SUPEROFERTE LA MAȘINILE CUMPĂRATE ÎN LEASING

VIITORUL SUNĂ RO: LECȚIA DE MATEMATICĂ PRIN FIZICĂ

RĂZBOIUL PĂPUȘILOR: O BATE ARĂDEANCA PE BARBIE?

FII PREGĂTIT! VIN ÎN ROMÂNIANOI MODELE DE TELEFOANE MOBILE

www.incomemagazine.ro

21.06 - 27.06.2012 9 lei

5 948446 400235 90

Nr. 009

Zilnic inspirăm 10 milioane de oameni.

ISSN 2284 – 9009ISSN-L = 2284 – 9009

REDACTOR ȘEFElena Cristian

REDACȚIE:Radu Burlacu

Robert ComănoiuMaria Comandașu

Oleg CojocaruAlina Dragomir

Cristina DobreanuAlexandra Grigore

Simona HaiducMihaela IonescuCristian Matache

Valentin Mateescu

Daniela MironovAdriana PopaMădălina Pană

Ana RăduțăAda Ștefan

Andreea ȘtefanOlivia VerehaClaudia Popa

ART DIRECTORI:Adrian Codreanu

Marius Matieș FOTO:

Tudor VintiloiuDragoș Savu

Adresa redacției: București-Ploiești, nr. 15, etaj. 1,

sector 1, cod poștal 013682Cititorii ne pot contacta la

telefon: 021-409.19.40 e-mail: redactie@incomemagazine.ro

Opiniile exprimate în articolele publicate aparțin în exclusivitate

autorilor.

Tiparul executat la tipografia Romprint

VÂNZĂRI:director vânzări

Cristina Iancu cristina.iancu@intactpublishing.rosales manager - clienți direcți

Genoveva Grigoroșcuț genoveva.grigoroscut@incomemagazine.ro

MARKETING:director marketing

Andreea Ene

brand managerDan Tudoroiu

DISTRIBUȚIE:responsabil distribuție

Gheorghe Vutino

abonamenteLuxandra PorceanuTel.: 021-208.75.08

PREȘEDINTECamelia Voiculescu

Publicație editată de

parte a Intact Media Group

14-15cine pierde în lupta cu morile de vânt?

31-33românii care trăiesc din vârful creionului

52-55la soare te poți uita

60-61poarta Raiuluideschisă non-stopla Moldova Sulița

63-65secretele vinului de Corcova

46-47pericolele unsepe pâine

49-51lecția de echitație

20-21investește înMuntenegru

22-24născute în criză

6-76-7

Boom-ul imobiliar nu s-a terminat în Româ-nia, doar s-a mutat de la apartamente, case şi

terenuri pentru construcţii la pă-duri şi terenuri agricole. Străinii, în special, se îmbulzesc să devină fie agricultori, fie pădurari.

Ca şi în cazul terenurilor, ni-meni nu ştie exact ce suprafaţă de pădure a fost deja înstrăinată, însă cu siguranţă că vorbim des-pre sute de mii de hectare.

„De circa un an se observă o anumită efervescenţă pe piaţa terenurilor forestiere din Româ-nia”, afirmă Marius Grigorică, se-nior business analyst la Departa-mentul Investiţii din cadrul DTZ

jumătate din pădurile noastre, vânate de străini

codrul nu mai e frate cu românul

Străinii se bat și pe pădurile româneşti. Austrieci, americani, arabi, italieni şi mai nou chinezi vor o bucăţică aurul verde. Pădurile României, ca și terenurile agricole, sunt ieftine, sunt ușor de exploatat și, mai ales, sunt disponibile imediat.

radu.burlacu@incomemagazine.ro valentin.mateescu@incomemagazine.ro

Echinox, un important jucător de pe piața imobiliară locală. Alături de terenurile agricole, pădurile sunt astăzi la mare cău-tare. „Avem în stand-by fonduri de investiţii din Europa, dar şi din Statele Unite ale Americii, care vor să cumpere păduri în România”, continuă Marius Gri-gorică.

La fel ca şi terenurile agri-cole, pădurile româneşti au marele avantaj de a fi ieftine. Reprezentantul DTZ Echinox spune că anul trecut un hectar de pădure se vindea, în medie, cu circa 2.000 de euro, iar as-tăzi se vorbeşte de 3.000, chiar 3.500 de euro hectarul. Chiar şi aşa, sunt greu de găsit suprafeţe mari, pentru că, la fel ca şi tere-nurile agricole, proprietatea este extrem de fărâmiţată în cele mai T

hink

stoc

k

thetarget

multe cazuri. „Cei care au lansat coman-da de cumpărare au în vedere suprafeţe mari, de ordinul sutelor sau chiar miilor de hectare”, afirmă Marius Grigorică.

Cerere mareAgitaţia despre care vorbeşte speci-

alistul imobiliar în ceea ce priveşte pă-durile doar s-a înteţit de un an, pentru că puţine păduri cu caracteristicile ce-rute de străini sunt în acest moment la vânzare.

Deşi înstrăinarea pădurilor româ-neşti a început de mulţi ani, în acest moment nimeni nu ştie cu exactitate cum stau lucrurile. Nu există statistici clare nici măcar pentru ce s-a defrişat, darămite pentru ce s-a vândut.

Cert este că, la fel ca terenurile agri-cole, pădurile româneşti nu pot fi achizi-ţionate de străini decât prin intermediul unor firme înregistrate în România, însă asta nu i-a oprit pe nerezidenţialii inte-resaţi de păduri să cumpere suprafeţe de pădure de ordinul zecilor de mii de hectare. Spre deosebire de terenurile agricole, pădurea are un regim special, în sensul că un privat care vrea să-şi vândă pădurea trebuie să anunțe mai întâi statul, care are drept de preemp-ţiune. Însă cum statul nu are bani pen-tru astfel de achiziţii, refuză achiziția. În aceste condiții, proprietarul poate să o vândă cui doreşte. Astfel, cel puţin teo-retic, statul poate controla foarte exact fluxul de vânzări de pădure, însă nu o face pentru că nu are bani.

„România este singura ţară din Uniunea Europeană în care fenomenul de distrugere a pădurilor are această amploare, fiecare ţară din Comunitatea Europeană luând măsuri ferme, prin in-tervenţia statului, de menţinere şi gos-podărire durabilă a pădurilor”, spune Marian Stoicescu, preşedintele Federa-ţiei pentru Apărarea Pădurilor, o orga-nizaţie non-guvernamentală care are ca scop declarat menţinerea şi gestionarea durabilă a pădurilor, indiferent de forma de proprietate a acestora.

Jumătate-jumătateDacă luăm în calcul faptul că apro-

ximativ jumătate din pădurile româ-neşti aparţin statului - pro-cent în conti-nuă scădere, întrucât sta-tul repune în posesie în mod cu-

CUM S-AU DISTRUS PĂDURILEPrincipalele cauze care au dus la distrugerea pădurilor țin la neimplicarea instituţiilor statului, susţin reprezentanţii Federaţiei pentru Apărarea Pădurilor.Nesancţionarea cazurilor de nerespectare a legislaţiei în vigoare şi retrocedarea ilegală a unor păduri determinată de o legislaţie incompletă care creează confuzii la reconstituirea dreptului de proprietate – principal cauză. Până în prezent nu s-au luat măsuri pentru respectarea Codului Silvic, proprietarii care deţin păduri până la 30 de hectare neprimind subvenţii de la stat pentru administrarea pădurilor lor conform acestei legi. În ceea ce priveşte retrocedările ilegale s-a constatat că sunt litigii în instanţă între Statul Român, reprezentat prin Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva sau unele prefecturi, şi unele persoane fizice sau juridice care solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru păduri fără să facă dovada proprietăţii.

Fii at

ent!

Inco

me

la Eur

opa F

M,

sâmbă

tă la

9.30,

cu Io

rgu Ia

nuşi

8-98-9

Iată şi un exemplu. Firma cu capital chi-nez Avic International Holding Corporation a preluat la sfârşitul lui 2010 pachetul ma-joritar de acţiuni al SC Someş SA din Dej, producător de celuloză, controlată anterior de grupul de firme Serviciile Comerciale Române. Conform planului de afaceri, fir-ma chineză vrea ca până în 2014 să mărescă capacitatea de producţie a liniei de celu-loză şi hârtie, până la 550 de mii de tone pe an. O asemenea producţie va genera, anual, un consum de 2,5-3 milioane de me-tri cubi de masă lemnoasă, în special răşi-noase. Dacă la aceasta se adaugă cel actual, de 3,5 milioane de metri cubi, rezultă, pe termen foarte scurt, un necesar de 6-6,5 milioane de metri cubi de lemn anual. Doar pentru o singură companie, în timp ce, în mod real, România poate asigura maximum 5,7 milioane de metri cubi de răşinoase anual.

România are

MIL de hectarede pădure. Jumătate încă aparţine statului, dar retrocedările continuă.

6,4MIL de hectare aparţin statului român

3,28MIL de hectaresunt în proprietatea persoanelor fizice şi juridice

2,08MIL de hectaresunt proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale

1,02

rent foştii proprietari ai pădurilor - cealaltă jumătate tinde să ajungă către străini.

Firme ca Holzindustrie Schwei-ghofer, Kronospan Sepal, Egger Ro-mania deţin de ani buni şi exploa-tează mii de hectare de pădure în România.

Apoi diverse fonduri de investi-ţii au achiziţionat alte zeci de mii de hectare de pădure. Un exemplu l-ar putea constitui universitatea ame-ricană Harvard, care are în Vrancea circa 35.000 de hectare de pădure - şi mai cumpără când găseşte în pia-ţă suprafeţe care să se potrivescă cu portofoliul deja format.

Un punct de referinţă pentru străinii care cumpără păduri, dar şi terenuri agricole în România, este anul 2013. Conform unei înţelegeri cu reprezentanţii Uniunii Euro-pene, liberalizarea acestei pieţe ar urma să se producă la sfârşitul anului viitor, iar şansele de a amâna acest moment sunt destul de mici. Iar odată liberalizată această piaţă, va fi extrem de greu de urmărit în proprietatea cui ajung pădurile ro-măneşti.

De la tonă la hectarDar până să se vândă la hectar,

pădurea românească s-a vândut la tonă. Un studiu recent al Greenpea-ce România arăta că în perioada 2000- 2011 s-au tăiat circa 280.000 de hectare de pădure. Mergând mai departe în timp, până în 1990, ajun-gem la un total de 350.000 de hecta-re de pădure, conform unui raport al Federaţiei pentru Apărarea Pădu-rilor, adică circa 80 de milioane de metri cubi de pădure a fost deja tă-iată şi valorificată în tot acest timp. La preţul cel mai mic, de 70 de euro metrul cub de lemn de foc, ar fi vor-ba despre 5 miliarde de euro. Însă cea mai mare parte a copacilor tă-iaţi nu a ajuns pe foc ci pe vapoare, luând drumul Italiei, ţărilor arabe sau mai nou al Chinei. Chinezii sunt din ce în ce mai prezenți în pădu-rile României, exploatează şi trimit acasă cantități impresionante de cherestea. Fac acest lucru pentru că aici găsesc marfă ieftină, legislație permisivă şi organe de control ocu-pate cu alte lucruri.

41.000 de hectare tăiate zilnic„Faţă de anul 1990 considerăm, după esti-

mările făcute şi de alte instituţii internaţionale, că suprafaţa acoperită cu păduri a ţării este în prezent cu circa 350.000 hectare mai mică faţă de anul 1990, prin distrugerea multor păduri din sectorul privat”, susţine Marian Stoicescu. Iar 350.000 de hectare tăiate în 23 de ani înseamnă circa 15.000 de hectare pe an sau 41 de hectare de pădure exploatate zilnic. Dar la cele peste şase milioane de hectare de pădure pe care le are România, o „lipsă în gestiune” de câteva zeci sau sute de mii de hectare pare să nu de-ranjeze pe nimeni.

Aşadar, cel puţin scriptic, România are as-tăzi undeva în jurul a 6,4 milioane de hectare de pădure, din care jumătate aparţine statului iar cealaltă jumătate este proprietate privată. Spunem scriptic deoarece trebuie să facem o distincţie între suprafaţa de fond forestier a ţă-

PĂDURILE ROMÂNIEI ÎN CIFRE

thetarget

rii, care a fost la nivelul anului 1990 şi a rămas şi în prezent 6,4 milioa-ne hectare, şi suprafaţa acoperită efectiv cu pădure din acest fond forestier naţional. Fondul forestier naţional cuprinde, pe lângă supra-feţele acoperite cu păduri, şi alte suprafeţe care au o altă destinaţie: drumuri, curţi construcţii etc. De asemenea, tot în fondul forestier naţional intră şi suprafeţele de pă-dure care au fost exploatate, legal sau ilegal. Sub umbrela acestui fond forestier naţional intră de-a valma pădurile neatinse, cele exploatate conform normelor, reîmpădurite şi ţinute sub o strictă atenţie, dar şi pădurile de cioate care pot fi văzute peste tot în ţară. O mică diferenţă care, până la urmă, lasă loc repre-zentanţilor statului de explicaţii.

De altfel, statul pare să ţină foarte bine sub control si-tuaţia tăierilor ilegale. „În anul 2011 volumul tăierilor ilegale din fondul forestier proprietate publică a statului a fost de 61.688 metri cubi, ceea ce, raportat la suprafaţa de 3,28 milioa-ne de hectare reprezintă 0,019 metri cubi la hectar”, susţine Valerian Solovăstru, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva. Foarte adevărat, numai că schema prin care au fost jefuite pădurile româneşti este alta şi începe cu retrocedarea suprafeţelor împădurite.

Federaţia pentru Apărarea Pădurilor estimează că până în prezent s-au retrocedat ilegal câteva zeci de mii de hecta-re de păduri, iar aproape 400.000 hectare de păduri sunt în litigiu la diferite instanţe judecătoreşti. Dar acesta nu a fost un impediment pentru proprietarii tranzitorii de a trece la ex-ploatare. Aceasta a fost schema cel mai des întâlnită: pădurea era retrocedată ilegal, iar cât durau procedeele de repunere în posesie către proprietarul de drept se tăia masiv. Bineînţeles, retrocedările ilegale s-au făcut cu concursul administraţiilor locale, iar în unele cazuri chiar şi instanţele judecătoreşti au pus umărul la funcţionarea acestei scheme.

Cu alte cuvinte, Romsilva şi-a păzit destul de bine copacii

Pădurile României conţin

MIL tone metricede carbon din biomasa forestieră vie

618MII de hectaresunt proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale

73%

din fondul forestier se află în proprietate publica şi este administrat de Regia Naţională a Padurilor – Romsilva

51%

este proprietate privata fiind în cea mai mare parte administrata de structuri silvice private

49

din propria curte – jumătate din totalul naţional – însă a cam închis ochii la ex-ploatările din pădurile private. Asta în contextul în care instituţia are autorita-te chiar şi în sistemul privat. Adică un proprietar privat de pădure nu poate exploata de capul lui, ci are nevoie de aprobările autorităţilor statului ca să in-tre în pădure cu drujba în mână.

Raiul EuropeiInteresul străinilor pentru codrii

noştri nu este surprinzător, având în vedere că prin Europa rar se mai gă-seşte de vânzare pădure sub zece mii de euro hectarul. Pe de altă parte, pă-durea românească este mai „bogată” decât cea occidentală: volumul mediu de lemn pe hectar de pădure în ţara noastră este de 217 de metri cubi, în timp ce media europeană este de 147 de metri cubi, conform unui studiu realizat în acest an de DTZ Echinox. Mai mult, ritmul anual de creştere forestie-ră este de aproximativ 5 metri cubi pe hectar (cu 20% mai mare decât media europeană de 4 metri cubi pe hectar). Stăm mai prost la capitolul procent total din suprafaţa naţională - 25%. În Europa, ponderea medie a terenurilor forestiere este de aproximativ 32% din suprafaţa totală.

Şi încă ceva lipseşte în România, comparativ cu ceea ce se întâmplă în Uniunea Europeană: o legislaţie care să protejeze pădurile atât în faţa străinilor, dar şi a românilor care exploatează fără limite. Pentru comparaţie, statele Uni-unii Europene au reglementat extrem de strict modul în care se poate achizi-ţiona, dar şi exploata pădurea. Iar exer-citarea dreptului de preemţiune func-ţionează. Pe de altă parte, întinerirea pădurilor prin împăduriri este esenţială în statele UE. Germania, de exemplu, permite exploatarea pădurilor numai pe baza unui plan detaliat de replan-tări. La fel şi Polonia sau Slovacia. Este drept că şi în România se pune accent în ultima vreme pe protejarea pădurii. Reprezentanţii Romsilva au anunţat, de exemplu, că anul acesta vor împăduri o suprafaţă de 15.000 de hectare, însă doar 40%, respectiv 6.120 de hectare vor fi plantări efective. Adi-că aproxima-tiv 0,01% din s u p r a f a ţ a totală a pă-durilor Ro-mâniei.

Thi

nkst

ock

Nu uita

!

Inco

me Mag

azine

, la A

nten

a 3,

sâmbă

tă, de

la or

a 13.0

0,

cu So

rin Bara

riu

10-11

yopocket

ur

Dacă doriţi să cumpăraţi un autoturism la mâna a doua, o simplă căutare pe internet vă va dezvălui, pe lângă dealerii consacraţi, un alt actor al acestei pieţe: companiile de leasing financiar. Acestea vând de câţiva ani vehicule recuperate de la cei care nu au mai putut să-şi plătească ratele. Estimările arată că unul din patru autovehicule face obiectul procedurilor de recuperare. Ce rezervă viitorul?

robert.comanoiu@incomemagazine.ro

o mașină din patru se întoarce la vânzător

talciocul de la leasing

De la companiile de leasing poți cumpăra orice marcă de mașină rulată. De la Dacii Logan la autoutilitare Iveco sau camioane MAN, oferta este variată și se adresează tuturor categoriilor de clienți. Mașinile se vând, fie direct, prin site-uri proprii, fie prin intermediari.

Până în 2008, această piaţă era una de nișă, cu greu găseai o mașină rulată la o firmă de leasing din top 10. La acel moment, statisticile indicau că doar o mașină din 20 era recuperată pentru neplata ratelor. Explicația nu stă numai în venituri suficiente și sigure pentru plata ratelor, ci și în faptul că cei care nu mai puteau plăti predau leasingul, doritori fiind mulți. Odată cu debutul crizei, tabloul s-a schimbat în totalitate: mii de mașini sunt parcate la periferia marilor orașe în așteptarea cumpărătorilor.

Cum s-a ajuns aici și care sunt soluţiile pentru „dezgheţarea” acestei pieţe? Sunt răspunsuri pe care mai toate firmele de leasing le caută și care, cel mai probabil, își vor găsi un răspuns odată cu mult așteptata revenire economică.

Tablou sumbruNu există o statistică oficială care să arate câte autovehicule au fost re-

cuperate de la cei care nu au mai putut să-și plătească ratele. Nu pentru că nu ar avea cine să o facă, ci pentru că nu ar da bine la piață. Așa că estimările sunt la mica interpretare. Dacă veţi consulta site-urile de specialitate, lansate de firmele din această industrie și de intermediari, veţi vedea că numărul vehicu-lelor scoase la vânzare la acest moment este de ordinul câtorva mii. Cifrele se schimbă cu viteză amețitoare. Specialiștii spun că la această dată peste 12.000 T

hink

stoc

k

de vehicule recuperate se află pe stocurile acestor firme.„În piaţă există între 12.000 şi 15.000 de autovehicule recupera-

te. Vânzarea se face de către departamentele specializate ale socie-tăţilor de leasing, nefiind implicaţi executorii judecătoreşti. Astfel, în funcţie de mobilitatea procedurilor pe care le alege fiecare soci-etate de leasing în parte, asistăm la vânzări rapide sau, din contra, greoaie sau chiar la menţinerea în portofoliul societăţilor de lea-sing a unor autovehicule care se dovedesc a fi nevandabile”, spune Lucian Bagia, directorul firmei de recuperare de creanțe GCA. Acesta estimează că din 100 de vehicule finanţate prin leasing, aproximativ 25 sunt recuperate de companii.

Pentru a scăpa cât mai rapid de autovehicule, multe compa-nii au lansat pagini de internet specializate unde îşi expun maşinile recuperate. Astfel, pe site-uri precum  revanzare.bcr-leasing.ro  sau  tbiauto.ro sunt scoase la vânzare sute de maşini, fie că vorbim de autoturisme, autoutilitare sau vehicule comerciale grele.

Talcioc onlineBCR Leasing, de exemplu, a încheiat 2011 cu un stoc de maşini

şi vagoane recuperate în valoare de circa 50 milioane euro, pe care le-a scos la vânzare.

Astfel, pe revanzare.bcr-leasing.ro găsim 164 de autoturisme de vânzare, oferta fiind completată de 72 de autoutilitare şi 39 de ve-hicule comerciale grele. Preţul autoturismelor pleacă de la 1.300 de euro şi depăşeşte 30.000 de euro pentru modelele de top.

O ofertă generoasă găsim şi pe tbiauto.ro, care scoate la vânzare aproximativ 180 de autoturisme. Preţul pleacă de la 800 de euro şi depăşeşte 53.000 de euro. Și UniCredit Leasing are un astfel de site, am.unicreditleasing.ro, unde vinde o gamă impresionantă de autovehicule.

Mai multe companii lucrează cu intermediari, în contextul în care acestea nu au infrastructura sau personalul necesar pentru a se ocupa de astfel de vânzări şi nici nu erau pregătite pentru un astfel de trend negativ.

Logisticon este una dintre primele firme care au oferit servicii companiilor de leasing, dupa ce acestea au creat adevarate parcuri de maşini recuperate de la cei care nu şi-au putut duce contractele de leasing la bun sfârşit.  Compania administrează un stoc de peste 200 de maşini ce provin de la mai multe companii de leasing.

Prețuri prea mariRecuperarea maşinilor de la rău-platnici nu înseamnă şi rezol-

varea problemelor pentru companiile de leasing. Pentru că începe o nouă procedură de vânzare. Iar aici una dintre probleme este preţul, destul de mare comparativ cu cel cerut în mod tradiţional de dealerii auto şi uneori chiar cu valoarea maşinii. De exemplu, o Dacia Logan pe benzină, din 2007 şi cu peste 250.000 de kilometri parcurşi este vândută de o companie de leasing cu 5.000 de euro. Aceeaşi marcă, din acelaşi an şi cu 130.000 de kilometri parcurşi se vinde pe autovit.ro cu 2.500 de euro.

Explicaţia acestui fenomen este sim-plă: companiile trebuie să recupereze din vânzarea bunului cât mai mult din suma restantă. Preţul scade de cele mai multe ori, în urma negocierilor cu clienţii, iar partea nerecuperată trebuie plătită de debitor.

„Unii clienţi au un comportament inadecvat, în momentul în care îşi dau M

eetin

g!

Evenim

entel

e Inc

ome:

inteli

genț

ă, co

mpeten

ță,

mediat

izare

12-13

trouble

legată de evoluţia vânzărilor de maşini noi şi second-hand.  În pofida declinului acestui sector, el continuă să aibă o pondere foarte importantă în portofoliul nostru, iar contractele de co-operare cu mărci auto de prestigiu ne asigură o consistenţă a vânzărilor în fiecare lună.  Dacă ne uitam comparativ la primul trimestru din 2011 şi la primul trimestru 2012, vom constata că finanţarea autovehiculelor în totalul pieţei de leasing a cres-cut cu 18%, ajungând să reprezinte 77% din totalul finanţărilor, ceea ce poate fi pusă pe de o parte pe seama relansării activită-ţilor de transport internaţional şi, pe de altă parte, a faptului că multe contracte dintre cele semnate în 2008 au ajuns la final şi parcurile auto trebuie reînnoite”, spune Antoaneta Curteanu, CEO al UniCredit Leasing Corporation şi preşedinte al Asocia-ţiei Societăţilor Financiare din România.

Datele Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor Auto (APIA) arată că în 2008 se vânduseră peste 324.000 de auto-vehicule, pentru ca în 2011 numărul acestora să scadă la puţin peste 110.000.

Cifrele oglindesc atât decizia companiilor, principalii clienţi ai finanţatorilor, de a îngheţa planurile de investiţii, cât şi faptul că multe dintre acestea şi-au închis porţile.

Speranţe de mai binePiaţa de leasing a crescut anul trecut cu 20% compa-

rativ cu 2010, la 1,35 miliarde de euro. Aproximativ un sfert dintre finanţările acordate au fost destinate achiziţiei de echipamente,principalale sectoare vizate fiind agricultura, energia regenerabilă sau serviciile medicale. Finanţarea vehi-culelor a rămas însă majoritară, cu o cotă de 68%.

„Piaţa de leasing este strâns legată de economie, în condi-ţiile în care bunurile finanţate se regăsesc în acest mediu. Tre-buie să ne pregătim să operăm în acest context, deoarece noile condiţii de normalitate astea sunt. Nici nu aş mai vorbi de criză, ci de un nou context în care trebuie să ne desfăşurăm activita-tea. Cu foarte multe necunoscute, dar caracterizat de anumite oportunităţi”, explică Daniliuc.

Acesta mizează pe un avans de 4,5% al pieţei, în 2012. Op-timismul directorului general al Raiffeisen Leasing exprimă, de fapt, aşteptările întregii pieţe financiare, care îşi doreşte reintra-rea pe creştere economică susţinută. O reintrare întârziată şi care va depinde mult de cât de repede consumatorii vor începe să aibă încredere într-un sector pentru care creşterile de două cifre erau un lucru firesc.

TOP MĂRCI**

BMW - de la 8.000 euro - la 45.500 euro

Mercedes - de la 10.000 euro - la 53.000 euro

Audi - de la 9.000 euro - la 40.000 euro

VW - de la 3.000 euro - la 15.000 euro

Renault - de la 2.500 euro - la 12.000 euro

TOP JUCĂTORI LEASING FINANCIAR*

seama că nu mai pot plăti ratele. Îmi aduc aminte de un caz în care, înainte de a ne preda maşina, clientul respectiv a mers cu motorul supra-turat, până când acesta a cedat. Acest tip de clienţi se amăgesc singuri pentru că tot ei trebuie să plătească sumele nerecuperate. Şi cu cât bunul este într-o stare mai bună, cu atât suma recuperată va fi mai mare”, subliniază Felix Daniliuc, directorul general al Raiffeisen Leasing.

De la extaz, la agonieAchiziţia de autovehicule şi echipamente a reprezentat până în

2008 o soluţie la îndemână pentru multe companii, în contextul în care plăţile eşalonate sau deducerea taxei pe valoare adăugată, aferen-tă ratei, îndemnau la această formă de finanţare.

După maxime de aproximativ cinci miliarde de euro în 2007 şi 2008, piaţa de leasing s-a prăbuşit până la un minim de 1.12 miliarde euro, în 2010.

Teama de a mai demara investiţii sau neputinţa de a le susţine pe cele începute au afectat puternic componenta de bază a acestei pieţe: leasingul auto. Înainte de criză, finanţările destinate achiziţiei de autovehicule deţineau o pondere de aproximativ 70%, cu un vârf de 3,38 miliarde euro în 2008. Doi ani mai târziu, aceste finanţări atingeau pragul de 712 milioane euro, cu o creştere uşoară în 2011, până la 917 milioane euro.

În contextul în care scăderea vânzărilor auto s-a suprapus cu creşterea numărului celor care nu au mai putut să-şi plătească ratele, firmele au început să recupereze mii de maşini. Astfel, au ajuns să deţină parcuri întregi de autovehicule, pe care, de cele mai multe ori, le revând în pierdere.

„Există două tipuri de companii de leasing, din punct de vedere al filosofiei de finanţare: cele care au înţeles că, după 2009, trebuie să îşi schimbe modelul de business, şi cele care au crezut că nu e nevoie de schimbări. Când spun model de business, mă refer la cel de până în 2009, bazat pe volume, cotă de piaţă şi în care nu trebuia să faci mare lucru pentru că oricum piaţa creştea”, spune Felix Daniliuc. Acesta subliniază că cea mai importantă lecţie învăţată în acest context a fost atenţia la finanţările acordate, cu accentul pus pe calitatea portofoliu-lui de clienţi.

Profit doar din second hand„Piaţa de leasing auto a înregistrat un mic reviriment anul trecut,

dar se află departe de parametrii anului 2008, evoluţia sa fiind strâns

UniCredit Leasing 20%

PorscheLeasing România 9%

Impuls Leasing România 7,4%

Raiffeisen Leasing 7,2%

BCR Leasing 7%

*după valoarea bunurilor finanţate, aferentă contractelor noi / 2011 ** preţuri medii/maşini fabricate după 2002

Thi

nkst

ock

!CUM CUMPERI O MAŞINĂ RECUPERATĂ

Poţi cumpăra o maşină rulată accesând site-ul companiei de leasing sau al dea-ler-ului auto cu care lucrează aceste companii.

Partea bună în legătură cu maşinile recuperate este că sunt supuse unei revizii tehnice, înainte de a fi vândute, iar kilometrii sunt reali. Partea mai puţin bună e că, de cele mai multe ori, preţul de pornire e cam scump, aşa că va trebui să negociezi.

Mergi să vezi maşina, cere detalii tehnice şi înaintează o ofertă. Evaluează cu atenţie starea maşinii şi preţul cerut, după care înaintează oferta finală.

În piaţă sunt sunt peste 10 companii care îşi afişează online oferta de autovehi-cule. Consultă site-urile de specialitate şi alege maşina dorită.

DEDUCEREA TVA- LA JUMĂTATEDupă ce Uniunea Europeană a apro-bat o cerere a României, autoritățile vor putea limita la 50% deductibilita-tea TVA pentru costurile cu ratele la leasing, închirieri auto, reparații de autovehicule şi piese auto. Restricția va deveni aplicabilă dacă se modifică Codul Fiscal şi este aplicabilă pentru autovehiculele ce nu sunt utilizate exclusiv în scopuri profesionale.Astfel, firmele de taxi vânzări, intervenții, reparații, paza şi curi-erat, care utilizează vehiculele în scopul afacerii, nu vor fi afectate de noua măsura şi îşi vor putea deduce integral în continuare TVA-ul aferent costuri. Ca şi în 2011, aceste excepții vor fi menținute.„Motivul invocat de autoritățile ro-mâne pentru implementarea acestei limitări a dreptului de deducere se referă la dificultatea identificării scopului pentru care sunt utilizate autoturismele, respectiv în scopuri profesionale sau în scop personal”, spune Vlad Boeriu, Manager, Deloitte Tax. „În acest sens, rata de 50% a fost considerată justificabilă pentru a limi-ta dreptul de deducere al TVA atât la achiziționarea autovehiculelor, cât şi pentru costurile privind serviciile de reparații, piese de schimb şi combus-tibil”.În prezent, la achiziția cu plata inte-grală a unui autoturism companiile au drept de deducere doar pentru 50% din TVA aferentă. Pentru achizițiile în leasing firmele îşi deduc TVA pentru întreaga sumă (respectiv TVA aferentă ratelor lunare de leasing), mai puțin valoarea reziduală plătită la final.Dacă deducerea TVA va fi înjumătățită şi la leasing, achiziția unui autoturism nu va mai reprezen-ta un avantaj din punct de vedere al TVA pentru companiile beneficiare, acestea înregistrând un cost supli-mentar de 50% cu TVA nedeductibil.„Noile prevederi pot creşte cos-tul companiilor cu TVA aferentă operațiunilor menționate mai sus, însă impactul cel mai puternic va fi asupra achizițiilor de autovehicule în leasing. Până în prezent, multe firme au preferat achiziția de autovehicule în leasing în detrimentul achiziției integrale, special pentru a deduce TVA-ul integral”, subliniază Boeriu.

14-15

yopocket

ur

14-15

Boom-ul din sectorul producției de energie din surse eoliene s-ar putea opri în doi-trei ani, iar cauzele sunt mul-tiple: incapacitatea sistemului energetic național de a prelua toată electricitatea produsă de ferme, saturarea pieței de certi-ficate verzi, posibilele reduceri ale bonusurilor acordate produ-cătorilor, accesul tot mai greoi la finanțare sau imposibilitatea găsirii de clienți pentru curentul generat. În aceste condiții, pe piață vor rezista doar investorii care se mișcă mai repede și care își găsesc contracte de livrare de electricitate. Pentru restul, regenerabilele pot reprezenta doar un miraj pentru că siste-mul energetic național nu poate absorbi decât 3.000-3.500 MW, iar cererile pentru racordare depășesc cu mult peste 20.000 MW. „Diferența o va face cu siguranță piața. Cine are con-tracte rămâne, cine nu, nu in-tră, pentru că este o competiție. Să stiți că multe dintre acele cereri nu sunt serioase. Au murit proiecte mari, darămi-te cele mici…”, declară Dan Preoțescu, director în cadrul Transelectrica. Ioan Lungu de la CEZ, compania care va avea în acest an cel mai mare parc eolian din Europa continentală, nuanțează și trage semnale de

cine pierdeÎn 2009, în România funcționau câteva mori de vânt second-hand, iar producția acestora era neglijabilă la nivel național. De atunci însă a avut loc un boom al fermelor eoliene astfel încât țara noastră a urcat în primele 5-6 locuri în topul celor mai mari creșteri de capacități pe energie verde din Europa. Fenomenul va continua încă doi-trei ani după care se va așterne liniștea.

cristian.matache@incomemagazine.ro

alarmă asupra evoluției pieței. „În pre-zent există în România în jur de 1.500 MW instalați în eolian și estimez că în 2013-2014 toți cei 3.000-3.500 MW pe care Transelectrica spune că îi poate asimila vor fi acoperiți. Investitorii care nu reușesc să își racordeze fermele vor fi opriți. Deși legea spune că trebuie gă-site soluții pentru toată lumea nu este clar cum se întâmpla acest lucru”, de-clară Lungu. „Nimeni nu știe nimic. Pro-babil se va merge pe principiul primul venit, primul servit”, a afirmat la rândul său Ionel David, public affair manager la Asociația Română pentru Energie Eolia-nă. Potrivit acestuia, la finele acestui an vom avea 2.000 MW instalați în eolian, iar în 2013 capacitatea va crește la 3.000 MW.

O gură de oxigenPerspectiva aceasta sumbră a

imposibilității accesului la rețea a năs-cut în rândurile investitorilor și a oficia-lilor Transelectrica, operatorul național de transport al electricității, o vorbă: “Dacă preluăm tot curentul de la toate proiectele ce s-au anunțat, atunci vom avea nevoie de încă un sistem energe-tic național”. Acest lucru e absolut im-posibil în condițiile de azi. Însă o mare gură de oxigen pentru aceia care își riscă banii pe puterea vântului o reprezintă intrarea în funcțiune a centralei de la Brazi, a Petrom, prevăzută pentru acest an, și care va echilibra sistemul. „Cei 3.000-3.500 MW ar putea crește la 5.000 MW”, susține Ionel David.

în lupta cu morile de vânt?

Thi

nkst

ock

Probleme cu finanțarea

Atât Ioan Lungu cât și Ionel David au admis faptul că investito-rii au mari probleme cu finanțarea întrucât băncile cer drept garanții contracte pe termen lung. „Bănci-le dau foarte greu bani în această perioadă de criză. Ele vor garanții și acestea sunt greu de oferit. De exemplu, sunt companii care nu își găsesc clienți pe perioade mai lungi și sunt nevoite să vândă doar pe ziua următoare. În plus, băncile se uită și la bonusurile pe care le încasează investitorii. Până anul trecut se acorda un certificat ver-de pentru un MWh produs în eoli-an, iar acum se dau două certifica-te. Acestea se vând pe piața liberă, dar după 2015 va fi foarte greu să găsești cumpăratori pentru aces-te titluri. Mai mult, din 2016, se va reveni din nou la regula de un certificat verde pentru un MWh produs”, afirmă Ioan Lungu. „Probabil vom avea de a face doar cu proiecte puse pe picioare de multinaționale, pentru că ele au acces mai facil la finanțare, BERD, Banca Mondială, sau vin cu bani proprii”, spune Ionel David. Anul acesta sunt prevăzute investiții ale CEZ, care a anunțat că termină ferma de la Fântânele-Cogealac, de 600 MW, cea mai mare din Europa continentală, Enel, pentru care a obținut un credit de 180 de milioane de euro pentru proiecte în România, SUA și Brazilia, și Glo-bal Wind Power.

Cei mai mari investitori

Principalii investitori în ener-gia eoliană autohtonă sunt ce-hii de la CEZ, care au cheltuit 1,1 miliarde de euro pe parcul de la Fântânele-Cogealac, italienii de la Enel, cu ferma de la Sălbatica, Tulcea, și portughezii de la Ener-gias de Portugal, cu cele două ferme din apropierea centralei nucleare de la Cernavodă. Costul unui MW instalat se ridică la 1,7 milioane de euro, din care 1,1 mi-lioane de euro reprezintă achiziția morilor de vânt. O fermă eoliană nu funcționează la mai mult de 30% din capacitate din pricina fluctuaților vântului.

LOCUL 7 ÎN EUROPA LA FERME NOIPonderea energiei eoliene autohtone în totalul capacităților de la nivel european este de doar 1% însă România a fost a șaptea țară din UE în ceea ce privește capacitățile noi instalate în 2011, conform datelor furnizate de Asociația Europeană de Energie Eoliană. Anul trecut au apărut 9.616 MW noi în Europa comunitară, din care 520 MW au fost contabilizați în dreptul României, cea ce înseamnă o contribuție de 5% la acest plus. În fața noastră s-au situate Germania (22%), Mare Britanie (13%), Spania (11%), Italia (10%), Franța (9%) și Suedia (8%). Am devansat țări precum Polonia, Portugalia sau Grecia. Cel mai mare producător european de energie eoliană este Germania. Pe pozițiile următoare sunt Spania, Franța și Italia.

MWau fost instalați în ferme eoliene până în aprilie 2012

1.228

MWeste estimarea capacitații instalate la finele acestui an

2.000

mil eurocostă instalarea unui MW în energia eoliană

1,7

MWva avea cea mai mare fermă eoliană de la noi din țară, în 2012

600

este capacitatea maximă la care poate funcționa anual o fermă eoliană

30%

din energia țării este asigurată de puterea vântului

2%

16-17

e lifealr

CAMPANIE

A revenit în România în urmă cu 6 luni, din direcţia Indiana, USA, University of Notre Dame (în top 25 universităţi americane), unde fusese cercetător postdoctorand. Când a coborât din avion, fiziciana Maria-Magdolna Ercsey-Ravasz (31 ani) nu ştia dacă acasă îi va folosi la ceva impactul internaţional al descoperirilor făcute de ea…

adriana.margarit@incomemagazine.ro

Adesea, românii părăsesc ţara fără ni-ciun plan. La Maria, a fost invers. Ea a plecat pentru ceva măreţ şi s-a întors la… mai nimic! O aventură riscantă pentru un fizician remarcat, în Statele Unite, la doar 31 de ani. Când în jur se vorbeşte până la golirea de sens des-

pre criza economică şi sărăcia din domeniul cercetării, te-ai aştepta ca o tânără somitate în domeniul fizicii să îşi vadă de drumul găsit la o distanţă meteoritică de România. Teo-retic. Fiindcă departe de casă, încet-încet, Mariei îi pătrun-dea în suflet un sentiment cu mult mai puternic decât se poate dovedi raţiunea omului de ştiinţă: dorul de casă, de părinţi şi bunici, de prieteni, de corul Universităţii în care cântase ca soprană, în Clujul drag ei. În acest cadru artistic îşi începuse, în vremea studenţiei, şi povestea de dragoste cu dirijorul Francisc, cel care i-a devenit, mai apoi, soţ.

Îndepărtata Americă a primit-o pe Maria generoasă, aşa cum ştie să facă o ţară care apreciază şi răsplăteşte ex-celenţa. Îşi însuşise acest atribut încă din copilărie. Tot da-torită unei poveşti de iubire. Intensă, de neuitat, prima din viaţa ei: cea pentru fizică şi matematică şi una care i-a mar-cat primii ani din viaţă, petrecuţi la Sfântu Gheorghe (Co-vasna), alături de un tată (Jozsef Ravasz) profesor de fizi-că, o mamă (Erzsebet Ravasz) profesoară de matematică şi o soră (Erzsebet Ravasz Regan), astăzi fizician la Harvard. În afară de părinți, Ilona Sikes este un alt nume important în educaţia viitoarei cercetătoare. Este omul datorită căruia „aproape toată clasa iubea matematica. Pare incredibil, dar, de multe ori, stăteam afară, sub copaci, împreună cu colegii de clasă, lucrând la probleme de matematică”. Maria se molipsise grav, iremediabil.

de la sublim la infim fiziciana Maria-Magdolna Ercsey-Ravasz

„Aici mă simt acasă. Câtă vreme am posibilităţi, nu vreau să mai plec.”

MARIA-MAGDOLNA ERCSEY-RAVASZ

VÂRSTA: 31 de ani

PROFESIE: fizician

DOMICILIU: Cluj

S-A ÎNTORS DIN: SUA

OCUPAŢIA ACTUALĂ: cercetător, Facultatea de Fizică a Universităţii Babeș-Bolyai

18-19

e lifealr

The cover image of the December 2011 issue of Nature Physics should have been credited to Mária Ercsey-Ravasz.

În Nature Physics (una dintre cele mai prestigioase publicaţii de specialitate din lume), Maria noastră încearcă să explice universul. „Totul este fizică”, mi-a spus la

un moment dat. Din revistă aflăm cât de departe a ajuns cu

aceas-

tă credin-ţă copila din Sîngeorgiu de Pădure. Abordarea propusă de Ercsey-Ra-vasz și Toroczkai tratează satisfiabilitatea propozițională booleană (k-SAT), una din-tre cele mai studiate probleme legate de satisfiabilitatea unei serii de constrângeri logice. Posibilele aplicații sunt din domeni-ile cele mai diverse, ca cel al luării de de-cizii, programare în timp, cercetări legate

de optimizarea rutelor de transport sau de plasarea elementelor de circuit pe un microcip. Problemele de satisfiabilitate de constrângeri sunt dintre cele mai dificile probleme de calcul: soluțiile pot fi verifi-cate în mod eficient, dar nu cunoaștem algoritmi eficienți pentru aflarea acestor soluții. Dovada existenței sau a inexistenței unui asemenea algoritm constituie fai-moasa problemă P vs. NP. Este una dintre cele 6 probleme majore nerezolvate ale matematicii, numite și Probleme Milena-re, cu un premiu de 1 milion USD alocați pentru rezolvarea fiecăreia, de către Clay

Institute of Mathematics.  Fizica poate oferi un

punct de ve-dere proaspăt. Această cerce-tare creează o corespondență între dificultatea optimizării și fe-nomenul haosului și a turbulenței, sugerând că pro-blemele acestea ar putea fi abor-date folosind cal-culatoare analogi-ce… (găsim o parte a textului original aici: http://newsinfo.nd.edu/news/26779-notre-da-me-physicists-propose-solution-to-constraint-satisfaction-problems/).

„Dacă aţi şti cât de drastică şi îndelungată a fost procedura de evalua-re a lucrării! Un an întreg. Între timp, am primit multe critici, care ne-au ajutat, dar câteodata nu au fost prea corecte. În cercetare, fiecare lucrare, fiecare succes se ter-mină cu următorul gând: mai sunt multe de făcut”, conchide, modestă, vedeta numărului din decembrie al Nature Physics.

Job-ul eiÎn inima Americii şi nu doar acolo, Ma-

ria a strâns un educational background ui-mitor pentru o tânără de vârsta ei. Cum? „Munca mea de zi cu zi se desfăşoară în primul rând în faţa calculatorului, dar nu e nici pe departe plicticoasă. Fiecare lu-

crare este o nouă aventură”. Acum, Maria lucrează simultan la mai multe proiecte in-terdisciplinare. „Colaborez cu neurologi din Franţa, care ne transmit datele lor, iar noi le analizăm şi încercăm să înţelegem structu-ra şi proprietăţile reţelei neurale corticale”. Cel mai important proiect actual al tinerei cercetătoate este cel realizat în colaborare cu profesorul Zoltan Toroczkai, din Statele Unite. „Are legătură cu problemele de opti-mizare şi felul în care putem rezolva aceste necunoscute cu algoritmi inspiraţi din fizi-că”. Pentru a se înţelege ce sunt aşa-zise-le probleme de optimizare, Maria explică: „există exemplul clasic al problemei vânză-torului ambulant (the traveling salesman’s problem): care ar fi traseul cel mai scurt în care poate să ajungă la toate destinaţiile? Necunoscutele noastre sunt de natură ase-mănătoare, doar că sunt din alte domenii şi adesea mult mai dificil de formulat”, ne lămureşte Maria.

Ea a mai studiat si    reţeaua comerţu-lui internaţional de produse alimentare şi a arătat „cât de vulnerabilă este în faţa pro-pagării contaminărilor, depistarea originii şi traseului acestora fiind aproape imposibilă”.

O somitate made in RomaniaMaria este absolventă a Facultăţii de

Fizică a Universităţii Babes-Bolyai din Cluj. Aici a făcut şi masteratul. Fiind atrasă de cercetare, a decis să continue şi cu doctora-tul. Nu uită pe nimeni când vorbeşte despre succesele ei. De fapt, le atribuie mai mereu celorlalţi: „Conducătorul meu ştiinţific la UBB a fost domnul profesor Zoltán Néda, căruia îi datorez mult, dacă e vorba de suc-cesul meu în cercetare”. O parte din pro-gramul pentru doctorat Maria l-a făcut la Facultatea de Tehnologia Informaţiei a Uni-versităţii Catolice Péter Pázmány, Budapes-ta. De aici îl aminteşte pe profesorul Tamás Roska, „o altă persoană importantă din cari-era mea”. În Indiana, a lucrat, timp de 3 ani, în echipa profesorului Zoltan Toroczkai, un alt clujean plecat definitiv din ţară. „A fost o experienţă fascinantă să lucrez cu dânsul”, îşi aminteşte fosta lui colaboratoare. Recu-noştinţa pentru ceilalţi, ataşamentul faţă de oamenii de început, sensibilităţile ei sufle-teşti i-au amintit mereu Mariei, la distanţă, de semnificaţia lui home sweet home…

Şi s-a întors!

„…Cu toate că nu era clar cum o facem, care vor fi opţiunile noastre în România. Au

Două decenii mai târziu…

CAMPANIE

ştiinţele exacte, dar nu îi este mai greu unei femei. Încă din copilărie, ni se bagă în cap că băieţii sunt mai buni la aceste materii, iar fetele în domeniile umane. Eu am observat că se schimbă situaţia. Totuşi, câteodată e aproape nostim faptul că mă duc la o conferinţă şi, dintre 100 de persoane, doar vreo 10 sunt femei, restul bărbaţi.

7. Cum v-aţi descurcat prin lume cu un nume atât de greu de pronunţat ? În America şi în cercetare, în general, nu este o problemă. Sunt multe naţionalităţi, multe nume dificile. Dar, da, aproape nimeni nu-mi poate pronunţa corect numele. Însă nu contează mult.

8. America vs România… America a fost o experienţă plăcută pentru mine şi soţul meu. El acolo a predat puţin într-o şcoală privată de muzică. În primul an, am cântat amândoi în corul liturgic, care a fost o experienţă intersantă dar, totuşi, foarte diferită, comparând cu un cor de aici. Trebuie să spun, de asemenea, că am văzut mulţi oameni săraci şi în America, unde prăpastia socială este enormă. Ne-au plăcut Chicago, New York, Boston etc. Însă nu ne-am putut imagina acolo definitiv. Este o altă cultură, care nu simţeam că poate deveni a noastră. Totul este de dimensiuni exagerate, de la politică şi religie, până la sport şi muzică. Pe când aici, totul pare mai natural. Este aşa de plăcut să mă plimb din nou prin centrul Clujului!

9. Un cuplu foarte interesant: ea, cercetător fizician, cu voce de soprană şi cântăreaţă în corul universităţii. El, dirijorul corului, dar şi rocker şi jurnalist. Am uitat ceva? Cred că aţi rezumat destul de precis. Pe lângă ştiinţă şi munca de zi cu zi, eu am nevoie de muzică. Mă ajută să mă deconectez. Mie şi lui Francisc ne-a lipsit enorm corul în America. Desigur, acesta are acum un alt dirijor, dar anul acesta ne-am întors să cântăm din nou. Tocmai organizăm, sâmbătă, o mare sărbătoare, odată cu împlinirea a 35 de ani de la înfiinţarea acestui ansamblu.

10. Ce ţară v-aţi alege ? Este destul de clar că am ales România nu pentru că este ţara perfectă. Ideal ar fi să putem combina lucrurile pozitive de aici cu cele din America. Aici mă simt acasă. Câtă vreme am posibilităţi, nu vreau să mai plec.

1. O femeie fizician într-un mediu profesional posibil doar la cel mai înalt nivel sau deloc. Ce aşteptări aveţi în România? Din fericire, internetul face posibil să continuu colaborarea cu cercetătorii din străinătate. Lucrând în domenii teoretice, nu am nevoie de mai mult de câteva calculatoare bune.

2. Să luăm cuvintele „ştiinţă” şi „cercetare”: ceva abstract pentru unii, ceva plictisitor pentru majoritatea. Ce semnifică ele pentru un cercetător fizician? Noţiunea de cercetare în fizică s-a schimbat mult, mai ales în domeniile teoretice în care lucrez şi eu. Unii spun că nici nu mai facem fizică, ci ne băgăm în toate. Iar noi spunem că totul este fizică! Modul în care un fizician studiază orice sistem este de folos în fiecare domeniu, de la matematică, până la biologie, de la tehnologia informaţiei, până la economie.

3. Nu v-a luat minţile apariţia pe coperta Nature Physics? Nu mi-a luat minţile (râde). Cariera mea s-a dezvoltat aşa, mai încet şi natural, nu de pe o zi pe alta. Coperta Nature Physics ştiu că este un rezultat foarte  bun, dar totdeauna simt că sună mult mai bine decât înseamnă de fapt.

4. Succesul împovărează un cercetător? Care este acum cea mai mare ambiţie a dumneavoastră? Să continuu cercetarea şi să menţin nivelul pe care l-am atins până acum. În cercetare, e greu de spus dinainte că ai ambiţia să rezolvi o problemă concretă pe care o ai în minte, fiindcă nu ştii niciodată la ce poţi răspunde şi la ce nu, care vor fi rezultatele interesante. Pot răspunde mai bine în engleză: I need to be satisfied with my own results, to feel the success on my own scale, which is very different from the scale others use when looking at my career.

5. Cercetarea în România… Sunt optimistă. Cred că acum avem şansa să aducem tinerii acasă, dar încă sunt multe de făcut, la nivel guvernamental şi în universităţi. Acestea ar trebui să pună accent mai mare pe cercetare şi să pună la dispoziţie mai multe posturi.

6.A fost dificil parcursul unei femei într-o lume ce pare rezervată mai mult bărbaţilor? E adevărat, sunt mai mulţi bărbaţi în

CHESTIONARUL INCOME

fost momente când nu vedeam deloc posibilităţile”. Guvernul român gândise la grămadă şi blocase toate posturile în universităţile româneşti. Astfel că, acum, privind retrospectiv, Maria folo-seşte în mărturia ei cuvântul „şansă”. O lecţie de modestie pentru noi toţi şi o palmă dată unui sistem impotent. „Singura şansă pe care o vedeam era să primesc o bursă sau un grant de cerce-tare”. Şi-a încercat norocul în mai mul-te etape şi direcţii, aşteptând să vadă, cu laurii americani în buzunar, dacă norocul românesc îi va surâde. Cu vi-sul american, tânăra fiziciană rezolvase necunoscuta. „A fost puţin riscant, dar până la urmă a meritat. Am primit şi grant-ul de „Tinere Echipe”, în cadrul căruia am început să lucrez încă din toamnă. De asemenea, nu demult am început şi proiectul „Marie Curie”. Mo-mentan, Maria lucrează ca cercetător la Facultatea de Fizică a Universitaţii Babeş-Bolyai.

Nu este simplu niciodată pentru oameni cu profilul profesional al aces-tei tinere să îşi poată găsi locul într-o Românie atât de îngăduitoare cu im-postura şi indolenţa, dar atât de ne-dreaptă cu cei care merită. Dar optimi-sumul ei este contagios. „Mi se pare că lucrurile se schimbă în direcţia bună, când este vorba de cercetare în ţara noastră. Venind acasă după câţiva ani, văd mai clar diferenţele. Sunt mai mul-te grant-uri de cercetare, iar evaluarea ştiinţifică a devenit mai corectă şi mai avantajoasă pentru tineri. E adevărat că mai sunt probleme cu fondurile. De multe ori, nu primim banii la timp. Dar sperăm că, încetul cu încetul, sistemul devine stabil. Ştiu şi alţi tineri care s-au întors sau vor să se întoarcă cu burse şi grant-uri”, ne anunţă Maria. „O între-bare foarte grea, însă, este dacă, unde, cum şi când li se va putea oferi acestor minţi strălucite posturi în cercetare?”.

Poate vor avea norocul Mariei! Aşa se mai spune despre succesul meritat în România, ţara pe care această tânără remarcabilă a ales-o dintre atâtea po-sibilităţi…

Scanează codul și vei putea citi și alte povești din campania Viitorul sună RO

20-21

myopinion

20-21

Să găsești un loc pentru investiții când în jurul tău totul pare să se ducă de râpă din cauza cri-zei care nu se mai termină este o adevărată provocare. O ana-

liză atentă poate duce în capul listei țări la care nu te-ai fi gândit. Astfel, Muntenegru ar putea fi una dintre soluțiile imediate pen-tru investiții de durată. Mică oază de liniște, această țară, care și-a dobândit independența în 2006 și are ambiția de a deveni un fel de Monaco al Adriaticii, dispune de o economie care își trage seva din dezvoltarea turismu-lui și din consumul intern. Pe cei aproape 14.000 de kilometri pătrați ai săi, Muntene-gru adăpostește un patriomiu natural unic în felul său: 117 plaje, trei stațiuni de schi, cel mai mare lac din Balcani, al doilea Canion ca profunzime din lume, după Marele Canion și, golful Kotor, cu fiorurile sale și orașul care-i poartă numele, o adevărată bijuterie crescută

pe malul Adriaticii, îngrijită și prote-jată cu sfințenie de autoritățile locale, în semn de respect pentru cultura și istoria acestui pământ.

Egalitate în drepturiCu alte cuvinte, o ofertă generoa-

să pentru toate gusturile. Care sunt alte aspecte care sporesc atractivita-tea Muntenegru ca posibil loc pentru investiții?� Întreprinderi străine se bucură de aceleași drepturi de care beneficiază întreprinderi naționale;� Sistemul de taxe este unul dintre cel mai competitiv din Europa (9%);� Mâna de lucru este calificată, iar sa-lariile relativ scăzute;� Euro este moneda națională;� Demersurile necesare pentru crearea

unei întreprinderi sunt simple și rapide. Mai concret, există numai șase proceduri, care sunt îndeplinite în 10 zile, costul reprezentând 1,8% din venitul pe cap de locuitor. � Stabilitate politică.

Merită menționat, în acest context, că în clasa-mentul general Doing Business elaborat anual de Banca Mondială, Muntenegru ocupă poziția 56, din 183 de economii analizate, situându-se pe 8 la capi-tolul capitolul obținere de credit și pe 47 la categorie înființarea unei întreprinderi. De știut că un investi-tor străin își poate deschide o afacere oriunde pe te-ritoriul țării, cu excepția locurilor definite drept zone interzise (rezervații naturale, parcuri naționale etc.). Ca o completare a tabloului, trebuie spus că:� durata legală a săptămânii de lucru este de 40 de ore;� vârsta de pensionare este de 65 de ani la bărbați, cu 40 de ani de cotizare și de 60 de ani la femei, cu 40 de ani de contribuții aferente;� salariul minim lunar a fost fixat la 550 de euro.

goodcompany

MuntenegruDe o frumusețe sălbatică, Muntenegru este descris drept un mic paradis turistic, pe placul oricărui investitor aflat în căutarea unui nou eldorado. Situat la sud de Croatia, patrimoniul natural al acestui stat cu o suprafață de 13.810 kilometri pătrați și care numără aproximativ 632.000 de locuitori, poate fi considerat unic în felul său.

simona.haiduc@incomemagazine.ro

Economia merge bineÎn 2011, Muntenegru a afișat o creștere

economică de 2,5%, cu un deficit bugetar de 3%, o rată a șomajului relativ ridicată, de 12%

din populația activă și o inflație progno-zată pentru acest an de 2%. Principalul obiectiv al țării, care a primit în decem-

brie 2010 statut de candidat, îl constituie aderarea la Uniunea Europeană. Negocierile depind de pro-gresele înregistrate cu precădere în lupta împotriva

investește în

turismul aduce profituri uriașe

Thin

ksto

ck

Thin

ksto

ck Thin

ksto

ck

Domeniile vedetăÎn ceea ce privește do-

meniile de activitate, agri-cultura și sectorul agro-ali-mentar asigură 10% din PIB, principalele produse ex-portate fiind vinul și berea. Industria cântărește 20% din Produsul Intern Brut, producția de aluminiu re-prezentând 80% din livrările peste hotare ale Muntene-grului. Restul de 70% din PIB

Searc

h!

www.inco

memag

azine

.ro corupției și a crimei organizate, fenomene care

reprezintă, de altfel, cea mai importantă bătaie de cap pentru conducerea de la Podgorița. Având

însă în vedere rezultatele mulțumitoare obținute în ultimii ani, UE a decis demararea tratativelor în trimestrul trei al acestui an.

îl constituie segmentul de servicii, în plină ascensiune, cu precădere în zo-nele de coastă. Un domeniu care ofe-ră locuri de muncă pentru 15% din populația activă a țării. Marii benefi-ciari ai exporturilor mun-tenegrene sunt Serbia (aproape 28% din to-tal), Grecia (17%), Italia (14%), Un-garia și Bosnia-H e r ț e g o v i n a . Principalii furni-

zori ai țării sunt Serbia, Bosnia-Herțegovina, Germania, Grecia și Italia. Din punctul de vedere al investițiilor, cele mai „harnice” s-au dovedit Franța și Belgia, aceleași care au propus, de altfel, conduce-rii muntenegrene să pornească pe drumul spre Uniunea Europea ca membru cu drepturi depline. Și pentru că veni vorba de investiții, de notat că la sfârșitul anului trecut, Muntenegru și-a adjudecat, pentru al șaselea an consecutiv, poziția de lider printre țările în

curs de dezvoltare după volumul fondurilor atrase pe cap de locu-itor. Ce sfere de activitate sunt recomandate de experții pentru investiții? În marea lor majoritate, analiștii recomandă turismul și tot ce ține de acest sector, care a asigurat anul trecut 17% din PIB. Pentru că, spun ei, construcțiile de hoteluri aduce un profit de 50-70%.

Thin

ksto

ckTh

inks

tock

22-23

yopocket

ur

În 2009, investiţiile străine în România au scăzut la jumătate faţă de anul precedent, până la 3,48 miliarde de euro. An de an, şi-au continuat prăvălirea, până la 1,9 miliarde de euro, cât raporta Banca Naţională pentru sfâr-şitul lui 2011. Dincolo de cifre şi de un context economic arid, în criză s-au născut şi busine-ssuri de succes, ai căror anteprenori s-au am-biţionat să ţintească oportunităţi din care să scoată profit.

Profit solarAu venit să scoată bani din soarele româ-

nesc şi privesc cu optimism spre viitor chiar şi atunci când deasupra economiei plutesc norii. Axaţi pe producţia de construcţii metalice şi energie solară, portughezii de la Martifer au intrat în România în 2004, pe când economia era în plin avânt, cu planuri mari pentru in-dustria construcţiilor şi inginerie. Timp de opt ani, afacerile s-au dezvoltat organic, fără să se abată de la parametri strabiliţi, însă în urmă cu două luni, inginerii de la Martifer au decis să schimbe strategia. Exact când economia ro-mânească se întorcea la recesiune, grupul por-tughez a hotărât să-şi crească businessul prin

Criza economică prelungită a topit investiţiile în afacerile româneşti, a îngheţat proiecte şi a gonit investitori. Au existat şi excepţii - antreprenori care s-au agăţat tocmai de recesiune pentru a-şi dezvolta businessurile. Au mizat pe România şi s-au ales cu potul cel mare.

născute în criză

andreea.stefan@incomemagazine.ro

yopocket

ur

extinderea diviziei de producere a energii solare în România.

În luna mai a acestui an au deschis un birou în Bucureşti, pentru care lucrează 500 de angajaţi. Optimist, Pedro Pereira, mana-gerul regional al Martifer Solar pentru zona mediteraneeană şi administratorul executiv al biroului din România, spune că se aş-teaptă ca după primul an de activitate, noul business local să îi aducă un venit de câte-va zeci de milioane de lei. Prezentă în 20 de ţări, de pe patru continente, compania, care anul trecut a avut afaceri globale de aproape 300 de milioane de euro, a inclus, astfel, şi România pe harta teritoriilor cucerite, unde se ocupă de inginerie, achiziţii publice şi construcţii pentru realizarea de instalaţii fotovoltaice la scară largă.

Pedro Pereira spune că investiţia prin-cipală constă în finanţarea fondului de rul-ment, deoarece, adesea, cea mai mare parte din construcţia instalaţiilor este plătită de contractor în cadrul unei scheme de finan-ţare făcute de către furnizor. În general, finanţarea pentru acest tip de instalaţii de-păşeşte un milion de euro. Motivul pentru care portughezii şi-au adus această afacere în plină recesiune este acela că, după o lun-gă perioadă de aşteptare, Guvernul Româ-niei a aprobat o lege, adoptată anterior de Parlamentul European, care asigură o sche-mă bună de stimulente pentru investiţiile în realizarea de instalaţii fotovoltaice la scară largă, pe baza certificatelor verzi. Punerea în aplicarea a legii, în noiembrie 2011, nu nu-

mai că a făcut posibilă creş-terea investiţiilor din acest sector, dar a creat şi un avânt important pentru investitori. „În ciuda situaţiei macro-eco-nomice din România, credem că în viitorul apropriat ener-giile regenerabile pot fi unul dintre puţinele sectoare în creştere din ţarăm aşa cum s-a întâmplat în atâtea ţări recent lovite de criză în Euro-pa, cum ar fi Grecia şi Italia”, consideră Pereira.

Vreme bună şi în retail

Soarele a strălucit şi pe strada retailerilor, în ultimii patru ani. Fie că au intrat pe piaţa locală în plină recesi-une, fie că s-au extins, ajun-gând la sute de magazine, comercianţii au fost extrem de ocupaţi din 2008 încoace. Pe extindere au mizat com-panii precum Mega Image, Carrefour sau Metro, în timp ce curaj pentru a intra pen-tru prima dată pe piaţa din România au avut nemţii de la Lidl, suedezii de la H&M sau francezii de la Le RoyMerlin. Intrat pe piaţa locală în ianu-arie 2010, prin achiziţia reţelei Plus, Lidl şi-a creat o reţea de aproximativ 130 de magazine deschise. Cu o investiţie ţinută la secret, nemţii nu s-au temut de riscul de a se extinde în plină criză economică. „Lidl nu a privit niciodată România ca pe o ţară aflată în recesiune”, precizează Georgiana Tugearu, directorul de comu-nicare al Lidl România. Mai mult, criza pare să se fi potrivit mănuşă profilului companiei, de a face comerţ la preţuri mici, în contextul în care românii şi-au regândit bugetele familiale. „Acesta a fost conside-rat momentul oportun pentru a intra pe piaţa din România”, completează Tugearu. La fel de aşteptat a fost şi retailerul suedez de haine H&M. A intrat în România în 2011, iar deschiderea primelor magazine a cre-at isterie generalizată - cozi uriaşe şi mii de cumpărători, în primele zile retailerul raportând vânzări de zeci de mii de euro. Brandul s-a poziţionat ca un competitor serios pentru nume intrate de ani buni pe piaţa locală, precum Zara sau Bershka, ambele aparţinând grupului Inditex. Iar extinderea continuă. Recent, suedezii au inaugurat cel de-al şaisprezecelea maga-zin, la Suceava. Retailerul este deja pre-zent în Bucureşti, Cluj, Iaşi sau Craiova.

Belgienii de la Ploieşti

Dezvoltarea comerţului, concomitent cu prăbuşirea preţurilor la terenuri, au atras in-vestiţii semnificative şi în sectorul logisticii. Privind prin binoclul oportunităţilor, belgi-enilor de la Alinso Group nu le-a luat mult timp să depisteze efervescenţa retailerului din România – categoria de clienţi pe care vizau să o acapareze. Aşa că au ridicat ancora ex-pansiunii şi au acostat la începutul lui 2009 lângă Ploieşti, unde au cumpărat 220 de hec-tare de teren inițial, iar ulterior încă 30 de hec-tare. Trei ani mai târziu, bucata de pământ se transforma în West Park, cel mai mare parc de business din sud estul Europei. Mizând pe o ţară care „nu are o percepţie excelentă în stră-inătate”, belgienii s-au lăsat atraşi de avantaje precum poziţia geografică sau forţa de muncă bine pregătită, după cum susţine Ivan Loke-re, CEO-ul Alinso Group .

„Deşi la acel moment nu eram complet conştienţi de magnitudinea crizei, suntem în continuare mulţumiţi că am luat această decizie. Criza ne-a oferit noi oportunităţi, precum interesul companiilor de a se reloca în ţări cu costuri reduse, precum România, scăderea competiţiei şi «normalizarea» cos-turilor de construcţie”, adaugă Ivan Lokere. În mai puţin de doi ani şi jumătate, belgienii,

Georgiana Tugearu, director de comunicare Lidl România

24-25

yopocket

ur

MĂSURI IMEDIATE

Dacă în anii trecuţi investiţiile au picurat la robinetul ruginit al crizei datorită unor proiecte demarate înainte de izbucnirea recesiunii, în 2012 picăturile vor curge tot mai rar, iar debitul ba-nilor veniţi în România aproape va seca. O spune Ionel Blăn-culescu, secretarul Consiliului Consultativ pentru Mediul de Afaceri, care atrage, în acelaşi timp, atenţia asupra faptului că în 2012, spre deosebire de anii trecuţi, nu vom vedea noi investitori în România.Una dintre explicații ar fi că ne ne aflăm în zona de influenţă a Greciei. O alta că atitudinea investiţională s-a modificat. Acestea sunt principalele motive pentru care investitorii străini caută alte ţări în care să-şi deruleze afacerile. În opinia lui Ionel Blănculescu, pe fondul crizei economice s-a renunţat la investiţii de tip exotic, precum hectarele întregi de blocuri şi clădiri de birouri care nu şi-au găsit cumpărători sau chiriaşi, iar în prezent, business-urile noi se îndreaptă către sectoarele care produc valoare adăugată pentru client, precum agricultura, turismul, producţia industrială sau IT. În acest moment, un magne-tism aparte, datorită stabilităţii şi potenţialului de creştere, au Elveţia, China şi India. În acest context, România trebuie să se concentreze pe păstrarea investitorilor deja existenţi, care ar putea să fie tentaţi să se relocheze în alte ţări. Scăderea TVA, a impozită-rii forţei de muncă sau pre-dictibilitatea fiscală ar fi doar câteva dintre măsurile pe care ar trebui să le ia statul în acest sens. Altfel, riscă să piardă jucători importanţi, din sectoa-re cu greutate, precum cel al serviciilor financiare sau IT&C. Precedentul a fost deja creat, exemplul cu cele mai puternice reverberaţii fiind plecarea No-kia din România, după ce, anul trecut, a fost închisă fabrica de la Jucu.

Cu ochii pe pacienţiŞi investitorii turci şi-au aruncat un

ochi asupra mediului de afaceri din Ro-mânia, care i-a atras, în ciuda probleme-lor economice în continuare grave. Cu operaţiuni derulate în mai multe sectoare din statele exsovietice, compania cu acţi-onariat majoritar turc European Center inaugura în mai 2011, la Bucureşti, primul său business din România - spitalul oftal-mologic privat Europe Eye.

Investiţia s-a ridicat la aproxima-tiv 18 milioane de euro, o sumă impor-tantă pentru un sistem sanitar obişnuit să funcţioneze cu bani puţini. Cu cele 18 milioane de euro, turcii au cumpărat echipamente oftalmologice, au reabilitat clădirea cu o capacitate de 600 de locuri în care se află acum spitalul şi au angajat peste 100 de oameni. Investiţia este cu atât mai importantă cu cât businessul a fost gândit să atragă mai mult pacienţi din ţările învecinate, decât pe cei români, după cum afirmau oficialii spitalului, în urmă cu un an. Pentru clienţii din Ro-mânia, spitalul a încheiat o serie de par-teneriate cu mai multe bănci, prin care pacienţii îşi pot plăti intervenţiile în rate.

Încă o bancăLansarea Băncii Feroviare, în noiem-

brie 2009, a surprins întreaga piaţă finan-ciară. Apariţia unei noi bănci într-un mo-ment în care sistemul resimţea din plin efectele crizei şi ale anilor de creditare doar cu buletinul, părea să fie un proiect mort din faşă. Criza nu a reuşit nici să stopeze şi nici să frâneze ceea ce la vre-mea respectivă părea un proiect riscant. Banca a crescut treptat, unitate cu unita-te, iar azi, la trei ani distanţă, numără 18 sucursale şi agenţii în şase oraşe din ţară. Cu un acţionariat complex - omul de afa-ceri Valer Blidar (39,5%), Astra Vagoane Călători (26%), Tristar (25%) şi Ateliere-le CFR Griviţa Bucureşti (9,5%) - banca avea la sfârşitul anului trecut active nete în administrare de 170 de milioane de lei şi o cotă de piaţă de doar 0,05%.

Investitorilor portughezi, belgieni, nemţi, suedezi, francezi şi români care au găsit oportun să investească în criză li se alătură mulţi alţi mici antreprenori care au profitat de aceşti ani pentru a deveni vizibili, la preţuri mai mici de promova-re, într-o luptă cu concurenţi slăbiţi. Mai trebuie să treacă, totuşi, câţiva ani până când se va confirma faptul că au fost, într-adevăr inspiraţi, nu doar curajoşi fără motiv.

alături de clienţii lor, au investit circa 250 de milioane de euro în parcul logistic din Ploieşti. Acum, găzduiesc companii precum Unilever, Honeywell, OTZ, Lufkin sau Timken care au închiriat în West Park spaţii pentru birouri sau depozite de marfă. Dezavantajul intrării pe o piaţă lovită de criză şi-a arătat colţii atunci când a venit vorba de obţinerea finanţărilor bancare pentru dezvoltarea proiectelor. În plus, tot pe fondul crizei, companiile îşi rezervă mai mult timp şi negociază mai dur înainte de a lua decizia de a se reloca.

Totodată, a fost nevoie ca belgienii de la Alinso a trebuit să-şi adapteze modelul de bu-siness, după ce, iniţial, planificaseră dezvolta-rea afacerii la scară mult mai mare. În 2010, primul an de activitate în România, cifra de afa-ceri a fost de aproximativ 10 milioane de euro, urmând să crească în 2011 la 14 milioane de euro. Acum, cei de la Alinso vor să se dezvol-te şi în alte oraşe, pentru că, după cum spune Lokere, „singura modalitate de a ieşi din criză este să continui să faci afaceri şi să ai încredere în puterea de a se adapta a românilor”.

Ivan Lokere, CEO-ul Alinso Group

Scanează codul și vei afla care sunt domeniile cel mai

puțin afectate de criză

IMMIMMIMMIMMIMMA m plecat în redactarea aces-

tui articol de la un raport al Ernst&Young privind sectorul IMM în țările G20. Peste tot, problema în abordarea privind

firmele mici este aceeași: finanțarea greoaie, dacă nu imposibilă. Sectorul IMM atrage doar 6% din finanțări deși asigură cam jumătate din locurile de muncă în fiecare țară.

Această statistică este o palmă care lovește continuu obrazul politicienilor din întreaga lume: cu toții se declară partiza-nii firmelor mici și mijlocii, pe care le nu-mesc duios „inima națiunii” sau „motorul de creștere”. Cu toate acestea, statisticile arată clar că situația firmelor mici nu se schimbă de-a lungul timpului. Există pro-grame dedicate la nivelul UE și a majorității țărilor importante de “sprijinire” a IMM, există organizații guvernamentale și pri-vate care se ocupă în mod explicit de pro-movarea sectorului IMM, consultanță, cur-suri de pregătire etc., dar toate acestea par să nu ducă nicăieri. Este, până la urmă, un război cu valurile mării și nu știu de vreo inițiativă undeva în lume care să fi avut un succes spectaculos. Poate singura excepție (parțială) și recompensată ca atare cu un Nobel pentru economie a fost inițiativa lui Amartya Sen prin intermediul Băncii Mon-diale, de a ajuta la finanțarea agriculturii de subzistență și a micii producții în țările cele mai sărace din Africa și Asia. Un sistem de microcreditare care a avut, o spun din nou, un succes parțial, în sensul că a schimbat viața unui număr limitat de oameni și pentru o perioadă mai degrabă scurtă de timp. Poate

Dragoș Cabat

Vict

or C

iupu

liga/

Pub

limed

ia

mai există și alte inițiative de succes local și pe termen scurt, dar nu am auzit eu de ele…

Problema însă nu se poate re-zolva pe alocuri și cu inițiative izolate. Finanțarea pentru sectorul IMM este clar în suferință. Finanțarea este făcută în principal de bănci, iar acestea au criterii și politici de risc foarte clare. Contează pentru bancă nu câte locuri de muncă asigură un IMM, ci care este probabilitatea ca un credit pe care l-a accesat să devină neperformant. Băncile nu au funcțiuni sociale, ci doar economice: redistribuie lichiditățile în economie și se asigură că fac acest lu-cru cât mai eficient și cu riscuri cont-rolate strict. Funcțiunile sociale aparțin guvernului. Asigurarea locurilor de muncă în economie este un subiect care îi bucură pe politicieni pentru că le aduce voturi; de aceea și soarta și, mai ales, prosperitatea sectorului IMM ar trebui să îi preocupe perma-nent. Realitatea este una dură: firmele mici și mijlocii suferă din cauza lipsei finanțărilor, iar acestea lipsesc pentru că situațiile financiare ale IMM-urilor nu arată bine. Cât din această situație se datorează mediului economic nepri-elnic și cât „economiei gri” și corupției din fiecare țară – aceasta este întrebar-ea cea mai importantă pe care trebuie să și-o pună guvernele! Dacă firmele mici au indicatori financiari care nu le permit să acceseze finanțări de la bănci, cea mai uzitată formulă este

ca reprezentanții lor să dea vina pe mediul de afaceri, pe impozitele și taxele prea mari, sau multe, sau complicat de administrat pe care le cer autoritățile. În schimb, oficialii guvernamentali se uită la găurile din buget și spun că nu pot reduce impozitele. Atunci când o fac, deficitele lor bugetare ajung ca în Grecia, Spania, sau alte țări cu probleme. Munca „fără acte” este criticată peste tot în lume, dar acceptată tacit de toate guvernele, fie pentru că nu se pot controla firmele mici din cauza numărului lor și eficienței acestor controale, fie pentru că, nu-i așa, IMM-urile asigură cel puțin 50% din locurile de muncă… Deci, putem spune că la nivel central frauda fiscală este acceptată, iar până la încurajarea ei deschisă sau tacită mai este doar un pas. La fel, autoritățile fiscale încearcă să limiteze evaziunea, dar rezultatele sunt modeste peste tot în lume, în ceea ce privește sectorul IMM.

Problema aici este că băncile nu pot finanța companii bazându-se pe venituri care nu se reflectă în contabilitatea „oficială”, nici nu au resursele logistice necesare pentru a investiga fiecare IMM în parte. De cele mai multe ori, decizia de creditare se bazează pe situațiile financiare oficiale ale firmelor, cu o mică pondere acordată „informațiilor calitative”, adică acelea care pot să explice de ce managerii companiilor care raportează pierderi sau profituri minuscule an de an, își cumpăra vile, mașini, iahturi și alte aseme-nea „jucării” pe bandă rulantă… Simplu și pe scurt, cam aceasta este problema de bază a sub-finanțării sectorului IMM în România și peste tot în lume: corupția și lipsa deciziei politice de a-i pune capăt.

companiile nimănui

26-27

trouble

Arădeanca, la duel cu Barbie. Câștigătoarea: Hannah Montana made în China

războiul jucăriilor

„O jucărie este cu atât mai bună cu cât este mai simplă”, se spu-ne în pedagogia Waldorf. Pentru un copil, o bucată de lemn poate să reprezinte absolut orice, fie un tractor, fie o păpușă. Jucăria finisată, spune Rudolf Steiner, cel care a dezvoltat sistemul Waldorf, este mult mai puţin stimulativă pentru copil. Antropologul promovează păpușile cu mimică simplă - doar câteva linii care sugerează ochii și gura. Copilul este cel care trebuie să dea expresia feţei.

Cu toate acestea, producţia industrială oferă copiilor alt fel de jucării - cele din plastic, dar care au avantajul preţului mult mai mic și al diversității.

România are o piață a jucăriilor destul de dinamică, datele ofi-ciale arătând că anual importăm circa 30.000 de tone de jucării, în valoare de peste 111 milioane de euro. China deţine supremaţia – peste 55% din marfă provine din ţara asiatică.

În ceea ce privește piaţa autohtonă, aceasta a fost evalua-tă la 37,12 milioane de euro, la nivelul anului 2010. Însă 80% din producția internă merge la export.

Situație în care nu mai miră pe nimeni că din totalul jucăriilor

comercializate pe piaţa românească doar 3,5% sunt din producție autohtonă, un procent care contină să rămână neschimbat din 2010.

Vânzări în scădereDeși se spune că părinții nu se uită la bani când este vorba des-

pre copiii lor, cifrele arată că, odată cu declanșarea crizei, vânzările au tot scăzut, pentru 2011 înregistrându-se o reducere cu 5% faţă de anul anterior.

Trendul negativ s-a făcut simţit încet, din momentul în care cumpărătorii au început să fie mult mai atenţi în ce investesc banii.

„Au ales să cumpere numai produse de strictă necesitate și au renunţat să mai cheltuiască pe absolut orice, fără să conteze cât, așa cum se întâmpla în 2008”, observă Gabriela Călin, administratorul celor trei magazine de jucării Boribon situate în București și Cluj.

Gabriela Călin a intrat în business în 2004, întâi cu jucării-le din lemn aduse din Ungaria. Apoi, a dezvoltat portofoliul și cu alte jocuri – puzzle-uri, jocuri de societate, de logică păpuși - din

Deși pare o o zonă plină de voioșie, piața de jucării nu este ferită de probleme. Producătorii români de jucării duc o luptă acerbă cu marfa din China, mult mai ieftină. Dar și cu branduri foarte cunoscute, care au creat adevărate comunități. În aceste condiții, Arădeanca abia mai poate duce lupta internă cu Barbie, dar mai ales cu Hannah Montana. Tocmai de aceea exporturile sunt soluția, iar piața externă îi așteaptă - în unele cazuri - cu brațele deschise.

claudia.popa@incomemagazine.ro

Thi

nkst

ock

Franţa sau Germania. Preferă calea importului pentru că producătorii din afară oferă preţuri pentru „piaţa românească”. În faţa invaziei de marfă din China, luptă încheind parteneriate „exclusive” cu producători din Franţa. Pentru 2012, plănuieşte să dezvolte şi reţeaua de distribuţie de jucării şi să ajungă în cât mai multe puncte de vânzare.

România versus ChinaProducătorii români au decis să lase piaţa românească „în mâinile chi-

nezilor” şi să îşi caute cumpărători în alte ţări. Firmele autohtone impor-tante se pot număra pe degetele de la o mână – Noriel, D-Toys, Burak Toys, Juno, iar cele mici de asemenea: Pinolino, Flaro, Ana Ponta Dolls, Arădeanca.

Jucătorii mari şi cu vechime şi-au dezvoltat lanţuri de magazine, au vândut acţiuni către fonduri de investiţii ori s-au orientat preponderent către alte pieţe, mult mai interesate de jucăriile românesti.

Astfel, D – Toys şi Burak Toys, deşi au fabrici în România, în Covasna şi respectiv în Buftea, unde produc jocuri tip puzzle, educative şi colective, jucării din lemn, seturi de construcţii, minimodele auto, au ales soluţia ex-portului. Spre exemplu, jucăriile D-Toys ajung în peste 15 ţări.

Noriel, producător local şi importator care comercializează păpuşi, accesorii, jocuri creative şi de construcţie, puzzle-uri a ales investiţiile în dezvoltarea reţelei de retail, după ce a vândut o parte din acţiuni, în 2010, către un fond de investiţii.

Cine o place pe ArădeancaLupta cu produsele asiatice este destul de strânsă, atâta timp cât copii

vor să aibă şi acasă, sub formă de păpuşi, personajele de desene animate atât de îndrăgite, aduse în România la preţuri mici. Astfel că Arădeanca noastră are şanse din ce în ce mai mici în fața vedetelor Hannah Montana şi Barbie, ori a altor personaje la modă. Chiar dacă sunt produse în China, avantajul în acest caz fiind prețul destul de mic: 40-50 de lei pe o păpuşă Barbie. Prin comparație Arădeanca costă până la 70 de lei, la fel şi o păpuşă confecționată manual.

Până în 1989, producţia Arădeanca era destinată exportului. Treptat, ponderea exportului în totalul producţiei a ajuns, în 2010, la 30%, iar în 2011, la zero. Păpuşile care ies pe poarta fabricii ajungeau prin distribuitori în Italia, Germania, Spania şi în unele magazine din SUA. „În 2011, am produs doar pentru piaţa românească, un număr de 60.000 de păpuşi. Din 2011 am oprit exporturile, pentru că nu a mai existat cerere, însă suntem convinşi că situaţia se va reglementa”, declară Octavian Fînaţă, director comercial Arădeanca.

Potrivit acestuia, o păpuşă fabricată la Arad ajunge pe rafturile maga-zinelor cu preţuri cuprinse între 17 şi 70 de lei. „Cea mai scumpă păpuşă are 90 de centimetri şi păşeşte alături de copil, dacă este ţinută de mână”, explică Fînaţă.

De ce nu reuşesc producătorii români să găsească soluția salvatoare? Să producă aici jucăriile cele mai solicitate? Costurile ridicate pentru obţi-nerea licenţei îi determină pe producători se aducă tot din import păpuşile dorite de copii, în loc să le producă local. Nu doresc să intre în concurenţă cu produsele de acelaşi fel, dar mult mai ieftine „made în China”.

„Jucăriile fabricate din România sunt mai scumpe. Am încercat să co-laborăm cu cei care lucreză pentru compania germană Pinolino, dar nu au vrut să ofere preţuri speciale pentru cumpărătorii din România”, pre-cizează Gabriela Călin. Spre exemplu, un căruţ pentru păpuşi, din lemn, împreună cu alte accesorii poate ajunge să coste 300–400 de lei.

Costului de producţie, preţului materiei prime i se adaugă încă unul: cel al testării obligatorii al jucăriei, pentru care producătorul trebuie să plătească aproximativ 300 de euro.

Reut

ers/

Jeff

Zel

evan

sky

28-29

trouble

POVEȘTI DE SUCCES

Afaceri pitice, dar cu lipici... la externMaximo Impex (Pinolino) din Covasna şi Flaro din Botoşani

sunt alte două exemple de producători autohtoni cu mare succes la extern.

Soluţia găsită de cei doi sunt produsele de nişă, din materiale naturale.

Flaro a ales să îşi „joace cărţile” mizând, încă din 1996, pe jucăriile din lemn şi fabrică balansoare, cărucioare pentru păpuşi, trotinete, triciclete, mergătoare.

În România, vinde de maximum 1.000 de euro, şi doar pe in-ternet, restul merge către ţările din Vest: Belgia, Germania, Olan-da, Anglia, Franţa, sau Asia, în Japonia. Cele mai bine vândute sunt jucăriile tip mergătoare, bicicletele mici fără pedale, destina-te copiilor începând de la un an.

„Competiţia este mare, atât cu produsele din China, cât şi cu cele din plastic, dar am reuşit să ne menţinem aproape constantă cifra de afaceri la producţia de jucării din ultimii ani. Într-un an, producem aproximativ 15.000 de jucării de diverse modele. Pon-derea jucăriilor în cifra de afaceri este de aproximativ 65%”, spu-ne Iulian Ojog, administratorul Flaro, care are o cifră de afaceri de aproximativ două milioane de lei.

Tricicleta românească Flaro, pe site-ul Audi

Compania din Botoşani a intrat pe piaţa jucăriilor producând o tricicletă, o mică maşinuţă cu volan, după ce a dat curs unui anunţ din ziar. „Era o mică maşină din lemn, cu volan. A fost greu pentru că nu aveam dotarea necesară şi pretenţiile erau din ce în ce mai mari faţă de produsele pe care le făceam anterior”, povesteşte Iulian Ojog, administratorul Flaro.

„Tricicleta din lemn nu s-a vândut foarte bine, însă surpriza a venit când nu ne mai aşteptam, după aproximativ un an, când clientul pentru care am făcut prima jucărie a venit cu o comandă nouă”, adaugă Iulian Ojog.

Un pas important în promovare a fost Târgul Internaţional de la Nürenberg, unde, în urma participării, a obţinut un contract important cu o firmă din Germania.

„După acel moment, am început să avem tot mai mulţi clienţi, unii au preferat designul nostru, alţii au preferat să lucrăm noi pentru ei”, îşi aminteşte Iulian Ojog. „Am avut un moment de satisfacţie atunci când modelul nostru de tricicletă a apărut pe siteul Audi”, adaugă administratorul.

De altfel, a mai participat şi la târguri din România, unde a trezit interesul vizitatorilor din alte ţări rezidenţi aici sau al românilor care au călătorit în străinătate şi au văzut jucăriile Flaro din lemn de fag.

Manufacturier de păpuşi – un hobby şi un business

De 20 de ani, Ana Ponta este manufacturier de păpuşi. Odată cu deschiderea librăriilor Cărtureşti s-a gândit să creeze „ceva legat de ceai” şi a făcut linia de jucării umplute cu levănţică, care se vând des-tul de bine către publicul larg.

Totodată designer de jucării şi fost creator de costume, Ana Ponta fabrică, în atelierul pro-priu, şi câte o sută de păpuşi pe lună în cazul în care participă la ex-pozoţii. Este un hobby la care nu mai poate renunţa.

Ca designer, gân-deşte păpuşile tridi-mensional: textura, cu loare materialului, for ma obiectului pe care trebuie să îl creeze. Lucrând zeci de ani cu materialele, designerul a învăţat să facă sculp-tură în textil, să creeze păpuşilor trăsături din tensiunea aţei şi din material. „Sunt lucruri care ţin de atitudine, de

gândul care stă în spatele lucrului creat. Trebuie să cunoşti multe lu-cruri despre materialele pe care le foloseşti. Umpluturile sunt foarte importante. Eu nu cred că dedesubturile trebuie neglijate. Îmi place să dau aceeaşi atenţie tututor detaliilor”, încheie Ana Ponta.

Fiecare păpuşă pe care eu o creez repetă o tipologie umană. Păpuşile mele seamănă cu mine, pleacă din mine. Când lucrezi la un obiect mult timp, ceva din tine pleacă în ceea ce faci. Ceva din tine se transferă în obiectul pe care îl creezi. Fiecare pune o amprentă pe munca lui, dacă are suficientă personalitate. Un obiect făcut cu mâna are o viaţă proprie, care nu se regăsteşte într-o jucărie făcută industrial. Este un obiect cu personalitate.

ANA PONTADESIGNER PĂPUȘI

CUM SE JOACĂ PIAȚA

Piaţa jucăriilor este segmentată după vârstă:

� 0-12 luni – cele care îi deprind pe bebeluşi să prindă cu mâna; 1-3 ani – jucrăriile de tras şi împins, jocurile de roll–play sau imaginative; 3-6 ani şi cele de societate, pentru vârstele mai mari.

� Nu în ultimul rând, trebuie menționate jucăriile creative, pentru copiii de peste 14 ani. Alături de cele de logică şi de societate, reprezintă noul trend, cu atât mai mult cu cât au crescut în vânzări cu aproximativ 20%.

� O categorie nouă care are tot mai mulţi fani este cea a jocurilor de magie, pentru copiii de peste 7 ani.

� Ca segmentare, putem spune că ponderea cea mai mare o au jucăriile pentru copiii cu vârste între 1-6 ani. Aici putem vorbi şi despre o varietate mult mai mare de articole.

Preţuri medii ale jucăriilor din

import (lei)

JUCĂRII ROMÂNEŞTI VERSUS JUCĂRII DIN IMPORT

Păpuşi

Jocuri creative

Lego

Maşinuţe

Puzzle

Pluşuri

Preţuri medii ale jucăriilor

româneşti (lei)

85–100

30-80

15

50–100

10–30

15-30

40-50

20-40

9–20

10–15

10–40

20–30

Ai un câștig net de la bun început!

Abonează-te la

și beneficiezi de o ofertă incredibilă!

Preț: 125 lei/6 luni (include TVA și taxele de livrare)

O reducere de

și în plus primești

45%

GRATUIT toate numerele pe care nu le ai deja!

Comenzi la telefon: 021-208.75.08; e-mail: luxandra.porceanu@intactpublishing.ro

Cum te poți abona:

1. Online  (plata prin card)WWW.INCOMEMAGAZINE.RO/ABONAMENTE

2. Direct (Plata prin bancă - ordin de plată/OP; poștă - mandat poștal) pentru S.C. INTACT PUBLISHING S.R.L. Cont: RO 18BRDE450SV37463044500 Bancă: BRD-GSG-SMCCCod Fiscal: RO 27201863

În cazul în care efectuați plata prin OP sau MP trebuie să ne comunicați datele unde vreți să vă fie livrat abonamentul, date care nu sunt trecute pe aceste formulare. Vă rugăm să ne trimiteți aceste date împreună cu o copie după dovada plății: F pe email la adresa: luxandra.porceanu@intactpublishing.roF prin poștă/curier pe adresa: Șos. Bucuresti – Ploiești, Nr. 15, Clădirea Iridex, Et. 4, Cam. 1, Sectorul 1, București, Cod: 013682Nu uitați să trimiteți și datele unde doriți să fie livrată revista!

3. Prin parteneri: Firme de abonamente sau alți parteneri. Livrare:

Revista ajunge la dumneavoastră prin intermediul partenerilor noștri: firmele de abonamente și Poșta Romană.

Thi

nkst

ock

myopinion

De la Pif şi Hercule, eroii Marvel, sau băştinaşii Cutezători până la webcomicurile din zilele noastre – Fredo&Pid’Jin sau 9gag - nu a fost nevoie decât de câteva tuşe. Banda desenată românească s-a retras cuminte în mansarda artei autohtone şi a desenat ani la rând în tăcere, înverşunată, pregătindu-se să iasă la lumină. Generaţia nouă de artişti se înclină în faţa veteranilor creionului – Puiu Manu, Dim Dunăreanu, Dodo Niţă – şi sfâşie prelata prăfuită de pe teancul de reviste româneşti.

olivia.vereha@incomemagazine.ro

românii care trăiesc

Mih

ai G

răjd

eanu

32-33

e lifealr

O pisică populară şi un tânăr fotbalist

Unul lucrează în creion, unul cu ta-bletă grafică, unul dintre ei a terminat o facultate de comunicare si lucrează în web design, iar celălalt învaţă copiii să deseneze la o grădiniţă din Capitală. Unul dintre ei vrea să fie Spiderman, iar celălalt crede că Superman îi bate pe toţi. În ciuda diferenţelor, sunt prieteni şi au aceeaşi pasiune: benzile desenate.

Pe Octav l-am găsit în galeria Saint Ink, un spaţiu ultracentral, dar în acelaşi timp bine ascuns de ochii lumii, unde, de mai bine de un an, au loc ex-poziţii şi lansări de benzi desenate. Ne-a povestit şirul de întâmplări care l-au transformat într-unul dintre cei mai cu-noscuţi artişti din domeniu, cum dese-nează pe carneţe, trecătorii şi îi duce în paginile revistei Comics şi a mărturisit că fură creioane de la Ikea „pentru că sunt bune, mici şi încap în buzunare”.

Cum a început: în cazul lui Octav au existat mai multe începuturi care, puse cap la cap, au dus la naşterea unei carie-re. A avut un proiect la şcoală, un studiu despre blogging şi a pornit smokingcool-

cat.blogspot.com, unde a postat câteva dintre desenele lui, pentru că avea nevoie de conţi-nut. Ceea ce a început ca un proiect de studiu a ajuns acum să fie un blog foarte vizitat, pe care Octav postează zilnic şi de care se de-clară dependent. Apoi, a decorat un stand la sala Dalles cu ocazia primului Salon de Bandă Desenată şi drept mulțumire i s-a oferit un spaţiu unde să îşi expună şi el desenele. Feed-backul pozitiv, împreună cu încurajările prie-tenilor l-au determinat să continue.

La primul eveniment Street Delivery tre-buia să se prezinte cu ceva pregătit, aşa că a adunat repede o serie de desene într-o revis-tă mică, pe care - de ochii lumii - a pus „Vol I” şi aşa a pornit ceea ce acum a ajuns să fie nucleul comunităţii de artişti de bandă dese-nată din România - revista Comics. Numărul al doilea deja avea 12 artişti publicaţi în ea.

Carieră atipicăPrimii bani câştigaţi au fost la ziarul

Compact. Avea rubrica lui de bandă desena-tă, Iepuraşul urban în fiecare vineri şi primea lunar 150 de euro pentru asta. „Era decent pentru patru desene pe săptămână. Acolo am învăţat ce înseamnă deadline, să lucrezi profesionist. Dar acolo am învăţat şi ce e aia criză. M-au chemat într-o zi şi mi-au spus că

se închide ziarul din cauza crizei.”Nu a renunţat la acest tip de cola-

borare, însă a ajuns să lucreze pen tru alte publicații şi între timp a făcut web-comicuri pentru newsletterul MyJob, o copertă pentru TimeOut, broşuri, afişe pentru spectacole de stand-up şi recent s-a angajat la o companie pe post de gra-fician. Experienţa câştigată în timp i-a adus contracte de tot felul. Pentru cea mai scumpă lucrare a sa - o broşură - a primit 1.000 de euro.

Octav mărturiseşte că e greu să fii artist de benzi desenate în România şi că nu poţi supraviețui din creion şi hârtie. „În România există 10-15 oameni care trăiesc din asta, dar lucrează pentru edituri din afară. Cultura asta e atât de mică la noi.”

PlanuriOctav se ocupă în timpul lui liber

cu organizarea de evenimente destinate universului benzilor desenate: expoziţii, lansări, concursuri etc. şi face pe agentul de vânzări neoficial pentru revista Co-mics. Strânge fonduri pentru fiecare nu-măr şi ţine artiştii aproape provocându-i să deseneze.

Octav Ungureanu29 de ani, Comunicare şi relaţii publiceEroul Marvel preferat: SpidermanLucrează cu: creionul pe hârtieBlog:

smokingcoolcat.blogspot.comwww.revistacomics.roHighlight: Revista Comics – publicaţia comunităţii BD

din România

Mihai Grăjdeanu

25 ani, Management agro-turistic

Eroul Marvel preferat:

SupermanLucrează cu:

tabletă grafică

Blog: mihaibd.blogspot.com

Highlight: primul roman grafic

românesc - Ciutanul

Tudo

r Vi

ntilo

iuD

rago

ș Sa

vu e life

alr

Mihai e meticulos şi foarte organizat. Povesteşte în-cet şi în ordine tot ce a făcut de la primele desene până în prezent. Ţine minte tot în detaliu, are tean-curi ordonate de schiţe şi proiecte şi le scoate pe măsură ce poves-teşte despre fiecare în parte. Este serios şi foarte disciplinat în pri-vinţa muncii sale şi ne studiază atent să ne suprindă expresiile cât răsfoim sutele de poveşti imagina-te de el când era copil.

Cum a început: Mihai dese-nează de când se ştie. Este un fel de „afacere de familie”: părinţii lui desenau, fratele lui mai mare de-senează, ar fi fost o mare surpriză ca el să apară pe lume cu un talent complet diferit de acesta. Pasiunea pentru benzi desenate a apărut însă pe la vârsta de 10 ani, când activitatea lui preferată era să se ducă la cinema la filmele de acţi-une. Astfel, încet-încet eroii jucaţi de Arnold Schwartzenegger sau Van Damme au pus stăpânire pe lumea lui Mihai.

V-aţi aştepta ca prima lui bandă desenată să fi fost o poveste scurtă, o întâmplare sau o snoavă pusă în imagini. Ei bine, Mihai a pus pe hârtie întreg filmul Terminator. Zeci de pagini de poveste la care a lucrat două luni întregi. De la personajul lui Schwartzenegger până la primul roman grafic românesc nu s-a oprit din desen.

Carieră dificilă Primul contract a fost obţinut în 2007. Urma să lu-

creze la Istoria alternativă a literaturii româneşti în benzi desenate. Din păcate, proiectul nu a văzut tipa-rul, dar Mihai nu vrea să renunţe la speranţa că se va realiza la un moment dat.

Primul volum publicat a fost După gratii, carte care a fost urmată de o pauză consistentă, pentru că nu găsea de lucru. A fost contactat de editura Dacica pentru a ilustra o serie de nouă legende care ar fi tre-buit să fie grupate într-o colecţie numită Legendele Da-cilor Liberi. Până la acest moment a fost publicat doar primul volum, producţia fiind pusă pe pauză din lipsa de fonduri. Nu spune mare lucru despre cât a câştigat din această afacere. Un răspuns vag: 10% din fiecare exemplar.

A urmat transpunerea grafică a scrisorii pierdute a lui Caragiale, şi apoi a venit cel mai important proiect al tânărului, Ciutanul. La Ciutanul a lucrat trei luni în-tregi. Romanul are 120 de pagini şi spune povestea lui Mihai Dumitrescu, un adolescent de la colegiul sportiv care, odată cu intrarea într-un club, pătrunde printre

iţele unei afaceri ilegale. Este o poves-te consistentă, dinamică, cu personaje bine conturate şi plină de suspans.

Investeşte mult în pasiunea lui. „Mă costă calculatorul, tableta, printurile de test pe care le fac pentru lucrări, poste-re.” Salariul îi vine de la jobul part-time pe care îl are la grădinița Kogaion, unde desenează alături de copii. Păstrează toate schiţele lor şi le îndosariază pen-tru că le pregăteşte o expoziţie. Mihai înţelege nevoia de ajutor pentru orice artist. Despre revista Comics şi comu-nitatea de artişti are doar cuvinte de la-udă şi întrebat despre succes şi metode de promovare, îţi pleacă privirea şi spu-ne: „E greu, ne ajutăm între noi. Artistul român trebuie susţinut mai mult.”

PlanuriMihai lucrează acum împreună cu

fratele său, Andrei, la volumul al doi-lea din Ciutanul şi speră să îl lanseze până la sfârşitul anului. În continuare, pe agenda lui sunt competiţii nationale şi evenimente internaţionale, pe care le ţinteşte pentru a câştiga teren în „piaţă” şi pentru a putea să se promoveze cât mai bine.

colacul de salvareGrecii s-au agățat la alegerile de duminică de ultima speranță, Antonis Samaras.Liderul dreptei elene a fost perceput de toată lumea ca un salvator al Greciei, dar și al zonei euro, iar asta s-a văzut în rezultatul votului.

ouryese

Foto

: Yor

gos

Kar

ahal

is /

Reu

ters

36-37

yoadvan ge

urta

AVANTAJE În pofida înăspririi creditării în euro, pe piața româneas-

că mai există 15 bănci și o instituție de consumer finance care mai acordă credite în euro fără garanții. Dintre acestea, doar una acordă dobândă fixă pe toată perioada de acordare.

În cazul în care optați pentru o finanțare garantată, trebuie să știți că, în cazul aceleiași bănci, nivelul DAE scade vizibil, în medie cu 8 puncte procentuale, comparativ cu un împrumut similar negarantat.

Sunt instituții de credit care nu percep comision de anali-ză și nici asigurare de viață.

Alte bănci pot acorda chiar și o perioadă de grație de până la 6 luni, în care se plătește doar dobânda, comisioanele și prima de asigurare.

Dacă solicitantului i se virează salariul prin aceeași bancă, DAE poate scădea cu 1 punct procentual.

DEZAVANTAJE Riscul valutar este tot mai vizibil în ultima perioadă. Depreci-

erea monedei naționale a dus practic la o explozie a restanțelor la creditele în valută, de peste 3 miliarde de lei, după cum arată sta-tisticile publicate recent de banca centrală. De la începutul anului, leul s-a depreciat cu 3,2% în raport cu euro, cu 4,5% în raport cu francul elvețian și cu 6,5% față de dolar.

Banca Națională a înăsprit creditarea în euro, limitând peri-oada de acordare a creditelor de nevoi personale la 5 ani. Ca și în cazul celor în lei, această măsură a determinat scăderea sumei maxime care putea fi accesată aproape la jumătate.

Același nou regulament de creditare impune condiții foarte stricte și la determinarea gradului maxim de îndatorare. În ge-neral, acesta se stabilește în funcție de profilul clientului și poate atinge o valoare maximă de 50%. La calculul său, cheltuielile de subzistență sunt de aproximativ 600 lei.

Cele mai recente date ale BNR, arată că finanțările garantate s-au scumpit cu 2 puncte procentuale pe parcursul lunii mai, până la 11,3%, în pofida unei reduceri a indicelui de referință Euribor la 3 luni și la 6 luni.

De altfel, analiștii consideră că este de așteptat ca în viitor nivelul indicilor de referință Euribor să crească, ceea ce va atrage scumpiri ale creditelor în euro. În acest moment, dobânda cheie a BCE se menține la nivelul minim istoric de 1%. Și costurile aces-tor credite depind de marjele băncilor. În unele cazuri acestea pot urca și la 11%.

Deși sumele obținute pot ajunge și la 50% din valoa-rea garanției, comisioanele de analiză sunt mult mai mari la finanțările garantate decât cele percepute pentru creditele nega-rantate. Dacă în cele mai multe cazuri băncile percep la împru-muturile fără ipotecă un comision de 300 de euro, pentru cele cu ipotecă acesta poate ajunge și la 1250 de euro.

Criza zonei euro și noile presiuni asupra monedei naționale în ultima perioadă au redeschis dezbaterile privind creditarea în lei versus creditarea în moneda unică. În cele ce urmează, ne vom opri doar asupra împrumuturilor de nevoi personale. Suma solicitată, valoarea ratelor, gradul maxim de îndatorare sau nivelul comisioanelor depind în primul rând de venitul fiecărui solicitant și de garanția adusă.

ada.stefan@incomemagazine.ro

eurocredite de nevoi personale

yoadvan ge

urta

DEZAVANTAJE Creditele pentru nevoi personale, cu ipotecă sau fără, sunt

printre cele mai scumpe (după cardurile de credit). Cu alte cuvinte, înainte de a completa cererea de împrumut, documentați-vă asupra comisioanelor și a nivelului dobânzii anuale efective (DAE).

Atenție la capcana DAE. Nu vă uitați doar la rata de dobândă. În unele cazuri DAE poate fi și de două ori mai mare. De exem-plu, pentru un credit de 45.000 lei, acordat pe 5 ani, DAE variază între 8–20,64% pentru creditele cu ipotecă și între 7,98–27,25%, pentru cele negarantate.

Lipsa unei garanții solide se reflectă într-o dobândă mai ridicată. Astfel, dacă analizăm oferta din cadrul aceleiași bănci, diferența medie de dobândă între un credit de nevoi personale cu garanții și unul fără garanții poate fi și de 5%.

Pe parcursul lunii mai, nivelul mediu al DAE a urcat de la 11,7% la 14,6% în cazul creditelor garantate.

Unele instituții de credit impun comisioane de analiză (inițiale) foarte mari. Pentru un credit de 45.000 de lei, acestea depășeșc frecvent 1.000 de lei, dacă împrumutul este garantat (nivelul maxim ajunge la 5,574 lei), și se plasează în intervalul 200-400 de lei, dacă împrumutul este negarantat (maxim, 2.655 lei).

Costurile unui credit pot crește și din cauza comisioanelor pentru servicii suplimentare la cererea clientului. Sunt bănci unde valoarea acestora ajunge și la 400 de lei.

O altă capcană poate fi și cea a dobânzii fixe pe perioadă limitată. După expirarea acesteia, dobânda va fi raportată la indicii de referință ROBOR la 3 luni și la 6 luni, care pot înregistra și perioade de creștere. De exemplu, pe parcursul lunii mai 2012, aceștia au urcat cu aproximativ 1 punct procentual.

În afară de variația ROBOR, care se aplică tuturor instituțiilor de credit, un element important care afectează costul creditului este marja băncii. La unele instituții, nivelul poate ajunge și la 7%.

Pentru împrumuturile cu dobândă fixă, comisionul de ram-bursare anticipată este de 1% din sold dacă data convenită pentru încetarea contractului de credit este mai mare de un an și de 0,5%, dacă este mai mică de un an.

leiAVANTAJE

Principalul avantaj al creditului de nevoi personale în lei este eliminarea riscului valutar. Dacă optați și pentru un împrumut cu dobândă fixă pe toată perioada de acordare, atunci planul dumneavoastra financiar lunar poate fi mai ușor de administrat.

Pe termen lung, este posibil ca ROBOR, indicele de referință pentru finanțările bancare în monedă națională, să scadă, mai ales dacă dezinflația va fi durabilă, oferind astfel BNR posibilitatea de a reduce dobânda de referință.

Băncile încearcă să-și scadă costul de finanțare de pe piața locală prin acumularea depozitelor, ceea ce creează premise pentru ieftinirea suplimentară a împrumuturilor în lei.

Cele mai recente date ale Băncii Naționale arată că, în luna mai, dobânzile la creditele de nevoi personale fără ipote-că s-au redus ușor, de la 18,6%, la 18,3%.

Băncile au început să pună accent pe credite în lei cu dobândă fixă,

Pentru creditele cu dobândă variabilă băncile nu percep comision de rambursare anticipată.

Pentru clienții care au un istoric de credit la banca de la care intenționează să se finanțeze, DAE poate scădea și cu 5 puncte procentuale.

Pentru persoanele care optează pentru accesarea unui credit de la banca prin care își încasează venitul, DAE poate scădea și cu 0,5 puncte procentuale.

La creditele garantate cu ipotecă, instituțiile pot oferi finanțări mai mari decât pentru cele negarantate, și de 85% din valoarea garanției.

Dacă analizați cu atenție ofertele băncilor, veți găsi și instituții de credit care nu impun un nivel minim al venitului.

Unele bănci oferă gratuit asigurarea de protecție a venitu-lui, care acoperă pierderea involuntară a locului de muncă, incapacitatea temporară de muncă, invaliditate totală și permanentă, ori decesul din orice cauză.

Sunt bănci care nu percep comisioane de analiză (inițiale). Dacă ele totuși există, sunt în general de două ori mai mici comparativ cu cele pentru împrumuturile garantate.

Totodată, există cazuri în care instituțiile de credit renunță și la comisioanele de administrare(sumă fixă lunară).

Scanează codul și vei afla și alte informații despre moneda cea mai

avantajoasă pentru credite.

38-39

t o p

telefoanele anului

Doar două din cele cinci cele mai așteptate dispozitive de telefonie mobilă ale anului sunt deja prezente în România. Astăzi, amatorii autohtoni de high-tech în domeniul telefoniei au la dispoziție, prin rețelele locale, telefoane precum Samsung Galaxy S3 și HTC One X. Sunt așteptate cu interes Nokia Lumia 900, Sony Xperia acro S și, mai ales, iPhone 5. oleg.cojocaru@incomemagazine.ro

Toate cele cinci se remarcă prin pute-re de procesare mare și ecrane de peste 4 inci (10,16 cm). Exceptând Nokia, tele-foanele menționate sunt dotate cu proce-soare de tip quad-core de 1,4-1,5 MHz. La capitolul mărime, dintre modelele flagship prezentate de cei 5 principali competitori - Samsung, HTC, Nokia și Apple - Galaxy S3 are cel mai larg ecran (4,8 inci).

Galaxy S3, vârful de gamă de la Samsung, nu este un revoluționar pur așa cum deja se vorbește că va fi iPhone generația a 5-a. Din multe puncte de vedere, aplicația S Voice utilizată pe Galaxy S3 continuă să cedeze în fața valetului personal Siri dezvoltat de Apple. Vorbim despre ediția instalată pe actualele iPhone-uri, despre care chiar Apple a recunoscuit că este neterminată. Ce urmează să apară odată cu iPhone 5 este o poveste separată.

Cu toate aceste nu putem să nu observăm puterea de procesare a noului smartphone de la Samsung - un atu care este parțial umbrit doar de prețul piperat al device-ului. Procesorul telefonului este unul de tip quad-core de 1,4 MHz, care se poate încărca wire-less cu ajutorul unui accesoriu special. 

Designul este judecat în funcție de gusturi. Nu trece neobservată însă dorința creatorilor de a face un telefon cât mai diferit față de rivalul iPhone.

Dispozitivul are un ecran mare, de 4,8 inci (12,2 cm) și o serie de noi, dar neesențiale funcții precum Direct Call,

Smart Stay, Smart alert, pop up play dar și S Voice.

Camera are un senzor de 8 Mp, poate face 3 cadre pe secunde și are stabilizare de imagine în timpul filmării. Capacitatea de stocare poate fi suplimentată cu un card micro SD de până la 64GB. 

Toate îmbunătățirile aduse de Samsung modelului Galaxy S3 impun

însă un consum crescut de energie, deci autono-mie redusă a bateriei. Se pare că, până la urmă, ne-am întors de unde am plecat în anii ’90 la „nevoia căratului de încărcătoare”.

Vândut la liber, Ga-laxy S3 este unul dintre cele mai scumpe tele-foane alături de iPhone. Costă în jur de 2.700 de lei (604 euro). Vodafone vinde Galaxy S3 de 32G la un preț de 279 de euro cu abonament Mega 25 și Internet mobil 1GB pe doi ani. Primele telefoane sunt disponibile începând

cu 1 iunie 2012 (culoare albă) și 13 iunie (albastru).

Același aparat este disponibil de la 1 iunie și la Orange. Prețul practicat de operator pornește de la 299 de euro, cu prelungire de contract sau abonament nou și de 621,24 euro preț standard.

Gal

axy

S3

Galaxy S3, un „Che Guevara”

mai palid al mobilelor

Top

HT

C O

ne

X1

Începând cu 1 iunie, noul Samsung Galaxy S III este disponibil și în toate magazinele Cosmote România și Germanos, la prețuri începând cu 699 lei (TVA inclus) împreună cu planul tarifar SMART XXL pe doi ani 55,80 euro/lună (TVA inclus). Smartphone-ul de 16GB poate fi achiziționat fără abonament la prețul de 2.689 lei cu TVA inclus (602 euro).

O alternativă la Galaxy S3 - HTC One X

În amintirea gloriei de altădată - Nokia Lumia 900

HT

C O

ne

X

Nok

ia L

umia

900

2 3

Nokia Lumia 900 a câștigat la CES 2012 titlul de „Cel mai bun smartphone al anului”. Parafrazând o populară reclamă care însă expri-mă o curiozitate generală, se pune întrebarea „și la ce îi folosește?”.

Totuși, inspirați de succesul lansării Lumia 900 la începutul acestui an în SUA, oficia-lii Nokia speră ca noua gamă de telefoane să de-termine schimbări radicale în mersul vânzărilor concernului finlandez. Altfel, dacă ne uităm pe cifrele globale, deși brandul Nokia continuă să reprezinte 25% din piața mondială de telefoane mobile, cota dispo-zitivelor smartphone în cifra vânzărilor grupului finlandez este redusă, de numai 16%. În comparație, 44% din telefoane-le vândute de Samsung sunt de tip smartphone.

Mai relevant pentru importanța dispozitivelor care rulează Windows Phone (gama

Lumia) este faptul că acestea reprezintă doar 2,6% din piața globală, în timp ce Andorid

ocupă 36,4%, iar semi-expiratul Sym-bian - 27,7%.

Cel mai nou Lumia are un ecran de 4,3 inci, AMOLED capacitiv, spațiul de stocare fiind de 16 GB fără slot pentru card de memorie. Te-lefonul cântărește 160 de grame și are 127,8x68,5x11,5 mm.

Camera are 8 MP și lentile Carl Zeiss fiind capabilă de o rezoluție de 3264x2448 pixeli.

Performanța are însă un cost. Ca la majoritatea smartphone-rilor de clasă, Lu-mia 900 are o durată de viață a bateriei mai mică.

În aprilie, Nokia a lansat în România primele modele din gama Lumia - 800 și 710. Data lansării în România a modelului Lumia 900 încă nu se cunoaște.

Chiar și așa, unele site-uri din România deja oferă telefo-nul la prețul de 499 de euro.

Un telefon comparabil din multe puncte de vedere cu Galaxy S3, HTC One X este o alternativă pentru cei care consi-deră prețul ultimului model de la Samsung ca fiind exagerat de scump. Re-tailerii din Internetul românesc cer pentru un HTC One X cu până la 100 de euro mai puțin, prețurile variind între 2.300 (515 euro) și 2.700 de lei (605 euro).

Opera-torii de telefonie mobilă din țară vând telefonul

între 199 euro (Vodafone cu abonament Mega 25 și

Internet mobil 1GB de 37 euro/lună) și 239 euro (Orange, cu abonament nou sau 279 euro cu prelungire de contract). Prețul fără conectare este de 559 euro la Vodafone și 600 euro la Orange. Opera-torul Cosmote comercializează HTC One X la un preț începând de la 679 lei (152 euro) împreună cu abonamentul Cosmote Smart XXL (55,80 euro/lună cu TVA inclus), în maga-zinele Cosmote și Germanos. Telefonul este disponibil și fără abonament la

prețul de 2.599 (582 euro, cu TVA inclus).

Ce reprezintă? Ca-racteristicile tehni-ce ale lui HTC One X sunt asemănă-toare celor regăsite pe smartphone-ul Galaxy S3 lansat la începutul lunii mai de către Samsung. Un procesor Quad Core de 1.5 GHz și 1GB memorie RAM, un ecran HD de 4.7 inch IPS LCD2 și navigare pe internet cu support HTML5 și Flash. În plus are o cameră performanta de 8 MP, iar dacă ești pasionat de muzi-că, beneficiezi de experiența audio de vârf cu sistemul Beats Audio. 

Lumia 900 ruleaza sistemul de operare Windows Phone (în prezent versiunea 7.5 Man-go) pe o platformă hardware cu pro-cesor single core la 1.4 GHz.

40-41

t o p

Suita de telefoane inteligente Xperia de la Sony este prima realizată de grupul nipon după achiziționarea pachetului de acțiuni deținut de că-tre Ericsson în compania care a produs terminalele Sony-Erics-son.

În țară, cel mai așteptat model Xperia X a fost lansat în această primăvară fiind comer-cializat la liber (fără abonament) în rețeua comercială locală cu prețuri variind între 1.700 lei (380 euro) și 2.600 lei (580 euro).

Mobilul are un ecran de 4.3 inch și 1280 x 720 pixeli rezoluție, procesor dual core de 1.5 GHz și cameră de 12 MP cu filmare Full HD.

Totuși, pentru cei care doresc varianta mai dură a lui Xperia S, Sony

a lansat la sfârșitul lunii mai Sony Xperia acro S, varianta rezistentă la apă și praf.

„Puterea” lui Xperia acro S este si-milară cu cea a modelului S: ecran HD 720p de 4,3

(cu o densitate a pixeli-lor de 342), 1Gb RAM și 16 Gb memorie internă, o cameră de 12 mp ce poa-te filma full-hd datorită procesorului de 1,5 ghz dual-core și o cameră frontală de 1,3 Mp care filmează hd 720p.

Probabil la sfârșitul lui 2012 telefonul va ajunge în România, Sony plănuind să-l lanseze în lume în trimestrul III al acestui an.

Deși noul iPhone de generația a 5-a va fi mai mare cu 0,5 inci față de modelul actual, Apple încearcă să evite trans-formarea aparatului său într-un fel de mini-tabletă, o tendință vădită de majoritatea marilor pro-ducători. De aceea, iPhone 5 va avea un ecran care nu va depăși 4 inci (10,16 cm) în dimensiu-ne, ceea ce îl va face cu 0,8 inci mai mic comparativ cu Galaxy S3, cu 0,7 inci sub HTC One X și 0,3 inci mai mic decât cu Lumia 900 de la Nokia.

Creatorii iPhone vor oferi însă dispozitivului o carcasa mai rezistentă și, mai ales, vor îmbunătăți asistentul personal cu control vocal Siri. De fapt, miza Apple este Siri. Vorbind la conferinţa D10 All Things Digital, CEO-ul Apple, Tim Cook, a decla-rat că firma sa „pregătește unele lucruri incredibile.” Acesta afirmă că Apple a lansat Siri înainte ca aces-

ta să fie pe deplin pregătit. „Siri este una dintre cele mai populare aplicații de pe iPhone 4S, declara șeful Apple. - Avem multe idei despre cum ar trebui să

funcționeze Siri. Aplicația poate fi dezvoltată foarte mult și noi vedem un potențial imens în acest domeniu”, a precizat Cook.

În ceea ce privește carcasa, anterior,

surse citate de Washin-gton Post au afirmat că a 5-a generație de iPhone ar urma să aibă înveliș realizat dintr-un material numit „metal lichid”, cu textură ca de sticlă. „Pro-babil, iPhone 5 va fi făcut dintr-un aliaj de zirconiu, titan, nichel, cupru etc.”, - precizează publicația coreeana IT News. Data lansării noului telefon nu a fost anunțată de Apple, dar se bănuiește că ar fi programat cel târziu în luna octombrie 2012.

iPh

one

5

Son

y X

peri

a ac

ro S

4 5

Mărimea nu contează: iPhone 5 mizează pe Siri

Sony Xperia acro S, varianta dură a lui Xperia S

Potrivit unor informații neofi-ciale, iPhone va avea procesor A6 quad-core și va su-porta tehnologia Near Field Communication (NFC) ce va permite schimb de date prin conexiuni fără fir Între două dispozitive aflate aproape unul de altul.

Xperia Acro s este livrat cu Android ICS preinstalat. În plus, Sony a intro-dus aplicațiile Vi-deo Unlimited și Music Unlimited, care oferă acces la filme, seriale și muzică.

follow us onhttps://twitter.com/#!/Income_Magazine

www.incomemagazine.ro

EA A ALES ROMANIA: Dorothea DraserProfesoara care s-a intors sa revolutioneze, nu sa se adaptezeDorothea vorbeste fluent 7 limbi: germana, romana, engleza, spaniola, franceza, greaca si dialectul sasesc. Cu patru dintre acestea studiate in cel mai vechi centru universitar european, cu un inceput de cariera in invatamantul german la doar 24 ani, cu prietenii pe viata legate cu colegi din toate colturile lumii, cu o amabilitate irezistibila, de ardeleanca, Dorotheei i-a fost dat sa aleaga. Si a ales Romania!

TAXELE INAPOI: 0 afacere pusa la cale „pe canapea”Mai bine de 80% din cele trei milioane de romani care lucreaza legal in strainatate inca nu stiu ca in Romania exista cateva fir-me care au ca obiect de activitate recuperarea sumelor platite in plus catre țarile unde muncesc. Este vorba despre firmele specializate in returnarea taxelor.

La carma uneia dintre aceste afaceri se afla Dana Lupu. Mi-siunea ei este sa le spuna acestor romani ca au dreptul sa primeasca inapoi banii platiti in plus sub forma de taxe si im-pozite, in tara respectiva. Si sa le recupereze banii, contra unui comision, evident.

AFACERI CU SANGE RECETrei antreprenori din Romania au descoperit succesul acolo unde multi nici nu se gandesc sa caute, iar acum vand pen-tru romani, dar mai ales pentru clienti din strainatate, venin, melci si animale impaiate. E nevoie de mult sange rece pentru o astfel de afacere, insa atunci cand anul financiar se incheie pe plus , orice disconfort dispare. Povestea omului de afa ceri care se uita in ju rul sau, preia re-sursele care ii sunt cel mai la indemana si le trans forma in surse inima ginabile de bani pare a fi rupta din filmele de la Hollywood. Numai acolo lucrurile par a fi atat de simple. Se intampla insa si in reali tate, iar exemplele sunt la fel de pu-ternice. Pana la urma, este vorba despre acea idee sclipitoare pe care un om o are poate o sin gura data in viata si pe care reuseste sa o puna in aplicare cu succes. Secretul, daca mai poate fi numit secret regula pe care toate cartile de business din lume o ridica pe frontispiciu drept baza in afaceri, este sa-ti gasesti nisa. Si apoi, sa perseverezi.

cele mai citite subiecte saptamana aceasta pewww.incomemagazine.ro

Exista viata dupa business. Si te asteapta s-o descoperi...Income te ajuta sa faci primul pas prin recomandari in – poate - cea mai valoroasa investitie: in leisure, activitati socio-culturale si dezvoltare personala.Si ca acest lucru sa nu ramina doar la statutul declarativ dorim sa iti punem la dispozitie un sistem facil de rezervari de bilete.Incepem cu filmul. Ai la un scan & click distanta premierele saptamanii si cele mai noi & bune filme in reteaua celui mai mare operator de multiplexuri din Romania: CINEMA CITY.

FILME DE TOP LA UN CLICK DISTANTA

pe www.incomemagazine.ropoti urmari cele mai importante subiecte dezbatute in emisiunea income magazine difuzata in fiecare sambata de la ora 13.00 la Antena 3

CAMPANIE

Intrebarea este cum trebuie sa arate un invatamant in care acesti copii sa nu aiba sentimentul ca le vorbeste strabunica? Ce ar trebui sa le oferim tocmai pentru a putea face fata lumii din 2035? Fiindca revolutia digitala este o realitate: ori invatam sa ne-o facem utila la clasa, ori nu vom avea nicio relevanta in formarea generatiei de maine… DOROTHEA DRASER

DANIELA BANUTAE drept ca sunt rari, dar astfel de oameni exista. Despre ei chiar avem toate motivele sa vorbim.

OPALESCENT WHITEnu sunt de acord .. in primul rand problema nu e de forma (canal) ci de continut. desigur, e important si canalul. Dar digitalizarea doar de dragul de a fi in tendinte (asa cum reiese din citat), seamana mai degraba cu o punere la punct din puctul de vedere exclusiv al cognitivitului. nu se schimba nimic, aceeasi abordare in termeni de efi-cienta si dead-line-uri in care ne-a adus industrializarea,aceeasi accent pe performantele emisferei stangi. daca vrem sa ne adresam in termeni de EQ, de etica, de dezvoltare personala, de inte-legere si integrare a informatiilor intr-un mod personal, e nevoie de experienta directa, pe care compu-terul nu o ofera.

BALOG ALEXANDRU STEFANsi eu am ales .Ro dupa .AT , succes!

like us on https://www.facebook.com/IncomeMagazineRomania si urmareste campaniile si concursurile income

42-43

niousge

În societatea contemporană, identitatea spaţiului în care te desfăşori spune mai multe despre tine decât orice accesoriu sau carte de vizită. Simţul echilibrului între accentele avangardiste şi notele intime este esenţial pentru un rezultat în care prezenţa personală să fie mai puternică decât orice brand sonor. Tocmai de aceea, specialiștii spun că un alt fel de design este soluția pentru liniștea pe care o cauți acasă.

maria.comandasu@incomemagazine.roFoto: www.carecutare.ro

jungla de acasă

Dacă te-ai plictisit de imprimeurile trase la indigo, dacă regulile de realizare ale mixurilor între ultra-mo-dern şi clasic au la fel de mult sens pentru tine cum are şi sanscrita, dacă ţi se pare că livingul tău nu exprimă aşa cum ţi-ai dori pasiunea pentru balet sau cultura de Cucuteni, sau dacă munca îţi defineşte şi universul intim, trebuie să ştii că soluţia stă într-o părere avizată. Ast-fel, designul de interior s-a adaptat şi el nevoii clientului modern, care încearcă să-şi contureze ori să-şi recapete identitatea, în mijlocul unei societăţi de consum, unifor-mizante şi promotoare de clişee.

În ultimii ani, au apărut şi în România designeri care dau sfaturi de amenajare a casei ținând cont de domeniul în care-ţi desfăşori activitatea sau de lucrurile care-ţi fac plăcere. Altfel spus, modul în care este decorată casa te aduce mai aproape de ceea ce este frumos şi important pentru tine, toate lucrările având avantajul unicităţii.

Un astfel de model de amenajare a locuinței este ofe-rit de către atelierul Care?Cutare.

„În 2004, industria din România a accesoriilor unicat pentru locuință era subdezvoltată. Întreaga ofertă părea trasă la xerox şi se găsea la aceleaşi puncte de vânza-re ştiute de toată lumea. Toată varietatea se rezuma la nuanțe, nici acelea foarte multe”, spune Alina Dobre, de-signerul din spatele business-ului Care?Cutare.

Călătorie în AfricaMetoda de lucru este în ton cu produsele – perso-

nalizată de la început până la sfârşit. Astfel, designerul vorbeşte iniţial cu doritorii, apoi vede atmosfera spaţiului ce va fi decorat, realizează o serie de fotografii şi, în final, face desene pe care le propune clienţilor. Aceştia sunt,

de regulă, oameni foarte deschişi, care pun mare accent pe definirea spaţiu-lui personal. Spre exemplu, un cuplu format de un controlor de trafic aerian şi un creativ şi-a dorit casa decorată cu elemente africane. Mari iubitori de animale şi inspiraţi de o călătorie în Africa, ei şi-au conturat cerinţa în di-recţia unor elemente care să redea gri-

ja pentru natură. „Am fost la ei acasă şi aveau foarte multe obiecte tradiţionale africane, aşa că mi s-a părut firesc să aleg savana şi baobabii ca teme. Pen-tru că ei aveau uşile de exterior din sticlă, afară fiind piscina, a fost nece-sar ca broderia să fie cusută extrem de curat pe ambele părți”, povesteşte designerul. Casa a avut cinci camere

Dra

goș

Savu

şi doar realizarea draperiei a durat 105 ore, incluzând aici lucrul de mână, fără desene.

Alina Dobre aminteşte apoi de cli-enţii care au primit o cameră în două culori. Aceştia, doi tineri întreprinză-tori, fiecare cu afacerea lui, au în co-mun o slăbiciune pentru design. Astfel, partea feminină a perechii, care deţine un magazin de haine în Bucureşti şi un

atelier de pictură, a fost cea care i-a in-dicat designerului Care?Cutare nuan-ţele viitorului decor.

Alina Dobre a realizat şi un birou, în care a armonizat şase nuanţe – roşu, negru, gri, alb, argintiu şi auriu – şi dezideratele unui cuplu care lucra în aceeaşi încăpere. Rezultatul a fost o ca-meră jumătate roşie, în care tronează o broderie mare cu o zână şi jumătate

gri, el având ca broderie a perdelei un băiețel. Camera cu pisica balerină a fost făcută pentru o

mamă foarte generoasă, care lucrează într-o multinaţio-nală. „Sunt şi clienți care ştiu ce vor şi care vin şi spun asta, cum s-a întâmplat în cazul unui tânăr antreprenor, care importă în România jocuri video şi care este pasio-nat de Super Mario”, declară Alina Dobre. Pentru el, a fost realizată o premieră absolută, transpunându-se la scară 1 la 1 imaginea personajului Mario, fiecărui pixel corespunzându-i o cusătură.

Calitățile unui metraj bun - să nu intre la apă, să nu se păteze, să nu se coloreze, să nu se lase, să reziste în timp, să nu poată fi mâncat de moliiALINA DOBREDESIGNER CARE?CUTARE

44-45

niousge

44-45

Lista de sfaturi„În general, încerc să redau lucruri

de care sunt pasionaţi oamenii, în afara meseriilor lor, unde îşi petrec toata ziua şi care, de multe ori, nu îi reprezintă în profunzime. Pentru mulţi, jobul de zi cu zi este doar o modalitate convenţională de a câştiga bani”, spune designerul.

Ca exemplu, Alina Dobre propune un client jurnalist: „Încerc să nu identific omul cu ocupaţia, dacă totuşi ea este şi pasiunea lui, bănuiesc că am putea să fa-cem ceva derivat din media. Ar putea fi un print, ne-am putea juca cu cuvintele sau ar putea fi un imprimeu digital, de unde pu-tem împrumuta coduri şi simboluri”, ima-ginează Alina Dobre. Procesul creativ nu se limitează la atât. Astfel, dacă persoana este mai clasică, decorul poate fi elegant, cald, fară extravaganţe, cu elemente sim-ple, dispuse însă jucăuş. Pentru o persoa-nă mai tânără, se va merge pe alternanţa de nuanţe reci - alb, negru, gri, argintiu – mixul fiind spart de o culoare vie, la alege-re. Imprimeurile pot fi minimaliste, se pot face colaje de imagini şi cuvinte, se poate face referire la afinităţi personale din ca-drul internetului. Mai mult, se poate face trimitere doar la o anumită perioadă, dacă aceasta se preferă, folosind fonturile şi at-mosfera potrivite. „Acesta este însă doar un exerciţiu de imaginaţie, în realitate nu ştiu dacă cineva care îşi petrece majori-tatea timpului printre bolnavi ar aprecia ca, atunci când se întoarce acasă, să vadă în sufragerie tronând ştiu eu ce secţiune de corp sub formă de fotoliu, să se uite afară printr-o perdea colaj cu mărci de medicamente sau să doarmă într-un aş-ternut care să imite carnetul de reţete şi perna să-i fie un stetoscop. Aş sugera ca aspectele referitoare la meserie să rămâ-nă la punctul de lucru, adică la cabinet, la redacţie sau la sediul partidului etc.”, deta-liază designerul Care?Cutare.

În consecinţă, aspectele referitoare la om (înclinaţii, pasiuni, trăiri, hobby-uri) se vor integra mai bine în locuinţa sa, casa fiind considerată sanctuarul fie-căruia, locul unde se reconectează cu cel din spatele imaginii sociale şi unde vrea să fie liber. Ca nota generală, Alina Dobre recomandă materiale naturale - iuta, inul, bumbacul, mătase, lână, dar la obiectele specifice, cum sunt beanbags-urile de ex-terior se folosesc materiale tehnice, pen-tru că sunt rezistente. Şi-ar dori pe viitor materiale care să imite texturi naturale, ca de exemplu unul care să imite textura frunzei, sau a scoarței de copac.

Decor după dorinţe, nu după buget

Muți clienţi încep schimbări-le treptat, plecând de la un singur obiect, care poate fi o draperie, un pouf sau o pernă-fantezie. Ulterior, prin conversație şi schiţe ilustra-tive, se ajunge la un întreg decor. Cele mai costisitoare la timp sunt broderiile, fetele care le realizează fiind antrenate special de Alina Dobre în stăpânirea acestei teh-nici. O casă cu cinci camere poate pleca de la 5.000 de euro şi poate ajunge şi la 10.000 de euro, în func-ţie de numărul şi de complexitatea lucrărilor (câte camere sunt, ce dimensiuni au, câte ferestre, câte elemente sunt necesare pentru crearea atmosferei, ce aţă se utili-zează etc.). Decorarea unei camere pentru copii porneşte de la 2.500 de euro, implicând foarte mult de lucru. „Rar se pleacă de la bu-get. Dacă mi-l dă clientul şi insistă cu el, plec de la buget - perdeaua aceasta ocupă 75% din spațiu în schiţa iniţială - ok, îi fac imprime-ul mai mic ca să ne încadrăm în sumă, dar preferabil este să pleci în realizarea conceptelor fără con-strângeri”, spune Alina Dobre. La perdelele unde se fac suprapuneri, pentru efecte frumoase – de exem-plu ultima perdea cu un soare de 1,50m pe 1,50 m, a necesitat încă o bucată de material - intră la calcul fiecare bucată de material în plus, la care se adaugă pierderile care nu se văd (colțurile, margini etc.). Clientela nu este formată doar din persoane fizice, Care?Cutare reali-zând şi proiecte pentru firme sau instituţii publice. Chiar în momen-tul discuției, Alina Dobre punea la punct ultimele detalii ale unei comenzi pentru Teatrul din Iaşi, unde a participat cu accesorii în cadrul decorului pentru piesa Vi-sul unei nopți de vară, unuia din-tre ele - un bean bag imens cu un peşte japonez, fiindu-i brodați toți solzii, aripile şi coada - de două ori, într-un proces ce a durat 70 de ore.

Nu există designer mai versatil, mai delicat, mai minimalist și mai practic decât naturaALINA DOBREDESIGNER CARE?CUTARE

� 8 ani de activitate� 4 mașini de lucru - fiecare mașină de cusut face ceva deosebit: una brodează (o asemenea mașină costă 1.400 de euro), alta trage la linie dreaptă, alta însăilează, cea de-a patra fiind de rezervă. � 500 de clienţi din toată ţara, comenzile mai mari venind de la București, Constanţa, Caran-sebeș și Iași. � 200 de ore – atât a durat cea mai lungă comandă: un tablou textil cu o poveste de

familie pentru un perete de 3,5m x 4,5m, în care personajele sunt în trei dimensiuni, suspendate în faţa decorului, realizat cu o multitudine de tehnici.� Cel mai mare buget alocat de un client pentru o comandă – 5.500 de euro.� Materialele bune sunt între 30 și 40 de euro metrul, cele mai extravagante ajungând și la 200 sau 300 de euro pe metru.� Sigla este o oaie pentru că, de la Miori-ţa-ncoace, oaia este simbolul românesc.

CÎTEVA DATE DESPRE ACTIVITATEA CARE?CUTARE PE PIAŢA ROMÂNEASCĂ:

46-47

theweekend

Sub denumirea generică de alimente tartinabile preparate industrial se ascund diverse cocktailuri de aditivi alimentari, arome, coloranţi, săruri, gume și produse procesate de calitate inferioară, frumos prezentate și foarte gustoase. Dar consumându-le frecvent, te expui unor boli grave. Cât de dispus ești să riști?

alina.dragomir@incomemagazine.ro

pericolele unse pe pâine

E greu să le reziști și, cel mai adesea, preferi să crezi că pericolul este mic. Dacă dieta ta este una monotonă, bazată pe alimente procesate industrial, riscul de a te îmbolnăvi este inerent. Obișnuiește-te să citești etichetele produselor pentru a învăţa să identifici elementele nocive din alimente. Altfel, „nota de plată” va fi tot mai consistentă odată cu trecerea anilor.

Scanează codul pentru a vedea care sunt pericolele din carnea de pui sau din apa minerală.

tionspira

MargarinaÎn cazul margarinei, tartinabilitatea este

dată de saturaţia acizilor grași din grăsimi care, la temperatura camerei, sunt solide. Grăsimile bogate în acizi grași polinesatu-raţi rămân lichide atât la temperatura ca-merei, cât și la frigider. „Pentru a deveni tartinabile, grăsimile naturale polinesatura-te se hidrogenează și apar margarinele din generaţia întâi și shortening-urile care nu se mai găsesc ca atare, dar pe care le găsim ascunse în alte alimente, dacă citim eticheta. Unde găsim grăsimi hidrogenate sau parţi-al hidrogenate vom ști că este vorba des-pre o grăsime care a fost lichidă la origine și solidificată prin procesul de hidrogenare (saturare)“, declară Prof. Dr. Gh. Mencini-copschi.

Hidrogenarea distruge acizii grași esen-ţiali. Aceasta înseamnă o carenţă pentru organismul uman, acizii grași esenţiali fiind singurele grăsimi de care organismul nu se poate dispensa. Procesul de hidrogenarea are scop strict comercial, o grăsime netar-tinabilă fiind mai greu de pus pe o feliuţă de pâine. Au aceleași calorii precum grăsi-mile obișnuite, unt, untură, seu, dar nu au aceleași calităţi nutriţionale. Mai mult, gră-simile hidrogenate pot avea o mare cantita-te de acizi grași trans, recunoscuţi ca fiind aterogeni și cancerigeni.

Untul Dacă untul nu conţine și grăsimi hidro-

genate, este un produs sănătos, cu condiţia să fie consumat cu moderaţie de persoanele sănătoase, adică 40 de grame pe zi. Pentru a-și păstra calităţile, untul nu trebuie folosit la prăjeli. Pentru prăjeli poate fi folosit un-tul ghee, adică untul clarificat. Altfel nu este bine să fie consumat la temperaturi ridicate.

Brânza topităÎn special cea procesată cu săruri de

topire, este contraindicată, mai ales copiilor sau persoanelor cu osteoporoză, deoarece sărurile de topire (fosfaţii) dezechilibrea-ză balanţa calciu-fosfor și împiedică depu-nerea calciului în oase sau predispune la depunerea lui în locuri nedorite, generând osteofitele (ciocurile de papagal).

Trebuie evitată, mai ales la copii, brânza topită cu arome. Aromele natural identice sunt arome artificiale, iar natural identic în-seamnă că într-un proces foarte elaborat de chimie industrială, se reconstituie o aromă în notele ei definitorii, obţinându-se un sub-stitut al unei arome naturale. Acestea pot fi mai periculoase decât E-urile, care sunt aprobate în Uniunea Europeană, pe lista

pozitivă regăsindu-se aproximativ 350 de E-uri, pe când aromele pot întrece chiar 3000 de arome natural identice.

Pateul„Denumirile generice ale alimentelor

sunt o mare ocazie de confuzie, de aceea este bine să citim eticheta înainte pentru a ne face o idee clară despre conţinutul lor“, atrage atenţia Prof. Dr. Gh. Mencinicop-schi. „Denumirea de pateu lasă impresia că este vorba de un aliment unitar, cu aceeași compoziţie. Sub denumirea aceasta se as-cund, în realitate, zeci de alimente diferite din punct de vedere senzorial și nutriţional. Preparat în casă din ficăţei de pasăre, con-sumat cu moderaţie într-o dietă diversifica-tă și echilibrată, dar și a unui stil de viaţă activ, pateul este un aliment hrănitor”. În cazul celui industrial, citind eticheta, vom descoperi că pateul de pasăre conţine șorici și grăsime de porc, puţină carne de pasă-re MDM (dezosată, de o calitate biologică scăzută), o gamă largă de E-uri, cel mai cu-noscut fiind E 621 (glutamatul monosodic), polifosfaţi, gume care reţin multă apă, mul-tă sare, amidon (uneori de origine animală) care poate conţine gluten și îl fac periculos pentru suferinzii de diabet.

Pateurile vegetale, recomadate adeseori ca produse de post, conţin pe lângă prote-inele din soia, grăsimi hidrogenate, bogate în acizi grași trans, polifosfaţi, glutamat mo-nosodic, colorant E-120 (carmin), cazeină, caragenan. „Roșul carmin este extras din corpul unei insecte, conţinând deci proteină de origine animală, interzis copiilor, deoare-ce poate provoca hiperactivitate, insomnii, astm, iar cazeina este proteina laptelui, care, de asemenea, nu poate fi de post. Caragena-nul poate fi atacat de enzimele microflorei noastre colonice, generând substanţe cu potenţial cancerigen. Aceste alimente nu creează probleme dacă sunt consumate ac-cidental, ci atunci când devin preponderen-te”, spune prof. dr. Gh. Mencinicopschi.

MaionezaAre o încărcătură calorică foarte mare

din cauza consumului excesiv de ulei de floarea soarelui, bogat în Omega 6, dar să-rac în Omega 3. Astfel, balanţa acestor acizi grași va fi foarte dezechilibrată, în favoarea lui Omega 6, care este proinflamator. Cum cele mai multe produse de tip fast sau junk food sunt procesate cu ulei de floarea soare-lui, se ajunge la o dietă considerată canceri-genă din cauza acestui dezechilibru, în care ponderea lui Omega 6 este de 24 de ori mai mare decât Omega 3. Orice produs care con-ţine multă grăsime, chiar și vegetală, este

un produs hipercaloric. În plus, maionezele industriale conţin mulţi aditivi alimentari, arome, motiv pentru care ar trebui să fie consumate doar accidental, în cantităţi mici.

Salata de icreÎnseamnă o cantitate foarte mică de

icre, uneori de capelin, adică pește oceanic fără mare valoare economică și foarte multă maioneză, deci grăsimi, multe E-uri și gume (E-uri care gelifică produsul). Valoarea lor biologică este foarte scăzută, având un aport de grăsimi nesănătos.

Pasta de peșteEste obţinută tot din pește fără valoare

economică, ce nu poate fi vândut ca atare, și conţine foarte multă sare și aditivi ali-mentari. Supraingestia de sare este o mare problemă. Un adult ar trebui să consume maxim 5-6 grame de sare pe zi (o linguri-ţă rasă) sau exprimat în sodiu, 2-4 grame pe zi. Consumul în Europa este între 15 și 20 de grame, ceea ce duce la riscul apariţiei hipertensiunii arteriale, a complicaţiilor bo-lilor cardiovasculare și renale. Copiii nu ar trebui să consume mai mult de 3 grame zil-nic, deoarece există cazuri de hipertensiune arterială și printre copii, tocmai din această cauză.

Dulceaţa sau gemul

Sunt de alte denumiri generice. Contea-ză proporţia de zahăr, fructe și suc procesat industrial, precum și aditivi de îndulcire sau agenţi de gelifiere. Pe lângă pectine (gelifi-anţi), aproape întotdeauna se adaugă acidul citric sau E 330, care este nociv în cantităţi mari, pentru că în prezent este obţinut in-dustrial, nu din citrice. Mai pot conţine în-ducitori artificiali: aspartam, acesulfam, su-craloză, ciclamat de sodiu, precum și arome artificiale, coloranţi și conservanţi artificiali.

Edulcoranţii tulbură metabolismul și echilibrul neuroendocrin care generează o fragilă balanţă între saţietate și foame, provocând obezitatea. „La nivel metabolic, oragnismul nu poate fi păcălit. Când creie-rul primește semnalul de dulce, el așteaptă și caloriile implicite. Neprimindu-le din ali-mentul care doar mimează dulcele natural, creierul dă comandă organismului să reţi-nă caloriile din alte alimente. Astfel, dintr-o felie de pâine, în loc de 10 kcal, va opri 20 de kcal. Prin acest reflex insulinic cefalic, în timp, alimentele light și îndulcitorii, îngrașă mai tare decât cele obișnuite”, declară Prof. Dr. Gh. Mencinicopschi.

s ho pp in g

Scanează codul și vei vedea în imagini tot ce poate Smart tv

revoluţia din televizorÎn noile televizoare Samsung SMART TV se ascunde un univers de posibilităţi. De la simpla vizualizare a programelor TV, la conţinut video-on-demand, până la navigare pe web şi aplicaţii, SMART TV te va fascina. În loc să cauţi telecomanda veşnic pierdută, e suficient să îi vorbeşti. Navighezi prin meniu cu o simplă mişcare a mâinii în aer. Şi dacă îţi compui un profil preferat, recunoaşterea facială va activa automat profilul tău. Cu ajutorul aplicaţiei Seenow, poţi accesa documentare, blockbustere sau filme clasice româneşti, pentru a petrece seri reconfortante alături de prieteni. Vrei să citeşti ziarele, să verifici prognoza meteo, să ai acces la jocuri sau să te conectezi pe Facebook? La noul SMART TV poţi ataşa un mouse şi o tastatură şi s-a rezolvat!Minus: De data asta, chiar trebuie să citești manualul de instrucţiuni.

cadoul care se trăieșteO alternativă interesantă la cadoul-obiect este cadoul-experienţă. Cum ar fi să oferi bungee-jumping, zbor cu avionul, masaje de relaxare, ritualul cu lapte şi miere al Cleopatrei, tratamente cu caviar, nopţi de cazare în conace şi boutique hoteluri sau în pensiuni aflate în mijlocul naturii… După un concept original, pachetul-cadou Originalo îi oferă sărbătoritului clipe în care poate să viseze, să îşi imagineze, iar într-un final va alege una dintre activităţile cuprinse în fiecare catalog.Ce este mai exact: o cutie elegant ambalată care conţine un catalog cu zeci de activităţi, din care cel care primeşte cadoul alege când, unde, cu cine şi de ce activităţi să se bucure. Catalogul este împărţit pe segmente: Spa de Relaxare, Spa în Doi, Luxury Spa, Boutique Hotel, Chic&Romance, City&Fun, Nature Escape, Aventură în Doi, 100% Adrenalină, Sport to Enjoy. Minus: S-ar putea să depășești bugetul prevăzut pentru acel cadou.

concept store pentru iubitorii de vintage&flea marketMobelle Antiques este un concept store inedit care merge dincolo de un simplu magazin de antichităţi. Atmosfera de târg de vechituri din capitalele europene este recreată într-un spaţiu cu un design interior aparte, cu obiecte unicat, colecţii de antichităţi, dar şi produse handmade sau antichizate.Plus: Obiectele de sticlă şi ceramică pot fi personalizate la dorinţa clientului, acestea fiind realizate manual de artişti colaboratori.Minus: Dacă nu știi să le combini inventiv cu piese contemporane, livingul tău va avea un aer desuet.

călătoria mult așteptată în IndiaDacă ai iubit India din Maytrei, a lui Mircea Eliade, sau dacă adori condimentele indiene, iată trei parfumuri ce reprezintă o călătorie de mult aşteptată. Colecţia casei Neela Vermeire a fost adusă la Bucureşti în exclusivitate de Createur 5 D’Emotions şi reprezintă o adevărată infuzie de istorie indiană: trei parfumuri distincte pentru trei perioade istorice diferite: Trayee, Mohur şi Bombay Bling!. „Sintagma ingrediente rare sau extrem de scumpe a devenit un clişeu, pentru că a fost folosită în mod abuziv şi gratuit în România, în scopul promovării, într-o piaţă educată superficial. Linia Neela Vermeire este cu adevărat o linie de colecţie, care apare o dată la 5-6 ani, din dragoste pentru parfumeria de artă. Implică mult curaj şi idealism, având în vedere bugetul foarte mare investit în ingredientele folosite şi producţia extrem de mică. Este o linie pentru connaisseurs”, a spus Alexandra Paven, fondator Createur 5 D’Emotions şi Hobirama. Preţ: 230 euroMinus: Mirosind ameţitor a chimion, cardamon, tutun și seminţe de morcov (și, desigur, a flori și fructe exotice), linia Neela Vermeire chiar nu este pentru toată lumea.

48-49

daniela.mironov@incomemagazine.ro

Inspirat de rafinamentul și eleganța ținutelor englezești, costumul de echitație nu te face doar să arăți bine pe cal, ci te protejează și te ajută să te simți confortabil. Dar pentru acest lux trebuie să plătești între câteva sute de euro și câteva mii. Doar pentru început.

daniela.mironov@incomemagazine.ro

am încălecat pe-o șa și-am dat 3.000 de euro, uite-așa!

Th

inks

tock

50-51

vetiven

Piesele cele mai importanteCele mai multe cluburi de echitație specifică pe

pagina oficială un dress-code asupra căruia insistă. Nu îți impune nimeni costumul impecabil de călă-rie, dar dacă mergi pentru prima dată, alege-ți un pantalon lung, rezistent și nu prea strâmt, o bluză din bumbac și încălțăminte cu talpă anti-aderentă – bocancii sunt de preferat cizmelor obișnuite din piele. Așteaptă-te să te murdărești, așa că ia-ți la tine încă un rând de haine.

Investiția într-un echipament special nu meri-tă făcută până când nu depășești gradul de novice. După 10-20 de ședințe la coardă te vei putea consi-dera capabil să strunești și să conduci calul de unul singur prin manej, iar după alte 10-20, te poți aven-tura la trap săltat sau chiar galop de unul singur.

Dacă pasiunea pentru acest sport elitist te cu-prinde pe parcursul primelor antrenamente și vrei să îți agonisești „zestrea” ta de călăreț, începe cu o pereche de ghete pentru antrenament – între 175 și 400 lei la magazinul aflat în incinta Clubului de Echitație Picadilly, la Equitana sau pe www.cai-ro-mania.ro.

Urmează, ca importanță, pantalonii de călărie, care variază între 120 și 600 lei. Dacă te întrebi în ce constă diferența între cele două praguri, răspunsul îl găsești în peticele de piele cusute prin punctele esențiale. Fără bazoane, curelușele de pe șa, numite trăgători, te pot roade până la rană.

Tot pentru protecție sunt și chaps, jambierele pe care le tragi peste ghete, în loc de cizme. O pe-reche de chaps din piele întoarsă costă 125 lei, iar dacă sunt confecționate din piele veritabilă, 248 lei.

De ce să nu porți cizme de la început? Pentru că pornesc de la 200 euro și pot ajunge la 1000 euro, în funcție de calitatea pielii și de producător. De aceea, e mai bine să le păstrezi pentru ocazii speci-ale, de pildă pentru competiții.

Șosetele trei sferturi, mănușile și toca te vor mai costa încă 600 lei, dacă alegi modele mai deo-sebite. Prețul pentru vesta de protecție, concepută pentru a-ți apăra spatele dacă te trântește calul, va-riază de la 215 lei la 365 lei.

Și ce ar fi un călăreț fără o șa? Alege dintre mo-delele expuse în magazinele specializate, unde șeile Breyer, de pildă, pleacă de la aproape 3000 lei, până

„Noblesse oblige”, spun francezii, și știu ei ce spun. Ținuta unui călăreț este semeață, elegantă și fără cusur, în acord cu spiritul acestui sport de elită. Cizmele de călărie au creat un cult și în afara manejului, tot așa cum pantalonii pe picior sau toca de competiție sunt prezente în colecțiile de modă din aproape fiecare sezon.Dacă dorești să practici echitația, poți să folosești la antrena-mente haine comode și practice. Dar toți călăreții știu că nu-mai în costumul complet vor simți adrenalina hipodromului.

la 4280 lei . „Am avut și la 6000 lei”, spune vânzătoarea de la Picadilly, „dar s-au vândut. Putem însă face comandă, dacă doriți. Există modele și cu 3000 euro”.

Indispensabilele cristale Swarowski

De cravașă nu ai nevoie la început, pentru că primele lecții se fac la coardă. Instructorul ține celălalt capăt al coardei legate de frâul calului și conduce animalul, care se rotește în cerc prin manej, urmând docil comenzile an-trenorului până când înveți să îl stăpânești. Odată ce călărești singur, cravașa este necesa-ră, deși nu pentru a lovi calul. O simplă atinge-re e suficientă pentru a-l ghida și a-i reaminti că trebuie să se supună comenzilor călărețului. Cravașa costă și ea între 30 și 335 lei, cele mai scumpe fiind ornate cu cristale Swarowski.

Cele mai accesibile articole destinate cos-tumului hipic se găsesc la Decathlon, unde su-mele sunt la jumătate.

Chiar și așa, echitația se dovedește un sport elitist, care nu este pentru orice buzunar. Un calcul ne plasează în jurul sumei de 12500 lei pentru o costumație de la cele mai mari fir-me (cu tot cu cristale Swarowski), la care se adaugă abonamentul la club.

Cluburile de profilCluburile de echitație, apărute în ultimii

ani cu prețul unor investiții de milioane de euro, au cai de rasă importați sau crescuți în cele 16 herghelii rămase în țară. De rasă pură sau metiși cu ascendență nobilă, caii preferați de centrele cu pretenții sunt Pur-Sânge Arab, Lipițan sau Pur-Sânge Englez, pentru că sunt dăruiți cu suplețe, atractivi și cu temperament.

În România sunt totuși rare exempla-rele cu pedigriu și performanțe notabile în competițiile internaționale și se pot vinde cu peste 100.000 de euro. Ceilalți cai pentru sport și pentru competiții se cumpără începând de la 3.000 de euro, până la 10-20.000 de euro. La aceste sume se adaugă costurile de întreținere – cu cât sunt de proveniență mai nobilă, cu atât sunt mai pretențioși și mai delicați. Huțulii românești, prin definiție foarte rezistenți, sunt prezenți în câteva cluburi și destinați începăto-rilor și copiilor.

Pentru a supraviețui în vremuri de criză, centrele de echitație s-au orientat spre latura profitabilă, a călăritului de agrement. 45 de mi-nute de călărie, asistată de un instructor, costă între 70 și 80 lei, dar multe cluburi oferă abo-namente: la Clubul de Echitație București, de pildă, pentru 10 ședințe scoți din buzunar 800 lei și mai primești două ședințe gratis. Abona-mentele sunt condiționate în timp – dacă nu te prezinți într-o zi la antrenament, pierzi ședința respectivă. Luni e închis, ca la teatru.

Varianta de rezervă

Dacă echitația nu te tentează, dar îți plac caii, la Picadilly, lângă Săftica, îți înhamă doi bidivii la trăsură și te trimit într-o plimbare ro-mantică. Costă 150 lei pe oră, dar albumul de poze rezultate e neprețuit.

La Robin Hood, pentru 150 lei, parcurgi împreună cu un instructor Traseul Drumul Voievozilor, un circuit complet prin pădurea Gorgota, de trei ore, cu pauze de 10 minute la fiecare oră. Întors în manej dintr-o astfel de plimbare, te poți decide dacă echitația este pentru tine – sau nu - și îți poți face un abo-nament fără limite de ședințe valabil 6 luni, cu 600 euro, sau pe un an întreg, cu 1000 euro, indiferent cât de des vrei să mergi.

Instructorii sunt foști sportivi de performanță, cu o experiență diversă în stăpâ-nirea cailor. Animalele, la rândul lor, sunt blân-de și în general nu au reacții neașteptate sau necontrolate. Pentru orice eventualitate, însă, vei fi însoțit pe tot parcursul ședinței, indife-rent că are loc în manej sau în spațiu liber.

Distracții pentru copiiPentru copii, antrenamentele încep de re-

gulă cu ponei – 35 lei/20 minute. De ce atât de scurt? „Pentru că nu îi poți convinge pe toți să stea în șa”, explică Andrei Costea, antrenor la Clubul de Echitație Picadilly. Dar dacă le pla-ce și devin pasionați, există abonamente per-sonalizate pentru micuți și, desigur, ținute de călărie pe măsura lor. Pentru a-i încuraja, poți închiria pentru o petrecere în aer liber pen-tru copii doi ponei de la Robin Hood, care vor veni însoțiți de doi instructori, pentru 680 lei. Transportul este inclus în preț.

O altă idee pentru copii? La Nana Farmville din județul Călărași, cei mici combină lecțiile de echitație cu vizitele la fermă, la cuștile iepu-rilor belgieni sau la curtea cu păsări, unde pot hrăni găini, bibilici și porumbei.

Pensiune completă pentru propriul cal

Regatul Cailor, din satul Varlaam, județul Giurgiu, de unde poți să cumperi cai, oferă transport și pensiune completă exemplarelor pe care stăpânii nu au unde să le țină și, de-sigur, lecții de echitație. Caii de rasă se îmbol-năvesc ușor, au nevoie de o îngrijire specială și trebuie plimbați și antrenați zilnic. De aceea, dacă vrei să ai calul – sau caii – visurilor tale, ia în considerare și perspectiva de a plăti 300 euro/lună pentru pensiune într-un centru spe-cializat.

Alte cluburi care asigură pensiune com-pletă sunt Robin Hood, aflat la Potigrafu, lân-gă București, Clubul de Echitație București, Equestria (la Tâncăbești), Picadilly (Săftica).T

hink

stoc

k

y la soare

te poți

Oamenii de afaceri sunt obligaţi să facă în fiecare zi zeci, poate chiar sute de selecţii. Cele mai importante nu sunt mereu cele de care depinde profitul businessului, ci acelea pe care se bazează propria imagine. Din acest motiv, alegerea unui accesoriu precum ochelarii de soare trebuie făcută cu multă atenţie. Și asta pentru că trebuie să ţină cont nu doar de notoritatea bradului, ci şi de sfaturile specialistului optometrist şi ale stilistului.

alexandra.grigore@incomemagazine.ro

52-53

Dincolo de avantajele practice ale ochelarilor de soare, alegerea perechii potrivite repre-zintă şi un exerciţiu de stil. Forma ramelor şi calitatea lentilei nu sunt singurele criterii

care dictează în luarea deciziei de cumpărare. Marca este la fel de importantă, la fel şi colecţia din care fac parte, elemente care, cel mai frecvent, impun preţuri prohibitive pentru un om de rând. Cunoscătorii ştiu deja care sunt brandurile către care să-şi îndrepte pri-virea şi cardul atunci când vor să cumpere o pereche nouă de ochelari de soare. Dintre acestea, doar câteva se află însă şi în magazinele din România.

Mărci exclusivistePolaroid rămâne una dintre cel mai bine vândute

branduri de ochelari de soare de la noi, datorită repu-taţiei de lider la nivel mondial, în ceea ce priveşte teh-nologia optică şi calitatea lentilelor. Tehnologia Ther-mofusion este cel mai inovator proces de producţie dezvoltat de Polaroid UltraSight. Cu ajutorul acestei tehnologii se realizează lentilele care blochează strălu-cirea orbitoare şi care oferă o rezistenţă mai puternică împotriva zgârie turilor sau loviturilor, dar şi 100% pro-tecţie împotriva razelor ultraviolete.

Lindberg este o altă marcă internaţională care a dezvoltat o linie de lux pe care o vinde şi în România. Colecţia Lindberg Precious este alcătuită din ochelari de soare cu finisaje realizate manual, doar din cele mai preţioase materiale. Ramele sunt din aur alb, galben sau roşu, corn de iac sau bivol de apă şi sunt încrusta-te cu diamante. Atunci când sunt făcute pe comandă, ceea ce se întâmplă în cele mai multe cazuri, ramele respectă cu stricteţe dimensiunile faciale ale fiecărui client. Designul minimalist este gândit special pentru metalele preţioase – sunt folosite cantităţi foarte mici de material, ramele fiind, astfel, foarte uşoare. Lindberg are drepturi exclusive pentru aurul din mina Nulunaq din Greenland, una dintre cele mai mici mine de aur din lume.

Variantele de lux ale brandurilor Bvlgari, Chanel şi Salvatore Feragamo sunt, de asemenea, căutate de cli-enţii pentru care preţul cu multe zerouri nu înseamnă o barieră. Costă cel puţin 200 de euro, dar preţul poate urca până la câteva mii.

Ochelari versus castelPe plan mondial, cea mai scumpă pereche de oche-

lari a fost lansată, recent, de Chopard. Sunt încrustaţi cu 51 de diamante, ce sunt fixate într-o ramă din aur de 60 de grame şi 24 de karate şi valorează cât un mic cas-tel în Franţa – patru milioane de euro, potrivit Bornri-ch, unul dintre site-urile de specialitate, care relatează zilnic noutăţi din lumea luxului.

Cele mai mari preţuri au, aşa cum era de aşteptat, ochelarii cu inserţii din materiale rare, precum cornul de bivol sau cei încrustaţi cu diamante. Cu toate aces-tea, tocmai acest tip de design intră pe listă de „aşa nu” a consilierilor de imagine pentru oamenii de afaceri. Adina Buzatu, unul dintre cei mai cunoscuţi stilişti din România, spune că aceştia ar trebui să aleagă ochelari de soare cât mai simpli, cu forme clasice şi comple-T

hink

stoc

k

uita...

yst le

54-55

tează că nu vor greşi niciodată oamenii de afaceri care aleg ramele negre sau pe cele în tonuri de maron. „Bineînţeles, culoarea ramei ochelarilor trebuie să se potrivească nuanţei pielii. Mai mult, oamenii de afaceri trebuie să se ferească de ochelarii de soare cu lentila din oglindă sau cu alte elemente stră-lucitoare: strasuri, pietre, detalii din metal”, mai spune Adina Buzatu.

Respectă regulileSfaturile stilistului nu sunt singurele de

care trebuie să ţinem cont atunci când ale-gem o pereche de ochelari de soare. Poate chiar mai importante sunt recomandările unui specialist. Moise Marian, inginer opto-metrist, spune că, în momentul în care cauţi o pereche de ochelari de soare, trebuie să fii foarte atent la protecţia UVB şi UVA, ce tre-buie să fie foarte mare, de aproximativ 99%. Specialistul menţionează că nuanţa de verde-gri este cea mai odihnitoare, dar recomandă şi lentilele degrade. „De preferat ar fi o lentilă fotocromatică, cu un factor de închidere, a cărei culoare se închide la soare, de 70% şi cu maximum 10% factorul de deschidere. Ulti-mul tip de tratament fotocramatic este Tran-zition 6, care are o deschidere de 5% şi o în-chidere de 85-90%”, explică Moise Marian.

Când alegem ochelarii de soare, trebuie să verificăm ca imaginea să nu fie distorsi-onată şi să aibă un filtru care să blocheze 75-90% din spectrul vizibil. Lentilele pot fi de trei tipuri, respectiv obişnuite, pe nuanţe diferite, polarizate sau fotocronice, pentru cei care suferă de fotofobie. Lentilele normale pot fi găsite în nuanţe de maron, gri, verde, oranj sau albastru deschis.

În funcţie de sensibilitatea la lumină şi de medicamentele pe care le ia purtătorul, există lentile oranj, recomandate celor care iau medicamente fotosenzitive şi bleu pentru persoanele care au fost operate de cataractă. Lentilele polarizate scad din strălucirea lumi-nii şi opresc apariţia reflexiei, în timpul con-dusului. Acest tip de lentile este recomandat şi pasionaţilor de ski sau de surfing.

În pas cu modaAnul acesta se poartă ochelarii cu rame

din plastic colorat (portocaliu, turcoaz), dar nu se potrivesc tuturor bărbaţilor, ci „trend-setteri-lor” care au şi o vestimentaţie în pas cu ultimele tendinţe, completează Adina Buzatu. Aceasta le recomandă celor cu faţa rotundă să îşi aleagă ochelari de soare care să contrabalanseze această trăsătură, aşa că pot opta pentru ochelari cu linii şi unghiuri drepte. Celor cu faţa în forma de „inimă”-cu

Chopard4 milioane de euro

D&G380.000 de euro

The Luxuriator Style 23 Buffalo ivory52.000 de euro

Moss Lipow3.200 de euro

Chrome Hearts Kufannaw1.200 de euro

Fendi 411 Aviator1.100 de euro

DE LUX

Thi

nkst

ock

Ray Banmodelul RB8302,

începând cu 350 de euro Pradamodelul 0PS 50 NS,

începând cu 300 de euroGuccimodelul GG 2887S,

începând cu 250 de euroFendimodelul Sun 521 7L,

începând cu 200 de euroEmporio Armanimodelul EA 9720S,

începând cu 150 de euro

bărbia ascuţită - le sunt recomandaţi oche-larii „aviator”.

O altă variantă ar fi cei în stilul retro. Bărbaţii cu faţa pătrată şi cu osatura feţei bine definită pot alege ochelari de soare cu ramele rotunjite.

Rachel Zoe, stilista de ale cărui sfaturi ţin cont celebrităţile de la Hollywood, re-comandă, pentru sezonul acesta, ochelarii de soare cu formă de elipsă, cu ramele su-pradimensionate, preferabil într-o nuanţă caldă, de albastru deschis sau crem. Lenti-lele ar trebui să ascundă zona cearcănelor perfect şi să mute accentul pe ovalul bine definit al feţei.

Dan Moise, consultant de imagine, îm-părtăşeşte opinia stilistei de la Hollywood şi menţionează că doamnele trebuie să aleagă ochelari de soare care să le eviden-ţieze frumos pomeţii. „Dacă forma feţei este alungită, atunci trebuie să cauţi rame care să îţi îndulcească trăsăturile. Sunt de preferat cele subţiri şi cu formă circulară. Pe de altă parte, ramele circulare sunt de evitat dacă ai forma feţei ovală sau rotun-dă. Cele mai avantajate sunt persoanele care au forma chipului ovală, pentru că pot purta orice model de ochelari de soare”, explică stilistul.

Indiferent de importanţa acordată ce-lor mai noi trenduri, piaţa din România nu poate fi privită ca un punct de referin-ţă, pentru că nu este relevantă, din cauza ofertei limitate.

Colecţii Oamenii de afaceri, obişnuiţi să călăto-

rească, îşi cumpără cea mai mare parte a accesoriilor din străinătate, unde sunt mai multe magazine, iar oferta este mai com-plexă. Mărcile premium şi cele exclusivis-te, de lux, transformă procesul de selectare într-o operaţiune complicată şi plăcută, în acelaşi timp, datorită multiplelor posibili-tăţi.

Ralph Lauren, Wen Eyewear, Heat Eyewear, Gant, Maui Jim, Randolph Engi-neering sau Luxuriator sunt doar câteva dintre brandurile preferate, deopotrivă, de vedete şi de oamenii de afaceri. Desig-nerii care stau în spatele acestor modele exclusiviste de ochelari de soare au trans-format un banal accesoriu într-o veritabilă bijuterie, adaugându-i materiale preţioase şi strălucire autentică, prin inserţia pietre-lor scumpe. Diamante, safire, rubine, toate sclipesc în soare şi justifică preţul mare al perechilor de ochelari.

Tom Ford s-a alăturat brandurilor pre-mium cu o extensie de lux. Cu alte cuvinte, pe lângă perechile de ochelari de soare ce pot fi cumpărate pentru preţuri mai mici

de 300 de euro, firma a lansat şi o colecţie de lux, din luna mai a acestui an. Modelele noi se inspiră din stilul anilor ’50, se adre-sează atât femeilor cât şi bărbaţilor şi costă aproximativ 2.300 de euro. Ramele au fost realizate din metal placat cu aur şi cu in-serţii de corn de bivol indian. Perechea se vinde într-o cutie capitonată cu piele natu-rală fină, împreună cu un certificat de au-tenticitate şi cu o cremă de curăţare.

Ochelarii de soare de la Burberry, cu inserţii aurii, cu rame fine şi cu pietre pre-ţioase pot sări de pragul de 1.000 de euro. Exemplul dat de Burberry a fost urmat şi de Loree Rodkin, care a mai adăugat, în colecţia de anul acesta, diferite detalii din argint, montate pe ramele din titan sau aur, pe care le-a decorat cu cristale Swarovski ori pietre preţioase.

Pentru cea de-a 20 a aniversare, Ar-mani Eyewear a lansat o ediţie limitată de 1.000 de ochelari de soare purtând in-scripţia „Anniversary Edition”, la preţul de 800 de euro. Lentilele sunt rotunjite, gal-ben-verzui şi sunt o reactualizare a unui trend mai vechi, lansat de casa de modă, ce aminteşte de stilul purtat de cântăreţul John Lennon.

Preferaţi de majoritatea vedetelor internaţionale, colecţia exclusivistă Lu-xuriator semnată Luxuriator Collections include ochelari de soare placaţi cu aur şi finisaţi cu diamante Canary. Evaluaţi la mi-nim 5.700 de euro, ochelarii pot ajunge la sume fabuloase, în funcţie de design şi de materialele folosite.

Colecţia include două stiluri: Luxuria-tor Uno - ochelari cu saşiu simplu şi Luxu-riator Due - ochelari cu saşiu dublu. Luxu-riator Fancy Yellow Sunglasses by Franco au fost, în 2008, cei mai scumpi ochelari din lume, cu un cost de 52.000 de euro. Ramele au fost realizate din aur galben de 18 karate, înfrumuseţate cu nu mai puţin de 132 de diamante, fiecare de 14 karate, la care se adaugă un diamant suplimentar, galben Canary. Pe lista celebrităţilor care sunt clienţi fideli ai brandului de lux se află nume faimoase precum Paula Abdul, Paul McCartney, Sharon Stone, Denzel Washin-gton, Sting şi Oprah Winfrey.

Când porţi o pereche de ochelari cu lentile roz, lumea ar trebui să devină mai frumoasă. Dar singurul lux pe care oa-menii de afaceri nu şi-l pot permite este să poarte roz, o nuanţă poate fi etiche-tată rapid în defavoarea celui care a ales-o. În rest, preţul ochelarilor de soare, de multe ori, un criteriu intangibil pentru ceilalţi oameni, nu reprezintă o proble-mă pentru oamenii de afaceri, obişnuiţi să sfideze raţiunile financiare când îşi doresc ceva foarte mult.

CE CUM PĂRĂMDIN ROMÂNIA

56-57

vitation

o masăpe acoperiș,vă rog!

De la înălţime, Bucureștiul se vede ca un furnicar pe timp de zi, iar seara, vibrant, ca Parisul. Roof barurile din capitală aduc relaxarea la cote înalte. Los Angeles, orașul în care vara aerul frige și ziua și noaptea, a dezvoltat acest concept cu piscine, șezlonguri și terase estivale. Și nici nu este nevoie să le acopere cu pergole.

claudia.popa@incomemagazine.ro

Thi

nkst

ock

o masăpe acoperiș,vă rog!

București - Sky Bar, 18 Louge, The Roof, Club InterContinental Lounge - îmbină conceptele de lounge, cafenea și restau-rant „above the city” cu ritmurile relaxante chillout, conexiune la internet, prize pentru laptop și un cocktail sau o cafea după pre-feriţe: cu alcool sau fără. Din acest punct de vedere, putem concura cu Los Angeles. Lounge-ul este un loc de odihnă și relaxare pe șezlonguri, canapele sau fotolii moi. Re-laxare egal fără laptop și iPhone așa încât, un ceas petrecut într-un lounge aflat dea-supra orașului, trebuie să cuprindă mai ales câteva minute de admirat priveliștea, arhi-tectura clădirilor, apusul de soare sau cerul cu stele și mai puţin emailurile sau planurile de marketing sau vânzări.

O seară de miercuri sau de vineri poa-te însemna un cooking show la Sky Bar, iar sâmbăta red party sau commando party în The Roof. Două idei de petrecere a timpului liber care incing atmosfera.

Doar cerul deasupraAlexandra Zărnescu a deschis acum

doi ani și jumătate Sky Bar, ca un business

lounge medium high. A fost inspirată de The Standards, situat deasupra unui hotel din Los Angeles. A încercat să creeze o at-mosferă plăcută pentru oamenii de afaceri, cărora li se permite să lucreze și în altă par-te decât la birou. Experienţa i-a demonstrat că, de fapt, oamenii de afaceri petrec majo-ritatea timpului în companii și că reușesc destul de rar să iasă și să muncească din altă parte. Spaţiul este amenajat în stil modernist, cu scaune transparente marca Louis Ghost sau Philippe Starck, canapele albe din plastic acoperite cu saltele viu co-lorate, pereţi din sticlă, podea albă, unde pe alocuri a fost la început pietriș acoperit ul-terior cu sticlă. Accesoriile sunt aduse din Statele Unite, iar plantele verzi adaugă nota de personalitate.

„Amenajarea și construcţia au durat opt luni de zile. Am pornit, în strategia de mar-keting, pe ideea că este primul roof bar din București, deschis tot anul. Pentru aceas-ta, am pus și o pergolă care acoperă teresa iarna sau atunci când plouă”, spune Alexandra Zărnescu. La etajul cinci din Piaţa Dorobanţi, cele 80 de locuri (70 aco-perite și 10 afară) se umplu până la refuz

în momentul în care bucătarul aduce în ca-fenea „masa de lucru” – plita și ustensilele, printre care se numără și tigaia și pregătește live preparate chinezești, braziliene sau ja-poneze – sushi.

„Când avem show-uri gastronomice, în-chidem bucătăria și servim doar ceea ce se găsește în meniul serii. Preparăm maximum cinci–șase feluri de mâncare. Am observat că este un concept de succes, pentru că oamenii se ridică de la masă, se duc să vadă cum și ce pregătește bucătarul și încep să socializeze între ei. Anul trecut organizam spectacole de genul acesta vara, o dată pe săptămână, în ziua de miercuri, bineînţeles dacă vrema era bună și puteam deschide pergola. Din acest an ne gândim să îl extindem și duminica, pentru că oamenii ies la restaurant și dumin-ca”, explică asociatul Sky Bar. Încăperea se umple după ce clienţii fideli primesc sms-uri sau mailuri cu invitaţii.

Între 30 și 40% dintre clienţi sunt cei fideli, iar expaţii reprezintă 20% din întreg portofoliul. Meniul este specific unui bar exclusivist - pentru că numai pe bază de re-zervare este permis accesul - cu preparate ușoare și rafinate, schimbate o dată la doi

58-59

vitation

ani. Un meniu mediu costă între 50 și 60 de lei de persoană dacă ne referim la o porţie de pui cu gorgonzola, alături de o garnitură, o apă, o cafea și unul dintre cele trei deserturi. Lista de mâncăruri este destul de restrânsă și cuprinde bruschete, creveţi, supa zilei preparată în fiecare dimineaţă – de dovleac ori de legume, de roșii sau reţeta inedită de supă dulce de ceapă și trei feluri de de-serturi: cremă de mascarpone și fructe de pădure, cheese cake – apreciat anul trecut de un grup de profesori ameri-cani și brownie. Wrap-ul de somon și salatele cu vită, somon sau Caesar sunt printre cele mai căutate.

Cocktailurile și băuturile pe bază de cafea sunt semnătura propriilor barmani. Cafeaua rusească cu vodka Finlandia la 22 de lei sau Lollipop cu espresso, frișcă și Drambuie – 22 de lei din lista celor cu alcool, specialitatea caldă Sky Tiramisu cu cremă de nuci și cocktailurile Sin City Cosmo cu vodka Finlandia, Cointreau, mango syrup, cranberry juice la 27 de lei, Apple Ca-ramelina cu vodka Finlandia, sirop de scorţișoară, de caramel, măr, lime, suc de mere sunt doar câteva exemple.

La 77 de metri deasupra Bucureștiului

O după amiză poate începe în compania unui album artă sau a unui album dedicat de-coraţiunilor interioare ori, de ce nu, a unui ghid turistic al României din biblio teca Clu-bului InterContinental Lounge. De la etajul 21 al hotelului deschis în 1971, construit după un proiect al arhitecţilor Dinu Hariton, Ghe-orghe Nădrag, Ion Moscu și Romeo Belea, Bucureștiului se deschide dincolo de Piaţa Unirii.

După șase luni de renovare completă și o investiţie de mai multe milioane de euro, Club InterContinental Lounge s-a redeschis ca un spaţiu mixt de leasure și business, ac-cesibil celor care plătesc 40 de euro în plus pe cameră. Se fac și excepţii și în lounge au acces, contra unei sume de 40 de euro și per-soanele din afara hotelului, care își pot aduce, după ora cinci după-amiaza și un musafir.

Orele de funcţionare sunt 6.30 – 22.30, iar oaspeţii au acces, după ora 17.00, și la băuturile alcoolice.

Spaţiul are un design contemporan, cu influenţe autohtone, canapele pentru pe-trecerea timpului liber, mese pentru mic dejun, prânz sau cină și o sală de întâlniri, pentru oamenii de afaceri.

Designul întregului etaj a fost realizat de firma londoneză de arhitectură Virgi-le and Stone Associates, iar corpurile de iluminat sunt Castellani & Smith, mobila marca Minotti, iar operele de artă de inspi-raţie autohtonă. Daniel Stancu, un tânăr artist român, a contribuit la decorarea clu-bului InterContinental Lounge cu trei din-tre operele sale de artă denumite generic Fortăreaţa copiilor, inspirate din desenele pe asfalt văzute de el de la fereastra aparta-mentului său de bloc.

Artista londoneză Jo de Pear, angaja-tă de Virgile and Stone, a creat tablourile

Sky Bar

originale cu tipărituri realizate după bro-derii și ţesături colecţionate din muzee de mesteșuguri și pieţe de antichităţi.

„Conceptul de masă este adiacent acestui loc. Desigur, la cerere, li se poate servi masa și la etajul 21, din meniul Braseriei Corso. Este un loc mixt, în care oaspeţii pot organiza și mici în-tâlniri cu invitaţii lor, pentru că există și o sală de meeting, colegii mei le pot face rezervări la teatru, organiza tururi private, într-un cuvânt un concierge privat”, explică Dana Chiriac, PR & Marketing Manager la InterContinental.

Campionatul European de Fotbal 2012 i-a inspirat pe reprezentanţii InterContinental să gândească un set de meniuri speciale, în funcţie de tradiţiile culinare din ţările com-petitoare. Un preparat împreună cu o bău-tură costă 60 de lei, iar pentru Croaţia pro-pune calamari la tigaie și cocktailul Croatian Poison Milk, pentru Republica Cehă gulaș de vită cu o halbă de bere Urquell, pentru Danemarca - Frikadeller on Red Cabbage și o halbă de Carlsberg.

Roof bar estivalCei trei asociaţi care au investit 350.000 de euro în Roof Bar - ul de deasupra Prosper Plaza din Sectorul 5 au gândit conceptul ca pe o terasă care să amintească de sezonul estival: podea din lemn, acoperiș din sticlă, perdele și pânze albe care fac mai dulce lumina arzătoare a soarelui. Construcţia și amenajarea au durat șase luni, iar pe cei 450 de metri pătraţi sunt 250 de locuri. „Am deschis în noiembrie 2011 și am promovat locul ca un bar lounge, acesta este și sloganul nostru și ne bazăm pe salate, pizza și câteva feluri de mâncare principale, două deserturi speciale – tiramisu de casă și îngheţată artizanală, pentru că lucrăm cu un laborator”, explică Giani Manta, asociat Roof Bar. Vinerea sau sâmbătă seara sunt dedicate petrecerilor în pijamale sau în alte costumaţii – commando, în roșu, iar joi vine trupa de improvizaţii.

Pe timpul zilei, între orele 12-14, 50 de clienţi fideli, angajaţi în biro-urile din zonă iau masa deasupra Bucureștiului.

Inter Continental

E o altă lume. E un alt timp. Sunt altfel de oameni aco-lo, pe plaiurile bucovinene, leagăn al râurilor Moldova

şi Suceava. Într-o mică localitate cu 2000 de suflete şi în împrejurimile ei, la 45 km de Câmpulung Moldove-nesc, poți întâlni peisaje sălbatice, o păstrăvărie pe care se plimbă căpri-oarele, o herghelie de cai dintr-o rasă ce vine din negurile istoriei. Nimic, însă, nu se compară cu poveştile oa-menilor locului.

Cele trei încercăriPrimul se numeşte Ghiţă

Antonesei. Iar povestea lui începe în pădurile Moldovei, în 1988, când, în urma unui accident, şi-a pierdut un picior. O perioadă a stat mai mult prin spitale şi i s-a propus să devină cerşetor (aşa i-au recomandat cei la care apelase pentru ajutor). Avea trei copii mici, de până în şase ani.

În grădina lui de munte avea un izvor, aşa că a săpat cum a putut un mic bazin în care a pus câţiva păs-trăvi. „Lumea a început să mă ia în râs, dar nu mi-am pierdut speranţa”, spune el. În 2003, în bazin avea deja propriul puiet de păstrăv, dar în vară a fost o ploaie acidă. A pierdut jumă-tate din peşti şi puietul.

A luat-o de la capăt. Până în 2005, când au venit inundaţiile, iar viitura i-a luat tot ce avea în bazine.

Pentru a treia oară, a umplut un bazin cu peşti şi şi-a păstrat speranţa. Acum, la păstrăvăria lui vin oameni din toată ţara şi a ajuns la a treia generaţie a unui soi nou de păstrăv, obţinut din încrucişarea celui local cu păstrăvul-curcubeu.

Un vizitator a scris pe blogul lui despre păstrăvăria Ghiţă Antonesei că acolo ar fi „Poarta Raiului”. Aşa i-a rămas numele.

Ce poţi face la „Poarta Raiului”: Poţi alege ce păstrăvi doreşti să fie gătiţi pentru un prânz tradiţional, în gospodăria Antonesei. Poţi cumpăra peşte proaspăt sau afumat, pentru acasă. Iar pentru copii, atracţia sunt căprioarele domesticite, care stau cu graţie la fotografiat.

În zonă, există şi două păstrăvării mari, întreţinute de Direcţia Silvică Suceava. Cea mai apropiată, la 50 km, cuibărită în Valea Putnei, la Pojorâta, are 10 tone producţie de păstrăv pe

La poalele Obcinilor Bucovinei, între două râuri şi patru rezervaţii naturale unice în lume, se află o comună de o frumuseţe ce ține parcă de alte timpuri. O destinaţie de vacanță greu de uitat.daniela.mironov@incomemagazine.ro

an. Cealaltă, de peste munte, e la fel de mare. Peştele din păstrăvării se vinde cu 20 lei/kg.

La trap, din alte vremuriLa Lucina, în satul vecin, afli despre herghelia cu acelaşi

nume, unde „este cel mai mare nucleu de cai din rasa Huţul din lume”, după cum precizează şeful Biroului de Vânătoa-re, Salmonicultură şi Cai de Rasă din cadrul Direcţiei Silvi-ce Suceava, Cristian Tomniuc, care se ocupă de şapte ani de herghelia Lucina, dar şi de cea de la Rădăuţi, unde cresc superbii Shagya Arab. Herghelia a fost înfiinţată în 1877 şi multă vreme a fost singurul nucleu în care erau păstrate in-tacte caracteristicile acestei rasei, una dintre cele patru rase pure româneşti.

Dintr-o rasă de cai de talie mică, originară din Munţii

60-61

clusive

Thi

nkst

ock

poarta Raiului, deschisă non-stopla Moldova Sulița

ORIGINILegenda spune că Dragoş Vodă, domn al Moldovei, a trecut prin locurile acelea la vânătoare de zimbri, unde a pierdut-o pe Molda, căţeaua lui favorită, care s-a înecat într-un râu vijelios de mun-te – numit Moldova din acea zi, în amintirea ei. Puţin mai departe, domnitorul a răpus singur zimbrul cu o suliţă – ispravă de mândrie pentru care aşezarea a primit numele Moldova Suliţa.

postează zilnic poze şi informaţii despre zonă, „ademenind” turiştii de pretutin-deni. Are program de lucru, are copyri-ght pe fotografii şi mai are câteva bloguri dedicate subiectului. Nu are salariu, de-oarece nu este angajat ca agent de PR.

Nicu Coman este foarte pasionat de acest loc şi îşi doreşte să îi convingă şi pe alţii că Moldova Suliţa este un loc de o frumuseţe tulburătoare. Nu are studii de marketing şi Public Relations, dar ştie instinctiv ce „prinde la public”. „Am fost şef de post în comună timp de 17 ani şi pentru că după pensionare m-am mutat la Fălticeni, duc dorul locurilor. Mi-am făcut blogurile astea pentru ca oamenii să afle despre Moldova Suliţa, unde este Poarta Raiului.”

La fiecare vizită pe care o face „aca-să” mai face nişte poze, pe care le îm-prăştie apoi, cu entuziasm, prin lume. O parte dintre fotografiile care ilustrează acest articole sunt ale lui.

Carpaţi, robuştii huţuli vin din vechime şi s-au lăsat imortalizaţi în sculpturile dacilor. Sunt blânzi, robuşti şi puternici, aşa că poţi să te apropii de ei fără teamă şi să iei lecţii de călărie ca începător pe aceste animale de rasă pură, mult mai „cumsecade” decât fraţii lor arabi.

Terenul este imens – 1775 hectare, iar plim-barea, deşi îngrădită de regulamente şi legi specifice unei rezervaţii, este spectaculoasă. 250 de cai huţuli pasc şi aleargă liberi în acest spaţiu vast, iar pe lângă ei vei vedea şi o mică herghelie de cai de Bucovina (aproape 40 de exemplare), şi 25 de ponei. Vizitatorii preferă perioada verii, spune Tomniuc, dar şi iarna au activităţi pentru turişti – cu condiţia ca aceştia să poată înfrunta nămeţii de pe cei 120 km de

la Suceava şi până la pensiunea Lucina, care se găseşte chiar în spaţiul rezervaţiei.

Pensiunea are şi un restaurant cu preparate tradiţionale bucovinene.

Ce poţi face la Lucina: o jumătate de oră de călărie la Lucina costă 6 euro, iar dacă nu te pricepi, te poţi înscrie la cur-suri de călărie, cu 10 euro/oră. Te poţi plimba cu trăsura trasă de un cal sau de doi, pentru alţi 8 euro/oră. Şi, desigur, poţi cumpăra cai pentru călărie sau tracţiune.

Un neobişnuit agent de PRPe reţelele de socializare există un

user cu numele „Moldova Suliţa”, care

DE VIZITAT:

� Sculpturile în os şi în lemn ale meş-terului Mircea Murga;� „Festivalul Huţulilor”, care are loc anual, în luna iulie, şi la care se dansea-ză „Huţulca”, un dans neschimbat de sute de ani;� Rezervaţia Floarea-de-colţ, în Cheile Lucavei, unul dintre puţinele locuri în care mai creşte în mod natural floarea-de-colţ – la mai puţin de 1 km de centrul comunei;� Rezervaţia Strugurele Ursului, trecu-tă în patrimoniul Academiei Române, iar sus pe munte, Rezervaţia Mestea-cănului Pitic, un relict glaciar ocrotit prin lege.

Cum ajungi:Cu autoturismul personal: de la Su-

ceava, în direcţia Vatra Dornei - Câmpu-lung Moldovenesc – comuna Pojorâta – spre Izvoarele Sucevei încă 30 km, până la Moldova Suliţa.

Cu microbuzul: din 3 în 3 ore, cur-sa Câmpulung Moldovenesc – Izvoarele Moldovei, până în satul Benea (unde se găseşte păstrăvăria La Poarta Raiului).

PASIONAȚI DE PESCUIT„Sunt zeci de pâraie, izvoare şi râuri în zonă, în care se poate pes-cui, contra unei taxe de 30 lei pe zi. Apele de munte sunt bogate în peşte, dar există, desigur, o limită a cantităţii pe care o puteţi lua acasă”, spune Cristian Tomniuc.

Scanează codul și vei vedea alte obiective care merită vizitate.

de citit ce facem în weekend

copilul care nu vroia să crească mare

Scanează codul și vei afla tot ce se întâmplă în acest weekend.

Povestea lui Aaron, eroul din Cartea de grama-tică interioară a lui David Grossman, amintește de personajele lui Salinger sau Gunter Grass. Pasul de la copilărie la adolescență și apoi la maturitate nu e nicio dată ușor de făcut, cu atât mai mult cu cât limba-jul adulților din jurul său nu pare deloc pe înțelesul lui, tot la fel cum nici propria voce nu pare să se facă au-zită, bruiată în permanență de zgomotul oricui altcuiva din jur. Iar când vocea ta nu se face auzită, cel mai fidel ascultător îți devii tu însuți. Și limbajul în care te adresezi ție capătă cele mai intime și calde valențe. Aaron trăiește înconjurat de oameni pe care îi iubește, deși nu îi înțelege, și pe care îi urmărește în cele mai simple mișcări, gesturi, încercând să se integreze în universul din care ei fac parte. Mama – puternică, aprigă, rece uneori, obsedată de familia și de casa ei, atotștiutoare și atotstăpânitoare. Sora – adolescenta în conflict cu restul lumii, care nu pare să-și găsească nici ea locul sau rostul, bunica – femeia care refuză să moară. Tatăl – uriașul blând care ascunde secretele unui trecut tulbure și care poate fi de o sensibilitate înduioșătoare, dar și extrem de indiferent și nedrept alteori.

Aaron este copilul a cărui voință de a nu crește mare și de a sta departe de lumea adulților pe care nu-i înțelege îl face să rămână în același corp, independent de trecerea timpului. Tonalitatea cărții, care curge asemenea unui roman al lui James Joyce, amintește de frecvența cu care gândurile străbat mintea omenească, născându-se unele din altele și țesând ca într-un gherghef poveste după poveste. Cartea de gramatică interioară este un roman de o sensibilitate fantastică, în care un bărbat oblojește cu dragoste rănile unui smo-chin, ca și cum ar face-o cu un om, un copil se visează magician, încercând să evadeze din propriul destin, iar timpul pare să aibă un ritm doar al său, altul decât îl știm noi.

sport sau cultură

U ltimul weekend din iunie este animat, dar numai pe plan extern, pentru că au loc mai multe evenimente sporti-ve la care te-ai putea număra printre

spectatori. În Croaţia, la Zagreb, sunt organizate Campionatele Europene de caiac-canoe, iar în oraşul spaniol Valencia are loc Marele Premiu de Formula 1 al Europei. Temperaturile ridicate din timpul zilei au „subţiat” în mod substanţial oferta de evenimente din România, dar, cum stagiunea teatrală încă nu s-a terminat, o piesă rămâne un motiv bun să ieşi din casă şi să te bucuri de un spectacol.

� Campionatele Europene de caiac-canoe de slalom, de la Zagreb, din Croaţia, sunt organizate între 22 şi 24 iunie. Dacă ţi-ar plăcea să asişti la cursele de la Zagreb, trebui să ştii că preţul cazării în capitala croată începe de la 23 de euro, pentru o persoană, în cazul unor hoteluri clasificate cu trei stele.� În aceeaşi perioadă, 22 – 24 iunie, în Noua Zeelan-dă, are loc Raliul Auto. Sebastian Loeb ocupă prima poziţie în clasamentul general al piloţilor, după victoria din Raliul Greciei, iar în etapa de la sfârşitul lunii iunie va participa din nou. Ca să vezi dacă mai adaugă o victorie în palmares, te poţi duce până în Noua Zeelandă, dar cei 18.000 de kilometri pe care va trebui să îi parcurgi în 23 de ore s-ar putea să fie o problemă.� Mult mai aproape este oraşul spaniol Valencia, unde va avea loc Marele Premiu de Formula 1 al Europei. Tariful pentru două nopţi de cazare în Valencia începe de la 163 de euro, pentru hotelurile clasificate la două stele. � În Marea Britanie, la Wimbledon, între 25 iunie şi 8 iulie are loc Turneul de Tenis. Pasiunea pentru acest sport şi disponibilitea programării unui concediu în acea perioadă nu sunt singurele criterii necesare ca să asişti la competiţie, pentru că biletele au un preţ relativ mare. Tarifele încep de la 311 euro şi ajung până la aproximativ 4.000 de euro, în cazul semifinalei din 6 iulie.� Dacă niciunul dintre evenimentele sportive enu-merate mai sus nu te ispiteşte, şi rămâi în ţară, te poţi relaxa la o piesă de teatru sau la un spectacol. Ai putea, de pildă, să mergi la Zeul Măcelului, la Tea-trul Nottara, o comedie în care joacă actori precum Cerasela Iosifescu şi Adrian Vancica. Piesa de teatru este sâmbătă, de la ora 19.00.� O alternativă ar fi spectacolul L’elisir d’amore, de la Opera Naţională Română, care îi adună, printre alţii, pe Cristina Marta Sandu, Şerban Vasile şi Ionuţ Hotea. Opera comică în două acte este sâmbătă, de la ora 18.30.

alexandra.grigore@incomemagazine.ro

David Grossman este un autor israe-lian ale cărui cărți au fost traduse în peste 30 de limbi, câștigător a nenumărate premii literare, dar și un pacifist convins. Alături de Amos Oz este una dintre cele mai proemi-nente figuri ale literaturii și vieții culturale israeliene contemporane. Dragostea pentru cărți provine din copilăria petrecută alături de tatăl său, bibliotecar de profesie, care i-a deschis apetitul pentru citit și, mai apoi, pen-tru scris.

Cartea de gramatică interioară, David Grossman, Editura Univers, 2012

mihaela.ionescu@incomemagazine.ro

62-63

P roaspăt încheiate cu șampanie pentru unii, cu false demisii și lacrimi pentru alții, alegerile locale au adus schimbări radicale în unele zone ale țări. Și nu mă refer la culoare politică, ci la oameni. Primari care aproape

că nu-și mai aminteau să fi avut și alt job au fost înlocuiți, au apărut figuri noi, iar alții au simțit glonțul șuierându-le pe lângă ureche. Este adevărat că sunt și unii care par de neclintit, însă atitudinea lor a demonstrat că știu că nimic nu e veșnic.

Românii au vrut o schimbare. Nu precum cea din 1996 care ne-a tras înapoi vreo 10 ani, nici ca aceea din 2004, care ne-a înfipt pe mar-ginea prăpastiei. Au vrut să arate că, chiar dacă nu au fost cu toții în acele zile geroase în Piața Universității, sunt solidari cu acei oameni. Că vremea politicianului arogant, plin de el, dar mai ales docil până la inconștiență și fidel su-periorului, a apus, că guvernantul cu Vuitton și afaceri peste tot unde sunt bani publici trebuie să plece, că parlamentarul care încalcă legea și se ascunde în spatele unei matematici precare trebuie să-și dea demisia sau să i se ceară legal socoteală. Că atunci când legea este obiect de decor, iar răspunderea ministerială este doar o noțiune abstractă, excluderea din sferele puterii este singura soluție.

Tot ceea ce s-a întâmplat antecampanie, în timpul, dar mai ales în ziua de 10 iunie trebuie să fie obiect de studiu atât pentru perdanți, dar mai ales pentru cei care au câștigat. Armatele de consilieri, firmele de consultanță, comisiile de analiză de prin partide ar trebui să acorde timpi importanți pentru a face por-tretul robot al politicianului 2.0.

Odată instalați în scaunele administrației locale, cei care vor conduce în teritoriu România pentru următorii 4 ani ar trebui să-și facă altfel socotelile. Capitala, orașe mai mari sau mai mici, comune cu 10.000 sau 1.000 de locuitori, fiecare dintre aceste

zone are nevoie de altceva. Străduțe refăcute, băncuțe „plantate” la fiecare intrare în bloc, gărdulețe colorate în ton cu spațiile de joacă pentru copii, pomi așezați pe unde nu ți-ai imagina, toate acestea există. Au fost făcute cu vârf și îndesat în această campanie. Au fost cheltuite sume impresionante. Nu spun că nu avem nevoie de toate ace-

stea. România anului 2012 trebuie să arate bine. Spun că sunt alte lucruri pe care dacă nu le vor face, actualii primari, președinți de consilii județene ori consilieri care au pu-terea votului, vor pierde șansa de a deveni „un altfel de politician”. Pot accesa fonduri UE, bani sunt, idei să aibă. Este adevărat că acestea au handicapul de a nu fi purtătoare de comisioane pentru firmele afiliate. Pot găsi acel ceva specific fiecărei zone pentru a atrage investitori. Așa vor crea locuri de muncă, își vor ține tinerii acasă. Pot dărui un strop de cultură, pot da acces la Sănătate (mai ales în orașele mari, unde o facilitate ori un parteneriat public-privat ar atrage in-vestitori importanți). Pot face din Educație o prioritate. O școală renovată de 10 ori (în 4 ani) care a ajuns să coste cât un ho-tel de lux nu garantează o calitate bună a

învățământului. Un dascăl bun, care nu a fost obligat să plece la cules de căpșuni pentru a supravețui, o poate face.

„Ce putem facem noi, acolo în orășelul nostru, dacă nu avem bani”, se plângea dăunăzi un primar, slavă Dom-nului-fost. Rolul unui primar, ca și al unui ministru, nu este de a găsi soluții pentru cheltuirea banilor pe care îi primește. Ca într-o afacere, rolul lui este să facă bani (nu pentru el) și să-i investească eficient. Iar profitul este garantat. Primarul 2.0 trebuie să aibă idei. Asta a lipsit administrației locale până acum. Bani au fost mereu, idei, aproape niciodată.

lena

ri tian

esc

66-67

uo rmind

politicianul latest version already installed

check for updates on www.incomemagazine.ro

68-69

uo rmind