UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

IMPORTANŢA SERVICIILOR SOCIALE DE ÎNGRIJIRE LA

DOMICILIU PENTRU ASIGURAREA BUNĂSTĂRII

PERSOANELOR VÂRSTNICE

Coordonator:

Conf. Univ. Dr. Amalia Pavelescu

Lector Univ. Dr. Anca Bejenaru

Absolventă:

Sibiu

2011

1

CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................................4

1.CADRUL CONCEPTUAL ŞI TERMINOLOGIA DE BAZĂ PRIVIND

PERSOANA VÂRSTNICĂ......................................................................................................5

1.1. Concepţii istorice privind conceptul de îmbătrânire..........................................................5

1.2. Îmbătrânirea – o problemă socială......................................................................................9

1.3. Bolile cronice şi problemele frecvente de sănătate ale vârstnicilor.................................15

1.4. Teorii ale îmbătrânirii......................................................................................................20

2. SERVICII, INSTITUŢII ŞI PRESTAŢII PENTRU PROTECŢIA PERSOANELOR

VÂRSTNICE...........................................................................................................................26

2.1. Politici sociale pentru persoane vârstnice..........................................................................26

2.2. Cadrul legislativ în Romania..............................................................................................29

2.3. Programe de asistenţă comunitară destinate vârstnicilor...................................................32

2.4. Asistenţa socială a persoanei vârstnice..............................................................................34

2.5. Procesul de acordare a serviciilor sociale..........................................................................37

2.6. Tipologia serviciilor sociale...............................................................................................39

3. METODOLOGIA CERCETĂRII.....................................................................................40

3.1. Obiective şi întrebări de cercetare......................................................................................40

3.2. Universul populaţiei şi eşantionarea..................................................................................41

3.3. Elaborarea instrumentelor..................................................................................................42

3.3.1. Definirea si operaţionalizarea conceptului „Importanţa serviciilor sociale de

îngrijire la domiciliu pentru asigurarea bunăstării persoanelor

vârsnice.”.................................................42

4. ANALIZA ŞI INTERPRETERE DATELOR..................................................................46

2

4.1. Interpretarea rezultatelor

interviului..................................................................................46

4.2. Analiza unor studii ţintă.....................................................................................................55

4.2.1. Cazul persoanei vârstnice V.M....................................................................................55

4.2.2. Cazul persoanei vârstnice F. L.....................................................................................60

Capitolul 5. CONCLUZII......................................................................................................64

Anexe........................................................................................................................................67

Bibliografie..............................................................................................................................68

3

Argument

Am ales să studiez această temă deoarece consider că acestă categorie de beneficiari şi

anume persoanele vârstnice sunt cei mai defavorizaţi şi stigmatizaţi din partea majoritară a

societăţii. Consider că legislaţia este destul de limitată pentru această categorie de beneficiari

tocmai din privinţa vârstei lor, fiind consideraţi de mulţi ca fiind inutili.

De asemenea am dorit să studiez cunoştinţele necesare pentru iniţierea şi dedicarea

completă în munca cu persoanele vârstnice şi să aflu care sunt metodele de lucru

corespunzătoare în munca cu beneficiarii.

Îmbătrânirea populaţiei reprezintă o problemă socială, întrucât afectează un mare

număr de persoane, interesând nu numai populaţia respectivă, ci şi factorii decizionali şi

societatea în general, care suportă consecinţele importante. Fenomenul reclamă acţiuni sociale

concrete şi conjugate care să influenţeze o evoluţie în sensul autonomiei şi bunăstării vieţii

vârstnicilor, al îmbătrânirii sănătoase, al asigurării unei vieţi de calitate, cu costuri sociale cât

mai scăzute.

Numărul vârstnicilor nu se suprapune cu cel al pensionarilor, dar aceştia din urmă

reprezintă ponderea cea mai însemnată. La noi în ţară, populaţia vârstnică a fost stabilită

convenţional la 60 ani şi peste (în relaţie cu vârsta pensionării).

4

1. CADRUL CONCEPTUAL ŞI TERMINOLOGIA DE BAZĂ PRIVIND

PERSOANA VÂRSTNICĂ

1.1. Concepţii istorice privind imbătrânirea

Motto:

În cazul în care un tânăr sau un bărbat de vârstă mijlocie, atunci când părăseşte

compania cuiva, nu-şi aminteşte unde şi-a pus pălăria, nu este nimic; dar dacă aceeaşi

neatenţie este descoperită la un om în vârstă, oamenii vor ridica din umeri şi vor spune, "Îşi

pierde memoria".

-Samuel Johnson-

Edith Stein (nepublicat) oferă exemple negative legate de îmbătrânire:

- persoanele în vârstă se clatină, pentru un moment, deoarece nu sunt siguri de ei înşişi şi sunt

imediat acuzaţi ca fiind "infirmi".

- persoanele în vârstă sunt în mod constant "protejate" şi gândurile lor sunt interpretate.

- persoanele în vârstă uită numele persoanelor din jurul lor şi sunt etichetaţi ca fiind senili.

- dacă persoanelor în vârstă le este dor de un cuvânt sau nu reuşesc să audă o propoziţie,

plătesc cu replica celorlalţi ca fiind "îmbătrânit", şi nu cu înţelegerea din partea lor ca având o

dificultate de auz.

- persoanele în vârstă sunt numite "capricioase" atunci când acestea exprimă un dezgust

legitim cu viaţa aşa cum mulţi tineri fac.

- persoanele în vârstă sunt etichetate de societate "ca fiind ca şi copiii", chiar după ce

societatea a asigurat că acestea sunt la fel de dependente, neajutorate, şi lipsite de putere, ca şi

copiii.1

Noţiunea de vârstă înaintată se utilizează pentru perioada din viaţa omului care

urmează după maturitate şi ţine până la sfârşitul existenţei sale. Această perioadă mai este

numită şi vârstă a treia perioadă de involuţie, perioada de bătrâneţe sau senescenţă.2

Cunoaşterea îmbătrânirii ca proces bio-psiho-social îşi are originile în urmă cu mai

bine de doua milenii, dovadă fiind scrierile filozofilor şi medicilor din antichitate care

1 Stein, E, (nepublicat) apud,Palmore, E, 1999, Ageism: negative and positive, New York, Springer Publishing Company, pp 3-4. 2 Neamţu, G, (coord), 2003, Tratat de asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom, pp 914.

5

impresionează prin bogăţia de idei, gradul de sinteză a faptelor şi recomandările pentru

menţinerea sănătăţii şi prelungirea duratei de viaţă.

Într-un studiu din anul 1989 despre îmbătrânirea populaţiilor şi sănătate, autorii arată

că „nu numai proporţia persoanelor vârstnice creşte, dar aceste persoane, ele însele, înaintează

în vârstă”.

Actualmente, pe glob, marii bătrâni deţin o pondere de 14% din totalul persoanelor de

vârstă a III-a iar în ţările Comunităţii Europene, în 1991, 12 din cele 68 de milioane de

persoane având vârsta de 60 de ani şi mai mult, adică unul din cinci, aveau peste 80 de ani.

Acest proces, potrivit cercetătorilor, nu se manifestă uniform pe cele două sexe, el

fiind mai accentuat în rândul populaţiei feminine comparativ cu cea masculină. Fenomenul

este mai intens în cadrul localităţilor rurale în raport cu cele urbane. Importante diferenţieri se

constată şi între diferitele regiuni sau provincii geo-istorice ori geo-economice, precum şi la

nivel teritorial-administrativ.

Şi factorii nutriţionali, condiţiile de viaţă şi de muncă specifice, diferitele tradiţii şi

obiceiuri, apartenenţa la diferite confesiuni religioase pot favoriza sau, dimpotrivă, pot

defavoriza procesul de îmbătrânire a grupurilor umane.3

Evoluţiile demografice implicaţiile lor şi situaţia personelor vârstnice au provocat

interesul Comunităţii Europene, obligând cercetarea în domeniul asistenţei sociale, ca şi al

sociologiei aplicate, să se aplece cu maximă răspundere şi acrivie asupra acestui fenomen

deosebit de complex. Deciziile Consiliului European din anii 1991 şi 1992 construite în

favoarea persoanelor vârstnice şi mai ales declararea anului 1993 ca „Anul European al

persoanelor vârstnice” n-au făcut decât să confirme rolul important pe care Comunitatea

umană in genere, cea europeană în special, trebuie să-l joace în relevarea provocărilor pe

termen lung ale îmbatrânirii populaţiei. Cele două decizii ale Consiliului au promovat

solidaritate intre generaţii ca element central al abordării comunitare a provocărilor

îmbătrânirii populaţiei.4

În România, în urma recensământului din 2002 s-a observat o pondere a populaţiei în

vârstă de peste 60 de ani de 18,3% din populaţia totală. Date privind distribuţia populaţiei pe

vârstă şi sexe, arată că fenomenul îmbătrânirii este mai accentuat la sexul feminin. În ceea ce

priveşte distribuţia în profil teritorial, zonele din România cu populaţia cea mai îmbătrânită

sunt Banatul, Oltenia şi municipiul Bucureşti.

3 Mereuţă, I, Bujor, V, Munteanu, L, Săulea, A, 2004, Demnitatea oamenilor bătrâni şi asistenţa lor medico-socială, Chişinău: Editura Asociaţia „Pentru Demnitatea Umană”, p 16.

4 Necula, M, 2008, Servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, (coord) Badiu, A, În: Sistemul naţional de asistenţă socială azi. Sibiu: Editura Agnos, p 419.

6

ONU a stabilit vârsta de 65 de ani drept limita de la care o persoană poate fi

considerată vârstnică. OMS consideră:

- persoane în vârstă - între 60 şi 74 de ani

- persoane bătrâne - între 75 şi 90 de ani

- marii bătrâni – peste 90 de ani.5

În documentele de ţară ale fiecărui stat membru UE, în Anul European al persoanelor

vârstnice (1993), s-a reafirmat principiul solidarităţii între generaţii, s-au informat structurile

societale asupra problemelor îmbătrânirii, s-au propus şi adoptat măsuri imediate, dintre care

sunt încă finanţate sau confinanţate de Comisia Europeană. Desigur aceste măsuri făceau

parte din planul mult mai amplu al reechilibrării demografice a Europei ca şi din încercarea

de a reduce în plan etic primar problematica vârstnicilor ca problematică inclusă în cea

general umană şi a familiei.

Cercetările recente ne arată că îmbătrânirea nu este un fenomen asociat unei anumite

perioade a vieţii, ci este un proces continuu, care afectează persoanele în mod diferit pe

parcursul vieţii.

Raportat la definirea modernă a fenomenului‚ îmbătrânirea reprezintă un ansamblu de

transformări care afectează ultima perioadă a viţii umane şi care constituie un proces în

general acceptat ca fiind de declin.6

Stratificarea vârstei

Stratificarea vârstei clasifică oamenii in funcţie de vârsta lor (Riley, 1995). Toate

societăţile clasifică, de asemenea, membrii lor in funcţie de sex şi statutul socio-economic. În

toate sistemele de stratificare există un clasament explicit sau implicit de la superior la

straturile inferioare.7

În societăţile gerontocratice, bătrânii au cea mai bună stare şi cei mai tineri o au pe cea

mai mică. În societatea noastră, vârsta mijlocie tinde să aibă cea mai mare putere şi prestigiu

şi copii au cele mai puţine. Bătrânii şi tinerii adulţi tind să fie între, în timp ce bătrânii sau

tinerii sunt mai mari decât ceilalţi, depinde de dimensiunea în care sunt implicaţi. În ceea ce

priveşte venitul, bătrânii au un rang mai mare decât în rândul tinerilor (Palmore, 1999).8

5 *** Problematica medico-socială a categoriilor defavorizate, accesat în 06.02.20011, URL: www.stpcentru.ro6 Necula, M, 2008, Servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, (coord) Badiu, A, În: Sistemul naţional de asistenţă socială azi. Sibiu: Editura Agnos, pp 419-421.7 Riley, A, 1995, apud Branch, L, Palmore, E, Harris, D, 2005, Encyclopedia of Ageism, New York, Publishing: The Haworth Press, pp 17-188 Palmore, E, 1999, apud, Branch, L, Palmore, E, Harris, D, 2005, Encyclopedia of Ageism, New York, Publishing: The Haworth Press, pp 17-18.

7

În majoritatea societăţilor moderne, a descrie pe cineva sau ceva ca "vechi" semnifică

imagini de declin, boală, invaliditate şi deces. Cu toate acestea, aceste imagini nu descriu cu

acurateţe realitatea de îmbătrânire, ci reflectă mai degrabă miturile şi stereotipurile care

decurg dintr-o lipsă de cunoştinţe despre imbătrânire. Multe dintre aceste imagini asupra

imbătrânirii, apar din modelele pe termen lung de a atribui în mod incorect starea patologică

şi caracteristică de imbătrânire nedorită la "normal". Din păcate, aceste prejudecăţilor au fost

consolidate prin termeni precum "senilitate", care echivalează cu funcţionare afectată a

îmbătrânirii.9

9 Miller, C, 2008, Nursing for wellness in older adults, Fifth Edition, China, Pushing:Lippincott Williams & Wilkins, p 2.

8

1.2. Îmbătrânirea – o problemă socială

Una din minorităţile sociale în raport cu vârsta clientilor o constituie „persoanele de

vârsta a treia”, minoritate ale cărei probleme sunt cu totul diferite faţă de cele ale copiilor.

Dificultăţile asistenţei sociale care vizează această minoritate au crescut semnificativ în

ultimele decenii datorită următorilor factori:

- diversificarea şi amplificarea nevoilor şi exigenţelor acestei categorii demografice, în raport

cu proresul social şi cu exigenţele civilizaţiei contemporane;

- creşterea ponderii persoanelor în vârstă (peste 60 de ani) în ansamblul populaţiei, datorită

îndeosebi reducerii natalităţii, pe de o parte, şi creşterii „speranţei de viaţă”, pe de altă parte.10

În ciuda faptului că riscul de boală este net mai mare la bătrâni, asistenţa socială

vizează cu precădere bătrânul normal, adică sănătos, întrucât aspectele medicale propriu-zise

sunt de competenţa medicului, asistentul social având datoria - în cazul bătrânilor bolnavi –

să contacteze medicul, să acompanieze clientul la cabinetul medical, să consolideze şi, după

caz, să negociaze aspectele protecţiei pacientului cu „ceilalţi” factori implicaţi în domeniu.

În sociatăţile civilizate, stabile şi democratice, bătrânii se bucură de respect şi de toate

condiţiile minime de existenţă. Cu toate acestea, statutul bătrânului în societatea modernă sau

post-modernă este inferior statutului acestuia în societatea tradiţională, în cadrul căreia

bătrânul se afla pe treapta cea mai înaltă de preţuire socială, deţinea puterea cea mai mare

(„sfatul bătrânilor”, „pater familias”) şi dispărea înconjurat de copii şi nepoţi.

În satul tradiţional, de pildă, bătrânii „asistau” cu mândrie şi îngăduinţă la creşterea şi

formarea nepoţilor şi a strănepoţilor. În acele vremuri nu se filosofa prea mult pe tema

„vârstei a treia” (sau a patra) şi nici nu se elaborau tot felul de programe de protecţie! Este

adevărat, „bătrânul tradiţional” nu ieşea niciodată la pensie şi, deci, nu era nevoit să trăiască

drama ruperii de ceva trainic, de „a doua familie” (aşa cum este percepută adesea instituţia

sau inteprinderea unde a lucrat bătrânul sau clientul respectiv).11

Populaţia vârstnică înregistrează peste tot în lume o creştere constantă în diferite

ritmuri, cu consecinţe multiple: demografice, economice, sociale, medicale. Din perspectivă

demografică, se poate aprecia că îmbătrânirea şi mărirea segmentului de peste 60 de ani în

totalul populaţiei au consecinţe negative asupra dinamismului economic, prin creşterea

10 Cojocaru, D, Irimescu, G, 2004, Protecţia persoanelor în vârstă,În Miftode, V, coord : Sociologia populaţiilor vulnerabile. Teorie şi metodă. Iaşi: Editura Polirom, p 163.11 Idem, pp. 163-164.

9

populaţiei dependente, prin presiunea exercitată asupra serviciilor sociale şi de sănătate, prin

costurile tot mai mari ale îngrijirii sociale. Reducerea veniturilor, ca proces ce însoţeşte

pensionarea, conduce treptat la apariţia unei dependenţe financiare tot mai accentuate în

contextul dificil al tranzacţiei şi absenţei unor servicii sociale care să prevină deteriorarea

situaţiei sociale şi medicale a bătrânilor.12

Creşterea procentajului persoanelor vârstnice în populaţie se datorează scăderii

natalităţii şi mortalităţii la copii şi la tineri, astfel încât tot mai multe persoane ajung la vârsta

bătrâneţii. Îmbătrânirea demografică are unele consecinţe negative. Una dintre consecinţe este

modificarea raportului dintre poopulaţia activă şi pasivă. Alte consecinţe sunt legate de faptul

că bătrânii se îmbolnăvesc frecvent, suferă de boli cronice, de multe ori devin dependenţi de

familie. Toate acestea creează probleme familiale, medicale, economice, sociale tot mai

grave.13

Persoanele în vârstă de peste 60 de ani reprezintă 18,3% din totalul populaţiei

României, iar proiecţiile demografice pentru anul 2030 arată o proporţie a acestor de 22,3%.

Astfel apar două probleme ce interesează asistentul social.

Mai întâi, societatea îşi pune problema asigurării unor servicii adecvate pentru această

categorie, mai ales pentru persoanele aflate la o vârstă înaintată, ale căror nevoi medicale ori

materiale sunt mai mari decât cele ale altor subgrupuri din categoria analizată. În al doilea

rând, analistul social este interesat de felul în care schimbarea instituţională şi axiologică

permite vârstnicilor o existenţă independentă cât mai lungă, precum şi utilizarea cunoştinţelor

şi experienţei acumulate. Elementul instituţional şi axiologic înregistrează modul în care

opiniile, atitudinile şi valorile, dar şi cadrul juridic şi de intervenţie socială, sunt în acord sau

în tensiune, contribuind la o percepţie specifică a îmbătrânirii ca problemă socială.

Cel care este preocupat de problema îmbătrânirii ca problemă socială trebuie să

cunoască dispozitivul legislativ, instituţional şi de intervenţie a acelor politici şi programe

care au avut ca obiectiv sau vizează rezolvarea problemei identificate. El trebuie să ştie dacă

au existat încercări de evaluare a rezultatelor programelor şi politicilor sociale, precum şi

aspectele concrete de utilizare a rezultatelor.14

În ţara noastră consecinţele procesului de îmbătrânire se manifestă deja, atât în plan

demografic şi economic cât şi in plan social şi medical, solicitând în mod formal şi informal

resursele societăţii. Astfel:12 Manu, C, Poede, G, 2003, Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică, În Revista de Asitenţă Socială nr. 1, pp 84-8513 Bocsa, E, Psihologia vârstelor, Petroşani: Editura Atelierul de Multiplicare – Minitipografie al Universităţii din Petroşani, p 67.14 Idem , p 85.

10

În plan demografic se remarcă o izolare a persoanelor vârstnice mai ales în mediul

rural ca urmare a migraţiei populaţiei tinere către mediul urban, rămânerii populaţiei

vârstnice în aceste zone, izolării teritoriale a unor localităţi din mediul rural, dezvoltării

economice reduse şi distanţei relativ mari faţă de centrele mai dezvoltate din punct de vedere

ecomomic. Din păcate ultimii au evidenţiat şi alte cauze, dintre care popularea zonelor rurale

prin migraţia spre centre urbane, care oferă o paletă mai mare de forţă de muncă în străinătate,

infrastructură aproape inexistentă şi epuizarea sistemului socio-cultural al satului românesc.

Anuarul statistic al României evidenţia în anul 2002, în urma rencesământului

organizat la nivel naţional, ca 58% din numărul populaţiei vârstnice se află în mediul rural.

Un alt aspect, remarcat la nivel naţional, este accentuarea procesului de îmbătrânire

demografică, pe fondul scăderii dramatice a natalităţii.15

În plan social creşte riscul marginalizării şi excluziunii sociale a persoanelor vârstnice,

consecinţă determinată în general de pierderea celor trei roluri esenţiale - marital, parental şi

profesional - odată cu pensionarea; neimplicarea familiei privind susţinerea membrilor săi

vârstnici; a procesului de coabitare, în general, din momentul constituirii familiei copiilor, dar

şi apariţia riscurilor de abuz, autoabuz, violenţe, discriminare - agism, precum şi accentuarea

dificultăţilor în asigurarea unei protecţii sociale adecvate.

În plan socio-economic, datorită veniturilor scăzute, mare parte reprezentate numai de

pensie, creşterea progresivă a costurilor de întreţinere a locuinţei, a alimentelor şi

medicamentelor în raport cu regresul rezervelor financiare de care mai poate dispune persoana

vârstnică, intrarea în repetate rânduri în incapacitatea de plată a unor servicii şi investiţii

minimale în întreţinere, persoana vârstnică înregistrează un consum restrictiv, dificultăţi în

achitarea cheltuielilor la serviciile curente, o gestionare şi administrare deficitară a bugetului

şi chiar o dependenţă financiară faţă de aparţinători sau de autorităţi.16

Devalorizarea bătrâneţii, consideră sociologii, exprimă, de fapt, teama faţă de efectele

şi consecinţele ignobile ale bătrâneţii, teama faţă de boli şi faţă de moarte, teama că

îmbătrânind, individul nu mai are nici o valoare pentru societate, pentru rude şi apropiaţi.

Toate aceste atitudini, tributare unor clişee, joacă adeseori, rolul unor mecanisme

etichetatoare şi stigmatizatoare, care influenţează în sens negativ propria imagine despre sine

a individului. Ele determină două tendinţe extreme de discriminare:

15 Hotărârea de Guvern, nr. 541/2005, anexa 1, publicată în Monitorul Oficial partea I. în nr. 541 din 9 iunie 2005.16. Idem, Hotărârea de Guvern, nr. 541/2005, anexa 1, publicată în Monitorul Oficial partea I. în nr. 541 din 9 iunie 2005.

11

- ageismul, adică prejudecata conform căreia persoanele cele mai vârstnice sunt mai

puţin importante şi mai puţin valoroase decât cele tinere;

- agocentrismul, în concordanţă cu care grupurile de vârstă mai tinere trebuie să se

supună autorităţii paternaliste a grupurilor de vârstă mai mari.17

Situaţia economică precară a vârstnicilor determină diverse intervenţii,

individualizate,din partea statului/autorităţilor în special axate pe „transferuri băneşti către

populaţia vârstnică (ajutoare sociale, ajutoare de urgenţă, indemnizaţii sau alte pensii decât

cele provenite din sistemul de asigurări sociale), precum şi facilităţi diverse care privesc, în

special asistenţa medicală fără contribuţie, gratuităţi şi compensări la medicamente, gratuităţi

sau reduceri la costuri pentru tratament balnear, transport în comun sau interurban, abonament

radio-tv”, acces gratuit la cantina socială etc.18

Problema veniturilor. Încă o dată consecinţele îmbătrânirii apasă greu asupra persoanelor în

vârstă. Cu cât esti mai bătrân cu atât mai mare este probabilitatea să fi sărac. Personele foarte

în vârstă este foarte probabil că şi-au epuizat economiile, şi-au uzat hainele şi mobila şi trăiesc

din venituri provenite din sprijin acordat. Este o caracteristică extrem de importantă dat fiind

faptul că bătrânii au o mai mare nevoie de căldură, hrană bună şi ajutoare speciale în forma

diferitelor feluri de sprijin etc.

Două aspecte trebuie menţionate în legătură cu locuinţa. În primul rând, cu cât mai

bătrân eşti cu atât este mai mare probabilitatea să locuieşti într-o locuinţă veche. Multe

persoane în vârstă au îmbătrânit într-o singură casă şi adesea nu au venituri suficiente pentru a

o întreţine în condiţii rezonabile. Locuinţele mai vechi sunt cu o mai mare probabilitate lipsite

de amenajări de bază, cum ar fi toaletele în interiorul casei, izolaţii şi apă caldă.

Pe de altă parte, cu cât eşti mai în vârstă cu atât este mai mare probabilitatea să fii în

vreo instituţie de ocrotire, deşi numărul total este mic. Circa 3,5% din populaţia în vârstă de

peste 60/65 de ani este în spitale sau instituţii de ocrotire. Cifra coboară la circa 1,4% în grupa

de vârstă 60/65-67 şi ajunge la 19,2% în grupul de peste 75 de ani.19

În plan medical şi socio-medical cercetătorii remarcă la persoanele vârstnice scăderea

rezistenţei organismului la îmbolnăviri, apariţia polipatologiei specifice vârstei,

dificultatea/imposibilitatea refacerii sau recuperării după boală sau accident, evoluţia bolilor

organice în strânsă legătură cu cele psihice, riscul crescut de a prezenta boli invalidante

generatoare de dizabilităţi şi implicit de dependenţă, precum şi înscrierea cu o mortalitate

17 Rădulescu, S, 1993, Sociologia problemelor sociale ale vârstelor, Bucureşti: Editura Lumina Lex, pp 31- 32.18 Hotărârea de Guvern, nr. 541/2005, anexa 1, publicată în Monitorul Oficial partea I, în nr. 541 din 9 iunie 2005.19 Marshall, M, 1993, Asistenţă socială pentru bătrâni, Bucureşti, Editura Alternative, pp 13-14.

12

înaltă comparativ cu celelalte grupe de vârstă, situaţii care reclamă un număr mare de îngrijiri

comlexe medico-sociale atât în mediul instituţionalizat cât şi la domiciliu20

În aceste condiţii, bătrâneţea ca problemă socială alimentează, ea însăşi, multiple alte

probleme sociale. S-au amplificat cazurile de vagabondaj al unor categorii de bătrâni lipsiţi de

orice resurse, venit ori sprijin material, care sunt nevoiţi să-şi asigure existenţa cerşind sau

apelând la mila puţinelor organizaţii caritabile, petrecandu-şi nopţile în parcuri, metrouri, gări,

holul unor blocuri sau alte locuri publice. Neputând beneficia de nici un fel de condiţii

sanitare, fără posibilitatea de a-si asigura igiena corporală, murdari, plini de păduchi,

subnutriţi şi de multe ori supuşi tendinţelor de alcoolism, aceşti bătrâni nu au nici un sprijin

din partea societăţii. Adeseori mor îngheţaţi de frig sau de boli, fără a putea fi identificaţi

după un nume. La rândul lor, bătrânii care posedă o locuinţă, dar locuiesc complet singuri,

abandonaţi de rude sau prieteni, se confruntă cu mari dificultăţi materiale, la care se adugă

sentimente de izolare, teamă, frustrare, sentimentul justificat că au fost uitaţi, abandonaţi de

societate. 21

Abordarea complexă a vârstnicilor impune analiza problematicii îmbătrânirii dintr-o

multitudine de perspective care trebuie avute în vedere în elaborarea politicii publice faţă de

această categorie de populaţie. Percepţiile sociale asupra bătrânilor, neliniştea pe care

îmbătrânirea o provoacă asupra indivizilor, dezbaterile asupra „costului social” pe care

îngrijirea lor o solicită din partea societăţii, funcţionarea solidarităţii dintre generaţii constituie

teme comune pentru discuţie în proiectarea serviciilor sociale pentru bătrâni.

Din perspectiva implicaţiilor sociale ale îmbătrânirii apare necesitatea identificării

costului pensionării timpurii, a specificităţii problemelor de sănătate, a schimbărilor

intervenite în structura rolurilor sociale şi a diferenţelor existente în îngrijire în mediul urban

şi rural, precum şi în determinarea surselor de suport social pentru bătrâni. Evaluarea

potenţialului politic al vârstnicilor nu este un element care poate fi neglijat într-o strategie

naţională sau regională de construcţie a serviciilor sociale, avându-se în vedere ponderea lor

în totalul populaţiei cu drepturi electorale.22

Suntem, de asemenea familiarizaţi cu efectele umane şi sociale ale îmbătrânirii

oamenilor din jurul nostru, dar cei mai mulţi dintre noi nu cred în îmbătrânirea populaţiei din

punct de vedere "biologic'”. Cu toate acestea, la fel naşterea cât şi dezvoltarea poate fi văzută

din punct de vedere biologic, precum şi din punct de vedere social şi psihologic.20 Hotărârea de Guvern, nr. 541/2005, anexa 1, publicată în Monitorul Oficial partea I, în nr. 541 din 9 iunie 2005.21 Rădulescu, S, 1994, Sociologia Vârstelor, Bucureşti: Editura Hyperion XXL, pp 161-162.22 Manu, C, Poede, G, 2003, Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică, În Revista de Asitenţă Socială nr.1, pp 85-86.

13

Cele mai multe organisme vii arată un declin legat de vârstă în capacităţile funcţionale,

care pot fi studiate la diferite niveluri, de la un organism intact, fie că este vorba de plante sau

animale, prin organele sale componente şi componentele lor celulare, până la structura

moleculară.

Termenii "îmbătrânire" sau "senescenţă", care sunt adesea folosiţi alternativ, implică

declin şi deteriorare.

Maynard-Smith în 1962, vorbea despre „procese ale îmbătrânirii”, ca fiind acele

procese, care fac indivizii mai susceptibili la îmbolnăvire şi deces, produse de factori interni şi

externi, pe măsură ce înaintează în vârstă. El recunoaşte că moartea poate fi cauzată de un

declin fizic şi funcţional în faţa stresului psihologic şi a factorilor externi precum accidentele

şi bolile.

Cele patru criterii propuse de Strehler (1962) au fost acceptate pe scară largă:

1. Îmbătrânirea este universală, care se produce la toţi membrii populaţiei (spre deosebire de

boală).

2. Îmbătrânirea este progresivă, este un proces continuu.

3. Îmbătrânirea este intrinsecă organismului.

4. Îmbătrânirea este degenerativă.23

Consecinţele fenomenului de îmbătrânire sunt multiple: demografice, economice,

sociale si medico-sociale.

Fenomenul îmbătrânirii populaţiei determină o suită de constrângeri economice şi

sociale şi va provoca dificultăţi decidenţilor din domeniul sanitar şi economic, deoarece

populaţia vârstnică este mare consumatoare de servicii medicale prin supra şi polimorbiditate,

prin vulnerabilitatea crescută la factorii perturbatori din mediul fizic şi social.24

1.3. Bolile cronice şi problemele frecvente de sănătate ale vârstnicilor

Problemele bătrâneţii sunt studiate de numeroase ştiinţe: medicină, psihologie,

sociologie, demografie etc. În limba greacă cuvântul bătrân se traduce prin termenul geron.

De aici provin termeni ca gerontologie – disciplina care studiază aspectele sociale, biologice

23 Bond, J, Coleman, P, Peace, S, 1993, Ageing in society-An introduction to social gerontology, Sage Publication, pp 21-22.24 *** Problematica medico-socială a categoriilor defavorizate, accesat în 06.02.20011, URL: www.stpcentru.ro

14

şi medicale ale îmbătrânirii sau geriatrie – ramură a medicinii care se ocupă de bolile

bătrâneţii.25

Îmbătrânirea reprezintă o parte integrantă a dezvoltării organismului, o diferenţiere în

timp, caracterizată printr-o scădere în creştere. Este un proces fiziologic, şi toate modificările

celulare, tisulare reflectă situaţia anterioară sau prefigurează pe cea viitoare. De fapt,

îmbătrânirea umană este un proces normal, cu un determinism plurifactorial. Derularea

fiziologică a ritmului şi orarului de îmbătrânire creează premisele unei durate medii de

viaţă.Factorii genetici acţionează programat, guvernând modificările ce survin odată cu

înaintarea în vârstă.

Cât priveşte agresiunile patologice care acţionează timp îndelungat şi în rândul cărora

bolile cronice deţin un loc de prim-plan, precizăm că ateroscleroza, hipertensiunea arterială,

diabetul zaharat, obezitatea, reumatismele cronice degenerative sunt principalele cauze care

influenţează şi devansează orarul îmbătrânirii umane.26

Sunt cunoscute schimbările morfologice care au loc la vârsta senectuţii, fapt care

determină şi diferite răspunsuri comportamentale. De asemenea cercetările privind

îmbătrânirea cognitivă relevă relevă faptul că performanţele intelectuale scad pe măsura

înaintării în vârstă.

Este considerată drept normală o reducere a relativă a volumului creierului, o scădere

în greutate a acestuia.

„ Atrofia cerebrală” a senectuţii s-ar putea datora unei reduceri a substanţei albe.

Pierderile celulare observate în cursul îmbătrânirii normale ar putea fi responsabile de

anumite tulburări motorii, frecvent întălnite la bătrâni, mers dificil, spate rotunjit, tremur,

rigiditate posturală.

De asemenea abilităţile intelectuale suferă un declin, în sensul răspunsurilor mai lente

datorită timpului crescut necesar procesării informaţiilopr, datorită inteligenţei fluide (care

acţionează drept o capacitate de a face faţă oricărei situaţii noi), care suferă şi ea modificări.

Îmbătrânirea ca proces se întâlneşte atât la nivel celular, cât şi la nivelul întregului

organism.27

Teoriile care explică mecanismele senescenţei se pot grupa în două categorii:

25 Bocsa, E, 2000, Psihologia vârstelor, Petroşani: Editura Atelierul de Multiplicare – Minitipografie al Universităţii din Petroşani, p 67.26 Dumitru, M, 1984, Bătrâneţe activă, Bucureşti: Editura Medicală, pp 14-15.27 *** 2007 , Îmbătrânirea şi bolile degenerative. Procesul de îmbătrânire. În Grigore, V, (coord). În: Exerciţiul fizic-Factor activ pentru prevenirea îmbătrânirii şi instalării bolilor degenerative, Bucureşti: Editura Didactică Si Pedagogică, pp 75-76.

15

Teorii genetice, care atribuie un caracter programat modificărilor care apar odată cu

înaintarea în vârstă.

Teorii care explică involuţia cu precădere prin rolul jucat de factorii existenţiali, cu

acţiune neprogramată.

Legarea senescenţei de procesul de dezvoltare a făcut pe unii cercetători să afirme că

îmbătrânirea începe chiar din prima parte a vieţii, odată cu scăderea ratei de creştere.

Psihologia bătrânului are anumite particularităţi, care pot fi observate şi la alte

niveluri, nu numai în sfera funcţiilor psihice elementare.

Studiul analitic al funcţiilor intelectuale arată o scădere a memoriei pentru datele

recente. Cu toate acestea posibilităţile de sinteză a vârstnicului, ca urmare a experienţei şi

antrenamentului , se pot menţine. Atenţia, concentraţia suferă de asemenea de pe urma

impactului cu senectutea.

În sfera afectivă a vârstnicilor, atitudinea faţă de pensionare şi bătrâneţe joacă un mare

rol. Pensionarea şi bătrâneţea sunt asociate cu inutilitatea, mizeria şi singurătatea. Sentimentul

de izolare socială, de abandonare a profesiunii accentuează îmbătrânirea psihologică.

Pensionarea şi bătrâneţea trebuie pregătite şi implicaţiile lor prevenite.

Complexitatea, variabilitatea şi asincronismul funcţiilor psihice schiţează profilul

psihologic al vârstnicului.28

Sănătatea fizică şi mentală se deteriorează odată cu înaintarea în vârstă. Costurile cu

securitatea vârstnicilor interacţionează cu cele privind sprijinirea sănătăţii. Este esenţial să

acordăm atenţie problemelor îngrijirii sănătăţii, în special a sănătăţii vârstnicilor deoarece

ponderea acestora sporeşte în mod constant în totalul populaţiei, având implicaţii pentru

politicile sociale din domeniu.

Este necesar să facem distincţia între bătrâneţe ca ultimă perioadă normală a ciclului

vieţii umane şi starea de boală, stare anormală care se poate asocia oricărei categorii de vârstă

(copilărie, tinereţe, maturitate, bătrâneţe), dar care găseşte un teren mai prielnic de instalare la

„vârsta a treia” datorită modificărilor induse de înaintarea în vârstă.29

Aşa cum se cunoaşte, la multe din persoanele în vârstă, apar, în ceea ce priveşte

sănătatea necazuri mari. În bună parte, deteriorarea sănătăţii acestei categorii de populaţie îşi

are explicaţia în reducerea vigorii organismului şi deci în diminuarea capacităţii sale de

rezistenţă la acţiunea agenţilor patogeni. În acest sens operează însă factorii provocatori de

stres, care, din păcate, în anii pe care îi parcurgem conosc un proces de recrudescenţă şi se

28 Dumitru, M, 1984, Bătrâneţe activă, Bucureşti: Editura Medicală, pp 31-33.29 Bodogai, S, 2009, Protecţia socială a persoanelor vârstnice, Oradea: Editura Universităţii din Oradea.

16

manifestă cu deosebită putere îndeosebi în cazul unor segmente ale populţiei, între care se

înscriu şi bătrânii.30

Îmbătrânirea biologică este însoţită de îmbătrânirea creierului (apar plăci senile,

diferite modificări biochimice) ceea ce are consecinţe asupra funcţiilor intelectuale şi a

capacităţii de adaptare la mediu.

Gândirea şi vorbirea devin mai lente. Fluenţa şi cantitatea ideilor scade, se revine

frecvent la aceeaşi idee. Opiniile privind evenimentele de viaţă devin mai subiective,

atitudinile sunt mai rigide. Scade capacitatea de argumentare. Cei în vârstă devin mai

egocentrici, sunt preocupaţi cu precădere de problemele personale. Discuţiile nu au caracter

general; bătrânii vorbesc mai ales despre probleme personala (sănătate, nemulţumiri create de

copii, nepoţi).31

Vârstnicii prezintă şi un fenomen de degradare a organelor interne, în special a

organelor vitale (inimă, plămâni). Dacă în perioada adultă bătăile inimii sunt de aproximativ

72 pe minut, după 55 de ani acestea devin mai slabe şi neregulate.

Respiraţia devine superficială dupa 45 de ani, ceea ce face ca în plămâni să rămână aer

rezidual şi să reducă nivelul de oxigenare a sângelui şi implicit al ţesuturilor şi organelor. În

ceea ce priveşte digestia, se constată o scădere a secreţiilor salivare şi a secreţiilor implicate în

tubul gastric. Pancreasul care e antrenat prin secreţiile sale în digestie, îsi reduce lent

activitatea, fapt pentru care grăsimile sunt mai prost utilizate. Ficatul e mai puţin afectat de

vârstă, dar devine sensibil la boli şi scade în mărime.

Pe măsura înaintării în vârstă, vulnerabilitatea la îmbolnăviri creşte, bolile sunt

contactate mai uşor, iar vindecarea presupune un proces mai îndelungat şi mai greoi.32

Cercetări recente au arătat ca până la apariţia şi manifestarea fenomenelor vizibile de

senescenţă a organismului, în intimitatea structurilor biologice ale acestuia se produc o serie

de microfenomene care se „imprimă” asupra individului în mod imperceptibil până cuprind

majoritatea organelor.

Bătrâneţea traduce un eşec al organismului faţă de cauzalitatea internă şi externă. Cel

mai adesea, durata vieţii este scurtată de procesele patologice acumulate de-a lungul vieţii.

La bătrâneţe, s-a observat că sinteza enzimelor, proteinelor, vitaminelor şi a altor

substanţe de importanţă vitală, este tulburată.33

30 Barbu, G, Mihăilescu, A, Prisăcaru, C, 1999, Bătrânii - Segment al populaţiei defavorizate- , În: Probleme Economice, Bucureşti: Editura Centrul de Informare şi Documentare Economică, pp 21-22.31 Bocsa, E, Psihologia vârstelor, 2000, Petroşani: Editura Atelierul de Multiplicare – Minitipografie al Universităţii din Petroşani, p 70.32 Bodogai, S, 2009, Protecţia socială a persoanelor vârstnice, Oradea: Editura Universităţii din Oradea. 33 Duda, R, 1983, Gerontologie medico-socială, Iaşi: Editura Junimea, pp 30-32.

17

Ateroscleroza este o boală generală a vaselor de sânge şi prima cauză de îmbolnăvire

şi de mortalitate la persoanele vârstnice;

Bolile aparatului locomotor sunt frecvente la persoanele vârstnice, au în majoritatea

lor o evoluţie cronică şi sunt însoţite de dependenţă fizică.

Osteoporoza este o boală a ţesutului osos ce constă în slăbirea rezistenţei osului prin

rarefiere datorită pierderii de masă osoasă şi fragilizării acesteia.

Tot în categoria bolilor aparatului locomotor specifice „vârstei a treia” se încadrează şi

reumatismul cronic poliartrozic deformant, poliartrită reumatoidă, anchilozele; toate aceste se

referă la îmbolnăviri ale articulaţiilor cu etiologie mixtă şi la afecţiuni ale muşchilor, cronice

si progresiv evolutive.

Dintre bolile neurologice cronice frecvente la persoanele în vârstă, cu ample

consecinţe în ceea ce priveşte autonomia şi calitatea vieţii, generatoare de dependenţă şi

dezavantaj social este necesar să ne oprim asupra accidentelor vasculare cerebrale, afecţiuni

neuro-vasculare.34

Alte modificări frecvente la vârstnici, legate de înaintarea în vârstă, sunt considerate,

între anumite limite, ca aparţinând unei îmbâtrâniri normale; între acestea; modificări ale

pielii şi fanerelor (pielea uscată cu pete senile şi riduri, rărirea părului), scădera acuităţii

vizuale, scădera secreţiei lacrimale, scăderea acuităţii auditive, slăbirea vocii, scăderea forţei

musculare şi a toleranţei la efort, hiposomnia, hipomnezia, hipoaciditatea gastrică, întârzierea

tranzitului intestinal, stabilite de fiecare disciplină clinică de specialitate.35

Cele mai des întălnite boli de nutriţie şi metabolism sunt obezitatea, denutriţia, stările

de dezhidratare şi diabetul zaharat.

Obezitatea este cauzată în general de supraalimentaţie, sedentarism, stres şi traume

psihice şi poate genera numeroase complicaţii cardiovasculare, metabolice, locomotorii şi

respiratorii, incidenţa ei crescând după vârsta de 40-50 de ani.

Demenţele sunt afecţiuni severe, nevindecabile, ce constau în tulburarea a două sau

mai multe funcţii intelectuale sau cognitive în pofida unei stări de conştienţă intacte; frecvenţa

acestora creşte o dată cu vârsta. Boala Alzheimer şi accidentele vasculare cerebrale sunt cele

mai obişnuite boli care determină demenţa. Parkinson este o boală neurologică degenerativă

care se manifestă prin deteriorarea mişcărilor, rigiditatea feţei, vocea mai greu inteligibilă,

tremurări caracteristice mâinilor şi picioarelor, confuzie şi depresie.36

34 Bodogai, S, 2009, Protecţia socială a persoanelor vârstnice, Oradea: Editura Universităţii din Oradea.35 Bogdan, C, 1988, Elemente de geriatrie practică, Bucureşti: Editura Medicală, pp 24-25. 36 Bodogai, S, 2009, Protecţia socială a persoanelor vârstnice, Oradea: Editura Universităţii din Oradea

18

În problemele de patologie sunt utile consulturile medicilor şi asistentelor profilate pe

geriatrie, în centrul măsurilor de instruirea bătrânilor situându-se regimul igieno-dietetic

corespunzător bolii sau infirmităţii subiectului în cauză. Încă mai utile sunt deprinderile

menite să prevină bolile mai frecvente în cursul vârstei a treia.

Prezintă interes pentru bătrâni, sub aspect de educaţie sanitară, indiferent de condiţia

lor fizică („sănătoşi” sau „bolnavi”), noţiunile de comportament preventiv si prolongeviv.

Preventiv este termenul care etichetează încetinirea procesului de îmbătrânire sau, în orice

caz, evitarea precipitării acestor procese de către factorii care grăbesc suplimentar declinul

natural şi care pot fi împiedicaţi să acţioneze asupra bătrânului, fie prin evitare, fie prin

contracarare. Activitatea zilnică, interesul cultural şi promovarea de relaţii interpersonale sunt

obiective necesare în cadrul demersurilor prolongevive şi de menţinere a bunei condiţii

psihice a persoanei în vârstă.

Nevoile persoanelor vârstnice - medicale, socio-medicale sau psiho-afective – se

stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice, în urma

efectuării anchetei sociale.37

1.4. Teorii, paradigme ale îmbătrânirii

Cele mai des invocate teorii de către specialiştii din domeniul gerontologiei trimit la

modificările care se produc o dată cu pensionarea, schimbări sesizate la nivelul rolurilor, al

activităţii, continuităţii/discontinuităţii, al stării economice.

1. Teoria rolurilor

37 Cojocaru, D, Irimescu, G, 2004, Protecţia persoanelor în vârstă,În Miftode, V, coord : Sociologia populaţiilor vulnerabile. Teorie şi metodă. Iaşi: Editura Polirom, pp 167-169.

19

Premisa de la care se porneşte este aceea că vârsta afectează nu doar expectanţele de

rol, ci şi maniera în care se aşteaptă ca oamenii să exercite aceste roluri – consideră Kiyak

Hooyman (1969, p. 67). Apoi, măsura în care se adaptează fiecare individ la procesul de

îmbătrânire va influenţa acceptarea schimbărilor tipice de rol la vârsta a treia.

Normele asociate fiecărei vârste facilitează sau împiedică rolurile pe care fiecare

individ le poate avea, intr-o ordine cronologică. Normele vârstei sunt presupoziţii cu privire la

capacităţile şi limitele unui individ într-un anumit stadiu al dezvoltării sale

Se consideră că înaintarea în vârstă este mai legată de pierderea unor roluri decât de

achiziţionarea unora noi: rolul de soţ/soţie este pierdut prin decesul partenerului, rolul de

persoană activă pe piaţa muncii se pierde odată cu pensionarea.

O altă dimensiune este cea a pierderii din consistenţa rolurilor – ambiguitatea acestora

se amplifică, pe fondul modificării expectanţelor şi a solicitărilor. Astfel, aceste roluri, cum

este cel de mamă, tată, îşi pierd din conţinut.38

2. Teoria lui Erikson

Potrivit teoriei lui Erikson (1968), în perioada bătrâneţii individul trebuie să rezolve

criza derscrisă de autor ca fiind integritatea eului vs. disperare. Pe măsură ce oamenii se

apropie de sfârşitul vieţii, ei au tendinţa să privească inapoi şi să-şi evalueze deciziile şi

acţiunile care le-au infuenţat viaţa. Această revizuire poate duce în mod ideal la satisfacţie şi

aşteptarea faptului că viaţa trăită este semnificativă şi importantă. Astfel de sentimente conduc

la o puternică integritate a eului. Persoana a cărui revizuire a vieţii dezvăluie sentimente de

regret şi dezamăgire, că viaţa a fost nesatisfăcătoare şi neîmplinită, va trăi disperarea.

Deşi majoritatea oamenilor prezintă aceste două stări psihologice în diferite momente

ale vieţii lor, persoana care dobândeşte un grad mai mare de integritate are un sentiment de

bunăstare şi un simţ al scopului în viaţă chiar şi în faţa morţii.39

3. Teoria programării

Conform căreia sistemele organismului sunt supuse unui construct programat genetic,

fiecare celulă având un ceas biologic, cu o durată de viaţă limitată.

4. Teoria reparatorie

Ce postulează că disuncţionalităţile celulelor sunt prezente incă de la începutul vieţii

organismului respectiv, dar celulele sunt capabile de „reparaţii”. Îmbătrânirea este în acest caz

38 Erikson, 1968, apud, Hooyman, K, 1999, Social Gerontology - A Multidisciplinary Perspective, Publisher: Allyn & Bacon, p. 67.39 Birch, A, 2000, Psihologia Dezvoltării, Bucureşti: Editura Tehnică, p 300.

20

rezultatul incapacităţii de funcţionare optimă a acesti program de reparaţii, condiţionat şi el

genetic.40

5. Teoria lui Peck

Peck în 1968 a elaborat o teorie care îi poartă numele. El consideră că dezvoltarea

psihologică continuată şi în timpul periaodei adulte târzii depinde de capacitatea individului

de a face faţă la trei sarcini evolutive principale:

a) Ei trebuie să facă faţă pensionării profesionale. Aceasta implică dezvoltatea

sentimentelor de aotoapreciere (autovalorizare) şi satisfacţia în domenii diferite de actvitatea

de muncă care aveau o influenţă centrală în stadiile anterioare ale vieţii.

b) Declinul fizic este inevitabil la bătrâneţe. Oamenii care s-au încrezut în forţele fizice

pentru a obţine satisfacţie şi plăcere pot deveni extrem de preocupaţi de starea corpului lor şi

deprimaţi în privinţa capacităţilor fizice în declin.

c) Ajustarea finală pe care trebuie să o facă oamenii vârstnici este legată de

mortalitatea umană. Fiecare individ trebuie să recunoască şi să accepte că moartea este

inevitabilă. Acestă acceptare trebuie să includă informaţia că viaţa lor poate avea semnificaţie

şi după moarte prin copii, prin prieteni şi prin contribuţiile pe care le-au adus societăţii.41

6. Teoria activităţii

Principala idee susţinută de această teorie exprimă rolul activităţii la vârsta a treia: cu

cât persoana este mai activă, cu atât va fi mai satisfăcută şi mai adaptată la viaţa socială.

Deoarece teoria activităţii porneşte de la prezumţia că validarea conceptului de sine, le vârsta

a treia, este determinată de participarea în roluri caracteristice ale vârstei adulte, devine

dezirabilă păstrarea a cât mai multor activităţi posibile şi substituirea rolurilor pierdute, prin

văduvie sau pensionare, cu unele noi.

Teoria activităţii vorbeşte puţin despre ceea ce se întâmplă cu oamenii atunci când nu

reuşesc să menţină standardele vieţii adulte. Eşuând în conştientizarea dimensiunilor

personalităţii, teoria nu explică de ce unele persoane în vâstă sunt pasive şi fericite, în timp ce

altele sunt active, der nefericite.42

Teoria activităţii nu are o susţinere empirică solidă şi a fost criticată ca fiind o

suprasimpificare a problemelor implicate. Este clar că unii indivizi preferă să menţină un 40 Sassu, A, 2006, Psihologia dezvoltării, Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, p 194.41 Idem, pp 300-301.

42 Cojocaru, D, Irimescu, G, 2004, Protecţia persoanelor în vârstă,În Miftode, V, coord : Sociologia populaţiilor vulnerabile. Teorie şi metodă. Iaşi: Editura Polirom, pp 174-175.

21

nivel ridicat de implicare în activităţile sociale, în timp ce alţii sunt mulţumiţi cu starea de

dezangajare.43

7. Teoria dezangajării

Fiind una dintre cele mai cunoscute şi mai controversate teorii ale gerontologiei

sociale, această teorie se consideră că a fost lansată de autorii volumului „Growing old”,

contrazicând ideea conform căreia, pentru a fi integrate, persoanele în vârstă ar trebui să fie

active. În schimb, procesul prin care oamenii în vârstă descresc nivelele de activitate, prin

care caută roluri mai pasiv, interacţionează mai rar cu alţii şi devin din ce în ce mai preocupaţi

de viaţa lor interioară, este văzut ca unul normal, inevitabil şi satisfăcător la nivel personal,

putând marca începutul unei revizuiri a vieţii.

Teoria dezangajării are tendinţa de a ignora rolul jucat de personalitate în modalitatea

de adaptare la vârstă. Persoanele care au fost întotdeauna active, asertive şi implicate social,

probabil că nu se vor retrage la vârsta a treia, ci vor continua să menţină modelul tipic de

adptare la mediu. În mod similar, unele persoane au fost întotdeauna retrase şi pasive, astfel

încât dezangajarea poate reprezenta pentru ele un mod natural de tranziţie sau de continuare a

modului de viaţă anterior, fără a se înscrie într-un curent universal valabil pentru vârsta a

treia.44

Atât teoria activităţii, cât şi teoria dezangajării pot fi văzute ca recomandări filosofice

cu privire la modul de viaţă la vârsta a treia, dar nu explicaţii ale procesului de îmbătrânire.45

8. Teoria continuităţii

Conform teoriei continuităţii, persoanele în vârstă substituie rolurile pierdute cu unele

similare, continuând să menţină modalităţi tipice de adptare la mediu, asigurându-şi astfel

echilibrul interior. Se porneşte de la ideea că fiecare individ, indiferent de vârstă, are o

personalitate şi un stil de viaţă diferite de ale celorlalţi, că personalitatea joacă un rol major în

adaptarea la procesul de îmbătrânire. Astfel se justifică diversitatea modelelor de îmbătrânire,

dacă se ia în considerare probabila continuitate a stilurilor anterioare individuale.

43 Birch, A, 2000, Psihologia Dezvoltării, Bucureşti: Editura Tehnică, p 302.44 Hooyman, N, Kiyak, H, 1966, Social Gerontology: a multidisciplinary perspective, Boston: Allyn & Bacon INC, p. 73.45 Idem, p. 73.

22

Complexitatea teoriei continuităţii face dificilă testarea empirică, din moment ce

reacţia fiecărui individ la îmbătrânire este explicată prin interrelaţiile dintre schimbările

psihologice şi cele sociologice.46

9. Teoria evoluţionistă a selecţiei naturale

Postulează existenţa morţii ca un fenomen reglabil, înscris în codul genetic.47

În timp ce sociologii europeni şi-au circumscris interpretările lor unui cadru teoretic

nedetaşat, încă, pe deplin de reflecţia filosofică, tributară, la rândul ei, perspectivei istorice,

sociologii americaniau accentuat punctul de vedere operaţional constând în construcţia unor

modele, ca ansambluri de ipoteze şi enunţuri vizând, nemijlocit, realitatea strucurării şi

diferenţierii grupurilor de vârstă în societate. Diversitatea acestor modele, al căror conţinut

teoretic postulează o serie de explicaţii asupre importanţei vârstei în viaţa socială, poate fi

ordonatăprin intermediul evidenţierii a trei interpretări sau paradigme principale:

a) paradigma funcţionalistă

b) paradigma conflictului

c) paradigma interacţionistă

a) Paradigma funcţionalistă

Ideea esenţială a interpretărilor raliate acestei paradigme este aceea a existenţei unei

diviziuni sociale în funcţie de vârstă, concretizate de stratificarea rolurilor şi poziţiilor

asociate diferitelor vârste, între care se stabilesc raporturi de interdependenţă şi cooperare

funcţională. Conform acestei perspective teoretice, societatea atribuie indivizilor de diferite

vârste, statusuri şi roluri sociale, încercând, în aceste fel, să efectueze o „ordonare” a

procesului de îmbătrânire biologică şi să-i ofere o determinare socială.

b) Paradigma conflictului

Concepţiile bazate pe acest tip de paradigmă consideră că tensiunile şi conflictele

legate de inegalitatea poziţiilor şi rolurilor sociale asociate indivizilor care au vârste diferite,

au un rol principal în asigurarea dinamicii sociale şi succesiunii generaţiilor.

c) Paradigma interacţionismului simbolic

46 Cojocaru, D, Irimescu, G, 2004, Protecţia persoanelor în vârstă,În Miftode, V, coord : Sociologia populaţiilor vulnerabile. Teorie şi metodă. Iaşi: Editura Polirom, pp 176-177.47 Predescu, C, 2007, Aspecte legate de fiziologia şi fiziopatologia vârstei adulte, Bucureşti: Editura Didactică Şi Pedagogică, p 17.

23

Paradigma interacţionismului simbolic este bazată pe ideea, esenţial fenomenologică,

că lumea socială, care este o lume a „experienţei” şi a „autoreflexivităţii”, este trăită, gândită,

şi privită prin intermediul simbolurilor şi interacţiunilor între indivizi.

Ideea fundamentală de la care pleacă interacţioniştii este aceea că „identitatea”unei

persoane de o anumită vârstă este „construită” numai în procesul de interacţiune cu ceilalţi,

care are ca rezultat producerea unei „imagini” asupra vârstei, împărtăşită în comun, de

persoana respectivă şi de persoanele cu care interacţionează.48

Erving Goffman – cel care consacră şi teoretizează termenul de stigmat susţinea, pe

bună dreptate, faptul că atât stigmatizaţii cât şi „normalii” coparticipă la producerea

stigmatului, chiar dacă acest mecanism este atribuit exclusiv stigmatizatului. Mai mult decât

atât, nu există două grupuri opuse, unul al stigmatizaţilor şi altul al „normalilor”, ci este vorba

despre un proces social complex, prin care orice individ poate juca ambele roluri, astfel încât,

aşa cum afirma Goffman, normalul şi stigmatizatul nu sunt persoane, ci perspective.

Conştientizarea faptului că această perspectivă este perfect posibilă pentru oricare

dintre noi ne determină să-i respingem – în mod inconştient cel mai adesea – pe cei care

reprezintă confirmarea temerilor noastre legate de ceea ce am putea deveni odată cu trecerea

timpului.

Gravitatea acestor fenomene de marginalizare şi stigmatizare a vârstnicilor nu poate fi

pusă la îndoială, din moment ce ele subminează şi deteriorează identitatea personală a

bătrânului şi implicit identitatea socială a categoriei lor de vârstă.

Sociologia interacţionistă abundă în teoretizări ale acestui fenomen prin care

identitatea unei persoane sau unui grup se modelează conform opiniei pe care un alt grup o

împărtăşeşte în legătură cu acesta.49

Statutul teoriei în gerontologie azi

Mulţi cercetători şi practicieni în gerontologie par relativ indiferenţi asupra teoriilor de

imbătrânire. În biologia îmbătrânirii, de exemplu mulţi cercetători s-au axat pe modele

empirice de îmbătrânire la nivel celular sau molecular, lăsând teoriile integrative de

îmbătrânire altor investigatori.

În psihologia îmbătrânirii, cercetătorii modelelor experimentale de diferenţă de vârstă,

nu a fost însoţită de eforturi similare la integrarea rezultatelor cu teoria.

În sociologia îmbătrânirii a existat, de asemenea, o crestere in analiza empirică, dar o

scădere în eforturile de a explica teoria privind fenomenele critice, cum ar fi consecinţele

48 Rădulescu, S, 1994, Sociologia Vârstelor, Bucureşti: Editura Hyperion XXL, pp 117-129.49 Popa, A, 2000, Percepţia socială asupra vârstnicilor între obiectivitate şi distorsiune. Studiu exploratoriu. În: Calitatea Vieţii, Vol. XII, nr. 1-4, p. 91-100.

24

îmbătrânirii populaţiei, schimbarea statutului persoanei in vârstă in societate, procesele

sociale complexe de îmbătrânire şi societăţile în schimbare, precum şi interdependenţa.50

2. SERVICII, INSTITUŢII ŞI PRESTAŢII PENTRU PROTECŢIA

PERSOANELOR VÂRSTNICE

2.1. Politici sociale pentru persoane vârstnice

50 Bengtson, V, Schaie, W, 1999, Handbook of Theories Of Aging, New York, Springer Publishing Company, p 8.

25

Asistenţa socială a persoanelor vârstnice trebuie să asigure respectarea drepturilor

persoanelor aşa cum sunt reglementate în tratatele şi convenţiile internaţionale. Ca stat

semnatar a Chartei europene revizuite, România s-a angajat să promoveze, direct sau în

cooperare cu organizaţiile nonguvernamentale, măsuri adecvate pentru a permite persoanelor

vârstnice să rămână membrii activi ai societăţii, să dispună de resurse suficiente pentru o viaţă

decentă, să psrticipe activ la viaţa publică, socială şi culturală, să decidă asupra propriei vieţi

şi să dispună de serviciile sociale de îngrijire în funcţie de nevoile individuale. Documentul

prevede, totodată, asigurarea unei existenţe corespunzătoare pentru persoanele aflate în regim

instituţionalizat.

În acest context, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a elaborat o serie de

documente juridice prin care se exprimă preocuparea publică pentru nevoile şi problematica

acestei categorii de populaţie. Potrivit reglementărilor recente, sunt considerate persoane

vârstnice acele persoane care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege. Pe plan

european, vârstele standard pentru pensionare sunt între 60 şi 65 de ani.

Ministerul Muncii şi Solidarităţii sociale a elaborat o serie de documente juridice prin

care se exprimă preocuparea publică pentru nevoile şi problematica acestei categorii de

populaţie. Potrivit reglementărilor recente, sunt considerate persoane vârstnice acele persoane

care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege. Pe plan european, vârstele standard

pentru pensionare sunt cuprinse între 60 şi 65 de ani.51

Pornind de la piramida trebuinţelor lui Maslow, politicile sociale practice în domeniul

problematicii vârstei a treia trebuie să urmărească necesitatea satisfacerii trebuinţelor:

fiziologice (mâncare, băutură, adăpost, lipsă a durerii),

de siguranţă şi securitate, de dragoste şi apartenenţă (prietenie, afiliere, interacţiune şi

dragoste), de respect de sine şi autoactualizare.

Legislaţia în domeniul protecţiei persoanelor vârstnice a fost adoptată în anul 2000 sub

forma Legii nr. 17/2000 privind asistenţa socială acordată persoanelor vârstnice, care are ca

normă de aplicare H.G. nr. 886/2000 privind grila naţională de evaluare a nevoilor

persoanelor vârstnice.

Dificultăţile în aplicarea acestei legi au apărut încă de la promulgare, deoarece

serviciile sociale ale autorităţilor locale nu erau pregătite şi nu aveau personal specializat în

realizarea protecţiei sociale pentru aceste persoane.

51 Manu, C, Poede, G, 2003, Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică, În Revista de Asitenţă Socială, nr.1, pp 86-87.

26

De asemenea, o importantă problemă constă în lipsa mediciloalizată fără

profesionalism, serviciul cel mai frecvent acordat persoanelor în vârstă fiind asigurarea mesei

la cantina socială.

Constituirea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice a reprezentat un pas

important în încercarea societăţii civile de a se organiza, dar demersurile acestei structuri se

bazează, în majoritatea cazurilor, pe cererea de mărire a pensiilor şi de acordare a asistenţei

medicale şi a medicamentelor în regim gratuit. Rezultatele schimbării, în ceea ce piveşte

acordarea asistenţei medicale, a determinet la această grupă de vârstă scăderea accesului la

asistenţa medicală calificată şi la procurarea medicamentelor cu preţ accesibil (în regim de

gratuitate sau compensare).52

În peroada 8-12 aprilie 2002, la Madrid, Spania, ţară ce deţinea atunci preşedinţia

Uniunii Europene, a vut loc cea de-a doua Adunare Mondială a ONU privind îmbătrânirea,

iar în august 2002, Europa si-a convocat primul for – Conferinţa Europeană

Interguvernamentală.

Importantul forum mondial, care a fost a doua adunare mondială asupra îmbătrânirii, a

avut, dincolo de bilanţuri si proiecte, şi un caracter aniversar, având loc la două decenii de la

prima Adunare mondială consacrată îmbătrânirii de către Naţiunile Unite, Viena - 1982. era

pentru prima oară când acest for aducea în atenţia lumii, a guvernelor, problemele complexe

ale unui proces şi ale unei categorii de populaţie aflată în creştere constantă, care nu mai

putea fi ignorată.

S-a adoptat cu acest prilej Planul Internaţional de Acţiune privind Îmbătrânirea, care

urmează să devină un ghid pentru elaborarea politicilor naţionale în vederea asigurării

condiţiilor absolut necesare recunoaşterii drepturilor fundamentale ale persoanelor vârstnice şi

pentru dezvoltarea unei „societăţi a tuturor vârstelor”. Planul de acţiune şi declaraţia finală,

cele două documente aprobate spre difuzare guvernelor, asupra cărora vom reveni, au definit

cele trei orientări prioritare ale politicilor publice: asigurarea unei dezvoltări durabile într-o

lume ce îmbătrâneşte; promovarea sănătăţii şi bunei stări a persoanelor în vârstă; crearea unui

mediu favorabil pentru toate vârstele. În afara guvernelor, au fost invitate şi organizaţiile

persoanelor în vârstă, spre a fi consultate în vederea luării în considerare a ideilor,

propunerilor, revendicărilor şi dreptului legitim de a participa activ la viaţa comunităţii.53

Tipurile de servicii, organizarea şi funcţionarea lor, responsabilităţile financiare la

nivel central şi local conduc la roluri specifice ale palierului naţional şi regional, local în

52 Sima, P, Calin, C, 2004, Protecţia persoanelor vârstnice, În Revista de asistenţă socială, nr. 4, pp 18-19. 53 Bogdan, C, 2003, Noi direcţii de acţiune în politicile sociale privind îmbătrânirea, În Revista de asistenţă socială, nr. 3-4, pp 131-132.

27

implementarea poilticii. În cazul persoanelor de vârsta a treia se întâlneşte o situaţie

particulară, aceste având nevoie în egală măsură de două tipuri de suport (servicii): medicale

şi sociale. În aceste condiţii, iniţierea, dezvoltarea şi acordarea serviciilor socilae şi de

sănătate impun o abordare integrată pentru a realiza unul din obiectivele esenţiale ale politicii

din acest domeniu, de menţinere a persoanelor vârstnice la domiciliu, iar atunci când acest

fapt nu mai este posibil, de a asigura îngrijirile intr-o instituţie de asistenţă socială.

Asigurarea calităţii îngrijirii persoanelor vârstnice dependente presupune definirea şi

transpunerea în practică a unor elemente cum ar fi: stabilirea principiilor şi obiectivelor

îngrijirii, dezvoltarea sistemelor de îngrijire primară, secundară şi comunitară, dezvoltarea

reţelei informale de îngrijire - îngrijire acordată de familie, prevenirea situaţiei de dependenţă,

stabilirea sistemului de finanţare a serviciilor de îngrijire, creşterea participării persoanelor

vârstnice dependente la procesul de îngrijire.

În implementarea politicii de îngrijire socială a vârstnicilor, un rol important îl are

luarea în considerare a contextului local-regional. De aceea, Planul strategic al serviciilor

sociale pentru bătrâni, trebuie să includă descrierea acestora şi măsura în care îşi ating

obiectivele în raport cu nevoile şi carecteristicile demografice, economice, psihologice,

culturale ale bătrânilor, necesităţile viitoare de dezvoltare în raport cu evoluţia acestui grup,

capacităţile instituţionle de definire a problemelor acestei categorii şi de identificare a unui

abuz potenţial, grupurile profesionale implicate în îngrijire şi grupurile de interese legate de

asigurarea serviciilor specifice pentru diferitele subgrupuri. Planul strategic ar trebui să

includă analiza mediului economic, social şi politic, resursele disponibile, structura

programelor specializate de asistenţă şi forme de evaluare a rezultatelor.54

2.2. Cadrul legislativ în România

Protecţia socială a persoanelor vârstnice este reglementată de următorul set de legi:

Organisme reprezentative

Legea nr. 71 din 8 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 16/2000

privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Persoanelor Vârstnice

54 Manu, C, Poede, G, 2003, Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică, În Revista de Asitenţă Socială, nr.1, p 88.

28

Hotărârea de Guvern nr. 499 din 07 aprilie 2004 privind înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea comitetelor consultative de dialog civic pentru problemele persoanelor vârstnice,

în cadrul prefecturilor

Legea nr. 16 din 06 martie 2000 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea

Consiliului National al Persoanelor Vârstnice

Cost de întreţinere în cămine şi contribuţia asistatului

Legea nr. 281 din 6 iulie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 17/2000

privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice

Ordin nr. 687 din 28 septembrie 2005 privind stabilirea, începând cu luna octombrie

2005, a costului mediu lunar de întreţinere pe baza căruia se calculează contribuţia de

întreţinere datorată de persoanele asistate în căminele pentru persoane vârstnice

Hotărârea de Guvern nr. 1021 din 26.octombrie.2000 pentru aprobarea Normelor

metodologice privind stabilirea costului mediu lunar de întreţinere în căminele pentru

persoanele vârstnice

Facilităţi de transport

Hotărârea de Guvern nr. 2403 din 21 decembrie 2004 privind aprobarea Normelor

metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor

pentru transportul intern, cu modificările ulterioare, şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului

nr. 71/2004 privind acordarea unor facilităţi familiilor de pensionari

Ordonanţa de Urgenţă nr. 71 din 23 septembrie 2004 privind acordarea unor facilităţi

familiilor de pensionari

Legea nr. 147 din 26 iulie 2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru

transportul intern

Instrumente standard de evaluare a nevoilor medico-sociale

Ordinul nr. 491 din 23.mai.2003 pentru aprobarea Grilei de evaluare medico-socială a

persoanelor care se internează în unităţi de asistenţă medico-sociale

Hotărârea de Guvern nr. 886 din 05.octombrie.2000 pentru aprobarea Grilei naţionale

de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice55

55 ***Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei sociale, accesat în 24.01.2011, URL: www.mmuncii.ro

29

Hotărârea de Guvern nr. 541 din 09.iunie.2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale

de dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice în perioada 2005 –

2008

Conform Legii nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială,

dreptul la asistenţă socială este asigurat/garantat în condiţii egale de tratament indivizilor şi

familiilor aflate în dificultate fără nici un fel de discriminare.56

Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse este autoritatea publică centrală

care elaborează politica de asistenţă socială şi promovează drepturile familiei, copilului,

persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap şi ale oricăror alte persoane aflate în nevoie.57

Pe lângă acest minister funcţionează Comisia interministerială privind asistenţa

socială care este un organism consultativ (fără personalitate juridică) ce elaborează o politică

unitară în domeniul asistenţei sociale, coordonează la nivel naţional activităţile de asistenţă

socială şi avizează politicile şi măsurile de asistenţă socială elaborate de ministerele şi

instituţiile cu atribuţii în domeniu58

Persoanele vârstnice care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege au dreptul

la asitenţă socială, potrivit dispoziţiilor legale, în raport cu situaţia sociomedicală şi cu

resursele economice de care dispun. Asistenţa socială pentru persoanelor vârstnice se

realizează prin servicii şi prestaţii sociale.

Beneficiază de prevederile legii persoana vârstnică aflată în una dintre următoarele

situaţii:

- nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta,

potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;

- nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor

proprii;

- nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii

necesare;

- nu se poate gospodării singură sau necesită îngrijire specializată;

- se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice

sau psihice.59

56 Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială: publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 16 martie 2006. publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 16 martie 2006.57 Idem, Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială, publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 16 martie 2006. 58 Hotărârea de Guvern nr. 773 din 18 iulie 2002 pentru organizarea şi funcţionarea Comisiei interministeriale privind asistenţa socială, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial nr. 554‚ în 29 iunie 2002.59 Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republecată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 157 din 06.03.2007.

30

2.3. Programe de asistenţă comunitară destinate vârstnicilor

Analiza problematicii protecţiei sociale a vârstnicilor se plasează în contextul opţiuniei

ţării noastre de integrare în Uniunea Europeană. Carta Socială Europeană, unul dintre marile

tratate ale Consiliului Europei în domeniul drepturilor omului, constituie instrumentul

european de referinţă în materie de coeziune socială.

Articolul 23 - „Dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială”

31

În vederea exercitării efective a drepturilor persoanelor vârstnice la protecţie socială,

părţile se angajează să ia sau să promoveze fie direct, fie în cooperare cu organizaţiile publice

sau private măsuri adecvate destinate, în special:

- să permită persoanelor vârstnice să rămână membri deplini ai societăţii cât mai mult

timp posibil, prin intermediul:

a) unor resurse financiare suficiente care să le permită să ducă o existenţă decentă şi să

participe activ la viaţa publică, socială şi culturală:

b) difuzării informaţiilor privind serviciile şi facilităţile disponibile pentru persoanele

vârstnice şi posibilităţilor de a recurge la acestea.

- să permită persoanelor vârstnice să aleagă liber propriul stil de viaţă şi să ducă o

existenţă independentă în mediul lor obişnuit, atâta timp cât doresc şi cât acest lucru este

posibil, prin:

a) punerea la dispoziţie a unor locuinţe corespunzătoare nevoilor acestora şi a stării lor de

sănătate sau sprijin adecvat în vederea amenajării locuinţei;

b) îngrijirea sănătăţii şi servicii pe care starea acestora le impune.

- să garanteze persoanelor vârstnice care trăiesc în instituţii o asistenţă corespunzătoare

în privinţa vieţii private şi participarea la determinarea condiţiilor de viaţă în instituţie.60

În comunitate este întotdeauna utilă stimularea opiniei favorabile faţă de vârstnici.

Sunt cultivate atitudinile de stimă, respect, înţelegere şi ajutorare a persoanelor în vârstă.

Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice au în vedere:

- îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;

- îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoanele vârstnice;

- îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi

locuinţe sociale.61

La nivel mondial, s-a adoptat Planul Internaţional de Acţiune privind Îmbătrânirea, ce

v-a deveni un ghid pentru elaborarea politicilor naţionale în vederea asigurării condiţiilor

necesare recunoaşterii drepturilor fundamentale ale persoanelor vârstnice, dar şi pentru

dezvoltarea unei ,,societăţi a tuturor vârstelor”.

Cele două documente aprobate la Viena în 1982, Planul Internaţional de acţiune

privind îmbătrânirea şi Declaraţia finală, au definit trei orientări prioritare ale politicilor lor

publice:

60 Carta Socială Europeană – Revizuită (STE 163-1996), articolul 23, p 12.61 Cojocaru, D, Irimescu, G, 2004, Protecţia persoanelor în vârstă,În Miftode, V, coord : Sociologia populaţiilor vulnerabile. Teorie şi metodă. Iaşi: Editura Polirom, pp. 168-169.

32

- asigurarea unei dezvoltări durabile într-o lume care îmbătrâneşte din punct de vedere

demografic;

- promovarea stării de sănătate şi a unui mod de viaţă decent pentru persoanele în

vârstă;

- crearea unui mediu favorabil pentru toate vârstele. 62

La finalul lucrărilor celei de-a doua Adunări mondiale privind îmbătrânirea au fost

adoptate Planul Internaţional de Acţiune privind Îmbătrânirea şi Declaraţia Politică. Această

conferinţă a reprezentat începutul adoptării unor măsuri comune în vederea sprijinirii

eforturilor făcute de comunitatea internaţională pentru redefinirea cadrului global de acţiune şi

realizarea stategiei bazate pe întărirea politicilor anterioare. Un rol deosebit de important îl au

consiliile regionale ale ONU în transpunerea Planului Internaţional de acţiune în planuri

regionale care se vor adresa vârstnicilor în fiecare ţară semnatară.

În planul de acţiune, principalele aspecte se referă la:

- persoanele vârstnice şi dezvoltarea societăţii, respectiv participarea activă în societate;

- sănătatea şi bunăstarea persoanelor vârstnice;

- asigurarea unui mediu de sprijin pentru persoanele vârstnice.

Este importantă includerea persoanelor vârstnice pe agenda dezvoltării, prin strategii

pentru combaterea sărăciei şi marginalizării sociale, prin acordarea unei atenţii speciale

nevoilor lor.

Astfel, fundamentată pe aceste principii, în fiecare an, la 1 octombrie se sărbătoreşte

Ziua Internaţională a Vârstnicilor în cadrul unei acţiuni de promovare cu tema ,,Pentru o

societate a tuturor vârstnicilor”, care urmăreşte să dezvolte relaţiile între vârstnici şi

solidaritatea între generaţii. Persoanele vârstnice reprezintă acea minoritate din care va face

parte majoritatea populaţiei.63

2.4. Asistenţa socială a persoanelor vârstnice

Asistenţa socială a vârstnicilor are tocmai rolul de a sprijini instituirea acestui nou

model al bătrâneţii. Desigur, numai respectarea unor principii congruente cu cele referitoare la

drepturile omului, în general, precum şi respectarea standardelor de calitate, pot conferi

viabilitate proiectelor de asistenţă socială.

62 Planul Internaţional de acţiune privind îmbătrânirea63 Sima, P, Calin, C, 2004, Protecţia persoanelor vârstnice, În Revista de asistenţă socială, Nr. 4, pp 17-18.

33

O primă caracteristică a ajutorului acordat persoanelor vârstnice trebuie să fie aceea de

a fi ferm fundamentat într-un context interdisciplinar. Izolarea eforturilor de asistare a

vârstnicilor, pe specialităţi, nu ar putea acoperi vasta lor problematică. Mai mult chiar, nu

numai că vârstnicii şi problemele lor nu trebuie să se transforme într-un câmp de dispută între

profesionişti aparţinând diferitelor domenii, ci eforturilor conjugate ale acestora trebuie să li

se adauge şi sprijinul voluntar al neprofesioniştilor.64

O caracterizare generală este dată de indicatorii de sănătate a populaţiei, care exprimă

o situaţie critică, România aflându-se, la mai mulţi dintre ei, pe ultimele locuri din Europa.

Conform unor aprecieri oficiale, printre care şi Planul Naţional Anti-Sărăcie şi Promovare a

Incluziunii Sociale, situaţia critică a stării de sănătate este dată de efectul combinat al mai

multor factori: sărăcia (lipsa de resurse financiare, alimentaţia deficientă, condiţii proaste de

locuit, lipsa accesului la condiţii de igienă elementară), dezorganizarea socială (abandonul

grijii faţă de propria sănătate, stiluri nesănătoase de viaţă, deficit de cultură şi educaţie

sanitară), deficitul de acces la serviciile medicale, deficitul serviciilor de prevenţie şi

tratament ambulatoriu, dispariţia sistemului de îngrijire medicală bazat pe teritorialitate.65

Pe de altă parte, în conceperea politicilor şi programelor de acţiune socială destinate

vârstnicilor, devine inevitabilă consultarea acestora, implicarea lor în chiar procesele

decizionale. Decurge de aici faptul că, asistarea vârstnicilor nu urmăreşte transformarea lor în

fiinţe pasive, dependente social, ci că ajutorul acordat trebuie astfel orientat încât să-i

încurajeze să-şi aducă contribuţia la viaţa societăţii. Vastul potenţial de competenţă,

experienţă şi timp de care vârstnicii dispun nu trebuie, în nici un caz, neglijat.66

Orice lucrător social capabil, trebuie să înţeleagă natura fenomenului de îmbătrânire,

în scopul de a lucra cu succes cu acest grup de oameni. Acest lucru implică o înţelegere a

manifestărilor fizice, biologice şi psihologice ale procesului de îmbătrânire. De asemenea,

necesită o înţelegere a două elemente, care sunt probabil mai puţin cunoscute: că experienţa

de a trăi ca o persoană mai în vârstă nu poate fi inţeleasă pe deplin referindu-ne singur la cei

trei factori de mai sus.

Primul dintre acestea este politic, social şi statutul cultural al persoanelor în vârstă în

societatea contemporană. Există o serie de moduri în care persoanele în vârstă sunt percepute

ca fiind problematice, şi o serie de motive care au fost avansate pentru a explica aces proces.

Explicaţia lui Biggs (1993) , este că nu putem ajunge la înţelegerea subiectivă a unor

experienţe de îmbătrânire, dacă nu suntem capabili de a ne transfigura în viaţa interioară a

64Gal, D, 2003, Asistenţa socială a persoanelor vârstnice, Cluj-Napoca: Editura Todesco, p 1. 65Bălaşa, A, 2003,Protecţia Socială a Persoanelor Vârstnice în România. În: Calitatea Vieţii, Vol.XIV, nr.1, p 1366 Idem, p 1.

34

oamenilor care au devenit bătrâni. În plus, avem nevoie să înţelegem modul în care impactul

de factori structurali şi culturali pot să creeze probleme individuale şi dificultăţi pentru

persoanele în vârstă.67.

Cu privire la necesitatea, gradul, ntura serviciilor pentru persoanele şi grupurile aflate

în dificultate, a asistenţei sociale în general, mai mult sau mai puţin instituţionalizate sau

organizate, ideile şi practicile au oscilat pe parcursul istoriei de la neglijarea totală, lăsarea

persoanelor aflate în dificultate „în voia sorţii”, până la soluţia protecţiei aproape totale.

Astfel unele filozofii/curente (ideologii) promovează conceptul unei fiinţe umane

autonome, suverane, relativ independente de contextul social şi a unei societăţi în care

raporturile şi regulile se formeazăîn mod spontan, legic obiectiv, nefiind recomandată

intervenţia reglatoare şi nici întrajutorarea umanitară. O astfel de intervenţie ar deregla

funcţionarea eficientă a societăţii, ar constitui o ingerinţă ilegitimă în evoluţia şi cursul firesc

al lucrurilor. Societatea are leile ei „obiective”, personale şi grupurile sociale trebuie să se

adapteze proceselor din societate, iar cei care nu reuşesc se auto-elimină sau sunt eliminaţi -

extrapolare în plan social al cunoscutelor teorii privind evoluţia şi adaptarea biologică, teorii

propuse de Darwin. Este o abordare radicală pe care nici o societate nu o poate promova

integral.

La extrema cealaltă s-au impus un număr foarte mare de idei care propun soluţia unei

convieţuiri bazate pe valori precum solidaritatea, întrajutorarea, umanismul, ataşamentul,

empatia, fundate pe conceptul unei fiinţe umane morale, empatice, spirituale, binevoitoare,

protectoare, şi protejată şi a unei societăţi care aşează la bazele existenţei şi funcţionării sale

umanismul, solidaritatea care-şi foloseşte pârghiile instituţionale pentru a interveni în scopul

asistenţei şi reabilitării persoanelor şi grupurilor aflate în dificultate sau în situaţie de risc. În

funcţie de modul de raportare la aceste poziţii şi de alte specte literatura de specialitate a

consacrat câteva paradigme ce stau la baza doctrinelor şi obiectivelor specifice domeniului,

dintre acestea cele mai importante sunt: umanismul, funcţionalismul, şi structuralismul

radical.68

Revenind la piramida trebuinţelor (Maslaw) am putea descrie drept problemă a unei

persoane, client al unor servicii de asitenţă socială sau intern a unei instituţii de protecţie,

situaţia în care nu are satisfăcute una sau mai multe dintre următoatele nevoi:

- nevoia de securitate individuală în mediul natural şi social

- nevoile sociale

67 Biggs, S, 1993, apud Lymbery, M, 2005, Social Work with Older People, London, SAGE Publications, pp 11-12.68 Ştefăroi, P, 2009, Teoria fericirii în asistenţă socială, Iaşi, Editura Lumen, p 24.

35

- nevoia de stimă

- nevoia de autorealizare, de împlinire de sine.

Aceste nevoi sunt aferente unor srtucturi, funcţii şi formaţiuni psihologice şi personale.

Funcţionarea în condiţii normale a ansamblului personal, a personalităţii presupune

satisfacerea lor. Nesatisfacerea declanşează mecanismul de reglaj homeostatic şi de reducere a

tensiunii.69

2.5. Procesul de acordare a serviciilor sociale

În prezent, Legea Asistenţei Sociale, prevede că dreptul la asistare socială este

asigurat, în condiţii egale de tratament, indivizilor şi familiilor aflate în dificultate, fără

discriminare de sex, religie, naţionalitate sau apartenenţă politică

Garantarea acestui drept, reprezintă o obligaţie constituţională din partea statului.

Sistemul de securitate socială a vârstnicului este format, pe de o parte din segmentul

asigurărilor sociale, iar pe de altă parte din cel al asistenţei sociale, cele două segmente

69 Idem, p 50.

36

aflându-se într-un raport de complementaritate, astfel încât, o persoană aflată în dificultate

poate beneficia deopotrivă de acestea.

Segmentul de asistenţă socială se referă la servicii şi prestaţii sociale ce se oferă, la

cererea persoanei interesate, areprezentantului legal al acesteia, a instanţei judecătoreşti, a

serviciului social al consiliului local, a poliţiei, a organizaţiilor de pensionari, a unităţilor de

cult sau a organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a

vârstnicilor.70

Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, a familiei acesteia sau a

reprezentantului legal, în urma semnalării unei situaţii de nevoie socială de către orice altă

persoană, precum şi din oficiu.

Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului public de

asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale.

Solicitarea pentru acordarea de srvicii sociale poate fi adresată şi direct unui alt

furnizor de servicii sociale.

Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape principale:

a) evaluarea iniţială

b) elaborarea planului de intervenţie

c) evaluarea complexă

d) elaborarea planului individualizat de asistenţăşi îngrijire

e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenţie şi în planul individualizat

f) monitorizarea

g)reevaluarea

h) evaluarea opiniei beneficiarului.71

Beneficiarii acestor servicii sunt, în cazul vârstnicilor, persoanele de cel puţin 60 de

ani care:

- nu au familie sau nu se află în întreţinerea unei / unor persoane obligate la aceasta;

- nu au locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţii de locuit pe baza resurselor

proprii;

- nu realizeză venituri sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirilor necesare;

- nu se pot gospodări singure sau necesită îngrijire specializată care nu se poate asigura în

familie,

70 Gal, D, 2003, Asistenţa socială a persoanelor vârstnice, Cluj-Napoca: Editura Todesco , p 2.71 OG nr. 68/2003, ordonanţă privind serviciile sociale, consolidata, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 619 din 30.08/2003.

37

- se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile socio-economice şi medicale datorate bolii

sau stării fizice sau psihice;

- nu le sunt asigurate, în familie sau în mediul în care se află, respectul demnităţii şi libertatea

personală.72

2.6. Tipologia serviciilor sociale.

Sistemul actual de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice se axează în principal

pe:

a) Transferuri băneşti către populaţie (ajutoare sociale, ajutoare de urgenţă, indemnizaţii sau

alte pensii decât cele provenite din sistemul de asigurări sociale);

b) Facilităţi diverse care privesc, în special asistenţa medicală fără contribuţie, gratuităţi şi

compensări la medicamente, gratuităţi sau reduceri de costuri pentru tratament balnear,

transport în comun sau interurban, abonamente radio-tv ş.a.;

72 Gal, D, 2003, Asistenţa socială a persoanelor vârstnice, Cluj-Napoca: Editura Todesco , p 2.

38

c) Servicii de îngrijire la domiciliu; îngrijirea la domiciliu se acordă fără nici o contributie în

cazul persoanelor care au venituri reduse; persoanele vârstnice care se încadrează într-un grad

de handicap grav pot beneficia de asistent personal sau pot opta pentru o indemnizaţie; de

asemenea pot beneficia de facilităţile acordate adultului cu handicap;

d) Servicii de găzduire, supraveghere, asistare, îngrijire, recuperare, suport si consiliere

acordate în institutii de asistenţă socială de tip rezidenţial sau servicii alternative de tip centre

de zi, "respite centre", cluburi etc.;

e) Personal specializat care îşi desfaşoară activitatea în domeniul asistenţei sociale a

persoanelor vârstnice şi anume asistenţi sociali, dar si profesionişti cu diverse calificări şi

competenţe, în funcţie de serviciile pe care le acordă;

f) Descentralizare care priveşte transferarea responsabilităţii administrării şi gestionării

serviciilor sociale, acordate în instituţii sau la domiciliu, autorităţilor locale; instituţiile de

asistenţă socială sunt, în principal, înfiinţate, organizate şi administrate de autoritătile locale;

g) Finanţare judeţeană şi locală; serviciile sociale, fie că sunt acordate în instituţii sau la

domiciliu sunt finanţate de autorităţile locale, de la bugetul de stat putând fi acordate sume

pentru anumite cheltuieli stabilite prin lege;

h) Parteneriat si solidaritate socială; un principiu caracteristic sistemului de asistenţă socială

este parteneriatul; în condiţiile în care, într-o anume perioadă de dezvoltare socioeconomică,

statul nu poate să asigure un suport financiar suficient, societatea civilă, prin formele ei

organizate, trebuie să participe intens la dezvoltarea oricaror forme de suport destinate

prevenirii şi combaterii oricăror situaţii de risc ce ar putea conduce la marginalizare sau

excluziune socială;73

3. METODOLOGIA CERCETĂRII

3.1. IMPORTANŢA SERVICIILOR SOCIALE DE ÎNGRIJIRE LA DOMICILIU

PENTRU ASIGURAREA BUNĂSTĂRII PERSOANELOR VÂRSTNICE

Obiective

1. Surprinderea principalelor servicii sociale de care beneficiază vârstnicul la domiciliu.

2. Surprinderea nevoilor care îi datermină pe vârstnici să apeleze la serviciile sociale.

73 Hotărârea de Guvern nr. 541din 09 iunie 2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare a sistemului de asistanţă socială pentru persoane vârstnice în perioada 2005-2008, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 541, în 27 iunie 2005.

39

3. Identificarea gradului de satisfacţie pe care îl au vârstnicii în raport cu serviciile sociale

primite.

4. Analiza schimbărilor intervenite în starea vârstnicului de când beneficiază de servicii.

Întrebări de cercetare:

Persoanele vârstnice, beneficiare de servicii sociale, prezintă un ansamblu complex de

nevoi psihologice, socio-economice şi medicale, specifice vârstei. Cu toate acestea, aşa cum

am arătat în partea teoretică a lucrării, menţinerea vârstnicilor la domiciliu, chiar şi în condiţii

de dependenţă, şi oferirea de servicii comunitare, reprezintă de cele mai multe ori o soluţie

preferată instituţionalizării. În aceste condiţii ne-am propus să răspundem la o serie de

întrebări de cercetare după cum urmează:

1. Care sunt principalele categorii de servicii sociale de care beneficiază vârstnicii

aflaţi în dificultate la domiciliu?

2. Care sunt nevoile pe care le resimt vârstnicii care beneficiază de servicii sociale?

3. În ce măsură vârstnicii sunt mulţumiţi de serviciile sociale oferite la domiciliu?

4. Care sunt aspectele care contribuie la mulţumirea vârstnicilor în raport cu serviciile

sociale oferite la domiciliu?

3.2. UNIVERSUL POPULAŢIEI

Totalitatea persoanelor vârstnice care beneficiază de servicii sociale de îngrijire la domiciliu.

Eşantionarea

Acesta este un eşanion neprobabilist de intenţionalitate. Am ales un namăr de 10 subiecţi, cu

vârsta cuprinsă înre 61-79 ani, bărbaţi şi femei.

40

Selectarea populaţiei ţintă din cadrul studiului efectuat s-a realizat pe baza criteriului de

dependenţă-independenţă a persoanelor vârstnice.

Metodele utilizate în studiul de faţă sunt: ghidul de interviu, studiul de caz, genograma şi

ecomapa.

Ghidul de interviu a fost aplicat la un număr de 10 persoane vârstnice care beneficiază de

servicii de îngrijire la domiciliu, din localitatea Valea Lungă.

Studiul de caz, genograma şi ecomapa auau fost aplicate în cazul a două persoane vârstnice

care beneficiază de servicii de îngrijire la domiciliu, din localitatea Valea Lungă.

3.3. Elaborarea instrumentelor

3.3.1. Definirea si operaţionalizarea conceptului „Importanţa serviciilor sociale de

îngrijire la domiciliu pentru asigurarea bunăstării persoanelor vârsnice”

Cocept: Importanţa serviciilor sociale de îngrijire la domiciliu pentru asigurarea bunăstării

persoanelor vârsnice

41

Definiţia nominală:

Servicii sociale de îngrijire la domiciliu : Reprezintă gama de servicii si facilităţi acordate

în comunitate persoanelor dependente, astfel încât acestea să traiască pe cât de independent

posibil în propriile case. Aceste servicii reprezintă o alternativă la instituţionalizarea inerentă

evoluţiei din viaţa multora dintre cei vârstnici. (Necula, Dragomir,2008: pag. 422)

Bunăstarea socială : Bunăstarea devine o măsură a "capabilităţilor" de bază ale indivizilor

într-o societate. Aceste capabilităţi se referă la posibilitatea indivizilor, la oportunităţile

acestora de a realiza un nivel minim de "funcţionalitate socială".

Unii autori operaţionalizează bunăstarea cu ajutorul conceptului de utilitate. Această abordare

se regăseşte în literatura de specialitate sub denumirea de "welfarism". Această perspectivă îşi

propune convertirea monetară, în afara veniturilor individului, a tuturor activităţilor

întreprinse de acesta: de la convertirea în bani a producţiei individuale destinate consumului

propriu (i.e. autoconsum), la activităţile gospodăreşti prin care individul îşi reduce cheltuielile

asociate aceloraşi servicii, în cazul în care acestea ar fi cumpărate, şi, în sfârsit, la convertirea

timpului liber într-o măsura monetară. (Pop, M. Luana, 2002, pp. 17-21)

Persoana vârstnică :

Este o formula recomandatăde ONU pentru desemnarea unei persoane aparţinând populaţiei

vârstnice, destinată să evite folosirea denumirii de „bătrân” considerată ca având nuanţă şi

conotaţie negativă. „Persoana în vârstă” înlocuieşte sintagma de „persoană de vârsta a treia”

prea lungă pentru uzul curent şi se foloseşte pentru desemnarea unei persoane care are peste

60 de ani sau peste 65 de ani, aceasta din urmă limită fiind cea mai acceptată. (Necula,

Dragomir, 2008: pag.421)

Definiţia operaţională

Definim următoarele: Persoanele vârstnice primesc îngrijiri exact la nivelul pe care situaţia lor

o cere, in funcţie de situaţia de risc în care se află, satisfăcând întregul lanţ de nevoi fizice,

economice, biologice, personale, spirituale şi sociale ale acestora.

42

Operaţionalizarea conceptelor pe variabile şi indicatori

A. DIMENSIUNEA NEVOILOR SOCIALE

Variabila 1. Nevoi socio – economice

Indicatori:

43

- venit

- surse de venit

- suficienţa veniturilor în raport cu cheltuielile

- nevoi materiale

- percepţia vârstnicului faţă de situaţia financiară

Variabila 2. Nevoi psihologice şi de ataşament

Indicatori:

- prezenţa unei persoane care îi oferă sprijin emoţional vârstnicului

- nevoia vârstnicului de protecție şi securitate

- nevoia de afi ascultat

- existenţa unor persoane în anturajul vârstnicului cu care acesta poate comunica

Variabila 3. Nevoia de sănătate

Indicatori:

- percepţia vârstnicului faţă de starea de sănătate

- instalarea unor boli cronice

- surse de venit pentru întreţinerea sănătăţii

- capacitatea de a-şi administra singur tratamentul

- atitudinea faţă de vârstă

Variabila 4. Nevoi sociale

Indicatori:

- participarea la activităţi desfăşurate în comunitate

- participarea la acţiuni politice

- socializarea vârstnicului

- relaţia cu prietenii

- existenţa unei persoane de încredere

44

Variabila 5. Nevoi religioase

Indicatori:

- frecvenţa cu care merge la biserică

- respectarea posturilor

- frecvenţa spovedaniei

- relaţia cu persoanele din comunitatea religioasă

B. DIMENSIUNEA SERVICIILOR SOCIALE

Variabila 1. Categorii de servicii sociale destinate vârstnicilor

Indicatori:

- consiliere psihologică

- sprijin şi tratament medical specializat

Variabila 2. Relaţia vârstnicului cu specialiştii

Indicatori:

- dacă petrece timp împreună cu specialiştii

- timpul alocat vârstnicului de către specialişti

- încrederea vârstnicului în specialişti

- înţelegere şi suport din partea specialiştilor

- comunicarea vârstnicilor cu specialiştii

- mulţumirea în raport cu serviciile sociale primite

4. ANALIZA ŞI INTERPRETARE DATELOR

4.1. Interpretarea rezultatelor interviului

În mod evident după ce am colectat datele, după ce le-am analizat, a urmat şi etapa de

interpretare a lor, cu scopul de a da un răspuns obiectivelor propuse.

45

Pentru a evidenţia pas cu pas datele de care am dispus, încep prin a explica fiecare

categorie în parte.

În vederea interpretări datelor am efectuat analiza globală a celor 10 interviuri în

funcţie de variabilele utilizate în operaţionalizare, analiză pe care o redăm mai jos.

În ceea ce priveşte percepţia vârstnicului faţă de starea de sănătate cei 10 subiecţi din

cadrul studiului au o percepţie negativă asupra stării lor de sănătate considerând-o

nefavorabilă condiţiei lor de vârstnici, fiecare dintre ei fiind suferinzi de una sau mai multe

boli, care îi împiedică să îşi desfăşoare activităţile casnice singuri. Unul dintre subiecţi afirmă:

„Nu este prea bună starea mea de sănătate, am hipertensiune arterială care mă împiedică să

fac multe lucruri pe care înainte le făceam cu mare uşurinţă, imediat mă obosesc şi sunt tot

ameţită.”, alt subiect: „ Mă mai doare şi pe mine una alta, dar ce să fac iau medicamente şi

îmi mai trece, dar asta (semipareza) e marea mea problema, că nu pot să fac tot ce trebuie

prin gospodărie. Copiii mă tot cheamă să stau la ei, dar eu nu vreau pentru că ei stau la bloc

şi eu mă plictisesc toată ziua singură în casă, pană vin ei de la servici. Şi eu vreau să mor la

casa mea.”

Deoarece toate persoanele vârstnice care beneficiază de îngrijiri la domiciliu din

cadrul studiului nostru, au afirmat că suferă de boli cronice, s-a impus necesitatea următoarei

întrebări: Ce alte probleme de sănătate mai aveţi? La această întrebare toţi cei 10 subiecţi au

afirmat ca suferă de una sau mai multe afecţiuni cronice, acestea făcându-se simţite încă cu

câţiva ani în urmă, datorate vârstei sau scăderii rezistenţiei organismului la factorii de risc în

ceea ce priveşte o stare de sănătate favorabilă bunei desfăşurări a activităţilor vieţii de zi cu zi.

O persoană spune: Am ulcer varicos pentru că mi-e foarte slabă circulaţia la sânge în

picioare, dar şi pentru asta fac tratament.”. Alte boli cronice cu care se mai confruntă

subiecţii din cadrul studiului nostru sunt diabetul, hipertensiunea arterială, cancer, paralizii,

etc.

În urma aplicării ghidului de interviu am putut constata că marea majoritate a

subiecţilor noştrii prezintă o stare avansată de degradare a sănătăţii, ceea ce îi împiedică să

ducă o viaţă normală, acest lucru fiind motivul pricipal pentru care au devenit beneficiari ai

serviciului de îngrijiri sociale la domiciliu.

În ceea ce priveşte prezenţa unei persoane în viaţa vârstnicului care îi oferă sprijin

emoţional toţi cei 10 subieţi au răspuns că există una sau mai multe persoane cu care are o

legătură emoţională stabilă, o parte din ei având copii sau nepoţi, cealaltă parte afirmând că se

bazează pe sprijinul emoţional din partea rudelor şi anume fraţi sau surori, ori nepoţi de la

fraţi sau surori. Astfel vârstnicii au afirmat: ’’După cum v-am spus îi mai am doar pe băiatul

46

şi pe fata mea, nepoţi nu am, ei sunt singurii care mă mai ajută şi pe care îi îndrăgesc.’’, o

altă persoană afirmă: „Unchiul meu, dar care şi el este destul de în vârstă, dar mă mai caută

când poate şi am o verişoară din partea mamei care vine în fiecare vară şi stă aici la mine cu

mama ei.” Unul dintre subiecţi afirmă că el nu mai are nici un fel de relaţie cu membrii

familiei, singurul lui sprijin emoţional venind din partea personalului de la cantina socială

lângă care chiar locuieşte. „Personalul de la cantină sunt cei mai dragi mie, eu locuiesc chiar

aici lângă cantină şi stau mai mult aici cu dânşii, că acasă sunt tot singur. Sunt nişte oameni

foarte buni.”

La întrebarea referioare la nevoia vârstnicului de protecție şi securitate, toţi cei 10

subiecţi au afirmat că simt nevoia să fie protejaţi de către cineva şi să li se ofere un mediu

securizant astfel încât să se simtă în siguranţă în propriul lor cămin. Un subiect afirmă: „De

exemplu vecina mea de dinsus, cu ea îmi împart toate greutăţile şi bunurile, ea este tot timpul

aici când am nevoie de ajutor, este mai sănătoasă ca mine. Şi în copii am mare încredere, dar

am spus de ea pentru că este tot timpul aici.”

Un alt aspect îl reprezintă existenţa unor persoane în anturajul vârstnicului cu care

acesta poate comunica. 9 din 10 subiecţi afirmă că există în anturajul lor persoane cu care pot

comunica, acestea fiind în cea mai mare parte rude sau vecini, „Sunt mai multe persoane

căruia mă destăinuiesc, dar cu sora mea vorbesc cel mai mult, ea vine le mine cel mai mult,

ea este profesoară aici în sat şi când iasă de la scoală vine pe la mine de fiecare dată, dar şi

cu copilul vorbesc aproape la fel, dar el este mai tânăr şi nu prea are timp.” Doar 1 din cei

10 subiecţi afirmând că el nu mai are rude şi singurele personae cu care poate comunica sunt

persoanele de la cantină.

Cei mai mulţi dintre vârstnici au susţinut că persoanele care le oferă atât sprijin

emoţional cât şi un grad ridicat de încredere sunt vecinii, deorece, cei care au copii, ori sunt

plecaţi în alte localităţi, ori nu îi mai caută, dar vecinii sunt tot timpul lângă ei şi le cunosc

povestea vieţii şi problemele care îi preocupă. De asemenea şi preotul din localitate este una

dintre persoanele de încredere a subiecţilor noştrii, acest fapt fiind confirmat atât de către

subiecţi cât şi de preotul în cauză.

În ceea ce priveşte factorii de risc care îi determină pe vârstnici să apeleze la

programul de susţinere financiară este venitul. Astfel 9 din totalul celor 10 subiecţi aleşi au

răspuns că venitul lor este situat între 300 şi 650 de lei, un singur subiect având venitul mai

mic de 300 de lei şi anume 125 de lei.

Întrucât subiecţii aleşi de noi în cadrul studiului sunt integral persoane vârstnice, la

intrebarea referitoare la sursele de venit ale persoanei vârstnice 9 subiecţi intervievaţi au

47

răspuns că singura lor sursă de venit este pensia, „Pensia mea este singurul meu venit, cu

toate că am muncit cât am fost în putere şi am ajutat multă lume la lucrul pe câmp.”, de

asemenea 1 din subiecţi a răspuns că venitul ei este constituit din cele două pensii, una dintre

ele este cea de limită de vârstă şi cealaltă fiind cea de urmaş de veteran de război, care afirmă:

„Sigur că da, din pensia mea si pensia de urmaş a soţului meu, de veteran de război, eu am

fost gestionară la cooperativa din sat 25 de ani, şi iau pensie destul de bună.” Din totalul

celor 10 subiecţi şi anume persoanele vârstnice care beneficiază de îngrijiri la domiciliu, 1

subiect afirmă că sursa din care provine venitul lui este ajutorul social în cuantum de 125 de

lei, afirmând: „Singurul meu venit este ajutorul social, de 125 de lei, nu iau pensie.”

La întrebarea referitoare la suficienţa veniturilor în raport cu cheltuielile 7 subiecţi din

10 au răspuns că venitul lor nu este suficient pentru a se descurca cu cheltuielile zilnice „Cam

greu mă descurc, dacă mai luam în plus 100 de lei era mult mai bine, dar aşa fac economie şi

mă descurc cum pot că fumător şi băutor nu sunt ca să dau bani pe ele.”ceailalţi 3 subiecţi

având o sursă de venit în plus sau un venit relativ mai mare decât al celorlalţi 7 afirmă: „Până

în prezent mă descurc destul de bine, când mai vin nepoţii la mine le mai dau şi lor câte 10-

20 de lei că se bucură. Si mai dau şi la biserică câte o “donaţie” când este sărbătorit vreun

sfânt, aşa se dă la noi.”

În ceea ce priveşte nevoile financiare ale persoanei vârstnice s-a impus următoarea

întrebare: “Îmi puteţi spune dacă aveţi unele nevoi financiare în prezent?” 6 din cei 10

subiecţi au răspuns că au nevoi materiale, toţi cei 6 având ca nevoie financiară majorarea

pensiei.

’’Mi-aşi dori să am şi eu pensia mai mare,că am muncit o viaţă întreagă şi acum la bătrâneţe

nu ne putem bucura de ea din cauza lipsurilor şi a sănătăţii.’’ 4 din 10 subiecţi au afirmat că

nevoi financiare nu au momentan ci au mai mare nevoie de sănătate. „După cum v-am spus

am avut mare nevoie de un televizor, dar copiii mi-au luat unul, şi mi-au luat şi telefon ca să

mă poată suna, doar de sănătate am nevoie.” Toate aceste răspunsuri ne determină să credem

că sunt şi alţi factori de risc care stau la baza solicitării sprijinului din partea persoanelor

vârstnice, motivul fiind că nu se mai descurcă singuri.

La întrebarea referitoare la percepţia vârstnicului faţă de situaţia financiară 8 subiecţi

din 10 se declară nemulţumiţi de situaţia lor financiară afirmând că ar putea fi mult mai bună,

în comparaţie anii munciţi acuzându-i pe parlamentari că ei sunt cei responsabili de

neajunsurile şi pensiile lor mici. ’’ Dacă mă credeţi nici nu şiu cum fac faţă la toate

cheltuielile, dar Dumnezeu e bun şi ne ajută pe toţi.”mulţi dintre ei afirmând că şi starea de

sănătate precară care necesită cheltuirea multor bani pe medicamente este un factor negativ

48

care duce la neajunsurile lor. Doar 2 subiecţi din 10 au afirmat că percepţia despre situaţia lor

financiară este una bună. Una dintre ele afirmă: „Ce să spun... pentru mine este destul de

bună, că doar sunt o femeie singură şi nu am foarte multe nevoi, sunt multumită.”, iar cealaltă

de asemenea afirmă: „Este destul de bună în comparaţie cu alţi pensionari care nu au bani

nici de medicamente, fără de care nu pot trăi, ce să mai spun de altele. Sunt mulţumită.”

În ceea ce priveşte sursele de venit pentru întreţinerea sănătăţii din totalul celor 10

subiecţi, 9 au declarat că au ca sursă de venit pentru întreţinerea sănătăţii pensia, care diferă

de la caz la caz în ceea ce priveşte suficienţa venitului în raport cu numărul de medicamente

administrate lunar. Un vârstnic spune: „Din pensie îmi cumpăr medicamentele.” Unul din cei

10 subiecţi declară: “Singurul meu venit pentru întreţinerea sănătăţii este ajutorul social, de

125 de lei, nu iau pensie.”

Referitor la situaţia financiară a subiecţilor noştrii am putut constata că pentru o parte

semnificantă dintre ei nu reprezintă principala cauză pentru care sunt beneficiari ai acestui

sistem, unii dintre ei având chiar o situaţie financiară bună, în comparaţie cu alţii.

Referitor la capacitatea vârstnicului de a-şi administra singur tratamentul 1 din totalul

celor 10 subiecţi este cel care îşi procură singur medicamentele şi de asemenea îşi

administrează singur tratamentul, neavând nevoie de o altă persoană care să se ocupe cu

procurarea lor, ca şi în cazul celorlalţi subiecţi. Acest subiect afirmă: „Mulţumesc lui

Dumnezeu că pot să merg singur să mi le cumpăr şi tot singur le iau, incă nu am nevoie de

ajutor în acest sens....”. Ceilalţi 9 subiecţi din 10 afirmă că persoana care se ocupă de

procurarea madicamentelor este fiul/fiica : „Bineânţeles, mă ajută băiatul meu care locuieşte

la câteva case distanţă de mine. El m-i le cumpără, dar pot să le iau singură, mă descurc mai

greu, dar măcar medicamentele să le iau singură, că în rest nu prea pot să fac nimic prin

gospodărie din cauza picioarelor.” , sau sora după caz: „Sora mea m-i le cumpără, dar mă

descurc singur să le iau, nu am nevoie de ajutor.” Sau în majoritatea cazurilor (Doamna Jeni)

care este lucrătorul comunitar este cea care le cumpără medicamentele şi care îi ajută şi în

ceea ce priveşte administrarea lor: „Mă ajută doamna Jeni (îngrijitorul la domiciliu). Ea

merge la medicul de familie şi îmi face reţeta şi după aceea merge cu ea la farmacie şi m-i le

aduce acasă. Când vine ziua cu mancarea m-i le pune ea în cutiuţe pe care a scris dimineaţa,

amiaz şi seara, şi asa le iau.”

Este interesant de menţionat că la întrebarea referitoare la atitudinea faţă de varstă 8

din 10 subiecţi au răspuns că sunt încântaţi că au trăit până la vârsta aceasta, deşi probleme cu

care se confruntă au fost şi sunt multe, ei îşi doresc ca şi copiii lor să ajungă vârsta lor. Astfel

ei afirmă: „Ce să mai spun... mă bucur că m-a ţinut D-ze până la vârsta asta, că am ajuns să

49

îmi văd şi nepoţii la facultate şi toţi copiii aşezati la casele lor. Toţi sunt plecaţi la oraş.” ,

„Aşa este, am 76 de ani şi încă îmi doresc să mai trăiesc, am avut o viaţă frumoasă împreună

cu soţia mea, dar acum ea nu mai este.”, ’’ Da...mă bucur că am trăit atât, dar viaţa mea nu

a fost deloc fericită. Băiatul nu s-a însurat, iar fata este bătută tot des de soţul ei. Acum este

iar acasă că a bătut-o iarăşi si i-am spus să stea aici cu mine dar vine soţul ei şi işi cere

iertare şi pleacă din nou.’’

Ceilalţi 2 subiecţi din totalul celor 10 au afirmat că deşi au ajuns această vârstă destul

de înaintată, nu îşi mai doresc să trăiască, sau nu se bucură de vârsta pe care o au din cauza

problemelor: „nu prea sunt bucuros, pentru că în ultimul timp am fost tot bolnav şi tot

probleme am avut, nu prea m-am putut bucura de anii bătrâneţii.”, ’’la câte probleme de

sănătate am, nu prea îmi mai doresc să stau mult pe lumea aceasta. Parcă toate bolile s-au

strâns la mine.”

Având în vedere că vârsta subiecţilor noştrii se încadrează între 61 şi 79 de ani cea mai

mare parte dintre ei sunt recunoscători şi mulţumiţi că au ajuns acestă vârstă.

În ceea ce priveşte participarea la activităţi desfăşurate în comunitate, 8 din 10 subiecţi

afirmă că nu mai participă la astfel de activităţi deşi unii dintre ei şi-ar dori să ia parte

deoarece nu mai simt nevoia datorită problemelor de sănătate: „Nu draga mea,nu mai

particip, nu vreau să necăjesc pe nimeni, asta ar însemna să mă ducă cineva cu maşina de

acasă şi să mă şi aducă, lasă că mie mi-o trecut vremea. Să meargă cei tineri.”, altă persoană

afirmă: „Nu merg pentru că nu mă ţin picioarele, pot să mă duc doar până la toaletă şi aici în

curte să aduc lemne în casă, în rest stau tot aici în casă, mai mult în pat.”, altă afirmaţie: ’’Nu

particip... pentru că nu îmi mai arde mie şi de aşa ceva, pe lângă asta sunt şi imobilizată.’’

În timp ce 2 subiecţi din 10 afirmă că iau parte la activităţi desfăşurate în cadrul

comunităţii chiar dacă participă numai cu prezenţa, neimplicându-se personal : „Da, mai

merg şi eu aşa cum pot şi mă uit, că altceva nu pot să fac, merg cu vecinii de lângă mine, mă

mai ajută şi ei să mă deplasez.”, celălalt subiect afirmă: „Cam da, întotdeauna mi-a plăcut să

mă implic când s-a organizat ceva la noi în sat, îmi place să îmi spun şi eu părerea chiar

dacă cei tineri nu mai ascultă de sfaturile noastre, a celor bătrâni.’’

O altă variabilă în studiul nostru a fost participarea la acţiuni politice, la care 4 din 10

subiecţi au declarat că au participat, dar oricum nu au încredere că se va schimba ceva. „Da,

am fost, dar tot degeaba, că doar nu ne schimbă cu nimic situaţia.”, alt subiect afirmă: „Am

fost la vot, dar am mers şi eu cu un vecin cu maşina, deşi m-au durut tare picioarele, dar mi-

am dorit foarte mult, că nu o să mai am posibilitatea eu să mai votez vreodată, că sunt

50

bătrână.” în timp ce 6 din cei 10 subiecţi afirmă că nu au fost la vot datorită stării de sănătate,

fie că sunt imobilizaţi, fie că nu au cu ce se deplasa până la secţia de votare. „Nu am fost.

M-am gândit că dacă merg cei de acolo o să râdă de mine când m-or vedea cu două bâte, or

să zică: uite şi la baba asta că abea se mai poartă şi mai vine şi ea la vot. Dar aş fi vrut să

merg dacă eram sănătoasă.”

La întrebarea referitoare la socializarea vârstnicului din totalul celor 10 subiecţi 8 se

declară ca fiind persoane comunicative: „Foarte, când mă întâlnesc cu cineva, tot eu vorbesc,

câteodată îmi dau seama şi mai tac, dar ce să fac, aşa sunt eu.”, 1 subiect afirmând că este o

persoană comunicativă, dar asta depinde de împrejurările în care se află, sau depinde de

persoana cu care stabileşte conversaţia: „Aşa şi aşa, depinde cu cine stau de vorbă.”, iar 1 din

cei 10 subiecţi afirmă că nu este o persoană comunicativă: „Nu prea sunt comunicativă, aşa

am fost mereu, mi-a plăcut să tac şi să îmi văd de treaba mea.”

Referitor la variabila relaţia cu prietenii 2 dintre cei 10 subiecţi afirmă că nu mai au

prieteni, dar vecinii sunt cei care îi mai vizitează, necunoscând motivul pentru care aceşti 2

subiecţi nu îi consideră prieteni pe vecinii lor. Un subiect afirmă: „Nu mai am prieteni, au fost

şi ei în vârstă, dar acum nu mai sunt. Dar mă mai caută vecinele mele.” în timp ce 8 din 10

subiecţi afirmă că au o relatie foarte bună cu prietenii lor, aceştia fiind reprezentaţi în mare

parte de vecini. Relaţiile vârstnicilor cu vecinii lor sunt reciproce, fiind reprezentate prin

vizitele reciproce in unele cazuri la domiciliul fiecăruia. Astfel un subiect afirmă: „Am relaţii

bune cu toată lumea, dar nu pot să spun că am foarte mulţi prieteni, vecinii sunt cei cu care

mă întâlnesc cel mai des.”

În ceea ce priveşte afecţiunea persoanei vârstnice, toţi cei 10 subiecţi declară că simt

nevoia afectivităţii din partea celorlaţi şi de asemenea ei oferă afectivitate persoanelor dragi

cu care interacţionează: „Eu mă înţeleg foarte bine cu toată lumea, şi eu cred că toţi mă

iubesc pentru că am făcut mult bine cât timp am fost gestionară, le dădeam pe datorie şi dacă

nu aveau banii să mi dea până la inventar, puneam eu de la mine şi când le veneau banii m-i

dădeau. Şi de asta zic că mulţi îmi sunt recunoscători şi acum.”Majoritatea subiecţilor declară

că au parte de afecţiune din partea copiilor, nepoţilor, sau rudelor : ’’După cum v-am spus îi

mai am doar pe băiatul şi pe fata mea, nepoţi nu am, ei sunt singurii care mă mai ajută şi pe

care îi îndrăgesc.’’, alt subiect spune: „Pot să spun că verişoara mea este persoana care mă

sprijină cel mai mult, dar până acum un an era mama, dar a murit şi am rămas singur, pentru

că eu nu am copii şi nu am fost nici însurat.”

Un alt indicator din cadrul studiului nostru este existenţa unei persoane de încredere la

care toţi cei 10 subiecţi au dat aproximativ acelaşi răspuns, şi anume că persoanele existente

51

din viaţa lor în care au incredere sunt copii, în cazul în care aceştia locuiesc în apropierea lor:

’’Cu băiatul meu vorbesc, că el este toată ziua cu mine, vorbesc şi cu fiica mea cand mai vine

pe acasă, dar doar atunci când pleacă de la soţul ei bătută, că altfel nu o lasă să mă caute.’’ ,

alte persoane de încredere sunt rudele: „Sora mea când mai vine pe la mine, dar şi cu preotul

din sat, el mă înţelege, şi mă sprijină cât de mult poate.”, vecinii: „Mă înţeleg foarte bine cu

toţi vecinii, sunt oameni buni, mă mai ajută şi ei când pot, dar cu vecinul de lângă mine mă

înţeleg cel mai bine.”, preotul din sat fiind şi el unul dintre persoanele de încredere al

subiecţilor aleşi de noi în cazul studiului nostru: „Părintele din sat, cum eu stau mai tot timpul

aici şi dânsul este tot aici la muncă ne întâlnim tot timpul, mă ascultă de fiecare dată şi mă

încurajează enorm.” , precum şi lucrătorul comunitar din interiorul organizaţiei: „Vecina mea

este persoana cu care vorbesc despre orice, dar şi cu doamna Jeni şi cu Părintele.”

Considerând relevantă şi frecvenţa cu care merge la biserică persoana vârstnică 4

subiecţi au răspuns că merg frecvent la Biserică, fiind locul unde ei îşi găsesc liniştea

sufletească şi unde se mai pot întâlnii cu celelalte persoane din comunitate şi cu care mai pot

stabilii relaţii de prietenie: „Da, merg la bisercă, este aici vizavi de casa mea. De foarte

puţine ori nu am fost. Acolo îmi găsesc liniştea sufletească şi mai văd şi eu oamenii din sat.”,

„Merg, aproape în fiecare duminică, şi îi tot spun la vecina mea să se roage pentru mine,

măcar eu să pot să merg, că ea nu poate săraca.”, în timp ce 5 dintre subiecţi declară că nu

merg la Biserică datorită stării nefavorabile de sănătate, dar unul dintre ei afirmând că

urmăreşte slujba la televizor, „Nu pot să mă mai duc...dar D-zeu să le dea sănătate la copii că

mi-au luat un televizor şi mi-au băgat şi cablu şi urmăresc sujba în fiecare duminică âi mă

rog la D-zeu să ajute pe toată lumea. Atât de mult mi-am dorit televizorul ăsta, e ca şi cum ar

mai fi cineva cu mine în casă.” 1 subiect din cei 10 afirmă că merge la biserică dar mai rar.

În ceea ce priveşte respectarea posturilor 6 subiecţi afirmă că postesc cel mai des în

cele 4 posturi mari din cursul anului, datorită faptului că organizaţia aparţine unui cult religios

şi aunci le aduce măncare de post: „Da, postesc mai ales în posturile mari, pentru că atunci ne

aduce mai mult mâncare de post, dar şi miercurea şi vinerea de peste an tot mâncare de post

ne aduce.” 3 subiecţi postesc şi în afara celor patru posturi mari din cursul anului: „Postesc,

aşa am fost crescută de mică, postesc şi miercurea şi vinerea, dar mai ales în posturile de

peste an.” în timp ce 1 subiect posteşte dar mai puţin: „Mai postesc aşa mai rar, saşii nu

prea postesc, dar când este post şi la cantină ne dă mâncare de post, deci atunci postesc şi

eu.”

La întrebarea referitoare la frecvenţa spovedaniei 6 subiecţi afirmă că se spovedesc

de 4 ori pe an şi anume în cele 4 posturi mari, deoarece atunci vine preotul la fiecare vârstnic

52

care nu se poate deplasa la biserică şi îl spovedeşte: „În posturile mari vine Părintele acasă şi

mă spovedeşte şi mă împărtăşeşte.”, 3 subiecţi afirmă că se spovedesc de câte ori simt nevoia,

iar 1 subiect afirmă că se spovedeşte dar mai rar.

În ceea ce priveşte relaţia vârstnicului cu persoanele din comunitatea religioasă 6

subiecţi au răspuns că au o relaţie bună cu cei din comunitatea religioasă: „Am o relaţie bună

cu toată lumea, nu m-am certat niciodată cu nimeni, mi-am văzut de treaba mea mereu, că

mi-a fost de ajuns cu problemele mele, nu am mai vrut altele.”, „O relaţie foarte bună, mai

povestesc şi eu cu cei de vârsta mea una alta, despre sănătate, despre greutăţile astea, că

doar alte bucurii nu am să le spun.”, 2 dintre subiecţi declară că doar preotul este cel cu care

mai au o relaţie din comunitatea religioasă, cu celelte persoane nemaiavând nici un fel de

relaţie: „Nu mai am nici un fel de relaţie de când nu mai pot să mă duc şi eu, cu preotul am o

relaţie foarte bună.”, 2 subiecţi declară că nu mai au nici un fel de relaţie cu persoanele din

comunitatea religioasă.

De asemenea ne-am propus să aflăm mulţumirea persoanelor vârstnice în raport cu

serviciile sociale primite din care toţi cei 10 subiecţi se declară mulţumiţi de calitatea

serviciilor primite precum şi de eficienţa serviciilor oferite: ’’Da, le mulţumesc frumos la toţi

oamenii buni care mă ajută cu mâncare şi cu vorbe bune.’’, „Dacă sunt de ceva mulţumit,

atunci de asta sunt. Dumnezeu să le dea sănătate la toţi cei care se îngrijesc de noi.”.

Referitor la intrebarea dacă vârstnicul petrece timp împreună cu specialiştii 1 din 10

subiecţi a răspuns că îşi petrece aproape toată ziua cu specialiştii, deoarece locuieşte chiar

lângă sediul organizaţiei unde este şi cantina socială: „Acasă la mine nu vin zilnic, deoarece

locuind aici langă sediul organizaţie sunt eu tot aici cu dânşii, îmi petrec aproape toată ziua,

când mă simt rău vin acasă şi-mi aduc mâncarea.”, ceilalţi 9 subiecţi afirmă că petrec între 5-

10 minute în fiecare dimineaţă când li se aduce mâncarea, dar cu preotul sau cu asistentul

social când se întâlnesc îşi petrec mai mult timp. Astfel un subiect afirmă: „5-10 minute

dimineaţa când vin să îmi aducă mâncarea, dar când mai vine preotul, sau asistentul social

stau mai mult.”, „Dimineaţa, când vin cu mâncarea nu prea mult, cam5 minute maxim, că

doamna Jeni se grăbeşte să ducă mâncarea caldă la toţi bolnavii, dar mai vine în timpul zilei

şi stă cam o jumătate de oră, depinde cum are timp.”

În ceea ce priveşte încrederea vârstnicului în specialişti toţi cei 10 subiecţi declară că

au încredere deplină în specialişti ceea ce reiese şi din indicatorii mai sus menţionaţi. Astfel

subiecţii afirmă: „Da, dacă în ei nu am încredere, care mă ajută atât de mult, în cine să am?

Toţi îmi ştiu problemele şi eu simt că mă înţeleg.”, „Bineînţeles, sunt nişte oameni cu mult

bun simţ. Aşa ar trebui să fie toată lumea.”

53

La întrebarea referitoare la înţelegerea şi suportul din partea specialiştilor toţi cei 10

subiecţi afirmă că înţelegerea şi suportul oferit de specialişti i-au ajutat să depăşească acea

stare de neputinţă şi de neîncredere în faptul că situaţia lor se poate îmbunăţii. Tuturor celor

10 subiecţi când li s-a pus această întrebare nu au ezitat să răspundă, ci din contră, ei au avut

numai cuvinte de laudă despre aceste persoane specializate, care le oferă încredere şi suport.

Un subiect afirmă: „Pe mine mă ajută foarte mult să ştiu că cineva mă înţelege şi

mă sprijină, că doar o vorbă bună spusă într-un moment greu face cât toate medicamentele

din lumea asta.”, un alt subiect afirmă şi el: „Sunt cele mai importante încrederea şi suportul,

degeaba primeşti mâncare şi alte ajutoare financiare dacă persoanele care se ocupă cu

înrijirea ta nu te înţeleg şi nu îţi ascultă necazurile, dar la noi nu este cazul.”

În ceea ce priveşte comunicarea vârstnicilor cu specialiştii toţi cei 10 subiecţi susţin

că comunicarea lor cu specialiştii este decurge foarte bine, vârstnicii având posibilitatea de a

se descărca de problemele cu care se confruntă, vorbind cu specialiştii care le oferă sprijin şi

ajutor în ameliorarea sau rezolvarea problemelor lor. Un subiect afirmă: Da, mă bucur mult

când vin la mine, pot să vorbesc orice cu ei, şi mă încurajează de fiecare dată.”

În urma studiului realizat am constatat că factorii de risc care determină persoana

vârstnică să apeleze la srviciile sociale oferite la domiciliu sunt starea de sănătate rea care nu

le permite să se descurce singuri, lipsa unei persoane care să le ofere sprijin şi tratament

medical specializat şi nevoia de a primi consiliere psihologică din partea unei persoane

specializate, în cazul de faţă persoanele persoanele care se ocupă cu consilierea psihologică

fiind asistentul social şi preotul din comunitate care lucrează în cadrul acestei organizaţii

4.2. Analiza unor studii ţintă

Din interviurile realizate am constatat că motivele pentru care persoanele vârstnice

apelează la serviciile sociale acordate la domiciliu sunt diverse: situaţia financiară destul de

proastă, o stare de sănătate care nu le permite să işi desfăşoare activităţile zilnice individual,

necesită ajutor pentru procurarea hranei zilnice, necesită ajutor în procurarea medicamentelor.

Pornind de aici am realizat acest studiu ţintă.

54

4.2.1. Cazul persoanei vârstnice V.M.

Persoana vârstnică V.M., bărbat, în vârstă de 61 de ani, locuieşte singur intr-o casă

formată dintr-o cameră, bucătărie şi cămară. Condiţiile de locuit sunt destul de favorabile,

curăţenia în locuinţa lui M, este destul de bine întreţinută, totul este aranjat la locurile lor şi de

asemenea M este îmbrăcat cu haine curate.

Motivele pentru care V.M. a apelat la serviciile „Aşezământului social Sf. Nicolae”

sunt următoarele: locuieşte singur de patru ani de când soţia lui a murit fiind bolnavă de

cancer, iar din acel moment datorită pierderii suferite s-a îmbolnăvit şi el şi anume a făcut o

comoţie cerebrală care i-au afectat în cele din urmă picioarele el nemaiputând să se descurce

singur cu treburile casnice. Răspunsul lui la intrebarea referitoare la starea de sănătate a fost

următorea:

“Cam proastă, ieri am fost la spital pentru investigaţii, pentru că în urmă cu vreo 5 zile

stăteam in pat şi când m-am trezit eram la spital la urgenţe. Nu ştiu ce mi s-a întâmplat. Şi am

făcut mai multe analize să vadă medicii din ce cauză am păţit asta.

Din cauza unei comoţii cerebrale, suferită acum patru ani, mă dor picioarele foarte rău.”

Preotul din localitate cunoscând situaţia lui l-a informat cu privire la existenţa acestei

organizaţii care ajută persoanele aflate în situaţia lui şi astfel i-au fost întocmite actele pentru

dosar.

Despre această instituţie putem afirma că are foarte multe punte tari, si anume: susţine

menţinerea persoanei vârstnice la domiciliul propriu, asigurarea mesei zilnice la domiciliu

vârstnicului, consiliere şi suport din partea specialiştilor, etc.

Din momentul aprobării cererii de solicitare de ajutor V.M. a devenit beneficiarul

acestui program destinat vârstnicilor.

Portretul beneficiarului de servicii sociale de îngrijire la domiciliu este unul destul de

modest. Este o persoană simplă căruia i se citeşte suferinţa pierderii soţiei lui chiar şi acum

după patru ani de la moartea ei. El vorbeşte cu foarte mult entuziasm despre ea şi despre cât

de frumoasă era viaţa când trăia ea. În urma căsniciei lor a rezultat un băiat care în prezent nu

mai locuieşte cu el dar care vine zilnic pe la el să vadă cum se simte.

De asemenea are o relaţie foarte bună cu sora lui, deoarece vorbeşte foarte mult despre

ea.

La întrebarea referitoare la procurarea medicamentelor a răspuns: „Sora mea m-i le

cumpără, dar mă descurc singur să le iau, nu am nevoie de ajutor.”

55

Sora lui este profesoară în localitate şi el este foarte mândru de ea, acest lucru putând fi

observat prin faptul că are numai cuvinte de laudă despre ea, ea find şi persoana în care el are

cea mai mare încredere şi la care el se confesează de câte ori simte nevoia: “Sunt mai multe

persoane căruia mă destăinuiesc, dar cu sora mea vorbesc cel mai mult, ea vine le mine cel

mai mult, ea este profesoară aici în sat şi când iasă de la scoală vine pe la mine de fiecare

dată, dar şi cu copilul vorbesc aproape la fel, dar el este mai tânăr şi nu prea are timp.”

Răspunsul dat de M la întrebarea referitoare la percepţia asupra vârstei este următorul:

“E frumoasă vârsta, dar şi problemele sunt multe,la fel ca şi anii.” Se citeşte pe faţa

vârstnicului acest regret că soţia lui a plecat şi el a rămas pe această lume cu mult mai multe

probleme pe care înainte la rezolvau împreună şi pentru care îşi cereau sfaturi reciproc.

Cele mai dragi persoane din viaţa lui sunt fiul şi sora lui, care îl ajută să treacă peste

probleme şi gândurile rele. La întrebarea referitoare la persoanele din viaţa lui cu care are o

legătură mai strânsă a răspuns: “Da, copilul meu şi sora mea, pe care îi îndrăgesc foarte

mult.”

Relaţia vârstnicului cu cei din localitate s-a restrâns din momentul în care el a fost

afectat de acea comoţie cerebrală, el nu mai poate să iasă afară din curtea lucuinţei lui

deoarece picioarele nu îl mai ajută şi astfel a rupt orice legătură avea cu cei din comunitate,

dar el spune că a avut o relaţie foarte bună cu toţi oamenii: “Foarte bine mă înţeleg cu toată

lumea, îmi sunt dragi toţi oamenii, nu am probleme cu nimeni.” M este şi o persoană

comunicativă, vorbeşte cu uşurinţă despre orice este întrebat şi spune că acest lucru a fost un

factor pozitiv care l-a ajutat mult în viaţă: “Mi-a plăcut întotdeauna să vorbesc, cu toată

lumea.”

M nu mai desfăşoară nici un fel de activitate împreună cu cei din comunitatea în care

locuieşte datorită problemelor de sănătate. De asemenea fiind perioada în care s-a ales noul

preşedinte al ţării el nu a putut să meargă nici la vot tot din această cauză.

El se declară o peroană credincioasă deşi nu mai poate să mai meargă la biserică, dar

totuşi el posteşte şi se roagă de acasă duminica. Are o relaţie foarte bună cu preotul şi ori de

câte ori simte nevoia să se spovedească preotul vine acasă şi îl spovedeşte ceea ce denotă că

este o persoană credincioasă şi se ţine de rânduiala bisericii.

Venitul lui fiind constituit doar din pensia pe caz de boală în valoare de 350 de lei, el

totuşi declară că acei bani îi sunt aproape suficienţi pentru cheltuielile lunare, find favorizat de

faptul că sora lui îl ajută la plata facturilor: “Îmi ajung banii, pentru că plătesc numai cablul

la tv şi curentul, în rest plăteşte sora mea.” În comparaţie cu alţi benefiaciari ai acestei

organizaţii el spune că nu are nevoi materiale în prezent, totuşi nevoia lui este cea de sănătate.

56

Percepţia lui asupra situaţiei lui financiare este aceea că e destul de bună, dar o să fie

mai bună după ce o să fie pensionat pentru limită de vârstă, în prezent fiind pensionat pe caz

de boală.

În ceea ce priveşte serviciile primite el se declară foarte mulţumit de tot, mai ales de

specialiştii cu care intră în contact: “Sunt foarte mulţumit, mâncare este foarte bună, îmi

prinde bine, pentru că eu nu pot să stau în picioare să gătesc. Iar despre cei care vin să mi-o

aducă zilnic pot să spun doar vorbe bune.”

Timpul alocat de specialişti beneficiarului depinde în mare parte de activităţile pe care

le au de îndeplinit zilnic, dar în general preotul şi asistentul social stau împreună cu ei atunci

când merg la domiciliul lui cam 30 de minute - o oră, depinde de cât timp au la dispoziţie.

Persoanele specializate cu care intră în contact îi oferă sprijin şi îl încurajează foarte

mult, afirmă M, ceea ce denotă că eficienţa serviciilor este îndeplinită cu succes si consideră

că serviciile primite sunt deosebit de benefice pentru situaţia lui.

Ecomapa

57

Aşezămȃntul social

“Sfȃntul Nicolae”

Legenda

Relaţie echilibrată, normală, unilaterală

Relaţie echilibrată, normală, bilaterală

Relaţie foarte puternică, bilaterală

Relaţie puternică, bilaterală

Genograma familiei lui V. M.

V. M. 61 de ani

Soţia

Sora

Biserica

Vecini

Prieteni

Fiul

58

59

4.2.2. Cazul persoanei vârstnice F. L.

F. L., femeie în vârstă de 73 de ani, locuieşte singură într-o căsuţă modestă cu o două

camere şi o bucătărie. Este foarte curat în locuinţa acestei persoane, deşi toate obiectele din

casa acesteia au un aspect specific gospodăriei tradiţionale.

L. a apelat la serviciile „ Aşezământului social „Sfântul Nicolae”, deoarece nu se mai

descurca cu banii, „Pensia este venitul meu, i-au doar 300 de lei.”, „Aş avea şi eu nevoia să

mi se mai mărească şi mie pensia un pic, cred că m-aş descurca un pic mai bine...”

Portretul acestei persoane este la fel de modest, parcă se sfieşte să vorbească, ea nu

vrea să supere pe nimeni, este o persoană care are mult bun simţ şi care a muncit cinstit pentru

a-şi câştiga existenţa. Preotul din sat ne-a confirmat acest lucru. De asemenea ea suferă foarte

mult din cauza fiicei ei care este plecată în străinătate şi nu o mai caută, „Am şi eu o fată, dar

este plecată în străinătate, dar care a uitat de mine, dar eu o aştept să vină oricând doreşte

ea, nu sunt supărată pe ea, deşi când am avut putere am ajutat-o cât de mult am putut, acum

că am ajuns şi eu la bătrâneţe nu mai am nici un sprijin din partea ei”, se gândeşte că o să

moară şi nu mai apucă să o mai vadă măcar o dată.în tot acest timp în care vorbea despre fata

dânsei aceasta plângea.

60

L. a subliniat faptul că de multe ori adormea seara fără să mănânce, pentru că nu îi mai

ajungeau banii să cumpere nici măcar un pic de pâine sau făină să işi facă ea acasă în cuptor.

Fiindu-i jenă de gura lumii a ezitat să apeleze mai devreme la serviciile aceste organizaţii care

ajută persoanele vârstnice, dar în cele din urmă nu a mai făcut faţă nevoilor şi a vorbit cu

preotul din sat, care i-a întocmit dosarul necesar pentru a devenii beneficiarul acestor servicii

destinate vârstnicilor.

Despre această instituţie putem afirma că are foarte multe punte tari, si anume: susţine

menţinerea persoanei vârstnice la domiciliul propriu, asigurarea mesei zilnice la domiciliu

vârstnicului, consiliere şi suport din partea specialiştilor, etc.

Starea de sănătate a acestei persoane este destul de rea, „Nu este prea bună starea mea

de sănătate, am hipertensiune arterială care mă împiedică să fac multe lucruri pe care

înainte le făceam cu mare uşurinţă, imediat mă obosesc şi sunt tot ameţită. Am şi diabet

zaharat tip 2, de la vârsta de 50 de ani.”, acesta este celălalt motiv pentru care L a solicitat

ajutor, sănătatea deficitară împiedicând-o să mai desfăşoare activităţile anterioare.

Referitor la situaţia financiară L a relatat: „Singura mea sursă este pensia, alte

venituri nu mai am, i-au doar 300 de lei”, fiind problema cea mai frecventă a vârstnicilor din

societatea în care trăim.

Percepţia asupra situaţiei financiare este că pensia e prea puţină dar nu are ce să facă. L îşi

doreşte ca pensia ei să se majoreze în aşa fel încât să nu se mai desurce aşa de rău cu banii, să

poată să trăiască şi ea din pensie, fără să mai ceară ajutorul nimănui.

În ceea ce priveşte percepţia asupra vârstei, L a declarat: „Da mă mândresc cu anii

mei. Nu ştiu cum a trecut vremea. A trecut foarte repede. Am avut o viaţă frumoasă.”

Această fericire îi lipseşte din momentul în care ea a realizat că fata ei a uitat de ea.

Singura rudă în viaţă care o mai vizitează este sora ei, care la fel este şi ea bolnavă, dar

vine cât de des poate, nu a uitat-o. „Am şi o soră care mai vine şi ea când poate pe la mine,

ar veni mai des, dar este mai mare ca mine şi este şi bolnavă, dar vine destul de des.” L se

simte foarte singură, vorbeşte destul de greu, este dezamăgită de viaţa pe care o trăieşte,

pentru că dorul de fiica ei este tot mai mare odată cu trecerea timpului.

L se simte foarte des singură, iar în acele momente işi doreşte să mai vorbescă şi ea cu

cineva, „Câteodată aşa mă simt de singură, parcă simt că înebunesc, dar mai ies când pot la

poartă un pic să mai văd câte un om şi mai merg la vecina aşa mai greu şi îmi mai trece.”

Are o relaţie foarte bună cu cei din comunitate, dar nu mai desfăşoară nici un fel de

activitate împreună deoarece şi-a pierdut pofta de viaţă, şi starea de sănătate nefavorabilă nu îi

mai permite. Nici la vot nu a mai mers deoarece spune că nu mai are încredere în politicieni.

61

Referitor la prieteni, L spune că o mai vizitează din când în când, dar sunt şi ei în

vârstă. De asemenea şi ea mai merge în vizită la vecina ei când se simte singură.

L se declară o persoană credincioasă, merge la Biserică aproape în fiecare duminică,

favorabil fiind faptul că locuieşte vizavi de Bisercă, se înţelege foarte bine cu celelalte

persoane din comunitatea religioasă. Posteşte de asemenea, iar referitor la spovedanie aceasta

a spus: „De cîte ori simt nevoia mă spovedesc. Mă simt bine după ce mă spovedesc.”

În prezent este foarte mulţumită de serviciile care i se oferă, „Sunt foarte mulţumită,

fără sprijinul acestor oameni nu ştiu ce făceam, măcar nu mai trebuie să dau banii şi pe

mâncare, oricum nu îmi ajungeau, pentru că am destule cheltuieli cu medicamentele. Şi nu

ştiu cine mi-ar fi cumpărat mie medicamentele dacă nu erau oamenii aceştia.”

Preotul este una dintre persoanele cu care comunică când simte nevoia să fie ascultată şi

încurajată.

Serviciile sunt eficiente, deorece îndeplineşte în cea mai mare măsură nevoile acestui

vârstnic, iar relaţia dintre vârstnic şi specialişti se bazează pe încredere şi respect reciproc.

Ecomapa

62

Aşezămȃntul social

“Sfȃntul Nicolae”

Legenda

Relaţie echilibrată, normală, unilaterală

Relaţie echilibrată, normală, bilaterală

Relaţie foarte puternică, bilaterală

Relaţie puternică, bilaterală

Relaţie stressantă, unilaterală

Genograma familiei lui F. L.

F. L. 72 de ani

Fica

Sora

Biserica

Vecina

comunitatea

Prieteni

63

64

5. CONCLUZII

Concluzii

Studiul realizat de noi indică în mod cert o serie de probleme de

natură medicală, socială si financiară astfel ipotezele de lucru fiind

confirmate.

În ceea ce priveşte prima întrebare de cercetare, principalele categorii de

servicii sociale de care beneficiază vârstnicii aflaţi în dificultate la domiciliu, s-au dovedit

a fi eficiente deoarece înlocuieşte instituţionalizarea vârstnicului prin

menţinerea lui la domiciliu, calitatea serviciilor primite de aceştia

satisfăcând în mare parte lanţul de nevoi a acestor persoane Ţinând cont

de faptul că majoritatea persoanelor vârstnice când sunt puse în faţa unei

situaţii ca aceea de a-şi părăsii domiciliul şi a le muta într-un loc care

pentru ei este străin chiar dacă această mutare se face pentru a le

îmbunătăţii într-un fel sau altul situaţia, aceştia nu ezită să refuze acest

lucru.

65

Vârstnicii refuză adesea chiar şi o şedere temporară în instituţii,

deoarece plecarea într-o instituţie este ultima decizie importantă în viaţă,

care-i provoacă acestuia nelinişte şi teamă.

La fel şi în studiul de faţă când unuia dintre subiecţi care este

imobilizat la pat şi care trăieşte singur, i s-a cerut de către copii să se

mute cu ei pentru că astfel o să fie sub supravegherea lor şi v-a fi îngrijit în

mod corespunzător problemelor lui, acesta a invocat motivul că el nu

doreşte să plece de la casa lui decât mort, casa lui având o semnificaţie

aparte pentru el; este ceva pentru care el a muncit o viaţă întreagă şi

legătura cu acest loc este foarte puternică, chiar dacă condiţiile de trai nu

sunt printre cele mai bune. Putem exclude faptul că el ar fi ales să

primească ingrijiri intr-un cadru instituţional, oricât de mari ar fi fost

problemele lui devreme ce a refuzat propunerea copiilor de a se muta cu

ei, cu aceştia fiind totuşi familiarizat.În concluzie legătura dintre ei şi

locuinţa în care şi-au petrecut întreaga viaţă nu poate fi întreruptă chiar

dacă ar însemna să trăiască singuri plini de griji şi de nevoi; îngrijirile

sociale oferite la domiciliu fiind cel mai bun lucru care li sa putut întâmpla.

Întrebarea de cercetare privind nevoile pe care le resimt vârstnicii care

beneficiază de servicii sociale reprezintă un ansamblu complex de nevoi psiho-sociale, socio-

economice şi medicale, specifice vârstei, care este pe deplin confirmată. Vârstnicii

semnalează o stare de sănătate precară, care îi împiedică să facă multe lucruri obişnuite pentru

noi, acesta fiind şi motivul pentru care ei sunt beneficiari ai acestui sistem. Precum rezultă şi

din teorie sănătatea fizică şi mentală se deteriorează odată cu înaintarea în vârstă, fiind

esenţial să acordăm o atenţie mai mare problemelor îngrijirii sănătăţii acestei categorii de

persoane. Pe măsura înaintării în vârstă, vulnerabilitatea la îmbolnăviri creşte, bolile sunt

contactate mai uşor, iar vindecarea presupune un proces mai îndelungat şi mai greoi.

Problemele generale de sănătate cu care se confruntă vârstnicii din cadrul studiului nostru

sunt: diabetul, hipertensiunea arterială, cancerul, paralizia şi altele. De asemenea trebuie

menţionat faptul că subiectul preferat de discuţie al vârstnicilor este legat de starea lor de

sănătate.

O altă categorie de nevoi ale vârstnicilor din cadrul studiul nostru sunt nevoile

psihologice şi de ataşament. Odată cu înaintarea în vârstă intersul celor tineri pentru vârstnici

scade. Astfel ei se confruntă cu marginalizarea din partea celor tineri; din partea copiilor a

66

nepoţilor, a rudelor, creându-se astfel o percepţie negativă asupra vârstnicilor, fiind

consideraţi de mulţi ca fiind inutili, costurile cu întreţinerea lor fiind mult prea mari atât

pentru cei care îi au în îngrijire cât şi pentru stat. Deşi mulţi dintre ei afirmă că au fost uitaţi

de copii şi de rude au totuşi la cine să apeleze în caz de nevoie, şi anume la vecini. Aceştia

sunt cei cu care vârstnicii din cadrul studiului nostru îşi împart atât relele cât şi bunele.

În ceea ce priveşte a treia întrebare de cercetare referitoare la măsura în care vârstnicii

sunt mulţumiţi de serviciile sociale oferite la domiciliu; persoanele vârstnice din cadrul

studiului efectuat de noi se declară mulţumite de serviciile pe care le primesc. Motivele

principale pentru care aceste persoane au devenit beneficiarii acestui sistem sunt acelea că le

este imposibil să îşi prepare singuri hrana şi să îşi procure medicamentele pentru aceasta

necesitând sprijin şi suport specializat. Pentru majoritatea beneficiarilor lucrătorul comunitar

este cel care le asigură aceste nevoi, ei fiind foarte mulţumiţi de serviciile lui

Cea de-a patra întrebare de cercetare este de asemene confirmată şi ea şi anume că

suportul oferit de specialişti determină o mai bună relaţionare între ei şi vârstnic.

Preotul din localitate care face parte şi el din cadrul organizaţiei, este o sursă de sprijin

emoţional pentru cea mai mare parte a acestor persoane vârstnice. Este cel care le oferă

acestora consiliere şi sprijin moral, necondiţionat. În urma discuţiilor dintre vârstnici şi preot

se stabileşte o percepţie mai pozitivă asupra sensului vieţii care pentru aceste persoane nu

reprezintă decât un chin. Asistentul social are şi el de asemenea un rol foarte important, este

un bun consilier şi îi informează pe vârstnici în legătură cu drepturile şi obligaţiilor lor de

beneficiari. Vârstnicii consideră ca cele mai importante lucruri din cadrul acestui serviciu sunt

înţelegerea şi suportul oferit de către specialişti, astfel creându-se o legătură emoţională

stabilă între aceştia şi ipoteza fiind confirmată.

În ceea ce priveşte calitatea serviciilor în raport cu gradul de satisfaţie al persoanelor

vârstnice ipoteza este confirmată. Persoanele vârstnice, beneficiare de servicii sociale prezintă

un ansamblu complex de nevoi psiho-sociale si medicale, ca urmare a schimbărilor fizice,

sociale si medicale specifice acestei vârste.

Cu cât serviciile sociale disponibile sunt mai variate și profesioniștii care le oferă au

mai multă disponibilitate de relaționare cu vârstnicul, cu atât acestea vor răspunde mai bine

nevoilor vârstnicilor, ceea ce va conduce la o ameliorare a bunăstării personale a vârstnicului.

67

Anexe

Ghid de interviu

- venit

- surse de venit

- suficienţa veniturilor în raport cu cheltuielile

- nevoi materiale

- percepţia vârstnicului faţă de situaţia financiară

- prezenţa unei persoane care îi oferă sprijin emoţional vârstnicului

- nevoia vârstnicului de protecție şi securitate

68

- existenţa unor persoane în anturajul vârstnicului cu care acesta poate comunica

- percepţia vârstnicului faţă de starea de sănătate

- instalarea unor boli cronice

- surse de venit pentru întreţinerea sănătăţii

- capacitatea de a-şi administra singur tratamentul

- atitudinea faţă de varstă

- participarea la activităţi desfăşurate în comunitate

- participarea la acţiuni politice

- socializarea vârstnicului

- relaţia cu prietenii

- existenţa unei persoane de încredere

- frecvenţa cu care merge la biserică

- respectarea posturilor

- frecvenţa spovedaniei

- relaţia cu persoanele din comunitatea religioasă

- consiliere psihologică

- sprijin şi tratament medical specializat

- mulţumirea în raport cu serviciile sociale primite

- dacă petrece timp împreună cu specialiştii

- timpul alocat vârstnicului de către specialişti

- încrederea vârstnicului în specialişti

- înţelegere şi suport din partea specialiştilor

- comunicarea vârstnicilor cu specialişti

Bibliografie

1. Stein, E, (nepublicat) apud,Palmore, E, 1999, Ageism: negative and positive, New York,

Springer Publishing Company, pp 3-4.

2. Neamţu, G, (coord), 2003, Tratat de asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom, pp 914

3. .Mereuţă, I, Bujor, V, Munteanu, L, Săulea, A, 2004, Demnitatea oamenilor bătrâni şi

asistenţa lor medico-socială, Chişinău: Editura Asociaţia „Pentru Demnitatea Umană”,

pp 16

4. Necula, M, 2008, Servicii sociale destinate persoanelor vârstnice, (coord) Badiu, A, În:

Sistemul naţional de asistenţă socială azi. Sibiu: Editura Agnos, p 419.

69

5. *** Problematica medico-socială a categoriilor defavorizate, accesat în 06.02.20011,

URL: www.stpcentru.ro

6. Riley, A, 1995, apud Branch, L, Palmore, E, Harris, D, 2005, Encyclopedia of Ageism,

New York, Publishing: The Haworth Press, pp 17-18

7. Palmore, E, 1999, apud, Branch, L, Palmore, E, Harris, D, 2005, Encyclopedia of

Ageism, New York, Publishing: The Haworth Press, pp 17-18

8. Miller, C, 2008, Nursing for wellness in older adults, Fifth Edition, China,

Pushing:Lippincott Williams & Wilkins, p 2.

9. Cojocaru, D, Irimescu, G, 2004, Protecţia persoanelor în vârstă,În Miftode, V, coord :

Sociologia populaţiilor vulnerabile. Teorie şi metodă. Iaşi: Editura Polirom, p 16

10. Manu, C, Poede, G, 2003, Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică, În Revista

de Asitenţă Socială nr. 1, pp 84-85

11. Bocsa, E, Psihologia vârstelor, Petroşani: Editura Atelierul de Multiplicare –

Minitipografie al Universităţii din Petroşani, p 67.

12. Hotărârea de Guvern, nr. 541/2005, anexa 1, publicată în Monitorul Oficial partea I. în

nr. 541 din 9 iunie 2005.

13. Rădulescu, S, 1993, Sociologia problemelor sociale ale vârstelor, Bucureşti: Editura

Lumina Lex, pp 31- 32

14. Marshall, M, 1993, Asistenţă socială pentru bătrâni, Bucureşti, Editura Alternative, pp

13-14

15. Rădulescu, S, 1994, Sociologia Vârstelor, Bucureşti: Editura Hyperion XXL, pp 161-

162.

16. Dumitru, M, 1984, Bătrâneţe activă, Bucureşti: Editura Medicală, pp 14-15.

17. Bond, J, Coleman, P, Peace, S, 1993, Ageing in society-An introduction to social

gerontology, Sage Publication, pp 21-22

18. *** 2007 , Îmbătrânirea şi bolile degenerative. Procesul de îmbătrânire. În Grigore, V,

(coord). În: Exerciţiul fizic-Factor activ pentru prevenirea îmbătrânirii şi instalării

bolilor degenerative, Bucureşti: Editura Didactică Si Pedagogică, pp 75-76.

19. Bodogai, S, 2009, Protecţia socială a persoanelor vârstnice, Oradea: Editura

Universităţii din Oradea

20. Barbu, G, Mihăilescu, A, Prisăcaru, C, 1999, Bătrânii - Segment al populaţiei

defavorizate- , În: Probleme Economice, Bucureşti: Editura Centrul de Informare şi

Documentare Economică, pp 21-22

21. Duda, R, 1983, Gerontologie medico-socială, Iaşi: Editura Junimea, pp 30-32.

70

22. Bogdan, C, 1988, Elemente de geriatrie practică, Bucureşti: Editura Medicală, pp 24-25

23. Erikson, 1968, apud, Hooyman, K, 1999, Social Gerontology - A Multidisciplinary

Perspective, Publisher: Allyn & Bacon, p. 67

24. Birch, A, 2000, Psihologia Dezvoltării, Bucureşti: Editura Tehnică, p 300

25. Sassu, A, 2006, Psihologia dezvoltării, Sibiu: Editura Universităţii „Lucian Blaga” din

Sibiu, p 194.

26. Hooyman, N, Kiyak, H, 1966, Social Gerontology: a multidisciplinary perspective,

Boston: Allyn & Bacon INC, p. 73.

27. Predescu, C, 2007, Aspecte legate de fiziologia şi fiziopatologia vârstei adulte,

Bucureşti: Editura Didactică Şi Pedagogică, p 17.

28. Popa, A, 2000, Percepţia socială asupra vârstnicilor între obiectivitate şi distorsiune.

Studiu exploratoriu. În: Calitatea Vieţii, Vol. XII, nr. 1-4, p. 91-100.

29. Rădulescu, S, 1994, Sociologia Vârstelor, Bucureşti: Editura Hyperion XXL, pp 117-

129.

30. Bengtson, V, Schaie, W, 1999, Handbook of Theories Of Aging, New York, Springer

Publishing Company, p 8.

31. Sima, P, Calin, C, 2004, Protecţia persoanelor vârstnice, În Revista de asistenţă socială,

nr. 4, pp 18-19.

32. Bogdan, C, 2003, Noi direcţii de acţiune în politicile sociale privind îmbătrânirea, În

Revista de asistenţă socială, nr. 3-4, pp 131-132

33. ***Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei sociale, accesat în 24.01.2011, URL:

www.mmuncii.ro

34. Legea nr. 47/2006 privind sistemul naţional de asistenţă socială: publicată în Monitorul

Oficial nr. 239 din 16 martie 2006. publicată în Monitorul Oficial nr. 239 din 16 martie

2006

35. Hotărârea de Guvern nr. 773 din 18 iulie 2002 pentru organizarea şi funcţionarea

Comisiei interministeriale privind asistenţa socială, cu modificările ulterioare, publicată

în Monitorul Oficial nr. 554‚ în 29 iunie 2002.

36. Legea nr. 17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republecată în

Monitorul Oficial, partea I, nr. 157 din 06.03.2007.

37. Carta Socială Europeană – Revizuită (STE 163-1996), articolul 23, p 12.

38. Planul Internaţional de acţiune privind îmbătrânirea

39. Gal, D, 2003, Asistenţa socială a persoanelor vârstnice, Cluj-Napoca: Editura Todesco,

p 1.

71

40. Bălaşa, A, 2003,Protecţia Socială a Persoanelor Vârstnice în România. În: Calitatea

Vieţii, Vol.XIV, nr.1, p 13

41. Biggs, S, 1993, apud Lymbery, M, 2005, Social Work with Older People, London,

SAGE Publications, pp 11-12

42. Ştefăroi, P, 2009, Teoria fericirii în asistenţă socială, Iaşi, Editura Lumen, p 24

43. OG nr. 68/2003, ordonanţă privind serviciile sociale, consolidata, publicată în Monitorul

Oficial, Partea I nr. 619 din 30.08/2003.

44. Hotărârea de Guvern nr. 541din 09 iunie 2005 pentru aprobarea Strategiei naţionale de

dezvoltare a sistemului de asistanţă socială pentru persoane vârstnice în perioada 2005-

2008, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 541, în 27 iunie 2005

45. Pop, M. Luana (2002). Bunastare sociala. In: Pop, Luana (coord). Dictionar de politici

sociale. Bucuresti: Editura Expert, pp. 17-21;

72