În general, în Biserica Ortodoxă Română, cântarea corală a fost introdusă pe la

mijlocul secolului XIX, însă nu fără probleme. Ea a fost văzută ca o inovaţie cultică, ca o

încercare de înlocuire a cântării monodice.

În Transilvania se presupune că primul cor a luat fiinţă în anul 1850, date ce reies din

Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur pentru cor mixt. Această Liturghie era cunoscută şi de

Dimitrie Cunţanu, pentru că o aminteşte în prefaţa glasurilor publicate în 1890. El spune că

la venirea lui Şaguna, episcopul a introdus cântarea corală după note, iar în 1854 a tipărit

cântările Sf. Liturghii pentru cor mixt în patru voci. Asta înseamnă că primul cor poate fi

datat cu anul 1848, odată cu venirea lui Şaguna, marele reformator al Bisericii Ortodoxe.

Timotei Popovici cunoaşte şi el această lucrare şi foloseşte anumite părţi în Liturghia

sa pentru cor mixt (1943), făcând trimiteri ca: „din Liturghia grecească”.

Lista muzicienilor, a celor care s-au ocupat de-a lungul timpului de muzica corală,

este lungă. Aş aminti şi schiţa pe scurt, viaţa şi opera religioasă a lui D. Cunţanu, Gh. Dima,

I. Mureşianu, T. Popovici, A. Bena, C. Cherebeţiu şi m-aş opri mai mult asupra vieţii şi

activităţii compozitorului Nicodim Ganea.

D. Cunţanu

– s-a născut în anul 1837 în localitatea Dobârca Sibiului. Începe şcoala

în satul natal, continuă la Gimnaziul Catolic din Sibiu (1850-1858), apoi la „Seminarul

Andreian” (1859-1860).

-1859 – învăţător în cartierul Iosefin (Sibiu) – aici activase Ioan Bobeş

-1863 – 1864 – comisar consistorial

-1864 – profesor la Seminarul Andreian (prin moartea lui Ioan Dragomir)

-1865 – hirotonit diacon

-1872 – hirotonit preot (în Iosefin)

-1877 – duhovnic al Seminarului

-27 iunie 1910 – moare în Săliştea Sibiului, unde va fi înmormântat.

În ce priveşte muzica bisericească corală, D. Cunţanu a publicat trei volume:

Cântări

funebrale pentru cor de bărbaţi

(1903);

Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur la două voci

(1904) şi

Cântări religioase la cununii, hirotoniri şi la sfinţirea bisericilor

– la 4 voci, Sibiu,

1906.

68

Este adeptul stilului tradiţional al cântării de strană, cântare strâns legată de cântecul

popular românesc.

Cântările funebrale sunt cele mai reuşite lucrări din creaţia sa. Foloseşte modul minor

de La, creând uneori acorduri majore pe dominantă, dar foloseşte şi modul major de La

(Ectenia întreită, sedealna Cu adevărat …). Caracterul luminos al acestor cântări poate fi pus

în legătură cu seninătatea cu care trebuie să privim moartea, caracter conform învăţăturii

Bisericii noastre, Minor, majorul, arătându-ne atât imanentul cât şi transcendentul, adică atât

viaţa noastră trecătoare cât şi transcenderea noastră spre lumină – cum spunea D. Cuclin.

Astăzi cântările lui Cunţanu, Glasurile şi cele amintite mai sus – sunt cântate în toată

Mitropolia Ardealului.

Gh. Dima

(1847-1925) – s-a născut la Braşov, într-o familie de comercianţi. Primele

ore de muzică le face cu un profesor sas, pe nume Binder; le continuă la Viena, în timpul

liceului, a Politehnicii la Karlsruhe, la Baden, Gratz. În 1872-1873 se înscrie la

Conservatorul din Leipzig, studiază un an de zile, continuându-l în 1879.

În 1881 îi întâlnim ca dirijor al coralei mitropolitane şi ca director muzical al

Reuniunii Române de muzică din Sibiu. În 1899 Gh. Dima părăseşte Sibiul, mutându-se la

Braşov, în locul său venind pr. Timotei Popovici.

Anul 1919 marchează a treia etapă a vieţii sale prin mutarea la Cluj, unde pune bazele

şcolii superioare de muzică ale actualei Academii. Aici va fi director la Conservator şi

preşedinte de onoare al Corului Episcopiei Ortodoxe.

În timpul venirii la Sibiu, profesor de cântare şi tipic la Seminarul Andreian era D.

Cunţanu. Prin venirea sa s-a creat Catedra de muzică vocală şi instrumentală.

Opera corală şi bisericească este vastă însumând peste 100 de piese originale şi

prelucrări.

Preotul Timotei Popovici

(1870-1950) – se naşte în 1870 la Tincova, judeţul Caraş-

Severin. Studiile şi le începe în satul natal, apoi la gimnaziul în Caransebeş şi la Institutul

Teologic-Pedagogic Sibiu.

Între 1893-1895 urmează cursurile de armonie şi compoziţie la Conservatorul din Iaşi.

Activează mai întâi ca învăţător în Lugoj, profesor al Şcolii centrale române la Braşov, iar

69

din 1899 face schimb de catedră cu Gh. Dima şi va activa la Sibiu până în anul 1948 când se

va retrage cu familia la Lugoj.

Repertoriul coral se compune din: Liturghii, colinde şi pricesne.

Liviu Tempea

(1870-1946) – s-a născut la Lugoj, îşi începe studiile muzicale aici,

avându-l ca mentor pe Tiberiu Brediceanu. Va mai studia pianul la Viena în timpul

studenţiei la medicină. După război, în 1919, va fi numit profesor de muzică la

Conservatorul din Cluj, unde va activa până în 1946 când trece la cele veşnice.

Numele său se leagă de Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, publicată la Cluj în

1933 – pentru cor mixt – lucrare dedicată Episcopului Nicolae Ivan al Clujului şi lui Andrei

Şaguna.

Cornel Givulescu

(1893-1969) – născut în localitatea Săvârşin, dintr-o familie de

învăţători mari iubitori de muzică. Liceul ortodox îl începe la Sibiu, Braşov, Beiuş, iar între

1912-1915 urmează cursurile Institutului Teologic Ortodox din Arad, iar între 1916-1919

studiază la Academia Regală de muzică din Budapesta. Studiază cantoneta la Roma, apoi la

Viena şi studii aprofundate la Leipzig şi Berlin. Publică 3 liturghii pentru cor bărbătesc în

1933 şi un număr de 30 de colinde. A activat ca profesor la Academia Teologică din Oradea,

diacon 1924, preot 1942, 1949 profesor la Conservatorul din Timişoara, 1950 profesor la

Conservatorul din Cluj.

Teofil Coste

(1908-1978) – s-a născut în Satulung, judeţul Satu Mare, într-o familie

de preot, tatăl său Ioan Coste fiind protopop greco-catolic la Gherla. Urmează şcoala în

Gherla şi Academia Unită de aici, apoi la Academia de Muzică din Cluj. Numele său se

leagă de muzica bisericească corală prin trei liturghii, prin colecţia de pricesne şi prin

colindele sale de o rară frumuseţe.

70