incautarealuiiisuscelistoric - plērōma · pdf filecritici admit ,,supranaturalismul"22...

IN CAUTAREALUIIISUS CELISTORIC:

DINAMICA§I DRAMATISMUL EVANGHELIILOR

Lector dr. Valeriu Andreiescu

Ca §i alfi istorici protestanfi, Karl Heussi estima ca Jextele

evangheliilor nu au fost alcatuite intr-o perspective istoricd".1

Citandu-1 pe Rudolf Bultmann, care vorbea despre Jnsuportabila

platitudine" a biografiilor lui Iisus, Mircea Eliade preciza ca, pentru

istoricul neutru, aceasta nu infirmS valoarea lor documentary, flindca

tradijia transmisS de evanghelii ^astra structurile semnificative ale

evenimentelor si propovaduirii".2

De fapt, evangheliile, surse de doctrinS, nu aveau doar un

caracter istoric ci §i sacramental-liturgic in adunarile de Inchinare,3

precum §i un caracter pur devotional pentru zidirea spirituals a

credinciosului. Ca relatari istorice, ele erau folosite in scop apolo

getic, a§a cum Luca a scris evanghelia sa pentru ^rea alesul TeofiF

1 K. Heussi & E. Peter, Precis d'histoire de I'Eglise, Neuchatel, Suisse, 1967(version autorisee par K. Heussi), p. 15.

M. Eliade, Istoria credinfelor fi ideilor religioase 220-, II, Bucure§ti: Editura

Stiintifica, 1992, p.308-309 (cap. XXVUI, § 220); cf. Craig Blomberg, The

Historical Reliability ofthe Gospels, Leicester, UK: Inter-Varsity Press, 1987.

3 Iustin, Apologia' I, 67, in T. Bodogae, O. Caciuia, D. Fecioru (tr. com.),Apologefi de limbagreaca, Bucuresti: IBM-BOR, 1997, p.5: deface adunarea...sise citesc memoriile apostolilor".

8 Valeriu Andreiescu

- o persoami de rang inalt ce dorea s& se infonneze asupra religiei

cre§tine (Luca, 1:1-4).

Expunerea solemna, rituala nu inseamna platitudine, ci

substituirea perspectivei seculare cu una sacra. De aceea, exceptand

jertfa de pe cruce si evenimentele imediat premergatoare, nu sunt

u§or de sesizat dramatismul §i dinamica istoric£ a lucr&rii mesianice

a lui fisus. Istoricul, chiar §i eel cre§tin, trebuie sa recurga la o

operafie de desacralizare, ca sa trateze subiectul din punct de vedere

social, politic sau psihologic si cultural In sensul eel mai larg,

infelegand prin cultura - comportamentul mo§tenit pe baza tradifiei.

K. Heussi observa:

tJnfruntarea periculoasd dintre lurne §i

Evanghelie este ineluctabila. De aceea nu se

poate cunoaste Biserica ford a cunoa$te

civilizafia in care ea se insereazdtt4

Nu ne propunem s& combatem revelafia divina a Scripturii,

cum procedeazS de obicei critica istorica §i literara, ci doar sa-1

descriem pe Iisus ca personaj istoric, a§a cum il studiaza de fapt

apologejii cre§tini, dar §i istoricii de genul lui M. Grant.5

Inspirafia Evangheliilor de catre Duhul Sfant apare tocmai in

selectarea supraumana a con^inutului semnificativ din punct de

vedere religios, printr-o concizie ce aplatizeaza aspectele semnifi-

cative istoric, ale caror urme pot fi insa identificate. Rela^ia dintre

4 Heussi & Peter, op. cit. p.9.5 Cf. Josh McDowell, MSrturii care cer un verdict, Wheaton, IL: SMR, 1992; M.Grant, Jesus: An Historian's Review of the Gospels, New York: Charles

Scribner's Sons, 1977.

In cautarea lui Iisus eel istoric

Iisus Christos si loan BotezStorul reprezinta, pe de o parte, o pildS de

rezumat concis si relevant, iar pe de alta parte - un exemplu de

dinamica istorica dramatica ale carei proporjii cresc mult daca se

citeste printre randuri, mai ales conform Evangheliei dupa loan.

S-au comentat deja destul prezumatele relafii ale eseilor cu

Iisus Christos §i loan BotezStorul;6 amintim doar ca orientalistul

roman Constantin Daniel a publicat articole despre termenii care i-ar

denumi pe esei in Noul Testament (i|r€u6oirpo(|)fjTai, 'HpcpSiavoi

euvoOxot, inclusiv amfibologia: profet=hozoia, adica ,,vdzdtor" in

aramaica, termen raportat la hosios=sfant, in greaca, de unde numele

de ,,eseu" sau ,,esenian") in reviste din Romania, S.U.A., Franfa,

Belgia, Olanda, fiind recenzat elogios de orientalisti ca J. Carmignac,

director la Revue de Qumran, iar evreul roman Solomon Schoechter

a descoperit si publicat primul manuscris esenian ,,Documentul de la

Damasc".7 Mai pu^in a fost luata in considerate incadrarea ,,miscarii

lui loan Botezatorul" in noianul ,,miscarile baptismale" in care intrau

si nazoreenii (pazitorii), termen corespunzator ebraicului nozarim,

adica ,,miscarea" lui'Inaoug 6 NaCwpalo; {loan, 19:19), Pavel fund

denumit si el: 6 TTpcoTootdTTic lift aipkoeuc, tcov NaCwpaicov (iar nu

,,nazarinenilor" - cum traduce D. Cornilescu in Fapte, 24:25). Dupa

S. Legasse:

7 e.g. E. Bordeaux Szekely (ed.), Evanghelia eseniana, Bucure§ti: Orfeu, 2000.apud V. Andreiescu, Istoria gandirii cre§tine, Bucure§ti: ITP, 2004, p.6-7.

,10 Valeriu Andreiescu

„Iisus s-a aldturat miscarii lui loan Botezatorul,

spre a purcede apoi cu de la sine putere sa-si

raspandeasca propriul mesaj".8

Lasand la o parte expresia „ cu de la sine putere" (fiindca

Iisus era incredinjat ca implineste voia lui Dumnezeu), o apropiere §i

o separare a lui Iisus de loan Botezatorul se poate deduce din

Evanghelia dupa loan9. In loan 1, loan Botezatorul il prezinta

propriilor sai ucenici pe Iisus, iar patru dintre acestia il vor urma pe

Mesia, adaugandu-se §i altii, ca de pilda Nathanael. In loan 2:12,

Iisus se intoarce de la Cana la Capernaum cu grupul sau de ucenici

deja constituit. In loan 3, cele doua mi§cari baptismale sunt atestate

separat, de§i - dupa W.H.C. Frend - era vorba de o cooperare intr-o

noua misiune baptismala in Iudeea. Retragerea lui Iisus din aceasta

colaborare este motivata in loan 4:1-3 prin pericolul reprezentat de

fariseii din Iudeea, insa Frend crede (facand trimitere la Luca 5) ca

era vorba de deosebirile de viziune intre conducatorii celor doua

miscari spirituale si interpreteaza textul din Mat. 11:12m sensul unei

mustrari aduse celor ce doreau sa for^eze intrarea in Imparafia

cerurilor prin practici religioase excesive. Iisus propunea o cale noua

pe care loan Botezatorul, eel mai mare proroc al religiei vechi-

testamentale, nu o injelegea (Mat. 11:11). Din alt punct de vedere,

lucrarea baptismala din Iudeea i§i atinsese scopul: pacato§ii il

S. Legasse, „ loan Botezatorul §i Iisus in Evangheliile sinoptice ", in P. Geoltrain

(ed.), Originile crestinismului, Ia§i: Polirom, 2002, p. 167.

9 C.H.H. Scobie, John the Baptist, London: SCM Press, 1964, p.53-56.

In cautarea lui Iisus eel istoric 11

c&utasera pe Iisus, acum Iisus avea sa ii caute pe pacato§i10. Calea

Domnului fusese pregatita in pustie, acum trebuia adusa printre

oameni (desj loan nu se abatea de la textul din Isaia 40:3).

Faptul ca Iisus !nsu§i nu boteza pe alfii implica o delimitare

de mis.c&rile baptismale, mis.carea lui fiind intru totul mesianica, a§a

cum recuno§tea, de fapt, loan Botezatorul (loan, 1:30, 33). Oricum

separarea de loan Botezatorul nu a fost o ruptura: ,,no evidence for

violent break"}1 La tensiunea ce a dus la probabila despar^ire (loan,

3:25-26), loan Botezatorul raspunde in spiritul vedeniei pe care o

avusese la botezul lui Iisus (Duhul, pogorandu-se din cer ca un

porumbel §i oprindu-se peste eel botezat - loan, 1:3T)}1 Aceasta

vedenie a lui loan putea motiva plecarea lui Iisus intr-o lucrare

separata, cum crede J. Schlosser, referindu-se la caracteristicile

asociate botezului primit de Iisus. Dupa Schlosser, Iisus a descoperit

puterea eliberatoare a Impara{iei lui Dumnezeu prin experienta

vizionara a caderii lui Satan (Luca, 10:18) sj astfel va inlocui pe

Dumnezeul maniei, predicat de loan Botezatorul, cu un Dumnezeu in

mod radical §i neconditionat bun, la care ii cheama pe pacato§i §i in

plan general pe saraci.13

W.H.C. Frend, The Rise of Christianity, London: Darton, Longman and Todd,

1984, p.62.

11 Scobie, op. cit. p. 156.

l2Comentand pe Matei, 3:16-17, N. Manoilescu-Dinu, Iisus Hristos Mantuitorul,vol.1, Bucure§ti: Editura BizantinS, 2001, p. 124, observa c3 teofania respectiva

,,nu poate safifost vizibila decatpentru Iisus si Botezator".

13 J. Schlosser, Iisus din Nazaret, Bucure§ti: Corint, 2003, p.99-100 (§i mai sus,p.85-86).

j2 Valeriu Andreiescu

Este relevant ca tensiunea (ce i-a facut pe ucenicii lui loan sa

se planga inv&Jatorului lor ca toti oamenii se due dupa Iisus) pomise

de fapt de la o chestiune religioas&: „ o neinfelegere cu privire la

curafire" (loan, 3:25-26). Era vorba, probabil, de botez, ca ritual de

cm-afire, loan va face greseala sa piece din Samaria in Galileea, unde

va fi arestat din porunca tetrarhului Herod Antipas (a carui cas&torie

o osandise public), iar apoi intemnitat si decapitat in fortareata

Machaerus.14 Iisus nu-i va cenzura in mod individual pe puternicii

vremii, cum faceau profe{ii Vechiului Testament, insa dupa unii

autori el va continua in Galileea miscarea baptismala chiar si dupa

arestarea lui loan Botezatorul15, Evangheliile sinoptice atesta totusi

ca, dupa arestarea lui loan, lucrarea mesianica a lui Iisus incepuse

deplin (Mat. 4:12; Mar. 1:14; Luca, 3:19-20). Aceasta lucrare era

simtita de toti ca fund ceva cu totul nou (Mar. 1:27), deosebita de

lucrarea lui loan care ,,n-afacut nici un semn " (loan, 10:41).

Desi Galileea era departe de zona de putere a Sinedriului de la

Ierusalim si a armatei romane din provincia Iudeea, Iisus nu era in

siguranja nici aici dupa intemnifarea lui loan Botezatorul §i de aceea

i§i fixeaza centrul la Capernaum, la hotarul de nord al Galileei (Mat.

4:12-13), de unde isi va extinde misiunea, din cand in cand, spre

nord-est, in tetrarhia lui Filip si chiar spre nord-vest, in Fenicia de

sud. Miscarea baptismala a lui loan a continuat intr-o anumita

competi|ie cu lucrarea lui Iisus si dupa intemnijarea BotezStorului,

14 Flavius Iosephus, Antiquitates, XVIII, 118-119.15 Schlosser, op. cit. p.99.


insS. departe „ de a vedea in loan pe adversarul lui Hristos, cum se va

intdmpla in cazul comunitdfii mandeenilor"}6

Intre ucenicii lui loan se aflau ,,mulfi dintre farisei $i

saduchei" pe care, conform evanghelistului Matei, Botezatorul li

denumise ,,pui de ndpdrci" {Mat. 3:7). Pe acestia Evangheliile cauta

sa-i diferentieze de „ucenicii lui loan". Luca le atribuie fariseilor si

carturarilor intrebarea provocatoare despre post {Luca, 5:30, 33).

Marcu aminte§te insa ca fariseii erau impreuna cu ucenicii lui loan

{Mar. 2:18), iar Matei se refera numai la ucenicii lui loan {Mat.

9:14). De fapt intrebarea nu-1 deranja pe Iisus, ce reglementase

anterior postul pentru ucenicii sai {Mat. 6:16-18).

Credibilitatea Evangheliilor ca document istoric este oglindita

de relatarea privind nesiguran^a lui loan Botezatorul (aflat in temnifa)

cu privire la identitatea lui Iisus. Episodul este redat, desi nu ajuta la

asimilarea Botezatorului in teologia crestina si nici nu-1 glorifica pe

Iisus, reprezentand punctul culminant al tensiunii dintre loan si Iisus

{Mat. 11:2-6; Luca. 7:18-23). Botezatorul se a§teptase ca Mesia sa se

manifeste ca un rege politico-militar care sS-1 elibereze din

mchisoare §i nu in|elegea ca razboiul impotriva imparatiei lui Satan

era dus de Iisus intr-un mod diferit, conform profe|iilor lui Isaia.

DupS plecarea solilor lui loan, Iisus tine o cuvantare pentru a-1

recupera pe botezatorul sau, identificandu-1 cu Jlie care trebuie sd

vind" {Mat. 11:14), dar calificandu-1 drept mai mic decat eel mai mic

16 Legasse, op. cit. p. 167.

Valeriu Andreiescu

din Imparajia cerurilor {Mat. 77:77), adica din Impara|ia lui

Dumnezeu (Luca, 7:28).

Cum remarca Legasse, ucenicii lui loan mentin alianja cu

Iisus, dandu-i §tire despre martiriului invafatorului lor {Mat. 14:12).

17 TotusJ E. Renan se indoia ca ei 1-au acceptat pe Iisus ca Mesia.18

De altfel un ucenic al Botezatorului proclama mai tarziu ca loan ar fi

fost Mesia.19 As.a cum conchidea Claude Tassin:

,,Ioan a fost nasul sau unul dintre parinfii

miscarilor ce s-au impotmolit la un moment

dat..., dar si al Bisericii... "20

Caracterul dramatic al unor evenimente istorice este generat

de tensiuni, conflicte, impotriviri §i lupte. Cea mai dinamica dintre

cele patru Evanghelii, cea ,,dupa Marcu", este dramatica deoarece

oglinde§te in plina ac|iune razboiul spiritual dus de Iisus, mai ales

printr-o inlanfuire de minuni §i exorcizari in succesiune rapida.

Departe de a fi incredibile, fenomenele supranaturale reprezinta

inceputul lucrarii harismatice, daruite apoi Bisericii dupa ce aceasta

avea sa primeasca o putere de sus {Fapte, 1:8) §i atestate in mi§care

penticostaia {cf. loan 14:12).

Pe vremea cand scria, de pilda, Euseviu Popovici, ,,cautarea

lui Iisus eel istoric " era dominata de „ rafionalisti" (care considerau

17 ibidem, p. 170.

18 E. Renan, Viafa lui Iisus, Bucure§ti: Europrint, p.l 17.19 Pseudo-Clemens Romanus, Recognitions, I, 60; apud R. Witherington,,,John the Baptist", in J. B. Green & S. McKnight (eds), Dictionary ofJesus and

the Gospels, Leicester, U.K: InterVarsity Press, 1992, p.389.

C. Tassin, ,,Ioan Botezdtorul si baptismalii", in Geoltrain, Originile

crestinismului, p. 166.


minunile din perspective mitologicS);21 in prezent, totu§i istoricii

critici admit ,,supranaturalismul"22 §i posibilitatea ,,reanimarii unui

mort". De altfel, chiar §i acceptarea ,,invierii in trup" & lui Iisus

Christos, nu mai are in prezent mare valoare apologetica, adica nu-i

converte§te automat la crestinism pe cei ce interpreteaza fenomenul

in spiritul concepfiilor lor, cum a dovedit N. Geisler.24

Oricare ar fi fost relafiile lui Iisus cu eseii sau cu baptismalii,

el intra in lucrarea sa de propovaduire ca un hakam (chakham), un

maestru religios inzestrat eventual cu capacitatea de a savarsi

miracole, cum sugereaza sensurile termenului comentat de S.

Zodhiates.25 Hakamii puneau la indoiala centralitatea si indispen-

sabilitatea Templului, precum §i formalismul ritual, criticand pe

farisei de§i erau mai apropiati de ace§tia decat de alte grup&ri §i

apaitineau uneia dintre ,,miscarile de sfinjire" in cadrul iudaismului

conservator.26 Familia lui Iisus se caracterizeaza1 probabil printr-un

legalism. mult mai accentuat decat al lui, de unde §i un conflict

dramatic, ale carui indicii sunt uneori evidente, iar alte ori putin

perceptibile.

Euseviu Popovici, Istoria bisericeasca universala, I, Bucure§ti, 1925, p.31.

Schlosser, op. cit. p.99: ,,In acfiunea lui Iisus, minunile - a caror istoricitate

este...foarte larg recunoscuta de cercetarea recenta - ocupa un he considerabil".

23 ibidem, p. 139-146, mai ales p.144; cf. G. Eldon Ladd, / believe in theResurection ofJesus, London: Hodder and Stoughton, 1979.

24 N. Geisler, Apologetic^ crestind, Wheaton, IL: SMR, 1993, p. 149.25 S. Zodhiates (compiler), „Lexical aids to the Old Testament", no.2450 inHebrew-Greek Key Study Bible (HGKSB) Chattanooga, TN: AMG, 1992.26Paul Johnson, O istorie a evreilor, Bucure§ti: Hasefer, 2001, p. 107.

M> Valeriu Andreiescu

Opozitia familiei §i a ora§elului sau Nazaret este sugerata de

Iisus prin afirmafia ca „ Un profet nu este disprefuit decat in patria

lui (§i intre rudele lui) si in casa lui" (Marcu, 6:4). Referirea la

,,rudele lui" este omisa in unele manuscrise, cea privind ,,casa lui"

se mai gases,te in Matei, 13:57, pe cand cea privind ,,patria lui"

apare §i in Luca, 4:24, precum si in loan, 4:44. Ultimele doua

evanghelii menajeaza ,,Sfdnta Familie" care devenise (alaturi de

,,cei doisprezece" in frunte cu Petru) un centru de putere in

cre?tinismul primar. Familia lui Iisus, imigrata din Iudeea, isi atribuia

un prestigiu social §i religios superior iudeilor galileeni, pe care

acestia din urmS il acceptau probabil numai datorita ascendentei

davidice a lui Iosif §i a Mariei. Frend observa ca Iisus nu a fost

niciodata zeflemisit ca iudeu galileean,27 desi evreii galileeni

,,dispre(uiau pe evreii din Iudeea iar aceste simfdminte erau

reciproce". §i unii si alfii erau foarte na^ionalisti §i legalisti, fund

contrariati de ,,liberalismul" cu care Iisus trata Legea, pe vamesi si pe

pacato§i, iar opozitia nu venea doar din partea fariseilor §i

saducheilor, fund impartasita de cercuri largi, intre care si familia lui

Iisus.29

De§i avea sa se alature mai tarziu Bisericii §i lucrarii

misionare, familia lui Iisus a respins la inceput misiunea acestuia.30

Iisus respinge si el in mod repetat legSturile pamantesti de rudenie,

ceea ce a fost corelat cu unele manuscrise de la Marea Moarta:

27 Frend, The Rise ofChristianity, p.57.28 ibidem, p.56

Schlosser, Iisus din Nazaret, p.l 10.

G. Bornkamm, Jesus ofNazareth, New York: Harper & Row, 1975, p.53.


,,for my father knew me not... Thou art a Father

to all (the sons) ofThy truth "31

Asemenea cuvinte se pot raporta, de pilda, la afirmafia lui Iisus:

,,oricine va face voia Tatalui Meu care este in

ceruri acela imi este frate sau sora sau mama"

(Mat 12:50).

Afirmafia citata aici nu reprezinta insa o simpla continuare

generala a unei tradifii spirituale, ci un raspuns specific dat familiei

care incerca sa intervina in lucrarea lui {Mat. 12:46-49). Discujia

refuzata in Matei, 12 a avut loc in loan 7. Frajii lui Iisus, care ,,nu

credeau in el" (7:5) au incercat sa-1 trimita in Itideea, unde risca sa

fie omorat (7:1-4). Iisus le-a injeles intenfia, raspunzand: ,,Timpul

meu n-a venit inca" (7:6)- evident cu referire la timpul jertfei, ca si

atunci cand a raspuns Mariei: ,,N-a sosit inca ceasul meu " (loan, 2:4).

Intenjia rudelor lui Iisus de a trece la acjiune directa

impotriva lui este relatata in Marcu, 3:21:

$i cand au auzit ai sai (sau: rudele sale), au venit

ca sd-l prinda, pentru ca spuneau: ,,§i-a iesit din

minfi!"

Episodul este dificil de in^eles; in versetele urmatoare Iisus

era acuzat ca ar fi fost demonizat §i s-ar putea crede ca rudele lui

trecusera de partea acuzatorilor, ceea ce ar fi fost grav. De fapt, insasi

31 Geza Verities (ed.), The Dead Sea Scrolls in English, Baltimore: PenguinBooks, 1970, p. 182, 1. 34-36: ,,caci total meu nu m-a cunoscut... Tu esti Tatd

tuturor (fiilor) adevarului Tau ".

A? . Valeriu Andreiescu

expresia ,,ai sai" nu desemneaza obligatoriu pe rudele lui Iisus,

putand fi vorba de prietenii sau ucenicii lui. Sursa relatarii este Petru

care, la Roma, era departe de ,,Sfanta Familie", ca si loan la Efes. In

fond, Petru s-a lepadat si el de trei ori de Iisus... Scopul celor doi

apostoli putea fi demitizarea ,,Sfintei Familii", ceea ce nu exclude

inspiratia Duhului Slant. Episodul din Marcu 3 a fost tratat de J. D.

Crossan si J. Schlosser.32 Unii dintre scribii manuscriselor timpurii

au schimbat formularea, astfel incat reiese ca muljimea surescitata

incearca sa-1 prinda pe Iisus, ea fiind cea despre care apropiatii lui

Iisus spuneau ca si-a iesit din minji.33

Din perspectiva Impotrivirilor din propria lui familie, apar cu

atat mai personale si mai dramatice afirmajiile cu caracter general din

Luca, 12:51-53 (despre dezbinarea pe care o va aduce Iisus in

familiile credinciosilor) sau despre incompatibilitatea dintre ucenicii

lui Iisus si vechile lor familii (Luca, 14:26;18:28-30). Este excesiva

rezerva unui istoric, altminteri crestin, ca J. Schlosser, dupa care

,,este dificil chiar sd i se dea crezare lui loan

cdnd o reprezintd pe Maria la picioarele

crucii. "34

Totusi, cultul marian primeste un dus rece in texte cum ar fi

Luca, 11:27-28 sau altele - deja citate. Impotrivirea ucenicilor, tot

J. D. Crossan, ,,Mark and the Relatives of Jesus" in Novum Testamentum15(1975), p.81-113; Schlosser, op.cit. p.l 11.

33 c/. Larry W. Hurtado, "How the New Testament has come down to us ", in TimDowley (ed.), The History of Christianity, Grand Rapids, MI: Eerdmans 1978p.92.

34 Schlosser, op. cit. p.l 10.

In cautarea lm Iisus eel istoric 19

asa de dramatica, nu este nici ea uitata. Lasand la o parte tradarea lui

Iuda Iscarioteanul sau lepadarea lui Petru de invajatorul sau, este

suficient sa amintim abandonarea lui Iisus de un mare numar din

ucenicii lui cu mult inaintea jertfei de pe cruce (loan, 6:60-66).

Dinamica si dramatismul general al lucrarii lui Iisus rezultS in

modul eel mai amplu din Evanghelia dupa Matei, care trebuie insa

corelata uneori in aceasta privinja cu celelalte Evanghelii. La Matei,

lucrarea lui Iisus este marcata de doua pietre de hotar-inceputul ei:

,yde atunci a inceput Iisus sd predice" (Mat.4:17) si anticiparea

jertfei - ,,De atunci, Iisus a inceput sd le arate ucenicilor sdi cd el

trebuie... sdfle omordt si a treia zi sd invieze " (Mat. 16:21).

Asa cum observa corect un autor modern, vestea buna sau

evanghelia proclamata din prima clipa de Iisus difera de cea pe care

i-a atribuit-o tradijia crestina, fiind cuprinsa in formula Impdrdfia lui

Dumnezeu sau Impdrdfia cerurilor.35 Cum se intampla si azi, formula

aceasta era infeleasa de multe ori gres.it, chiar si de loan Botezatorul,

eel ce lansa acest concept biblie (Mat. 3:2) si care se astepta la altceva

decat la ceea ce predica Iisus. Natalia Manoilescu Dinu, o autoare

ortodoxa-rasariteanS, remarca - intre aljii - ca termenul de

,,impdrdtie" (asa cum 1-a utilizat Iisus) nu apare nicaieri in Vechiul

Testament, ci doar sporadic in apocrifele premergatoare Noului

35 J.-C. Barreau, Adevaratele cuvinte ale lui Isus, Bucure§ti: Lucman, p.77.


Testament, de§i sensul conceptului respectiv era prefigurat de

gandirea vechi - testamentala. Autoarea amintita considera, In acord

cu gandirea penticostala, ca ,,un verset capital pentru fnfelegerea

nofiunii atdt de tainice si de polivalente a impdrdfiei" este eel ce

reda astfel cuvintele lui Iisus:

Iar daca eu cu Duhul lui Dumnezeu scot demoni,

iatd ca a ajuns la voi imparafia lui Dumnezeu

(Mat.l2:28).36

Pentru autorul romano-catolic I. Martinca:

Iisus vine sa anunfe ,,Vestea cea Bund", adicd

prezenfa si lucrarea personald a lui Dumnezeu in

mijlocul oamenilor, un Dumnezeu voind sa

elibereze poporul si toatepopoarele.37

Dupa Renan, biograful nationalist" al lui Iisus:

Numele acesta de Jmpardfia lui Dumnezeu",

sou de ,,impdrdfia cerurilor"fu termenul favorit

al lui Iisus spre a exprima revolufia pe care o

aducea in lumea aceasta. El venea din cartea lui

Daniil, ca aproape to\i termenii relativi la

Mesia.(...) Aceasta impdrdfie a lui Dumnezeu pe

36

' N. Manoilescu Dinu, Iisus Hristos Mantuitond, I, p. 115, 130; cf. D. C. Stamps,"Imparafia lui Dumnezeu", in Biblia de studiu, Oradea, Bucuresti: Life, 2000*£.1314-1315.

I. MSrtincS, Iisus din Nazaret - Fiul lui Dumnezeu, Bucure§ti: EdituraUniversita$ii din Bucure§ti, 2000, p.57.


pamdnt dadea nastere celor mai deosebite

talmaciri.38

De altfel, Evanghelia dupa Matei este in mod special

Evanghelia despre Iisus in calitate de Mesia — Imparatul uns de

Dumnezeu pentru a intemeia impdra\ia si a domni in ea. Iisus a

precizat natura spirituals a Imparajiei peste care este imparat (loan,

18:36-38). Misiunea lui Iisus s-a incadrat in tradijia profetica a

iudaismului, dar s-a corelat si cu mesianismul si izbavirea,

tamaduirea §i compasiunea §i nu in ultimul rand cu lucrarea de

inv&fator (rabbi) - titlu ce i se da lui Iisus in mod obisnuit, desi nu

pare sa fi facut studii rabinice. Jaroslav Pelikan considera ca:

exists eel pufin patru titluri atribuite lui Iisus...

Iisus ca rabbi sau invatator; Iisus ca amen sau

profet; Iisus ca messias sau Hristos; si Iisus ca

mar sau Domnul. 9

Momentul intemeierii imp&rajiei este estimat in mod diferit

de diferiji autori; de pilda, conform lui Emile Puech, intemeierea este

proclamata de discursul inaugural cunoscut ca Predica de pe Munte

(Mat. 5-7), introdus cu imnul Fericirilor. Acestea din urniS, o

declara^ie de principii a Constitufiei Imparatiei , pot fi corelate cu

,,fericirile" din Vechiul Testament, din Ben Sirah sau de la Qumran

insa, in raport cu ele, se ridica la o inaltime sublima. Lor le

38 Renan, Viafa lui Iisus, p.40.39 J. Pelikan, Iisus de-a lungul secolelor. Locul lui in istoria culturii, Bucure§ti:Humanitas, 2000, p. 19.


corespunde Predica eshatologica {Mat. 25:31-46) despre rasplatirea

celor ,,care au aplicat pravila Impdrdfiei definite defericiri".40

Dupa prologul ,,Fericilor'\ pravila Imparajiei mai cuprinde

insa si partea privind implinirea Legii si Profejilor {Mat. 5:17-20)

intrecand cerintele lor prin Antitezele din Mat. 5:21-48, apoi

principle vietii devojionale {Mat. 6:1 - 7:11), Legea de aur {Mat.

7:12\ iar fn final - Cele doua cai {Mat. 7:13-27).4] Diferite idei din

acest text se tntalnesc intr-o forma mai pu^in izbitoare in literatura

rabinica, dar in legatura cu acestea, spre deosebire de rabini, Iisus nu

se refera la Tora, ci la auzirea si implinirea cuvintelor lui,42 care

reprezintS deja un nou legamant De aici si noutatea radicals a

mesajului sau {Mat. 7:28-29; loan, 7:46), defmit mai tarziu ca

Jegea desdvarsitd a libertdfii" {lac. 1:26) sau Jegea lui Hristos"

{Gal. 6:2).

Atunci cand Iisus formuleaza antiteza: Ati auzit ca s-a zis:

,,Sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrasmasul tau" {Mat.

5:43), el nu se refera la o porunca a Torei, ci la una din Manualul de

disciplind de la Qumran {IQS, 1:1-15):

,,sa iubesti tot ceea ce El a ales si sa urasti tot

ceea ce El a lepddat... sa iubesti pe tofi copiii

Emile Puech Manuscrisele de la Marea Moarta si Noul Testament", inGeoltrain, Originile crestinismului, p. 152.

G. N. Stanton, „ The Origin and Purpose ofMatthew's Sermon on the Mount",in G. F. Hawthorne; O. Obetz (eds), Tradition and Interpretation in NewTestament: Essays in Honor ofE. Earle Ellis, Grand Rapids, MI: Eerdmans, 1987.Josh McDowell & Bill Wilson, El a umblat printre noi, Oradea* SMR 1994

p.259.


luminii... §i sa urasti pe tofi copiii

intunericuhd".43

Porunca de a-i iubi pe vrajmasi {Mat. 5:44-48) - legea

dragostei desavarsite, reprezinta punctul culminant al mesajului lui

Christos.

In lucrarea de extindere a Imparafiei pe baza acestei

constitujii pe care avea s-o proclame eel pu|in de doua ori {Predica

depe munte, in Mat. 5-7 §i Predica de la cdmpie, in Luca, 6:20-49),

Iisus si-a asumat puterea de Fiu al Omului {Mat. 9:6) tainicul agent

al lui Dumnezeu prevestit in Daniel 7:13, venit pentru a mantui ceea

ce era pierdut {Mat. 18:11; Luca, 19:10), iar in final - ca sa judece

{Mat. 13.-41-43).44 La randul sau , avea sa-si aleaga ucenici

imputernicifi pentru lucrare ca tamaduitori, exorci§ti si ,,pescari de

oameni", care sa propovaduiasca Imparatia, la inceput doisprezece

{Mar. 1:17; 3:14-15; Mat. 10:1, 7), iar in final saptezeci {Lc. 10:9, 17).

Lucrarea lui Iisus in Galileea a durat eel pufin doi ani, timp in

care el a evanghelizat Galileea, depasjnd hotarele acesteia spre nord

si calatorind de asemenea la Ierusalim prin Samaria {Lc. 9:51-53;

17:11). A continuat sa dea invataturi in cere restrans {Mat. 10) si in

public, plin de compasiune fata de poporul sarman {Mat. 9:36) pe

care 1-a chemat la sine {11:28-30). Semnele fmpSraJiei le-a rezumat

dupa Isaia:

43 T. H. Gaster {ed. transl), The Dead Sea Scriptures in English Translation,Garden City, NY: Doubleday Anchor Books, rev. ed. 1964, p.44.

44 I. H. Marshall, "Son ofMan ", in J. B. Green; S. McKnight (eds), DictionajyofJesus and the Gospels, 1992, p.775-781(cu bbgf.).


,,Orbii primesc vederea si schiopii umbld;

leprosii sunt curdfafi si surzii aud; morfii sunt

inviafi si saracilor li se predicd Evanghelia"

(Mat. 11:5; Lc. 7:22)

Este evident ca personajul istoric Iisus nu poate fi studiat fara

lucrarile sale miraculoase. Asa cum observa Michel Quesnel, aceasta

dimensiune a viefii lui Iisus ii imparte eel mai mult pe istorici, dupa.

masura deschiderii lor fa{a de supranatural.45

Istoricul §i apologetul cre§tin G. Eldon Ladd constata ca pana

§i istoricii care ar admite ca pot avea loc miracole ar considera - cei

mai mulji - ca ele nu pot face obiectul cercetarii istorice, fiindca nu

pot fi incluse sub legile ordinare ale istoriei.46 I. Howard Marshall

preciza ca, pentru asemenea istorici, este o ,,qfirmafie istoricd" sa se

spuna: ,,mul\i ucenici credeau ca Iisus facea minuni"; tnsa nu ar fi o

,,aflrmafie istoricd" sa se spuna: ,,Iisus a fdcut minuni". Pentru

acestia, ,,Iisus eel istoric" ar fi un om obi§nuit si chiar daca ei admit

ca Iisus a fost un om mai mult decat obisnuit, apreciaza ca, in acest

caz, Iisus nu ar putea fi abordat din punct de vedere istoric, ci numai

prin credinja.47

Reticen|a de a recunoas.te faptul istoric supranatural si de a-1

include in analiza istorica apar^ine fara mdoiala criticismului

rationalist din sec XIX §i. se bazeaza pe prejudecata dupa care

45 M. Quesnel, „Iisus si marturia Evangheliilor", in Geoltrain, Originilecrestinismului, 2002, p. 180.

46 G. Eldon Ladd, Jesus and the Kingdom, London, 1966, p. 188, n.53

47 I. H. Marshall, / believe in the Historical Jesus, London: Hodder andStoughton, 1979, p.59.


„ istoricul modern traie§te intr-o lume in care nu au he miracole §i

evenimente supranaturale".4* Cu toate acestea, este evident in

momentul de fa|S c& nu se poate scrie, de pilda, o istorie a mi§carii

penticostale din sec. XX, facand abstracjie de multitudinea de

manifestari ale lucrani darurilor Duhului Sfant atat de numeroase §i

istoric atestate, incat sunt admise deja in mod general. Criticii

,,supranaturalului" au trecut in defensiva §i incearca inlocuirea

expresiei ,,fapte supranaturale" sau ,,miracole" cu aceea de

,,fenomene paranormale", incerc&ndu-se §i inlaturarea teologica a

noîunii de ,,supranatural'\ pe motiv c& nu intalnim in Biblie un

cuvant cu forma utt€P(|>uoik6<; sau unul cu un confinut §i o forma

corespunzatoare ebraicl Dupa W. J. Hollenweger, Duhul lui

Dumnezeu elibereaza in oameni puterile tamaduirii §i alte harisme

care ar fi in esenta ,îaturale"49 intrucat ,,naturalul" se confunda cu

,,supranaturaluF' in actul divin al creafiei, eel mai mare miracol

dumnezeiesc, la care se adauga pastrarea creaîei si guvernarea

creaîei.50 Credem insa cS termenul clasic de ,,supranatural" va fi

folosit in continuare ,for want ofa better term".51

48 ibidem, p.55.

49 W. J. Hollenweger, Penticostalism, Peabody, MASS.:Hendricksen, 1997,p.224-227,243

0 Cf. M. J. Erickson, Teologie cre§tina, vol. I, Oradea: Cartea Cre§tina, 1998,n.444-445.

1 Marshall, I believe in the Historical Jesus, p.55.


Lucrarea actuala incontestabila a darurilor Duhului Sfant a

fost deja pusa in legatura cu manifestarea Duhului Sfant prin Iisus.

Iisus insu§i spusese despre cei ce vor crede in el ca vor face

lucrari ,,si mai mari decat acestea" pe care le-a facut el (loan, 14:12),

de unde rezulta §i absurditatea rajionalismului cesa^ionist.53 Atat in

cazul lui Iisus, cat §i in cazul celor ce aveau sa-i continue lucrarea,

manifestable supranaturale aveau scopul de a confirma Evanghelia

(Marcu, 16:20). Vindecarile divine erau interpretate in Mat. 8:17 ca

un aspect al jertfei soteriologice profejite in Isaia 53. Ele reprezinta

modelul slujbei de vindecare asumate in sec. XX nu numai de

penticostali,54 ci §i de romano - catolici.55

Un autor cre§tin intens preocupat de miracolele atestate in

Evanghelii este istoricul gandirii cre§tine Colin Brown.56 El sublinia

ca istoricitatea miracolelor este confirmata de rolul lor in

dezlan|uirea celui mai dramatic conflict pe care 1-a infruntat Iisus

Christos, conflictul cu frunta§ii iudaismului. Ace§tia erau speriati de

un dvT]p irpo(j)riTr|(; 6uvai6g kv epycp Kal Aoyco (Luca 4:19), a carui

»invatatura noua" (Mar. 1:27) era intarita prin puterea Duhului lui

52 James Dunn, Jesus and the Spirit, London: Xpress Reprints, 1995, p.44-53(power of exorcism), 69-76 (miracle worker)

53 Cf. Jon Ruthven, On the Cessation ofthe Charismata. The Protestant Polemicon Postbiblical Miracles, Sheffield Academic Press, 1993; Robert Dickinson,

God does heal today, Carlise, UK: Paternoster Press, 1995.

54 Morris Maddocks, The Christian Healing Ministry, London: SPCK, 1995; P.Horrobin, Vindecarea prin eliberare, vol. I-II, Oradea: Editura fnvatatorul, 1996,1998.

55 F. MacNutt, o.p., Healing, Notre Dame, Indiana: Ave Maria Press, 1974.56 Colin Brown, Miracles and the Critical Mind, Grand Rapids, MI:Eerdmans,1984


Dumnezeu. (Mat. 12:28). Fiindu-le periclitata pozijia, autoritajile

religioase 1-au acuzat pe Iisus ca este un proroc de felul celui descris

in Deut. 13:1-5 care abate prin minuni poporul de la Dumnezeu §i de

aceea, la scurta vreme dupa Predica de pe Munte, s-au sfetuit sa-1

omoare. (Mat. 12:14).

La inceput Iisus a c£utat sa evite polemica si conflictul fajis

(Mat. 12:19)\ pe un lepros curajit 1-a trimis sa se arate preotului §i sa

aduca darul randuit de Moise (Mat. 8:4), apoi a poruncit bolnavilor

pe care i-a tSmaduit sa nu-1 dea in vileag pe tamaduitor (Mat. 12:15-

16). Atunci insa cand a fost acuzat ca scoate dracii cu Beelzebul,

domnul dracilor, a raspuns printr-o cuvantare lungS §i dura (Mat.

12:24-37). Ca sa nu se lase antrenat in polemici, Iisus a trecut de la

invafatura directa din Predica de pe Munte la exprimarea cifrata din

Pildele Impdrafiei din Mat. 13:1-52; el insusi explicS in mod taios de

ce prefera limbajul ermetic (Mat. 13:10-17).

S-a afirmat cS, intre diferitele forme de A.6yia (cuvinte

revelate) rostite de Iisus, parabolele au eel mai inalt grad de

istoricitate.57 Desi acestea reprezentau un gen literar practicat de

inv^atorii Legii, din povestirile lui Iisus se deprindeau invaj;aturi ce

i-ar fi scandalizat pe farisei, ca de exemplu din alta parabola a

Imp&ra{iei: ,>vorfi cei din urmd intdi §i cei dintdi in urma, pentru ca

mulfi sunt chemafi darpufini sunt aletf* (Mat. 20:16). Pentru farisei,

fiul risipitor poca"it era mult mai pufin vrednic de respect decat fiul

neprihanit care nu avea nevoie de pocainta, dar Iisus da ca invajatura

57 Marshall, Historical Jesus, p. 175


ca: ntn cer va fi mai multd bucurie pentru un pdcdtos care se

pocdieste, decdt pentru nouazeci si noua de drepfi care n-au nevoie

depocdinfd" (Luca 15:7).

R&stalmacindu-i cuvintele, fariseii acuzau pe Iisus ca este ,,wn

prieten al vamesilor si al pacdtosilor" (Mat. 11:19). La randul sau,

Iisus ataca pe preotul si pe levitul ce nu aii dat ajutor calatorului

»cdzut intre tdlhari" pe care 1-a ajutat in schimb un samariteanul

milostiv (Luca 10:25-37). Norman Geisler considera ca lui Hsus i se

potrivea portretul unui: »tanar revolufionar care ataca tiparele

religioase inflexibile din vremea sa". Daca un apologet evanghelic

conservator afirma aceasta, nu este surprinzator sa intalnim ca un loc

comun caracterizarea de mai sus la autori ce nu adopta o perspective

teologica §i ll cauta pe Iisus eel istoric, punctul de pornire pentru

»imensa revolutie spirituals pe care a reprezentat-o crestinismuV.

Astfel, inca din sec. XIX, Iisus eel istoric era ^revolutionarul

transcendentaF\60 iar in sec. XX Paul Johnson credea ca era vorba de

,,o revolufie spiritualizatd si non-violent^ care-si avea originea in

Vechiul Legamant, in:

,,ideea ca Dumnezeu va rasturna ordinea

existenta in lume, ii va imbogdfi pe cei sdraci, iar

pe cei slabi ii va face puternici, ii va prefera pe

cei vinovaft in detrimentul celor infelepfi si-i va

indlfa pe cei umili si modestF.61

58 N. Geisler, Apologetica cre§tina, Wheaton, IL:SMR, 1993, p.39559 Zoe Petre, tyPrefafa" in Schlosser, Iisus din Nazaret, p.760 Renan, Viafa lui Iisus, p63.

61 Paul Johnson, O istorie a evreihr, p. 111.


fntr-adevar, Iisus respingea cultul bogatiei din iudaism: i

putefi sluji lui Dumnezeu si lui Mamona" {Luca 16:13). §i tot Iisus

proclama: êricifi voi cei sdraci, ca a voastrd este impdrdfia lui

Dumnezeu" {Luca 6:20). Schlosser constata preferinja lui Iisus

pentru {arani si pentru s&raci,62 desi Invajatorul ingaduia bogajia ca o

stare de fapt si nu refuza sa stea la masa cu fruntasii sinagogilor si ai

societajii locale, chiar daca erau farisei ( Luca 7:36; 11:37; 14:1),

fara a-i refuza insa nici pe »vame§i $ipacdto$i" (Mar. 2:16-17).

Iisus pare sS fi preluat, de asemenea, atitudinea revoluîonara

a lui loan Botezatorul Impotriva discriminarii femeilor, fiindca li

mustr^ la Ierusalim pe arhierei si pe batranii poporului prin cuvintele:

^vameîi $i desfrdnatele merg inaintea voastrd in

impdrdfia lui Dumnezeu. Cdci a venit loan la voi

in calea dreptdfii si n-afi crezut in el, ci vamesii si

desfrdnatele au crezut..." (Mat. 21:31-32).

La fel o apara Iisus pe pacatoasa pocSita, cand il mustrS pe

Simon fariseul (Luca 7:47). Dupa W.H.C. Frend, pentru Iisus the

sexes were equal,63 pozijie pe care o aveau in epoca si

nonconformi§tii cynici care susjineau egalitatea dintre sexe si

promovarea femeii.64 Iisus s-a opus divorjului, desi fariseii desfSceau

casatoriile farS nici un motiv (Mat. 19:9). J. Schlosser a argumentat

ca Iisus avea in anturajul sau soî cu sojiile lor si ii trimitea cate doi

62 Schlosser, op.cit., p.45-46,147.63 Frend, The Rise ofChristianity, p. 67.64 Ben Witherington, III, The Jesus Quest. The Third Search for the Jew ofNazareth, Downers Grove, IL: Inter-Varsity Press, 1995, p. 58-92.


in lucrare a§a cum vor pleca in misiune mai tarziu unii apostoli si

fra$ii Domnului si Kephas (lCor.9:5).65

Caracterul revolufionar al Imparafiei lui Dumnezeu nu se

raporta la najionalismul evreiesc, ci la deschiderea ei speciala fa{a de

oamenii desconsiderafi de societate, inclusiv copiii in care

yjocietatea anticd vedea..., in primul rand, neimplinirea,

imaturitatea".66 In copil Iisus vedea un model atat pentru a intra in

Jmpdrdtie" cat si pentru a fi mare in ,,imparatie" {Mat. 18:3,4), iar in

versetele urmatoare se refera la copilasi (prunci, micu^i) ca la

ucenicii lui (Mat. 18 .5-6). Un rol semnificativ 1-a avut un irai6apiov

(baiat, baiejel, garcon, little boy) in vestitul episod al hraniri celor

cinci mii (loan 6:9), act interpretat ca o incercare de instaurare a

imparajiei.

Desi ,,imparatia" era initial pentru iudei, Iisus nu respinsese

muljimea de oameni care venisera inca de la inceput de la Tir si

Sidon {Mar. 3:7-8; Luca 6:17), iar cu prilejul vindecarii slujitorului

unui centurion roman de la Capernaum a spus:

,,vor veni mulfi de la est §i de la vest si vor sta la

masa cu Avraam si cu Isaac si cu Iacov in

imparafia cerurilor; dar fiii impdrafiei vor fi

aruncati in intunericul de afara" {Mat. 8:11-12)

In afara de aceasta, cand Iisus §edea la masa cu vamesii §i cu

pacatosii, ,,masa simboliza dupa cat se pare Imparafia". in toate

65 Schlosser, Isus din Nazaret, p. 104-10666 Ibidem, p. 147.


aceste cazuri, ,,prezenfa intu§abililor ii ofensa §i ii irita pe rigori§tii

evrei".67

Pe langa o reacjie religioasa din partea rigori§tilor, Iisus

starnea opozifia tetrarhului Herod Antipas, deoarece imp&ratia

mesianica avea implicajii politice, chiar daca propovaduitorul ei

incerca sa le evite, cum dovedeste de pilda titlul de Fiul al Omului,

folosit in locul celui de Messiah, dupa cum si termenul spiritual de

Imparafia cerurilor sau Impdrafia lui Dumnezeu schimba sensul

politico-militar dat de iudei acestei imparatii. Lucrarea lui Iisus

atrasese puternic atenfia lui Antipas, pana Intr-atat meat estima ca

Iisus ar fi fost loan Botezatorul inviat din morfi (Mat. 14:2; Mar.

6:14-16). Conform lui Luca, presupunerea aceasta o faceau §i alîi,

iar Herod »cauta sa-l vada" pe Iisus (Luca 9:9). Iisus §i-a prevenit

ucenicii sS se pazeasca de ,,aluatid lui Herod" (Mar. 8:15), adica sa

nu desconsidere semnele divine.68

Nemulfumirea poporului din cauza uciderii lui loan

Botezatorul ii impiedica pe Antipas sa ia mSsuri cu u§urin|a

impotriva lui Iisus, de§i se simfea ameninât de lucrarea acestuia.A

Intr-adevar, cu toate ca Iisus mcercase sa se retraga in pustie cu

ucenicii ca sa se roage, dupa ce aflase de martinul lui loan, poporul 1-

a urmat, venind din toate parjile, iar Invafatorul a simît compasiune

faja de nestiinâ mul|imii, a tamaduit pe bolnavi, a predicat

67 M. Eliade, Istoria credinfelor fi ideilor religioase, §220, II, 1992, p.312, n. 221.68 J.-P. Lemonon, Jisus in fafa puterii politice", in Geoltrain, Originilecre$tinismului, p. 186.


Imparajia, l-a asezat pe cete si i-a hranit in mod miraculos cu paine si

pe§te. Poporul l-a proclamat ca Messiah, dar Iisus a respins modul in

care injelegeau ei impar&Jia mesianica {Mat. 14:13-21; Mar. 6:30-

44; Luca 9:10-17; loan 6:1-15).

A urmat un conflict relatat in loan 6:22-60, intre Iisus, pe de

o parte, iar pe alta parte, poporul si majoritatea ucenicilor. Herod nu

s-a lasat convins de aceasta atitudine a lui Iisus, fiindca (in pofida

unei abandonari temporare a Invafatorului de catre muljimi si de unii

ucenici), Iisus nu a renunjat la »anticiparea simbolica a viitorului

eshaton",69 reluand hranirea rituala a unor mari mul^imi de oameni

cu paine si cu peste (Mat. 15: 29-35; Mar. 8:1-9). O imparajie atat

viitoare, cat §i prezenta avea, conform lui Schlosser, conotatii

politice (chiar dac^ Iisus o proclama numai spiritual), putand

conduce la tulburari sociale prin:

^atacuri impotriva celor bogafi...predilectie

pentru saraci...insisten{a...asupra rdsturndrii

ierarhiilor...".

A§a cum s-a aratat, Iisus - ca si tofi hakamii - era mai

apropiat de farisei decat de alte grupari, desi ii critica intens. De

aceea (ca §i loan Botezatorul) a avut adepfi printre farisei (ca, de

pildS, pe Nicodim). Asemenea farisei 1-au sfatuit pe Iisus sa piece din

Galileea, fiindcS Herod voia sa-1 omoare. Iisus a dat ,,vm//?w" un

69 M. Eliade, op. cit, §219, vol. II, p. 305.70 Schlosser, op. cit, p. 281.


raspuns ermetic, al carui sens era ca isi va sfarsi misiunea la

Ierusalim, astfel meat tetrarhul putea fi linistit (Luca 13:31-33).7]

* * *

Din acest punct se ridica problema con§tienjei lui Iisus ca

lucrarea lui implica martirajul.72 C.H. Dodd (a carui lucrare despre

intemeietorul crestinismului, rezultata In urma a patru decenii de

studii biblice reprezinta baza cercetaiii istorice referitoare la Iisus) a

analizat cele doua figuri ideale, cea a lui Mesia si cea a Slujitorului

patimitor, atribuite persoanei lui Iisus.73 A doua piatra de hotar a

Evangheliei dupa Matei este tocmai anticiparea martirajului (Mat.

16:21) asociatS cu Schimbarea la fafd (Mat. 17:1-7), viziune ce

exalta pe Iisus ca Mesia.74

Cristalizarea noii perspective asupra misiunii mesianice a

avut loc in timpul ultimei replied strategice a lui Iisus cu ucenicii sai

spre nord, retragere consacrata edificarii spirituale a acestora.

Formularea noii evanghelii este consemnata in Mar. 10:45:

,,Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci sa

slujeasca si sa-§i dea viafa rascumparare pentru

mulji".75

M. Grant, Jesus: An Historian's Review of the Gospels, New York, 1977, p.

129-131 (despre temerile lui Antipas cS Iisus ar fi reprezentat o primejdie politica).

J. Downing, Jesus and Martyrdom, in Journal of Theological Studies (JTS), no.14 (Oct. 1963), p. 279-293; apud Frend, op. cit. p. 69 cu n. 68 de la p. 81.

C.H. Dodd, The Founder of Christianity, New York: MacMillan Co., 1970, p.103 si urm.

7* cf. D. Flusser, Jesus, New York: Herder and Herder, 1969, p. 96-97.B.V. Anania (red.), Biblia jubiliarS sinodala, Bucuresti: EBM-BOR, 2001, p.

1509. La fel, Biblia Justinian, Bucuresti: I BM-BOR, 1988, traduc 6ouvai xr\v


Mesajul privitor la Imparajia lui Dumnezeu era inclus in

evanghelia slujirii si a jertfei rascumparatoare, iar ucenicii urmau sa

domneasca in Impar&Jie daca urmau modelul slujirii si al

martirajului.76 Aceasta strategie era inspirata (atat cat poate

introspecta cercetatorul istoriei) de unele modele vechi-testamentale,

precum §i de rezistenja intampinata de Iisus. Tinand seama de

afirmatia repetata a lui Iisus ca numai Tatal cunoa§te data instaurarii

glorioase a fmparajiei (Mat. 24:36; Mar. 13:32; Fap. 1:7),A

Invafatorul pare sa fi sperat ca data respective avea sa fie foarte

apropiata (Mat. 16:28; 24:34; Mar. 9:1; Luca 9:27). In acest sens,

apare §i mai dramatics trecerea lui Iisus Messiah la ofensiva finala in

fruntea ucenicilor sai, spre sfarsjtul anului 29 al erei crestine.

Lucrarea lui Iisus se muta sfidator in zona dominata de

adversarii principali, reu§ind in urmatoarele patru luni s& declan§eze

lupta suprema. Nu ne-am implicat pana aici in controverse

cronologice, fiindca nu le-am socotit suficient de relevante pentru

tema acestui studiu. Indiferent dacS misiunea lui Iisus a durat doi sau

trei ani, dinamica si dramatismul ei raman aproximativ aceleasi.

Exista incS un consens mult mai larg pentru datarea sfar§itului istoric

al acesfei lucrari mesianice: la ora 15 din ziua de vineri 7 aprilie anul

i|ruxnr| autou prin: ,,sa-§i dea via|a rascumparare" respectiv ,,donner sa vie en

ran<;on", spre deosebire de Biblia Teoctist, Bucuresti: IBM-BOR, 1988, p. 1152,

care traduce: ,,s3-§i dea sufletul rascumparare".

76 Dodd, The Founder ofChristianity, p. 94-95.


30 al erei cre§tine, cu doar cateva ore inainte de apusul soarelui, cand

incepea Pas.tele iudaic.

Plecarea lui Iisus din Galileea cu ucenicii sai (Mat. 19:1;

Mar. 10:1; Luca 9:51) se poate corela fie cu prezenja lui la Ierusalim

in octombrie anul 29, cu prilejul SarbStorii Corturilor (loan 7:2-

10:21), fie mai curand cu atestarea participarii lui la Sarbatoarea

Dedicarii, in decembrie anul 29 (loan 10:22-39), de§i Gerhard

Maier, de pilda, argumenta ca Iisus s-a aflat neintrerupt in Ierusalim

sau {inutul inconjurator in perioada oct. anul 29 - apr. anul 30. In

orice caz, se afirma ca dupa sarbatorirea Hanukkah, Iisus a trecut

dincolo de Iordan, in Pereea (loan 10:40 - 11:53). De§i afirmafia are

bazS biblica (loan 10:40\ se poate observa ca nu pot fi localizate in

Pereea, ci in Iudeea, cele doua locality in care §tim ca Iisus a stat

temporarin aceasta perioada: Betania79 §i Efraim (loan 11:54)}°

Pare evident ca Iisus s-a retras de la Ierusalim in Jinutul

inconjurator - in a§teptarea Pa§telui cand urma sa revina triumfal ca

sa-§i instaureze Impara$ia, pregatit fiind §i pentru sacrificiul suprem.

77 Michel Quesnel, Isus ?i marturia Evangheliilor, in Geoltrain, Originile, p. 181,

se refera la anul 29; Schlosser, Iisus din Nazaret, p. 51, se refera la 7 apr. anul 30

sau 3 apr. anul 33; istoricii bisericesti romani ortodocsi prefera anul 738 a.U.c.

(=30 d. Chr.) - de ex. Eus. Popovici, Istoria bisericeasca universala I, 1925,

p.121,1. RSmureanu, M. §esan, T. Bodogae, 1st. Bis. Univ. /, 1987, p.50.

Gerhard Maier, Evanghelia dupa loan, Comentariu biblic, Korntal: Lumina

Lumii, 1999, p. 447-448.

79 Alfred Kuen, Dicfionar biblic, trad. C. Moisa, vol. I, Bucuresti: Stephanus,

1995, s. v. ,fietabara, Betania", p. 152.

80 D.J. Wiseman, ,,Efron (3)", in J. D. Douglas (red.), Dicfionar biblic, Oradea:

Cartea Crestina, 1995, p. 374.


Evangheliile sinoptice tree peste cele doua prezen^e ale Invajatorului

la Ierusalim din oct. si dec. anul 29 si se refera numai la intrarea

glorioasa in Orasul Sfant de la 2 aprilie 30. Conform lui Schlosser,

sursele de baza pentru finalul misiunii lui Isus raman Marcu si

loan.81

loan motiveaza amanunjit atat hotararea sinedriului de a-1

ucide pe Iisus in urma invierii lui Lazar {loan 11:47-53), cat si

nemul^umirea baneasca a lui Iuda {loan 12:4-6), posibila cauza a

,,vanzarii" lui Iisus {cf. Mar. 14:10). Resorturile acjiunii lui Iuda sunt

analizate de J. Klausner, un pionier din sec. XX al cautarii lui Iisus

eel istoric,82 precum si de HJ. Schonfield.83

Din descrierea facuta de Evangheliile sinoptice ultimei

calatoni a Inva|atorului spre Ierusalim reiese ca opinia publica era

pregatita in felul ei pentru instaurarea Imparajiei propovaduite de

Iisus. La poarta Ierihonului, orbul Bartimeu il aclama pe Iisus cu

titlul de ,,Fiu al lui David" (Luca 18:38), iar in oras mai marele

vamesilor, Zacheu, ii aducea fnva{atorului eel mai inalt omagiu,

imparjindu-si saracilor averea dobandita in mod abuziv {Luca 19:1-

10). Sentimentul general era ca: Jmpardfia luiDumnezeu se va arata

indatd", fiindca Iisus era aproape de Ierusalim {Luca 19:11).

81 Schlosser, Iisus din Nazaret, p. 236, 27182 J. Klausner, Jesus ofNazareth: His Life, Times and Teaching, London: GeorgeAllen & Unwin, 1925, p. 325.

H.J. Schonfield, Jesus: A Biography, London: Herbert Joseph, 1948, p. 234-

237.


Aceasta stare de spirit va fi ilustrata de extraordinara primire

facuta ,Jmparatului care vine in Numele lui Yahweh" {Luca 19:38)u

la intrarea In Ora§ul Sfant, la 2 aprilie 30 {Mat. 21:8-9; Mar. 11:8-

11; Joan 12:12-19). Iisus urmarise in mod deliberat acest efect, cum

o dovedeste procurarea magarului pe care a trecut calare poarta

cetaîi, sugerand printr-o profefie entuziasmul primirii:

,JBucurd-te foarte, fiica Sionului, vesele§te-te,

fiica Ierusalimului, cad iata impdratul tau vine la

tine drept §i biruitor; smerit §i calare pe un asin,

pe mdnzul asinei" (Zah. 9:9).

Sfidarea adresata de Iisus-Messiah cu acest prilej autoritatilor

religioase85 reprezenta §i o lucrare profetica menita sa le puna in

situajia fie de a se converti, fie de a-1 martiriza pe Fiul Omului ca pe

profejii anteriori, martiriu ce avea sa capete insa o valoare

fundamentala. De aici §i atenîa centrala acordata de Iisus Templului.

Tradijia interbiblica prezenta Templul innoit de Macabei ca avand un

rol de interimat pana la venirea Proorocului prevestit de Moise in

Deuteronom 18:15 {IMacabei 4:44-46). Rolul preoîlor inceta deci la

84 Aclamatia este inspirata din Ps. 118:26, cf. Mat. 21:9; Mar. 11:9; loan 12:13;Kupiog corespunde deci tetragramei YHWH - vide Thomas Nelson (ed.), Hebrew-

English Bible, Jerusalem: I.A.D.B.W and B.S.I., 1997, O.T. p 1120 (Ps. 118:26),

NT. p. 135 {Luca 19:38).

85 R.H. Hiers, The Historical Jesus and the Kingdom ofGod: Present ad Future inthe Message of Jesus, Gainesville: University Press of Florida, 1973, p. 78-83,

subliniazS cd Iisus nu respingea aclamafiile mesianice. Guenther Bornkamn,

Jesus of Nazareth, New York, 1975, p. 158, crede ca Iisus porne§te din acest

moment atacul final contra autorita(ilor religioase iudaice.


venirea Proorocului Iisus, eel ce avea, de altfel, sa gaseasca Templul

la fel de pangant ca §i inainte de innoirea din 165 i.Chr.

Smochinul ce nu avea sa mai mverzeascS inainte de venirea

lui Iisus in slava §i vinul Cinei de Taina pe care Iisus avea sa-1 bea a

doua oara cu ucenicii in fmparajia lui Dumnezeu sunt asociate de

R.H. Hiers ca figuri ale viejii ideale din Jara Fag£duita §i din

Imparatia mesianica.87 Avand in vedere ca timpul rodirii smochinilor

era peste vreo opt saptamani, rezulta ca Iisus spera sa intemeieze

foarte curand Imparafia lui in glorie.

A doua curafire a Templului (dupa cea din vremea lui Iuda

Macabeul) sugera ca Noul Templu trebuia sa fie centrul lucrarii lui

Iisus si apoi al Bisericii apostolice, conform istoricului §i teologului

Luca, dornic sa sublinieze ca dupa cum Jsus inva\a in toate zilele pe

norod in Templu" {Luca 19:47), tot asa vor fi nelipsiji de la Templu

primii crestini (Fapte 2:46) si apostolii (Fapte 5:12-13). S-a

subliniat adesea ca zarafii §i negustorii din incinta Templului

furnizau moneda rituala §i animale de jertfa fara de care preo^ii nu-§i

puteau desfa§ura activitatea, iar !n violenfa uimitoare a lui Iisus li• 89

soma pe preofi sa-i raspunda la fel sau sa-i recunoasca autontatea.

Faptul ca asa era pusa problema apare si din evenimentele

care au urmat imediat dupa aceea. Arhiereii, carturarii §i batranii au

86 Frend, The Rise ofChristianity, p. 71

87 R.H. Hiers, op. cit. p. 85, n. 2888 Relativ la aprecierea din Schlosser, op. cit. p. 235-236, c5 viziunea lui Luca ar fi

teologica, iar nu istorica, un raspuns ll poate da I.H. Marshall, Luke - Historian

an Theologian, Exeter, Eng. The Paternoster Press, 1979, p. 53-76 {Luke as a

Historian).

89 cf. Hiers, op. cit., p. 86, Bornkamm, op.cit. p 158-159.


cerul lui Iisus s& le dezv&luie izvorul autoritajii sale pe care msS nu

erau dispusi s-o accepte, cum a dovedit refuzul lor - chiar si acum -

de a accepta mesajul lui loan (Mar. 11:27-33). Confruntarea continue

cu dramatism, intr-un ritm tot mai accelerat. Parabolele §i cuvantarile

lui Iisus din aceste zile afirma tot mai vehement rolul sau mesianic §i

ll arata gata de sacrificiul de sine, in urma uneltirilor §i harfuirii lui

de catre autoritîle religioase.90

Parabola viticultorilor rai (Mat. 21:33-45) preciza ca dupS

jertfirea Fiului, Tatal va veni sa-1 razbune si sa dea Imparajia altui

neam (evident, Bisericii). Iisus avea inca mulfi susjinatori ce-1

socoteau proroc si de care fariseii se temeau (Mat. 21:45), astfel meat

provocarile viclene se fin lanj, incercand sa-1 puna rû si cu

autoritaple romane. Aceasta prilejuie§te lui Iisus prima formulare a

laicismului - separarea dintre cultul religios si stat (Mat. 22:15-22).

Chiar daca apareau si farisei care nu rezistau atracjiei exercitate de

Iisus (Mar. 12:28, 34), majoritatea acestora li hotanisera pieirea inca

dinainte de intrarea lui Iisus in Ierusalim cum s-a vazut mai sus (loan

11:47-53). Raspunsul dat de Iisus provocarilor ll constituie socanta

cuvantare sub forma unui lung pamflet impotriva carturarilor si

fariseilor (Mat. 23:1-35). Manifestable de violent (de limbaj sau

fizica) preflgurau Ziua Judecaîi pe care Iisus o descrie pe larg in

parabolele si cuvantarea din Mat. 25, tot mai constient ca sacrificiul

sau devenea inevitabil (Mat. 26:1-2).

90 E. TrocmS, Jesus and His Contemporaries, London: SCM Press, 1973, p. 117(ultima sSptSmana a lui Iisus la Ierusalim in tradijia preevanghelica).


Sfidarea adversarilor li provoaca pe acestia la o consfatuire in

curtea marelui preot Iosif bin Caiafa, urmata de cumpararea tradarii

lui Iuda (Mat. 26:3-5, 14-16), ceea ce deschidea seria evenimentelor

imediat premergatoare morfii lui Iisus.91 Iisus anticipa ca autoritajile

religioase vor incerca sa-1 prinda §i sa-1 execute eel tarziu in vinerea

dinaintea Pastelui iudaic. Ospaful sau pascal cu ucenicii a avut loc

mai inainte; era vorba de fapt de intemeierea Noului Legamant pe

baza jertfirii lui Iisus, in momentul acela - prefigurate {Mat. 26:28;

Mar. 14:22-25; Luca 22:19-20). Noul Legamant fusese promis in

repetate randuri prin profeji (Ier. 31:33-34; 32:39-40; Ez. 11:19;

26:26-27) iar jertfa lui Iisus era anticipate in Isaia 53.

Incercarea de a analiza istoric misiunea lui Iisus gaseste de

regula interpretari la nivel uman. Se trece cu vederea ca lucrarea unui

mistic nu poate fi injeleasa decat aparent, fiindca nu avem acces la

comuniunea lui cu Dumnezeu si la calauzirea inefabila pe care o

primeste in acest chip. Scriptura insasi atrage atenjia cat de

inaccesibil este modul de gandire al lui Dumnezeu (Is. 55:8-9; ICor.

1:25). Isus se referea la aceasta" calauzire cand spunea lui Nicodim:

nVdntul sufla unde vrea §i tu li auzi glasul, dar nu

§tii de unde vine §i nici unde se duce. Asa este cu

tot eel ce e ndscut din DuhuF* (loan 3:9).

91 C.H. Dodd, The Historical problem of the Death of Jesusy in More NewTestament Studies, Manchester University Press, 1968, p. 84-101.

92 Eus. Popovici, Istoria bisericeasca univ. I, 1925, p. 121-123: o excelenta sintezSa interpretarilor in uz la inceputul sec. XX, care trebuie completatS cu Joachim

Jeremias, The Last Supper, Journal of Theological Studies (JTS), 50, (1949) p.

1-10, §i cu Schlosser, op. cit. p. 251-269.

in cautarea lui Iisus eel istoric . 41

Episoade mistice cum ar fi Schimbarea lafafa sau Suferinfele

din Ghetsimani sunt, far& indbiala, injelese mai bine printr-o exegeza

teologica, decat printr-una istorica. In viziunea unui istoric protestant

liberal, precum W.H.C. Frend, Iisus ar fi fost 3idevastat de indoieli":

,,sfdrsitul trebuia safle acesta? " „ voia Tatalui era aceasta? " ,,putea

fi evitat paharul acesta?" ,,oricum, se va supune planului ceresc".

De§i episodul li pare lui Frend ,,autentic", istoricul constate

descumpanit ca nu exista nici un martor ocular!93 Este totusi de

neinchipuit ca evlavio§ii evangheli§ti sa fi nascocit aceasta

intamplare ce-1 umbrea, oarecum, pe Fiul lui Dumnezeu; intram deci

in sfera istoriei transcendente, inauntrul careia vom patrunde tot mai

mult spre finalul istoriei lui Iisus, final ce constituie de fapt un

inceput. Ins8§i adormirea celor trei apostoli in Ghetsimani,

reprezinta, sub aspect mistic, un e?ec inifiatic.94

Arestat abuziv, in toiul nopfii, Iisus este supus la doua

procese, unul evreiesc §i altul roman, ambele profund viciate.

Subiectul a fost larg dezbatut de cercetatorii seculari, intre care si

evrei; se poate aminti §i studiul unui jurist §i teolog roman, I. Fruma,

care le rezumS pe toate.95 In epoca audiovizualului, asemenea studii

(adesea controversate) palesc in faja controversatului film Isus de

Mel Gibson (2004) ce reconstitute confruntarea finala sSlbatic §i

93 Frend, op. cit., p. 7294 M. Eliade, op. cit. §219, vol. II, p. 307; totu§i din punct de vedere cre§tin,veghea simbolizeazS nemurirea doar in mSsura in care prilejuie§te rugSciune §i

comuniune cu viaja lui Dumnezeu.

95 I. Fruma, Procesul lui Iisus in lumina noilor documente si descoperiri

arheologice, Bucure§ti: Roza Vanturilor, 2000.


minutios (cu unele abateri fa{a de sursa, motivate artistic sau politic).

Istoricitatea relatarilor din Evanghelii cu privire la judecata si

crucificare este spectaculos confirmata de arheologul Werner

Keller.96

In ceea ce priveste atitudinea lui Isus din timpul »proceselor"

si al supliciului, ea pare deconcertantS pentru istoricii actuali. Iisus

nu a facut nici un efort ca sa se apere in mod eficient, ca si Socrates -

eel ce socotise ca moartea sa, survenita in urma unei condamnari

nedrepte, va influenza mai puternic posteritatea in favoarea

invafaturii lui. Conform lui Charles Perrot ,,istoricul nu poate

aproape deloc evalua cum si-a in^eles Iisus talcul propriei morji".97

De fapt, nici ucenicii nu injelesesera nimic, din momentul prinderii

Invajatorului panS dupa invierea lui.

W.H.C. Frend constata impacarea lui Iisus crucificat cu

mama lui si cu unele dintre rudele sale, precum si iertarea celor

vinovati de moartea lui, dar istoricului i se pare ca Iisus s-ar fi indoit

din nou ca ar fi fost alesul lui Dumnezeu: ,,ultimele cuvinte ale lui

Iisus, dupa primii doi evanghelisti ar fi fost un strigat de disperare

(Mat. 27:46; Mar. 15:34)', insa tot Frend constata ca ele erau primul

verset din Psalmul ebraic 22, psalm ce se incheie cu promisiunea

Imparajiei.98 Este vorba asadar de istoria transcendenta, careia ii

aparfine si Invierea lui Iisus, cum observa Ch. Perrot:

96 Werner Keller, $i Biblia are totu§i dreptate, 1979, p. 394-401.97 Charles Perrot, In cautarea lui Iisus eel istoric, in Geoltrain, Originele, p. 19298 Frend, op. cit, p.74

In cautarca lui Iisus eel istoric 43

,,daca marturia primilor credincio§i, referitoare

la Inviere, este intru totul reala, evenimentul

acestei Invieri scapa in mod evident privirii

istonei .

Daca moartea lui Isus pe cruce reprezinta pentru crestini

sfar§itul Legii, invierea lui constituie un nou inceput. Ucenicii vor

primi o putere de sus, vor constitui Biserica si vor raspandi

crestinismul. Prin lucrarea darurilor Sfantului Duh, Biserica este deja

Imparîa lui Dumnezeu instaurata pe pamant ca putere spirituala:

»imparafia lui Dumnezeu nu std in cuvdnt ci in putere" (I Cor. 4:20).

Faptul ca lumea de tradijie cresting domina azi intreaga planets ar

trebui sa-i dea de gandit oricSrui necredincios asupra marejiei lucrarii

Tncepute de smeritul iudeu din Nazaret. Iar asa-numita crizS a

credinêi nu face decat sa pregateasca vremea sfar§itului.

In aceastS perspective, care poate fi rostul cautarii lui Isus eel

istoric? Obiectivul cercetarii istoricului crestin nu poate fi acela de a

confirma toate doctrinele teologice referitoare la Iisus, desi unele

dintre ele pot fi abordate istoric sau apologetic, cum a facut G. Eldon

Ladd, privitor la Inviere100 sau John Stott cu referire, de pilda, la

partenogeneza lui Iisus.101 Crestinismul are doua principii primare ce

trebuie acceptate prin credinâ: axioma ontologica - Dumnezeu si cea

99 Perrot, op. cit. p. 191100 G. Eldon Ladd, / Believe in the Resurection of Jesus, London: Hodder andStoughton, 1979.

101 John Stott, The Authentic Jesus, London: HarperCollins, 1992.


qpistemologicS - revelajia scripturala; din ele se deduce in mod

rational teologia doctrinara"102

Rolul istoricului cre§tin este acela de a dovedi ca relatarile

Evangheliilor nu reprezinta" un mit, pe de o parte, iar pe de alta parte

- ca Iisus eel istoric nu a fost un intemeietor de religie ca oricare

altul. Desi istoricul nu poate surprinde in profunzime misterul

Dumnezeului - Om, ne-am propus sa* suger&m taina respective

punctand cateva aspecte ale dinamicii si dramatismului misiunii lui

Iisus Christos, a§a cum reies acestea daca" tratam Evangheliile din

perspective strict istorica. Am subliniat insa c& dincolo de istoria

secular^ exista o istorie transcendenta, accesibila numai prin

acceptarea revela|iei scripturale a lui Dumnezeu.

102 Carl F.H. Henry, Pentru o recuperare a credinfei cre§tine, Oradea: Cartea

Cre§tina, 1998, p. 61.

incautarealuiiisuscelistoric - plērōma · pdf filecritici admit ,,supranaturalismul"22...

Documents