implantologie
DESCRIPTION
Materiale de sinteza compatibile cu corpul uman, cu un spectru larg de proprietati, ce pot fi transform ate in dispozitive medicale care sa corespunda unor parametri functionali strict impusi.TRANSCRIPT
Definitie
Materiale de sinteza compatibile cu corpul uman, cu un spectru larg de proprietati, ce pot fi transform ate in dispozitive medicale care sa corespunda unor parametri functionali strict impusi.
Materiale biocompatibile destinate” sa lucreze sub constrangere biologica” si prin aceasta adaptate diverselor aplicatii (Jozefonvicz si Jozefonwicz, 1982)
Orice substanta sau combinatii de substante, in afara de medicamente, de origine sintetica sau naturala, care poate fi folosita pe o perioada nedeterminata, ca atare sau ca parte componenta a unui sistem (dispozitiv) in vederea reconstituirii morfologice si / sau functionale a tesuturilor, organelor.
Catetere,
grefe vasculare
memebrane de dializa
lentile intraoculare
pacemaker
dispozitive oftalmologice
dispozitive ortopedice, stenturi
dispozitive dentare-implanturi
dispozitive ortodontice si dentare
dispozitive ortodontice si dentare
aplicatii in oftalmologie, pansamente rani
Cristalin artificial
DEZVOLTAREA INDUSTRIEI PRODUCATOARE DE MATERIALE STOMATOLOGICE
1.MATERIALE CERAMICE
2.STICLA BIOACTIVA
3.COMPUSI POLIMERICI
4.CARBON- fibra de C - glazurare sau infrastructura
5.METALE
Materiale utilizate în obţinererea implantelor
1.MATERIALE CERAMICE
2.STICLA BIOACTIVA
3.COMPUSI POLIMERICI
4.CARBON ( fibra de C.-glazurare sau
infrastructura )
5.METALE
Materialele ceramice
CERAMICA DE ZIRCONIU
CERAMICA ALUMINOASA
SAFIRBIOCERAMICA
Zirconiu- -oxid de zirconiu
Material bioceramic
Rezistenta mai mare de 5 ori decit materialele ceramice de prima generatie
Bioinert si biocompatibil
Material de referinta pentru jonctiunea epiteliala
Avantajele materialelor ceramice
Efect toxic redus asupra ţesuturilor:
-sunt în stare oxidată
-sunt rezistente la coroziune
Nu sunt imunogene,nu sunt carcinogene
Prin structura lor facilitează procesul de osteointegrare
Safir bioceramica
Este bioinert si biocompatibil
Implantul este confectionat din alfa alumina si un cristal unic
FORME DE IMPLANTURI DIN TITAN
Istoric
A fost descoperit la Creed, Cornwall, UK de un amator geologist, Reverend William Gregor- denumit menachite
Mai tarziu a fost redescoperit de catre chimistul german Klaproth (1975) care l-a numit TITANIU dupa titanii din mitologia greaca
Ti metalic put 99,9 % a fost preparat prin incalzirea Ti Cl4 cu Na 700- 800 grd C- reactia Hunter, de catre Mattew A. Hunter
Nu a fost folosit in afara laboratorului pana in 1946, cand Kroll a demonstrat ca Ti a putut sa fie produs comercial prin reducerea TiCl4 cu Mg- reactia Kroll
Proprietati
Metal usor, ductil, puternic , cu densitate mica, culoare alba, lucios
Rezistent la coroziune, atacul acid, clor gaz, sarurile obisnuite
Nu este solubil in apa, solubil in acizi concentrati
Cand este expus la temperaturi ridicate, formeaza un strat de oxid protector
Arde la 610 grd C si formeaza oxid de Ti
Arde in nitrogen pur- nitrit de Ti
Aplicatii medicale
Fiziologic inert, metalul este folosit in protezele articulare
-proteza sold
-echipament medical
-rezervoarele si conductele folosite in procesarea alimentelor
-instrumentele chirurgicale laparoscopice
-osteointegrare implantara
-ortopedie
TITAN PUR COMERCIAL
4 variante (diferite concentratii de O2 si Fe) cu diferite proprietati fizice si mecanice
La temparatura camerei: faza α
Retea de cristalizare HCP
La temperatura 8830 C: faza β
Retea cubica cu fete centrale BBC
Component cu aceasta faza predominent: mai casant
ALIAJE TITAN
Se adauga elemente de aliere pentru a stabiliza faza α sau β (faza β se transforma in α prin caldura)
α Ti: sudabil, dificil de obtinut, se prelucreaza la temperatura camerei
β Ti: maleabil la temperatura camerei (folosit in ortodontie)
Aliaj α + β : rezistent, usor de folosit, dificil de sudat
Ti-6Al-4V= aliaj α + β , la temp. camerei
9750 C - BBC
Forma alfa structura cristalinatitan
Structura oxidului de titan
Compozitia unor aliaje utilizate pentru implante(conform normelor ASTM si ISO)
Proprietati mecanice ale titanului nealiat si ale unor aliaje utilizate in stomatologie
TURNAREA Ti
Ti – material gheter (absoarbe gaze,reactioneaza cu ele) si trebuie manipulat in vid;
Daca vidul nu este perfect, suprafata Ti este contaminata cu un strat superficial , cu o dimensiune de 100 µm ;(scade rezistenta)
Trebuie utilizate materiale de ambalare speciale (oxizi foarte stabili, care sa reziste la temperaturi mari);
Turnare dificila: in vid, centrifugare, sub presiune, gravitationala;
Aliajele: pct. de topire mai mici ca Ti pur.
AVANTAJELE utilizarii titanului in implantologie
Rezistent
Uşor de obţinut
Pret acceptabil
Se acoperă cu un strat subţire de oxid care împiedică coroziunea şi permite osteointegrarea (fen. de pasivare)
Prelucrare usoara prin mijloace conventionale şi neconventionale
Compatibilitate buna
Bine tolerat de tesuturile moi şi osoase
Activeaza complementul.
Se regaseste in ganglionii limfatici regionali.
Transportat de macrofage (mai ales ionul de vanadiu) are efect toxic asupra acestora (Wolinsky 1989; Kohavet al. 1995; Edgerton 1996 ) ç modificarea starii de suprafata in scopul stabilizarii aliajului in mediul fluidelor tisulare
Instabilizeaza echilibrul osteogeneza - resorbtie.
Difuzeaza tisular si provoaca pete de metaloza submucos şi subcutanat
Alergii
CHIMISMUL IMPLANTULUIDIN TITAN
COROZIUNEA
UZURA
OXIZII
Chimismul suprafetei – determinat de proprietatile oxizilor si a metalelor;
Oxizii metalici dicteaza tipul de legaturi celulare si proteice de la suprafata implantului;
Oxizii superficiali – modificari constante;
Nu exista un oxid cu forma exacta.
STAREA DE SUPRAFATA
Starea unui material depinde de restul masei d. p. d. v. chimic, forma, structura,
datorita:
- dispozitiei moleculare
- reactiei de suprafata
- contaminarii
STAREA DE SUPRAFATA A IMPLANTULUI DIN TITAN
Calcitite
Cel mai vechi material de comblaj; inca utilizat pt orice tip de defect osos (parodontologie, chir. orala, chir ortopedica)
Forme de prezentare: cement sau granular
Resorbtie rapida: 3-12 saptamini
Proprietati osteoconductive
Resorbtie rapida
Aplicare ca un cement; + accelerator de prizaè 2 min
Proprietati osteoconductive
Resorbtie mult accelerata, uneori
Sangerarea poate interfera priza
Nu exista risc de infectie
SiO2, Na2O, CaO, and P2O5 si sticle ceramice de tipul apatita-wollastonita.
Formeaza o suprafata bioactiva de fosfat de calciu , osteoconductiv
Resorbtie partiala sau totala
pelote 300-600 µm
Biosticle
MEMBRANE DE REGENERARE
SE FACE PRIN:
SUTURA MUCOASEI ACOPERITOARE;
PIONEZE / CAPSE;
IMPLANTURI
Integrarea tisulara a implantelor orale
DEFINITIA CONCEPTULUI DE OSTEOINTEGRARE
ALBERKTSSON-1960
OSTEOINTEGRAREA
– inseamna conexiunea
structurala si functionala directa intre osul gazdei si suprafata implantului
CRITERII de SUCCESALE INTEGRARII IMPLANTARE
(Branemark)
Evolutia conceptului de osteointegrare
Conceptul integrarii biologice relative
integrare_in context sistemic
integrare_de etapa:
a)cicatrizare(imediata) b)postcicatrizare
BIOCOMPATIBILITATEA IMPLANTELOR ORALE este conditionata de procesul de cicatrizare astfel incat ea poate fi considerata un caz particular al acesteia in prezenta unui corp strain (implantul dentar)
VINDECAREA TISULARA SPONTANA
Tiparul de cicatrizare este relativ acelasi pentru marea majoritatea tesuturilor din organismul uman si presupune o cascada de evenimente celulare si moleculare.
VINDECAREA TISULARA
Factori care influenteaza vindecarea tisulara
Intinderea leziunii
Edemul
Hemoragiile
Gradul de vascularizare tisulara
Separatia tisulara
Afectiuni sistemice (Afectiunile generale cronice, afectiunile circulatorii, neuropatiile)
Varsta pacientului
Alimentatia
Preexistenta unor cicatrici keloide sau hipertrofice
Infectiile
Mediul
Conditii necesare desfasurarii proceselor de regenerare tisulara spontana
SPATIU: fagocitoza si liza tesutului necrotic
COMUNICARE(semnalizare) intercelulara: citokinele
NIVEL HORMONAL CORESPUNZATOR: tiroida
APORT SUFICIENT :vitamiune, aminoacizi, etc
IZOLAREA DE INFECTII
APORT SANGVIN optim, capaciatte de DRENAJ
INTEGRITATEA INERVATIEI ZONEI
ETAPE:
1. ETAPA RASPUNSULUI INFLAMATOR ACUT
2. ETAPA DE PROLIFERARE CELULARA SI REGENERARE TISULARA
3. ETAPA DE MATURARE SI REMODELARE
Compozitia sangelui
1. ETAPA RASPUNSULUI INFLAMATOR
2.ETAPA DE PROLIFERARE CELULARA SI REGENERARE TISULARA
• Angiogeneza
• Formarea tesutului de granulatie
Are loc in 3/5 zile
Proliferarea si migrarea miofibroblastelor (sunt responsabile pentru contractia plagii- 0,6-0,7 mm/zi (circulara a plagii < forma rectangulara)
Fibroblastele sintetizeaza colagen III, GAG si elastina
• Reepitelizarea
celulele epitelile de la nivelul marginilor plagii migreaza
suport
bariera in calea pierderii de fluide si electoliti precum si
multiplicare si diferentiere celulara
Este initiata contractia plagii (afrontarea marginilor)
Factori care induc diferentierea celulara
Fenomenul continuu de regenerare care se defasoara la acest nivel
Factorii de crestere
Relatiile si conexiunile intercelulare
Campurile polarizate electric si mecanic ce exista in jurul celulelor (axoni / dendrite, membrana bazala)
3. ETAPA DE MATURARE SI REMODELARE TISULARA
CICATRIZAREA LEZIUNILOR OSOASE
REGENERARE TISULARA VS REPARATIE TISULARA
Clasificarea celulelor organismului uman se poate face si in functie de capacitatea acestora de a se regenera :
CONCEPTUL INTEGRARII BIOLOGICE RELATIVE
(V. BURLUI)
CONCEPTUL INTEGRARII BIOLOGICE RELATIVE
STAREA DE SUPRAFATA A IMPLANTULUI DIN TITAN
Evaluarea clinica preimplantara
Etapa decisiva in stabilirea unui diagnostic corect
Permite instituirea unui plan de tratament optim, adaptat la conditiile si cerintele pacientului
Nu poate fi substituit ci doar completat de catre examenele complementare
Evaluarea clinica preimplantara
Datele generale ale pacientului
Motivele prezentarii : tulburari functionale
Antecedente generale : personale/heredo-colaterale(afectiuni cardiace, diabet, afectiuni metabolice, boli alergice, afectiuni hepatice, tulburari de coagulare, afectiuni endocrine, etc)
EVALUAREA CLINICĂ SI PARACLINICA PREIMPLANTARĂ
IMPACTUL STATUSULUI GNERAL ASUPRA SUCCESULUI-EŞECULUI IMPLANTAR
Diabetul zaharat
Compensat
Decompensat
Displazii ectodermaleasociate ci hipo/anodonţii
Evaluarea clinica preimplantara
Antecedente stomatologice
Istoricul bolii : etiologia edentatiei, tratamentele efectuate ,raspunsul la eventualele tratamente protetice anterioare
Evaluarea clinica preimplantara
Antecedente stomatologice
Istoricul bolii : etiologia edentatiei, tratamentele efectuate ,raspunsul la eventualele tratamente protetice anterioare
Conditii de viata si de munca:regimul de viata, fumatul, consumul de alcool
Examenul clinic extraoral facial
Examenul clinic extraoral facial
Examenul clinic extraoral facial
EXAMENUL MUSCULATURII
Palpare profunda: static / dinamic
( evalueaza dezvoltarea,consistenta,tonicitatea, sensibilitatea)
EXAMENUL ATM
Inspectie, palpare si auscultatie in statica si dinamica
AMPLITUDINEA DESCHIDERII GURII
ZONA IMPLANTARA: creasta osoasa alveolara
Clasificarea Mitch&Judy
Clasificarea Misch/Judy
Clasa A :
- inaltime mai mare de 10-12 mm
- Latime mai mare de 5 mm
- Amplitudine mai mare de 5mm
- Angulatie mai mica de 30º(profilul crestei)
- Raport coroana / implant mai mic decat 1
Clasificarea Misch/Judy
Clasa B :
- inaltime mai mare de 10-12 mm
- Latime 2,5- 5 mm
- Amplitudine mai mare de 15 mm
- Angulatie mai mica de 20º
- Raport coroana / implant mai mic decat 1
Clasificarea Misch/Judy
Clasa C :
- inaltime mai mica de 8-10 mm
- Latime mai mica de 2,5 mm
- Amplitudine mai mare de 15 mm
- Angulatie mai mare de 30º
- Raport coroana / implant mai mare de 1
Clasificarea Misch/Judy
Clasa D:
- Atrofie severa
ZONA IMPLANTARA: ANATOMIA SITUSULUI IMPLANTAR- evaluarea fibromucoasei
INDICII LEJOYEUX
0- fibromucoasa sanatoasa
1- inflamatie usoara
2 inflamatie medie cu inceput de mobilitate in plan orizontal
Inflamatie severa, mucoasa intens congestiva, papilomatoasa
DISTANŢA DINTRE CREASTA ALVEOLARĂ ŞI DINŢII ANTAGONISTI
Examen funcţional
!!!!!!!!parafuncţiile: bruxismul
TESTELE BIOCHIMICE SI HEMATOLOGICE
Scop: Relevarea unor aspecte care ar influenta negativ interventia prin implant.
1. Anemie
Este inrautatită de orice manevră chirurgicală
Determină augmentarea riscului post-anestezie
Reprezintă caracteristica esentială a multor boli hemoragice si în special a leucemiilor
2. Defecte ale factorilor plasmatici ai coagularii
3. Defecte ale functiei si numrrului plachetelor
4. Aprecierea indirectă a functiei hepatice
Parametri:
1. Hemoleucograma
Hb
RBC
WBC
2. Formula leucocitară (PMN, Ly, Mo, Ba, Eo)
3. Fe
4. Testele inflamatorii (minime)
VSH
Fibirinogen
5. Functia hemostatică
Trombocite
TP
TS, TC, TTPA
Hematii: 4,5-5,5 mil/mm3
Hb: 12-16 g%
CHEM: 32-36 g%
FL: PMN(55 -67%), Lf (15-25%), Mo (4-8 %), Ba (0-1 %), Eo (1-4%)
FL – Importanta:
Diagnosticul unor afectiuni hematologice
Diagnosticul de certitudine în infectii, inflamatii
Neutropenie:
Infectii (bacteriene, virale)
Afectiuni hematopoietice:
Autoimune
Neutrofilie (Nr. > 8000/mm3)
Infectii acute:
Localizate: pneumonii, meningită, abcese
Generalizate: RAA, septicemie
Inflamatii (vasculite)
Intoxicatii (metabolice, medicamente, chimice)
Hemoragie acută
Hemoliză
SMP (leucemii)
Necroză tisulară (IMA, Necroza tumorală, bacteriană)
Limfocitoză (Nr. >4000/mm3):
Infectii:
Tuse convulsivă
Limfocitoza infectioasă
MI
Hepatită
TBC
Afectiuni virale (rubeola, varicela, parotidita epidemică)
Leucemie limfatică
Boala Addison
Boala Chron
Limfopenie (Nr. < 1500/mm3):
Distructia masivă post-radioterapie, post-chimioterapie
IC congestivă
Scaderea productiei:
Anemia aplastică
Neo (B. Hodgkin)
Imunopatii
Infectii severe (SIDA)
IR
TBC
Bazofilie (Nr. >50/mm3 sau > 1%)
- Importanta:
Pot fi primul semn al crizei blastice sau al fazei accelerate LMC
Bazofilia persistentă poate indica SMP nesuspectat
Diagnosticul leucemiei cu bazofile
- Apare în:
SMP (LGC, LB, PV, metaplazie mieloidă, BH)
AH cronică
Monocitoză (Nr. >10% sau >500/mm3):
SMP (leucemii, PV, metaplazie mieloidă, BH)
Intoxicatii
Infectii (EBS, TBC)
Colagenoze (PAR, LES)
Eozinofilie (Nr. >250/mm3):
Boli alergice (astm bronsic)
Boli infectioase
Colagenoze, vasculite alergice
Afectiuni hematologice (AP, LGC, LAM, PV, BH)
Defecte imunologice
Boli endocrine (Addison)
Fe seric (SIDEREMIE) - V. N.: 50-150 μg%
Importanta:
1) Diagnosticul + si diagnosticul diferential al anemiilor
2) Diagnosticul hemocromatozei si hemosiderozei
Valori scazute:
- Anemie feriprivă
- Anemii normocrome din: infectii, boli cronice (neoplasm, colagenoze)
Valorile crescute – nu pun probleme deosebite în sfera interventiilor orale, dar pot fi relevante pentru coexistenta unor afectiuni ce ar contraindica actul chirurgical;
- Distructie eritrocitară (anemia hemolitică)
- Leziuni hepatice acute (gradul crescut este paralel cu gradul necrozei hepatice)
TESTELE PENTRU INFLAMATIE
VSH: V. N.: 0-13 mm/h (barbati), 0-20 mm/h (femei) – metoda Westergren
Importanta:
Indica prezenta si intensitatea unui proces inflamator
Cresterea VSH nu este patognomonica pentru o anumita afectiune
Urmarirea in dinamica are valoare diagnostica > o singura determinare
Monitorizarea evolutiei sau raspunsului la tratament al unei anumite boli;
Valori ale VSH:
Neoplazii
Boli inflamatorii cronice (Colagenoze, vasculite, PAR, LES)
Boli degenerative (Ciroza hepatica)
Infectii severe
Afectiuni hematologice (MM)
FIBRINOGEN
V.N. 100-400 mg%
INVESTIGAREA HEMOSTAZEI
1. TROMBOCITE
V.N. 150.000 - 400.000/mm
FACTORII IMPLICAŢI ÎN COAGULARE
Valori (TROMBOCITEMIE)
Neoplasme
Infectii
Inflamatii cr.
Ciroza hepatica, Pancreatita cr, Boli cardio-vasculare.
La 50% din pacientii cu o neasteptata a nr. Tr se descopera o afectiune maligna.
TROMBOCITOPENIE (valori scazute)
DOBANDITA:
Productie scazuta (ex: Defecte nutritionale)
Infectii severe
Distructie ale plachetelor
EREDITARA
Trombastenia Glanzman
Sdr. Wiskott-Aldrich
Sdr. Ehlers-Danlos
50.000 - 150.000/mm : fara hemoragii
20.000 - 50.000/mm : hemoragii spontane minore sau sangerari post-operatorii.
<20.000 - sangerari severe.
Timpul de sangerare
Este o analiza care determina capacitatea de coagulare a sangelui.
Cu un ac se inteapa usor pulpa degetului astfel incat sa iasa o picatura de sange, apoi se cronometreaza timpul care trece pana cand intepatura nu mai sangereaza.
Valori normale
3-4 minute.
Cresteri patologiceCresteri ale timpului de sangerare semnifica o predispozitie la sangerari, hemoragii.
Timp de coagulare
se recolteaza o picatura de sange din pulpa degetului, se pune pe o lama de sticla si se cronometreaza timpul care a trecut pana la coagularea sangelui.
Valori normale ale timpului de coagulare sunt de: 8-12 minute.
Depasirea acestui timp (T.C. crescut) arata ca, coagularea sangelui se face cu intarziere, fapt ce poate predispune la sangerari, la hemoragii.
Un T.C. scazut (sub cinci minute) indica o coagulare anormal de rapida a sangelui putand duce la coagularea sangelui chiar in vasele sanguine, asa cum se intampla in unele infectii microbiene.
4. TP - TIMP DE PROTROMBINA
V.N. ³ 2 sec fata de M (11 - 16 sec)
Importanta:
evaluarea fct. hepatice (cel mai util test al evaluarii sintezei hepatice a factorilor coagularii)
evaluarea coagulopatiilor in asociere cu TTPA
TP prelungit:
defect al fact I (fibrinogen) , II (protrombina), V, VII, X (C. extrinseca)
leziuni hepatice severe
hipofibrinogenemie (ereditara sau dobandita)
TTPA - Timpul de tromboplastina partial activata
V.N. 25-38 sec
Importanta
screening-ul hemofiliei A, B
“cel mai fidel test screening” in tulburarile de coagulare (chiar si a defectelor mionore care rar determina hemoragii semnificative clinic)
util in screening-ul preinterventionist doar la pacientii cu indicatii clinice specifice (de ex. suspiciune sau hemoragie confirmata, boli hepatice)
TTPA prelungit: Defect al fact. coagularii implicati in calea intrinseca (I, II, V, VIII, IX, X, XI, XII)
TESTE BIOCHIMICE
1. GLICEMIA
V.N. 65-110 mg%
Importanta:
1. Diagnosticul DZ (OMS: glicemie a jeune > 126 mg% , minim 2 determinari sau o valoare > 200 mg%)
2. Diagnosticul hipoglicemiei
HIPERGLICEMIE
Diabet zaharat
Hemocromatoza
Sdr Cushing (diabet Ins-rezistent)
Feocromocitom
Pancreatita ac, cr
Leziuni SNC
Acromegalie
HIPOGLICEMIE
Afectiuni pancreatice
tumori extra-pancreatice
Boli hepatice
Boli endocrine
Enzimopatii (Galactozemia, Intoleranta ereditara la fructoza)
Infectii
2. UREEA
V.N. 0,2 - 0,5 g%0.
Importanta:
aprecierea gradului de lezare a parenchimului renal
evaluarea potentialului de detoxifiere hepatica (ureogeneza)
Azotemie Renala:
GNF Ac, Nefroangioscleroza
Tumori renale
Rinichi polichistic
Hidronefroza
calculi renali
TBC renal
Azotemie extra-renala:
Insuficienta cardiaca
Infectii
Diabet zaharat
Tulburari gastro-intestinale
3. CREATININA
Cel mai sensibil si specific indicator al functiei renale / ureea.
V.N. 0,5 - 1,3 mg%
Importanta: evaluarea functiei renale
Valori crescute:
Azotemia pre-renala
Azotemia post-renala
Atingere severa renala
Distrofie musculara
4. ACIDUL URIC
V.N. 3-5 mg%
Este mai putin semnificativ, valorile serice sunt extrem de labile, cu variatii de la o zi la alta
HIPERURICEMIE (valori crescute)
Productie in exces Defect de eliminare
Leucemie ac, cr IRC
Guta Nefrita
IC
5. TGP/TGO
V.N. 10-30 U/l
Importanta:
Diagnosticul diferential al afectiunilor hepato-biliare si pancreatice
determinari repetate in scopul stabilirii evolutiei spre cronicizare a hepatitelor virale.
Valori
Atingere hepatica (virala, inflamatorie, toxica, medicamentoasa, meta)
Leucemie ac
Pancreatita
Afectiuni biliare extra-hepatice ( si ¯ rapida)
Atentie!!
Hepatitele virale B si C
risc de contaminare a medicului stomatolog
riscul de infectare este indicat de markerii serologici
saliva poate contine Ag B, AgC sau poate fi contaminata cu sange
pot fi considerati suspecti ca transmitatori cei cu icter in antecedente (HB).
6. PROTEINELE SERICE
V.N. 65-80 g%0
Hiperproteinemie
Pierderi lichidiene (Acidoza diabetica)
Colagenoze
Inflamatii cr
Gamapatii monoclonale
Leucemii
Hipergama globulinemii
HIPOPROTEINEMII - 4 cauze:
1. Aport scazut
2.Defect de absorbtie
3.Defect de sinteza hepatica
4.Pierderi renale
7. ELECTROFOREZA
Albumine - 62%
a1 globuline - 3,8% (Infectii/Alergii/DZ)
a2 globuline - 7%
b globuline - 9% (Hepatita virala/DZ)
g globuline - 18% (Leucemii, limfoame)
Scopul investigatiilor de laborator - reducerea impreciziei examenului clinic si anamnestic.
Importanta acestor investigatii variaza in functie de caracteristicile ex respectiv si de situatia clinica.
Medicina moderna a invalidat dictonul lui Voltaire: “arta medicinei consta in amuzarea pacientului in timp ce natura ii vindeca boala”.
Unii clinicieni nu cunosc inca pe deplin rationamentul ce trebuie urmat in stabilirea unui diagnostic (sabloane, judecata empirica).
Controlul starii de sanatate costa, si multe studii recente sugereaza necesitatea unei slectii judicioase a utilizarii investigatiilor de laborator.
EVALUAREA PARACLINICA LOCALA
TESTE DE MICROBISM ORAL
testul Snyder:>10milLB/ml saliva
Dentocult-LB,
Dentocult-SM
TESTUL LA VITAMINA C (N:20sec);
EXAMENE CITOLOGICE, STOMATOSCOPICE;
Examen anatomo-patologic, coloratiile intravitale
Examenul bacteriologic
EVALUAREA PARACLINICA LOCALA
Teste salivare(evaluare cantitativa si calitativa):pH; capacitate tampon, flux salivar
STUDIU DE MODEL;
BILANŢ IMAGISTIC;
ANALIZA COMPUTERIZATA
BILANŢUL IMAGISTIC PREIMPLANTAR
morfologia volumetrică a regiunii;
structura osului spongios şi compact (corticala osoasă de sprijin);
densitatea componentelor parodontale;
relaţia cu dinţii vecini şi dinţii antagonişti;
starea structurilor critice din vecinătate;
starea articulaţiilor temporo-mandibulare;
patologie de vecinătate / rădăcini restante.
Evaluarea osului alveolar
analiza calitativă
analiza cantitativă
Evaluarea osului alveolar
analiza calitativă:
densitatea osoasă - evaluarea corticalelor şi a spongioasei (spaţii trabeculare).
Evaluarea osului alveolar
analiza cantitativă:
dimensiunile pe orizontală (vestibulo-orale);
dimensiunile pe verticală – înălţimea osului disponibil
grosimea corticalelor osoase;
cuantificarea densităţii osoase (computer tomografie cantitativă).
Metode radio-imagistice
radiografii cu film endobucal (intraoral);
ortopantomografia;
teleradiografia;
tomografia clasică plană;
tomografia - tehnica Scanora;
computer tomografia;
imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM).
Radiografii cu film endobucal
radiografii periapicale (retrodento-alveolare);
structura osoasă trabeculară
radiografiile ocluzale (cu film muşcat);
dezavantaje:
imagini deformate
avantaje:
accesibilitate largă
preţ relativ scăzut
Ortopantomografia
evaluare:
volum osos rezidual;
relaţia cu dinţii vecini şi antagonişti;
ATM;
retracţia crestei alveolare;
relaţia cu structurile critice învecinate;
deformare şi mărire a imaginilor (şabloane de ocluzie cu bile radioopace).
Ortopantomografia
Teleradiografia
evaluare:
înălţimea osului disponibil;
înălţimea procesului alveolar;
poziţia peretelui anterior al sinusului maxilar;
traiectul canalului mandibular;
avantaje: nu deformează şi nu măreşte imaginile.
Tomografia clasică plană
evaluare:
corticale osoase;
mineralizarea osului spongios;
trama (structura) osoasă;
înălţimea şi diametrele transversale;
avantaj: fără suprapuneri osoase;
iradiere importantă.
Tehnica Scanora
radiografie prin fantă + tomografia spiralată;
Tehnica Scanora
avantaje:
imagini panoramice excelente;
tomografii radiare ale structurilor maxilo – faciale;
aduce mai multe informaţii diagnostice decât radiografiile intraorale sau OPT;
eficienţă maximă: 1 – 6 situsuri de implantare;
costuri de achiziţie, de operare, iradiere (vs. CT).
dezavantaje:
medic avizat;
cost (vs. RDA, OPT).
Computer tomografia
cea mai importantă modalitate radio – imagistică de evaluare preimplantologică;
“planificarea tratamentului”;
prelucrarea 2D şi 3D a imaginilor;
markeri radioopaci.
Computer tomografia
densitatea osoasă – clasificarea Misch:
D1 > 1250 UH
D2 850 – 1250 UH
D3 350 – 850 UH
D4 150 – 350 UH
D5 < 150 UH
tipul osos – clasificarea Lekholm şi Zarb:
tip I os compact, omogen
tip II corticală compactă, groasă; os trabecular dens
tip III corticală subţire; spongioasă trabeculară densă
tip IV corticală subţire; spongioasă rarefiată
Computer tomografia
imagini 3D: poziţia markerilor radio-opaci, anatomia suprafeţelor osoase şi dinţii restanţi.
imagini panoramice:
~ OPT clasic;
imagini secţionale în diferite planuri (coronal, sagital, oblic, radiar):
calitatea osului, mărimea implantului şi angulaţia necesară;
50, 60 sau chiar 100 de imagini radiare;
imagini axiale:
imaginile originale;
achiziţie şi prelucrare prin programe dedicate.
Computer tomografia
Computer tomografia
imagini:
printate pe un suport solid (film radiologic);
bază computerizată de date: programe dedicate – specifice:
SimPlant®, SurgiCaseTM (Materialise NV, Leuven, Belgia);
coDiagnostiX® (IVS Solutions AG, Chemnitz, Germania);
ImPlacer® (Pacific Coast Software Inc., Los Angeles, California, SUA).
Computer tomografia
iradierea pacientului este relativ redusă;
CT: 20 – 100 mrem (0,200 – 1,00 mSv)
OPT: 0,6 – 1,2 mrem (0,006 – 0,012 mSv)
RDA: 0,2 mrem (0,002 mSv)
iradiere naturală: 3 mSv/an
riscul de apariţie a unei tumori maligne fatale: între 1:20.000 cazuri şi 1:200.000 de cazuri
artefacte: lucrări metalo-ceramice, obturaţii mari de amalgam;
titanul şi aliajele de titan nu produc de obicei artefacte.
Imagistica prin rezonanţă magnetică(IRM)
IRM câmp mediu (1 – 1, 5 T)
vs
câmp scăzut (0,20 – 0,23 T)
identifică precis:
pachetul vasculo – nervos alveolar inferior;
marginea inferioară a sinusului maxilar;
se poate caracteriza structura osoasă de interes (corticală, spongioasă);
eventuala patologie asociată.
artefacte: materiale feromagnetice.
Imagistica prin rezonanţă magnetică(IRM)
Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM)
Examenul radio-imagistic în cadrul algoritmului implantar
etapa diagnostică
etapa preimplantară (suprapusă parţial cu etapa diagnostică)
intraoperator
postimplantar
Etapa diagnostică
examen radio – imagistic – contraindicaţii locale:
resturi radiculare în grosimea oaselor alveolare;
unele procese inflamatorii locale;
patul osos deficitar.
OPT, radiografie intraorală, radiografie - craniu de profil;
date suplimentare: tomografia (clasică, tehnica Scanora) şi tomografia computerizată.
Etapa preimplantară
Examen radio – imagistic → răspunsuri:
care va fi localizarea fiecărui implant;
cât de gros şi de lung va fi fiecare implant;
care este unghiul de inserţie;
este calitatea osoasă suficientă (de ex. densitatea sa);
care este cel mai potrivit sistem de protezare;
care este topografia structurilor anatomice „critice”.
Etapa preimplantară
Etapa preimplantară
“se creează un model cu rezultatele dorite şi apoi se determină modul în care se poate ajunge la acest model”;
placă ghid cu repere radioopace:
markeri mici radioopaci la nivelul crestei alveolare indică poziţia meziodistală a fiecărui implant propus;
suprafaţa externă a plăci ghid poate fi pensulată cu o substanţă radioopacă (pastă subţire de sulfat de bariu);
şi spaţiile aerice libere pot fi folosite ca markeri ai zonelor edentate.
Etapa preimplantară
programe dedicate (SurgiCase, SimPlant, coDiagnostiX etc.);
analiza computerizată a imaginilor dentalCT;
imagini axiale, 2D (incl. panoramice), 3D;
simularea poziţionării implantelor.
Etapa preimplantară
evaluare 3D
densitatea osoasă (clasificare Misch)
riscuri
fenestraţie
risc de coliziune
Etapa preimplantară
stereolitografie
Etapa preimplantară
SurgiGuide (Materialise NV, Leuven, Belgia);
Etapa preimplantară
suport dentar:
pacienţi cu edentaţii parţiale
mic orificiu prin mucoasă
chirurgie minim invazivă.
Etapa preimplantară
suport osos:
edentaţii parţiale şi complete;
incizie mucoperiostală
vizibilitate bună.
Etapa preimplantară
suport mucos:
pacienţi edentaţi
chirurgie minim invazivă.
Etapa preimplantară
implanturi speciale
implanturi zigomatice
Etapa intraoperatorie
RDA, CT;
IGI – “Image Guided Implantology”:
încărcarea bazei de date a pacientului într-un calculator;
analiza acestor imagini;
realizarea unui plan de tratament chirurgical
respectarea acestuia prin ghidarea în timp real a implantării
senzori cu infraroşii, cameră video
RADIOGRAFIE DE SUBSTARCTIE
RADIOGRAFIA ORTORADIALA
DIAGNOSTIC PREIMPLANTAR
INDICATIILE APLICARII IMPLANTURILOR
Iuventoimplantologiaimplantul palatin
Atrofii osoase exagerate
è Consolidarea mandibulei
Contraindicatii
1. Generale
- absolute
- relative
2. Loco-regionale:
- afectiuni inflamatorii sau tumorale ale regiunilor SSG
3. Locale
- definitive
- temporare
Contraindicatiile locale de aplicare a implantelor sunt conditionate de:
CONDITII ANATOMICA LOCALE
Limitele zonelor implantare si anatomia zonelor implantare
Volumul osos disponibil
Starea tesuturilor orale
CONDITII LOCALE PT. PROTEZARE
* distanta intre crestele edentate
* distanta intre cresta si arcada antagonista
* limitarea spatiului protetic potential
INSERŢIA IMPLANTURILOR ORALE
Prof.Dr.Vasile Burlui
A. INSERŢIA PE CRESTĂ STABILIZATĂ
B. INSERŢIA IMEDIAT POSTEXTRACŢIONALĂ
A. INSERŢIA PE CREASTA STABILIZATĂ
1. PREGĂTIREA : GENERALĂ ŞI LOCALĂ
2. INSTALAREA BOLNAVULUI ŞI PREGĂTIREA LUI
3. PREGĂTIREA MEDICULUI ŞI A ECHIPEI OPERATORII
4. PREGĂTIREA INSTRUMENTARULUI
Antiseptizea cavitatii orale
5. ANESTEZIA
6. INCIZIA
7. DECOLAREA
8. NIVELAREA CRESTEI ALVEOLARE
9. STABILIREA SITUSULUI IMPLANTAR
10. PERFORAREA CORTICALEI CRESTALE
freză globulară- freză ascuţită
11. STABILIREA LUNGIMII DE LUCRU
freza pilot
12. REALIZAREA ALVEOLEI IMPLANTARE
freze de os (drilluri) cu diametre succesive
12. REALIZAREA ALVEOLEI IMPLANTARE
13. VERIFICAREA DIRECŢIEI ( PARALELISMULUI ) DE FORAJ
14. VERIFICAREA PROFUNZIMII LOJEI IMPLANTARE
15. FREZAJUL PROFILACTIC
16. TARODAREA SITUSULUI IMPLANTAR
17.MANIPULAREA IMPLANTULUI ÎN TIMPUL INTERVENTIEI
17. MANIPULAREA IMPLANTULUI
18. AŞEZAREA IMPLANTULUI ÎN ALVEOLA IMPLANTARĂ
înşurubare
impactare
19. DEGAJAREA PIESEI DE MANIPULARE (prehensie)
19. DEGAJAREA PIESEI DE MANIPULARE (prehensie)
20. FIXAREA OBTURATORULUI
21. SUTURA LAMBOURILOR MUCOZALE
IMPLANTAREA ÎN DOI TIMPI CHIRURGICALI
IMPLANTAREA ÎNTR-UN TIMP CHIRURGICAL
B. INSERŢIA IMEDIAT POSTEXTRACŢIONALĂ
1. PREGĂTIREA GENERALĂ ŞI LOCALĂ
2. INSTALAREA BOLNAVULUI ŞI PREGĂTIREA LUI
3. PREGĂTIREA MEDICULUI ŞI A ECHIPEI OPERATORII
4. PREGĂTIREA INSTRUMENTARULUI
5. ANESTEZIA
6. INCIZIA
7. DECOLAREA
8. NIVELAREA CRESTEI ALVEOLARE
9. STABILIREA SITUSULUI IMPLANTAR
10. PERFORAREA CORTICALEI CRESTALE
freză globulară- freză ascuţită
11. STABILIREA LUNGIMII DE LUCRU
freza pilot
12. REALIZAREA ALVEOLEI IMPLANTARE
Freze de os (drilluri) cu diametre succesive
Freze de os (drilluri) cu diametre succesive
13. VERIFICAREA DIRECŢIEI ( PARALELISMULUI ) DE FORAJ
14. VERIFICAREA PROFUNZIMII LOJEI IMPLANTARE
15. FREZAJUL PROFILACTIC
16. TARODAREA SITUSULUI IMPLANTAR
17. MANIPULAREA IMPLANTULUI
18. AŞEZAREA IMPLANTULUI ÎN ALVEOLA IMPLANTARĂ
înşurubare
impactare
18. AŞEZAREA IMPLANTULUI ÎN ALVEOLA IMPLANTARĂ
19. DEGAJAREA PIESEI DE MANIPULARE (prehensie)
19. DEGAJAREA PIESEI DE MANIPULARE (prehensie)
20. FIXAREA OBTURATORULUI
21. COMBLAJUL PERIIMPLANTAR
22. SUTURA LAMBOURILOR MUCOZALE
Bio-Lok Innovative Inc.
Sisteme implantare
1. Micro-Lok
2. Silhouette
Definirea tipului de implant
Implanturi de tip Branemark, endoosoase, prezentate sub formă de şurub, cilindru şi cilindru cu şurub,autotarodante, cu hex extern şi suprafaţă de tip RBM (Resorbable Blast Media), destinate utilizării în doi timpi chirurgicali, la nivelul crestelor alveolare vindecate
Definirea tipului de implant
Formă pe secţiune inovatoare: creşterea suprafeţei de contact şi a manierei de distribuţie a forţelor
Codificare cromatică
Principiul metodei
Se utilizează secvenţa de driluri indicată de producător
A.B.Dental Devices
Sistemul implantar A.B.Dental
Definirea tipului de implant
Implanturi de tip Branemark, endoosoase, prezentate sub diverse forme, adaptate atât aplicării imediat post-extracţionale cât şi pe creastă alveolară sănătoasă
Principiul metodei
Se utilizează secvenţa de driluri indicată de producător în vederea creării situsului implantar
Morfologia implantară
Instrumentar specific
Tehnica aplicării
Reconstrucţia protetică
Periimplantitele
PROF.DR.VASILE BURLUI
STRUCTURA ŢESUTURILOR PARODONTALE
LICHIDUL CREVICULAR
Conţine:
elemente celulare ( leucocite, PMN, limfocite, monocite
Aminoacizi, albumine
α1,α2, β, γ globuline (anticorpi)
Fibrinogen, fibrinolizină, fracţiuni proteice ale complementului,
Glucide, sistemul lactoperoxidazei, enzime lizozomale,etc
FUNCŢIILE TESUTURILOR PARODONTALE
desmodonţiu şi ligament periodontal:
1. Funcţia de structurare şi restructurare tisulară
2. Funcţia de preluare a forţelor dentare
3. Funcţia de nutriţie
4. Funcţia senzitivă şi senzorială
FUNCŢIILE TESUTURILOR PARODONTALE
Osul alveolar:
1. Fixarea fibrelor ligamentului periodontal
2. Preluarea solicitărilor exercitate asupra dintelui
3. Asigurarea unui suport integru de-a lungul rădăcinii dentare (braţ de pârghie intra-alveolar)
FUNCŢIILE TESUTURILOR PARODONTALE
Ligamentul supra-alveolar
1. Asigură fixarea şi menţinerea gingiei pe dinte la un nivel constant
2. Întareşte structura corionului gingival
3. Se opune tendinţelor de retracţie gingivală prin agresiuni mecanice directe
4. Asigură transmitrerea presiunilor de masticaţie din zonele active ale dinţilor prin fibrele dento-dentare sau trans-septale (arcadă integră)
5. Barieră biologică rezistentă în timp faţă de agresiunea microbiană, extinderea inflamaţiei şi proliferării epiteliului joncţional si sulcular în desmodonţiu.
BIOMECANICA PARODONTALĂ
Vedere generala premolar-elemente finite tetraedrale
STRUCTURA ŢESUTURILOR PERIIMPLANTARE
Epiteliul oral
Epiteliul joncţional
Corionul gingival
Osul alveolar propriu-zis, corticala internă
Osul alveolar medular(trabecular)
Corticala externă
STRUCTURA ŢESUTURILOR PERIIMPLANTARE
Interfata os/ implant
FUNCŢIILE TESUTURILOR PERIIMPLANTARE
Preluare a fortelor dezvoltate in timpul exercitarii functiilor
Asigurarea unui suport integru de/a lungul portiunii intraosoase a implantului (bratul intraalveolar al parghiei)
Bariera biologica
Functie senzitiva ( mecanoreceptori de la nivelul periostului si tesutului osos)
TRANSDUCŢIA SEMNALULUI MECANIC
OSUL- STRUCTURĂ VÂSCOELASTICĂ
TRANSDUCŢIA SEMNALULUI MECANIC
Tensiuni in implant
PATOLOGIA PERIIMPLANTARĂ
Este gingia periimplantară o entitate biologică normală?
3. Alte forme de mucozite (gingivite periimplantare) nedescrise încă(ulcero-necrotică, herpetică, etc)
PATOLOGIA PERIIMPLANTARĂ
ENTITĂŢI NOSOLOGICE
PATOLOGIA PERIIMPLANTARĂ
ENTITĂŢI NOSOLOGICE
PATOLOGIA PERIIMPLANTARĂ
ENTITĂŢI NOSOLOGICE
ETIOLOGIA PERIIMPLANTITELOR(Rosenberg)
Starea generala( diabet, iradiere, discrazii sangvine, afectiuni metabolice, etc)
Suprasolicitarea biomecanică
Infecţia
Iritaţia mecanică locală (ex: firele de sutură)
Iritaţia chimică (ex: fumatul)
Intervenţia chirurgicală intempestivă
Biocompatibilitatea materialului
Reacţii alergice
Mixtă
EVALUAREA TESUTURILOR PERIIMPLANTARE
CRITERII CLINICE SUBIECTIVE DE EVALUARE
Discomfort: jena, durere, sangerare, halena
CRITERII CLINICE SUBIECTIVE DE EVALUARE
Criterii funcţionale (Guckes&colab):
CRITERII CLINICE SUBIECTIVE DE EVALUARE
Calitatea vietii
-Impact psihologic:
Imagine corporală
Percepţia calităţii vieţii
Satisfacţia referitoare la sistemul protetic
Autoevaluraea relaţiilor personale
- Impact economic:
Costuri directe
Costuri de întreţinere
Costuri indirecte
CRITERII CLINICE OBIECTIVEDE EVALUARE
INSPECŢIA:
- culoarea, integritatea tisulara, edem, supuraţie, fistulizare, sângerare, recesiune
CRITERII CLINICE OBIECTIVEDE EVALUARE
INSPECŢIA:
- indici de placa:
0- absenţa plăcii
1- placa poate fi detectată doar prin raclarea suprafeţei libere a implantului
2- placa este vizibilă macroscopic
3- placă abundentă
INSPECŢIA: - indice gingival (Loe & Silness):
CRITERII CLINICE OBIECTIVE DE EVALUARE
PALPAREA: instrumentar
- sonda parodontală manuală
- forţa optimă : 0,25N (gradul de penetrabilitate depinde de statusul ţeuturilor periimplantare
- pas de avans : 1 mm
- sonda electonică :
- pas de avans: 0,2mm
!!!importanţa repetării determinărilor în 2-3 etape
CRITERII CLINICE OBIECTIVE DE EVALUARE
Profunzimea pungii periimplantare (PPD) : distanţa de la vârful bontului la vârful sondei situate la nivelul pungii periimplantare
- Instrumentar electronic de sondare (vârful sondei este sferic şi are Φ=0,5mm:
F: 0,45 N pt pungi ≥2mm
0,25 N pt pungi < 2mm
CRITERII CLINICE OBIECTIVE DE EVALUARE
Factori care influenţează acurateţea determinărilor:
Dimensiunea vârfului sondei
Direcţia de sondare
Statusul fiziopatologic al ţesuturilor periimplantare
Prezenţa şi designul suprastructurii protetice
Implant sănătos: 1,3- 3,8<4mm
CRITERII CLINICE OBIECTIVE DE EVALUARE
Recesiunea ţesuturilor perimplantare(REC): distanţa de la marginea mucoasei periimplantare şi un reper fix (marginea protezei)
Mai mult o problemă de estetică
Mai puţin un factor de predicţie al eşecului implantar
CRITERII CLINICE OBIECTIVE DE EVALUARE
Gradul de ataşare (PAL): distanţa de la vârful bontului la vârful sondei situate la nivelul pungii periimplantare
PAL= REC + PPD
- Instrumentar electronic de sondare (vârful sindei este sferic şi are Φ=0,5mm:
F: 0,45 N pt pungi ≥2mm
0,25 N pt pungi < 2mm
CRITERII CLINICE OBIECTIVE DE EVALUARE
Sângerarea la sondare (indice BOP-bleeding on probing):
- Evaluarea statusului fiziopatologic al ţesuturilor periimplantare
- Valoare diagnostică crescută
CRITERII CLINICE OBIECTIVE DE EVALUARE
Indice de sângerare modificat (mBI)- (Mombelli &colab)
CRITERII CLINICE OBIECTIVE DE EVALUARE
Evaluarea mobilităţii implantare: clinic-evaluare calitativă
- Stabilitatea primară
- Se asociază iniţial cu acuze subiective
MOBILITATE EŞEC AL INTEGRĂRII BIOLOGICE
EVALUARE PARACLINICĂ
Evaluarea mobilităţii implantare:
EVALUARE PARACLINICĂ
Evaluarea radiologică:retrodentoalveolară, OPT, CT, µCT etc.
EVALUARE PARACLINICĂ
EVALUARE PARACLINICĂ
EVALUARE PARACLINICĂ
EVALUAREA MICROBIOLOGICĂ
1. Acumularea de placă bacteriană la nivelul suprafeţei implantare: infiltrat inflamator (Ericcson&colab, 1992, Lindhe&colab., 1992)
2. Migrarea plăcii bacteriene spre apical: semne clinice şi radiologice ale distrucţiei tisulare în jurul implanturilor (Lindhe&colab.,1992; Jovanovic et al. 1995)
!!!! Tipul de suprafaţă implantară influenţează dimeniunile fenomenului inflamator şi a afectării tisulare preimplantare ( ex: suprafaţa HA)
EVALUAREA MICROBIOLOGICĂ
Flora bacteriană variază:
vechimea implantului
afectarea ţesuturilor periimplantare
EVALUAREA MICROBIOLOGICĂ
EVALUARE PARACLINICĂ
Creşterea indicelui de supravieţuire bacteriană în comparaţie cu starea de normalitate : de 8 ori în mucozită, de 60 ori în periimplantită, de 100 ori în parodontită
Concentraţie crescută de bacterii anaerobe gram negative
Creşterea procentuală şi detectarea mai frecventă Actinobacillus actinomycetemcomitans , Porphyromonas gingivalis , Prevotella intermedia , Wollinela recta, Fusobacterium nucleatum, Candida albicans
Scăderea procentuală a tuturor cocilor şi creşterea procentului de microorganisme motile şi spirochete
Scăderea procentuală a streptococilor (de la 40-60% la 0,2-0,5%)
EVALUARE PARACLINICĂ
Evaluarea fluidului crevicular
1. Recoltare: mezial şi distal faţă de fiecre implant, înainte de înregistrarea oricărui parametru clinic, izolare, după 3 minute : inserarea unor benzi de hărtie specială (uşoară rezistenţă), 15sec evaluare în Periotron 8000
EVALUARE PARACLINICĂ
ANALIZA HISTOMORFOMETRICĂ A INTEFEŢEI OS-IMPLANT
DIAGNOSTICUL PERIIMPLATITELOR
TRATAMENTUL PERIIMPLATITELOR
Controlul plăcii bacteriene: îndepărtarea locală a plăcii bacteriene cu ajutorul instrumentarului de plastic şi lustruiea suprafeţelor accesibile cu ajutorul unei spume de mare speciale
Irigarea pungilor periimplantare cu clorhexidină 0,12% sau alte antimicrobiene locale
Antibioterapie sistemică 10 zile
Ameliorarea gradului de igienă orală a pacientului
Controlul mecanic
Controlul ocluziei
TRATAMENTUL PERIIMPLATITELOR
Debridarea şi îndepăratrea pungilor periimplantare
Prelucarea suprafeţei implantare:!!!tipul de suprafaţă (HA,Ti, etc)
microabrazie (amestec de apă sterilă şi bicarbonat de sodiu)(Philip et al., 1989)
tetraciclină clorhidrică 30-60s, spălare cu ser fiziologic(Meffert,1992; Yablotsky et al., 1992)
Tratmentul chirugical
identificarea morfologiei defectului osos: condiţionează tipul de tratament chirugical:
1. Tratament corector : Pierdere osoasă orizontală şi moderat verticală(≤3mm): incizie, lambou deplasat apical, îndepărtarea ţesutului de granulaţie, prelucarea suprafeţei implantului(mecanic sau chimic), sutură, antibioterapie (amoxicilină şi metronidazol)
Tratmentul chirugical
1. Tratament de regenerare tisulară ghidată : corectarea arhitecturii osoase şi regenerarea pierderii osoase verticale:
- Îndepărtarea suprastructurii protetice cu 6-8 săptămâni îniante şi aplicarea de cape de cicatrizare
- incizie, lambou deplasat apical, îndepărtarea ţesutului de granulaţie, prelucarea suprafeţei implantului(mecanic şi chimic),prelucrarea suprafeţei osoase a defectului, material de comblaj, membrană de regenerare tisulară, sutură, antibioterapie (amoxicilină şi metronidazol)10 zile.
- Îndepărtrea membranelor după 4-6 luni
Tratmentul chirugical
1. Tratament de regenerare tisulară ghidată : corectarea arhitecturii osoase şi regenerarea pierderii osoase verticale:
- menţinerea suprastructurii protetice
- incizie sulculară , lambou deplasat apical, îndepărtarea ţesutului de granulaţie, prelucarea suprafeţei implantului(mecanic şi chimic),prelucrarea suprafeţei osoase a defectului, material de comblaj, membrană de regenerare tisulară, sutură, antibioterapie (amoxicilină şi metronidazol)10 zile.
- Îndepărtrea membranelor după 4-6 luni
Tratmentul de contenţie:
DISPENSARIZARE: LA FIECARE 3 LUNI
- Indicele de placă
- Inflamaţia ţesuturilor moi
- Modificările nivelului ţeutului osos.
BIOMATERIALE
Definitie
Materiale de sinteza compatibile cu corpul uman, cu un spectru larg de proprietati, ce pot fi transformate in dispozitive medicale care sa corespunda unor parametri functionali strict impusi.
Materiale biocompatibile destinate” sa lucreze sub constrangere biologica” si prin aceasta adaptate diverselor aplicatii (Jozefonvicz si Jozefonwicz, 1982)
Orice substanta sau combinatii de substante, in afara de medicamente, de origine sintetica sau naturala, care poate fi folosita pe o perioada nedeterminata, ca atare sau ca parte componenta a unui sistem (dispozitiv) in vederea reconstituirii morfologice si / sau functionale a tesuturilor, organelor.
Abilitatea materialului de a declansa
un raspuns favorabil din partea tesutului gazda,
servind scopului propus
SUCCESUL IMPLANTAR DEPINDE DE :
1.Materialul de implant
2. Relatia intermoleculara
3. Prezenta unor agenti de legatura fixati pe suprafata implantului
Designul implantului
Modalitatea de fixare
Starea de suprafata
7. Caracteristicile implantului legate de locul de insertie si scopul aplicarii
Reactia organismului
Relatia cu tesuturile invecinate
Tehnica chirurgicala si reactia
Materialul implantar
MATERIALE-a.constituiente de organ
b.constituente de tesut
-substanta de baza
-carrier
-membrane de bariera
-tinte de fixare
BIOMATERIALE
UTILIZATE
ÎN
IMPLANTOLOGIE
DEZVOLTAREA INDUSTRIEI PRODUCATOARE DE MATERIALE STOMATOLOGICE
1.MATERIALE CERAMICE
2.STICLA BIOACTIVA
3.COMPUSI POLIMERICI
4.CARBON- fibra de C - glazurare sau infrastructura
5.METALE
Materiale utilizate în obţinererea implantelor
1.MATERIALE CERAMICE
2.STICLA BIOACTIVA
3.COMPUSI POLIMERICI
4.CARBON ( fibra de C.-glazurare sau
infrastructura )
5.METALE
Materialele ceramice
CERAMICA DE ZIRCONIU
CERAMICA ALUMINOASA
SAFIRBIOCERAMICA
Zirconiu- -oxid de zirconiu
Material bioceramic
Rezistenta mai mare de 5 ori decit materialele ceramice de prima generatie
Bioinert si biocompatibil
Material de referinta pentru jonctiunea epiteliala
Safir bioceramica
Este bioinert si biocompatibil
Implantul este confectionat din alfa alumina si un cristal unic
Safir brut/safir forma prelucrata
Avantajele materialelor ceramice
Efect toxic redus asupra ţesuturilor:
-sunt în stare oxidată
-sunt rezistente la coroziune
Nu sunt imunogene,nu sunt carcinogene
Prin structura lor facilitează procesul de osteointegrare
Compusii polimerici
AVANTAJELE UTILIZARII POLIMERILOR
Stabilitate chimica (excelenta rezistenta la coroziune)
Densitate redusaègreutate redusa
Forme de prezentare variabile:paste, fluide, fibre, tesaturi
Conformare la temparetura mediului
Pot fi modificati prin:
Ramforsare (lamele de Ti sau fibre de carbon)
Plastificare
Modificarea suprafetei
resorbabilitate
BIOCOMPATIBILITAEA POLIMERILOR
POATE FI MODIFICATA PRIN:
Prezenta polimerilor cu greutate moleculara redusa
Aditivi
Contaminari accidentale
Impuritati ale aditivilor
Produsi de degradare a polimerilor sau aditivilor
IN VIVO:
Agresiuni enzimatice
Oxidoreductie
Hidroliza
Decarboxilare
Sterilizarea le modifica propriet
FORME DE IMPLANTURI DIN TITAN
FORME DE PREZENTARE:
IMPLANTE COMPACTE
- blocuri
- netisulare
- folii
- fire monofibrilare
2. IMPLANTE POROASE
- spuma rigida sau nu
- texturi filamentare
- folii
- fire monofibrilare
Istoric
A fost descoperit la Creed, Cornwall, UK de un amator geologist, Reverend William Gregor- denumit menachite
Mai tarziu a fost redescoperit de catre chimistul german Klaproth (1975) care l-a numit TITANIU dupa titanii din mitologia greaca
Ti metalic put 99,9 % a fost preparat prin incalzirea Ti Cl4 cu Na 700- 800 grd C- reactia Hunter, de catre Mattew A. Hunter
Nu a fost folosit in afara laboratorului pana in 1946, cand Kroll a demonstrat ca Ti a putut sa fie produs comercial prin reducerea TiCl4 cu Mg- reactia Kroll
Proprietati
Metal usor, ductil, puternic , cu densitate mica, culoare alba, lucios
Rezistent la coroziune, atacul acid, clor gaz, sarurile obisnuite
Nu este solubil in apa, solubil in acizi concentrati
Cand este expus la temperaturi ridicate, formeaza un strat de oxid protector
Arde la 610 grd C si formeaza oxid de Ti
Arde in nitrogen pur- nitrit de Ti
Aplicatii medicale
Fiziologic inert, metalul este folosit in protezele articulare
-proteza sold
-echipament medical
-rezervoarele si conductele folosite in procesarea alimentelor
-instrumentele chirurgicale laparoscopice
-osteointegrare implantara
-ortopedie
TITAN PUR COMERCIAL
4 variante (diferite concentratii de O2 si Fe) cu diferite proprietati fizice si mecanice
La temparatura camerei: faza α
Retea de cristalizare HCP
La temperatura 8830 C: faza β
Retea cubica cu fete centrale BBC
Component cu aceasta faza predominent: mai casant
Forma alfa structura cristalinatitan
ALIAJE TITAN
Se adauga elemente de aliere pentru a stabiliza faza α sau β (faza β se transforma in α prin caldura)
α Ti: sudabil, dificil de obtinut, se prelucreaza la temperatura camerei
β Ti: maleabil la temperatura camerei (folosit in ortodontie)
Aliaj α + β : rezistent, usor de folosit, dificil de sudat
Ti-6Al-4V= aliaj α + β , la temp. camerei
9750 C - BBC
Compozitia unor aliaje utilizate pentru implante(conform normelor ASTM si ISO)
Proprietati mecanice ale titanului nealiat si ale unor aliaje utilizate in stomatologie
TURNAREA Ti
Ti – material gheter (absoarbe gaze,reactioneaza cu ele) si trebuie manipulat in vid;
Daca vidul nu este perfect, suprafata Ti este contaminata cu un strat superficial , cu o dimensiune de 100 µm ;(scade rezistenta)
Trebuie utilizate materiale de ambalare speciale (oxizi foarte stabili, care sa reziste la temperaturi mari);
Turnare dificila: in vid, centrifugare, sub presiune, gravitationala;
Aliajele: pct. de topire mai mici ca Ti pur.
AVANTAJELE utilizarii titanului in implantologie
Rezistent
Uşor de obţinut
Pret acceptabil
Se acoperă cu un strat subţire de oxid care împiedică coroziunea şi permite osteointegrarea (fen. de pasivare)
Prelucrare usoara prin mijloace conventionale şi neconventionale
Compatibilitate buna
Bine tolerat de tesuturile moi şi osoase
Activeaza complementul.
Se regaseste in ganglionii limfatici regionali.
Transportat de macrofage (mai ales ionul de vanadiu) are efect toxic asupra acestora (Wolinsky 1989; Kohavet al. 1995; Edgerton 1996 ) ç modificarea starii de suprafata in scopul stabilizarii aliajului in mediul fluidelor tisulare
Instabilizeaza echilibrul osteogeneza - resorbtie.
Difuzeaza tisular si provoaca pete de metaloza submucos şi subcutanat
Alergii
CHIMISMUL IMPLANTULUIDIN TITAN
COROZIUNEA
UZURA
OXIZII
Chimismul suprafetei – determinat de proprietatile oxizilor si a metalelor;
Oxizii metalici dicteaza tipul de legaturi celulare si proteice de la suprafata implantului;
Oxizii superficiali – modificari constante;
Nu exista un oxid cu forma exacta.
Structura oxidului de titan
Calcitite
Cel mai vechi material de comblaj; inca utilizat pt orice tip de defect osos (parodontologie, chir. orala, chir ortopedica)
Forme de prezentare: cement sau granular
Resorbtie rapida: 3-12 saptamini
Proprietati osteoconductive
Resorbtie rapida
Aplicare ca un cement; + accelerator de prizaè 2 min
Proprietati osteoconductive
Resorbtie mult accelerata, uneori
Sangerarea poate interfera priza
Nu exista risc de infectie
SiO2, Na2O, CaO, and P2O5 si sticle ceramice de tipul apatita-wollastonita.
Formeaza o suprafata bioactiva de fosfat de calciu , osteoconductiv
Resorbtie partiala sau totala
pelote 300-600 µm
Biosticle
MATERIALE XENOGENE
de la specii diferite,
=cu compozitie genetica diferita-derivate de origine bovinasiretea inerta pt regenerare,
ngulare sau in combinatie cu os autogen
Componenta organica eliminata total
AVANTAJE:
-non imunogenic
-prezumtiv sigur pt eliminarea infectiilor trans -specii
MEMBRANE DE REGENERARE
CARACTERISTICILE MEMBRANELOR UTILIZATE ÎN REGENERARA TISULARĂ GHIDATĂ ÎN IMPLANTOLOGIE SUNT (VERT SI COLAB):
1. BIODEGRADAREA=este caracteristică materialelor polimerice solide care se “distrug” ca urmare a degradării macromoleculare cu disperrsie in vivo, dar fără a fi eliminate din organism.
2. BIORESORBŢIA= se referă la polimerii solizi care se pot degrada şi ulterior absorbi in vivo(se elimină pe căi naturale prin degradare, filtrare sau metabolizare).Materialele polimerice
bioabsorbabile se pot dizolva în fluidele circulante făra clivaj al lanţurilor polimerice sau scădere a masei moleculare.
3. BIOCOMPATIBILITATEA= este abilitatea materialului de a genera un răspuns adecvat din partea gazdei, în funcţie de domeniul de aplicare
ROLUL MEMBRANELOR DE REGENERARE :stabilizare iniţială a cheagului
-menţinător de spaţiu pentru materiaul de comblaj şi – sau cheagul de sănge
-„tissue exclusion”- dezvolatrea diferenţiată a celor 2 tipuri de ţesuturi epitelial şi osos.
COMPLICATIILE TEHNICILOR DE REGENERARE
CARE UTILIZEAZĂ MEMBRANE :
inflamaţie persistentă
1.persistenţa infecţiei
2.exfolirea materialului de augmentare
3.expunerea precoce a membranei şi infecţia
4.pierderea ţesutului regenerat consecutiv încărcării implantului
5.pierderea implantului
FIXAREA MEMBRANELOR
SE FACE PRIN:
SUTURA MUCOASEI ACOPERITOARE;
PIONEZE / CAPSE;
IMPLANTURI
STAREA DE SUPRAFATA
Starea unui material depinde de restul masei d. p. d. v. chimic, forma, structura,
datorita:
- dispozitiei moleculare
- reactiei de suprafata
- contaminarii
STAREA DE SUPRAFATA A IMPLANTULUI DIN TITAN
SABLAREA
Avantaje:
*evitarea impuritatilor
Nu exista riscul desprinderii stratului
superficial acoperit
SUPRAFATA UNUI IMPLANT ACOPERIT CU HIDROXIAPATITA
AVANTAJE
asociaza prorietatile biomecanice ale Ti cu
biocompatibilitatea HA
DEZAVANTAJE
Impuritatea cristalina si cristalografica a stratului de HA; èLegatura implant –HA= slaba (biomecanic si chimic)
Sterilizarea implantului: hidroxil apatita este o suprafata rugoasa propice atasamentului bacterian
Pierdere osoasa la nivel cortical: hidroxil apatita este rugoasaèdeclanseaza un raspuns inflamator care initiaza resorbtia osoasa; designul gatului implantului este lust
MODALITATI TEHNOLOGICE de aplicare a
Hidroxilapatitei
PLASMA SPRAY
(vaporizare de HA in plasma,
sub vid)
IMPLANTUL CILINDRU STABILIZAT CP
IMPLANTUL CILINDRU STABILIZAT
Istoric :
Implantul lama este uul din primele implanturi utilizate
Linkow este autorul designului implantului lama
In anii urmatori a fost imbunatatit conceptul realizarii si utilizarii implantelor lama:
-retentie suficenta inca de la inserare
- Rezistenta la infundare, dupa incarcarea ocluzala
- Toleranta tisulara (aliaj de titan) ( HEINRICH, CHERCHEVE, PASQUALINI, LOBELLO, FAGAN )
Istoric :
Implant unitar
Tehnica operatorie empirica
metodologie nedefinita
-fibro-integrare
*Scoala suedeza de implantologie impune conceptele osteointegrarii si a protezarii pe implanturi osteointegrate.
*Rezultatele sunt spectaculoase in masura incat orienteaza cercetarea spre dezvoltarea implantelor cilindrice din titan, insurubate si « ingropate » (enfouis) in os cateva luni, inaite de a fi incarcate ocluzal.
Aplicarea conceptelor moderne implantelor lama
Studii experimentale si clinice realizate de LUM, LINKOW, SISK et COMMISSIONNAT demonstreaza ca regulile osteointegrarii printr-un procedeu chirurgical in 2 etape sunt aplicabile implantelor lama.
De ce implante lama ?
Actualmente , implantele cilindru cu filet sau impactate aplicate dupa o metodologie riguroasa, in urma realizarii osteointegrarii prezinta o mare fiabilitate.
De ce implante lama ?
Pentru ca anatomia situsului implantar poate fi o contraindicatie pentru aplicarea implantelor cilindrice
(sinus, canal dentar, creasta ascutita).
Experienta clinica Experienta clinica a demonstrat ca implantele cilindrica cu lungima mai mica de 10mm nu dau rezultate satisfacatoare pe termen lung
Yves COMMISSIONAT si Francis POULMAIRE au imaginat un design de implant lama si au definit protocolul chirurgical si protetic care respecta regulile implantologiei moderne
LES IMPLANTS CYLINDRIQUES STABILISES CP
IMPLANTUL CILINDRU STABILIZAT
PROTOCOLE CHIRURGICAL
Confectionarea si detasarea unui lambou de grosime totala
Marcarea situsului implantar (freza de marcaj si subler)
Realizarea situsului implantar: discuri cu irigare interna, de diametre si grosimi crescatoare
Securitatea in realizarea situsului implantar este maxima, deoarece situsul initial nu va fi realizat pina la profunzimea maxima, si este rectiliniu; este limitat mezial si distal de orificiile de marcaj.
Largirea finala de realizeaza cu un disc de grosime 12/10 mm si raza variabila, in functie de inaltimea lamei.
Unghiurile anterioare si posterioare sunt realizate cu freze de finisat, calibrate ca dimensiune.
Joja directionala din titan , la dimensiunile lamei, este inserata la nivelul situsului implantar.
Prezinta un orificiu central, care are dubla functie:
-controlul final al osteotomiei
-realizarea unui foraj central calibrat, corespunzator gatului implantului
Infundarea lamei se realizeaza utilizand o piesa port –implant, prin impactare usoara.
Lama se insera la nivelul lojei creat e in os, prin frictiune, cu marginea superioara a gatului implantului plasat la nivelul crestei si limita superioara a corpului implantului situandu-se la 1mm sub limita crestei
Sutura etansa a mucoasei
Se recomanda realizarea unei compresiuni usoare, de cateva minute
Perioada de asteptare pina la definitivarea osteointegrarii este identica ca pentru implanturile cilindrice
PROTOCOL CHIRURGICAL
CONCLUZII
implanturile cilindru au indicatii prioritare, atunci cand conditiile anatomice nu se opun
desi nu fac parte din arsenalul terapeutic de rutina, in Europa, utilizarea lamelor largeste posibilitatile terapeutice in implantologie
lamele CP fac parte din arsenalul terapeutic al implantologiei moderne
sunt rezervate implantarii in sectorul posterior, inferior si superior, pentru creste osoase ascutite sau de inaltime redusa
Lucrari protetice agregate pe implanturi dentare
Particularitati in protezarea pe implanturi
Decalogul Suprastructurii protetice
1. Necesitatea unui numar suficient de implante in raport cu amplitudinea edentatiei
2. Suprafata de interfata a inplantelor trebuie sa fie bine dimensionata.
3.Implantele orale trebuie sa fie uniform distribuite la nivelul segmentului de arcada edentat.
4.Inainte de incarcarea ocluzala implantul oral trebuie sa aiba semnele si conditiile unei integrari biologice cat mai perfecte
5. Transferul datelor clinice cat mai corect in laborator
6. Modelajul corect cat mai profilactic al puntii pe implante
7.Executia corecta a substitutului protetic implanto-purtat
8.Verificarea clinica a aparatului gnatoprotetic si adaptarea acestuia
9. Fixarea definitiva
10.Dispensarizarea atenta si sustinuta a pacientului cu punte pe implante orale osteointegrate
1. Necesitatea unui numar suficient de implante in raport cu amplitudinea edentatiei
2. Ca şi în terapia protetică convenţională este obligatorie respectarea legii polinomului. Edentaţie bilatrerală clasa III Kennedy cu o singură modificare care urmează a fi restaurată prin două aparate gnatoprotetice conjuncte cu agregare dentoimplantară.
Legea polinomului este aplicată pentru protezarea convenţională, aplicarea implantelor având ca efect ameliorarea vectorului de instabilitate sau chiar desfiinţarea sa.
. Suprafata de interfata a implantelor trebuie sa fie bine dimensionata. Implantele orale pentru a rezista din punct de vedere biomecanic au nevoie de o lungime si un diametru corespunzator, pentru ca suprafata de interfata a acestora sa substituie suprafata desmodontala a organelor odonto-parodontale pierdute prin edentatie
În cazul puntilor pe implanturi trebuie respectata legea lui ANTE :”Suprafata parodontala a dintilor stalpi trebuie sa fie cel putin egala sau mai mare decat suprafata parodontala a dintilor de inlocuit.”
4.Inainte de incarcarea ocluzala implantul oral trebuie sa aiba semnele si conditiile unei integrari biologice cat mai perfecte
Exista o serie de criterii de succes minim propuse de Albrektson:
un implant individual este imobil atunci cand este testat clinic;
examinarea radiografica nu dezvaluie nici o transparenta in jurul implantului;
dupa primul an de la aplicarea implantului , resorbtia osoasa observata radiografic trebuie sa fie mai mica de 0,2 m/ an;
performanta implantului individual este concretizata de absenta semnelor si simptomelor urmatoare: durere, infectii, neuropatii, parestezii sau perforarea canalului dentar inferior;
5. Transferul datelor clinice cat mai corect in laborator
Etapele amprentarii:
In functie de design-ul implantelor se realizeaza portamprente sectionate sau nu. In cazul amprentarii cu ajutorul portamprentei nesectionate portiunea amprentata nu este protejata de bontul implantului ramanand solidara acestuia pe pot parcursul procedurii.
6. Modelajul corect cat mai profilactic al puntii pe implante
Modelarea ocluzala a puntii pe implante se inscrie si in profilaxia parodontala, care atunci cand este incorect executata va avea ca rezultat suprasolicitarea implantului si depasirea capacitatii de rezistenta osoasa, finalizandu-se cu aparitia fenomenelor de mobilitate implantara.
7.Executia corecta a substitutului protetic implanto-purtat
Convergenţa perspectivelor conceptuale: biomecanic, morfologic, biologic, funcţional, estetic şi psihologic.
Succesul protezării este asigurat de:
machetarea corectă a componentelor metalică şi fizionomică
turnarea componentei metalice
controlul defectoscopic al calităţii execuţiei tehnologice
modelajul îngustat al suprastructurii
morfologie cuspidiană atenuată.
. Fixarea definitiva
Fixarea definitivă nu este precedată de cimentare provizorie, suprastructura protetică necesitând precizie mare de realizare.
Se recomandă folosirea următoarelor cimenturi pentru fixare:
cimenturile ionomere de sticlă
cimenturile cu răşini acrilice, diacrilice (RDC), adezive
Avantajele acestor tipuri de cimenturi:
aderenţă foarte bună la suprafeţele metalice oxidate
timp de lucru îmbunătăţit (aproximativ 10 minute)
calităţi biologice deosebite pentru dinţii stâlpi în cazul suprastructurii cu sprijin mixt dentoimplantar
cimentul diacrilic autofotopolimerizabil prezintă un sistem bifazic în care iniţierea polimerizării se face prin fotopolimerizare iar în profunzime se realizează autopolimerizabil.
Clasificarea mijloacelor gnatoprotetice sprijinite pe implanturi
Aparate gnatoprotetice conjuncte
1. Unidentare –sprijin monoimplantar
2. Pluridentare-monolit
-segmentata
-segmentata+imbricata
Sprijinul-implantar
-mixt:implantar si dentar
3 cementate
4 insurubate
Clasificarea mijloacelor gnatoprotetice sprijinite pe implanturi
Aparate gnatoprotetice Adjuncte
- pe implanturi singulare
- pe implanturi solidarizate
Sprijinul -implantar
-mixt:implantar si dentar
Conceperea planului de tratament gnatoprotetic prin mijloace gnatoprotetice sprijinite implantar
Decapusonarea si conformarea tisulara
IDENTIFICAREA IMPLANTURILORPOSIBILITATI CLINICE:
capul implantului vizibil in cavitatea orala
transparenta obturatorului prin mucoasa
mucoasa integra, normal colorata
MIJLOACE CLINICE de identificare:
Repozitionarea placii ghid
Palpare cu sonda
Palpare digitala
Tipuri de incizii pentru
decapusonarea implanturilor:Incizii de mucoasa:
-bisturiu circular
bisturiu obisnuit
freza zirconiu
freza metalica
laser
Incizia circulara
-se palpeaza orificiul corespunzător şurubului de cicatrizare
-cu bisturiu circular (coroborat cu diametrul implantului-subdimensionat cu 0,1-0,2 mm) se indeparteaza capuşonul mucoperiostal din dreptul şurubului de cicatrizare
-vindecarea mucoperiostului este mult mai rapidă
-evitarea expunerii suplimentare a osului
Incizia liniara- Unii autori recomanda a se face incizia liniara şi decolarea mucoperiostală în vederea îndepărtării obturatorului numai în situaţia în care se constata radiologic existenţa unei lize osoase care circumscrie implantul sau os in exces
Incizia utilizand
laserul
Raspunsul tisular la laser:
Sectionare
Transmisie
Reflexie
Amprentarea campului protetic implantar pentru protezarea conjuncta
I Protezarea prin aparat gnatoprotetic conjunct fixat prin cementare
a) prin bonturi paralele cu si fara cape de transfer fara cape de amprentare si fara analoage de implant
b)prin bonturi neparalelizate-cu implant analog cu si fara cape de transfer, fara cape de amprentare
c)prin bonturi paralelizate sau neparalelizate cu cape de amprentare cu analoage de implant
c. Amprenta pe bonturi paralelizate sau neparalelizate cu cape de amprentare cu analoage de implant
II. Protezarea prin aparat gnatoprotetic conjunct fixat prin insurubare
-amprenta cu cape de transfer si analoage de implant
Portamprente perforate
Amprentare “open tray” (pick up)
Bonturi de transfer solidarizate (splinted)
Confectionarea modelului de lucru
Turnarea modelului
- cu masca gingivala
- fara masca gingivala
Inregistrarea relatiei centrice si montarea in articulator
Machetarea aparatului gnatoprotetic conjunct
Principii privind designul aparatului gnatoprotetic supraimplantar
Verificarea clinica a scheletului aparatului gnatoprotetic conjunct supraimplantar
Verificarea clinica a aparatului gnatoprotetic supraimplantar finit
Se verifică:
rapoartele ocluzale
închiderea joint-ului implanto – protetic (limita cervicală situată supragingival sau juxtagingival)
verificarea raportului punţii cu creasta edentată
conservarea spaţiului papilar
refacerea punctelor de contact
respectarea morfologiei feţelor laterale şi ocluzale ale dinţilor
Fixarea aparatului gnatoprotetic finit
- prin cimentare
- prin insurubare
Fixarea definitiva prin cimentare
Se recomandă folosirea următoarelor cimenturi pentru fixare:
cimenturile ionomere de sticlă
cimenturile cu răşini acrilice, diacrilice (RDC), adezive
Avantajele acestor tipuri de cimenturi:
aderenţă foarte bună la suprafeţele metalice oxidate
timp de lucru îmbunătăţit (aproximativ 10 minute)
calităţi biologice deosebite pentru dinţii stâlpi în cazul suprastructurii cu sprijin mixt dentoimplantar
cimentul diacrilic autofotopolimerizabil prezintă un sistem bifazic în care iniţierea polimerizării se face prin fotopolimerizare iar în profunzime se realizează autopolimerizabil.
Amprenta campului protetic implantar pentru protezarea over-lay
A. Pe structuri implantare sau dento-implantare individuale
B. Pe structuri implantare sau dento-implantare solidare (amprenta cu analog de implant si cape de transfer)
2. bara Dolder
Confectionarea modelului
Inregistrarea relatiei centrice si montarea in articulator (cu raportul inregistrat prin macheta de ocluzie)
Machetarea si confectionarea sistemului conjunct
A. sistem conjunct individual-capse
-telescoape
B. Sistem conjunct solidar
Machetarea si confectionarea supraprotezei amovibile
Verificarea si fixarea definitiva a sistemului
PUNTEA CEMENTATA
PUNTEA INSURUBATA
PROTEZAREA PROVIZORIE in implantologie
TENTATIVA
de PROIECT
a
PLANULUI de TRATAMENT
Protezarea provizorie in implantologie
Etapa “cheie “in cazul restaurarilor protetice pe parcursul evolutiei cunostitelor teoretice si practice
Realitatea clinica ii confera functii esentiale de control si gestiune a parametrilor ocluzali parodontali si estetici-functionali
Modalitate de tranzitie de la starea de invaliditate la stadiul de functional
E o etapa privilegiata si obligatorie in obtinerea homeostaziei elementelor ssgt
Integrarea biologica a viitoarei proteze congruenta piesei protetice-nebiologica prin modalitatea ,conceptul de realizaresi materalele din care e confectinata proteza-cu elementelebiologice de suport
E necesara trio-ului pacient practician medic_valoare terapeutica sursa de date clinicecare ii permit sa se conformezecelor mai mari exigenteale pacientuluisi practicianuluicompenseaza infirmitatea estetica si functionala
Durata de viata a acestei protezeeste limitata in timp si gradul de elaborare depinde de obiectivele si durata tratamentului
Cerintele de realizare a protezelor provizorii in implantologie:
Realizare facila
Sa permita modificari prin adaugare sausustractie realizabile in cabinetul dentar
Sa fie estetice stabile din punct de vedereal culorii
Rezistenta la fortele ocluzale
Sa fie compatibile cu alte materiale dentare sa nu realizeze o conductie termica brutala
Materiale utilizate in vederea realizarii protezelor provizorii in implantologie sunt alese dupa urmatoarele criterii:
proprietati:mecanice-rezistenta , fizico chimice, biologice ,estetice
Elaborarea protezei polimerizarea,posibilitati de retus la nivelul marginilor
ELABORAREA PROTEZEI PROVIZORII
asperizarea marginilor
pensulare cu adezivi pentru potamprente
Comportamentul-interactiunea cu saliva ,absorbtia hidrica interactiunea cu materialele de cimentare imbatranirea(alterarea propr.)
Materialele folosite pot fi rasini autopolimerizabile ,rasini acrilice ,rasini diacrilice compozite
Asa cum reiese din practica curenta si din datele din literatura de specialitate rezulta:
Oricare ar fi tipul de polimerizare aceasta nu e niciodata completa
Prezenta monomerului rezidual produce reactii tisulare
exotermia rc de polimerizare trebuie controlata atat pentru a limita variatiile dimensionale adaptarea marginala cat si pentru a evita reactiile pulpo-dentinare
Proprietatile mecanice diminua in timp(
abs hidrice in mediul bucal)
Modificarile de culoare aparute in timp datorate produsilor de aditie(amine tertiareutilizate ca activatori)
PROTEZARE PROVIZORIE
Măşti Scutan
Aparate gnatoprotetice parţial amovibile acrilice
Protezarea de URGENŢĂin implantoRezolva situatii limita cand considerentele personale ale pacientulu ide maxima urgenta fizionomie fonatie _ fracturi coronare_ extactii in zona ant a arcadei..
Echilibrarea
si menţinerea ocluziei
Protecţia
substructurilor preparate(dt si implant)
Modalitati de protezare de urgenta in implantologie
Coroanele preformate –se coleaza la nivelul dintilor vecini pot fi din rasini policarboxilice-rezistenta particulara ,luciu-calitati estetice Fvsa se inscriein continuitatea celorlalte fete fara sa fie necesare retusuri in sens m-d sa respecte pct de contact cu dintii vecini
Proteza adjuncta
acrilica
Masti Scutan(dt- implant)
Protezarea imediata(precoce)in implantologie-dt si implanturi- cu incarcare imediata
Protezarea provizorie(tranzitorie)in implantologie se realizeaza in laboratorul de tehnica dentara si e impusa de imposibilitatea tehnologica a laboratorului sau materiala a pacientului de realizare a protezei finale in scurt timp
Proteza de temporizare in implantologie amana din considerente biologice protezarea definitiva pana in momentul in careptri examene clinice si paraclinicese decretaza stabilitatea elementelor campului protetic /pana cand laboratorul poate furniza proteza definitiva Temporizarea se face in functie de gradul de afectarea elementului biologic :scurta durata 7zile medie 14-21 zile lunga 21 -30 -61zile
Proteza de stabilizare in implantologie contribuie prin insasi conceptul metoda de realizare si materialele utilizate la mentinerea stabilitatii elementelor sistemului stomatognat
Situatiile clinice care impun aplicarea protezelor provizorii in implantologie:
Necesitatea recuperarii urgente a unor functii-estetica ,fonetica
mentinerea sau refacerea functiilor ssgt
Exista mai multe metode de realizare a protezelor provizorii:fie exclusiv de catre medic, fie in colaborare cu laboratorul de tehnica dentara.
Prima metoda: piesa protetica e realizata imediat postoperator atat pe dinti restanti preparati cat si pe implanturi
1. Metoda a II-a:in edentatia totala cu oferta osoasa insuficienta sau de o calitate slaba,implanturile nu se incarca imediat, pentru a sustine lucrarea provizorie fixa.
3.A III-a metoda: folosirea unor lucrari protetice
acrilice confectionate in laboratorul de tehnica
dentara care prin rebazare sunt adaptate la noua
configuratie a campului protetic, rezultata dupa
inserarea implanturilor dentare.
IMPLANTURILE
TRANZITORII
Proteza fixa temporara imediat dupa
aplicarea implantelor
In unele cazuri elimina proteza mobila care
Poate influenta osteointegrarea implantelor sau
Consolidarea grefelor
Faciliteaza vindecarea
Permit o protezare estetica si functionala
Maxilar > 5 implanturi
Mandibula > 4 implanturi
Edentatii reduse 2-3 implanturi
1,5-2,5 mm distanta fata de
implantele conventionle
IMPLANTELE MODULATE TRANZITORII
Componentele chirurgicale ale sistemului M.T.I
capa de transfer
- implant analog
- capa plastic
- armatura titan
Componentele protetice ale sistemului M.T.I.
REPOZITIONAREA CRANIO-MANDIBULARA
La pacientii cu edentatii partiale, la care exista malrelatii cranio-mandibulare putem folosi gutiere de repozitionare cranio-mandibulara prevazute cu indentatii.
La pacientii cu edentatii totale sau subtotale se folosesc pentru repozitionare protezele totale.