Nr. 025www.incomemagazine.ro

25.1

0 - 3

1.10

.201

2

9 le

i

5948446400235

52

ASIGURĂTORII DAU ASALTULASUPRA SERVICE-URILOR AUTO

VIITORUL SUNĂ RO: OLANDEZULCARE FABRICĂ MOBILĂ ROMÂNEASCĂ

METODE DE SLĂBIT PRIN TĂMÂIERESAU CRIOGENIE ÎN PAG. 54

ULUITOR! 8,3 MILIOANE DE EURO PENTRU NUMĂRATUL GROPILOR

ce e bine să cumperi

imobiliareîncă sigure

ce se mai construiește

ce se mai vinde

Zilnic inspirăm 10 milioane de oameni.

ISSN 2284 – 9009ISSN-L = 2284 – 9009

REDACȚIE:Radu Burlacu

Robert ComănoiuOleg CojocaruAlina Dragomir

Cristina DobreanuSimona HaiducMihaela IonescuCristian Matache

Valentin MateescuDaniela Mironov

Adriana Popa

Adresa redacției: București-Ploiești, nr. 15, etaj. 1,

sector 1, cod poștal 013682Cititorii ne pot contacta la

telefon: 021-409.19.40 e-mail: redactie@incomemagazine.ro

Opiniile exprimate în articolele publicate aparțin în exclusivitate

autorilor.

Tiparul executat la tipografia Romprint

VÂNZĂRI:director vânzări

Eliza Leșanu eliza.lesanu@intactpublishing.rosales@ intactpublishing.ro

sales manager - clienți direcțiGenoveva Grigoroșcuț genoveva.grigoroscut@incomemagazine.ro

MARKETING:director marketing

Andreea Enebrand managerDan Tudoroiu

DISTRIBUȚIE:responsabil distribuție

Gheorghe Vutinoabonamente

Luxandra PorceanuTel.: 021-208.75.08

PREȘEDINTECamelia Voiculescu

Publicație editată de

parte a Intact Media Group

HEAD OF SALES & MARKETING:Livia Moisii livia.moisii@intactpublishing.ro

Mădălina PanăAna RăduțăAda Ștefan

Andreea ȘtefanClaudia Popa

Răzvan VoiculescuART DIRECTORI:Adrian Codreanu

Marius Matieș FOTO:

Tudor VintiloiuTimi Slicaru

REDACTOR ȘEFElena Cristian

66națiunea start-up - un proiect posibil pentru România?

48-50miniprenorii: afaceri mici din pasiuni mari

36-37internalizare vs. externalizare

42-45punct și de la capăt în carieră

46-47mâncare cu... aur inclus

13EDITORIAL: mici, dar mulți... corupți

14-172 miliarde de euro în pachete mici

21-29Ziua Națională a Turciei

62-63cele mai scumpe destinații europene de business

4-5

pocketuryo

Sectorul imobiliar a fost un „sport” național care a adus averi și bunăstare zecilor de mii de investitori români. În perioada boom-ului imobiliar, anunțurile publicate de agenții români în presa străină garantau profituri anuale de 50 până la 100% din suma investită, miraj care a atras alte mii de investitori particulari din afara țării. Afaceri bune în imobiliare mai sunt și astăzi. Există investitori profesioniști pentru care imobiliarele continuă să reprezinte o mină de aur.

oleg.cojocaru@incomemagazine.ro

merită să mai investești

numai în anumite sectoare

DA, dar

în imobiliare?

Tim

i Sli

caru

În 2007, Mihai a fost convins de niște prie­teni să cumpere împreună o suprafață de teren într­o comună din Ilfov, pe care s­o parceleze și să o revândă. Nu doar că a împumutat de la bancă 20.000 de euro, dar și­a convins și părinții să se asocie­ze, folosind o parte din banii câștigați de către aceștia din vânzarea unui apar­tament în Militari. Terenul se află într­o zonă care, la acea vreme, era la început de dezvoltare. Perspectivele de revânzare cu profit erau deci promițătoare. Și într­ade­văr, în scurt timp au apărut cumpărători interesați care au oferit un preț mai mare, dar mult inferior celui sperat. Nu l­a vân­dut atunci.Așteptările s­au diminuat mult după ce criza imobiliară a început să­și arate colții. Din păcate, pentru Mihai era prea târziu. Astăzi, la 5 ani de la contractarea împrumutului continuă să plătescă 120 euro rată lunară pentru un teren care pro­duce doar... buruieni. Consultanții imobiliari susțin că într­o asemenea situație cea mai bună valorifi­care cu profit este posibilă doar atribu­ind plusvaloare proprietății ­ adică prin

construirea unei clădiri. De exemplu, un mini­bloc cu mai multe apartamente. Dar asta presupune alți bani, altă „distracție”.Situații mai mult sau mai puțin asemă­nătoare întâlnim astăzi pe tot cuprinsul țării. Mulți dintre românii care și­au în­cercat norocul la loteria tranzacțiilor cu terenuri sau case au pierdut nu doar bani, ci și credibilitate financiară (fiind trecuți în listele rău­platnicilor din sistemul ban­car). Potrivit datelor BNR, întârzierile mai mari de 30 de zile (cele care sunt înregistrate automat în Biroul de Credit) și care sunt provizionate de către bănci au crescut foarte mult pe parcursul acestui an și în ultimii 4 ani. La sfârșitul lunii iunie, peste 730.000 de clienți ai băncilor aveau aproa­pe 1 milion de restanțe de peste 30 de zile, în valoare totală de peste 1,9 miliarde de euro. La nivel național, nivelul restanțelor era de 11 ori mai mare la jumătatea acestui an față de 2008. Totodată, băncile comer­ciale au devenit astăzi cei mai mari pro­prietari de pământ și unii dintre cei mai importanți proprietari de locuințe.

Cine face legeaAstăzi, numărul „jucătorilor” în imobili­are s­a redus dramatic. Totuși, dacă in­

vestitorul român „de rând” este marele absent al pieței imobiliare, cine se află în spatele tranzacțiilor (nu puține la număr) și, mai important, unde stă pitit profitul?Profesioniștii pieței imobiliare spun că, în general, această piață a rămas sub stăpâ­nirea companiilor specializate în investiții de profil, printre acestea un rol capital ju­cându­l fondurile de investiții (gen NEPI sau Immofinanz). Persoanele fizice active pe piață sunt, de regulă, români, însă cei mai mulți bani investesc companiile cu acționariat stră­in. „Diferența între cele două categorii se face la puterea de cumpărare, sursa (cos­tul)/credibilitatea investitorului, perioada investiției și...TVA! În principiu, românii preferă achiziții pe persoană fizică, im­pozitul fiind mai mic. Companiile sunt mai active, au bani mai mulți, sunt foarte agresive în negocieri, au atuul brandului, vor să facă rețele naționale” precizează Dragoș Dragoteanu, General Manager Euroest Invest.Băncile, deși foarte prezente în sector din cauza expunerii pe zona imobiliară, fug de noi investiții ca „dracu’ de tămâie”. Ovidiu Șandor, unul dintre puținii in­vestitori români activi pe piața imobili­ară spune că multe proiecte comerciale (în special de office) care mizează pe finanțare (unele chiar anunțate) nu vor putea demara, deoarece băncile impun în prezent un grad ridicat de pre­închi­riere. „Vorbim despre contracte ferme și nu despre scrisori de intenție semnate. Chiriașii sunt foarte precauți în această privință, evitând să semneze astfel de contracte fără a vedea o construcție ridi­cată. Cu alte cuvinte, dezvoltarea în baza obținerii unor credite se află într­un cerc vicios”, declară Ovidiu Șandor.Omul de afaceri spune că băncile sunt mai degrabă dornice să își reducă expunerea pe imobiliare. „Pot obține finanțare doar proiectele foarte bune ale unor dezvolta­tori cu rezultate dovedite și care pot veni cu garanții suficiente”, adaugă Șandor.Și DTZ Echinox a remarcat în studiul său privind investițiile imobiliare din România capacitatea de împrumut redusă a bănci­lor manifestată în 2012. „Condițiile de pe piață continuă să fie dificile pentru cei care vor să investească ca­pital în România și pun presiune pe pro­fiturile obținute de dezvoltatori în ca­zul unui exit”, ara­tă analiștii DTZ.

Th

inks

tock

Nu uita

!

Inco

me Mag

azine

, la A

nten

a 3,

sâmbă

tă, de

la or

a 13.0

0,

cu A

drian

Măn

iuțiu

6-7

getthetar

Marile tranzacții, indicator de profitabilitate?Cea mai mare tranzacție din acest an a fost achiziția de la Ovidiu Șandor a complexului de birouri City Business Cen-ter din Timișoara de către fondul de investiții NEPI (99 mi-lioane de euro) și vânzarea terenului în suprafață de 100 ha din fosta platformă Tractorul din Brașov (25 milioane de euro). În cazul tranzacției de la Timișoara, celor două părți le-a plăcut atât de mult colaborarea, încât au hotărât să conti-nue, inițiind un proiect similar, de această dată la Cluj-Na-

poca. De altfel, aceasta a fost cea mai mare tranzacție din a doua parte a anului. Împre-ună, partenerii au cumpărat platforma fostei fabrici Tri-cotaje Someșul din Cluj-Na-poca (de la Atrium Centers) pe care încep dezvoltarea unui alt proiect de office.Lucrările la cel mai mare complex de birouri din Ar-deal, cu o suprafață închiri-abilă totală de 52.000 metri pătrați, vor începe în acest an, imediat după obținerea

autorizației de construcție, urmând a fi finalizate până în 2015. „În acest moment, suntem în curs de obținere a avizelor și autorizațiilor de construcție. Așa cum am anunțat, proiectul va fi dezvoltat în trei etape, lucrările la prima etapă urmând să înceapă în acest an. Am selectat deja biroul de arhitectură cu care vom lucra, este vorba despre biroul Andreescu & Gaivoronschi, care a semnat și proiectul City Business Centre din Timișoara. Încă lucrăm la varianta finală a proiectului, pe care o vom prezentata în cursul acestei toamne. Proiectul va fi certificat verde și urmărim să îndeplinim cerințele de flexibilitate, luminozitate și confort specifice standardelor internaționale pentru birourile de clasa A”, a mai declarat Ovidiu Șandor.

Banii lui Șandor se duc în imobiliare și IT

Omul anului în imobiliare, Ovidiu Șandor a câștigat milioa-ne de euro de la fondul New Europe Property Investments (NEPI) în schimbul proiectului său dezvoltat la Timișoara. La întrebarea ce va face cu banii de pe City Business Centre, Ovidiu Șandor a declarat pentru Income Magazine că pro-iectul de la Cluj-Napoca este unul independent de tranzacția de la Timișoara. „Cel puțin finanțarea primei etape (care va avea o suprafață închiriabilă de 19.000 mp și va fi livrată în prima parte a anului 2014) este asigurată din surse proprii ale celor doi parteneri, fără să recurgem la finanțare ban-cară. În ceea ce privește interesul pentru alte direcții de investiții, mi-am exprimat cu diverse ocazii dorința de a-mi lărgi orizontul investițional și deschiderea spre proiecte ino-vatoare, cu precădere din sectorul IT. Le voi face publice de îndată ce se vor materializa”, declară Șandor.

OPORTUNITĂȚI PENTRU MICII INVESTITORI Apartamente și terenuriCaracterul de „sport” național a fost imprimat sectorului tranzacțiilor imobiliare de către numeroșii particulari (persoane fizice), extrem de activi în sectorul speculei cu terenuri și al investițiilor rezidențiale.Criza imobiliară și economică au avut ca efect reducerea ariei geo-grafice în cazul investițiilor în locuințe și au eliminat aproape total elementul speculativ din tranzacțiile cu terenuri.Pentru micii investitori imobiliari, singura care a întreținut la nivel de avarie activitatea de tranzacții a fost facilitatea Prima casă. Din vara lui 2009 și până în prezent, programul a pompat nu mai puțin de 2,5 miliarde de euro în conturile a cel puțin 65.000 de vânzători de locuințe. Totuși, numai 28% din cele 2,5 miliarde de euro au vizat proiecte realizate de către diverși dezvoltatori care au reușit să vândă peste 23.000 de apartamente noi (construite între 2010 și 2012). Care este ponderea investitorilor persoane fizice este greu de preci-zat. Cert este că, pentru cei rămași pe piață, Prima casă a fost singurul mijloc de obținere a lichidităților pentru imobiliare.Prima casă a generat și o altă categorie de investitori: oportuniștii. Este vorba despre cei care profită de oferta reprezentată de progra-mul Prima casa pentru achiziția de locuințe cu scop de exploatare în regim de închiriere. Totuși, din cauza limitărilor programului, care nu permite cumpărarea a mai mult de o locuință/personă, aceste achiziții nu au căpătat caracter de masă.

Casele de patrimoniuÎn România există aproximativ 2.200 de case declarate oficial monu-ment istoric. Dintre acestea, cam jumătate se află în stare bună, res-tul având nevoie de reparații destul de costisitoare. Aceste case erau adesea cumpărate în perioada de boom imobiliar pentru a fi revândute. În ulti-mii ani, însă, scopul prioritar a devenit cumpărarea în vede-rea locuirii. În ce măsură mai pot fi aceste imobile obiect al unei investiții imobiliare? Ei bine, plusurile și minusurile trebuie cântărite atent, pentru că altfel riscați să vă treziți proprietar al unei case vechi, în bună stare și situată de cele mai multe ori într-o zonă centrală, dar cu un preț prohibitiv, care sperie cumpărătorii. „Casele vechi, declarate monument istoric, sunt de regulă mai scum-pe și din cauza zonelor unde sunt situate, în contextul în care vorbim de multe ori de amplasări centrale sau în zone apreciate tocmai prin faptul că sunt constituite majoritar sau exclusiv din vile/case. În ma-rile orașe, casele au prețuri de peste 500.000 euro și care depășesc ordinul milioanelor de euro. Terenurile amplasate în zone centrale, cum ar fi spre exemplu Bulevardul Kiseleff, au prețuri cuprinse între 800 euro și 2.000 de euro/mp”, spune Roxana Gîrceag, PR Manager în cadrul Regatta-Real Estate Company.Pentru cei tentați de astfel de investiții, Capitala, Sibiul și Iașiul pre-zintă cele mai multe oportunități. Cifrele oficiale arată că în Capitală există aproximativ 265 de case monument istoric, în timp ce în Sibiu găsim 197 de astfel de imobile. Nu în ultimul rând, în Iași există 192 de case vechi, multe dintre ele în căutare de cumpărători.

TRANZACȚIILE COMERCIALE, MULT SUB JUMĂTATE DE MILIARD DE EUROValoarea tranzacțiilor imobiliare va ajunge în acest an la 250-300 milioane de euro, având în vedere rezultatele înregistrate în primul semestru, estimează compania DTZ Echinox, care revizuiește astfel în scădere prognoza de la începutul anului, care indica o valoare de 400-450 milioane euro.

CÂND TOATĂ LUMEA FUGE DE IMOBILIARE, DE CE AI INVESTI ÎN ACEST SECTOR?

pentru randamente ridicate: între 8-10% pe an la achiziții în euro;

reprezintă o protecție bună în fața tendințelor inflaționiste;

te ferește de riscurile financiare cauzate de criza euro.

Ai investi în imobiliare?

Atunci când vorbim despre oportunitățile de investiții în imobiliare pentru companii, discuția pleacă, de obicei, de la perspecti-va profitabilității. Costel Florea, Head of Capital Markets la Cushman & Wakefield, spune că investiția imobiliară este o bună oportunitate chiar și în zilele noastre. „Prin-cipalul motiv îl reprezintă randamentul des-tul de ridicat pe care îl oferă investițiile în acest sector, respectiv între 8-10% pe an, la achiziții în euro. În plus, investițiile imobili-are pot reprezenta și o protecție foarte bună în fața tendințelor inflaționiste sau a riscuri-lor financiare cauzate de criza euro”, preci-zează reprezentantul Cushman & Wakefield.Cele mai atractive investiții pot fi realizate în sectorul spațiilor pentru birouri, îndeosebi în marile orașe (București, Cluj, Timișoara sau Iași) și al spațiilor comerciale stradale, localizate în zonele ultracentrale și care be-neficiază de vad comercial bun.

De asemenea, investițiile în achiziția unor proiecte industriale mari (spații logistice) reprezintă o bună oportunitate, randamen-tele pentru aceste spații fiind de peste 9%. „Condiția esențială pentru aceste achiziții este existența unor contracte pe termen lung și foarte lung (7-10 ani) cu chiriași care au o bonitate sau reputație foarte bună”, ex-plică Costel Florea.La rândul său, Dragoș Dragoteanu, General Manager Euroest Invest, vede oportunități pe termen lung. „Aș investi exclusiv în imo-biliare, pentru că este un domeniu pe care îl cunosc bine. Singurul segment pe care-l văd fără riscuri în următorii 10 ani este cel conex imobiliarelor și anume parcările stra-tegice. Clădiri frumoase se pot face oriunde, terenuri bune se mai găsesc, dar imobilele ultracentrale care vor avea destinație exclu-sivă pentru parcarea autoturismelor sunt precum «floarea-de-colț», nu vor apărea mai mult de una pe an în tot Bucureștiul!” , a de-clarat Dragoș Dragoteanu.

CE SE CUMPĂRĂ ȘI UNDE

Dragoș Dragoteanu (Euroest Invest)„Peste 70 % din investițiile majore au loc în București. Pentru provincie vorbim despre excepții. Capitala a luat crema achizițiilor imobiliare pentru că reprezintă 15% din populația activă a țării.”

Costel Florea (Cushman & Wakefield)„Persoanele fizice, investito-rii din sectorul comercial sunt îndeosebi interesați de achiziții de valoare mai mică, cele mai atractive pentru acești inves-titori fiind spațiile comerciale stradale.”

8-9

getthetar

OPORTUNITĂȚI PENTRU COMPANII: TERENURI

Pentru construcții„Spațiile de birouri, imobilele cu destinație de comerț cu amănuntul și angro, benzinăriile, hotelu-rile mici foarte bine poziționate sunt cele mai vizate (pentru cumpărare n.r.) tipuri de imobile de către investitori” dezvăluie, cu mai mare precizie, Dragoș Dragoteanu.Pe segmentul de terenuri pentru construcții, deși piața pare a fi într-un relativ blocaj, ultimii ani au fost martori ai unor mari tranzacții cu terenuri con-struibile. Dragoș Dragoteanu spune că retailerii (alții decât centrele comerciale), spre exemplu, cumpă-ră orice teren strategic pentru extinderea la nivel național. Dezvoltatorii caută exclusiv oportunități de terenuri mici, amplasate în zone „închise” (sigure din punct de vedere al urbanismului).Companiile care au supraviețuit crizei și vor să se dezvolte în perspectivă (3-5 ani) achiziționeaza tere-nurile vecinilor. Marii investitori din imobiliare - fondurile de investiții se orientează exclusiv pe proiecte cu in-frastructura urbană dezvoltată, în zone cu densita-te maximă, acolo unde cifrele financiare sunt 100% verificate. Pe zona terenurilor industriale, Irina Iliescu, Head of Industrial Agency la Jones Lang LaSalle România (JLL), spune că piața din ultimii doi ani este caracte-rizată prin investiții de consolidare a afacerilor exis-tente. Se întâmplă asta pentru că firmele de logistică nu mai practică „securizarea” de spații mai mari, ca în anii 2005-2008, când se prognoza o creștere con-tinuă a afacerilor. Multe dintre tranzacțiile care au avut loc au vizat parcuri logistice deja existente, iar invesițiile au ve-nit nu din partea clienților instituționali, ci din partea ultilizatorilor finali. Spre exemplu, anul trecut JLL a intermediat tranzacții de achiziții de terenuri indus-triale (pentru clădiri build-to-suit, la cheie – unități de producție) în Ploiești West Park pentru Toro (3,5 ha), Honeywell (7 ha), Schlumberger și Lufkin.În acest an, cele mai multe cereri de construcții customizate (investiția fiind a utilizatorului final) vin din partea unor companii furnizoare de piese pentru industria auto, petro-lieră și electronice. În medie, cerințele variază între 10.000-15.000 mp pentru terenuri în Constanța, Ploiești, Pitești, Craiova, Oradea, Turda și Cluj-Napoca.„Singura dezvoltare speculati-vă de care știm în prezent este

Turda Industrial Park (20.000 mp în faza 1 – unitate logistică), aparținând dezvoltatorului Graells&Llonch (cu livrare în trimestrul 1 2013)” precizează Irina Iliescu.

... și agriculturăIntermediarii de pe piața imobiliară au observat în ultimii ani un interes semnificativ din partea companiilor străine și pentru terenurile agricole din România. Chiar dacă la o primă vedere nu se încadrează în clasa investițiilor cunoscute, terenurile agricole sunt considerate tot investiții imobiliare.Marius Grigorică, Senior Business Analyst în cadrul Departamentului de Investiții al companiei DTZ Echinox, susține că investitorii caută în general suprafețe de 500-1.000 hectare, cu posibilitatea de extindere în viitor: „În momentul de față ne aflăm în negocieri cu fonduri de investiții străine in-teresate să achiziționeze terenuri agricole cu suprafețe de mii de hectare”. El mai spune că, deși interesul investitorilor pentru terenuri agricole este destul de mare, momentan suprafețele mari comasate oferite pe piață sunt destul de reduse. „În general, compactarea terenurilor este foarte dificilă

din cauza numărului mare de vânzatori de la care se reali-zează achiziția, procedurilor birocratice și costurilor sem-nificative cu obținerea do-cumentelor cadastrale”, mai spune reprezentantul DTZ Echinox.

CELE MAI BUNE PLASAMENTE PENTRU COMPANII:

spații pentru birouri, îndeosebi în marile orașe; spații comerciale stradale, localizate în zonele

ultracentrale cu vad comercial bun; proiecte industriale mari (cu condiția unor con-

tracte pe termen lung); terenuri agricole (comasate, de mari dimensiuni).

Ce este la mare căutare?Aproximativ 25% din suprafața de teren arabil la nivel național este con-stituită din loturi de teren mai mici de un hectar, în timp ce investitorii doresc să achiziționeze suprafețe de peste 1.000 de hectare comasate. Pentru a obține o astfel de suprafață compactă este nevoie să iei legătura cu cel puțin 500 de vânzători, ceea ce îngreunează excesiv procesul de comasare. Proprietarii suprafețelor restrânse de teren agricol ar putea obține prețuri mult mai bune pe hectar dacă s-ar asocia cu alți proprietari similari în procesul de vânzare către marii investitori.

În principal, cei care cumpără terenuri agricole o fac pentru a înființa culturi. Marius Grigori-că nu exclude speculațiile și pe această zonă: „Deși majoritatea celor interesați să achiziționeze terenuri declară că intenționează să cultive atât cereale tradiționale, cât și plante pentru biomasă, nu excludem posibilitatea unor

achiziții în scop speculativ, în perspectiva creșterii prețurilor terenurilor agricole”.Randamentele așteptate de investitori variază între 7 și 10% pentru capi-talul investit. Aceste procente reflectă atât prețul terenurilor, cât și cos-tul echipamentelor, calitatea solului și prezența sistemelor de irigații sau volumul precipitațiilor acolo unde sistemele nu există. Randamentul este influențat și de recolta obținută la hectar, spre exemplu media pentru porumb este de 4,4 tone/ha, pentru grâu de 3,6 tone/ha, iar pentru floa-

rea-soarelui de 1,8 t/ha.Și interesul pentru terenurile forestiere din România este destul de crescut, însă nu se ridică la nivelul celui pentru terenurile agricole, conform unei analize a DTZ Echinox. Acest interes se datorează și faptului că volu-mul mediu de lemn pe hectarul de pădure este de peste 200 de metri cubi, în timp ce media europeană este de aproximativ 150 de metri cubi. Ritmul anual de creștere forestieră este de aproximativ 5 metri cubi pe hectar (cu 20% mai mare decât media europeană de 4 metri cubi pe hectar). Investitorii caută în general suprafețe de 300-500 de hectare sau mai mari, cu specii de arbori având maturitatea necesară pentru a putea fi exploatate și cu acces la drumuri forestiere pentru o exploatare a lemnului mai facilă. În Romania, cele mai multe dintre pădurile scoase la vânzare au vârsta cuprinsă între 60 și 70 de ani și nu au fost încă exploatate.Mai este, la fel, problema fărâmițării proprietății. „Pe piață sunt scoase la vânzare păduri, însă, ca și în ca-zul terenurilor agricole, apare problema gradului de comasare care este, de asemenea, redus”, susține Marius Grigorică. Majoritatea cumpărătorilor doresc să achiziționeze păduri pentru a exploata lemnul.Conform legislației din România, este permisă anual ex-ploatarea în medie a 5 metri cubi de foioase și 7 metri cubi de conifere. Prețul unui hectar de pădure variază între 2.000 și 5.000 de euro pe hectar, iar cel mai ieftin tip de lemn (cel de combustibil), este vândut în Româ-nia cu aproximativ 70 de euro pe metrul cub. Drept ur-mare, în cel mai pesimist scenariu, în fiecare an se poate obține o sumă de 350 de euro pe hectar, ceea ce înseam-nă o amortizare a investiției în maxim 10 ani, rezultând un randament de cel puțin 10%.

TERENURI PENTRU INDUSTRII

Invesțiile din acest sector vin din partea utili-zatorilor finali care caută terenuri disponibile în parcurile existente.Tranzacțiile ultimilor doi ani au vizat:

1. Ploieși West Park (dezvoltator Allianso Group) cu: - Toro – achiziția a 3,5 ha cu construcția a 13.000

mp (depozit+producție+birouri) - Honeywell – achiziția a 7 ha teren - Schlumberger - Lufkin

2. Bucharest West Park (dezvoltator Portland) cu: - DSV, construcția a 20.000 mp, livrare Trimestrul

4 2012

3. Bucharest Industrial Park - H Essers achiziție de teren

(km 23 A1 București-Pitești)

4. Singura dezvoltare speculativă - Turda Industrial Park (20.000 mp faza 1 – unitate logistică),

dezvoltator Graells&Llonch

INVESTIȚIILE RISCANTE PENTRU COMPANII: centrele comerciale

Cauză? Veniturile din chirii încă nu au fost stabilizate, de aici performanțe scăzute. sectorul rezidențial

Oferta depășește cererea.

Th

inks

tock

10-11

getthetar

10-11

Zone de risc

Segmentele care prezintă riscuri mai mari, în acest moment, sunt centrele comerciale și piața rezidențială. În multe orașe din țară oferta de proiecte rezidențiale depășește cererea și, din acest motiv, investițiile în astfel de proprietăți pot fi riscante. În cazul sectorului de centre comerciale, explicația este dată de faptul că veniturile din chirii încă nu au fost stabilizate, multe dintre centrele comerciale înregistrând performanțe scăzute. E drept, exista interes pentru sectorul retail, însă din cauza in-certitudinilor referitoare la stabilitatea veniturilor din chirii nu au fost realizate tranzacții semnificative pe acest sector. Cele câ-teva deal-uri realizate au avut ca obiect îndeosebi proiecte care s-au aflat în dificultate (Tiago Mall Oradea, City Mall, Liberty Center), susține reprezentantul Cushman & Wakefield. „Pentru centrele comerciale care funcționează, din cauza cos-turilor mari cu dezvoltarea și a prețului mic pe care l-ar putea

CE MAI E DE VÂNZARE PE PIAȚA IMOBILIARĂ

Pentru companii centru de afaceri din zona Alba Iulia (București), cu o suprafaţă totală de închiriat de

17.610 mp - 24 milioane euro; imobil pentru birouri în zona Icoanei (2S+P+4E), 3.740 mp - 5,5 milioane de euro; clădire de birouri în zona Caramfil (S+P+7E), 3.000 mp - 4,2 milioane de euro; calea Plevnei, imobil birouri S+P+3E în suprafață totală construită de 1.130 mp. Preț

vânzare - 1,5 milioane de euro; clădire office Cișmigiu (S+P+3E), 1.100 mp - 1,2 milioane de euro.

Sursa: Esop Consulting

Pentru persoane fizice vilă amenajată pentru birouri, situată în zona Romană, în suprafață de 2.700 mp - 8

milioane de euro; vilă în zona Universitate, suprafață 2.400 mp construiți - 4 milioane de euro; casă Kiseleff, 770 mp construiți, curte - 2,7 milioane de euro; vilă zona Mântuleasa, 980 mp - 2,5 milioane de euro; vilă zona Victoriei, 1.000 mp construiți - 2,3 milioane de euro (fără TVA).

Sursa: Esop Consulting

obține, actualii proprietari nu sunt interesați să vândă. Toate acestea sunt dictate de faptul că nivelul chiriilor este mai mic în prezent comparativ cu momentul la care a fost începută dezvol-tarea, iar randamentele sunt prea mici față de nivelul după care potențialii cumpărători sunt dispuși să facă achiziția”, explică Florea. Investițiile făcute în domeniul retail în ultima perioadă s-au axat pe începerea unor proiecte noi, în zone sau orașe care încă nu sunt suficient acoperite de marii retaileri. Cele mai impor-tante care pot fi menționate sunt: Electroputere Park, Coresi Brașov, AFI Ploiești, NEPI + Carrefour Property Ploiești, Coral Constanța, Cora Alexandriei.  În plus, majoritatea proiectelor pornesc cu montaj financiar mult mai echilibrat, ca de criză, fapt care va permite proprie-tarilor randamente superioare comparativ cu vechile proiecte, pentru care finanțatorii au deschis larg valizele cu bani.

Th

inks

tock

EPOPEEA BĂIEŢILOR DEŞTEPŢI DIN ENERGIE A LUAT SFÂRŞIT

Companiile care ani de zile au beneficiat de curent ieftin de la Hidroelectrica au pierdut definitiv în instanţă ocazia de a reveni la contractele avantajoase, după ce Curtea de Apel Bucureşti a admis insolvenţa companiei de stat.

cristian.matache@incomemagazine.ro

Astfel, denunţurile contractelor făcute în lunile iulie-august de către adminis-tratorul judiciar al Hidroelectrica, Euro Insol, prin şeful său, Remus Borza, rămân în vigoare. Perdanţii acestor acţiuni sunt Energy Holding, Alpiq, Euro P.E.C., EFT România, companii care nu mai au nicio relaţie contractuală cu producătorul de stat. În schimb, Alro, Elsid, Electocarbon şi Electromagnetica au renegociat contractele, astfel încât acum plătesc curentul la preţ apropi-at de cel mediu de pe piaţă. „Şi băieţii deştepţi mai plâng câteodată”, este declaraţia trimfătoare a lui Remus Borza, după toate procesele câştigate în instanţă. Odiseea acestor aşa-zişi băieţi deştepţi din energie a început prin anii 2002-2003, atunci când Energy Holding a încheiat un contract secret şi pe ter-men lung cu Hidroelectrica pentru livrarea unei cantităţi imense de energie. Dacă la momentul respectiv afacerea a fost profitabilă pentru producătorul de stat, întrucât preţul desemnat era peste cel al pieţei, în timp s-a dovedit catas-trofală pentru Hidroelectrica. Din curentul devenit ieftin s-au înfruptat şi alţii, precum Alpiq, ArcelorMittal, EFT, Alro etc., fapt ce a provocat pierderi pentru Hidroelectrica de 500 milioane de euro pe an. Ideea intrarii în insolvenţă a companiei a venit de la Remus Vulpescu, fost şef cu privatizarea din cadrul Ministerului Economiei.

milioane de euro.Investiţiile străine atrase de România au înregistrat o tendinţă descrescătoare înce-pând cu sfârşitul anului 2008, anul trecut atingând un minim al ultimilor nouă ani, sub nivelul înregistrat în 2003, de 1,946 miliarde de euro.

PETROM ŞI EXXON CUMPĂRĂ PETROL DIN MAREA NEAGRĂ

Compania  Sterling  Resources a semnat un acord cu ExxonMobil Exploration and Production Romania şi OMV Petrom pen-tru vânzarea unui segment al perimetru-lui petrolifer 15 Midia din Marea Neagră, la un preţ între 29,5 milioane dolari şi 79 milioane dolari, în funcţie de îndeplinirea unor condiţii.Porţiunea de perimetru are o suprafa-ţă de 46.539 de hectare, adică 11% din suprafaţa totală a concesiunii Midia şi Pelican. Porţiunea de perimetru vizată de tranzacţie se învecinează cu blocul Neptun al Exxon şi OMV Petrom. „Şi noi suntem interesaţi de resursele din Marea Neagră. În prezent, facem studii”, a spus Constantin Tampiza, reprezentantul grupului Lukoil în România.Acesta nu este însă prea încrezător în potenţialul resurselor din zonă. „Am au-zit că unii anunţă că au găsit aici Golful Persic 2. Dar nu e chiar aşa. Sunt costuri foarte mari, trebuie sonde foarte lungi, de peste 3.000 de metri. Una e să exploa-tezi pe litoral, alta e în largul mării”, a ex-plicat Tampiza. În plus, sunt condiţii de mediu foarte dure care ridică şi mai mult

12-13

25 - 31 octombrie 2012, nr. 25, anul I

Th

inst

ock

INVESTIŢIILE STRĂINE AU CRESCUT PENTRU PRIMA OARĂ ÎN ULTIMII PATRU ANI

Investiţiile străine directe atrase de România au totalizat în primele opt luni ale anului 941 de milioane de euro, în ur-care cu 55% faţă de perioada similară a anului trecut, fluxul de capital străin in-trat pe piaţa locală fiind în creştere pen-tru prima dată de la finele anului 2008.„Investiţiile străine au crescut, dar depin-de cu perioadă comparăm. Creşterea poa-te fi rezultatul stabilităţii politice. Nimeni nu vrea să investească într-o ţară unde au loc suspendari, greve”, spune Dan Matei Agathon, secretar general al Confederaţi-ei Patronale din România. În ceea ce priveşte faptul că nume pre-cum Voestalpine se rezumă la investiţii mai mici, de 20 de milioane de euro, şi renunţă la proiecte mai mari, de miliarde de euro, Agathon adaugă că, în contextul în care criza continuă şi în zona euro sunt foarte multe probleme, „nimeni nu mai este dispus să investească atât de mulţi bani”. Grupul austriac Voestalpine a des-chis la Giurgiu o fabrică de 20 milioane de euro pentru prelucrarea oţelului, cu o capacitate iniţială de 130.000 tone pe an. Pe de altă parte, acelaşi grup a anunţat că nu va mai lua în calcul România pentru o investiţie de cinci miliarde euro într-un combinat de producţie a oţelului, întrucât proiectul, anunţat în 2008, a fost abando-nat din cauza crizei economice.În perioada similară a anului trecut, in-vestiţiile străine directe au totalizat 607

costurile grupurilor petroliere, adaugă reprezentantul Lukoil.Sterling  va primi de la Exxon şi OMV Petrom 29,5 milioane de dolari la finali-zarea tranzacţiei, încă 29,5 milioane de dolari la îndeplinirea unor condiţii legate de o descoperire de hidrocarburi în por-ţiunea de perimetru tranzacţionată şi o altă sumă, de 19,5 milioane de dolari, la începerea producţiei comerciale

BCR A SUSPENDAT PENTRU TREI LUNI EXECUTAREA ŞI VÂNZAREA MAGAZINULUI COCOR

BCR a suspendat acţiunea de executare silită şi vânzare prin licitaţie a magazinu-lui Cocor cu trei luni, urmare a înţelegerii la care au ajuns reprezentanţii băncii cu acţionarii magazinului, a declarat pentru Income Magazine, Daniel Stoica, unul dintre acţionarii centrului comercial.„Suntem în curs de realizare a câtorva schimbări, în sensul îmbunătăţirii mixu-lui de chiriaşi şi al eficientizării exploată-rii magazinului. Am găsit înţelegere din partea reprezentanţilor BCR”, a precizat Daniel Stoica.În urmă cu o săptămână, BCR a anunţat că va executa silit centrul comercial Co-cor, organizând o licitaţie de vânzare la mijlocul lunii noiembrie, la un preţ de cir-ca 30 milioane de euro. Datoria Cocor pro-vine din creditarea de circa 18 milioane de euro pe care BCR a oferit-o pentru mo-dernizarea magazinului. La finalul anului trecut, clădirea Cocor a fost evaluată la 10,5 milioane de euro.

lena

ri tian

esc

Ne dăm cu capul de toţi pereţii, suntem - ori de câte ori se iveşte ocazia - lupi moralişti, ridicăm piatra cât mai repede cu putinţă şi, de fiecare dată, suntem convinşi că România se află la coada Europei doar

pentru că avem o clasă politică coruptă şi care fură la fel cum respiră. Un raţionament aproape corect... până la un punct. Iar acel punct ne vizează pe toţi. Pentru că nu numai unii politicieni fură.

Lukoil Chitila, la numai 5 km de Bucureşti. Opresc să ali-mentez, plătesc cu cardul, dar îmi amintesc la ieşire că am nevoie de o sticlă de apă. Merg la raft, iau un Borsec de 0,5 litri, preţ 1,95 lei. Dau 5 lei şi primesc rest 2,5 lei. Merg la raft, mă uit din nou la preţ şi revin la casă unde pun întrebarea firească: „La raft, preţul afişat este de 1,95 lei. Dvs. aţi încasat 2,5 lei. De ce?” Vânzătorul, secondat de un altul, se uită la mine nedumerit, la fel şi colegul lui şi... atenţie... chiar şi un client pare că nu înţelege care e problema mea. Primesc un răspuns la care, recunosc, chiar nu mă aşteptam: „Haideţi, doamnă, pentru câţiva bănuţi faceţi atâta tam-tam”. Se întoarce şi pleacă. Nici el, nici colegul lui, nici măcar clientul nedumerit nu păreau să înţeleagă că nu suma era prob-lema, ci procedeul. Să furi de la fiecare cli-ent neatent, care îşi face cumpărăturile de aici, este o ilegalitate. Care trebuie stopată şi, evident, sancţionată. Şocant este şi răspunsul. Am mai trecut printr-o astfel de situaţie cu ceva timp în urmă, la Carrefour Militari, când preţul afişat pentru ananas era unul, iar cel de pe bonul fiscal altul, evident mai mare.  Însă atunci am primit o explicaţie cât de cât de bun simţ. Au uitat să schimbe codurile... etc.

Ajunsă la redacţie, după incidentul de la Lukoil, am dezbătut subiectul pe Facebook, iar rezultatul a fost de necrezut. Lista

păgubiţilor este lungă-lungă, se pare că aceasta este un obicei, şi asta nu numai în staţia în care am ajuns eu. Şi ceea ce este mai grav: au fost făcute nenumărate reclamaţii la instituţiile în măsură să stopeze astfel de practici (un exemplu este Protecţia Consumatorilor), dar nu s-a schimbat nimic.

Este doar o poveste, din păcate fără happy-end (cu siguranţă numărul păcăliţilor va fi din ce în ce mai mare), dar care ne arată adevărata dimensiune a corupţiei din ţara asta. Şi mai mult, ne creionează viitoarea clasă politică. Angajaţii de la staţia din Chi-

tila, şefii lor care acceptă astfel de practici, şi, cu siguranţă, mulţi alţii care procedează la fel sau inventează metode noi prin care să fure nu numai de la stat, ci şi de la clientul care-i trece pragul, nu vor fi deranjaţi în vreun fel atunci când un politician corupt va can-dida în zona lor. De fapt, cred că-l vor exclude automat pe cel mai cinstit dintre candidaţi, pentru că ar putea să le pună „businessul” în pericol.

Scriam într-unul din numerele trecute că politicienii ne vor proşti pentru că aşa ne pot manipula mai uşor. O naţiune fără educaţie, bolnavă şi săracă este mult mai uşor de con-dus. Pe listă mai adaug şi mica... corupţie. Pentru că, nu-i aşa, atunci când businessul „să furăm... legal... câte un bănuţ de la fiecare client” merge ca uns, nu ai niciun motiv să schimbi asta. Nu ai nici cel mai mic imbold să-l sancţionezi pe marele corupt, să vrei să

modifici ceva.Nu vreau să generalizez, cu siguranţă sunt şi locuri în care

astfel de practici nu au ce căuta. Dar asta este normalitatea. Problema mea - şi ca mine sunt mulţi în ţara asta - este că nu numai politicienii te păcălesc. Pe zi ce trece ne furăm tot mai mult căciula unii altora. Iar asta este de speculat. Şi nu în folosul nostru.

mărunți, dar mulţi…

corupţi

14-15

Expertul în energie Ionuţ Purica apreciază că toate companiile de distribuţie din sectorul energetic sunt interesante, pentru că

merg bine. Şi, având în vedere că este nevoie de bani la buget, o sursă de ve-nit ar putea proveni din vânzarea aces-tor participaţii către acţionarii majoritari, sau către alţi investitori. „Putem vorbi de investitori din energie, germani, chinezi sau ruşi, fie fonduri de investiţii, sau pri-vaţi de orice fel. Fondul Proprietatea (FP) ar putea să-şi mărească ponderea deţinută la aceste companii”, spune Ionuţ Purica. În ceea ce priveşte cea mai bună metodă de valorificare a participaţiilor statului la aceste companii, expertul în energie apre-ciază că „la limită se poate ieşi pe Bursă, pentru a încuraja şi piaţa de capital”. Potri-vit acestuia, ar trebui ca la nivelul guvernu-lui să fie constituită o unitate de specialişti care să vină cu opţiuni viabile de vândut, în care preţurile să fie maximizate. Şi Florin Vlădan, fost şef al Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie aprecia-ză că cea mai bună metodă de valorificare a participaţiilor statului la aceste companii ar fi prin Bursa de Valori Bucureşti (BVB). „Pachetul suplimentar din Transgaz tre-buia scos pe Bursă imediat după încheie-rea cu succes a ofertei Transelectrica din primăvară”, mai spune Florin Vlădan, care este în prezent consultant de business.

2 miliarde de euroîn pachete miciCele mai interesante companii la care statul român este încă acţionar ar putea ieşi pe piaţă - şi asta cât de repede, dacă e să observăm foamea de bani a bugetului de stat. Chiar dacă participațiile statului în companii ca Rompetrol, Enel sau E.ON sunt minoritare, acestea sunt mai valoroase decât unele pachete majoritare. Investiţiile făcute deja de acţionarii majoritari şi monopolul de care se bucură pe piaţa locală cele mai multe dintre aceste societăți comerciale au făcut ca valoarea lor să crească semnificativ de la momentul privatizării până în prezent. Statul poate încasa mai bine de două miliarde de euro pe micile pachete de acțiuni de la giganţii privatizaţi în urmă cu câţiva ani.

madalina.pana@incomemagazine.roradu.burlacu@incomemagazine.ro

Un mare semn de întrebare este când se va trece efectiv la vânzarea acestor pachete de acţi-uni, clienţii fiind deja nerăbdători.

Fondul Proprietatea vrea să meargă la shopping

Greg Konieczny, manager de fond al Fondului Proprietatea, spune că FP ar putea fi interesat să cumpere participaţii minoritare la Romtelecom şi Rompetrol, „bi-neînţeles, dacă reuşesc astfel să reducă semnificativ discount-ul dintre preţul acţiunii şi valoarea activului net”.

Pe de altă parte, pentru GDF Suez România şi filialele Enel şi E.ON, unde are participaţii minoritare, FP a mandatat Citibank să faciliteze vânzarea, transferul sau altă formă de în-străinare a acţiunilor sale. Şi asta pentru că este vorba doar de companii nelistate, iar scopul FP este să reducă ponderea companiilor nelistate din portofoliu, explică Greg Konieczny. „Este un proces în desfăşurare şi aşteptăm să încheiem unele tranzacţii în curând, de aceea nu suntem interesaţi să ne mărim participaţia în aceste companii”, mai spune managerul de fond al FP. Acesta adaugă că „ar avea sens” ca statul să ofere împreună cu FP participaţiile

terest

minoritare în aceste companii, fapt care ar putea conduce la un posi­

bil preţ mai ridicat de vânzare.

Negocieri cu italienii de la EnelStatul român a ales să vândă anul acesta un pachet de

13,57% deţinut la fosta Electrica Muntenia Sud, din totalul parti­cipaţiei de 23,57%. Guvernul ar putea să obţină 377 de milioane de euro din vânzarea pachetului la Enel Energie Muntenia, res­pectiv Enel Distribuţie Muntenia, potrivit ministrului Finanţe­lor, Florin Georgescu. Pentru vânzarea acestui pachet, repre­

zentanţii statului trebuie să discute mai întâi cu italienii de la Enel, care, potrivit contractului de privatizare semnat în 2007, au drept de preemţiune pentru cumpărarea pachetului de acţiuni. Întrebaţi de Income Magazine în ce stadiu se află procesul de vânzare a aces­

tor acţiuni, declanşat în vara acestui an, oficialii Enel au spus că „este o procedură în desfăşurare, iar până la finalizarea ei

nu dorim să facem comentarii”.Tudor Şerban, fost secretar de stat în Minis­terul Economiei, apreciază că anul acesta nu va fi finalizată nicio tranzacţie cu Enel. „Nu

ştiu dacă mai au voie să mai cumpere acţiuni. Au drept de preempţiune, dar să nu se lovească

de părerea Consiliul Concurenţei”, spune Şerban, precizând că prin această achiziţie cota de piaţă a

italienilor ar putea creşte peste limita prevăzută de Legea Concurenţei.

Planuri multiple la RomtelecomDespre soarta pachetului de aproape 46% pe

care statul român îl mai deţine la Romtelecom au circulat multe speculaţii: urma să fie cumpărat de

Deutsche Telekom sau de alt operator telecom de pe piaţa locală. Contactaţi de către Income Magazine, re­prezentanţii Deutsche Telekom au spus că nu vor co­

menta nicio speculaţie sau scenariu ipotetic legat de fuziuni şi achiziţii. „Acţionarul majoritar al

Romtelecom este OTE, nu Deutsche Telekom”, au subliniat reprezentanţii grupului ger­

man, raţionamentul fiind acela că nemţii sunt acţionari la OTE, care,

la rându­i, deţine acţiuni la operatorul român.

La Romtelecom e xis ta până şi un plan de listare la bursă, pentru care

au fost contractate serviciile unei case de

avocatură. Între timp, au avut loc câţiva paşi în

direcţia unei integrări cu operatorul de telefonie mobilă

Cosmote, compania­soră, deţinu­tă de grupul elen OTE. Dar, chiar dacă

din iulie 2011, Romtelecom şi Cosmote au ace­laşi CEO, pe Stefanos Theocharopoulos, alţi paşi în

direcţia unei eventuale fuziuni nu s­au mai concretizat.Ionuţ Purica apreciază că, deşi nu este un business cu monopol

local, precum distribuitorii de gaze şi electricitate, iar concurenţa de pe piaţa telecom este puternică, Romtelecom ar putea atrage alţi in­vestitori în afara acţionarului majoritar. Pachetul deţinut de stat la această companie ar valora peste 430 de milioane de euro, potrivit unor estimări ale specialiştilor. Într­un comentariu recent, directoru­lui executiv financiar al Romtelecom declara că, deşi veniturile totale ale companiei au scăzut cu 1,5% în al doilea trimestru în com­paraţie cu primul trimestru din 2012, în mare parte din cauza serviciilor de voce, au fost înregistrate creşteri de două cifre pentru serviciile de internet şi TV. Acţionarii Romtelecom sunt OTE ­ princi­palul operator de telecomunicaţii din Grecia ­ cu 54,01% şi Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale (MCSI) ­ 45,99%. Operatorul

Thin

ksto

ck

Fii at

ent!

Inco

me

la Eur

opa F

M,

dumini

că la

8.00,

cu Io

rgu Ia

nuși

16-17

Statul ar putea încasa peste două miliarde de euro dacă ar vinde integral toate pachetele minoritare de acţiuni pe care le deţine la cele opt societăţi deja privatizate.

Companie Pachet deţinut Valoare estimată de stat (%) pachet (milioane euro)

Enel Energie Muntenia 23,57 30Enel Distribuţie Muntenia 23,57 100 E.ON Gaz Distribuţie 37 120E.ON Moldova Distribuţie 27 75GDF Suez Energy România 37 220OMV Petrom 20,6 1050Rompetrol Rafinare 44,7 140Romtelecom 45,9 430

german de comunicaţii Deutsche Telekom deţine o participaţie de 30% la compania OTE.

Fosta Distrigaz Sud se împrumută de pe Bursă

Până să îşi valorifice statul ro-mân deţinerea de 37% care i-a mai rămas la fosta companie Distrigaz Sud, acţionarul majoritar, GDF Suez, a scos la vânzare pe Bursa de la Bucureşti 25.000 de obligaţiuni, în valoare de 10.000 lei fiecare, în perioada 17-23 octombrie.

Pachetul pe care îl mai deţine statul român în această companie ar putea valora circa 220 de milioa-ne de euro.

Distrigaz Sud, lider pe piaţa fur-nizării de gaze din România, a fost achiziţionată în mai 2005 de gru-pul francez Gaz de France (GDF). Compania GDF Suez Energy Româ-nia se află în prezent în portofoliul grupului franco-belgian GDF Suez, după fuziunea din iulie 2008 a celor

Active Datorii Creanţe Cifra Profit Număr Raport imobilizate de afaceri net de angajaţi creanţe/datorii

* bilanț contabil exprimat în miliarde de lei (Ron)

ENEL ENERGIE MUNTENIA 0,005 0,541 0,434 1,842 -0,001 257 -0,107

ENEL DISTRIBUŢIE MUNTENIA 2,836 0,522 0,280 0,705 0,050 1.302 -0,242

E.ON GAZ DISTRIBUŢIE 1,326 0,169 0,241 0,800 0,230 3.747 0,072

E.ON MOLDOVA DISTRIBUŢIE 2,086 0,169 0,216 0,636 0,007 1.582 0,047

GDF SUEZ ENERGY ROMÂNIA 2,759 1,159 0,996 4,090 0,209 740 -0,163

OMV PETROM 28,568 6,933 2,873 16,565 3,685 22.052 -4,060

ROMPETROL RAFINARE 4,300 6,617 1,312 10,174 - 0,735 1.103 - 5,305

ROMTELECOM – DATE 2010 4,527 0,708 0,521 3,027 -0,232 8.891 - 0,187

de plecarea gigantului german din România, şansele ca acesta să cumpere şi restul de acţiuni de la stat sunt foarte mici, potrivit specialiştilor din industrie. Pe de altă parte, cu aproape doi ani în urmă, în noiembrie 2010, reprezentaţii E.ON România anunţau că acţionarul german va cumpăra pachetele minoritare de acțiuni deținute de stat. Tran-zacţia era estimată la circa 90 de milioane de euro. Potrivit unor evaluări recente, partici-paţiile statului la E.ON Gaz Distribuţie (37%) şi E.ON Moldova Distribuţie (27%) ar valora aproape 200 de milioane de euro.

Franklin Templeton, interesat de OMV Petrom

Chiar dacă a eşuat oferta de anul tre-cut, de vânzare a unei părţi din pachetul de 20,6% pe care statul îl mai are la OMV Pe-trom, specialiştii consideră că o nouă ofertă ar putea atrage atenţia până şi acţionarului majoritar OMV. Austriecii ar putea să cum-pere, dacă statul scoate la vânzare pachetul care îi interesează. Până când statul se va hotărî să vândă din nou pachete din cea mai mare companie din România, fonduri admi-nistrate de Franklin Templeton acumulează din ce în ce mai multe acţiuni OMV Petrom de la Bursa de Valori Bucureşti (BVB).

Pe de altă parte, Fondul Proprietatea nu mai are voie să mai cumpere titluri ale acestei societăţi, pentru că această compa-

două grupuri (Gaz de France şi Suez). GDF Suez deţine 51% din GDF Suez Energy România.

Liber la achiziţiiSpre deosebire de Enel, care ar putea avea

res tricţii din partea Consiliului Concurenţei, nem-ţii de E.ON pot cumpăra toate acţiunile pe care statul le mai are la filiale E.ON din România.

Dar la E.ON e vorba de politica de firmă, pen-tru că s-au retras din Bulgaria şi şi-au prioritizat investiţiile. În contextul în care se vorbeşte chiar

terest

Socoteli încurcate la Rompetrol Rafinare

Valoarea participaţiei de 44,7% din Rom-petrol Rafinare, cu care statul s-a pricopsit anul trecut aproape fără voia lui, este nego-ciată intens cu proprietarii kazahi ai compa-niei petroliere. Fostul secretar de stat în Mi-nisterul Economiei apreciază că la Rompetrol Rafinare sunt multe procente de scos la vân-zare. „În plus, nu are situaţia juridică foarte bine definită”, adaugă Tudor Şerban. În vara anului trecut, directorul financiar al grupului Rompetrol, Dmitry Grigoryev, declara că gru-pul va aplica cele mai bune metodologii pen-

tru a defini preţul de piaţă al acţiunilor Rompetrol ce vor fi răscumpărate şi că vor angaja o companie care să evalueze aceste acţiuni. „Situaţia în care se găseşte Rompetrol Rafinare este destul de delicată. Numărul de acțiuni cu care e listată, de circa 1%, este nesemnificativ pentru a arăta valoarea de piaţă re-ală”, preciza atunci directorul financiar al grupului Rompetrol.

Pentru vânzarea acestor pachete de acţiuni nu există un calendar - de altfel, guvernul nu s-a angajat în faţa Fondului Monetar Internaţional sau a Băn-cii Mondiale să le vândă -, iar întârzierea scoaterii lor pe piaţă poate fi şi o strategie a reprezentanţilor statului. Pentru că, peste câţiva ani, aceste pachete minoritare ar putea fi mai valoroase decât astăzi.

nie reprezintă mai mult de 30% din valoarea activului net al FP. Managerul de fond al FP spune că cea mai transparentă modali-tate de vânzare a participaţiilor statului este prin Bursa de Va-lori Bucureşti şi „încurajează cu putere” guvernul să folosească această metodă ori de câte ori este posibil. „În cazul compa-niilor nelistate, unde acţionarii majoritari nu sunt interesaţi de IPO-uri, vânzarea se poate face prin intermediul licitaţiilor”, arată Greg Konieczny.

Scanează codul şi vei vedea calendarul listărilor la Bursă pentru companiile din portofoliul statului,dar și planurile pentru atragerea

investitorilor strategici.

Th

inks

tock

pockettheir

18-19

Că sunt gropi în Capitală şi aproape peste tot pe drumurile patriei nu mai este o noutate. Ne confruntăm zilnic cu această problemă şi sperăm să fie rezolvată, o dată pentru totdeauna. Însă, acoperirea unei gropi înseamnă, inevitabil, apariţia a încă două, mai mari şi mult mai periculoase pentru maşinile noastre. Ai spune că cineva vrea să dea de lucru sevice-urilor auto. Ştiai, însă, că până acolo, de lucru primesc două companii care se ocupă cu număratul gropilor? Iar pentru asta a fost alocat un buget de 8,3 milioane de euro, bani care trebuie cheltuiţi în 4 ani. Fac asta de mai bine de un an. Rezultatul?

mihaela.manole@incomemagazine.ro

8,3 milioane de euro, număratul gropilor!

BANI SIFONAȚI ÎN CRIZĂ

Tim

i Sli

caru

cum un an, presa relata despre banii pe care Administraţia Străzilor a decis să-i aloce pentru activităţi care şi în vremuri normale miros a „afacere cu dedicaţie”, darămite în criză. Este vorba despre mai bine de 13 de milioane de euro, sumă aferentă celor trei contracte atribuite după principiul „primul venit, primul servit”. 8,3 milioane de euro au fost alocate pentru numărarea gropilor din asfalt, 4,4 milioane de euro pentru întreţinerea şi modernizarea semafoarelor, iar 800.000 de euro pentru separatoare de trafic care au rezistat mai puţin de o lună. Beneficiarii banilor publici sunt firme abonate constant la contracte cu Administraţia Străzilor. Ce s-a întâmplat după primul an de activitate? Avem mai puţine gropi? Un trafic mai lejer? Sau mai puţini şoferi indisciplinaţi?

2,7 milioane de lei + TVA pe separatoare de trafic

Prima afacere controversată este cea de încredinţare a lucră-rilor de semnalizare rutieră, celebrele separatoare de trafic, de către Administraţia Străzilor, în urma unei licitaţii publice. Potri-vit anunţului publicat pe site-ul guvernamental de licitaţii, valoa-rea estimată a contractului a fost de 2.800.000 de lei fără TVA, iar durata în care separatoarele de trafic ar fi trebuit montate era de 7 luni. Ceea ce, la un calcul simplu, înseamnă până la sfârşi-tul lui 2011. La licitaţie s-a prezentat o singură firmă, UTI Traffic Management SA, care a şi fost declarată câştigătoare - cum altfel, dacă a participat singură la licitaţie - cu preţul de 2.696.400 lei fără TVA. Iniţial, ar fi trebuit montaţi 18.000 de metri liniari de astfel de marcaje rutiere, de la Pasajul Colentina până pe Bule-vardul Carol, însă ele au împânzit oraşul. Nu ne-au uşurat viaţa, ba dimpotrivă, ne-au stresat suplimen-tar în trafic. Deşi s-au dovedit extrem de scumpe, câte 40 de euro fără TVA pentru fiecare metru liniar de separator de tra-fic, noile marcaje rutiere care dublează şinele de tramvaie, au rezistat mai puţin de o lună. Călcate de şoferi, acestea s-au făcut una cu carosabilul. Noile marcaje rutiere inventate de Administraţia Stră-zilor nu numai că nu i-au disciplinat pe şoferi, dar le-au permis să le calce cu uşurinţă, circulând pe liniile de tramvai. Reprezentanții Administraţiei Străzilor susţin însă că „proiectul separatoarelor de trafic este susţinut de către Brigada de Poliţie Rutieră Bucureşti şi şi-a dove-dit eficienţa. Separatoarele de trafic nu au fost gândite şi utilizate cu scopul de a fi o barieră de netrecut în cale şoferi-lor indisciplinaţi. Separatoarele de trafic

nu sunt întâmplător mai moi. Ele puteau fi rigide. Aceste dispozitive au rolul să-i oblige pe şoferi să respecte legea, nu să le creeze prejudicii sau vătămări atunci când nu o res-pectă. Ele au rolul de a marca în mod supli-mentar drumurile intens circulate şi de a nu permite şoferilor să întoarcă sau să meargă pe contrasens”. Pe străzi, separatoarele de trafic au rămas fără bucăţi din bază şi cu o mare parte dintre stâlpişori lipsă ori culcaţi la pământ.

17,8 milioane de lei costă întreţinerea semafoarelor

O altă licitaţie organizată de Administra-ţia Străzilor a fost pentru încredinţarea con-tractului de „service, întreţinere, mentenanţă automată, dirijarea circulaţiei şi moderniza-rea instalaţiilor de semaforizare”. Şi aceas-ta a fost câştigată tot de firma UTI Traffic Management SA, în iulie anul trecut. Com-pania omului de afaceri Tiberiu Urdăreanu a fost din nou singura care s-a prezentat la li-citaţie şi, evident, a fost declarată câştigătoa-re din prima pentru un contract de 17.734.774 de lei fără TVA, care se derulează timp de trei ani. Ceea ce înseamnă că avem în discuție un contract în desfăşurare. Potrivit site-ului de licitaţii electronice, contractul prevede mon-tarea de semafoare moderne în intersecţii, pentru vehicule, pietoni, tramvaie şi bicicle-te. Semafoarele vor fi dotate cu dispozitive acustice pentru nevăzători şi dispozitive tip „push-button” pentru pietoni. De asemenea, în intersecţii vor fi instalate automate de di-

UTI, CE BAFTĂ!Firma lui Tiberiu Urdăreanu este abonată de mulţi ani la con-tracte cu municipalitatea. Pentru securizarea sediului Primăriei Capitalei din Splaiul Independenţei, firma UTI a mai primit un contract, în valoare de 550.692 de lei fără TVA. Banii au fost daţi printr-un act adiţional, care venea în completarea contractului iniţial, încheiat în 2007. La acea dată, Primăria Capitalei a orga-nizat o licitaţie pentru controlul electronic al accesului în sediul din Bulevardul Regina Elisabeta, iar valoarea contractului a fost de aproximativ 430.000 de euro. Tot firma UTI se ocupă şi de pro-iectul NetCity, care prevede îngroparea tuturor cablurilor aeriene din Bucureşti. Tiberiu Urdăreanu şi-a creat un adevărat imperiu în jurul grupului UTI, specializat în realizarea de sisteme de se-curitate. Primul contract important a fost semnat cu Bancorex, după care au urmat contracte cu Ministerul Finanțelor, Serviciul de Pază şi Protecţie, STS, Ministerul Administraţiei şi Internelor. Din 2007 a demarat proiectul de realizare a rețelei metropolitane de fibră optică în Bucureşti, care generează o cifră de afaceri de circa 250 de milioane de euro, proiect care însă trenează.

A

pockettheir

20-21

GROAPĂ CU GROAPĂPovestea banilor aruncaţi în gropi nu se termină cu cele două afaceri de mai sus şi cu cea de-a treia, aflată în pregătire. O sumă frumuşică a mers spre străzile Capitalei, nu pentru a fi refăcute, ci pentru a fi numărate gropile. Astfel, pentru inventarierea gropilor din Bucureşti, Administraţia Străzilor a pus la bătaie 8,3 milioane de euro. La un an de la demararea acţiunii „groapă cu groapă”, singura modificare pare să fie în bugetul instituţiei, pentru că pe teren gropile sunt la locul lor. Administraţia Străzilor susţine că de la semnarea contractului s-a lucrat la astuparea găurilor din asfalt pe pachete de câte 30-40 de străzi. Gropile din carosabil şi trotuare care trebuie supravegheate se întind pe o suprafaţă de 6,8 milioane de metri pă-traţi şi se află pe 204 străzi din Bucureşti. Suprafaţa ar trebui monitorizată zilnic, iar Administraţia Străzilor ar trebui să primească un raport. De acest lucru trebuie să se ocupe firmele Tecnic Consulting Engineering şi Search Corporation, câştigătoarele acestei licitaţii. De altfel, în iunie 2011, Adminis-traţia Străzilor le-a mai atribuit un contract de consultanţă şi supervizare pentru lucrări de reabilitare pentru 11 străzi. Valoarea contractului este de

760.000 de euro şi se întinde pe 72 de luni.Una dintre firmele care face inventarul gropilor, SC

Tecnic Consulting Engineering România SRL, este condu-să de Dan Stratan. Vechi colaborat al instituţiilor statului, acesta a obţinut un contract cu 9,3 milioane de euro de la CFR SA, dar şi unul în valoare de 3,3 milioane de euro de la Ministerul Educației.

Cealaltă companie, SC Search Corporation SRL, a pri-mit un contract de 40 de milioane de lei pentru moder-nizarea aeroportului din Iaşi şi un milion de lei pentru proiectarea autogării din acelaşi oraş.

Cele două firme, care lucrează împreună, trebuie să asigure servicii de „consultanță pentru lucrările de întreținere şi administrare”, „control al stării tehnice a străzilor”, „servicii de programare, urmărire şi verificare proiecte”. Potrivit reprezentanţilor Administraţiei Străzi-lor, „cele două firme au obligaţia să monitorizeze zilnic cele 204 străzi pe care le au în întreţinere, iar acolo unde apar gropi, trebuie să le raporteze. Companiile în cauză programează şi verifică proiecte de lucrări care urmează să fie efectuate, controlează starea tehnică a lucrărilor efectuate de firmele de construcţii”. Suma de 8,3 milioane de euro se adaugă unui contract de întreţinere şi admi-nistrare a 204 străzi din Capitală, pentru care municipa-litatea plăteşte aproximativ 287 milioane de euro. Şi tot pentru comparaţie, pentru 2012 Administraţia Străzilor are un buget aprobat de 340 de milioane de lei.

În loc de încheiereAcesta a fost un prim bilanţ, făcut de noi, nu - aşa cum

s-ar fi impus - de către Administraţia Străzilor Bucureşti. Poate că un an este prea puţin timp, sau poate prea mult, în unele cazuri. Sperăm ca atât instituţia implicată, cât şi companiile care fac businessuri doar cu statul, să poată oferi un punct de vedere. Până atunci, şoferii vor şti că groapa în care şi-au rupt maşina a fost numărată de ci-neva şi este monitorizată şi supravegheată pe bani grei.

rijare a circulaţiei şi camere video de supraveghere. Reprezentanţii Administraţiei Străzilor susţin că se va asigura montarea şi întreţinerea semafoarelor în 221 intersecţii, iar încheierea unui nou contract a fost necesară din cauză că vechiul contract a expirat la sfârşitul lui 2011.

Cu toată grija autorităţilor, majoritatea instala-ţiilor de semaforizare au funcţionat cu sincope. Administraţia Străzilor se pregăteşte acum de o nouă licitaţie, pentru dotarea semafoarelor cu becuri. Intenția este de a se cheltui aproximativ 130.000 de euro pentru achiziţionarea unui număr maxim de 50.000 de becuri utilizate la semafoare pentru dirijarea circulaţiei. Potrivite site-ului guvernamental de licitaţii, contractul va fi încheiat pe o perioadă de doi ani. În anunţ se precizează că valoarea estimată fără TVA a contractului care urmează să fie atribuit va fi cuprinsă între 180.000 de lei şi 600.000 de lei, în funcţie de numărul de becuri ce urmează să fie comandate.

Tim

i Sli

caru

Ziua Naționalăa

22-23

România este mai atractivă decât alte state din Europa pentru marile companii turceşti. O spune chiar ambasadorul Turciei la Bucureşti,

Excelenţa Sa Ömür Şölendil, care a explicat pentru Income Magazine care sunt motivele care îi atrag pe investitorii turci în ţara noastră, dar şi care sunt problemele care îi ţin pe unii dintre aceştia la frontierele ei.

Ambasadorul Turciei la Bucureşti, care se declară „un prieten al României”, consideră că relaţiile româno-turce sunt „excelente” şi speră ca, pe plan economic, volumul schimburilor bilaterale să se menţină ridicat, în ciuda

crizei economice care afectează întreaga Uniune Europenă.

cristina.dobreanu@incomemagazine.ro

investitorii turci, cu ochii pe „bijuteriile” economiei

„ŞTIU CÂTEVA MARI COMPANII TURCEŞTI CARE SUNT INTERESATE SĂ FACĂ INVESTIŢII ÎN BALCANI, ŞI ÎN ROMÂNIA, PENTRU CĂ PUTEM OBSERVA CĂ ECONOMIA ROMÂNIEI ESTE MAI SIGURĂ DECÂT CEA A ALTOR STATE”

România şi Turcia au semnat anul trecut Parteneriatul Strategic. Ambele părţi au spus atunci că documentul va fi canalizat mai mult pe partea economică. Care a fost primul rezultat concret al Parteneriatului?Cei doi preşedinţi au semnat acest Parteneriat Strategic, la Ankara, în decembrie 2011. Turcia şi România au relaţii excelente, iar ceea ce este prevăzut în document este întărirea, diversifica-rea şi aprofundarea relaţiilor noastre în toate do-meniile, nu numai în cel economic sau comercial. Primul rezultat este faptul că s-a dat un impuls relaţiilor noastre în toate domeniile, iar cele două ministere de externe au finalizat Planul de Acţi-une, necesar pentru a face conţinutul Parteneriatului Strategic să prindă viaţă. Sperăm ca textul să fie sem-nat în momentul în care cei doi miniştri de externe vor găsi timpul necesar pentru a se întâlni într-o vizită, pentru că sunt vremuri tulburi pen-tru toate ministerele de ex-terne din regiune. Dar acest lucru se va întâmpla, se va semna în curând.Care este principalul domeniu de interes pentru investitorii turci care vin în România?De fapt, investesc în diverse sectoare, nu numai într-unul. Au investit până acum mai degrabă în industrie şi sectorul serviciilor. Aproape că nu există un sector în industria din România în care oamenii de afaceri turci să nu fi investit. Şi spe-

răm ca aceste lucruri să continue.A existat un interes din partea investitorilor turci pentru spitalele priva-te din România, însă o problemă era recunoaşterea mutuală a diplome-lor doctorilor turci. Au fost făcuţi paşi pentru rezolvarea situaţiei?Situaţia ţine mai degrabă de legislaţie şi nu priveşte numai România şi Turcia, ci faptul că România este membră a UE şi trebuie să se alinieze legislaţiei europene. Problema principală este durata şederii, dar nu este vorba numai de doctorii turci, ci de toţi doctorii din ţările din afara UE, care nu pot avea permis de rezidenţă pentru a putea lucra în România. Aceasta este legislaţia, nu este decizia autorităţilor române. Eu, personal, am vorbit cu ministrul Sănătăţii şi cu autorităţile compentente şi au fost foarte deschişi în legătură cu acest aspect, dar trebuie să existe o schim-bare în legislaţie şi nu este uşor, fiindcă trebuie luată în considerare şi legislaţia UE. Cred că şi această problemă va fi rezolvată cu bunăvoinţă de ambele părţi. Aveţi şi o dată limită până la care speraţi să se rezolve aceste lucruri?Trebuie să fim realişti, trebuie să aşteptăm până după alegerile din România şi după formarea unui nou Parlament şi a unui nou Guvern. Spe-răm că, în cursul anului viitor, această muncă legislativă va fi pornită. Dar nu ştiu când şi cum va fi terminată, pentru că nu este la latitudinea mea.

Crearea de subvenţii şi stimulente pentru investitorii străini, necesară

Aţi menţionat legislaţia ca fiind o mică problemă cu care se confruntă investitorii turci, mai sunt şi alte probleme pe care aceştia le întâmpină?Premierul Ponta m-a primit recent pe mine şi pe re-prezentanţii Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Turci din România şi le-a dat posibilitatea acestora să-şi spună do-rinţele şi câteva probleme, minore sau majore, cu care se confruntă. O problemă comună a fost faptul că partea română ar putea face nişte paşi pentru a acorda câte-va subvenţii sau stimulente pentru investitorii străini, nu neapărat pentru cei turci. Cred că au avut şi câteva cereri în materie de taxare, dar eu nu sunt un expert pe această zonă. Înţeleg că, în cazul în care autorităţile române vor face nişte paşi înainte în aceste direcţii – ta-xare, stimulente –, va creşte capacitatea investitorilor străini, cum sunt cei turci, pentru a face şi mai multe

investiţii în România, ceea ce ar fi în beneficiul ambelor părţi. Câţi investitori turci sunt acum în România?Foarte mulţi! Potrivit calculelor noastre, aproximativ 12.000 de com-panii turceşti sunt înregistrate în România, dar numai 6.000 funcţio-nează, de fapt, în acest moment. Mai mult de jumătate dintre acestea au fost înregistrate în Bucureşti sau în

Ilfov, urmate de Constanţa, Dâmboviţa, Braşov etc. Avem investiţii foarte mari precum Prolemn, devenit Kasta-monu, Rulmenţi Bârlad, Romdil, care au fost făcute în alte zone decât cele menţionate. Mai avem şi două bănci importante, Credit Europe Bank şi Garanti Bank care operează în România, şi, potrivit datelor de anul trecut, fiecare dintre ele are aproape 78 de sucursale în toată România. Sunt bănci foarte mari şi în Turcia şi, din câte îmi amintesc, sunt în primele 15 din România. Mai avem şi Kanal D. Aproape în toate domeniile sunt investiţii şi mă bucur că pot spune acest lucru, pentru că sunt un prieten al României. Şi dacă în România este pace, sta-bilitate şi bunăstare, noi vom fi bucuroşi de acest lucru, pentru că noi suntem aliaţi, vecini la Marea Neagră şi avem o istorie şi o cultură comune.

„Zece miliarde de dolari – cifrele-cheie pentru investiţii şi volumul de schimb”

Investiţiile turceşti în România au ajuns la aproape 5 miliarde de dolari...Chiar mai mult, dacă, pe lângă investiţiile directe, luăm în considerare investiţiile din ţările terţe care se fac din Turcia.

Tim

i Sli

caru

24-25

... s-a spus că ar urma să ajungă la 10 miliarde de dolari. Când ar putea să se întâmple acest lucru?Aş vrea să am un termen. Îmi doresc să fie cât mai repede cu putinţă. Aceeaşi dorinţă este valabilă şi pentru volumul schimbu-rilor comerciale bilaterale care, în 2011, au totalizat 7 miliarde de dolari. În primele opt luni ale acestui an au atins 4 miliarde de do-lari, ceea ce este o cifră bună, ţinând cont de această criză economică care ajunge la noi şi în jurul nostru. Nici România, nici Turcia nu au fost afectate prea rău, dar de-sigur UE a fost afectată şi astfel sunt ex-portate undele şi către alte ţări. Cu toate acestea, am reuşit să ajungem la această cifră şi suntem determinaţi să creştem la zece miliarde de dolari. Zece miliarde sunt cifrele-cheie pentru investiţii şi pentru vo-lumul de schimb. Dar nu ştiu când. Privatizările sunt interesante pentru investitorii turci, ce mare companie tur-cească ar trebui să aşteptăm în viitorul apropiat în România?Nu pot să numesc o companie anume, dar ştiu câteva mari companii turceşti care sunt interesate să facă investiţii în Balcani şi în România, pentru că putem observa că economia României este mai sigură decât cea a altor state. Cunosc aceste intenţii.

Sănătate, energie, turism – domeniile de interes

Ne-aţi putea spune măcar sectorul care îi atrage?Sectorul ar putea fi cel al sănătăţii, turismului, energiei. Avem câteva proiecte preliminare cu câteva companii, dar nu ştiu exact zona, pentru că ţine de sectorul privat, ţine de negocierile dintre companii.În ce fel România este interesantă pentru Turcia?În toate. Avem legături istorice şi multe lucruri comune în zona culturală, suntem aliaţi în NATO, sistemele noastre defensi-ve sunt interconectate, avem o coopera-re foarte bună în Regiunea Mării Negre, în Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre, schimburi economice. Tu-rismul ar putea fi un sector important în care am putea colabora, pentru că Româ-nia are un potenţial foarte mare, din câte îmi dau seama. Nu vă flatez, dar locuiesc aici. Turcia a căpătat o mare experienţă în domeniul turismului în ultimii 10-20 ani şi atunci putem împărtăşi cunoştinţele.

Pentru că aţi menţionat potenţialul turis-tic al României, ce aţi apucat să vizitaţi aici?Am fost în mai multe locuri, începând cu nordul ţării. Am fost la Cluj, la Sibiu, Bra-şov, la Castelul Bran, la Peleş, de mai mul-te ori la Constanţa şi la Tulcea. Am fost şi în Deltă. Toate sunt locuri minunate. Dar sunt şi foarte multe locuri pe care nu am apucat încă să le văd.În ultimii cinci ani care a fost cea mai mare investiţie turcească care a fost făcută?Una dintre acestea este Bucureşti Mall şi Plaza Romania, sunt gemene într-un fel, şi şi-au lansat recent lucrările de renovare. Din câte ştiu, este una dintre cele mai mari investiţii turceşti, de aproximativ 300 de milioane de euro. De asemenea, am mai menţionat proiectul Prolemn-Kastamonu din Târgu-Mureş, Kombasan Rulmenți din Bârlad, şi ele sunt foarte mari, şi Kanal D, o investiţie mare din zona culturală, dar mai sunt şi mulţi alţii.Câţi români lucrează în Turcia şi care este ocupaţia lor?Nu este uşor de spus, pentru că Turcia are o economie de piaţă liberă şi Româ-nia este membră a UE şi suntem atât de apropiaţi unii de alţii. Sunt şase zboruri pe zi între Bucureşti şi Istanbul şi nu este uşor să îi numeri. Poţi zbura la Istanbul de dimineaţă, să îţi faci treaba şi să te întorci cu zborul de seară. Dar, din ceea ce ne-au transmis autorităţile com-petente, române şi turce, sunt înregistraţi 1.500 de cetăţeni români care trăiesc în Turcia. Aproximativ 500 dintre ei lucrează în diverse domenii, iar 300 dintre aceştia sunt studenţi şi, împreună cu familiile, sunt aproximativ 1.500. Dar aceastea sunt numai datele pentru cei în-registraţi. S-ar putea să mai fie şi alte per-soane care fac afaceri în Turcia şi care să nu fie înregistrate.În ceea ce îi priveşte pe oamenii de afa-ceri români care investesc în Turcia care sunt sectoarele predilecte?Turismul şi sectorul serviciilor.

În Turcia, investitorii străini sunt egali cu cei turci

Care sunt facilităţile pe care le acordă statul turc investitorilor români?În Turcia a fost adoptată şi amendată le-gea investiţiilor străine în ultimii 5-6 ani.

În primul rând, principala facilitate pe care o oferă investitorilor străini este că, în faţa legii, aceştia sunt consideraţi egali cu investitorii turci, ceea ce este foarte important. Mai mult, sunt date stimulente investitorilor străini, cum ar fi în domeniul taxării. Aceastea pot fi considerate atrac-tive pentru investitorii străini şi, desigur, investitorii români sunt incluşi în această categorie, cu avantajul de a fi foarte apro-piaţi din punct de vedere geografic, isto-ric şi cultural, mai ales că avem aproape 70.000 de cetăţeni turci sau cu origini tătăreşti care sunt o altă punte de legătu-ră între cele două ţări. Există un Centru Cultural Român în Istanbul şi două cen-tre culturale turce în Bucureşti şi unul la Constanţa, şi ele contribuie la apropierea dintre cele două state. Nu se învaţă numai limba, încearcă să se creeze câteva punţi suplimentare de legătură între cele două state şi între cele două popoare. Se vorbeşte adesea de miracolul economic turcesc, cu creştere pe timp de criză. Ce ar trebui România să înveţe din acest exemplu?Nu aş folosi cuvântul „a învăţa”, ci poate că am putea împărtăşi această experien-ţă. În primul rând, vorbiţi de miracol, dar Turcia a avut rezultate bune în domeniile economic şi comercial pentru că a avut stabilitate politică în ultimii zece ani. Acest

lucru este foarte impor-tant. Turcia este un fel de leagăn între trei con-tinente şi avem relaţiile noastre unice cu ţările din Balcani, cu UE, cu Africa, cu Orientul Mij-lociu şi toate acestea au constribuit la relaţii eco-

nomice externe bune. Guvernul a fost foar-te hotărât în Turcia şi a avut şi stabilitatea politică necesară pentru a-şi continua pla-nurile de comerţ exterior şi politicile eco-nomice interne.Menţionaţi faptul că este necesară sem-narea Planului de Acţiune, când am putea anticipa o vizită la nivel înalt de la un ofi-cial turc în România în viitorul apropiat?Este mereu luată în considerare, dar pro-blema este de a găsi timp care să fie con-venabil pentru ambele părţi. Dar acum România va intra în faza alegerilor gene-rale, iar evoluţia situaţiei din Orientul Mij-lociu, din Siria, ocupă aproape tot timpul diplomaţiei turce. Desigur că România are un loc important în acest tablou şi, chiar dacă nu la nivel înalt, premierii sau miniş-trii noştri se întâlnesc regulat în cadrul conferinţelor şi adunărilor internaţionale. Dar avem acest lucru pe agenda noastră.

„PARTEA ROMÂNĂ AR PUTEA FACE NIŞTE PAŞI PENTRU A ACORDA CÂTEVA SUBVENŢII SAU STIMULENTE PENTRU INVESTITORII STRĂINI, NU NEAPĂRAT PENTRU CEI TURCI”

26-27

all inclusiveEste primul partener comercial al României din afara Uniunii Europene, al treilea partener la export şi al nouălea la import. Datele prezentate fac parte dintr-o ecuaţie care reflectă relaţia comercială dintre România şi Turcia, o relaţie care până acum ne-a adus aproape patru miliarde de euro din investiţii directe. Mai urmează şi altele?

redactia@incomemagazine.ro

4,3miliarde de euro - volumul schimburilor comerciale bilaterale între Turcia şi România, un nivel prognozat să fie menţinut şi în anul 2012

Dacă judecăm după manualele de istorie, relaţiile noastre cu turcii nu au stat întotdeauna sub cele mai fericite auspicii. Analizând însă date mai recente şi, implicit, mult mai relevante, România şi Turcia formează un parteneriat comer-cial care s-a consolidat în ultimii 20 de ani până la punctul în care astăzi Turcia este unul dintre cei mai importanţi investitori străini în România şi un jucător extrem de activ pe pieţe precum industria bunurilor de larg consum sau imobili-are. Un parteneriat care, mai important de atât, a rămas în bună parte neafectat de ultimii patru ani tulburi pentru economia românească. Un singur exemplu care susţine această idee este valoarea totală a investiţiilor turce în România, inclusiv cele care vin prin terţe ţări, care este estimată la 3,8 miliarde de euro şi care s-ar putea dubla în viitorul apropiat, prin concretizarea unor proiecte deja schiţate, după cum declară oficialii Ambasadei Turciei în România.

Cele mai mari investițiiApoi, vin numeroasele poveşti de succes ale unor afaceri cu acţionariat turc, care au un cuvânt greu de spus în economia locală. Anchor Group, de pildă, cel mai mare investitor turc în România, a anunţat anul acesta investiţii de 50 de milioane de euro pentru pentru reamenajarea Bucuresti Mall şi Plaza România, investiţii care vor avea ca rezultat creşterea suprafeţei închiriabile cu 20%. Vorbim despre o sumă uriaşă, în condiţiile în care din alte domenii vin în continuare veşti proaste, fie că este vorba despre sistarea investiţiilor, fie că este vorba de intenţia unor companii multinaţionale de a-şi vinde activele pe care le deţin în România sau despre deja obişnuitele măsuri

de reduceri de costuri. Din 1997, anul în care a intrat pe piaţa locală, şi până acum, Anchor Group a derulat investiţii care se ridică la 350 de milioane de euro, fiind unul dintre cei mai puternici jucători de pe piaţă prin portofoliul său de proiecte de retail, rezidenţial şi clădiri de birouri. A construit Bucureşti Mall, primul

mall din România, Plaza România, deschis în 2004, Anchor Plaza, prima clădire de birouri de clasa A integrată cu un centru comercial şi InCity Residences, un ansamblu rezidențial din centrul Capitalei.

Investiţii importante pentru afacerile din România au alocat şi şi turcii de la Arcelik, prezenţi pe piaţă din anul 2002, când au preluat producătorul de electrocasnice Arctic. 2012 marchează un record la acest capitol, bugetul de in-vestiţii al turcilor ridicându-se la 10 milioane de euro, cel mai mare buget anual de investiţii de până acum. În 2010, compania a devenit lider de piaţă pe toate categoriile de produse, explicabil, în condiţiile în care, în ultimii nouă ani, Arce-lik a investit în operaţiunile din România în jur de 70 de milioane de euro. În plus, anul trecut, în plină criză, compania cu acţionariat turc European Eye Centers a finalizat o investiţie de circa 14 milioane de euro în deschiderea unui spital de oftalmologie, care în prezent se întinde pe o suprafaţă de 10.000 de metri pătraţi, urmând să fie extins până la 15.000 de metri pătraţi, ceea ce îl face cel mai mare spital din europa de Sud-Est, pe nişa pe care activează.

Iar exemplele continuă până la 12.900 – numărul total de firme cu capital turc prezente în momentul de faţă în România.

Investitorii turci sunt atraşi de sectorul agricol şi agroalimentar, de industria bunurilor de larg consum şi retail şi, ca orice naţiune investitoare serioasă, de sectorul financiar, în România fiind prezenţi pe piaţa bancară prin Garanti Bank şi Credit Europe Bank, parte a FIBA Group. Statisticile nu includ însă şi investitorii turci care deru-lează afaceri în România prin filiale care sunt înregistrate în alte ţări, precum Olanda, Anglia sau Germania.

AFACERILE TURCILOR

KOMBASAN RULMENŢI BÂRLAD Cifra de afaceri netă: 261.601.928Profit: 24.519.218Salariaţi: 2.339

PROLEMN KASTAMONU Cifra de afaceri netă: 170.202.181 Profit: 0Salariaţi: 533

ARCTIC GĂEŞTI (acţionarul majoritar Arcelik)Cifra de afaceri netă: 1.073.231.988Profit: 51.769.478Salariaţi: 2.532

KANAL D (Dogan Yayin Holding, 2011)Cifra de afaceri netă: 40.856.214Profit: 0Salariaţi: 197

ANCHOR GROUPCifra de afaceri netă: 56.873.508Profit: 10.569.999Salariaţi: 94

GARANTI BANKActive nete în administrare: 6,1 miliardeProfit: -80,5 milioaneSalariați: 600 CREDIT EUROPE BANK (parte a FIBA Group)Active nete în administrare: 4,75 miliardeProfit: -62 milioaneSalariați: 1.200SURSA: Ministerul Finanţelor, date valabile pentru anul 2011

*Datele financiare sunt exprimate în lei.

de societăţi comerciale cu capital turc au fost înregistrate în primele nouă luni ale anului trecut

406,5milioane de euro - valoarea capitalului subscris fiind de la cele 12.900 de firme cu acţionariat turc din România

28-29

INVESTIŢIILE CONTINUĂ

Cei mai mari investitori turci în România au anunţat pentru urmă-torii ani investiţii de peste 80 de milioane de euro

ANCHOR GRUP, cel mai mare in-vestitor turc din România, a alocat investiţii de 50 milioane euro pen-tru reamenajarea Bucuresti Mall şi Plaza România. Astfel, valoarea to-tală a investiţiilor Anchor Grup în Romania se ridică la peste 350 mili-oane de euro. GRUPUL URB va investi la Rulmenţi Bârlad 18 milioane de euro în urmă-torii trei ani şi va continua, în pa-ralel, strategia de extindere.

La nivelul anului în curs, bugetul de investiţii al ARCTIC se ridică la 10 milioane de euro, cel mai mare buget anual de până acum. Suma a fost alocată în mare parte pentru creşterea capacităţii de producţie prin eficientizare.

TURK TELEKOM va investi în Euroweb, în 2012, în infrastructură aproximativ 2 milioane de euro, iar în următorii 4 ani investiţiile în infrastructură vor ajunge la 10 milioane de euro.

Compania KASTAMONU ROMÂNIA, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa fronturilor HDF pentru uşi celulare, va pune în funcţiune, în această lună, o nouă unitate de producţie, care este rezultatul unei investiţii în valoare de 150 milioane de euro. Noua fabrică de PAL încor-porează tehnologie de ultimă gene-raţie şi este compusă dintr-o presă de PAL, cu o capacitate de 500.000 mc/an, două linii de melaminare pentru înnobilarea PAL-ului, cu o capacitate totală de peste 20 mili-oane mp/an şi o linie de impregna-re a hârtiei decor, cu o capacitate de aproximativ 50 milioane mp/an.

O poveste cu tradiţie

Dinamica relaţiilor româno-turce la nivel economic şi comercial s-a dezvoltat rapid după 1989, însă, după semnarea în 1997 a Acordului de Comerţ Liber şi, în special, după integrarea României în Uniunea Europeană, zece ani mai târziu, parteneriatul economic a prins rădăcini şi mai puternice. Astfel, acum Turcia este primul partener al României în cadrul schimburilor comerciale extracomunitare şi, începând cu anul 2008, al treilea partener la export. La rândul său, România este în prezent primul partener economic al Turciei în Balcani şi al doilea în regiunea Mării Negre, respectiv a 11-a piaţă de export şi 12-a piaţă pentru import.Drept urmare, potrivit datelor prezentate pe siteul Ambasadei României la Ankara, România şi Turcia colaborează la realizarea unor proiecte strategi-ce în domeniul energetic, cel mai important fiind construcția gazoductului Nabucco pentru aprovizionarea cu gaze din regiunea Marii Caspice. Pe aceeaşi listă mai sunt trecute realizarea cablului electric submarin între Constanţa şi Istanbul, exploatarea resurselor de gaze din zona economică turcă a Mării Negre, Akcakoca şi construirea de hidrocentrale în Turcia.

Viitorul sună la fel de bine – cei mai mari investitori turci au anunţat pen-tru anii următori proiecte de peste 80 de milioane de euro şi nu ar trebui să ne mire nici dacă pe piaţă ar apărea nume noi, având în vedere experienţa ul-timilor ani, când oamenii de afaceri din Turcia s-au orientat către un potenţial local pe care, din cauza crizei, alţi investitori l-au ocolit.

SURSA: Ministerul Afacerilor Externe

20092010

11.2011

TOTAL SCHIMBURI ECONOMICE BILATERALE (miliarde euro)

2,91

4,28 4,30

20092010

11.2011

EXPORT (miliard e euro)

1,45 2,56 2,56

20092010

11.2011

IMPORT (miliard e euro)

1,45 1,72 1,74

LA NIVEL MONDIAL

În primele opt luni ale acestui an, investiţii-le directe implementate şi derulate de oame-nii de afaceri turci pe întreg mapamondul au înregistrat o creştere fulminantă, de 78,8% comparativ cu perioada similară a anului anterior. În cifre exacte, aceste investiţii au totalizat 2,754 miliarde de dolari şi, potrivit estimărilor, trendul acestora este unul cres-cător. „Cele mai mari investiţii pe care oame-nii de afaceri din Turcia le-au dezvoltat de la începutul anului şi până în prezent în toate colţurile lumii sunt raportate sau, mai bine zis, axate pe sectorul alimentar, dar şi pe cel al construcţiilor” precizează preşedintele Ca-merei de Comert şi Industrie România-Tur-cia, Tamer Atalay. Potrivit raportărilor, cea mai atragătoare ţară pentru oamenii de afaceri turci, din punct de vedere al investiţiilor a fost, în această peri-oadă, Olanda. Plasamentele financiare tur-ceşti la acest capitol s-au ridicat în ţara lale-lor la 2,103 miliarde de dolari. La o diferenţă considerabilă din punct de vedere valoric, se situează Azerbaidjan, unde investiţiile cu ca-

pital turcesc au atins de la începutul anului şi până în luna septembrie pragul de 245 milioane de dolari, locul trei la acest capitol fiind ocupat de Croaţia, cu 93 de milioane de dolari. Într-un alt perimetru valoric, european, îi întâlnim în 2012 pe investitorii turci pe axa România-Austria-Grecia, cu afaceri demarate de peste 21 de milioane de dolari. Pe de alta parte, Turcia a atras în pri-mele opt luni din 2012 investiţii străi-ne directe care totalizează 9,587 mili-arde de dolari, o sumă în scădere cu 8,8% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. „Este o scădere importantă, dar care a intervenit pe fondul crizei mondiale globale şi redresarea inves-tiţiilor străine directe în ţara noastră va fi în continuare condiţionată de re-acţia pieţelor externe faţă de această criză financiară” a adăugat preşedin-tele CCIRT, Tamer Atalay. Într-un top al investiţiilor făcute în Europa de către oamenii de afaceri turci, Germania continuă să deţină supremaţia, fiind urmată de Germania, Anglia, Franța şi ţările nordice.

valentin.mateescu@incomemagazine.ro

Pentru a citi integral interviul cu preşedintele CCIRT, Tamer Atalay, scanează codul.

NEOREADER NeoReader este un reader de tip cross-OS, care scaneaza codurile QR, DataMatrix, Aztec, EAN si UPC. Este simplu de utilizat si are o interfata eleganta. NeoReader salveaza vCards si MECARDs (carti de vizita electronice) direct in agenda de contacte din telefon. O alta caracteristica importanta a NeoReader este abilitatea de a vizualiza istoricul codurilor scanate. Se descarca din: (iTunes) (Google Play) (Blackberry App World) (App Marketplace)

QR READER TAPMEDIAReaderul QR de la TapMedia este un scaner gratuit 100% pentru iPhone, Android, Windows Phone si Blackberry. Este rapid si eficient. Când aplicatia este deschisa, aceasta activeaza instantaneu modul de scanare automata fiind gata sa detecteze orice QR cod. Codurile pot fi distribuite cu ajutorul Facebook, Twitter, e-mail si alte site-uri de partajare sociala. Gratie hartii si a browser-ului web integrate, codurile QR pot fi scanate rapid si vizualizate fara ca utilizatorul sa paraseasca aplicatia. Se descarca din: (iTunes) (Google Play) (BlackBerry App World) (App Marketplace)

i-NIGMA i-Nigma este un scanner multi-cod capabil sa citeasa QR coduri, Data-Matrix si coduri UPC/EAN. i-Nigma functioneaza bine si cu codurile personalizate sau cele colorate. In cazul cartilor de vizita (gen MECARD) aplicatia ofera optiunea salvarii datelor direct in contacte. Permite trimiterea de coduri QR spre mai multe retele sociale sau prin e-mail. Se descarca din: (iTunes) (Google Play) (BlackBerry App World) (App Marketplace)

BEETAGGBeeTagg QR Reader este o aplicatie pentru Windows Phone 7 si BlackBerry care poate citi QR coduri, BeeTagg coduri si Datamatrix. Suporta urmatoarele formate: vCard, meCard, vEvent, Geo, Phone, SMS, Text.Se descarca din: (BlackBerry App World) (App Marketplace) SCANLIFECiteste EZ Code, QR code, DataMatrix si coduri UPC. Aplicatia functio-neaza pe majoritatea sistemor de operare. Se descarca din: (iTunes) (Google Play) (BlackBerry App World)

CUM FUNCTIONEAZA

CODUL QR SI DE UNDE FACI ROST DE APLICATIE

Codurile QR sunt folosite pentru a dezvalui infor-

matiile despre un produs, serviciu, eveniment sau persoana. În general, ele ne conduc la o adresa URL spe-

ciala, catre un clip video, un cupon de reduceri, pagina unui eveniment, adresa de e-mail sau orice alt indicator digital,

unde gasim mai multe detalii si continut.

PENTRU A SCANA CODURILE, tot ce iti trebuie este un dis-pozitiv mobil (smartphone, tableta) cu camera si aplicatia de interpretare a QR codului. Codul QR devine foarte util mai ales atunci cand adresele URL sunt lungi si tastarea acestora intr-un browser devine cronofaga si nepractica. Deci nu mai este nevoie sa tastezi adresa in

browserul dispozitivului tau mobil, ci doar sa scanezi (prin intermediul camerei foto) QR code-ul.

Browser-ul va face restul, adica te va directiona catre URL-ul in

cauza.

APLICATII GRATUITE Mai jos aveti cateva aplicatii QR Code (readers & scanners) gratuite care functio-neaza pe majoritatea tabletelor (cu camera) si telefoanelor mobile inteligente.

PENTRU A CITI UN QR COD parcurgi urmatorii pasi:

SELECTEAZA APLICATIA QR DIN MENIUL TELEFONULUI/TABLETEI. Daca nu o ai atunci poti s-o instalezi (gratuit). Vezi alăturat lista scurta a aplicatiilor de top

DESCHIDE APLICATIA

SCANEAZA QR CODE-u pe care doresti sa-l citesti, iar in browserul telefonului se va afisa continutul URL-ului stocat de codul respectiv.

123

30-31

CAMPANIE

Căuta producători în industria mobilei într-o ţară cu o lungă tradiție în domeniu. Aşa a ales România olandezul Wouter Reijers. Între timp, s-a căsătorit cu o româncă şi şi-a extins afacerile în trei domenii diferite. Dar producţia de mobilă este principala sa activitate. Una care îi aduce mari satisfacţii, chiar şi în vremuri grele ca acestea.

adriana.margarit@incomemagazine.ro

32-33

România este un jucător cu un rol important pe piața eu-ropeană atunci când vorbim despre producția de mobi-lă.  Îndelungata tradiţie în domeniu a ţării noastre a fost unul dintre motivele pentru care olandezul Wouter Reijers decidea, în urmă cu aproape două decenii, să se stabileas-că în România şi să fabrice mobilă. Lemnul de calitate şi experienţa lucrătorilor calificați din Satu Mare l-au con-vins că acesta este locul potrivit pentru proiectele sale de business. Chiar dacă România are o concurență puternică din partea țărilor asiatice, asta nu l-a speriat pe Wouter. Dimpotrivă, aflăm că „în viitorul apropiat veţi vedea tot mai multe companii care se întorc în România pentru producția de mobilier. În ultima vreme, se pare că flexibili-tatea şi calitatea sunt mult mai importante decât prețurile scăzute din Asia”, explică omul de afaceri.

Gusturile clienţilor dictează tendinţeleÎn piața de mobilă, dintotdeauna există tendințe. 

Totuşi, acestea diferă de la o țară la alta.  În Olanda, de exemplu, ca şi în multe alte ţări europene, tendința actuală este mobilierul din stejar, în culori naturale. Piața germană, la rândul ei, absoarbe obiecte de mobilier din lemn masiv, din fag. „Tendințele sunt tot mai mult şi mai

olandezul care fabrică mobilă românească

Wouter Reijers

Ţara de origine:OlandaDomiciliul actual:ClujVârsta46 de aniProfesiaEconomistOcupaţia actuală:Om de afaceri

mult influențate de mass-media”, crede Wouter. „Dar clienții decid ce fini-saje doresc. În acest moment, culorile naturale sunt foarte populare. Ele se pot realiza prin finisaj din ulei sau lac”, explică olandezul, a cărui companie este specializată în mobilier din lemn masiv. „Facem în principal mese din fag masiv, stejar sau lemn de pin. În plus, fabricăm şi alte tipuri de mobilier, cum ar fi cupboards şi dulapuri. Folosim utilaje robotizate pentru producție, fiindcă astfel rămânem competitivi şi livrăm un produs de înaltă calitate.” 

Mentalitate occidentală şi creativitate localăPe parcursul anilor, Wouter Reijers spune că a investit enorm în fabrica

sa. Acest lucru este, după cum afirmă, „secretul succesului nostru. Ne-am concentrat dintotdeauna pe cea mai bună calitate posibilă, la cel mai bun preț posibil, fiindcă, în cele din urmă, este ceea ce clienţii noştri caută. În timp, mulți dintre colegi au fost nevoiți să se oprească din cauza faptului că nu au investit suficient în fabricile lor şi, prin urmare, nu au putut ține pasul cu presiunea prețurilor. De asemenea, am fost loviţi de crize, dar, pentru că am investit în maşini de înaltă tehnologie, am fost în măsură să facem ca mobilierul nostru să aibă prețuri mai bune şi chiar o calitate superioară. În acest fel, am fost capabili şi să-i ajutăm pe clienții noştri în aceste vremuri dificile, dar şi să rămânem în afaceri împreună cu ei. Avem relații puternice, în care încercăm să ne ajutăm reciproc”. În prezent, fabrica lui Wouter pro-duce mobilier pentru Olanda, Germania, Belgia şi Austria. Piața internă este o piață pe care omul de afaceri spune că nu are acces cu adevărat. „Volu-

Wouter Reijers,

CAMPANIE

mul de mobilier în România încă înseamnă mobilier din PAL, din cauza prețurilor mai mici, comparativ cu mobilierul din lemn masiv. Pentru viitor, însă, anticipăm o piață mai deschisă şi aici.” 

Ţara oportunităţilor nelilmitate

Wouter Reijers locuieşte de 10 ani la Cluj împreună cu soţia şi cei 3 co­pii. A studiat Economia, la Universitatea Wageningen din Olanda, iar astăzi condu­ce, în România, activitatea a trei companii: pe lânga fabrica de mobilă de la Satu Mare, a mai pus pe picioare, la Cluj, o companie de consulting specializată în management şi finanţe, dar şi o companie de IT, specia­lizată în network administration. „Sunt o mulţime de oportunităţi în România şi nu este întotdeauna necesar un capital mare

pentru a porni o afacere. O mare încredere în tine este im­portantă. Este mult loc pentru antreprenoriat aici, dar şi pentru îmbunătățiri la nivelul birocrației. O situaţie care nu încurajează pe oricine. Dar România este o țară în dez­voltare. Piața internă va creşte în viitor, iar oportunitățile sunt vaste, cred eu.

Să nu uităm că românii au fost dintotdeauna oameni foarte creativi.  Eu cred că sunt maeştri în a face foarte mult cu foarte puţin. România are un potențial enorm de a deveni o putere economică puternică în Europa. Are o mulțime de resurse naturale, o forță de muncă extrem de educată şi competitivă. Olanda este cel mai mare inves­titor străin în România. Deci, noi am înțeles şi am văzut potențialul economic al României. Cultura aici este şi ea într­o continuă mişcare. Încă se simte cum toată această creativitate culturală a explodat după revoluție. Gândiţi­vă la cât de mulţi cântăreți români sunt în topurile din alte țări ale UE sau câţi pictori şi sculpturi români sunt de vân­zare cu operele lor în afara României. Iată lucruri pentru care România ar trebuie să fie foarte mândră…”

Foto

: Tim

i Slic

aru

CHESTIONARUL INCOME

1. De ce Cluj?La Cluj mă simt ca acasă, acesta este oraşul în care mă simt cel mai bine. Are atât de multe de oferit! Niciodată nu am avut un moment de plictiseală la Cluj.

2. Ce vă place la români?Căldura şi atitudinea prietenoasă.

3. Ce aţi învăţat aici?Am învăţat că timpul este flexibil. În Olanda, suntem foarte punctuali. Aici, punctualitatea are un înţeles diferit.

4. Ce i-aţi învăţat dumneavoastră pe cei apropiaţi?Să nu te dai bătut niciodată. Atunci când crezi în ceva şi eşti dispus să lucrezi pentru acel lucru, el poate deveni realitate. 

5. Imaginea ţării noastre afară…România trebuie să lucreze la imaginea ei. Din păcate, mulți oameni din Vest au o imagine negativă. Cu toate acestea, toți cei pe care îi cunosc şi care au vizitat România, pleacă cu o impresie bună. Asta este ceva pentru care românii ar trebui să fie mândri. Țiganii, de exemplu, sunt o parte a societății româneşti. Pentru a-i integra mai bine în societate, va trebui să se pornească de la rădăcină. Copiii lor merită o educație bună. În cazul în care părinții nu-i lasă să meargă la şcoală, autoritățile ar trebui să-i oblige. Ei trebuie să meargă la şcoală. Şi în Olanda suntem obligați să ne ducem copiii la şcoală.  Dacă nu, autoritățile intervin şi chiar pot decide să aibă auto-ritatea asupra lor, departe de părinții naturali. Deci, şcoala nu este o opțiune. Ea trebuie să fie o necesitate.

6. Locul preferat din ţara noastră…Aşa cum am spus deja, România este o ţară minunată, foarte diferită de Olanda. Veți găsi aici lucruri pe care nu le găsiți în Olanda, dar am putea spune, de asemenea, acelaşi lucru şi des-pre Olanda. M-am îndrăgostit de România fiindcă are multe de oferit. Îmi place la munte, la mare şi cred ca Delta Dunării este un loc cu adevărat special.

7. Unde şi cum vă petreceţi timpul liber?Preferabil în locuri cu multă verdeaţă. Din fericire, Clujul are destule.

8. Limba română…Am adoptat-o destul de bine şi cred ca toată lumea mă înţelege când vorbesc româneşte.

9. România…România este o ţară frumoasă cu oameni calzi, o ţară care nu realizează potenţialul pe care îl are.

10. Olanda… Aţi fost tentat, în toţi aceşti ani, să vă întoarceţi?Olanda este țara mea de origine şi o iu-besc. Deci, ispita este mereu acolo. Cu toate acestea, acum trăiesc aici şi îmi place. Cred că faptul că merg în Olanda o săptămână dintr-o lună mă ţine într-un echilibru bun.

Scanează codul și vei găsi și alte povești ale celor

care au ales România.

Volumul de mobilier în România încă înseamnă mobilier din PAL, din cauza prețurilor mai mici, comparativ cu mobilierul din lemn masiv. Pentru viitor, însă, anticipăm o piață mai deschisă şi aici.

Mee

ting!

Evenim

entel

e Inc

ome:

inteli

genț

ă, co

mpeten

ță,

mediat

izare

34-35

eyesuryo

Foto

: Cas

a Re

gală

a R

omân

iei

Ziua Regelui! Onor Armatei Române!25 octombrie, Ziua Armatei Române, dar și a Majestăţii Sale, Regele Mihai I.Două sărbători mari, într-o singură zi. Regele Mihai I împlinește 91 de ani.În ceea ce privește Armata Română, anul acesta se împlinesc 150 de ani de la înfiinţarea Ministerului Apărării și 10 ani de participare neîntreruptă la operaţiunile din Afganistan.

Scanează codul și vei vedea momente inedite din viața

Majestății Sale, Regele Mihai.

36-37

advan ge

urtayo

CON CEDIU

Reducerile de costuri au fost laitmotivul ultimilor ani, repetat în mod aproape obsesiv de şefii de companii. Au apelat la toate trucurile posibile astfel încât să aibă cheltuieli mai mici şi, poate cel mai des invocat, a fost externalizarea activităţilor care nu fac parte din nucleul central al afacerii. Când este cazul să căutăm ajutor în afara companiei?

ana.raduta@incomemagazine.ro

Th

inks

tock

InternalizareAVANTAJE Principalul avantaj al menţinerii tuturor activităţilor, inclusiv pe cele secundare, în interiorul firmei

este acela că echipa cunoaşte compania, dinamica sa internă, iar angajaţii pot fi, prin urmare, mai implicaţi decât furnizorii externi.

Comunicarea între departamente este cu mult înlesnită atunci când toate activităţile sunt înglobate în aceeaşi companie.

Compania nu depinde de furnizori externi, ci doar de angajaţi, iar controlul asupra activităţilor desfăşurate este complet.

DEZAVANTAJE Menţinerea tuturor activităţilor sub o singură umbrelă implică un efort uriaş de coordonare, o echipă mare şi eforturi de susţinere financiară mai mari.

Atunci când toate activităţile companiei sunt internalizate apare un risc foarte mare de a avea mai mulţi angajaţi decât este necesar. Astfel, cresc costurile pentru companie.

Cu cât acoperiţi la nivel intern mai multe activităţi, cu atât vă asumaţi riscuri mai mari şi trebuie să rezolvaţi pe cont propriu orice problemă apare în sistem.

În fiecare an aveţi presiunea creşterilor salariale, pe care le eliminaţi dacă lucraţi cu un furnizor extern.

Este mai dificil să relocaţi compania atunci când aveţi un număr mare de angajaţi care se ocupă de toate activităţile interne.

ExternalizareAVANTAJE Adoptarea unei structuri organizatorice mai flexibile – mai puţini angajaţi înseamnă

mai puţini oameni de coordonat, mai puţini oameni de plătit, de motivat, de evaluat.

Redirecţionarea resurselor companiei spre activităţi mai importante. Acest avantaj nu trebuie pierdut din vedere, mai cu seamă într-o perioadă în care companiile nu îşi mai pot permite „luxul” de a aloca resurse şi energii pentru activităţi adiacente celei de bază.

Externalizarea activităţilor secundare aduce, în majoritatea cazurilor, şi reduceri de costuri pentru companiile care apelează la aceste metode. Nu mai sunt plătite salarii pentru un anumit număr de angajaţi interni, contribuţii sociale, pachete de beneficii şi aşa mai departe. Sunt semnate, în schimb, contracte standard, iar sumele de plată sunt mai mici decât echivalentul cheltuielilor pentru salariile oamenilor care ar fi format res-pectivul departament intern.

În termeni foarte simpli, externalizarea activităţilor care nu fac parte din nucleul de bază al companiei înseamnă şi mai puţină bătaie de cap. Este un efect direct şi firesc al unei organizaţii mai suple.

Prin externalizare aveţi acces la competenţe şi tehnologii specifice superioare celor pe care le-aţi putea crea în interiorul companiei. Pentru furnizorii la care apelaţi, serviciul de care aveţi nevoie este activitatea de bază, în a cărei perfecţionare au investit de-a lungul timpului. Astfel, aveţi certitudinea că vă lăsaţi pe mâna unor profesionişti.

DEZAVANTAJE Pierderea, în timp, a competenţelor şi calificării în prestarea unor servicii, ceea ce ar

putea apărea ca un minus în ochii unor potenţiali investitori externi.

Prin dependenţa de sursele externe, compania devine mai vulnerabilă.

Contractarea unui furnizor extern de servicii înseamnă concedierea angajaţilor interni care s-au ocupat până la momentul respectiv de activităţile secundare. Concedierile nu sunt niciodată simple, mai ales că există riscul apariţiei conflictelor de muncă şi al liti-giilor.

În cazul în care încheiaţi colaborarea cu firma de outsourcing, apare presiunea de a găsi un alt furnizor, care să vă ofere condiţii avantajoase imediat. Altfel, toate activităţile externalizate sunt sistate, iar asta îşi poate pune amprenta asupra afacerii.

Externalizarea presupune desprinderea unei compa-nii de acele activităţi considerate secundare, care nu sunt direct implicate în derularea curentă a afacerii. Cu alte cuvinte, o firmă de contabilitate îşi poate ex-ternaliza cu uşurinţă activităţi precum mentenanţa IT sau recrutarea de personal, aşa cum o agenţie de publicitate poate lăsa în seama unor furnizori externi activităţi precum salarizarea sau contabilitatea.

38-39

MIHAIL TECĂU, președintele Omniasig Vienna Insurance Group - companie rezultată în urma fuziunii dintre BCR Asigurări și vechiul Omniasig -, mizează, în competiția pentru menținerea poziției de lider pe piață, pe care subsidiara austriacă a câștigat-o după pri-mele șase luni din acest an, pe calitatea servicii-lor post-vânzare oferite clienților și pe produsele nou lansate, din categoria non-auto, și, nu în ul-timul rând, pe o echipă tânără și pe experiența internațională a grupului-mamă.

Toate acestea într-un mediu de business în continuă schimbare și în care companiile tre-buie să identifice rapid soluții la problemele și cerințele clienților, care pun astăzi un accent semnificativ pe calitate și pe produse adaptate nevoilor lor.

Omniasig a urcat, la sfârșitul primului semestru, pe prima poziţie din piaţa locală de asigurări. Cum veţi menţine acest loc, având în vedere me-diul, configurația și competitivitatea acestei in-dustrii?

Calitatea serviciilor și plata la timp a daune-lor sunt principalele ingrediente pe care mizăm în continuare. Fuziunea recentă, în urma căreia BCR Asigurări și Omniasig au devenit o singură companie, nu a fost un proces ușor, în sensul în care nu există un manual pentru astfel de ope-

raţiuni, având în vedere că vorbim despre două societăţi cu personalităţi distincte.

După încheierea procesului de fuziune, Omniasig a reușit să-și adjudece poziția de lider de piață, poziție pe care ne dorim să o păstrăm și să o conso-lidăm. În acest sens, mizăm pe calitatea serviciilor noastre, pe noile produse lansate și pe o echipă care împărtășește aceste valori. Ne dorim să înnoim echipa Omniasig, printr-un schimb de și între generații, care se va resimți în perioada următoare. Un alt ingredient care ne susține în mod esențial în dezvoltarea afacerilor este know-how-ul grupului Vienna Insurance Group, acționarul nostru. Cred că toate aceste elemente ne vor sprijini în atingerea obiectivelor Omniasig. Avem încă de ajustat acea parte referitoare la menta-litatea românească, la modul în care se face business în stil românesc. Acest stil trebuie administrat cu grijă, separat, pentru că altfel riscăm să ajungem într-o zonă critică. Avem însă „pedigriul” necesar, există o bază solidă de cunoștinţe pe care le-am acumulat și cred că toate acestea ne vor ajuta să atingem țintele pe care ni le-am propus.

Pe ce linii de business vă veţi concentra în continuare, având în vedere cli-matul, nu tocmai propice, în care a evoluat piaţa asigurărilor în ultimii ani?

Parteneriatul cu Banca Comercială Română, tradițional și preluat de la BCR Asigurări, reprezintă un punct semnificativ de susținere, având în ve-dere că bancassurance-ul este încă, în piața locală, o zonă insuficient dez-voltată. Omniasig, prin acest parteneriat, are deja istorie pe această zonă. Segmentul RCA, care în acest moment produce cel mai mare volum de business pentru piața de asigurări, este însă un model dificil de dinamizat, atât pe latura de afaceri, cât și pe cea de profitabilitate. Ne-am propus să izo-lăm linia RCA, astfel încât să nu aducă pierderi, dar să fie și un motor de echi-

După patru ani de la declanșarea crizei financiare, piața de asigurări din România se reașează și încearcă să câștige terenul pierdut prin propriile greșeli. Lupta pentru cota de piață, în care s-au înfruntat ani la rând asigurătorii, a adus acestora pierderi semnificative. Din această situație se poate ieși doar prin aplicarea unor politici corecte de tarifare, care, la rândul lor, vor susține îmbunătățirea managementului daunelor. Ceea ce înseamnă că, în final, consumatorul va fi cel care va avea de câștigat.

robert.comanoiu@incomemagazine.ro

noul lider al pieţei asigurărilor pune tunurile

pe service-uri

vestment

Foto

: Tim

i Sli

caru

40-41

Plata daunelor, direct la clientUnul dintre subiectele tabu se referă la relaţia client – asigurător auto – service. De ce apar astfel de probleme şi care ar fi soluţia pentru rezol-varea lor?

Totul pleacă de la un contract care ar trebui să existe între societatea de asigurări şi service-urile în care clienții asigurătorilor îşi repară auto-vehiculele. Costurile asigurătorilor cu reparațiile, adică banii plătiți ser-vice-urilor, au crescut de la an la an. În parcul auto actual există maşini pretenţioase, iar calitatea per total este superioară situaţiei economice pe care o avem. Riscul de a se produce accidente este ridicat, iar cheltuieli-le de reparaţii sunt mari. Profitând de această situație, există service-uri care vor să scoată cât mai mulți bani de la asigurători. Cel care pierde, în final, este clientul. Ca asigurător, mi-aş dori să plătesc direct clientului, în contextul în care acesta se află de multe ori la mijloc, între asigurător şi service, şi de aceea apar şi reclamaţiile.

Afirmaţia dumneavoastră mă aduce la următorul subiect al discuţiei, pri-vind plata despăgubirilor RCA de către asigurătorul păgubitului şi nu de către cel al persoanei vinovate. Credeţi că acest sistem va funcţiona?

Sistemul nu este nou şi trebuie să existe un mod de compensare foarte bine pus la punct, între societăţi. Ţările care au implementat un astfel de sistem au avut grijă de asta. Partea bună este că, foarte posibil, RCA-ul se va muta de la asigurătorii rău-platnici la cei bun-platnici. În acest mo-ment, există tendinţa de a cumpăra cea mai ieftină poliță RCA, indiferent de asigurătorul cu care intri în relaţii contractuale. Tendința este contrară când vine vorba despre CASCO, pentru că „în joc” este propria maşină. Noul sistem va schimba această gândire. Revenind însă la sistemul de compensare, acesta va trebui bine gândit, astfel încât să funcționeze şi

să opereze la capacitate optimă chiar de la început, pentru că există riscul ca dintr-o companie să iasă foarte multe lichidităţi, care ar trebui să se întoarcă la ea ca plăți de la alți asigurători într-o perioadă cât mai scurtă, pentru a se evita blocajul financiar. Categoric însă acest sistem rezolvă în bună parte pro-blema societăţilor care vând RCA ieftin, dar tergiversează plata daunelor.

Prin urmare, totul trebuie foarte bine gândit pentru a nu ne lovi, în vii-tor, de o serie de „componente miori-tice” care ar risca să creeze probleme. Pe lângă aceste aspecte, există riscul ca

vânzările de poliţe CASCO să se reducă substanțial. Ceea ce va fi însă în defavoarea şoferilor vinovați de accidente. Aceştia nu-şi vor putea repara autovehiculele decât printr-o poliță CASCO.

Elementul care conferă cea mai mare încredere în piaţa asigurărilor este plata daunelor. De ce vorbesc companiile atât de rar despre acest lucru?

Voi răspunde la această întrebare din perspectiva companiei noastre. În acest moment, Omniasig plăteşte aproximativ 1.000 de dosare de daună pe zi, ceea ce în bani înseamnă aproximativ un milion de euro. Este vorba despre un număr net superior volumului de plângeri primite. Oamenii au tendinţa să spună, oriunde în lume, că noi încercăm să diminuăm daunele. Din punctul meu de vedere, noi încercăm să plătim corect, raportat la dau-na produsă. De aceea, cred că trebuie să vindem poliţe bine puse la punct, la preţul corect, să avem agenţi şi brokeri bine pregătiţi, dar şi să eviden-ţiem cazurile de fraudă, pentru ca acest angrenaj să funcţioneze corect.

libru între companie şi client, şi să acordăm atenție dezvoltării celorlalte tipuri de asigurări, în special celor non-auto. Piaţa din România este sub-asigurată şi, din acest punct de vedere, are un potenţial semni-ficativ de creştere, care trebuie categoric valorificat. În această direcţie ne vom îndrepta şi noi atenţia.

Brokerii ar trebui să ridice standardeleTot mai multe voci spun că încrederea în piaţa lo-cală de asigurări a avut de suferit în ultima vreme, în contextul în care CSA a anunțat sancţiuni pentru companiile care au înregistrat o creştere a număru-lui de plângeri. Încotro se îndreaptă această piaţă?

Preferințele consumatorilor din piaţa româ-nească a asigurărilor au început, de ceva vreme, să evolueze într-un anumit cadru, în care se resimte orientarea către companiile mari. Atunci când eşti un jucător mare, cu experienţă, riscul de a comite greşeli în piaţa în care activezi este minim. Compa-niile mai mici, care nu beneficiază de apartenența la grupuri financiare puternice, pot dezvolta afaceri într-o conjunctură locală, iar dacă administrarea nu se face coerent, pot apărea alteraţii de preţ şi anumi-te comportamente în ceea ce priveşte plata da-unelor. Toate acestea se transmit în percepţia clienţilor faţă de asigurări. Experienţa externă la nivel de management în asigurări îşi spune cuvântul şi, mai devreme sau mai târziu, cali-tatea la nivel de piaţă va fi impregnată de jucă-torii mari, cu experienţă. Niciuna dintre marile companii de asigurări nu îşi poate permite să greşească, astfel încât prin deciziile adoptate să afecteze piaţa per ansamblu.

Cum aţi caracteriza relaţia dintre companii şi brokerii de asigurări?

Pentru cititorul neavizat, această relaţie nu înseamnă mare lucru, însă ştiu că aceasta dic-tează de multe ori modul în care se fac afaceri în acest sector.

Există un adevăr bine cunoscut - piaţa asigură-rilor este una cu potenţial mare, dar în care acum nu sunt foarte mulţi clienţi. Brokerii au ştiut să se apropie de clienţii existenţi şi au avut de câştigat. Înțelegerea dintre asigurători şi brokeri, în ceea ce priveşte creşterea portofoliilor de clienți, trebuie să crească în valoare. Spun asta în condiţiile în care ne aşteptăm ca brokerii să înţeleagă că trebuie să promoveze asigurări sustenabile, cu un preţ bun şi condiţii de asigurare avantajoase pentru client. Asi-gurătorii trebuie să pună constant în balanţă cererea pentru un preţ cât mai mic, venită din partea clienţi-lor prin broker. Dacă şi brokerii ar ridica puţin stan-dardele, iar unele companii ar răspunde pe măsură, cred că piaţa per total ar avea de câştigat.

Dacă şi brokerii ar ridica puţin standardele, iar unele companii ar răspunde pe măsură, cred că piaţa per total ar avea de câştigat.

vestment

42-43

trouble

42-43

S-a gândit că HR-ul se află pe un teren mai sigur decât cel în care acumulase experienţă, cu o ofertă de joburi mai mare

comparativ cu cea din zona administra-tivă. În plus, toate posturile deţinute an-terior fuseseră pe perioade determina-te, ultimul dintre ele pe o durată de un an şi jumătate, într-un institut cultural. Aşa se face că, în urmă cu câteva luni, după încheierea contractului, Simona a fost nevoită să înceapă, din nou, ane-voioasa căutare a unui job. Numai că, de data asta ar fi vrut altceva, în ciuda faptului că nu avea niciun fel de expe-rienţă în domeniu. S-a oprit din iureşul depunerii de CV-uri pentru posturi care nu i se potriveau şi s-a înscris în proiec-tul „Construieşte-ţi viitorul pas cu pas program pilot de creştere a nivelului de angajabilitate a persoanelor afectate de criza economică”. Aici a beneficiat gra-tuit de consultanţă şi îndrumare. A avut noroc. Aspiraţiile de schimbare a profe-siei se pliau perfect pe aptitudinile pe care le deţinea. În sesiunile de consiliere şi autoevaluare a opţiunilor de carieră a reieşit compatibilitatea ei ridicată cu po-ziţii de specialist resurse umane, analist resurse umane, respectiv specialist dez-voltare, după cum ne-a povestit Elena Munteanu, consultant în cadrul WKH, unde a fost consiliată Simona.

reconversia profesională

punct şi de la capăt în carierăSimona, o tânără de 30 ani, cu abilităţi foarte bune în zona de comunicare în limbi străine, avea o experienţă de câţiva ani în postul de asistent administrativ - relaţii clienţi, când a fost obligată să ia decizia să-şi schimbe profesia. Ştia exact ce vrea să facă în viitor, dar nu şi cum să intre pe făgaşul unei cariere în resurse umane. Cum a făcut pasul spre reconversie?

andreea.stefan@incomemagazine.ro

Astfel, primii paşi pe drumul către jobul dorit fuseseră făcuţi. Mai departe, planul de acţiune construit împreună cu consilierul de carieră Clementina Rusu a ajutat-o să identifice clar tipul de post căutat şi apoi să listeze com-paniile în care ar fi putut accesa pozi-ţiile dorite.

În paralel, Simona a urmat două cursuri de calificare în domeniul resur-selor umane, care au ajutat-o să asimi-leze cunoştințe şi abilităţi esenţiale în HR, precum comunicarea, analiza pos-turilor, analiza nevoilor de training şi alte instrumente specifice.

Toate acestea, precum şi suportul oferit de consilierul de carieră, i-au crescut încrederea în sine şi i-au păs-trat consecvenţa în transmiterea can-didaturii sale către companii. În plus, a participat şi la un curs de tehnici de interviu unde a învăţat să-şi adapteze mesajul şi limbajul la cerinţele angaja-torilor din domeniul resurselor umane.

După patru luni de adaptări şi că-utări a cules roadele reconversiei. A obţinut un post într-o companie de consultanţă în domeniul de training şi relaţii clienţi.

Simona este doar unul dintre mi-ile de oameni care au ales sau au fost

nevoiţi să se re-profileze după ce au rămas fără loc de muncă. Este şi o poveste de succes. Potrivit Elenei Munteanu, aproximativ 30% din actualii an-gajaţi ai României au fost nevoiţi să îşi schimbe profesia din cauză că nu şi-au mai găsit un job în do-meniul în care activau.

Cursuri pentru reconversie

Cei care optează pentru reconversia profesio-nală pot urma unul dintre cursurile organizate fie de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM), fie de companii specializate, contra-cost. Cursurile agenţiilor judeţene pen-tru ocuparea forţei de muncă sunt gratuite, dar se adresează doar şomerilor înregistraţi. Oferta ANOFM arată că în luna octombrie se desfăşoară 161 de programe de formare pro-fesională , adresate unui număr de aproape 3.500 de şomeri. Cei mai mulţi participanţi provin din Iaşi, Braşov, Bucureşti şi Dolj, iar cele mai solicitate cursuri sunt cele de lucrător în comerţ, operator prelu-crare date, ospătar, inspector resurse umane sau contabilitate.

Pentru cei care au un loc de muncă, dar îşi doresc să-şi schimbe T

hin

ksto

ck

mului. Cursul a avut o durată de 240 de ore, pe o perioadă de 10 săptămâni. De aseme-nea, acesta s-a desfăşurat în mai multe serii, în centrul de formare de la sediul Vinexpert. Aici s-au ţinut 80 de ore teoretice şi 160 de ore de practică. În urma obţinerii diplomei, mulţi dintre absolvenţi s-au angajat în restaurante, magazine şi hoteluri.

Atenţie la alegerea noii meserii

Totodată, consultanţii HR îi avertizează pe cei care se gândesc la recalificare ca la marele loz câştigător că reconversia profesională nu este, de cele mai multe ori, un drum uşor şi că nu întotdeauna rezultatele se vor vedea ime-diat. „Această decizie ar trebui luată în urma unei analize atente atât a propriilor abilităţi, motivaţii şi preferinţe de lucru, cât şi a pieţei locurilor de muncă. Simpla absolvire a unor cursuri de specializare sau obţinerea unor diplome nu reprezintă o reconversie, plus că este posibil să nu te ajute deloc în angajarea propriu-zisă”, a atenţionat consultanta Elena Munteanu.

Un exemplu în acest sens sunt cursurile de tipul inspector de resurse umane sau manager de proiect. Foarte multe persoane le-au urmat, considerând că le vor deschide poarta spre an-gajare în departamentul de resurse umane al organizaţiilor, dar într-un foarte mic procent ele s-au finalizat cu o angajare, a exemplificat reprezentanta WKH.

TOPUL CELOR MAI SOLICITATE CURSURI PENTRU MESERII: � lucrător în comerţ; � ospătar şi vânzător în unităţi de alimentaţie; � operator introducere, validare şi prelucrare date; � lucrător în cultura plan-telor;� inspector (referent) resur-se umane; � competenţe comune de co-municare în limba engleză; � instalator instalaţii tehnico-sanitare şi de gaze; � contabil; � agent pază şi ordine; � bucătar.

MOTIVE CARE TE ŢIN DEPARTE DE JOBUL DORIT

1 Credinţe negative legate de obiectivitatea selecţiei şi egalitatea şanselor la anga-jare. Multe persoane nu au încredere în etica angajatorilor şi a selecţiei făcute de aceştia, ceea ce îi determină să renunţe uşor şi să caute modalităţi mai facile de angajare, apelând la cunoştinţe.

2 Neluarea în serios a procesului de selecţie şi lipsa pregătirii pentru acesta scad considerabil şansele de angajare ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

3 Oferta scăzută de locuri de muncă potrivite. Scăderea pieţei locurilor de muncă a făcut ca foarte multe persoane cu experienţă relevantă să se afle şi ele în căutarea unui loc de muncă, iar în prezent companiile au de unde alege. Acest lucru scade şansele persoanelor tinere, lipsite de experienţă sau ale celor peste 45 de ani.

4 Lipsa informaţiilor legate de dinamica pieţei muncii precum surse de căutare, domenii în care se fac angajări, nivel de aşteptări salariale potrivite, modalitate de transmitere a candidaturii etc.

5 Aşteptări nerealiste legate de domeniile în care se pot angaja, bazate pe diplome, cursuri sau experienţe nerelevante.

6 Lipsa unei direcţii de carieră şi a unei imagini clare legate de domeniul profesio-nal potrivit şi în care pot avea succes.

7 Neîncrederea în propriile abilităţi, cunoştințe, aptitudini. 8 Lipsa abilităţilor de prezentare la interviu şi abordare deficitară a interviului de

selecţie. 9 Educaţia în domenii care nu mai corespund cerinţelor pieţei muncii din acest

moment. 10 Lipsa experienţei relevante în domeniul ţintit.

Sursa: WKH

domeniul ori profe-sia, aceştia au la dispoziţie

cursurile oferite de companiile pri-vate, unde se poate învăţa aproape orice, fie

că este vorba de gastronomie, frizerie, contabilitate primară sau programare IT. De exemplu, preţul pentru un

curs de frizerie, care poate dura de la două săptămâni la două-trei luni, poate fi între 550 şi aproximativ 1.200 de lei. Şi asta în

timp ce un curs de contabilitate primară, care poate dura între două şi cinci săptămâni, costă între 390 şi 550 de lei, în funcţie de durată şi intervalul orar ales. De obicei, înscrierea la aceste cur-suri este condiţionată de studiile medii, fără să conteze speciali-zarea. Există însă şi organizaţii care ţin cursuri gratuit, finanţân-du-se din fonduri europene, respectiv Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Un astfel de curs este cel care se adresează managerilor de IMM-uri, condiţia fiind clară: „în acest pro-gram poți intra doar dacă conduci o companie sau dacă eşti manager al unui departament”. Specialiştii în recrutare îi atenţionează pe cei care vor să-şi schimbe meseria să apeleze doar la cursurile autorizate de Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor (CNFPA).

De exemplu, Vinexpert şi Blocul Naţional Sindical (BNS) au desfăşurat proiectul cofinanţat din fonduri europene „Resursa umană de calitate pentru pro-movarea vinurilor româneşti”, prin care 180 de per-soane aflate în căutarea unui loc de muncă, din regiunea Bucureşti/Ilfov, au fost integrate în cur-sul de formare profesională pentru ocupaţia de somelier. Persoanele eligibile au fost selectate din 240 de şomeri consiliaţi în cadrul progra-

44-45

trouble

Cu alte cuvinte, un simplu curs nu este de-ajuns ca să îţi poţi schimba domeniul de activitate. De cele mai multe ori, reconver-sia profesională presupune un stagiu „consistent” de practică, adesea neplătită. Perioada de uce-nicie, care devine cuvântul cheie al reconversiei, poate fi cuprinsă între 3 luni şi 1 an de zile. Odată încheiată perioada de practică, novicele mai are de aşteptat până la obţinerea jobului propriu-zis. Durata de timp depinde foarte mult de domeniul în care se face reconversia. Astfel, dacă este vor-ba de zone precum relaţii clienţi, vânzări, lucrător comercial sau asigurări, în care sunt necesare doar aptitudini şi abilităţi com-portamentale, atunci reconversia se poate face rapid. La polul opus, dacă conversia are loc într-un do-meniu care necesită experienţă şi specializarea concretă, cum este cel al contabilităţii, graficii sau re-surse umane, atunci perioada de aşteptare până la angajare este de minimum 6 luni şi poate depăşi un an. Toate aceste eforturi fac ca cel care porneşte pe drumul unei noi profesii să fie nevoit să se înarmeze cu multă răbdare şi consecvenţă.

Fără limită de vârstă

„Recomandarea noastră este ca reconversia să ţină cont de abilităţile reale, aptitudinile şi motivaţiile persoanei şi, dacă este posibil, să se folosească de expe-rienţa anterioară a persoanei sau să construiască pe baza acesteia. Ceea ce ajută în reconversie este flexibilitatea, o bună gestionare a schimbării şi trecerea la acţiune, cu asumarea riscurilor şi cu încre-dere în drumul ales”, după cum susţine Elena Munteanu.

La rândul său, şi Bogdan Florea, director general al compa-niei de consultanţă HR Trenkwal-der, vede în reconversia profesio-nală o soluţie pentru cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă, dar numai cu condiţia să se facă pe o calificare ce se regăseşte într-o ofertă imediată de muncă.

„Procesul de reconversie nu

trebuie să dureze foarte mult timp. Primul pas care trebuie făcut este ca o persoană să urmărească mai atent ofertele de locuri de muncă de pe piaţă şi să identifice care sunt cele mai solicitate calificări”, recomandă reprezentantul Trenkwalder.

În ciuda traseului dificil către o nouă profesie, oricine poate face acest lucru, neexistând limită de vârstă. Cu toate acestea, cele mai predispuse la conversie sunt persoanele care nu se regăsesc în profesia lor sau în profilul educaţional urmat. Cum au ajuns aici? Fie traseul lor profesional fusese de-cis de altcineva, fie ţinuse de o conjunctură socio-economică.

Bogdan Florea este de părere că predispoziţia la reconversie este mai mult o opţiune personală, care nu depinde de apartenenţa la o categorie pro-fesională specifică.

„Opţiunea personală este corelată şi cu ac-ceptarea condiţiilor în care această reconversie se poate face, de cele mai multe ori însemnând compromisuri în privinţa atribuţiilor şi a salariu-lui”, a punctat Florea.

Statul nu încurajează reconversia

În ceea ce priveşte sprijinul oferit de stat pentru reconversia profesională, Bogdan Florea este de părere că, spre deosebire de alte ţări, aju-torul oferit la noi pentru o persoană care vrea să-şi schimbe profesia este unul foarte scăzut, iar pentru anumite domenii chiar inexistent. O dovedesc şi cifrele oficiale.

„Sunt regiuni, în general în ţările occidenta-

Scanează codul şi vei găsi cele mai solicitate cursuri pe domenii,

dar şi oferta de reconversie pentru luna noiembrie.

Ai un câștig net de la bun început!

Abonează-te la

și beneficiezi de o ofertă incredibilă!

125 lei/6 luni (include TVA și taxele de livrare)

O reducere de

45%

Comenzi la telefon: 021-208.75.08; e-mail: luxandra.porceanu@intactpublishing.ro

Cum te poți abona:

1. Online  (plata prin card)WWW.INCOMEMAGAZINE.RO/ABONAMENTE

2. Direct (Plata prin bancă - ordin de plată/OP; poștă - mandat poștal) pentru S.C. INTACT PUBLISHING S.R.L. Cont: RO 18BRDE450SV37463044500 Bancă: BRD-GSG-SMCCCod Fiscal: RO 27201863

În cazul în care efectuați plata prin OP sau MP trebuie să ne comunicați datele unde vreți să vă fie livrat abonamentul, date care nu sunt trecute pe aceste formulare. Vă rugăm să ne trimiteți aceste date împreună cu o copie după dovada plății: F pe email la adresa: luxandra.porceanu@intactpublishing.roF prin poștă/curier pe adresa: Șos. București – Ploiești, Nr. 15, Clădirea Iridex, Et. 4, Cam. 1, Sectorul 1, București, Cod: 013682Nu uitați să trimiteți și datele unde doriți să fie livrată revista!

3. Prin parteneri: Firme de abonamente sau alți parteneri. Livrare:

Revista ajunge la dumneavoastră prin intermediul partenerilor noștri: firmele de abonamente și Poșta Romană.

le, în care o astfel de reconversie este privită cu mai multă deschidere, și de către candidaţi, dar mai ales de către angajatori, care urmăresc și alte aspecte, de genul abilităţilor personale, ambiţie, calități native, în afara celor strict legate de experienţa profesională”, a remarcat Florea.

Spre exemplu, anul acesta, Agenţia Naţională pen-tru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) a alocat un buget de 43.850.000 lei, în creștere de la 30.674.000 lei, cât era în 2011, pentru formarea profesională a be-neficiarilor sistemului asigurărilor pentru șomaj și sti-mularea ocupării forţei de muncă. Potrivit reprezen-tanţilor ANOFM, o parte din programele de formare profesională sunt finanţate din Bugetul Asigurărilor pentru Șomaj, iar o parte din Fondul Social European. Astfel, cei aflaţi în căutare unui loc de muncă și care figurează în evidenţa Agenţiei pot participa gratuit la

unul dintre cursurile ţinute de instituţie. De asemenea, ei se pot înscrie, tot gratuit, la o serie de programe de consiliere și reconversie sus-ţinute din fonduri europene, derulate de diferite companii și organizaţii. Pentru cei care vor să își schimbe profesia, dar au deja un loc de mun-că, oferta de cursuri și spe-cializări ţinute de companii private, contra cost, este una destul de variată, de la cele de coafeză, până la cele adre-sate managerilor.

Pentru 2012 au fost pro-gramate 2.072 de cursuri pentru persoanele care bene-ficiază de servicii gratuite de formare profesională prin ini-ţiere, calificare și recalificare, perfecţionare și specia lizare. Astfel, ANOFM și-a propus cuprinderea în programe de formare profesională a unui număr de peste 41.000 de persoane. Dintre aceștia, aproape 40.000 vor fi repre-zentaţi de șomeri aflaţi în evi-denţele agenţiilor teritoriale, iar alte 1.200 sunt persoane care beneficiază de formare profesională gratuită, altele decât șomerii, precum per-soane din mediul rural sau care și-au reluat activitatea după concediul de creștere a copilului.

Foarte puţin, dacă ne uităm la statisticile privind șomajul. La sfârșitul lunii septembrie, numărul șome-rilor înscriși în evidenţele ANOFM era de peste 442.000 de persoane, cu 2.214 persoa-ne mai mare faţă de finele lu-nii anterioare. Pe categorii de vârstă, 91.603 șomeri au sub 25 de ani, alţi 31.742 șomeri au între 25 și 30 de ani, iar 96.471 șomeri au o vârstă cuprinsă între 31 și 40 de ani. Un nu-măr de alţi 110.544 șomeri au între 41 și 50 de ani, iar alţi 53.661 șomeri se încadrează între 51 și 55 de ani. Alte peste 58.000 de persoane fără loc de muncă au depășit vârsta de 55 de ani.

Th

inks

tock

46-47

vetiven

IDEI DE AFACERI

Devenit deja o obişnuinţă în restau-rantele cu pretenţii din străinătate, la noi, metalul se adaugă mâncărurilor doar la co-mandă şi doar în unele localuri. Deocam-dată, nici românii, dar nici bucătarii străini de aici nu au prins gustul strălucirii. Cu toate acestea, comerţul cu foiţele de aur folosit în gastronomie este pe cale să devi-nă un adevărat business de nişă.

O spune unul dintre investitorii din

domeniu. După ce şi-a încercat norocul în afacerile de construcţii, la care a renunţat în 2008, chiar înainte de izbucnirea crizei, Răzvan Cruceanu a trecut la... cratiţă. Pa-sionat de gastronomie, a gătit mai întâi pentru el, iar apoi ca freelancer. Ca să-şi pună în practică reţetele, avea însă nevoie de ingrediente şi ustensile pe care nu le gă-sea în România. Aşa a ajuns să le importe şi să dezvolte un alt business, de furnizor

mâncare cu... aur inclus

profit: 500%Ciocolata, deserturile, trufele sau orezul sunt preparatele pentru care se utilizează cel mai des aurul comestibil. O pojghiţă strălucitoare despre care circulă legenda că ar avea efecte terapeutice. Dar pentru că nimeni nu le-a demonstrat ştiinţific, folosirea metalului în mâncare rămâne mai mult o extravaganţă.

andreea.stefan@incomemagazine.ro

pentru restaurante. Pe lângă ingrediente precum fumul

condensat, uleiul trufat sau sprayul ve-lurat, Răzvan Cruceanu vinde şi aur co-mestibil. Se ocupă cu acest comerţ de trei ani, fiind unul dintre puţinii importatori ai metalului folosit în bucătărie. Vinde 30-40 de pachete pe lună, fiecare costă 249 de lei şi conţine 25 de foiţe de 22 karate, a câte 80x80 milimetri bucata. Volumul vânzări-

lor anuale pe foițele de aur este cuprins între 89.000 şi 120.000 de lei.

Spre uimirea proprie-tarului Fusion Technique, magazin on-line care mai co-mercializează şi alte ingredi-ente şi ustensile de gătit mai puţin obişnuite, comenzile pentru aceste pacheţele vin din toată ţara. Sunt cumpă-rate nu atât de restaurante, cât mai ales de firmele de organizări de nunţi şi petre-ceri.

„Am fost surprins să primesc comenzi din oraşe mai mici, cum ar fi Caracal. Fie care client cumpără în medie patru astfel de pachete. Este o afacere de nişă, care are, însă, mare potenţial”, a afirmat Răzvan Cruceanu.

Cu sau fără efecte terapeutice, ingredi-entul strălucitor, adus din Germania şi din Franţa şi vândut la furnizor cu 10 lei foi-ţa, ajunge să aducă în casieria restauran-

tului un profit de până la 500%,

după cum spune chiar importatorul. Pen-tru a nu fi uşor de falsificat şi a se deosebi de o simplă poleială, pachetele vin însoţi-te de un certificat de calitate, din ţara de origine.

Reprezentantul Fusion Technique spune că cele mai multe comenzi provin din Bucureşti şi oraşele din Transilvania. În ceea ce priveşte perspectiva de afaceri, comerţul cu aur comestibil are un mare potenţial, dacă ne uităm la ce se întâmplă în marile restaurante ale lumii. Deocamda-tă, mâncarea strălucitoare este promovată doar la târguri şi preferată de cei care au călătorit mai mult afară, unde au frecven-tat marile restaurante.

Benefic pentru memorie Foiţele par ieftine, dar în realitate,

după gramaj, aurul pentru mâncare este mai scump ca cel folosit pentru bijuterii. Spre deosebire de acesta din urmă, foiţe-le sunt moi şi nu conţin aliaje, astfel încât să poată fi mâncat efectiv. Se spune că, în această stare, ar avea proprietăţi benefice pentru memorie. De exemplu, gramul de aur de 22 karate, folosit pentru bijuterii, costă aproximativ 35 de euro. De obicei, el se găseşte pe piaţă amestecat cu alte aliaje, care îi conferă duritate, astfel încât să poa-tă fi prelucrat. Şi asta pentru că în starea lui pură aurul este un metal moale.

ŞI PENTRU BĂUTURIFoiţele de aur nu se folosesc doar pentru mâncăruri, ci sunt introduse şi în diferite băuturi. Este şi cazul şampaniei Österreich Gold. De provenienţă austriacă, băutura cu aromă de mere şi lămâi conţine fulgi de aur comestibil de 23 de karate. Importatorul o recomandă pentru marcarea unui eveniment precum nunta, botezul sau petrecerea aniversară. Preţul unei sticle de şampanie porneşte de la 35 de lei pentru o cantitate de 0,2 litri şi ajunge la 180 de lei pentru sticla de 1,5 litri.

„Am gândit afacerea pe cinci-zece ani. Este un business profi-tabil, dar banii câştigaţi îi reinves-tim”, a mai spus importatorul care, contrat aşteptărilor, nu se bucură de concurenţa redusă pe această nişă. Consideră că în această fază face muncă de pionierat şi pregă-teşte terenul pentru cei care vor intra în acest business. Prezenţa mai multor companii pe aceeaşi nişă ar ajuta la promovarea produ-sului şi educarea consumatorului. În acest scop, proprietarul Fusion Technique participă la târgurile de profil din ţară şi din Bucureşti şi face distribuţie în restaurante şi magazine specializate.

Aurul comestibil apare şi în oferta retailerului de bijuterii Cellini, la un preţ de 59 euro, plus TVA/0,2g. Se vinde doar într-un singur magazin al lanţu-lui, în Băneasa, dar nici aici nu se găseşte tot timpul, după cum au spus reprezentanţii companiei.

Un consumator deschis la minte

În ceea ce priveşte consumatorul român de mâncare de-corată cu foiţă de aur, el face parte din categoria celor care au călătorit mult în străinătate, au apucat să se obişnuiască cu metalul în farfurie, au un standard ridicat de viaţă şi, mai ales, „au mintea deschisă”. Au încercat deserturile şi mân-cărurile decorate astfel, în ţări precum Franţa, Germania sau Italia, care au deja o tradiţie în utilizarea aurului în bucătă-rie. Obiceiul datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, aurul comestibil fiind consumat atunci de burghezia elevată.

În meniurile celor mai multe dintre restaurantele de lux de la noi aurul lipseşte din felurile de mâncare. Este încă un ingredient neobişnuit, chiar şi pentru localurile renumite, unde, mirat, chelnerul întreabă de două ori despre „decora-ţiunea” cerută.

La restaurantul cu specific franţuzesc din Bucureşti, La Cantine de Nicolai, preparatele cu aur se fac doar la comandă. Aici, foiţa se utilizează numai pentru deserturi, pentru că, po-trivit reprezentanţilor aceluiaşi restaurant, aurul are un gust dulce, motiv pentru care se foloseşte doar la felurile dulci.

Până de curând şi restaurantul boutique Chocolat pre-para trufe din ciocolată, presărate cu praf de aur, însă s-a

renunţat la acest produs.

CONSECINŢELE CONSUMULUI DE AUR În ceea ce priveşte efectele consumului de aur, profesorul doctor Gheorghe Mencinicopschi a afirmat că înghiţirea foiţelor de aur nu este nocivă organismului.„Nu prea văd cum să fie comestibil, pentru că e un metal. Din punct de vedere chimic, este unul foarte inert şi nu oxidează. Foliile mici, cum le înghiţi, aşa le elimini”, a explicat profesorul. Pe de altă parte, acesta a amintit de proprietăţile aurului coloidal, unde ionii sunt dispersaţi în apă, şi care se foloseşte în medicină, pentru tratarea diferitelor terapii.

Este o fiţă gastronomică ca multe altele, fără niciun fundament Are doar o conotaţie cultural-socială, de a-ţi demonstra statutulGHEORGHE MENCINICOPSCHIprofesor doctor

59 europlus TVA

costă 0,2 grame de aur comestibil în lanţul Cellini

48-49

telligent

Seth Godin spunea odată că „toată lumea este expertă în ceva”. Pentru unii, acest motto se reduce numai la jobul de zi cu zi. Pentru alţii însă, semnifică valorificarea aptitudinilor şi transfor-marea lor într-o sursă suplimentară de bani. Este vorba despre mini-afaceri pornite din pasiuni vechi, din do-rinţa de a crea prin muncă brută lucruri care spun o poveste, care îi descriu pe oameni exact aşa cum sunt. Apar într-o perioa-dă presantă, când oamenii doresc nu numai să supravieţuiască, ci şi să trăiască frumos. Vor să facă artă şi să arate tuturor că se poate trăi din ea. Sau aleg să nu renunţe la locul de muncă, doar pentru că un venit stabil le oferă libertatea de a-şi selecta clienţii. Ei sunt miniprenorii. Pornesc de la o idee mică, dar îndrăznea-ţă, cu potenţial de dezvoltare foarte mare şi lansează afaceri de

La fel de curajoşi ca antreprenorii, miniprenorii se bazează pe propria intuiţie şi pe talent atunci când decid că a venit momentul să îşi deschidă o afacere. Într-o lume în care suntem invadaţi de produsele de serie, miniprenorul creează acele lucruri cu amprentă personală, care spun istorii despre locuri şi oameni. În America, sunt peste 5 milioane de miniprenori. La noi, câteva zeci de mii, dar numărul este în continuă creştere.

cristina.dobreanu@incomemagazine.roclaudia.popa@incomemagazine.ro

nişă în orice domeniu. Se înscriu în mai multe tipare - de week-end, part-time sau full-time şi pot lucra fie exclusiv pe internet – bloggeri – sau pot fi copywriteri, consultanţi, designeri floristici, artişti care înfrumuseţează birouri, persoane care fac cheeseca-kes sau celebrele macarons, torturi din fondant, pantofi pictați.Va fi o serie despre oameni care sfidează criza economică, se pliază pe val şi văd oriunde şi mai ales acum, oportunităţi de afaceri. Ce poate fi mai simplu decât o idee, o aptitudine şi o conexiune la Internet? Acestea ar fi principalele caracteristici ale noii categorii de persoane cu iniţiative de business – miniprenorii.Într-o ierarhie a firmelor, au o entitate mai mică faţă de un IMM. Clasificarea diferă în funcţie de ţară, însă, în general, un mini

MINIPRENORII: afaceri mici din pasiuni mari

întreprinzător nu are mai mult de 25 de angajaţi. Doar în cazul în care îi are, fiindcă majoritatea preferă să lucreze singuri sau în parteneriat cu un prieten apropiat. În schimb, dacă optează pentru ajutor, cel mai frecvent, numărul angajaţilor este de ma-ximum cinci. „Deşi sunt predominante ca număr de unităţi în total IMM-uri, adică 89,3%, microîntreprinderile au o pondere în totalul forţei de muncă apropiată de a celorlalte două clase de IMM-uri, mici şi mijlocii. Acestea scot în evidenţă vulnerabilitatea microîntre-prinderilor care deţin un număr mic de salariaţi, în medie doi pe firmă”, spun reprezentanţii Fundaţiei Post Privatizare, care au realizat un studiu privind situaţia curentă a IMM-urilor din România.

Portretul robotSpre deosebire de antreprenorul clasic, care trebuie să se des-prindă cu totul de angajator, să aibă un capital important de por-nire a propriei afaceri, să îşi facă un plan de business pentru recuperarea investiţiei, să fie dispus să îşi asume riscuri în cazul în care afacerea nu are succes, miniprenorul nu are nevoie de cunoştinţe solide în afaceri, îşi poate păstra locul de muncă şi are nevoie doar de o minimă sumă de bani investită în materi-alele de lucru, pentru că, de obicei, lucrează de acasă, cel puţin la început. Promovarea o face prin instrumentele cel mai puţin costisitoare – reţele sociale, bloguri, pagini web. Mai ieftin decât deschiderea unui magazin, care ar putea însemna o investiţie de până la 80.000 de euro, dacă sunt incluse chiria, stocul de marfă, salariile angajaţilor.

Th

inks

tock

50-51

telligent

Abia după ce pune afacerea pe picioare şi dacă totul merge conform planurilor – are un portofoliu stabil de clienţi, iar mini-afa-cerea se dezvoltă, el poate renunţa la job şi se poate dedica cu totul pasiunii sale, poate chiar în propriul atelier. Depinde de alegerile fiecăruia şi de disponibilitatea de a face acest lucru. În străinătate, miniprenorii sunt chiar încurajaţi. De pildă, un mall din Detroit, Statele Unite, le-a oferit, în 2009, locuri

de închiriat în spaţiul comercial, la preţuri preferenţiale şi fără presiunea unui con-tract pe termen lung. Doar ca să îşi poată face cunoscute produsele unei game mai importante de potenţiali clienţi. Potrivit unor estimări, în 2005, în Statele Unite, erau peste cinci milioane de miniprenori, iar fenomenul este în continuă creştere. În România, din numărul total de IMM-uri active în agricultură, industrie, construc-ţii, comerţ şi alte servicii, ponderea co-vârşitoare, de 89,3% este reprezentată de microîntreprinderi şi 9% de întreprinde-rile mici, numai 1,7% fiind întreprinderile mijlocii. Şi pentru că vorbeam despre angajaţi, în IMM-urile active economic, numărul ra-portat pentru 2010 a fost de 2,5 milioa-ne, cei mai mulţi în microîntreprinderi – 871.153, apoi în întreprinderile mici – 851.211 şi cei mai puţini în întreprinderile mijlocii – 812.984. În pofida numărului mare de firme, micro-întreprinderile înregistrează cele mai scăzu-te performanţe economice. Rezultă din cifra lor de afaceri, de 172.400 de milioane de lei, spre deosebire de întreprinderile mici, care au avut o cifră de afaceri de 181.065 milioane de lei, sau 201.088 milioane de lei, în cazul întreprinderilor mijlocii.

Miniprenori de RomâniaNumărul „micilor antreprenori” este în creştere în ultimii ani, cu atât mai mult cu cât şi consumatorii simt nevoia unor produse personalizate, tailor made, făcute exact pe măsura dorinţelor lor, în detrimentul articolelor de serie din magazine. Fie că este vorba despre domeniul cultural, culinar sau de cel al modei, de decoraţiuni interioare sau un „mic” ajutor în casă - românii au fost foarte inventivi la capitolul miniprenoriat. Şi le merge foarte bine, drept pentru care o parte din ei au renunţat la vechiul job şi s-au concentrat exclusiv pe dezvoltarea afacerii.Simina Diaconu a lansat Revista de Povestiri acum mai bine de jumătate de an. Într-o lume mult prea agitată şi grăbită, intenţia ei a fost să recreeze un spaţiu al imaginaţiei şi al talentului literar, fiindcă fiecare articol spune, de fapt, o poveste. „Nu m-am rapor-tat la timpul global când am început proiectul, mai degrabă la un timp personal. Eram într-o perioadă în care mă simţeam fără rost. Aşa că mi-am dat un scop care să-mi folosească abilităţile la maximum”, explică Simina cum a ajuns să înfiinţeze revista.

La fel ca ea, şi pe Alina Dulămescu pasiunea şi talentul au făcut-o să îşi creeze un miniboutique de dulciuri. „Totul a început din pasiune şi din dorinţa de a oferi familiei numai dulciuri de calita-te, făcute exclusiv de mine. Absolut toate produsele şi majorita-tea ingredientelor - dulceaţa, pasta de zahăr, fondant, esenţele – sunt preparate de mine. Apoi am început să le împart prietenilor şi colegilor mei, iar de la ei, datorită faptului că îmi solicitau din ce în ce mai mult să le fac prăjituri pentru diverse ocazii – ani-versări, nuntă şi alte evenimente - a pornit ideea Adore. Ei au fost cei care m-au convins că ar fi timpul să mă gândesc la o mică afacere, iar prezentul îmi confirmă faptul că, indiferent de criză sau nu, oamenii au nevoie şi îşi doresc dulciuri făcute în casă şi de calitate”, mai spune Alina Dulămescu.

Cai Verzi pe Pereţi este proiectul a două persoane pasionate de design interior: Ana Bănică şi Bianca Bărbieru. Spun că povestea a început la sfârşitul anului 2009, în plină criză economică, când lucrau într-un birou de design interior unde şi-au dat seama că îşi doresc ceva mai multă libertate în ceea ce fac. „Era o perioadă dificilă şi stresantă, aşa că ni s-a părut mai benefic să ne îndreptăm energia către o afacere proprie. Aşa că ne-am pus pe treabă”, spune Ana Bănică. În perioada construirii proiectului au mers în paralel şi cu jobul. Ulterior au renunţat la el, însă au continuat să lucreze pe cont propriu în acelaşi domeniu, astfel încât să susţină afacerea. Acum se ocupă numai de propria afacere, iar lucrurile se mişcă destul de bine. „În 2008-2009 am deschis Maison Dadoo, atelier de design floral, şi, cu toată criza eco-nomică, a prins foar-te bine, pentru că era ceva nou în Bucureşti. Eu sunt din Sibiu şi am venit în Capitală cu ini-ma strânsă, de teamă că poate nu va merge, însă businessul a luat amploare, mai ales că sunt multe persoane care doresc să organi-zeze nunţi, botezuri cu diverse teme”, spune George Darius, iniţiatorul afacerii de nişă. Sunt numai câteva dintre poveştile micilor întreprinzători de lângă noi, oameni care au avut curajul să îşi pună în practică ideile şi să îşi transforme deprinderile în afaceri, poveşti pe care Income Magazine vi le dezvăluie într-o serie inedită.

FORMA JURIDICĂ 2010 2011

Întreprinderi SRL 48102 62753

Persoane fizice autorizate 43956 43269

Întreprinderi individuale 23958 22033

Alte forme juridice 3032 2125

Numărul de agenţi economici înmatriculaţi la ONRC, în 2011 şi 2010

Sursa: statistici ONRC

Clasa de mărime Numărul de firme

Procent în total IMM-uri

Micro 430.993 89,3%

Mici 43.489 9,0%

Mijlocii 8.030 1,7%

Total IMM-uri 482.512 100.00%

Cum se împarte piaţa

Sursa: statistici INS, ONRC

52-53

daniela.mironov@incomemagazine.ro

shoppingtastatură virtualăMagic-Cube Projection Keyboard este o tastatură virtuală la pachet cu mouse multi-touch. Un dispozitiv compact, ultraportabil, desprins din filmele SF, foloseşte tehnica laser pentru a proiecta pe orice suprafaţă plană un model QWERTY de dimensiuni standard.Compatibilă cu Android 2.0/2.1/2.2, iOS, Windows 7 şi XP.Cum funcţionează? Se poate conecta la orice dispozitiv cu suport Bluetooth HID sau USB 2.0. la iPhone, Blackberry, HTC sau orice alt model de smart-phone, iPad sau Tablete cu Android. Proiectorul Laser proiectează o tastatură QWERTY pe orice suprafaţă plană. Combinaţia laser - infraroşu permite senzorului să detecteze zona în care se află degetele, fie pe tastatură, fie pe mouse-ul multi-touch. Preţ: 692 lei, www.fungadgets.ro

o poveste şocantă despre spionaj, sex şi trădareO trădare şi o crimă în Spania pro-nazistă dau naştere unei lupte pentru putere care domină o familie timp de mai multe generaţii, în Tristeţea samuraiului, noul roman al lui Victor del Árbol, tradus şi publicat la Editura TREI. „O poveste şocanta despre spionaj, sex şi trădare... Dacă îţi plac romanele poliţiste, istoria şi thrillerele psihologice, acum vei avea cu ce să te delectezi.”

Library Journal„Un roman ingenios construit, care îmbină un ritm narativ alert cu ambiţia literară... Un succes absolut.”

Kirkus ReviewSe pare că niciodată nu închidem definitiv uşa spre trecut şi spre tenebrele noastre lăuntrice.

cameră foto cu tabletă inclusăEşti dependent de socializarea pe internet şi descarci poze cu toate aspectele vieţii tale? Gadgetul următor a fost creat pentru tine. Nu ai nici măcar cont pe Facebook? Noua cameră foto Nikon COOLPIX S800c are şi pentru tine caracteristici interesante: o memorie internă de 1,7 GB pentru stocarea fotografiilor şi 680 MB pentru aplicaţii, înregistrează video Full HD cu sunet stereo, are funcţie anti-înceţoşare, de detecţie a mişcării, dar şi cea de selector (BSS), care facilitează alegerea automată a celor mai clare fotografii dintr-o succesiune de zece instantanee. Fotografiile tale vor avea cea mai înaltă calitate. În plus, dispune de caracteristicile unei tablete: utilizează sistemul de operare Android 2.3, care permite accesul direct de pe camera foto la aplicaţiile disponibile în Google Play sau la reţelele de socializare. Astfel, fotografiile pot fi trecute prin filtrele aplicaţiilor direct de pe camera foto, fără să mai fie necesară descărcarea lor pe un computer. Dispozitivul permite conectarea la Internet prin intermediul unei reţele Wi-Fi. Noua cameră foto Nikon COOLPIX S800c, singura cu sistem de operare Google Android, este disponibilă prin precomandă în magazinele Germanos Telecom România, la preţul de 1.999 lei.

pentru vitezomani de toate vârstelepentru vitezomani de toate vârstele

Cauţi o idee originală de cadou pentru dependenţii de senzaţii tari? Cei de la Originalo.ro îţi pun la dispoziţie vouchere de o persoană pentru karting la Amckart, centrul de agrement bucureştean deschis tuturor categoriilor de vârstă, atât profesioniştilor, semiprofesioniştilor, cât şi amatorilor. Oferta făcută de centrul de karting se adresează tuturor celor care doresc să petreacă timpul liber sau să se antreneze, putând fi organizate curse pentru doi până la 34 de participanţi, sesiuni de antrenament şi competiţii. Centrul internaţional de karting competiţional şi de agrement cuprinde o pistă outdoor şi o pistă indoor. Voucherul cadou valabil pentru o persoană acoperă două ieşiri de 10 minute cu kartul de 6,5 CP. Preţ: 140 lei

53-53

de la tămâiere laCRIOGENIE

54

business

cele mai scumpeDESTINAȚII

62europene de business

tu ce fel de MIC DEJUN

59preferi?

pe urmele luiVAN GOGH și

64 CÉZANNE

Într-o emisiune de televiziune cu tema „cine slăbeşte mai mult”, progra-mul de slăbire personalizat al concu-rentei care a ieşit pe locul I s-a întins pe 8 săptămâni, timp în care a făcut tratamente de tot felul, împachetări, electrostimulare, masaj anticelulitic, vacuum, capsulă şi tunel cu infraroşii. La sfârşitul programului, rezultatele au fost spectaculoase: 22 de kg în minus şi 78 de centimetri mai puţin în circumfe-rinţe. Deci se poate! Terapiile dau roa-de dacă sunt urmate toate recomandă-rile specialiştilor şi dacă nu sari peste nicio programare. Totuşi, efectele nu sunt definitive, organismul păstrând memoria dezechilibrelor anterioare şi revenind încet la ele. Sau mai repede. Secretul este să îţi schimbi stilul de viaţă pentru totdeauna, introducând mişcarea şi exerciţiile fizice în progra-mul de zi cu zi, respectând principiile alimentaţiei sănătoase şi cei 2 litri de

de la tămâiere

Într-o societate în care procentul obezităţii se apropie vertiginos de jumătatea populaţiei, să slăbeşti vizibil şi sănătos a devenit o dorinţă obsesivă a femeilor şi bărbaţilor care vor să aibă succes în toate domeniile vieţii lor. Aşa se face că industria frumuseţii nu se resimte mai deloc pe timpul crizei, iar românii îşi fac în continuare programare la spa.

daniela.mironov@incomemagazine.ro

la criogenie, sau cum să slăbeşti relaxându-te

apă zilnic. Dar fără acel prim efort conjugat al aparatelor inteligente şi al produselor cosmetice profesionale, nu ai putea ajunge la rezultate vizibile atât de repede.

Care sunt cele mai noi terapii ale momentului?

Terapiile de remodelare corporală„CRYONIX este un tratament ce combină criolipoli-

za cu laserul, pentru a ajunge la un proces natural, numit apoptoză, adică autodistrugerea celulelor grase. Laserul sparge în porţiuni mai mici blocurile de grăsime calcifiată, astfel încât criolipoliza să le poată «îngheţa» mai uşor”, ex-plică Sorina Bratu, manager Keiko Slim Spa. Echipamen-tul, care este adus deocamdată în exclusivitate de echipa sa, ţinteşte selectiv şi elimină grăsimea, lăsând celelalte ţesuturi în deplină siguranţă.

ULTRALIPO, un alt aparat aflat în saloanele spa, pro-pune cea mai nouă tehnologie digitală: cavitaţia (numită şi liposucţie virtuală) cu unde acustice controlate de un soft avansat. Este un sistem dezvoltat de chirurgi plasticieni şi cercetători din lumea medicală, despre care specialiştii care îl aplică cred că deja revoluţionează industria de re-modelare corporală.

Terapia, care durează 20-30 de minute, are efect instantaneu similar unei liposucţii chirurgica-le şi reduce grăsimea localizată. Terapeuţii apreciază că după trei şedinţe se obţine deja un contur al trupului mult îmbunătăţit, de-sigur, în funcţie de greutatea de la care se pleacă. „Dar pentru că după 30 de minute, în rinichi şi în ficat se vor descărca atâtea grăsimi şi colesterol cât se strâng după o masă copioasă, noi recomandăm o şedinţă de drenaj limfatic împreu-nă cu un consum însemnat de apă sau ceai, căci toate aceste grăsimi pot încărca ficatul şi rinichii în ur-mătoarele 72 de ore după liposuc-ţia virtuală”, spune Sorina Bratu. Tot în acest interval ar trebui să ai o alimentaţie sănătoasă, riguros controlată, pentru a nu pune presi-une mai mare pe organele interne.

54-55

ghtsi

Thinkstock

Cavitaţia Ultralipo costă 35 lei/şedinţă, 150 lei/abona-ment 5 şedinţe.

Spre bunăstare interioarăÎmbină plăcutul cu... plăcutul şi, dacă tot dai o rai-

tă pe la munte, treci şi pe la Alpin Vitarium Spa de 5 stele, din Poiana Braşov, pentru una din terapiile lor de succes. COLONHIDROTERAPIA, partea practică a spa-ului, înseamnă o detoxifiere a organismului prin spălarea colonului în profunzime, cu apă microfiltrată, la 38 grade C, în circuit închis, timp de 45 minute. Ţi se recomandă o pauză alimentară cu 24 ore înainte, iar procedura, care nu este dureroasă, te lasă proaspăt şi uşor ca un bebeluş, după ce ai eliminat toxine acumu-late în intestinul gros de ani de zile!

Dacă nu eşti pregătit pentru o procedură atât de radicală, încearcă împachetările cu ciocolată, alge, miere, unt de Shea, efectuate pe Dry flotation (un pat cu saltea de apă călduţă, la 38⁰ C). Nu vrei să te simţi ca o clătită umană? Nu-i nimic, experimentează starea de Zen pe care ţi-o dă masajul Shiatsu, un masaj pe puncte de presiune, aplicat cu mâna pe partea anteri-

oară şi cu picioarele pe partea poste-rioară a corpului – de către o terape-ută indoneziană cu experienţă.

Colonhidroterapia costă 60 euro pentru o şedinţă; împachetările sunt în jur de 30 euro/şedinţă, iar pentru Shiatsu plăteşti 45 euro/50 minute.

Nici nu se simte durerea

Tratamentul efectuat cu aparatul Solta Medical – Liposonix în centrele Silhouette este un tratament „revo-luţionar, echivalentul unei liposucţii nonchirurgicale, ce elimină grăsimea fără chirurgie”, spun specialiştii de acolo. Tratamentul este non-invaziv, de tip medical, nu de relaxare, ceea ce înseamnă că are rezultate rapi-de şi vizibile, dar trebuie respectate anumite precauţii: este interzis fe-meilor însărcinate şi se recomandă

să bei peste 2 litri de apă pe zi, pentru a elimina toxinele care altfel ar afecta funcţionarea ficatului. Aparatul funcţi-onează pe bază de ultrasunete şi acţi-onează în ţesutul subcutanat, având ca rezultat îndepărtarea celulelor grase. În timpul tratamentului nu se folosesc produse şi este necesară o singură şedinţă de aproximativ o oră pe zona tratată, pentru ca pielea să devină mai fermă, cu aspect vizibil îmbunătăţit.

Nu există efecte secundare, dar este de aşteptat să resimţi pe parcursul terapiei o durere care diferă în funcţie de sensibilitatea pacientei/pacientului. „La ce rezultate avem după primele şe-dinţe, nici nu se mai observă durerea!”, comentează una dintre terapeutele cen-trului.

Efectul final se va vedea după 8-12 săptămâni de la şedinţe, timp necesar corpului pentru a metaboliza grăsimile distruse. Preţ: 1500 euro/zonă.

Thi

nkst

ock

Masaj cu tămâiepe muzică tribalăDacă nu vrei nimic radical, ci doar o terapie care să alunge stresul şi oboseala şi astfel să poţi slăbi mai uşor, ai mai putea încerca un masaj Tribal. Adică un masaj de relaxare însoţit de un ritual cu „uleiuri preţioase” originare din America de Sud, Africa şi Asia, de la Bernard Cassière. De ce se numesc aşa? „Uleiurile sunt obţinute după reţete tradiţionale, din ingrediente exotice achiziţionate prin sistemul Fair Trade, care determină compania să folosească resursele naturale corect şi să achiziţioneze ingredientele direct de la micii întreprinzători”, explică Andreea Nuţu, de la Dreamline Beauty Salon.Combinaţia folosită de cosmeticienele de la Dreamline constă în ulei de argan, ulei Nigella (supranumit „uleiul faraonilor”), ulei de tămâie (Boswellia carterii) şi Inca Inchi. Uleiul de argan a fost folosit din cele mai vechi timpuri de către femeile din Maroc pentru îngrijirea pielii, deoarece conţine de două ori mai multă vitamina E decât orice alt ingredient natural, hidratează şi catifelează pielea şi are un puternic efect antioxidant, ajutând la prevenirea îmbătrânirii şi luptând împotriva acţiunii nocive a radicalilor liberi (poluare, praf, metale grele, radiaţii solare etc.). Uleiul de tămâie încetineşte şi aprofundează respiraţia, calmând anxietatea; estompează cicatricile, reduce inflamaţiile şi acneea, regenerează pielea. Inca Inchi este un ulei extras din seminţele de Plukenetia volubilis, o plantă peruviană foarte rară, care creşte doar în regiunea amazoniană, foarte bogată în Omega 3 şi acizi graşi esenţiali, extrem de importanţi pentru păstrarea tinereţii pielii. Terapia presupune un masaj wellness de 50 de minute pe muzică chill out tribală (care vine la pachet cu sticluţele de ulei preţios), o escapadă în lumea aromelor exotice, un moment de plăcere şi relaxare. Preţ 160 lei, la Dreamline Beauty Center.

Th

inks

tock

56-57

ghtsi

56-57

Top 5 trenduri spa

Compania americană SpaFinder Wellness a evaluat care au fost cele mai importante curente în industria spa pe 2012, anunţă portalul românesc www.desprespa.ro

Healthy feet treatments De la tratamentele pentru durerile cauzate de tocuri

înalte, la practica reflexologiei, vei găsi multe soluţii „trendy” pentru durerile de picioare. Foot spas, trata-mente de pedichiură specializate, masajul picioarelor la patru mâini și tot mai multe linii cosmetice își comple-tează oferta cu produse dedicate sănătăţii și frumuseţii picioarelor.

Cold and Ice are Hot Mai nou, centrele welness adoptă tot mai mult expe-

rienţele ce implică gheaţa, într-o intercalare de contrast cald/rece: masaj cu pietre reci, măști îngheţate pentru faţă, fântâni de gheaţă, camere de gheaţă, ninsoare ar-tificială, dușuri de gheaţă și radicala crioterapie. Sauna în varianta mai „răcoroasă”, cu infraroșu, ce permite o absorbţie mai rapidă și mai profundă a căldurii emise, fără să fie necesară o indirectă încălzire a aerului sau a vaporilor, câștigă teren.

Wellness and beauty coaching Se apreciază că spa-urile sunt într-o poziţie mai

bună decât stabilimentele medicale în a oferi soluţii de prevenţie și sănătate. Acest trend se dovedește a fi unul foarte serios și cu un potenţial imens pentru industrie. Spa-urile destinaţie au preluat conducerea și oferă pa-chete de excursie-cu-ghid (prin spa!) și consultaţii well-ness la domiciliu via e-mail sau skype, pentru a ţine consumatorii conectaţi la spa și la un regim de viaţă sănătos și după întoarcerea acasă.

Online wellness gaming Jocuri precum Sallie Spa, Sara’s Super Spa sau Spa

Mania sunt deja populare printre milioane de oameni de-a lungul globului, pasionaţi de jocurile pe calcula-tor. Clarins a ridicat jocul la un alt nivel, cu Spa Life pe Facebook, în care clienţii în căutare de tratamente (și al căror număr crește exponenţial), câștigă puncte. Cele-brul guru mind&body Deepak Chopra a creat Leela, un program pentru meditaţie, ce folosește 43 de exerciţii interactive, concentrate pe cele șapte centre de energie, pentru a ajuta utilizatorii să se elibereze de stres.

Pairing fine dining and spa-ing De multă vreme, oferta hotelurilor și staţiunilor

pentru gastronomie și spa de calitate a fost separată în termeni de marketing. Dar timpurile se schimbă, și acestea se vând astăzi la pachet. Tot mai multe spa-uri promovează în tandem faimoși bucătari și gurus well-ness în oferte gastro-wellness pentru o săptămână sau un weekend în care tratamentele spa, vinul și mâncarea bună reprezintă amestecul perfect de experienţe sen-zoriale.

Scanează codul şi vei găsi centrele unde se fac astfel de terapii.

Ultimul weekend al lunii octombrie oferă mai multe variante de petrecere a timpului liber, ce includ spectacole de stand up comedy, muzică veche, film digital şi teatru. Află care sunt evenimentele ce vor anima în special Capitala în acest sfârşit de săptămână.

Festival de Muzică VecheBucureştenii se vor putea delecta cu muzică din epocă barocă în perioada 24-28 octombrie, la Studioul Mihail Jora al Radiodifuziunii Române, Marele Sa-lon de Recepţii al Muzeului Naţional Cotroceni şi la Biserica Anglicană. Con-certele Festivalului de Muzică Veche

Scanează codul şi vei afla tot ce se întâmplă

în acest weekend.

Pe 11 octombrie 2012, contrar tu-turor previziunilor și așteptărilor de la bursa pariurilor, Mo Yan a primit Premiul Nobel pentru literatură. Ca în majoritatea edițiilor trecute, alege-rea sa a stârnit discuții și controver-se, dar, mai ales, l-a aruncat pe scrii-torul chinez în lumina reflectoarelor, determinând pe foarte mulți să-i caute cărțile și să înțeleagă de unde a venit decizia juriului. Mai ales în contextul în care numele de pe lista scurtă pe care presa, cel puțin, a ve-hiculat-o înainte de decernare, erau cu mult mai sonore și, aparent, mai îndreptățite să candideze la pres-tigioasa și mult râvnita distincție.

Mo Yan (A nu vorbi – Nu vreau să vorbesc, în traducere din limba chineză) este pseudonimul sub care fiul unui miner chinez a început să scrie, mânat de sărăcie și de nevo-ia de a-și schimba destinul. Cel mai cunoscut roman al său, apărut și în limba română, la Editura Humanitas, este Sorgul roşu, o carte despre care toată lumea vorbește în ultimele zile. Mărturisesc că despre Mo Yan nu știam mare lucru până la povestea cu Premiul Nobel, dar ce ocazie mai bună (și mai legitimă) de a descoperi un scriitor și o carte nouă? Când am cumpărat Sorgul roşu m-am gândit că în copilărie una dintre lecturile mele favorite era o cărțulie cărămi-zie, cu coperte cartonate, cu povești și snoave chinezești. Nu-mi amintesc clar nici una dintre poveștile de-aco-lo, dar îmi amintesc că mă impresio-na extraordinar atmosfera din ele,

Sorgul RoșuMo Yan, Editura Humanitas, colecția Raftul Denisei

tocmesc argați și își cumpără neves-te, luptă, într-o înșiruire labirintică de evenimente, pendulând între prezent, trecut și viitor, dar cumva într-o deli-mitare clară de restul lumii.

Sorgul roşu merită citită pentru bogăția descrierilor și a detaliilor, pen-tru atmosfera îmbibată în rachiu de sorg, care aproape te amețește, pentru explozia coloristică, pentru îndrăz-neala personajelor sale de a acționa aproape animalic, pentru explozia de pasiune (chiar și în manifestările ei vi-olente). Sigur e o carte care nu va trece prin sufletele cititorilor săi fără să lase urme.

Nu știu cum este Mo Yan în rea-litate; nu știu dacă vorbește cu tot atâta patimă cum scrie. Dar frumoasa și apriga Dai Fenglian, puternicul Yu Zhan’ao, curajosul Douguan și ferme-catul sorg roșu, personaj la rândul său, trebuie descoperite.

pentru că era, în mod evident, dintr-o altă lume. In-tuitiv, simțeam și atunci că zona aceea, unde se scriu astfel de povești, este cu totul și cu totul diferită de a noastră. M-am întrebat dacă, deschizând Sorgul roşu, o să mai am acest sentiment. Mai ales că majorita-tea criticilor mai mult sau mai puțin amabile pe care le-am găsit la adresa lui Mo Yan îl caracterizau drept o combinație de Marquez, Rushdie, Oz. Toți, de altfel, naratori excelenți.

Fără a mai avea parte de inocența poveștilor din copilărie, am regăsit însă în Sorgul roşu atmosfera aceea a unei alte lumi, atât de departe de a noastră. Poveștile de viață pot fi asemănătoare, sunt din re-gistre similare - dragostea, gelozia, adulterul, crima pasio nală, războiul cu toate atrocitățile sale, ambiția care mișcă și munții, înfruntarea inamicului, cruzi-mea pedepselor aplicate pentru asta -, ceea ce face diferența și îl recomandă pe Mo Yan ca scriitor este felul în care spune povestea. Și am înțeles și de unde comparația cu numele de mai sus: din talentul de a povesti lucrurile într-un fel captivant și foarte perso-nal, îmbinând fericit elemente rupte din viață cu pu-terea aproape magică de a vedea lucruri aparent sim-ple într-o lumină cu totul specială. Cronica de familie a lui Mo Yan, descrisă prin ochii celui mai tânăr vlăs-tar al său, se plasează în ținutul sorgului roșu, Gaomi. Simbolistica elementelor care îl compun este extrem de interesantă: sorgul hrană, adăpost, siguranță, sor-gul care adăpostește iubiri secrete, patimi greu de controlat, dar și crime de o ferocitate greu de înghițit, sorgul care se transformă în rachiul cel dezlegător de limbi și de inimi, dar și cel care înfierbântă sângele și te face să împlânți pumnalul până la capăt, sorgul ca mormânt, odată ce ai fost descoperit și nu-ți mai rămâne decât să hrănești cu sângele tău pământul pe care se înalță iar și iar această plantă esențială pentru existența oamenilor din ținut.

Pe fundalul atât de viu colorat al nesfârșitelor plantații cu sorg, oamenii se nasc, iubesc, se înfrun-tă, se apără, se îmbolnăvesc, săvârșesc păcate, își

mihaela.ionescu@incomemagazine.ro

madalina.pana@incomemagazine.ro

invită publicul să descopere spiritul epocii baroce prin intermediul muzicii, al instrumentelor istorice şi al teh-nicilor interpretative specifice. Festivalul de film Kinofest Tot în Capitală va avea loc de vineri, 26 octombrie, până duminică, 28 octombrie, Festivalul de film digital Kino-fest, care are anul acesta trei secţiuni de concurs: Ani-maţie, Ficţiune şi Micromovie. În afară de competiţie, festivalul cuprinde evenimente diverse: prezentări şi proiecţii ale unor invitaţi (artişti/festivaluri/şcoli de pro-fil), concerte, live performance, o galerie virtuală de artă digitală (grafică, fotografie, ilustraţie). Festivalul Naţional de Teatru Începând de vineri, 26 octombrie 2012, până duminică, 4 noiembrie, se va desfăşura a 22-a ediţie a Festivalului

Naţional de Teatru, dedicată suedezului August Strinberg, lui Ion Luca Caragiale şi regizorului Silviu Purcărete. Spectaco-lele din cadrul Festivalului vor avea loc la Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul „Toma Caragiu”, Ploieşti, Teatrul Naţio-nal „Marin Sorescu” Craiova şi Teatrul Masca, Bucureşti.

Stand Up Comedy Duminică, 28 octombrie, va avea loc în pub-ul St. Patrick din Centrul Vechi al Capitalei un spectacol de Stand Up Comedy, începând cu ora 21. Numărul maxim de participanţi este de 150, iar in-trarea este liberă.

Nobel pentru un fiu de miner

58-59

de citit

ce facem în weekend

ecttellual

În România nu există deocamdată o cultură a micului dejun luat în oraş. Chiar dacă cei mai mulţi încep ziua doar cu o cafea, micile bistrouri patiserii - viennoiserie şi-au făcut un meniu special pentru prima masă a zilei. Oferta este adaptată cererii şi cuprinde şi preparate care duc cu gândul la bucătăria englezească sau la cea franţuzească.

claudia.popa@incomemagazine.ro O zi frumoasă începe cu o cafea aromată şi un croissant, un sandviş ori o omletă gustoasă, pe ritmurile lui Nouvelle Vague sau ale cântăreţei Zaz. În drumul spre birou, opriţi-vă o jumătate de oră pentru un mic dejun care vă asigură o zi cu spor. Oferta bistrourilor este generoasă: salate, tarte dulci şi sărate, sandvişuri, prăjituri cu andive sau nuci, baghete, quiche lorraine sau un moelleux au chocolat.Jumătatea de oră nu va fi niciodată pierdută, dacă o petrecem luând micul dejun şi citind ştirile din ziar sau, de ce nu, de pe tabletă. Studiile arată că doar 16% dintre români aleg o gusta-re rapidă la prima masă a zilei, ce constă în produse de patiserie sărate sau dulci, cereale sau sandvişuri.

tu ce fel de mic dejun preferi:

à la française sau english breakfast?

Th

inks

tock

60-61

vitionta

tru mic dejun - ouă preparate în orice mod, alături de produse de patiserie. În toate bistrourile avem o promoţie specială la 18 lei - «coffee and croissant», în sediul din Pipera o paletă de meniuri, cum ar fi English breakfast, mai copios, cu ouă ochiuri, cârnaţi, fasole, Continental breakfast cu cafea, suc de portocale, croissant sau American breakfast - pancake cu sirop de arţar”, explică Dinu Cismărescu. Tarta cu andive şi nuci, quiche Lorraine, moelleux au chocolat, Fougasse - pâinicile umplute cu brânză topită Gruierre, şuncă lardons şi smântână, chausson pommes, roulade cannelles sunt doar câteva dintre propunerile pentru micul dejun din rafturile French Backery. Patiseria include şi prepara-te cu „specific american”, ca de exemplu sandvişul cu bacon, cu pâine făcută numai în laboratorul propriu, la fel ca toate produsele de panificaţie.

Totul… cât mai naturalFoloseşte numai materie primă de pe piaţa locală şi crede că este greşită ide-ea potrivit căreia patiseria franţuzească trebuie făcută numai cu ingrediente aduse din Franţa. Au adaptat meniurile cererii de aici şi s-au ghidat după conceptul „totul cât mai natural”, aşa încât pentru omletă folosesc doar ouă adevărate sau lapte lichid şi nu praf. Au amenajat interiorul mizând pe experienţa proprie şi au căutat să redea

1PATISERUL FRANCEZ CARE PREGĂTEŞTE CROISSANTE ÎN ROMÂNIALocurile chic în care ne putem relaxa în prima parte a zilei aduc atmosfera franţuzească în „mi-cul Paris”. French Bakery, Paul, Boutique du Pain, Rue du Pain, Painerie sunt doar câteva din-tre locurile în care putem vedea cu alţi ochi ziua din faţa noastră. „Am dorit să aducem produ-se din Franţa şi aici în România”, explică Dinu Cismărescu, cel care a fondat, împreună cu cre-atoarea de modă Venera Arapu, lanţul French Bakery: un restaurant şi zece bistrouri, toate în Bu-cureşti.Roulade chocolat, roulade canelle, pain au choco-lat, croissant cu unt sau, de ce nu, „eggs in any style”, adică fierte în coajă, ori tip benedict, omletă, ochiuri - pot însoţi dimineaţa o cafea neagră sau cu lapte. „Propunem, de asemenea, o combinaţie pen-

o atmosferă caldă şi totuşi sofisticată, cos-mopolită, cu design avangardist şi muzică soft. Implementarea conceptului a costat peste 1,5 milioane de euro, investiţi în uti-larea laboratorului propriu, plus încă un milion de euro pentru deschiderea tuturor spaţiilor. Cei doi proprietari stau cea mai mare par-te a timpului la Paris, iar când au deschis primul magazin concept French Bakery în România, l-au adus pe chef patissier Bernard să îi înveţe reţetele franţuzeşti. Lunar, chef patissier revine în România şi împreună stabilesc ce produse noi trebuie introduse în portofoliu. Croissantul cu unt făcut după reţeta tradi-ţională cu foietaje coapte în fiecare dimi-neaţă, după metoda lui Bernard, quiche-ul se numără printre cele mai căutate produ-se, în special la micul dejun.

2

3

4

5

ATMOSFERĂ „À LA FRANÇAISE”

Au vrut să aducă, într-o manieră „à la française” produsele de panificaţie în inima Bucureştiului. Au deschis Boutique du Pain, mizând pe atmosfera unui bistro modern, cu muzică franţuzească şi un concept aflat în strânsă legătură cu pâi-nea, sugerat de spicele de grâu aşezate în ghivece de flori şi istoria pâinii poves-tită pe pereţi, pe un decor monocrom. Designul este completat de picturile Irinei Garcia.

Pe strada Academiei, ferit de zumze-tul oraşului, oricine poate bea o cafea, o ciocolată caldă simplă ori cu cireşe, sau un ceai rooibos, negru sau de iasomie, sucuri de fructe, toate începând cu ora nouă, la Boutique du Pain. Sau poate consuma unul dintre preparatele culina-re franţuzeşti: pain au chocolat, pain aux raisins, chaussons, brioches, croissant cu unt, salate, sandvişuri, ca de exemplu Club sandwich cu bacon, şuncă, brânză topită, ou fiert, salată proaspătă, roşii. Specialităţile de pâine cuprind pâine ţără-nească, de secară sau sortimentul cu şase tipuri de seminţe.

PÂINE DE SOI Cu o tradiţie de mai bine de 120 de

ani şi peste 450 de magazine în întreaga lume, francezii de la Paul au deschis şi în România, în 2008, prima brutărie cu 43 de sortimente de pâine, printre care se nu-mără cele vieneze sau cu stafide, rustice, franzele, baghete cu măsline sau brânză.

Lista este completată de o serie de produse de viennoiserie şi patiserie: croissante, pateuri cu ciocolată sau stafi-de, prăjituri şi tarte cu cremă, cu fructe sau dulceaţă millefeuille framboise, pre-cum şi sandvişuri şi salate ce pot fi savu-rate chiar şi dimineaţa la o cafea.

Din primăvară, au fost lansate trei reţete noi de sandvişuri care au la bază bagheta Charlemagne: jambon froma-ge, poulet şi jambon oeuf, la preţul de 13,90 lei bucata. Interiorul este amenajat într-un stil rustic, cu vitrine negre, care susţin identitatea mărcii şi spaţiul de lu-cru deschis, pentru ca publicul să vadă cum se coace pâinea. Un concept inovator la vremea lansării, pentru că prin aceas-tă relaţie directă creată cu consumatorul, marca Paul şi-a construit identitatea de-a lungul timpului pe piaţa produselor de brutărie.

Tim

i Sli

caru

Pâinea are povestea ei specială, pentru că respectă o reţetă tradiţiona-lă a familiei Holder, fondatoarea bran-dului de brutării. Făina este produsă din soiul de grâu Camp Remy, cultivat pe 4.000 de hectare, numai pentru brutăriile Paul. În plus, anumite alua-turi sunt livrate după ce au trecut prin procesul de „poussé hiberné”, tehnică avansată de preparare patentată, care face posibil ca blaturile să fie pregătite în Franţa şi definitivate în altă parte.

LA FURNIZORII CASEI REGALE

Deschis în 2009, Rue du Pain este o boulangerie-patisserie tipic franţu-zească din complexul Floreasca, un mic bistro ca o anexă a magazinului de pâine şi patiserie, aşa cum sunt în Franța.

Deschis toată ziua, doritorii pot veni pentru un mic dejun în stil fran-ţuzesc, cu caffe latte ori cappuccino, limonadă, croissant sau tarte, prepa-rate pe baza unor reţete ale unui pa-tissier adus din Franţa. Nu degeaba, pentru că au devenit şi furnizori ai Ca-sei Regale din România. Clienţii îşi pot începe ziua fie pe mini-teresa din faţa bistroului, fie pe cele câteva locuri din interior, cu iaurt cu mousse de cioco-lată, iaurt parfait cu fructe de pădure sau iaurt cu granola şi fructe.

MIC DEJUN LA BRUTĂRIE

În spaţii relaxante, generoase, în zona Unirii s-a deschis, începând din 2010, brutăria de tip self service Back Werk, originara din Germania şi Aus-tria. Brutăriile sunt celebre în toată lu-mea, cu peste 275 de spaţii deschise la nivel internaţional, în Germania, Aus-tria, Elveţia, Olanda, Slovenia.

Privind la forfota de pe Bulevardul Magheru sau Brătianu, în e-mailurile ori ştirile de pe propriul laptop aşe-zat pe barul din lemn, poţi consuma un sandviş sau un produs de patiserie – croissant cu unt sau şuncă, pain au chocolat – alese de tine din rafturile din sticlă sau poţi cere un espresso pentru a începe ziua în forţă.

Sandvişurile au diverse ingredien-te, de la salam de Sibiu, la mozzarella, salată verde, castraveţi şi roşii, cu pre-ţuri care ajung până la 10 lei.

Th

inkstockT

hinkstock

Th

inks

tock

Th

inks

tock

Th

inkstock

62-63

MOSCOVA – 165 euroPoate părea surprinzător, dar cea mai scumpă destinație de afaceri europeană este în acest an capitala Rusiei, unde prețul mediu al unei camere de hotel a urcat, față de anul trecut, cu 1,1%. Explicația constă nu numai în revenirea economi-că a Rusiei, ci și în creșterea generală a cererii pe tot cuprinsul țării.De altfel, Moscova reprezintă centrul financiar al Rusiei, în metropolă fiind plasate sediile centrale ale unui număr de 600 de bănci din cele 1.250 care activează la nivel național. În același timp, aproape 80% din resursele financiare ale țării se tranzacționează tot la Moscova. Capitala Rusiei este unul dintre cele mai populate orașe din Europa, cu aproape 11 milioane de locuitori, iar numărul mare de obiective turistice atrage anual 3,6 milioane de vizitatori.

destinații europene

LONDRA – 139 euroCapitala Marii Britanii reprezintă cea mai mare zonă urbană din Europa și unul dintre cele mai mari centre financiare din lume. Totodată, reunește lideri mondiali dintr-o serie de segmente, precum industriile creative, cele bancare, farmaceutice și educaționale. Londra reprezintă și o destinație turistică de top, care numără anual 26 de milioane de vizitatori. Cu toate acestea, hotelierii nu au scumpit excesiv ratele medii zilnice ale camerelor de hotel. Creșterea de la începutul acestui an a fost de numai 2,8%.

STOCKHOLM – 123 euroChiar dacă se află numai pe locul 4 în topul celor mai scumpe destinații de afaceri, capitala Sue-diei ocupă prima poziție din punct de vedere al scumpirilor din Europa. Avansul de 9,2% este de aproape trei ori mai mare decât media europeană. Stockholm este, de altfel, liderul centrelor de afa-ceri din Europa de Nord, unde și-au stabilit sediile regionale numeroase companii internaționale. Capitala Suediei a înregistrat anul acesta peste 10 milioane de înnoptări și 2,6 milioane de sosiri internaționale.

de business

PARIS – 140 euroCapitala Franței este un oraș de talie mondială. Rămâne numărul 1 ca destinație turistică, cu 28 de milioane de turiști anual, atrași de cele 130 de muzee și 463 de parcuri și grădini. Potrivit Biroului de Turism francez, industria hotelieră a Parisului are o cifră de afaceri de 4,1 miliarde de euro, din care aproape jumătate provine din turismul de business, fapt care se reflectă și în creșterea prețurilor camerelor. Expedia a anunțat că scumpirea din acest an a depășit media europeană, avansul ratelor medii pe noapte fiind de 5,5%.

FRANKFURT – 122 euroCentrul financiar și de afaceri al Germaniei este și unul dintre cele mai mari din lume, găzduind se-diul Băncii Centrale Europene, al Bursei de Valori și al băncii federale a Germaniei, Bundesbank. Ca atare, turismul de afaceri este un sector important pentru industria hotelieră a orașului, care nu a ezitat să majoreze în acest an tarifele, apoximativ cu 3,9%, ușor peste scumpirea medie continentală.

TENDINȚE ÎN MANAGEMENTUL CĂLĂTORIILOR DE AFACERISondajul realizat de Expedia printre 300 de oameni de afaceri arată că aproape jumătate dintre aceștia (43%) și-au planificat, în 2012, mai multe călătorii în scop de business, comparativ cu anul trecut. Pentru perioada următoare, ca număr, deplasările vor crește cu 54%. Cum acest fapt va duce la o creștere în continuare a cererii, deci și a tarifelor hoteliere, 62%

t o p

În Europa, destinațiile de afaceri care au înregistrat cele mai mari creșteri, peste media continentală, sunt Stockholm - 9,2% (preț mediu 123 euro), Dublin - 6,5% (81 euro) și Marsilia - 6,3% (81 de euro). Potrivit americanilor de la Expedia, cel mai mare furnizor online de servicii turistice din lume, scumpirile înregistrate în capitalele Irlandei și Suediei arată că recesiunea pare că a devenit istorie și că recuperarea economică a început.

cele mai scumpe

Th

inkstock

Th

inkstock

Th

inkstockT

hinkstock

Th

inkstock

destinații europene

MILANO - 120 euroCentrul de business al Italiei nu putea să lipsească din topul celor mai scumpe destinații de acest gen. Un hub al industriei de design vestimentar recunoscut la nivel mondial, Milano este sinonim cu Scala, dar și cu o serie de galerii și muzee care atrag turiști din toate colțurile lumii. Astfel, în pofida problemelor eco-nomice generale ale Italiei, hotelierii și-au permis să urce ratele medii zilnice cu 2% în acest an.

AMSTERDAM – 111 euroAmsterdam este „inima” financiară și culturală a Olandei, ce găzduiește sediile centrale ale celor mai mari instituții naționale, precum și ale unui număr de șapte companii prezente în top 500 mondial. Bursa de Valori din Amsterdam, cea mai veche din lume, este situată exact în mijlocul orașului. Centrul de conferințe și principalele sale atracții - canalele istorice și muzeele, atrag cel puțin 3,9 milioane de vizitatori anual. Față de 2011, tariful mediu hotelier a urcat cu 2,6%.

Anul 2012 a marcat o creștere generală a tarifelor hoteliere în cele mai importante destinații de afaceri. Vestea bună este că în Europa scumpirea medie a fost de numai 3,3%, în timp ce în regiunea Asia-Pacific prețurile camerelor au urcat cu 5,6%, iar în America de Nord cu 6%. Analiștii spun că evoluția ratelor medii zilnice, care în acest an inversează tendințele anterioare, a fost determinată de gradul de ocupare îmbunătățit și de scăderea ofertei de hoteluri noi.

ada.stefan@incomemagazine.ro

MÜNCHEN – 102 euroAl șaptelea oraș ca mărime din Europa, München are cea mai scăzută rată a șomajului din toată țara, o poziție determinată de prezența marilor constructori auto BMW și MAN. Cu un nivel al investițiilor pe locuitor de 705 euro, cel mai ridicat din Germania, München reunește afaceri dintr-o multitudine de domenii, precum servicii financiare, media, auto, industria aerospațială, comunicații și biotehnologie. Potri-vit Expedia, tarifele hoteliere au crescut ușor față de anul trecut, cu 1,1%.

BARCELONA - 101 euroCapitala regiunii autonome Catalonia (Catalunya), Barcelona este o parte esențială a economiei spaniole. Atrage aproximativ un sfert din investițiile străine ale țării, fiind responsabilă și pentru a șasea parte din producția industrială. Pe lângă toate acestea, este un important punct turistic, înregistrând anul trecut peste 4,5 milioane de vizitatori. Aceasta efervescență a dus în acest an și la creșterea tarifelor hoteliere, cu 2,3%.

Scanează codul și vei găsi și alte destinații de business.

dintre cei intervievați spun că vor acorda mai multă atenție negocierii prețurilor.În aceste condiții, peste trei sferturi dintre managerii responsabili cu organizarea călătoriilor de afaceri (77%) consideră că una dintre cele mai mari provocări căreia trebuie să-i facă față este controlul costurilor și reducerea cheltuielilor. Iar provocarea este cu atât mai mare, arată Expedia, cu cât marile companii evită să facă rabat de la proiectarea unei imagini solide în ochii partenerilor și ai concurenței, o imagine care rezultă și din numărul de stele al hotelului în care înnoptează executivii.

BRUXELLES – 109 euroÎn capitala Europei, nu numai a Belgiei, vin anual peste 14 milioane de oameni de afaceri. Prezența Comisiei Europene și a europarlamentarilor determină organizarea în fiecare an a sute de conferințe, seminarii și expoziții, un fapt care se reflectă și în creșterea cererii pentru camerele de hotel. În aceste condiții, 2012 a marcat o majorare a ratelor medii cu 1% față de anul trecut.

64-65

clusive

B ritanicii, care au des-coperit în secolul al XIX-lea Coasta de Azur și care au dat

startul modei turistice de pe Ri-vieră, au născocit la începutul anilor ’80 un nou colț de rai, în sudul Franței. Chiar în prelun-girea vestitelor stațiuni Antibes, St. Tropez sau St. Maxime, pe malul Mediteranei, se găsește Provence, un ținut unde spiritul francez cuprinde toate ipostaze-le sale pozitive: bucurie de viață, inima deschisă și mult calm. E o zonă unde vestigiile romane apar la tot pasul, iar influențele Spa-niei și Italiei vecine se combină cu cele arabe sau grecești. Mâna omului a fost discretă, astfel în-cât natura s-a desfășurat în voie, pentru că în Provence vedem adesea măslini amestecați cu pal-mieri sau viile răsărind printre chiparoși. Regiunea poartă nu-mele vechii „Provincia” romană

și populația a vorbit secole întregi așa-numita limbă prove-nsală, din familia limbilor Òc. Astăzi au rămas foarte puțini cei care o mai cunosc, însă efortul lor de conservare prin-de roade printre generațiile de tineri și ca să te convingi e de-ajuns să vezi plăcuțele bilingve de la intrarea și ieșirea din localități. De exemplu, fosta capitală a papilor plecați din Roma, Avignon, se scrie în limba locală Avignoun.

Înainte de afluxul turiștilor, Provence a cunoscut o altă invazie, dar care are la origine un altfel de satisface-re a pasiunilor. Un biet individ, Van Gogh, și-a căutat aici inspirația și a reușit să creeze ceva mai mult de 100 de ope-re, din care, pe timpul vieții, nu a vândut decât una, unei femei dintr-o localitate provensală. Posteritatea îi este însă recunoscătoare. La fel și lui Gauguin, Picasso, Chagall sau băștinașului Cézanne, născut chiar la Aix-en-Provence. În numele acestor mari artiști s-a creat în ultimii ani o întrea-gă industrie culturală, iar în cap de listă se află Festivalul anual de la Avignon. Astăzi, casele și conacele cumpărate odinioară de pictori sunt parte din multele circuite turis-tice culturale ale zonei și, mai mult decât atât, iubitorii de artă sunt copleșiți de ateliere și galerii doldora de comori, ceea ce face din Provence o atracție mondială de prim rang din acest punct de vedere.

Întinsă pe o distanță generoasă de litoral, Provence mușcă serios din interior, astfel că diversitatea naturală este asigurată. „Mă uimește, aici în Provența, amestecul

acesta între natură, istorie și tradiție. Avem de-a face cu civilizații suprapu-se, precum cea galică, greacă, roma-nă și apoi franceză. Avem spiritul re-nascentist și cel al papilor, dar avem și mare, și câmpii uscate, dar fertile, și munții, lângă sau peste care stau așternute burguri medievale extrem de atrăgătoare. Avem însă și Muntele Ventoux, unde an de an cicliștii din Tu-rul Franței își consumă ultimele ener-gii”, susține Andrei Popa Stănescu, di-rector de marketing dintr-o companie cu capital francez.

Roma, peste totÎn nordul regiunii, la Orange,

există un amfiteatru grandios și o impunătoare statuie a lui Augustus, de 3 metri, precum și un Arc de Tri-umf. Tot în nord, ruinele romane de la Vaison-la-Romaine sunt asaltate de turiști și contribuie astfel indirect la revitalizarea economică a unei zone aspru pedepsite de o inundație în

pe urmele lui

Construcția trenului de mare viteză între Paris și sudul Franței în anii ’80 a scos la lumină ținutul bogat Provence (Provența), atât de puțin străbătut și cunoscut de călătorii de aiurea. De atunci și până azi, castelul papilor de la Avignon, monumentele romane de la Arles, amfiteatrul și arcul de triumf din Orange, apeductul Pont du Gard sau „capitalele” Aix-en-Provence și Marsilia, sunt cunoscute de orice turist care se respectă. Adevărate delicii se găsesc în cârciumile anonime din satele din Luberon, iar în pahare curg din plin vinurile Côtes-de-Provence, Côtes-du-Rhone sau Bouches-du-Rhone. Mai mult decât atât, lumina caldă a regiunii s-a impregnat definitiv în arta lumii, grație unor artiști precum Cézanne sau Van Gogh, atașați iremediabil de Provence.

cristian.matache@incomemagazine.ro

și

din regiune și a generat, cu sau fără voie, un aflux nemai-întâlnit de vizitatori, dar și de jurnaliști avizi de faima ivită peste noapte a autorului. Satele Ménerbes, Oppède-le-Vieux sau Gordes sunt considerate ca fiind printre cele mai frumoase din toată Franța. Într-unul dintre ele, Haut-Var, circulă și azi povești despre măgari zburători sau balauri care scuipă flăcări. La Roussillon, privitorul este confruntat cu formațiuni de roci de forme incredibile, iar totul în jur dă impresia că te afli pe Lună.

Pe drumul care duce de la Luberon spre Arles, se află o localitate, Les Baux-de-Provence, care l-a inspirat pe Dante să scrie Infernul. Ajunși la Arles, călătorii sunt primiți de case cu acoperișuri roșii și de statuia lui Frédéric Mistral, unul dintre poeții care au revigorat limba și cultura provensală.

Sudul regiunii Provence este scăldat de mlaștinile din La Camargue, loc sălbatic, populat din plin de rozul pă-sărilor flamingo. Cea mai bună alegere pentru escapade-le printre smârcuri, lagune și câmpii de orez este mersul călare.

Simboluri din trecutÎn vechea capitală a provinciei, Aix-en-Provence,

se regăsesc simbolurile trecute și prezente ale Franței. Avem aici străzi antice, fântâni la tot pasul (nu degeaba

Scanează codul și vei găsi și alte locuri care merită vizitate.

se numește Aix, din latinescul aqua), clădiri din secolul al XVII-lea sau piețe care copiază la scară redusă Parisul. Adesea se văd însemne care atestă locurile importante din viața fiului vestit al urbei, Cézanne. Portul celebru din Provence este la Marsilia, oraș care oferă imagini spectaculoase de-a lungul falezei, dar care poartă un renume trist, de Chicago al Franței. În ultimii ani, autoritățile au încercat să șteargă cât mai mult din faima ne-gativă a orașul, astfel încât vizitatorii sunt atrași de terasele și cârciumile din portul vechi unde se poate con-suma celebra bouillabaisse, peștele gras înăbușit, sau merluciu, cu legu-me fierte și un sos cu ulei de măsline și usturoi. Vinurile din Provence sunt renumite datorită aerului cald adus de vântul Mistral, iar numele cele mai cunoscute sunt Côtes-de-Provence, Bouches-du-Rhone, Côtes-du-Rhone, Côtes-du-Luberon, pentru cele rose și Châteauneuf-du-Pape, Gigondas, Bandol și Palette, pentru cele roșii.

1992. Undeva în jos, la Nîmes, din Anti-chitate vine un templu, Maison Carrée, care combină arhitectura romană cu coloanele corintice. În timpuri mai noi, Nîmes a dezvoltat luptele cu taurii, atât de celebre în Spania. La doar 20 de ki-lometri, se găsește unul dintre cele mai frumoase apeducte rămase în picioare, Pont du Grand.

Evul mediu în prim-planDin Evul mediu, punctul maxim

de atracție îl reprezintă Avignon-ul, capitală efemeră a papilor, în secolul al XIV-lea. Palatul foștilor capi ai biseri-cii de aici este imens și poartă povara unor vremuri în care orașul a fost cen-trul religiei, artelor, dar și al prostituției. Undeva în sud-estul Avignon-ului se găsește o zonă idilică, plină de burguri medievale, dar și una plină de ciudățenii naturale – Le Luberon. Locul a fost po-pularizat intens de un britanic, cum se putea altfel, Peter Mayle. El a descris în 1989 viața de zi cu zi dintr-un sat liniștit

Th

inks

tock

Th

inks

tock

Th

inks

tock

66-67

opinionmy

Antreprenorii din România au depăşit o perioadă grea, iar mulţi dintre cei care au supravieţuit şi-au regândit din temelii modelul de afacere. Deşi se confruntă în continuare cu dificultăţi pe piaţa locală, cum ar fi scăde-rea cererii interne, birocraţia excesivă şi fiscalitatea mereu în schimbare,

există antreprenori care au avut succes în 2012. Cei care au investit în angajaţi cali-ficaţi şi valoroşi şi care au construit relaţii de afaceri solide cu clienţii şi partenerii de afaceri şi-au asigurat succesul pe piaţa locală, conform rezultatelor publicate în Carta Albă a IMM-urilor de anul acesta.

Problema cea mai stringentă pe care au întâmpinat-o antre-prenorii în ultimii ani, şi care va continua să afecteze IMM-urile şi în 2013, este accesul dificil la finan-ţare. Băncile creditează în prezent doar companiile solide, clienţi vechi, cu o bonitate demonstrată de-a lungul anilor în relaţia cu ban-ca. Alternativa la creditul bancar

este atragerea unui investitor sau listarea la bursă, iar majoritatea antreprenorilor români nu sunt pregătiți să acceseze aceste surse de finanţare.

Antreprenorul care doreşte să atragă un investitor trebuie să ştie să constru-iască un plan de afaceri – investitorii nu aduc bani dacă nu pot estima dezvoltarea companiei pentru mai mult de un an. Un plan de afaceri solid analizează dezvoltarea pe zece ani şi estimează posibile soluţii pentru orice probleme potenţiale.

Investitorii caută o bază pe care se poate construi o platformă naţională sau chiar regională în domeniul de activitate al companiei. Cu alte cuvinte, entitatea care solicită finanţarea trebuie să aibă capacitatea operaţională de producţie, dar şi de management, precum şi flexibilita-tea de a face faţă unei asemenea provo-cări. Pe de altă parte, misiunea atragerii unui investitor este acum şi mai dificilă, având în vedere faptul că tot mai multe companii străine migrează către Asia şi Africa, în căutarea unei forţe de muncă mai ieftine.

Pentru a stimula motorul intern de creştere, România are nevoie de un proiect strategic la nivel naţional, care să sprijine dezvoltarea antreprenoriatului. Este cea mai viabilă opţiune de creş-tere sustenabilă a economiei româneşti, pentru că un sector IMM puternic şi în dezvoltare va avea efecte benefice pentru toate domeniile socio-economice, inclusiv educaţie, administraţie publică sau protecţie socială.

Soluţii magice nu există, însă o strategie naţională şi o viziune coerentă asupra dezvoltării antreprenorilor români pot face ca, pe termen lung, România să devină o naţiune start-up.

Bogdan Ţenu Senior Manager, Asistenţă în tranzacţii Ernst & Young România

• face parte din echipa Ernst & Young România din anul 2008 şi are o experienţă de peste 10 ani în audit, fuziuni şi achiziţii şi business modeling

• este licenţiat

în Finaţe-bănci al Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi şi este membru ACCA (Association of Chartered Certified Accountants)

naţiunea start-up – un proiect posibil

pentru România?

Soluţii magice nu există, însă o strategie naţională şi o viziune coerentă asupra dezvoltării antreprenorilor români pot face ca, pe termen lung, România să devină o naţiune start-up.

Problema cea mai stringentă pe care au întâmpinat-o antreprenorii în ultimii ani, şi care va continua să afecteze IMM-urile şi în 2013, este accesul dificil la finanţare.