemen des Managements auseinander. Wählen Sie den entsprechenden Führungsstil:

"Dem Vorgesetzten der diesen Stil ausübt, wird neben der Entscheidung, Steuerung und Überwachung eine weitere Pflicht auferlegt, den Abbau des Widerstandes der Geführten durch die Möglichkeit der Stellungnahme zur autoritären Entscheidung".

a. ausbeuterisch - autoritatives System b. wohlwollend - autoritatives System c. konsultatives System d. partizipatives Gruppensystem e. aufgabenorientiertes Führungsstil

75. Die wirtschaftliche Situation ist durch sinkende Wachstumsraten, Marktsärttigung und Massenarbeitslosigkeit gekennzeichnet. Die Überlebungsstrategien gewinnen immer mehr an Bedeutung. Welche der folgenden strategischen Alternativen ist nicht geeignet?

a. Marktbeherrschung b. Nische c. Abschöpfung d. Schnelle Liquidation e. Erhöhung der Kapazität

76. Die Erfahrungskurve…………… a. liefert eine empirische Relation zwischen den Veränderungen der direkten

Fertigungskosten und dem kumulierten Produktionsvolumen b. zeigt, dass die Erfahrung mit den Produktionskosten nicht immer positiv ist, da diese von

der Summe der produzierenden Teile linear abhängen c. zeigt, dass in allen Branchen mit der gewonnen Erfahrung die Produktionskosten

gleichmässig sinken d. belegt, dass die Investitionskosten für neue Anlagen degressiv abgeschrieben werden

müssten e. liefert eine empirische Relation zwischen demerzielten Profit und der Grösse des

Marktes.

77. Welche der folgenden Komponenten gehören zur politischen rechtlichen Umwelt? I. Import / Export Zölle II. Smogverordnungen III. Abfallprodukte IV. Zulassungsbestimmungen für Arzneimittel V. Der Umbruch in Osteuropa VI. Untenehmensressourcen

a. I, II, III, IV b. I, II, IV, V c. I, III, V, VI d. II, III, IV, VI e. II, IV, V, VI

78. Die Konkurrentenanalyse verlangt eine mindest grobe Kenntnis der Wertkette der wichtigsten Konkurrenten, um Unterschiede im Sinne von Stärken und Schwächen identifizieren zu können. Prof. Porter gliedert kritische Wertaktivitäten nach den 2. erwähnten Klassen, also den "primären" und "sekundären" Aktivitäten und formt daraus ein schematisches Wertkette - Modell. Zur "primären" Aktivitäten gehören

a. Unternehmensinfrastruktur, Eingangslogistik, Ausgangslogistik, Personal, Marketing und Vertrieb

b. Beschaffung, Technologietransfer, Personal, Unternehmensinfrastruktur c. Eingangslogistik, Operationen, Marketing und Vertrieb, Ausgangslogistik, Kundendienst d. Beschaffung, Produktion, Technoligieentwicklung, Personal e. Beschaffung, Technologietransfer, Personal, Marketing und Vertrieb

79. Im Übergang von der strategischen zur operativen Planung kehrt sich das Ziel planerischer Denkens um. Die operative Planung ist durch eine der folgenden Fragen gekennzeichnet.

a. Lösen wir die Probleme richtig? b. Wo soll das Unternehmen im Wettbewerb treten? c. Lösen wir die richtigen Probleme? d. Eignet sich das vorhandene Potential dazu um in neue Märkte einzutreten? e. In welchem Geschäftsfeld soll das Unternehmen tätig sein?

80. Welches der folgenden Kriterien gehört nicht zur organisatorisch-horisontalen Strukturierung des industriellen Unternehmens?

a. Gliederung nach Funktionsbereichen bzw. Verrichtungen; b. Gliederung nach Produktbereichen; c. Gliederung nach Marktbereichen; d. Gliederung nach Projekten; e. Gliederung nach Leistungsbeziehungen.

81. Für die Konkurenzanalyse muss man Schlüsselfaktoren, die für die bewusste Situation entsprechend sind, finden.

Welches ist der entscheidende Parameter für eine Speditionfirma, die Personal Computer liefert?

a. Lieferzeit; b. Speicher-Kapazität; c. Zuverlässigkeit; d. Design; e. Packung.

82. Zur Erweiterung des Handlungsspielraums der Arbeiter werden arbeits-

organisatorische Massnahmen entwickelt. Die Ausweiterung des Entscheidungs- und Kontrollspielraums ist die notwendige Bedingung, wenn man von ............................ sprechen will.

a. Arbeitstraining; b. Job Enrichment(Arbeitsanreicherung); c. Job Enlargement(Arbeitsvergrösserung) d. Job Rotation( Geplante Arbeitsplatzwechsel); e. Arbeitsanreicherung auf Gruppenbasis(Teilautonome Arbeitsgruppen).

83. Unterschiede in der Organisationsstruktur können durch technologische Variablen erklärt werden.

Die Massenfertigung ist nicht durch eine der folgenden Kriterien gekennzeichnet: a. Die Organisationsstruktur ist organisch; b. Die Leistungsintensität liegt zwischen Leistungsintensität der Einzel- und

Prozessfertigung; c. Die Kommunikation ist mehr schriftlich; d. Die Kontrollspanne der untersten Hiererhieebene ist sehr hoch; e. Die Hierarhieebene liegt zwischen der Hierarchieebene der Einzel- und Prozessfertigung.

84. Welches der folgenden Ziele dient nicht direkt der Wettbewerbsanalyse? a.Steigerung des Marktanteils; b.Steigerung der Finanzkraft; c. Ermittlung der Stärken und Schwächen Ihres Mitbewerbers; d. Eventuell Planung(z.B. veränderte Produktionsgestalltung); e. Sicherung des Marktanteils.

85. Bei welcher Form der Diversifikation spielt vor allem das Argument der Risikosteuerung eine Rolle? (d.h. das gesamte investierte Kapital soll sich auf möglich voneinander unabhängiges Produkt/Markt Felder verteilen):

a. keine Diversifikation; b. horisontale Diversifikation; c. vertikale Diversifikation; d. laterale Diversifikation; e. vertikale und laterale Diversifikation.

86. In der Umweltanalyse versucht die Unternehmung systematisch aus internen und externen Quellen Wissen zu generieren. Welche folgender Komponenten gehören zur makro-ökonomische Umwelt?

I. das Verhalten des Konsumenten auf dem Markt; II. die Arbeitslosenquote; III. die Konjunkturprognosen; IV. die Veränderungen in den Wechselkursen; V. die Entwicklung des Brutto-Sozialproduktes; VI. Import/Export Zölle.

a. I,II,III,IV; b. I,II,IV,V; c. III,IV,V,VI; d. II,III,IV,V; e. II,III,V,VI.

87. Die Aufgabe der Geschäftsfeldanalyse besteht darin, die engere ökonomische Umwelt zu strukturieren und die relevanten Kräfte und ihre Wirkungen zu analysieren. Die Bedrohung durch neue Anbieter spielt eine wichtige Rolle. Alles hängt von der Höhe der Markteintrittsbarieren ab.

Als Markteintrittsbarieren werden im wesentlichen folgende "Quellen" Faktoren angesehen: a. Hoher Kapitalbedarf, beschränkter Zugang zu Vertriebskanälen, Substitutionsprodukte. b. Rivalität unter den Konkurrenten, Käuferloyalität, hoher Kapitalbedarf. c. Industrielle Beziehungen, Preiselastizität, Marktsätigung, Käuferloyalität. d. Marktsätigung, Werbung, Substitutionsprodukte, Staatliche Schranken. e. Mindestbetriebsgröße, Umstellungskosten bei Produktwechsel, hoher Kapitalbedarf,

Staatliche Schranken.

88. Welche der folgenden Komponente gehört zur horizontalen Diversifikation (Beispiel eines Maschinenbauunternehmens)?

a. Vertriebsorganisation; b. Zulieferteilefertigung; c. Rohmaterialgewinnung; d. Komplementärprodukte; e. Werbeagenturen.

89. Zur Fundierung der gesamtstrategischen Entscheidungen sind Portofolio-Modelle entwickelt worden. Welche der folgenden Eigenschaften gehört nicht zu den Portofolio-Modelle?

a. .. sichere Entscheidungen treffen; b. .. können einen Masstab(Scale) definieren; c. .. geben eine eindeutige Strategieempfehlung für jeden Geschäftsbereich; d. .. bieten eine generalisierte Beschreibung der strategischen Situation an; e. .. bestimmen das Verhältnis zwischen zentralen Merkmalen der Geschäftseinheiten.

90. Welche der folgenden Strategien zielen vor aller auf die Ausnutzung des Erfahrungskurveneffektes (Economy of Scale):

a. Marktdurchdringung und Marktentwicklung; b. Marktdurchdringung und Produktentwicklung; c. Marktentwicklung und Diversifikation; d. Produktentwicklung und Diversifikation; e. Produktentwicklung und Marktentwicklung.

91. Bei Management by Objectives handelt es sich um ein Management Modell. Voraussetzungen für dieses Modell sind:

I. Ausnahmeregelungen feststellen; II. Aufgaben delegieren; III. Ermessensspielraum festlegen; IV. Kompetenzen delegieren; V. Handlungsverantwortung delegieren; VI. Planungs-,Informations-, Kontrollsystem organisieren.

a. I,II,III,IV; b. II,III,IV,V; c. II,IV,V,VI; d. III,IV,V,VI; e. I,IV,V,VI.

92. Die richtige Reihenfolge im Falle des strategischen Planungsprozesses eines Unternehmens ist:

a. Die Analyse der Umweltsituation und die Analyse der internen Möglichkeiten und Grenzen --Strategische Wahl -- Strategische Programme -- Strategische Option -- Strategische Kontrolle -- Realisation;

b. Die Analyse der Umweltsituation und die Analyse der internen Möglichkeiten und Grenzen -- Strategische Wahl -- Strategische Option -- Strategische Programme --Strategische Kontrolle -- Realisation;

c. Die Analyse der Umweltsituation und die Analyse der internen Möglichkeiten und Grenzen -- Strategische Option -- Strategische Wahl --Strategische Programme -- Realisation -- Strategische Kontrolle;

d. Die Analyse der Umweltsituation und die Analyse der internen Möglichkeiten und Grenzen -- Strategische Programme -- Strategische Option -- Strategische Wahl-- Realisation -- Strategishe Kontrolle;

e. Strategische Programme -- Die Analyse der Umweltsituation und die Analyse der internen Möglichkeiten und Grenzen -- Strategische Wahl -- Strategische Option -- Realisation -- Strategische Kontrolle.

93. Strategische Optionen sind grundsätzlich nach den zwei essentialen Strategieebenen zu

unterscheiden, also nach der Gesamtunternehmensebene und der Geschäftsfeldebene. Welche der folgenden Komponenten gehört nicht zur Geschäftsfeldebene?

a. Kernmarkt; b. Differenzierung; c. Diversifikation; d. Veränderung; e. Nische.

94. Im Ubergang von der strategischen zur operativen Planung kehrt sich das Ziel planerischer Denkens um. Die operative Planung ist durch eine der folgenden Fragen gekennzeichnet.

a. Lösen wir die Probleme richtig? b. Wo soll das Unternehmen im Wettbewerb treten? c. Lösen wir die richtigen Probleme? d. Eignet sich das vorhandene Potential dazu um in neue Märkte einzutreten? e. In welchem Geschäftsfeld soll das Unternehmen tätig sein?

95. Das Konzept Unternehmensstrategie umfasst nicht eine der folgenden Elemente: a. Wege zur Erreichung der Ziele; b. Festlegung der Politik und Richtlinien; c. Mittel zur Erreichung der Ziele; d. Entscheidungen zur Erreichung der Ziele; e. Festlegung der langfristigen Ziele eines Unternehmens.

96. Welche Organisationsform hat folgende Eigenschaften: - Einheit der Auftragserteilung; - reduzierte Kommunikations und Entscheidungsprozesse? a. Linienorganisation; b. Stab Linien Organisation; c. Funktionale Organisation; d. Matrixorganisation; e. keine Organisation.

97. Welches der folgenden Instrumente gehört nicht zu den Instrumenten der formalen Festlegung der Aufbauorganisation?

a. Leistungsstandards; b. Funktionsdiagramme; c. Stellenbeschreibungen; d. Organigramme; e. Netzpläne.

98. Eine der folgenden Merkmale gehört nicht zur diagonalen Kooperation: a. die Handlungen jedes Koperationspartners beabsichtigen einen Wettbewerbsvorteil; b. die Struktur ist etnozentrisch; c. es wird das Typ des virtuellen Unternehmens gefördert; d. die Qualität hängt von der Anzahl der Beziehungen zwischen den Teilnehmern ab; e. die Partner sind juristisch unabhängig und wirtschaftlich abhängig.

99. Die stillschweigende Kooperation erfolgt üblicherweise zwischen Unternehmen: a. die eine langfristige Zusammenarbeit führen; b. die ein umfassendes Produktportfolio haben; c. die über ausreichende Information verfügen; d. erfahren genug sind, um die Handlungen der Wettbewerber zu beobachten; e. komplementäre Produkte von ausserordentliche Bedeutung herstellen.

100. Die Basisannahmen einer Kultur ordnen sich nach Kluckhohn/Strodtbeck nach fünf Grungthemen menschlicher Existenzbewältigung:

a. Annahmen über die Umwelt, Annahmen über Normen und Standards, Annahmen über die Natur des Menschen, Annahmen über die Natur des menschlichen Handels, Annahmen über die Natur zwischenmenschlicher Beziehungen;

b. Annahmen über Symbole und Zeichen, Vorstellungen über Wahrheit, Annahmen über die Natur des Menschen, Annahmen über die Natur des menschlichen Handels, Annahmen über die Natur zwischenmenschlicher Beziehungen;

c. Annahmen über die Umwelt, Vorstellungen über Wahrheit, Annahmen über die Natur des Menschen, Annahmen über Normen und Standards, Annahmen über die Natur zwischenmenschlicher Beziehungen;

d. Annahmen über die Umwelt, Vorstellungen über Wahrheit, Annahmen über die Natur des Menschen, Annahmen über die Natur des menschlichen Handels, Annahmen über die Natur zwischenmenschlicher Beziehungen;

e. Annahmen über die Umwelt, Vorstellungen über Wahrheit, Annahmen über Symbole und Zeichen, Annahmen über die Natur des menschlichen Handels, Annahmen über die Natur zwischenmenschlicher Beziehungen.

101. Mehrdimensionale Strukturen sind:

a. die Stablinienorganisation und die Ablauforganisation; b. die Matrixorganisation und die Funktionsbereichsorganisation; c. die Funktionsbereichsorganisation und die Linienorganisation; d. die Linienorganisation und die Matrixorganisation; e. die Matrixorganisation und die Stablinienorganisation.

102. Meilensteinplan ist ein Instrument: a. der Projektabgrenzung; b. der Projektkontextanalyse; c. der Terminplanung; d. der Risikoplanung; e. der Projektcontrolling.

103. Die Machtverteilung im Unternehmen und die Ertragsverteilung sind die wichtigsten Problembereiche: a. der Untermehmenspolitik; b. der Unternehmensstrategie; c. der Unternehmenstaktik; d. der Ablauforganisation; e. des Operativen Managements.

104. Eine Vision ist durch folgenden Eigenschaften gekennzeichnet: a. Kernkompetenzen, Verständlichkeit, Integrationsfunktion, Emotionale Wirkung,

Motivationsfunktion; b. Zukunftsorientierung, Integrationsfunktion, Emotionale Wirkung, Motivationsfunktion,

Verständlichkeit; c. Kernkompetenzen, Verständlichkeit, Integrationsfunktion, Management Know-how,

Motivationsfunktion; d. Verständlichkeit, Integrationsfunktion, Emotionale Wirkung, Motivationsfunktion;

Management Know-how; e. Zukunftsorientierung, Integrationsfunktion, Kernkompetenzen, Motivationsfunktion,

Verständlichkeit.

105. Der französische Ingenieur Henry Fayol hat am Anfang des 20. Jahrhunderts fünf Hauptfunktionen des Managements identifiziert:

a. die Planung, die Organisation, die Motivation, die Führung, die Kontrolle; b. die Planung, die Organisation, die Koordination, die Kommunikation, die Kontrolle; c. die Planung, die Organisation, die Koordination, die Führung, Kontrolling; d. die Planung, die Integration, die Koordination, die Führung, die Kontrolle; e. die Planung, die Organisation, die Koordination, die Führung, die Kontrolle.

106. Das normative Management orientiert sich über die Fragestellung: a. “was” zu tun ist und “ wie” man etwas tun soll; b. “was” zu tun ist und “womit” getan werden soll; c. “wie” man etwas tun soll; d. “warum” und “wozu” etwas getan werden soll; e. “wie” man etwas tun soll und “wozu” etwas getan werden soll.

107. Eine der folgenden Aussagen über Protektionismus ist falsch: a. beim Sicherheitsmanagement wird argumentiert, dass Länder spezielle Industrien (wie

Kohle, Stahl) schützen müssen, um unabhängig zu bleiben und sich im Krisenfall selbst versorgen zu können;

b. durch innere Stabilität müssen bestimmte Sektoren geschützt werden, um die Beschäftigung und letztlich die innere Stabilität zu sichern;

c. als strategische Gründe sind der Einsatz oder Androhung von Protektionismus um ausländische Märkten zu öffnen gesehen;

d. Protektionismus kann als aussenpolitisches Instrument benutzt um nationale Interessen durchzusetzen;

e. Protektionismus als Schutz von Umweltstandards argumentiert, dass die Importe aus Ländern mit höheren Standards einen unfairen Wettbewerb verursachen.

108. Das Managementprinzip gemäß dessen jede Angestellte ein einziger Chef hat, heisst: a. Stelle b. Hierarchische Beziehung c. Organisierung d. Entscheidungs- und Tätigkeiteneinheit e. ist nicht hier dargestellt.

109. Der Einsatz der BSC (Balance ScoreCard) erlaubt nicht einen der folgenden Managementprozesse zu meistern:

a. Klärung von Visionen und Strategien b. Kommunikation und Verknüpfung von strategischen Ziele und Massnahmen c. Planung, Festlegung von Zielen und Abstimmung strategischer Initiativen d. Entwicklung grundsätzlich neuer Strategien e. Feedback zur Űberprüfung der Zielerreichung und zum Intieren von Lernprozessen

110. Nachteile der ........................sind folgende: - die starke Abhängigkeit von Manager-Arbeitgeber - wird belastend wenn das Tätigkeitsvolumen der Unternehmung sich erhöht - erlaubt nicht die Entstehung von neuen Managern - der Manager neigt dazu alle seine Ressourcen für die täglichen Tätigkeiten zu

konzentrieren, und sich von der Zukunftsstrategie zu entfernen

a. einfachen Struktur b. funktionellen Struktur c. divisionalen Struktur d. strategischen Geschäftseinheit e. Matrix-Organisation

111. Das Unternehmen A ist wie folgt organisiert: es hat (1) ein Vorsitzender, (2) ein Produktionsabteilungsleiter, (3) ein Marketingabteilungsleiter, (4) ein Personalabteilungsleiter. Dieses Unternehmen ist:

a. auf Funktionsbereichen b. nach dem Produktionsprozess c. nach dem Kunden d. teritoriell e. nach der Produktion organisiert.

112. Die Unterschiede zwischen Geschäftsstrategien und funktionalen Strategien können durch folgende Charakteristiken erläutert werden:

a. Zahl der Personen, Spezifizität, Grad des Einflusses auf die Entwicklung der Strategie; b. Zeitspanne, Spezifizität, Zahl der Abteilungen; c. Zeitspanne, Image, Grad des Einflusses auf die Entwicklung der Strategie; d. Identität, Spezifizität, Grad des Einflusses auf die Entwicklung der Strategie; e. Zeitspanne, Spezifizität, Grad des Einflusses auf die Entwicklung der Strategie.

113. Eine der folgenden Aussagen ist falsch: a. Visionen sind für Unternehmen notwendig, um im Wettbewerb erfolgreich zu sein b. die Vision ist ein wichtiges Führungsinstrument c. Visionen sind empirisch fassbar d. effektive Visionen sollen zunächst die eigenen Leute und dann die Kunden motivieren e. effektive Visionen bereiten auf die Zukunft vor, beahren aber gleichzeitig die Werte der

Vergangenheit

114. .......................... eines Unternehmens ist der Grad seiner Zielerreichung a. die Wirksamkeit b. die Flexibilität c. die Planung d. die Kultur e. die Identität

115. Mit der ......................bemüht sich ein Unternehmen in bestimmten Bereichen einmalig zu sein. Es versucht bestimmte Bedürfnisse zu befriedigen, die viele Abnehmer für wichtig halten.

a. Differenzierungsstrategie b. Diversifikationsstrategie c. Kostenführerschaftsstrategie d. Konzentrationsstrategie e. Produktentwicklung

116. Alle Strategietypen sind nicht ohne Risiken zu entwickeln. Jede Strategie ist mit eigenen Risiken verbunden. Risiken der Konzentrationsstrategie sind:

a. technologische Veränderungen, die Imitierung der produkte seitens der Konkurrenten b. Nachahmung durch Konkurrenten, Produktdifferenzierung c. Nachfrageschwung d. die Vorteile eines breiten Produktprogramms nehmen ab e. all diese

117. Eine der folgenden Aussagen ist falsch: a. die Unternehmungsphilosophie bildet den Gegenstand des normativen Managements; b. die Unternehmungsphilosophie ist die Summe der obersten Leitsäzte, welche den Kurs

einer Unternehmug umschreiben und festlegen; c. die Unternehmungsphilosophie ist das Wertsystem, die weltanschauliche Grundlage der

Unternehmensleitung; d. die Unternehmungsphilosophie ist immer explizit ausformuliert; e. die Unternehmungsphilosophie stellt das Leitbild der Unternehmung dar

118. Der Produktlebenszyklus beinhaltet die Einführungsphase, die Wachstumsphase, die Reifephase und die Sättigungsphase. Die Wachstumsphase ist durch folgenden Merkmalen gekennzeichnet:

a. niedriges Marktwachstum und hohen relativen Marktanteil b. die Investitionstrategien sind wichtiger als Offensivstrategien c. der Cash Flow ist hoher als in die Reifephase d. niedriger relativen Marktanteil und hoher Marktwachstum e. Implementierung der Abschöpfungsstrategien

119. Die operativen Instrumente der Unternehmens Identity sind: a. Direktwerbung, Public Relations, Werbung, Verkaufsförderung, Sponsoring, Design b. Direktwerbung, Public Relations, Werbung, Verkauf, Sponsoring, Design c. Direktwerbung, Public Relations, Werbung, Verkaufsförderung, Sponsoring,

Beschaffung d. Direktwerbung, Public Relations, Marketing, Verkaufsförderung, Sponsoring, Design e. Sportsendungen, Public Relations, Werbung, Verkaufsförderung, Sponsoring, Design

120. Welches der folgenden Faktoren gehören nicht zur wirtschaftlichen Argumente für Protektionismus:

a. das Terms of Trade Argument b. Schutz von Arbeitsstandards c. Internal und External Economies of Scale d. Sicherung eines bestimmten Einkommenslevels e. Infant Industry Argument

121. Eine ............... Mission ist mit Hilfe der qualitativen Kriterine definiert a. unklare b. allgemeine c. spezifische d. Prioritäten- e. Haupt-

122. Der Begriff „Strategie“ stammt aus dem ................... als Kunst der Herrführung a. Römischen b. Chinesischen c. Deutschen d. Amerikanischen e. Griechischen

SUCCES LA EXAMENUL DE LICENŢĂ!

indrumar pentru pregatirea examenului de licenta specializarea economia intreprinderii cu predare in...

Documents