Încurcate sunt căile de Încheiere a contractelor

3
juridice.ro http://www.juridice.ro/375061/incurcate-sunt-caile-de-incheiere-a-contractelor.html Cristina ZAMȘA Încurcate sunt căile de încheiere a contractelor “Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC F. SRL a chemat în judecată pârâtele SC H. SA și M. A. A., solicitând următoarele: obligarea pârâtelor de a încheia contractul de leasing imobiliar; obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere… Prin sentința civilă nr. 10824/2001 Tribunalul București a admis acțiunea… Curtea a constatat că recursurile ( pârâtelor-n.n.) sunt fondate… Obligația de a transfera sau constitui dreptul de proprietate este o obligație de a da, ce nu poate fi realizată decât în temeiul acordului de voință al părților… Din interpretarea actului normativ ( art. I pct. 27 Legea nr. 99/1999, art. 26 Legea nr. 268/2001-n.n.) nu se poate concluziona legiuitorul suplinește acordul de voință al transmițătorului dreptului la încheierea contractului. De altfel, părțile s-au înțeles numai la prioritate de cumpărare a activelor în situația în care s-au efectuat investiții. Efectul hotărârii (AGA a pârâtei-n.n ) sub aspectul vânzărilor în leasing se rezumă numai la aprobarea unei liste de active ce vor fi oferite spre vânzare, și nu al asumării obligației de vânzare, astfel încât temeiul de drept invocat, art. 1073 C. civ., nu este aplicabil în cauză. (Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, decizia civilă nr. 200/2003) “Reclamanta SC D. SRL solicită obligarea pârâtei SC P. SA să transforme prin novație contractul de asociere în participațiune în contract de leasing imobiliar… Voinţa părţilor de a nova trebuie să fie clar exprimată, ceea ce în speţă nu s-a dovedit, părţile neîncheind niciun act în acest sens, simpla corespondenţă dintre părţi nesuplinind cerinţele legii în sensul exprimării vădite a intenţiei de a nova consemnate prin actul de novaţie… Aşa fiind, principiile fundamentale ale libertăţii de voinţă la încheierea contractului, cât şi al existenţei intenţiei părţilor de a nova, exprimată expres în convenţia părţilor, nu s-au dorit a fi înfrânte de către legiuitor… şi nu pot fi înfrânte nici de instanţele de judecată, care nu se pot subroga intenţiei părţilor. (Curtea de Apel București, secţia a V-a comercială, decizia civilă nr. 168/2004) I. Posibile mecanisme de încheiere a contractelor. Diferența dintre a obliga la și a suplini consimțământul Încheierea contractului în mod silit, la cererea reclamantului, reprezintă o provocare atât pentru părți, cât și pentru instanța de judecată, prin dificultatea aspectelor de drept și subtilitatea calificării juridice a actelor și faptelor intervenite în cauză. Sub primul aspect, dificultatea este evidențiată și de diversitatea mecanismelor de formare a contractelor – în mod direct, dar și silit -, cu unele similitudini între ele, generatoare apropierii inadecvate de tehnici juridice sau chiar de confuzii. Provocarea a fost considerabil mai mare în temeiul vechii legislații care nu conținea un sediu general al tuturor modalităților de formare a contractului, doar reglementări sumare în materie comercială (fostul Cod comercial, cu privire la ofertă și acceptare, precum și legislația privatizării). Pentru săptămâna aceasta, rubrica noastră vă propune spre lecturare posibile (sau imposible ori improbabile) modalități de răspuns al practicii la provocarea semnalată, prin urmărirea manierei de instrumentare a cazurilor de către reclamant, precum și a soluțiilor formulate de instanțele de judecată. Soluția din decizia civilă nr. 200/2003 are la bază următoarea situație de fapt: reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de asociere în participaţiune prin care aceasta îi punea la dispoziţie activul în cauză; că efectuând investiții la imobil și având un drept de preferință conform contractului a solicitat pârâtei să încheie un contract de leasing imobiliar cu clauză de vânzare; că în cadrul adunării generale a pârâtei s-a luat o hotărâre cu privire la vânzarea prin leasing a unui număr de 22 de active, printre care şi activul în litigiu; că, ulterior, reprezentantul APAPS, deşi a fost de acord, în cadrul adunării generale, cu vânzarea, ulterior a refuzat să-şi dea acordul pentru încheierea contractului. Din decizia civilă nr. 168/2004 aflăm că în motivarea cererii sale, reclamanta susţine că din corespondenţa purtată cu pârâta rezultă că aceasta și-ar fi dat inițial acordul pentru transformarea prin novaţie a contractului de asociere în participaţiune în contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare.

Upload: alinzi

Post on 12-Sep-2015

227 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

Încheierea contractului în mod silit, la cererea reclamantului, reprezintă o provocare atât pentru părți, cât și pentruinstanța de judecată, prin dificultatea aspectelor de drept și subtilitatea calificării juridice a actelor și faptelorintervenite în cauză. Sub primul aspect, dificultatea este evidențiată și de diversitatea mecanismelor de formare acontractelor – în mod direct, dar și silit -, cu unele similitudini între ele, generatoare apropierii inadecvate detehnici juridice sau chiar de confuzii. Provocarea a fost considerabil mai mare în temeiul vechii legislații care nuconținea un sediu general al tuturor modalităților de formare a contractului, doar reglementări sumare în materiecomercială (fostul Cod comercial, cu privire la ofertă și acceptare, precum și legislația privatizării). Pentrusăptămâna aceasta, rubrica noastră vă propune spre lecturare posibile (sau imposible ori improbabile) modalitățide răspuns al practicii la provocarea semnalată, prin urmărirea manierei de instrumentare a cazurilor de cătrereclamant, precum și a soluțiilor formulate de instanțele de judecată.

TRANSCRIPT

  • juridice.ro http://www.juridice.ro/375061/incurcate-sunt-caile-de-incheiere-a-contractelor.html

    CristinaZAMA

    ncurcate sunt cile de ncheiere a contractelor

    Prin aciunea nregistrat pe rolul Tribunalului Bucureti, reclamanta SC F. SRL a chemat n judecat prtele SCH. SA i M. A. A., solicitnd urmtoarele: obligarea prtelor de a ncheia contractul de leasing imobiliar;obligarea prtelor la plata de daune cominatorii pentru fiecare zi de ntrziere Prin sentina civil nr.10824/2001 Tribunalul Bucureti a admis aciunea Curtea a constatat c recursurile (prtelor-n.n.) suntfondate Obligaia de a transfera sau constitui dreptul de proprietate este o obligaie de a da, ce nu poate firealizat dect n temeiul acordului de voin al prilor Din interpretarea actului normativ (art. I pct. 27 Legeanr. 99/1999, art. 26 Legea nr. 268/2001-n.n.) nu se poate concluziona c legiuitorul suplinete acordul devoin al transmitorului dreptului la ncheierea contractului. De altfel, prile s-au neles numai la prioritate decumprare a activelor n situaia n care s-au efectuat investiii. Efectul hotrrii (AGA a prtei-n.n) sub aspectulvnzrilor n leasing se rezum numai la aprobarea unei liste de active ce vor fi oferite spre vnzare, i nu alasumrii obligaiei de vnzare, astfel nct temeiul de drept invocat, art. 1073 C. civ., nu este aplicabil ncauz. (Curtea de Apel Bucureti, secia a V-a comercial, decizia civil nr. 200/2003)

    Reclamanta SC D. SRL solicit obligarea prtei SC P. SA s transforme prin novaie contractul de asocieren participaiune n contract de leasing imobiliar Voina prilor de a nova trebuie s fie clar exprimat, ceea cen spe nu s-a dovedit, prile nencheind niciun act n acest sens, simpla coresponden dintre pri nesuplinindcerinele legii n sensul exprimrii vdite a inteniei de a nova consemnate prin actul de novaie Aa fiind,principiile fundamentale ale libertii de voin la ncheierea contractului, ct i al existenei inteniei prilor de anova, exprimat expres n convenia prilor, nu s-au dorit a fi nfrnte de ctre legiuitor i nu pot fi nfrnte nicide instanele de judecat, care nu se pot subroga inteniei prilor. (Curtea de Apel Bucureti, secia a V-acomercial, decizia civil nr. 168/2004)

    I. Posibile mecanisme de ncheiere a contractelor. Diferena dintre a obliga la i a suplini consimmntul

    ncheierea contractului n mod silit, la cererea reclamantului, reprezint o provocare att pentru pri, ct i pentruinstana de judecat, prin dificultatea aspectelor de drept i subtilitatea calificrii juridice a actelor i faptelorintervenite n cauz. Sub primul aspect, dificultatea este evideniat i de diversitatea mecanismelor de formare acontractelor n mod direct, dar i silit -, cu unele similitudini ntre ele, generatoare apropierii inadecvate detehnici juridice sau chiar de confuzii. Provocarea a fost considerabil mai mare n temeiul vechii legislaii care nuconinea un sediu general al tuturor modalitilor de formare a contractului, doar reglementri sumare n materiecomercial (fostul Cod comercial, cu privire la ofert i acceptare, precum i legislaia privatizrii). Pentrusptmna aceasta, rubrica noastr v propune spre lecturare posibile (sau imposible ori improbabile) modalitide rspuns al practicii la provocarea semnalat, prin urmrirea manierei de instrumentare a cazurilor de ctrereclamant, precum i a soluiilor formulate de instanele de judecat.

    Soluia din decizia civil nr. 200/2003 are la baz urmtoarea situaie de fapt: reclamanta a artat c a ncheiat cuprta un contract de asociere n participaiune prin care aceasta i punea la dispoziie activul n cauz; cefectund investiii la imobil i avnd un drept de preferin conform contractului a solicitat prtei s ncheie uncontract de leasing imobiliar cu clauz de vnzare; c n cadrul adunrii generale a prtei s-a luat o hotrre cuprivire la vnzarea prin leasing a unui numr de 22 de active, printre care i activul n litigiu; c, ulterior,reprezentantul APAPS, dei a fost de acord, n cadrul adunrii generale, cu vnzarea, ulterior a refuzat s-i deaacordul pentru ncheierea contractului.

    Din decizia civil nr. 168/2004 aflm c n motivarea cererii sale, reclamanta susine c din corespondena purtatcu prta rezult c aceasta i-ar fi dat iniial acordul pentru transformarea prin novaie a contractului de asocieren participaiune n contract de leasing imobiliar cu clauz irevocabil de vnzare.

  • Observm c n ambele aciuni, reclamantele au solicitat instanelor obligarea prtelor la ncheierea unuicontract (de leasing imobiliar cu clauz irevocabil de vnzare), recursurile fiindu-le nefavorabile, printre altele,din considerentul c instanele nu pot suplini consimmntului prtelor.

    Pentru a evidenia diferenele sau nu? de regim juridic dintre obligarea la ncheierea contractului i suplinireade ctre instan a consimmntului prtei, s procedm la sumar prezentare a mecanismelor de formare acontractului, att n temeiul vechii legislaii, ct i a celei noi. n cadrul procedeelor de formare voluntar,nelitigioas a contractelor vom urmri i posibilele sancionri ale refuzului de ncheiere a contractului, cu aplicaiepe specificul speelor prezentate.

    Astfel, comparativ ntre vechea i noua legislaie, reinem urmtoarele mecansime de formare a contractului (1, 2,3):

    1) Oferta de a contracta i acceptarea. Sediul materiei: art. 35-39 vechiul Cod comercial, art. 1187 s.u. C. civ.Oferta de a contracta are sens tehnic juridic bine definit i nu se confund cu o simpl propunere de a contractasau invitaia la negociere. n caz de revocare intempestiv a ofertei, sanciunea const n acordarea de daune-interese pentru prejudiciul cauzat (rspundere delictual).

    2) Negociere liber. Sediul materiei: art. 1183 C. civ.; n temeiul vechiului Cod civil, a art. 970 alin. 2 referitor labuna-credin aplicat inclusiv n faza precontractual. n caz de rupere intempestiv a negocierilor, Codul civilprevede exclusiv posibilitatea acordrii de daune-interese pentru repararea prejudiciului, pe temeiul rspunderiidelictuale (art. 1183) sau contractuale (dac negocierile au avut temei contractul).

    3) Generic, reinem ncheierea unor (ante)contracte din care rezult asumarea obligaiei de a face: promisiuneade a contracta (sediul general: art. 1279 C. civ., sediul vnzrii: art. 1669 C. civ.); pactul de opiune (sediulgeneral: art. 1278 C. civ., sediul vnzrii: art. 1668 C. civ.); orice fel de contract, fr calificarea special de fondsau form prevzut pentru promisiune sau pact, din care s rezulte obligaia de a ncheia un contract n diferitecondiii/circumstane: de preferin, de preemiune, de efectuare a unor investiii (sediu general: art. 969 vechiulCod civil, art. 1270 C. civ.) Exist mai multe posibile sancionri ale nerespectrii obligaiei de a ncheia contractul: pe vechiul Cod: acordarea de daune-interese (art. 1075), obligarea prtului la ncheierea contractului (art.1073), pronunarea unei hotrri care s in loc de contract (suplinirea consimmntului, prin interpretareaconstructiv a art. 1077) pe actualul Cod: acordarea de daune-interese (de drept comun, rspundere contractual, dar i art. 1279 alin.2), pronunarea unei hotrri care s in loc de contract (suplinirea consimmntului, art. 1279 alin. 3, art. 1669alin, 1), obligarea prtului la ncheierea contractului ( art. 1527 alin. 1).

    II. Despre (im)posiblitatea suplinirii consimmntului prii la ncheierea contractuluiPentru a ne forma o opinie asupra justeei respingerii aciunilor prezentate inclusiv n considerarea imposibilitiisuplinirii consimmntului, este necesar prezentarea elementelor de difereniere dintre tehnica formriicontractului prin obligarea prtului la a ncheia contractul i suplinirea consimmntului acestuia de ctreinstan (dincolo de aspecte de temei legal prezentate mai sus):

    i) elemente de natur juridic: obligarea la ncheierea contractului reprezint o form de executare silit n natura obligaiei de a face att n temeiul vechiului (art. 1073), ct i actualului Cod civil (art. 1527); suplinireaconsimmntului, prin interpretarea creativ a art. 1077 vechiul Cod civil reprezenta o form atipic de executaresilit n natur, aspect irelevant n baza actualului Cod civil, n prezena unei reglementri exprese. Sub acestaspect, este neinspirat motivarea din decizia civil nr. 200/2003 conform creia aciunea se respinge datoritlipsei unei abilitri legale speciale de suplinire a consimmntului, pentru a observa apoi c nu sunt ndeplinitecerinele din temeiul invocat, art. 1073!

    ii) elemente de fapt constnd n executarea prestaiilor contractului preconizat a se ncheia i redactarea uneipromisiuni n form autentic sunt aspectele care fac diferena dintre cele dou tehnici n prezen. Astfel art.1279 alin. 3 reglementeaz cerinele reinute de doctrin i jurispruden sub imperiul vechii legislaii. Acesta estemotivul pentru care reclamantele nu au solicitat n niciuna din cele dou aciuni suplinirea consimmntului.Astfel, observm c ntr-adevr, instanele nu puteau s suplineasc consimmntul prtelor!

  • iii) elementul cu valoare peremptorie este dat de principiul disponibilitii, chiar dac principiul libertii de voinare rolul lui n formarea contactului.

    n cele dou spee, problema de drept invocat, a executrii silite n natur a obligaiei de a face (art.1073 vechiulcod civil) ar fi fost soluionabil favorabil reclamantelor dac acestea ar fi reuit s dovedeasc existena obligaieide ncheiere a contractului asumat de prte (punct de plecare: contractul de asociere n participaiune, pluscorespondena sau diferitele acte unilaterale schimbate ntre pri) i dac fa de circumstane (efectuarea unorinvestiii, cheltuieli), obligarea prtelor la ncheierea contractelor ar fi reprezentat cea mai potrivit formul dereparare a prejudiciului. Ar fi fost recomandabil formularea unui capt de cerere subsidiar constnd n acordareade despgubiri, eventual cu schimbarea temeiului i mecanismului de formare a contractului-negociere liber. pct.2 analizat (dac instana nu va reine existena fr dubiu a unei obligaii de a face i/sau nu consider celelaltecircumstane ale speei ca indicnd aceast soluie sau temeiul invocat). Specific celei de-a doua spee eraobligarea la trasformarea prin novaie a contractului, aspect care nu mpieteaz asupra considerentelor de maisus, atta vreme ct prta i-ar fi asumat anterior obligaia de a nova (de asemenea, o obligaie de a face).

    n concluzie, nu se suplinete consimmntul prtului la formarea contractului: 1. atunci cnd nu se cere i 2.dac nu este posibil n fapt i n drept. Dar mai ales dac nu se cere.

    lector univ. dr. Cristina ZAMAFacultatea de Drept a Universitii din Bucureti

    * ZAMSHE este o altfel de rubric, de autor, n care ineditul comentariului este dat de ineditul unor hotrrijudectoreti (prin soluie, motivare, pri, noutatea aspectelor de drept .a). Obiectul rubricii este ales aleatoriu,obiectiv, fr intenii ascunse. Stilul este asumat i totodat controlat de autor, accentele ironice, satiriceneurmrind aruncarea n derizoriu a problemelor de drept tratate. Concluziile vor fi ntotdeauna pozitive iconstructive. O rubric numai pentru consumatorii genului!

    ncurcate sunt cile de ncheiere a contractelor