In cazul clauzelor abuzive ale OTP Bank, justitia a facut dreptate. Va face la fel si in procesele cu BCR si Volksbank?

Banca maghiara OTP Bank, cea care a adus prima in Romania, inainte de criza, creditele in franci

elvetieni, a fost una dintre bancile care si-au inselat clientii, prin inserarea unor clauze abuzive in

contracte, dupa cum releva deciziile instantelor de judecata. Mai intai, ungurii i-au ademenit pe romani

cu credite in franci elvetieni cu dobanzi mici, iar la scurt timp, in lacomia de a castiga cat mai mult, le-au

crescut dobanzile si le-au mentinut ridicate si dupa criza, desi indicele de dobanda la franci, Libor, s-a

prabusit aproape de 0.

Maghiarii si-au inselat astfel clientii bazandu-se pe contractele de credit in care au inserat clauza abuziva

„dobanda poate fi modificata unilateral de banca, fara consimtamantul clientului”, formula care a permis

OTP Bank sa-si abuzeze clientii, asa cum au facut-o si alte banci.

Numai ca bancherii nu s-au dovedit suficient de intelepti pentru a fi constienti de faptul ca orice fapta

are, mai devreme sau mai tarziu, si rasplata. Dupa criza, cand s-au descoperit multe abuzuri ale bancilor,

autoritatile au emis reglementari si legi noi de protectie a consumatorilor, in fata carora bancile trebuie

acum sa plateasca.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a emis zilele trecute o decizie definitiva in cazul clientului OTP Bank,

caz relatat recent, aici, de Bancherul.ro, care se prezinta astfel, pe scurt:

Banca i-a majorat nejustificat dodanda

Clientul bancii a obtinut, in ianuarie 2008, un credit in franci elvetieni (CHF) de la OTP Bank, in valoare

de 100.000 CHF pe o perioada de 25 de ani, cu o dobanda de 5,7%, variabila. Contractul de credit

prevedea ca "Dobânda este variabila în conformitate cu politica bancii. Dobânda curenta poate fi

modificata în mod unilateral de catre banca, luând în considerare valoarea dobânzii de referinta pentru

fiecare valuta (ex.: EURIBOR (Eur)/LIBOR (CHF)/RUBOR (RON) etc.), fara a exista consimtamântul

clientului".

Dupa numai 4 luni de la obtinerea creditului, banca i-a majorat dobanda la 6,99%, asadar cu 1,29%,

motivand ca majorarea „este generata de cresterea dobanzilor de referinta pe piata financiar-bancara”.

Numai ca indicele Libor CHF crescuse nesemnificativ, cu doar 0,08 puncte, dupa cum s-a plans clientul

judecatorilor.

Cand Libor a scazut, dobanda clientului a ramas neschimbata

Ulterior, cand indicele Libor CHF a scazut aproape de 0, banca nu a mai operat o scadere de dobanda si

in cazul creditului clientului, mentinand dobanda neschimbata, la 6,99%.

Din acest motiv, clientul a dat banca in judecata si a obtinut castig de cauza la trei instante: atat la

tribunal, cat si la curtea de apel iar acum la curtea suprema, decizia fiind astfel definitiva.

O decizie ce poate constitui un model si pentru alte cazuri

Dincolo insa de faptul ca aceasta practica de majorare a dobanzii a fost declarata abuziva de catre

instanta de judecatata, mai important este modul prin care judecatorii au facut dreptate in acest caz, ce

poate constitui un model pentru rezolvarea echitabila si a altor cauze in care s-au emis decizii

controversate, precum cel al clientilor BCR si Volksbank.

Astfel, in acest caz al OTP, desi judecatorii au constatat ca dobanda variabila a bancii, asa cum era

prevazuta in contract, a fost o clauza abuziva, nu au decis sa o elimine, asa cum au facut alte instante in

cazul dobanzilor BCR sau a comisionului de risc al Volksbank, ci au impus bancii sa schimbe dobanda

intr-o formula transparenta, care sa se poata modifica doar in functie de indicii pietei, astfel incat banca

sa nu mai poata abuza, pe viitor, pentru a majora dobanda.

Concret, instanta a decis ca vechea clauza abuziva „Dobânda este variabila în conformitate cu politica

bancii. Dobânda curenta poate fi modificata în mod unilateral de catre banca, luând în considerare

valoarea dobânzii de referinta pentru fiecare valuta , fara a exista consimtamântul clientului” sa se

transforme in „dobanda se modifica doar in functie de evolutia indicelui de referinta”, la care se adauga o

marja fixa, care reprezinta castigul si costurile bancii.

Desi in contractul de credit banca nu avea stabilita o marja fixa, in urma datelor prezentate de client si

banca s-a stabilit ca marja este de 3%, intrucat in momentul acordarii creditului cu dobanda de 5,7%,

indicele Libor era 2,7%, de unde rezulta ca diferenta pana la 5,7% era marja bancii.

Un calcul simplu si just facut atat de client, cat si de judecatori. Intrucat, chiar daca in prezent indicele

Libor este aproape 0, asadar dobanda pe care clientul va trebui sa o plateasca este de doar 3%, sa nu

uitam ca si banca se imprumuta acum mult mai ieftin deca o facea in momentul in care Libor era aproape

3%. Iar in momentul in care indicele va creste, atunci si dobanda pe care o va plati clientul se va majora

in consecinta.

Poate ca o decizie si mai buna ar fi fost daca s-ar fi decis ca noua dobanda sa fie cea practicata in prezent

de banca, sau cea medie la nivelul sistemului bancar, unde marjele fixe sunt putin mai ridicate, in jur de

3,5-4%, insa oricum este o decizie care demonstreaza ca judecatorii pot face dreptate in aceste cazuri.

Nu s-a eliminat clauza abuziva, adica dobanda la credit, ci s-a facut dreptate, prin stabilirea

unei dobanzi corecte

Decizia in cazul OTP Bank, confirmata de toate cele 3 instante ierarhice prin care a trecut cazul, difera

insa de altele, care in loc sa faca dreptate, adica sa stabileasca dobanda corecta pe care clientii trebuie

sa o plateasca bancii, si implicit sa modifice modul de calcul al dobanzilor astfel incat sa nu se mai poata

face abuzuri in viitor (de altfel, dupa aplicarea OUG 50/ 2010, toate contractele de credit au, acum,

dobanzi si comisioane transparente) si astfel sa stinga litigiile dintre banci si clienti, au tulburat si mai

mult apele si au nascut noi procese si dispute intre banci si clienti.

Este vorba fie de deciziile prin care s-a stabilit o dobanda 0 la un credit BCR, fie numeroasele cazuri ale

Volksbank prin care s-a eliminat comisionul de risc, desi acesta facea parte din costul total al creditului.

Problema este ca o serie de astfel de decizii sunt, deja, definitive, astfel ca ramane intrebarea: cine si

cum va putea sa faca dreptate cu adevarat in toate disputele dintre banci si clienti? Cine va avea puterea

si intelepciunea sa emita o decizie unitara in aceste cazuri, o decizie echitabila pentru toata lumea, astfel

incat sa scapam, in final, de problemele trecutului si sa ne concentram pe viitor?