Începând cu jumătatea anilor 1960, ţara noastră a cunoscut o dezvoltare semnificativă a capacităţilor de cazare turistică, în special pe litoralul Mării Negre, politica de dezvoltare a turismului concretizându-se în primul rând în realizarea unei infrastructuri tehnice şi sociale importante. 4.1 Capacitatea de cazare turistică

Ca urmare, capacitatea de cazare este semnificativă în România (280.000 locuri de cazare), comparativ cu alte ţări cu realizări remarcabile în domeniul turismului (Cehia, Croaţia, Polonia, Ungaria ş.a.). Practicarea unui turism de masă însă, a făcut să predomine unităţile de cazare de categorii inferioare (ponderea hotelurilor de 1-2 stele pe litoralul românesc depăşeşte 80%).

Procesul de privatizare în acest sector a fost foarte lent: în anul 2000 numai 41,1% din unităţile de cazare erau proprietate privată. Începând cu anul 2000, turismul românesc a intrat pe o pantă ascendentă, prin privatizarea aproape integrală a structurilor de cazare aflate în patrimoniul statului (92%), datorită investiţiilor realizate şi a programelor naţionale de dezvoltare lansate de Ministerul Turismului.

ANALIZA PIEŢEI TURISTICE ROMÂNEŞTI Economia turismului

Deşi România dispune de cea mai mare capacitate de primire turistică între ţările Europei Central-Estice (3.338 unităţi de cazare), ea ocupă ultimul loc la indicatorii „număr turişti” cuprinşi în unităţile de cazare şi număr înnoptări. În 2001, structurile totale de capacitate turistică au fost de 3.266 în comparaţie cu 3.250 în 1999. În această periodă s-au construit trei hoteluri pentru tineret, şapte cămine şi zece popasuri turistice. De asemenea, numărul de vile turistice a scăzut de la 878 în 1999 la 746 în 2001, cel al cabanelor turistice de la 165 la 158 şi cel al caselor de închiriat de la 67 la 60. O scădere în numărul de capacităţi turistice s-a înregistrat de asemenea, respectiv a scăzut de la 282.806 în 1999 la 277.047 în 2001, însă numărul structurilor cu funcţiune de cazare turistică a crescut de la 51.275.335 (număr de cazări-zile) în 1999 la 51.882.465 în 20011. O mare problemă o constituie, însă, insuficienţa locurilor de cazare. „Posibilităţile de cazare sunt subdimensionate. Nu există posibilitatea de cazare a unui grup mare de turişti“, spune Mircea Drăghici, secretar general al ANAT. Specialiştii consideră că pe viitor se vor construi noi unităţi de cazare în Delta Dunarii, iar unii avansează chiar ideea apariţiei unor noi zone turistice. În acest an a aparut şi primul complex turistic de lux. Delta Nature Resort este un complex de vile de cinci stele, o investiţie care a costat aproximativ 7,5 milioane de euro.2

Numărul unităţilor de cazare a crescut în ultimii zece ani cu aproximativ 25%, în special datorită apariţiei unor noi forme de cazare (pensiuni rurale, urbane şi agroturistice, hoteluri pentru tineret şi hosteluri). Cu toate acestea, numărul locurilor de cazare pe toate tipurile de unităţi şi categorii, în ultimii zece ani, a scăzut cu aproape 7% datorită retrocedării 1 M. Anne, INS a conceput o „hartă turistică” pentru România, Ziua Turistică, nr. 361/2002, articol

2 http://stiri.rol.ro/stiri/2005/11/_concediul_romanilor_pleaca_la_tara_sau_in_alta_tara.htm Analiza pieţii turistice româneşti

imobilelor naţionalizate (în special vile turistice) şi schimbării destinaţiei unor structuri. În 2002, România dispunea de 272.596 locuri de cazare.

3 FIHR - Business Magazin / 26.10.2005 Un proces vizibil se poate observa în ceea ce priveşte nivelul de confort, deoarece multe

capacităţi de cazare turistică de trei până la cinci stele au fost construite în capitală, la mare şi la munte. Analizele Peacock Hotels/Global Management arată că, dacă luăm ca referinţă totalul celor circa 9.000 de camere de hotel prefigurate a exista în Bucureşti până în 2012, atunci minim 16-18% din această capacitate ar trebui acoperită de hoteluri de două stele. „Capacitatea pe care o estimăm ar fi logic să se repartizeze în proprietăţi cu 60 până la 150 camere, plasate în zonele de mare trafic urban pe căile de circulaţie către centrul oraşului, în arealele cu concentrări comerciale de tip mall-uri, hipermarketuri, la întrarile în oraş, în zonele de expansiune de pe centura oraşului, în apropierea nodurilor de transport ale oraşului (gări, autogări, aeroporturi)”, apreciază Paul Mărăşoiu3.

În prezent, există patru hoteluri de cinci stele în capitală, respectiv Marriot, Hilton, CrownPlaza şi Intercontinental şi unsprezece hoteluri de patru stele, respectiv Majestic, Continental, Monte Nelly, Lido, Chrystal Palace, Howard Johnson, Sofitel, Stil Hotel, Sky gate, Class Hotel şi Hotel 7.

Investiţiile realizate în turism în anul 2002 au fost de aproximativ 150 milioane euro, fiind construite 62 de hoteluri noi cu 1500 de camere şi circa 700 de pensiuni cu 3500 camere, la care se adaugă modernizările unor hoteluri vechi. În anul 2001, privatizarea turismului a adus statului 1.340 miliarde lei, iar singurul hotel rămas în proprietatea statului este hotelul Mamaia din staţiunea Mamaia. Economia turismului

4.1.1 Capacitatea de cazare pe forme de turism Circa 42,7 % din capacitatea de cazare turistică a României se află în staţiunile de pe litoralul

Mării Negre, 16,3% în Bucureşti şi oraşele reşedinţă de judeţ (exclusiv Tulcea), 15,7% în staţiunile balneare, 11,5% în staţiuni montane, 0,8% în Delta Dunării şi 12,9% din locurile de cazare în alte trasee şi destinaţii turistice.

Figura 2 - Capacitatea de cazare pe forme de turism-locuri Sursa: Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, 2003

Indicele mediu de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune variază în ultimii ani în jurul valorii de 34,5% (41,8% la hoteluri), iar durata medie de şedere la nivelul întregii ţări este de 3,6 zile în toate structurile de cazare, sub nivelul mediei europene. Staţiunile balneare deţin primul loc atât în ceea ce priveşte indicele de utilizare a capacităţii de cazare (50,8% ), cât şi durata sejurului unui turist, cu o medie de 8,9 zile. Fenomenul de sezonalitate este specific mai ales pentru turismul de litoral, chiar dacă acesta nu este reflectat proporţional în indexul de utilizare a capacităţii de cazare (41,3%), datorită contribuţiei aşa-numitului turism social – în România statul acordă bilete de tratament pentru pensionari subvenţionate, care acoperă o mare parte din cheltuielile de cazare şi masă. 427351164193143222584452835224Statiuni balneareStatiuni litoraleStatiuni montaneDelta DunariiBucuresti si orase resedintade judetAlte trasee Analiza pieţii turistice româneşti 4 Ministerul Integrării Europene, Planul naţional de dezvoltare 2004-2006, disponibil la http://www.mie.ro/Pdr/Romana/mdp_mie_ro/dezvoltare/pnd2004/download/cuprins.htm

Pe litoralul Mării Negre şi în Bucureşti, ambele locaţii deservite de câte un aeroport internaţional (Bucureşti – Henri Coandă şi Constanţa), unităţile de cazare au o capacitate mult mai mare decât în celelalte zone turistice (147 paturi este media capacităţii hotelurilor de la Marea Neagră, în timp ce în zonele montane media aceasta este de numai 48). Acest lucru face ca Bucureştiul şi litoralul Mării Negre să fie favorabile practicării turismului de grup şi să fie destinaţiile preferate de tur-operatorii internaţionali. 4.1.2 Turismul de litoral Ieşirea României la Marea Neagră a creat condiţii pentru dezvoltarea turismului de litoral.4 Staţiunile de pe litoral concentrează aproape jumătate din capacitatea de cazare existentă la nivelul întregii ţări (42,7%).

Datorită faptului că s-a practicat un turism de masă, ponderea hotelurilor de 1-2 stele depăşeşte 80%, în timp ce hotelurile de 3 stele au o pondere foarte scăzută.

Structurile de cazare pe litoralul Mării Negre sunt concentrate cu precădere în zona de coastă, având oportunităţi limitate de expansiune. Prin urmare, investiţiile au ca scop în special reorientarea actualelor structuri.

Reabilitarea şi modernizarea litoralului românesc şi alinierea sa la nivelul calitativ al ofertelor de litoral din ţările europene constituie în continuare un obiectiv specific pentru turismul de litoral. 4.1.3 Turismul montan

În România, practicarea turismului montan are condiţii foarte bune de dezvoltare datorită potenţialului oferit de cele trei catene muntoase ale Carpaţilor. Între tipurile de turism montan, turismul pentru schi dispune de un potenţial natural ridicat pentru dezvoltare.

Pentru ca România să fie recunoscută pe plan internaţional ca o destinaţie turistică pentru practicarea sporturilor de iarnă este necesară Economia turismului

îmbunătăţirea infrastructurii generale, a ofertei pentru sporturile de iarnă, refacerea şi dezvoltarea infrastructurii turistice pentru turismul montan (amenajarea de noi pârtii de schi cu instalaţiile de transport pe cablu aferente, instalaţii şi echipamente de producere a zăpezii artificiale şi de întreţinere a pârtiilor), precum şi dezvoltarea, modernizarea şi diversificarea structurilor de primire. 4.1.4 Turismul balnear

România are un potenţial natural ridicat pentru tratamentul balnear al diferitelor boli, dat fiind fondul de resurse disponibile. Subsolurile româneşti în momentul de faţă conţin peste 1/3 din resursele de ape minerale europene, şi o serie întreagă de resurse minerale unice sau cu o slabă răspândire pe plan european:

o gazele de mofetă din zona Carpaţilor Orientali,

o nămolurile sapropelice de la Lacul Sărat sau Techirghiol.

Climatul României este în mod special adecvat pentru tratamentele terapeutice, incluzând arii cu un bio-climat tonic, sedativ, marin şi de mine sărate.

Calitatea fizico-chimică şi valoarea terapeutică a factorilor naturali de cură sunt similare şi chiar superioare celor existente în staţiunile balneare consacrate pe plan mondial, în toate cele 14 categorii de afecţiuni cuprinse în Nomenclatorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Dezvoltarea extensivă a segmentului de turism balnear până în anul 1989 a fost realizată atât în vederea practicării unui turism de masă de tip social pe plan intern, cât şi pentru accesul internaţional. Astfel, în România, dintr-un total de 160 de staţiuni balneare, şi de circa 232 localităţi şi puncte balneare, doar un număr de 24 sunt de interes naţional, celelalte având un rol mai redus pe piaţa turistică internă şi europeană.

Turismul balnear ocupă locul doi în oferta turistică a României, deţinând circa 11,2% din capacitatea pe ţară. Astfel, la nivelul anului 2001, staţiunile balneoturistice dispuneau de 367 structuri de primire cu Analiza pieţii turistice româneşti

48.000 locuri, din care aproape 30.000 de locuri în hoteluri. Oferta de cazare la structurile cu confort redus (1 şi 2 stele) însumează circa 44.000 locuri şi reprezintă aproximativ 97% din capacitatea totală de primire din staţiunile balneare.

Cele mai mari staţiuni, incluse în circuitul internaţional, cu un număr total de locuri cuprins între 2.500 şi 8.500 sunt, în ordine: Băile Felix, Călimăneşti-Căciulata, Băile Herculane, Sovata, Slănic Moldova, Băile Olăneşti, Băile Govora, Vatra Dornei, Covasna, Buziaş. În multe dintre ele s-a modernizat baza de cazare, s-au construit hoteluri de cură şi complexe sanatoriale moderne, în care serviciile de cazare, masă, diagnostic şi tratament sunt oferite în cadrul aceleiaşi clădiri. Staţiunea balneară cu cea mai mare capacitate de cazare este Felix, urmată de Herculane.

O problemă specifică societăţilor de turism balnear este cea legată de proprietatea asupra bazei de tratament.

Se întâlnesc situaţii complexe care generează nereguli în încheierea contractelor de servicii balneare: baza de tratament fie se află în proprietatea unităţii de cazare pe care o deserveşte (Covasna, Sovata, Lacul Sărat, Voineasa), fie deserveşte mai multe unităţi de cazare, sau numai unitatea în care este integrată, fiind însă proprietate de stat (Călimăneşti, Căciulata, Felix, Herculane, SC Mangalia SA). Există de asemenea şi staţiuni în care activează mai multe societăţi comerciale de turism balnear, una dintre ele fiind proprietarul de bază, cealaltă fiind partener contractual pentru prestarea de servicii balneare (în Predeal: Sind România cu SC Predeal SA şi SC Robinson SA, în Tuşnad: SC Tuşnad SA şi SC Ciucaş SA).

Deşi staţiunile balneare româneşti se bucură de un renume internaţional incontestabil în tratarea unei largi game de boli şi afecţiuni, multe dintre amenajările de tratament se află într-o stare precară de funcţionare.

Datorită calităţii infrastructurii de cazare şi a serviciilor furnizate, numărul turiştilor străini în staţiunile balneare a scăzut. Românii reprezintă 95% dintre turiştii înregistraţi în structurile balneare, şi peste 97% din numărul înnoptărilor în aceste structuri. Numărul mare de turişti români este Economia turismului

5 P. Nistoreanu (coord.), Ecoturism şi turism rural, Bucureşti, Editura ASE, 2003, p. 230 6 http://www.antrec.ro/index.html?RID=desprenoi înregistrat în special datorită programelor sociale şi sindicale. În cazul turiştilor străini,

Germania ocupă primul loc, cu o treime din totalul înnoptărilor, urmată de Israel şi Ungaria. Gradul de ocupare în staţiunile balneare a fost de 50,8 % în 2002, iar hotelurile au avut un

grad de utilizare a capacităţii de cazare în funcţiune de 55,2% - fiind cel mai mare comparativ cu celelalte forme de turism.

Starea infrastructurii şi suprastructura din prezent exclud posibilitatea unei soluţii pe termen scurt. Îmbunătăţirea şi modernizarea staţiunilor balneare necesită investiţii semnificative pe termen lung care să aducă îmbunătăţiri substanţiale asupra infrastructurii turistice şi nivelului serviciilor.

Această formă de turism este susţinută de o capacitate de cazare care reprezintă 12,9 % din totalul locurilor existente la nivelul întregii ţări, în ultimii ani înregistrându-se o diminuare a acesteia, ca urmare a schimbării destinaţiilor unor unităţi de cazare. Numărul turiştilor străini în turismul cultural religios a crescut cu 28,5%.

4.1.5 Turismul Rural şi Agroturismul Din anul 1995, prin Legea nr. 145/31.12.1994 pentru aprobarea O.U.G. Nr. 62/24.08.1994

privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural din zona montană, în România este promovată iniţiativa privată, în sensul că gospodăriile ţărăneşti pot fi autorizate să presteze servicii turistice în calitate de pensiuni sau ferme agroturistice. Dezvoltarea şi promovarea turismului rural românesc este realizată de Asociaţia Naţională pentru Turism Rural Ecologic şi Cultural (ANTREC), organizaţie non-guvernamentală înfiinţată în 1994, membră a Federaţiei Europene de Turism Rural – EUROGITES.5 ANTREC are 32 de filiale judeţene (din cele 41 de judeţe din ţară) aproape în toată România, un număr de 2500 membri şi pensiuni turistice şi agroturistice în 770 de sate româneşti.6 Analiza pieţii turistice româneşti

7 http://www3.ziare.ro/articol.php/1083136701 8 „Romania Factbook (2005)”, Romania Country Commercial Guide FY2005, disponibil la http://www.factbook.ro/countryreports/ro/Ro_Tourism.htm

Cu toate că turismul rural are o ofertă de cazare şi alimentaţie deosebită, de la cabane şi pensiuni cu caracter rustic la cele dotate la standarde de trei stele, acest tip de turism nu este bine dezvoltat deocamdată, având în vedere că prezintă o mare cerere pe piaţa de desfacere turistică, implică investiţii reduse şi grad de risc scăzut şi totodată reprezintă o resursă pentru forţa de muncă rurală. Programul „Vacanţa la ţară” se desfăşoară în perioada 1 mai-15 iunie, în pensiuni agroturistice. Oferta cuprinde pachete de servicii de cinci nopţi cazare (loc în cameră dublă) cu mic dejun, la următoarele tarife: la pensiune de una şi două margarete − 750.000 lei/pers./pachet, iar la trei şi patru margarete − 950.000 lei/pers./pachet. Repartizarea locurilor pe pensiuni va fi făcută de către filialele ANTREC din 52 de localităţi situate în 16 judeţe. Rezervarea locurilor se face direct prin filiale sau prin intermediul agenţiilor de turism care doresc să valorifice aceste pachete de servicii. Numărul de locuri la nivel naţional se ridică la 5.640.7

Turismul rural ar putea fi practicat în toată perioada anului şi de asemenea ar putea fi mai bine dezvoltat prin facilitarea pescuitului, vânătorii, drumeţiilor. Prin Programul „Vacanţa la ţară” demarat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului se urmăreşte promovarea turismului rural şi atragerea turiştilor străini în pensiunile agroturistice româneşti.

4.1.6 Capacitatea şi calitatea structurilor de cazare turistică România dispunea în anul 20028 de 3.250 capacităţi de cazare turistică, conţinând 105.425 camere care pot găzdui până la 282.806 persoane. Capacităţile de cazare turistică includ hoteluri, hanuri (moteluri), vile şi cabane turistice, pensiuni agro-turistice, campinguri, sate de vacanţe, Economia turismului

bungalouri, tabere de elevi şi preşcolari şi spaţii de cazare pe nave. Hotelurile deţin cea mai mare pondere în capacităţile de cazare, respectiv 161.528 locuri (57,1%), urmate de taberele de elevi şi preşcolari cu 41.400 locuri (14,6%), campingurile cu 25.774 locuri (9,1%) şi vilele turistice cu 21.205 (7,5%).

Clasificarea calitaţii capacităţilor de cazare Tabelul 3

Nivelul calităţii Capacitatea de cazare totală

Procentul numărului de camere

Numărul de paturi %

5 Stele 1,032 0.4

4 Stele 4,233 1.5

3 Stele 21,285 7.5

2 Stele 108,436 38.3

1 Stea 80,521 28.5

Neclasificat 67,299 23.8